În sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.
mie imi place versul si stilul acesta, ideile curg unele din altele dand senzatia de liant, un liant pe care insa il poti rupe unde vrei sa pui pauza de respiratie, e un stil abrupt, inegal dar care conduce bine ideea fara sa o sufoce.
din nefericire, nu am nici un exemplar. doar l-am rasfoit. Cartea este realizata in conditii grafice foarte bune la o editura din Bucuresti, Formatul este A4 si prezinta texte si fotografii inedite facute in acea perioada 1980-1987, cind centrul a fost practic devastat prin demolarea abuziva a cartierului Antim, a bisericilor romanesti, pentru a se realiza actuala Casa a Poporului si Calea Victoriei Socialismului (18 km). Cartea « Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în București. 1980-1987 » continua fotografiile-document din volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Domnul Bujor Nedelcovici, (un romancier, jurnalist, scenarist si fotograf de exceptie), declara cindva la postul de radio Europa libera: « Nu se poate trai la nesfirsit fara a rosti gindul gindit. Nu se poate trai doar din promisiuni, solutii consolatoare, autoamagiri comode, adica o indiferenta ce isi cauta mereu linistea, o pasivitate ce decurge din sentimentul neputintei sau al justificarilor facile de tipul: "se fac si lucruri bune, au iesit si carti de valoare". Nu se poate tacea fara a suporta riscul ca timpul sa-ti acopere sufletul si condeiul de o tacere vinovata, sufocata, intr-o fiinta bintuita de cosmaruri, indoieli si deznadejdi. Nu se poate trai cu sentimentul permanent al unei culpe morale: si eu contribui prin resemnarea si pasivitatea mea la raul care se produce, adica distrugerea culturii si a spiritualitatii romanesti. Exista o limita de acceptare, intelegere si suportabilitate. Soseste o zi in care trebuie sa spui raspicat: Asa nu se mai poate. Vine o clipa a eliberarii si a iluminarii. Si pentru mine acest prag a fost atins. Nu-mi parasesc nici patria, nici cultura, nici cartile, nici casa si nici prietenii. Caut doar un refugiu temporar int-un oras mare ca o padure din care o sa ies atunci cind vitregiile si urgiile vor trece peste acele locuri atit de incercate de-a lungul vremurilor".
am revazut imaginea aceea a "innoirii" netinand cont de valori spirituale, a "distrugerii" a tot ce nu convenea unui regim apus... impletesti imagini de un realism pragmatic cu imagini lirice autentice, mereu vorbesti despre ... oameni ca oameni nu ca experimente teoretice, exista o forta care cred ca vine din adancurile unui spirit ce mosteneste calitati de "ziditor", a unei realitati mai reale decat realul. imi place cum scrii, in ciuda unei tendinte narative care nu sufoca insa lirismul, stii sa construiesti plecand de la imagini sprintene, inedite; e autentic tabloul "corabiei negre cu panze de paianjen" purtand la bord trecutul...
Dar uite că revin, Vlad, pentru că, recitind comentariul tau, am ajuns la asta: "primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.", pe care o sărisem cu ochii. Dacă cu "artificialul" mă pot împăca, în virtutea diferenţelor dintre percepţiile expresive, cu "jocul de cuvinte fără profunzime" nu mă prea. Pentru că de ce din ce cauză, cum ar spune cineva:
"apropia golul de gol,
larva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică," - dacă ai fost vreodată departe de persoana ta dragă, cea mai dragă, sigur ai fi simţit golul. Şi ea la fel. Apoi, când depărtarea se termina, carnea ar apropia golurile. Şi toată lumea ar părea diferită, şi parcă din voi a început lumea să fie diferită, de unde "efectul fluturelui" - "larva de cutremur". Şi aici mă opresc din explicat.
Ce vreau eu a spune, mai clar, e cert că textul ăsta poate avea multe tuşe negative, care se pot discuta, dar că ar fi lipsit de substanţă , chiar şi segmentar, e o judecată greşită.
”Les perturbations, les anxiétés, les dépravations, la mort, les
exceptions dans l'ordre physique ou moral, l'esprit de négation, les
abrutissements, les hallucinations servies par la volonté, les
tourments, la destruction, les renversements, les larmes, les
insatiabilités, les asservissements, les imaginations creusantes… il est temps de réagir enfin contre ce qui nous choque et
nous courbe si souverainement”,
dar… cu totul altfel şi, mai ales original fiind servit de un talent metaforizant pe măsură.
frumos weekend de halloween, s-a lăsat cu o droaie de treat-or-trick, după cum ne povestişi aicea. În urmă, venind repede, e Thanksgiving-ul, cu ale lui îndatoriri şi îndemnuri. Ca o idee, îţi sugerez să vizitezi un orfelinat sau o leprozerie, apoi să ne scrii un jurnal.
Problema e pusă greșit, iar de la premise greșite discuțiile nu pot merge decât în direcții greșite.
Întrucât dacă poezia nu e ontologie, atunci nu e nimic, iar direcția abordării acestei chestiuni ar trebui să fie cu totul alta, dacă ținem seama că poezia NU poate fi pusă alături de religie (deoarece religia este un fenomen, nu un act estetic) și, în sfârșit, pentru că religia (chestiune esențială în discutarea problemei propuse) nu poate fi considerată ”o subramură a culturii”, ci chiar invers (cultura vine din cult, și asta n-o spun io că vine de la Burkhardt), așadar printr-o reevaluare a premiselor propuse se poate porni la o oarecare discuție.
Dar dacă tot s-a lansat ideea, tot ce pot face deocamdată e să postez și io un articol publicat recent, pe o temă tangentă.
O forță sugestivă evidentă, subliniată atât în modelul ales, cât și în tehnica utilizată: suprapunerea a două imagini într-un gri monocord, precum și printr-o superpoziție perfect studiată ce are scopul de a crea un punct fix în Spațiu și Timp, spre a induce o veritabilă centrare pe imagine: gândirea se întrerupe într-o clipă, "ô temps, suspends ton vol..." („o, timp, oprește-ți zborul”…)(Lamartine). Calul așteaptă în acest peisaj urban al unui cartier burghez de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.Caleașca este goală, statuia este încremenită, nici un suflet omenesc nu apare, doar umbra bustului profilat interoghează prin ferestrele clădirii, ce par a fi „ochii unui chip uman” – ceea ce s-ar traduce printr-o privire interioară ducând către introspecție, deoarece Fața însăși ne apare direct, în timp ce privirea răzbate până departe, printr-un „salt cuantic” în afara dimensiunilor :)) Imediatitatea realității se estompează, fiind ștearsă de acest gri precum o ceață invadatoare care înghite, încetul cu încetul, cele mai fine detalii perceptibile, și ne aduce aminte că fenomenul realului este efemer. De observat că această poziționare a chipului (din față) și cu părul lung ne aduce aminte de Gioconda, având ca și aceasta o privire enigmatică proiectată în direcția spectatorului, pus astfel în legătură cu titlul fotografiei: „Autoportret”. Si expresia pusa inaintea "Totul despre Mine" ( cu majuscule...) mi se pare cu subtila tenta ironica.
n-am inteles ce vrei sa spui ovyus. am retinut niste verbe cu icnit si orgasm dar mi s-au parut stupide asa ca nu am incercat sa le inteleg profunzimea. in rest nimic semnificativ in observatiile tale... poate doar o doza de oftica dupa cum zice Alina dar la oftica nu am cum sa te ajut ca nu sint medic si nu ma pricep. apeleaza la ea.
vezi tocmai de aceea este asa de bine daca ar intelege toata lumea ca ar fi de preferat sa se respecte Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com in ceea ce priveste comentariile si sa se foloseasca numai cu scopul discutarii textului si nu aprecierilor la persoana autorului, etc. in acelasi timp sa se evite divagatiile si off topicurile care nu au nici o legatura cu textul, literatura sau macar nu sint pe aproape. si nu in ultimul rind sa nu se foloseasca pentru scopuri de comunicare personala sau pentru alte interese straine de scopul hermeneia, oricit de semnificative ni s-ar parea noua ca indivizi. nu mi-am facut niciodata iluzii cum ca acest lucru nu ar fi dificil pentru noi romanii (ca am vazut ca nici italienii, verii nostri, nu se simt confortabil sa respecte principii sau reguli) dar s-a meritat efortul si oricum alta cale de a functiona ca si comunitate literara (sau de orice fel de natura) nu prea exista.
nicodime, atîta timp cît hermeneia acceptă să publice și textele tale slabe cred că se poate spune că e un portal cu de toate, „și mai bune și mai rele, și noroi și stele”, cum zicea cineva.
...frumos comentariu , Marina.[acum fie vorba între noi, eu mi-aș fi dat peniță la "Masca mea e Chipul Tău":)!] îmi place cum ai surprins ideea că fiecare copil din noi este orfan, în granițele maturităților noastre. Fain. Mulțumesc! ... însă totuși nu-mi place ceva la ea, nu știu ce... a... oare de ce lui moș crăciun nu-i place proza?:)
Dorin, imaginea ultimului vers este o trimitere la omul-Iisus. Cu cît omul balenă își ține respirația mai mult, coboară mai mult în adâncuri, înălțându-se în fapt...
Uneori lucrurile merg mai bine, alteori mai rău. În lunile de vară oamenii pleacă în vacanţe, se mai relaxează, fluxul de activitate se diminuează în general. Nu cred că pentru câteva opinii rău intenţionate trebuie să prăpădiţi lumea. Hermeneia este un site în jurul căruia s-a format o comunitate plăcută, cu oameni interesanţi, grafica site-ului este de excepţie, şi climatul unul deosebit. Poate că ceea ce îi lipseşte site-ului este doar o echipă de moderatori, buni comunicatori, care să mai preia din activităţi. Nu cred că trebuie acţionat sub impulsul unei stări de oboseală sau indispoziţie vremelnică şi trecătoare.
Se pot crea alte site-uri dar atmosfera şi coeziunea de pe Hermeneia nu vor putea fi refăcute!
Poate vă mai gândiţi!? Poate ne mai gândim...
Așa cum și spuneam, iar Sixtus o dovedește, rostul poeziei se definește mai limpede din împrejurări concrete. Și iată că poezia ne-a împăcat până la urmă pe toți. Cât despre "subliteratura" la care cred că se referă, când am chef să mă amuz copios, arunc și eu câte o privire pe-acolo. E distracție la comandă. Iar polemica, să fim serioși, n-a avut cine s-o susțină, se pare că nu au pe nimeni la nivelul lui Andu pe-acolo.
Dorine, poate tu ai vazut ceea ce eu n-am vazut! dumitru s-a ars in tigaie poate pentru faptul ca, cu ochiul lui de sticla a vazut-o intrand in baie cu altcineva.
În afară de "fiecare bătaie de aripă e un zbor", care, la nivel expresiv, e clişeic/ şcolăresc (dar care are meritul de a conecta sensul următoarelor versuri - cauză/ efect), mi se pare un text matur, sensibil, care emană o profundă înţelegere a esenţei lucrurilor/ fenomenelor. Un soi de miniefect al fluturelui, dar derulat invers. E altfel decât scrii de obicei, un altfel mai bun, din punctul meu de vedere.
Aranca, parcă mi-ai citit gândurile. Când am văzut penița am înțepenit spunându-mi că iar se va crede că prin dedicație am vizat pe cineva anume și, de ce nu, cerșit. Offtopic:Dunărea face parte dintr-una din viețile mele de dinainte. Am murit de câteva ori de-atunci. Nu mă pot întoarce la ea decât în amintiri. Deci nu îți voi promite nimic în acest sens.
da, si acesta. l-am recitit de curand cu nostalgie. stiu ca avem un colaj impreuna, toti trei, dar nu stiu unde sa-l caut. dar am mai gasit unul cu Alina pe Liternet. l-am postat cu trimitere la revista, nu cred ca mai este si in alta parte.
volia les neiges d'antan...:)
Da, Lucian, foarte pe scurt, cu parere de rau (dar poate reusesc sa revin): remarc o mai mare aplecare catre descarcarea de imagini greoaie, descriptive. Desi poemul este unul de stare, ai reusit sa nu aglomerezi foarte mult cititorul cu metafore si sa scrii una dintre cele mai frumoase poezii citite la tine pe pagina. Cu toate acestea, pe mine inca ma mai deranjeaza anumite formulari, care mi se par prea "cautate" pentru a fi adevarate ("trec somatice cuvinte", "cazand muritoarele frunze" . Dar vorba unui antecomentator, ce stiu eu cum simt oamenii, la cat am citit la tine, poate tu chiar asa simti si vorbesti in viata de zi cu zi. Hai ca glumesc, daca tot mi-ai dat voie sa te bat la cap cu aceleasi critici la nesfarsit... Mi se mai pare complet nepotrivit gramatical (iar ca mijloc artistic justificat doar de iconomia pauzelor fortate, tot nesustinut), punctul dupa "muritoarele frunze par." P.S. De ce nu postezi ambele variante sub acelasi titlu? Si cea careia Gebeleizis i-a acordat penita initial, si aceasta? Pe hermeneia au mai fost texte astfel modificate, e frumos sa se vada variantele diferite in urma feed-back-ului primit de la cititori. Sa nu-mi spui ca n-ai salvat-o nici in computer, uf.
Multumesc de semn, Aranca. Aguzii sunt unii dintre copacii copilariei mele din valea Siretului. Au mai fost si un zarzar, si un nuc, si un visin, si un mar, si un par... dar prunii ! mai ales in floare !... Agudul asta insa a fost cel mai plin de invataminte. Cele mai mici fructe si ce zgaiba mare-n piept! De asta m-am si "imprietenit" cu el. :-)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc pt atentia dvs constanta
pentru textul : arca lui do deaici dezgolesc nu sugerează. îmi e de ajuns un genunchi gol ca să-mi imaginez coapsa.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deÎn sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.
pentru textul : Nicht hinauslehnen demie imi place versul si stilul acesta, ideile curg unele din altele dand senzatia de liant, un liant pe care insa il poti rupe unde vrei sa pui pauza de respiratie, e un stil abrupt, inegal dar care conduce bine ideea fara sa o sufoce.
pentru textul : luna în faze dedin nefericire, nu am nici un exemplar. doar l-am rasfoit. Cartea este realizata in conditii grafice foarte bune la o editura din Bucuresti, Formatul este A4 si prezinta texte si fotografii inedite facute in acea perioada 1980-1987, cind centrul a fost practic devastat prin demolarea abuziva a cartierului Antim, a bisericilor romanesti, pentru a se realiza actuala Casa a Poporului si Calea Victoriei Socialismului (18 km). Cartea « Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în București. 1980-1987 » continua fotografiile-document din volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Domnul Bujor Nedelcovici, (un romancier, jurnalist, scenarist si fotograf de exceptie), declara cindva la postul de radio Europa libera: « Nu se poate trai la nesfirsit fara a rosti gindul gindit. Nu se poate trai doar din promisiuni, solutii consolatoare, autoamagiri comode, adica o indiferenta ce isi cauta mereu linistea, o pasivitate ce decurge din sentimentul neputintei sau al justificarilor facile de tipul: "se fac si lucruri bune, au iesit si carti de valoare". Nu se poate tacea fara a suporta riscul ca timpul sa-ti acopere sufletul si condeiul de o tacere vinovata, sufocata, intr-o fiinta bintuita de cosmaruri, indoieli si deznadejdi. Nu se poate trai cu sentimentul permanent al unei culpe morale: si eu contribui prin resemnarea si pasivitatea mea la raul care se produce, adica distrugerea culturii si a spiritualitatii romanesti. Exista o limita de acceptare, intelegere si suportabilitate. Soseste o zi in care trebuie sa spui raspicat: Asa nu se mai poate. Vine o clipa a eliberarii si a iluminarii. Si pentru mine acest prag a fost atins. Nu-mi parasesc nici patria, nici cultura, nici cartile, nici casa si nici prietenii. Caut doar un refugiu temporar int-un oras mare ca o padure din care o sa ies atunci cind vitregiile si urgiile vor trece peste acele locuri atit de incercate de-a lungul vremurilor".
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » deam revazut imaginea aceea a "innoirii" netinand cont de valori spirituale, a "distrugerii" a tot ce nu convenea unui regim apus... impletesti imagini de un realism pragmatic cu imagini lirice autentice, mereu vorbesti despre ... oameni ca oameni nu ca experimente teoretice, exista o forta care cred ca vine din adancurile unui spirit ce mosteneste calitati de "ziditor", a unei realitati mai reale decat realul. imi place cum scrii, in ciuda unei tendinte narative care nu sufoca insa lirismul, stii sa construiesti plecand de la imagini sprintene, inedite; e autentic tabloul "corabiei negre cu panze de paianjen" purtand la bord trecutul...
pentru textul : corabia cu pânze de păianjen deAlma, nu e nevoie de telefon. Poți să-mi explici și aici, în subsolul textului: ce de fapt ai vrut să spui și ce nu am înțeles eu? Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă deDar uite că revin, Vlad, pentru că, recitind comentariul tau, am ajuns la asta: "primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.", pe care o sărisem cu ochii. Dacă cu "artificialul" mă pot împăca, în virtutea diferenţelor dintre percepţiile expresive, cu "jocul de cuvinte fără profunzime" nu mă prea. Pentru că de ce din ce cauză, cum ar spune cineva:
"apropia golul de gol,
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul delarva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică," - dacă ai fost vreodată departe de persoana ta dragă, cea mai dragă, sigur ai fi simţit golul. Şi ea la fel. Apoi, când depărtarea se termina, carnea ar apropia golurile. Şi toată lumea ar părea diferită, şi parcă din voi a început lumea să fie diferită, de unde "efectul fluturelui" - "larva de cutremur". Şi aici mă opresc din explicat.
Ce vreau eu a spune, mai clar, e cert că textul ăsta poate avea multe tuşe negative, care se pot discuta, dar că ar fi lipsit de substanţă , chiar şi segmentar, e o judecată greşită.
Poezie nuda.
Un fel de Lautréamont,
”Les perturbations, les anxiétés, les dépravations, la mort, les
exceptions dans l'ordre physique ou moral, l'esprit de négation, les
abrutissements, les hallucinations servies par la volonté, les
tourments, la destruction, les renversements, les larmes, les
insatiabilités, les asservissements, les imaginations creusantes… il est temps de réagir enfin contre ce qui nous choque et
nous courbe si souverainement”,
dar… cu totul altfel şi, mai ales original fiind servit de un talent metaforizant pe măsură.
Am uitat "penita"
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie defrumos weekend de halloween, s-a lăsat cu o droaie de treat-or-trick, după cum ne povestişi aicea. În urmă, venind repede, e Thanksgiving-ul, cu ale lui îndatoriri şi îndemnuri. Ca o idee, îţi sugerez să vizitezi un orfelinat sau o leprozerie, apoi să ne scrii un jurnal.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti deultimele doua strofe sunt ceea ce face poezia. la primele trei mai trebuie lucrat.
pentru textul : azi imi iau liber... deProblema e pusă greșit, iar de la premise greșite discuțiile nu pot merge decât în direcții greșite.
Întrucât dacă poezia nu e ontologie, atunci nu e nimic, iar direcția abordării acestei chestiuni ar trebui să fie cu totul alta, dacă ținem seama că poezia NU poate fi pusă alături de religie (deoarece religia este un fenomen, nu un act estetic) și, în sfârșit, pentru că religia (chestiune esențială în discutarea problemei propuse) nu poate fi considerată ”o subramură a culturii”, ci chiar invers (cultura vine din cult, și asta n-o spun io că vine de la Burkhardt), așadar printr-o reevaluare a premiselor propuse se poate porni la o oarecare discuție.
Dar dacă tot s-a lansat ideea, tot ce pot face deocamdată e să postez și io un articol publicat recent, pe o temă tangentă.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deO forță sugestivă evidentă, subliniată atât în modelul ales, cât și în tehnica utilizată: suprapunerea a două imagini într-un gri monocord, precum și printr-o superpoziție perfect studiată ce are scopul de a crea un punct fix în Spațiu și Timp, spre a induce o veritabilă centrare pe imagine: gândirea se întrerupe într-o clipă, "ô temps, suspends ton vol..." („o, timp, oprește-ți zborul”…)(Lamartine). Calul așteaptă în acest peisaj urban al unui cartier burghez de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.Caleașca este goală, statuia este încremenită, nici un suflet omenesc nu apare, doar umbra bustului profilat interoghează prin ferestrele clădirii, ce par a fi „ochii unui chip uman” – ceea ce s-ar traduce printr-o privire interioară ducând către introspecție, deoarece Fața însăși ne apare direct, în timp ce privirea răzbate până departe, printr-un „salt cuantic” în afara dimensiunilor :)) Imediatitatea realității se estompează, fiind ștearsă de acest gri precum o ceață invadatoare care înghite, încetul cu încetul, cele mai fine detalii perceptibile, și ne aduce aminte că fenomenul realului este efemer. De observat că această poziționare a chipului (din față) și cu părul lung ne aduce aminte de Gioconda, având ca și aceasta o privire enigmatică proiectată în direcția spectatorului, pus astfel în legătură cu titlul fotografiei: „Autoportret”. Si expresia pusa inaintea "Totul despre Mine" ( cu majuscule...) mi se pare cu subtila tenta ironica.
pentru textul : Totul despre Mine den-am inteles ce vrei sa spui ovyus. am retinut niste verbe cu icnit si orgasm dar mi s-au parut stupide asa ca nu am incercat sa le inteleg profunzimea. in rest nimic semnificativ in observatiile tale... poate doar o doza de oftica dupa cum zice Alina dar la oftica nu am cum sa te ajut ca nu sint medic si nu ma pricep. apeleaza la ea.
pentru textul : Virtualia devezi tocmai de aceea este asa de bine daca ar intelege toata lumea ca ar fi de preferat sa se respecte Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com in ceea ce priveste comentariile si sa se foloseasca numai cu scopul discutarii textului si nu aprecierilor la persoana autorului, etc. in acelasi timp sa se evite divagatiile si off topicurile care nu au nici o legatura cu textul, literatura sau macar nu sint pe aproape. si nu in ultimul rind sa nu se foloseasca pentru scopuri de comunicare personala sau pentru alte interese straine de scopul hermeneia, oricit de semnificative ni s-ar parea noua ca indivizi. nu mi-am facut niciodata iluzii cum ca acest lucru nu ar fi dificil pentru noi romanii (ca am vazut ca nici italienii, verii nostri, nu se simt confortabil sa respecte principii sau reguli) dar s-a meritat efortul si oricum alta cale de a functiona ca si comunitate literara (sau de orice fel de natura) nu prea exista.
pentru textul : psalm denicodime, atîta timp cît hermeneia acceptă să publice și textele tale slabe cred că se poate spune că e un portal cu de toate, „și mai bune și mai rele, și noroi și stele”, cum zicea cineva.
pentru textul : Primăvara de...frumos comentariu , Marina.[acum fie vorba între noi, eu mi-aș fi dat peniță la "Masca mea e Chipul Tău":)!] îmi place cum ai surprins ideea că fiecare copil din noi este orfan, în granițele maturităților noastre. Fain. Mulțumesc! ... însă totuși nu-mi place ceva la ea, nu știu ce... a... oare de ce lui moș crăciun nu-i place proza?:)
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind deDorin, imaginea ultimului vers este o trimitere la omul-Iisus. Cu cît omul balenă își ține respirația mai mult, coboară mai mult în adâncuri, înălțându-se în fapt...
pentru textul : antikythera deUneori lucrurile merg mai bine, alteori mai rău. În lunile de vară oamenii pleacă în vacanţe, se mai relaxează, fluxul de activitate se diminuează în general. Nu cred că pentru câteva opinii rău intenţionate trebuie să prăpădiţi lumea. Hermeneia este un site în jurul căruia s-a format o comunitate plăcută, cu oameni interesanţi, grafica site-ului este de excepţie, şi climatul unul deosebit. Poate că ceea ce îi lipseşte site-ului este doar o echipă de moderatori, buni comunicatori, care să mai preia din activităţi. Nu cred că trebuie acţionat sub impulsul unei stări de oboseală sau indispoziţie vremelnică şi trecătoare.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deSe pot crea alte site-uri dar atmosfera şi coeziunea de pe Hermeneia nu vor putea fi refăcute!
Poate vă mai gândiţi!? Poate ne mai gândim...
Așa cum și spuneam, iar Sixtus o dovedește, rostul poeziei se definește mai limpede din împrejurări concrete. Și iată că poezia ne-a împăcat până la urmă pe toți. Cât despre "subliteratura" la care cred că se referă, când am chef să mă amuz copios, arunc și eu câte o privire pe-acolo. E distracție la comandă. Iar polemica, să fim serioși, n-a avut cine s-o susțină, se pare că nu au pe nimeni la nivelul lui Andu pe-acolo.
pentru textul : Ce rost are poezia? deDorine, poate tu ai vazut ceea ce eu n-am vazut! dumitru s-a ars in tigaie poate pentru faptul ca, cu ochiul lui de sticla a vazut-o intrand in baie cu altcineva.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deÎn afară de "fiecare bătaie de aripă e un zbor", care, la nivel expresiv, e clişeic/ şcolăresc (dar care are meritul de a conecta sensul următoarelor versuri - cauză/ efect), mi se pare un text matur, sensibil, care emană o profundă înţelegere a esenţei lucrurilor/ fenomenelor. Un soi de miniefect al fluturelui, dar derulat invers. E altfel decât scrii de obicei, un altfel mai bun, din punctul meu de vedere.
pentru textul : spectacol deÎmi place noul format, structura lui, culorile, mi se pare rafinat... Sunt de acord cu schimbările atâta timp cât ele merg spre bine.
pentru textul : hermeneia 3.0-b deBravo!
Aranca, parcă mi-ai citit gândurile. Când am văzut penița am înțepenit spunându-mi că iar se va crede că prin dedicație am vizat pe cineva anume și, de ce nu, cerșit. Offtopic:Dunărea face parte dintr-una din viețile mele de dinainte. Am murit de câteva ori de-atunci. Nu mă pot întoarce la ea decât în amintiri. Deci nu îți voi promite nimic în acest sens.
pentru textul : palimpsest de toamnă deda, si acesta. l-am recitit de curand cu nostalgie. stiu ca avem un colaj impreuna, toti trei, dar nu stiu unde sa-l caut. dar am mai gasit unul cu Alina pe Liternet. l-am postat cu trimitere la revista, nu cred ca mai este si in alta parte.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur devolia les neiges d'antan...:)
Deosebită prima strofă și în special versul "se scurg din zmee în cretă", o imagine inedită a trecerii copilăriei și a tuturor trecerilor...
pentru textul : zmee și cretă deDa, Lucian, foarte pe scurt, cu parere de rau (dar poate reusesc sa revin): remarc o mai mare aplecare catre descarcarea de imagini greoaie, descriptive. Desi poemul este unul de stare, ai reusit sa nu aglomerezi foarte mult cititorul cu metafore si sa scrii una dintre cele mai frumoase poezii citite la tine pe pagina. Cu toate acestea, pe mine inca ma mai deranjeaza anumite formulari, care mi se par prea "cautate" pentru a fi adevarate ("trec somatice cuvinte", "cazand muritoarele frunze" . Dar vorba unui antecomentator, ce stiu eu cum simt oamenii, la cat am citit la tine, poate tu chiar asa simti si vorbesti in viata de zi cu zi. Hai ca glumesc, daca tot mi-ai dat voie sa te bat la cap cu aceleasi critici la nesfarsit... Mi se mai pare complet nepotrivit gramatical (iar ca mijloc artistic justificat doar de iconomia pauzelor fortate, tot nesustinut), punctul dupa "muritoarele frunze par." P.S. De ce nu postezi ambele variante sub acelasi titlu? Si cea careia Gebeleizis i-a acordat penita initial, si aceasta? Pe hermeneia au mai fost texte astfel modificate, e frumos sa se vada variantele diferite in urma feed-back-ului primit de la cititori. Sa nu-mi spui ca n-ai salvat-o nici in computer, uf.
pentru textul : Existând în definitiv deMultumesc de semn, Aranca. Aguzii sunt unii dintre copacii copilariei mele din valea Siretului. Au mai fost si un zarzar, si un nuc, si un visin, si un mar, si un par... dar prunii ! mai ales in floare !... Agudul asta insa a fost cel mai plin de invataminte. Cele mai mici fructe si ce zgaiba mare-n piept! De asta m-am si "imprietenit" cu el. :-)
pentru textul : agudul deLaurentiu,
pentru textul : abso(lut) desi mie mi-a lasat impresia de eclectic la prima lectura.
iar acum, dupa explicatiile tale, parca si mai si.
sa traiti! Am corectat.
pentru textul : Duios șurub dePagini