daca prietenia (pe acest site si nu numai) ar fi asa cum o descrii tu, atunci chiar mi-as dori sa fiu prietena ta, si a arancai si a tuturor. eu sunt prietena voastra, dar nu realizati voi.zambesc. am indepartat-o pe aranca, dar in acelasi timp am urmarit-o si am vazut cum a evoluat si am apreciat, dar ea se pare ca nu m-a uitat.... prietenii de care vorbeam eu sunt, de fapt, "prieteni"
Nu e nici o supărare, dragă Lucian, voi mai vizita paginile tale. Nu, nu am vrut să spun că ești nepoliticos, ci doar ce e nepoliticos să nu fiu ajutat cu o explicație, hehehe. Bine, o sa mai las comentarii, voi avea grijă să fiu mai puțin causic în ele. Și invers, accept cu plăcere comentarii critice. Cu prietenie, Marian
nu stiam ca se mai spune si "a schelacai" la "a schelalai". desi nu l-am gasit in dex, am vazut ca e folosit si-n alte locuri pe net; deci poate trece ca varianta locala. totusi, "chanel no. 5" e "chanel" peste tot, deci nu "channel". ma gindesc ca ti-o scapat, sub influenta omniprezentului englezism "channel"
Singurătate și rutină absolute.
În destinul lămâii îl deslușesc pe acela al unei femei acre :) (cred că ai asta ai vrut să redai).
Dacă aș lua textul pe bucățele (câte două, trei versuri) nu aș vedea poezie, dar ca ansamblu, pare să redea o stare ca o cameră de filmat.
E doar o părere.
Să mai vedem și altele.
Eu nu prea sunt de acord ca textul să mai abă ceva prin preajmă (imagini, filme, melodii). Îm place să fiu doar eu și poemul :)
... nu știu dacă ar merge nici măcar drept parodie. Nu are nimic original, poate decât distanțarea versurilor la două rânduri; chiar, de ce ai postat astfel? Nu spune nimic din ceea ce nu știm deja, abordarea seamănă pe alocuri a manele "Pe buze poartă doar love(le)". Pur și simplu, ai strâns împreună o groază de clișee (mai mult sau mai puțin cu bază reală) și ai încercat să faci un fel de "critică a societății", dar nu a reușit. Mai mult decât atât, îmi voi permite să-mi exprim îndoiala că personajele tale mai există astăzi. Exagerarea nu prea se mai poartă ca procedeu artistic. Mă întreb însă, dacă ai aplecare spre social, spre cotidian, de ce nu încerci să scrii articol. Desigur, se poate face poezie din orice, dar trebuie ceva mai mult decât spirit critic și ironie.
Text fascinant prin tinta urmarita - oricine crede despre sine ca e unic. Scriere impecabila, desigur, cu retincenta sesizata si de "yester". Asta nu-i un bai mare, se poate repara. Mi-ar placea sa-l aud recitat pe "Toamna" lui Vivaldi. In consecinta, neputand realiza asta asa cum as vrea, fac apel la tehnica. Iese superb, incercati. Pentru placuta experienta, o penita. Dancus
draga mea, faci o greseala sa nu scrii nimic, experimtentul cel mai reusit ar fi sa publici in continuare, chiar de ayi, nu trebuie sa dai satisfactii nimanui, ... ti-o spune un om care si-a sters textele nu din revolta sau alt motiv decat acela ca nu le-am considerat bune. Intoarce-te, wake up, scrie, publica, moderează... aici nu e jocul din copilarie cu pusul la colt ca nu stiu ce. Din polemica se nasc multe lucruri bune, atacurile in arta sunt dure si o sa-ti spun un lucru real: nu gasesti un umar sau o treapta pe care sa te odihnesti ... in arta primii 30 de ani sunt grei, apoi te obisnuiesti... ceea ce faci tu pe herme e excelent, tine minte ca desi faci eforturi nu te poate placea toata lumea.du-te si bea o cana de apa, da-ti o palma ca ai vrut sa pleci 3 zile cand ai atatea de facut, revino-ti si scrie. vreau sa te citesc , mai mult decat atat... iti sunt alaturi. comunitatea hermeneia nu aste responsabila pentru punctele de vedere diferite ale membrilor ei, in plus site-ul e excelent, critica ajuta... in lupta te formezi, nu prin abandon la masa verde...
Marga, îți reamintesc și închei această secvență. Afirmam pe 8 decembrie 2011 următoarele:
"margas, pentru mine opinia ta nu este credibilă. te rog să reții asta. e ca și cum o obeză mi-ar vinde ceaiuri de slăbit. dacă vrei să patinezi în gol sub textele mele, cu penițe sau injurii, mi-e indiferent. tschüs! subiect închis!"
se pare că ai uitat și vrei să îmi spui părerea ta cu tot dinadinsul. ei, eu sunt consecvent. feel free să faci pogo sub textele mele.
raluca, textul nu este înscris la polemică. iar comentariul tău depășește bunul simț. aș prefera să intervii pe text ori să nu o faci deloc.
Frumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
sugestiva a ceea ce Lyotard numeste "Conditia Postmoderna" si care, mai corect, dupa umila mea parere, ar trebui numita "Conditia Postmodernista". Si aceasta deoarece, in Postmodernitate, mai apar, in afara de Postmodernism, cel putin inca doua tendinte, din ce in ce mai vizibile in ultimul timp si care se regasesc in texte de toate tipurile postate pe internet (inclusiv pe acest site) sau tiparite. Ma refer la tendinta de natura "New Age" si la cea de natura unei "Sacralitati" (a nu se confunda "Sacralitatea" cu "Religiozitatea" mai mult sau mai putin dogmatica). Daca textul de fata ar fi fost mai argumentat si, in consecinta, mai dezvoltat, trecand dincolo de un anumit impresionism apodictic, ar fi meritat o "penita". Altefl, el ramane la suprafata unui descriptivism, chiar daca scriitura prezinta o anumita atractivitate.
Nu înțeleg cum se poate ca un text ca acesta, postat pe un site de literatură, deci de cultură, de către însuși proprietarul site-ului să primească două penițe de apreciere în condiția în care textul greșește numele unuia dintre cei mai reprezentativi interpreți ai chitarei clasice, andres segovia, în andreas segovia, de parcă face confuzie cu andreas boccelli sau alți andreas cum ar fi andreas papandreu de exemplu. Textul denotă destul de multă superficialitate sui generis, o atitudine pe care am observat-o recent la acest autor remarcabil, de parcă el ar fi lăsat lately această sfântă îndeletnicire a scrisului copiilor lui ca pe o nelegitimă moștenire iar el își soarbe yerba mate încet încet își bagă picioarele în găleata cu apă rece a literaturii iar nouă cititorilor ne zice un duck off dunărean pe americănește în dialect.
Marga
Iar eu sunt absolut convins că "leică" e un regionalism pentru pâlnie.
LÉICĂ2, leici, s. f. (Reg.) Pâlnie. – Din rus. leika. Cf. ucr. lijka.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
LÉICĂ ~ci f. reg. 1) Obiect în formă de con, prelungit printr-un tub îngust, care servește la turnarea lichidelor în vasele cu gura strâmtă; pâlnie. 2) Pâlnie din doage cu fundul plat folosită la turnarea vinului în butoaie. ◊ A face gâtul (sau gura) ~ și pântecele balercă a bea foarte mult. /
Când citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
Belizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
mi- a placut acest periplu asupra naturii umane, e cerebral si poetic in acelasi timp. mi- a placut mult de tot / turnul interior cu balcon si prapastie/ ( mai putin clopotul spart al batranetii). las un semn de apreciere pentru caracterul sintetic al textului si pentru o anume frumusete a lui.
Djamal face un efort mental curajos. Scrie intr-o limba straina.
Uneori se simte, cum ar fi cuvantul foşnet aplicat pietrelor. Si nu suna rau, dar neobisnuit.
un text bun, ioan, am mai spus-o...
- ”uneori strănutam
auzeam cum se scutura soarele
de pe ochiul de geam dinspre tindă
ca un praf de zăpadă târzie” - parcă prevesteau ceva versurile astea :)
Silviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
Asta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
Ce găsesc deosebit în acest text este gama lirică propusă în acordurile unei toamne inefabile, ceremoniile propriei sale religii între făptuire și contemplație: "și nici “te-iubesc e numele meu” și nici asta nici să ne facem că plouă și va ploua și dacă tot plouă pune mâna pe sânul meu, domine do, și apasă"
da, probabil ca trebuia sa tac si sa nu scriu ce am scris mai inainte. nu cred ca trebuie sa dramatizam. iar despre engleza, mi-e foarte greu sa scriu ceva in limba asta pentru ca mi-e destul de greu sa simt in ea. dar asta e o alta poveste. imi cer scuze pentru greseli si multumesc lui Victor pentru atentionare.
Am tot așteptat să treacă emoțiile acelea de la prima lectură, însă văd că se intensifică...
Aș fi vrut să dețin toate resursele celui mai bun critic literar ca să pot evidenția într-un mod desăvârșit valoarea acestui poem, însă nu am decât tremurul unor cuvinte simple, adevărate și pline de recunoștință pentru acest festin literar.
Așadar, nu-mi rămâne decât să mulțumesc pentru:
„blestemata nevoie ca o cană plină cu sete” - excepțională sugestie a nevoii umane și a sporirii acesteia pe măsură ce este împlinită!
„semnul de întrebare te picură cu smoală şi pietriş” - sugestie reușită a marilor întrebări arzătoare ale vieții;
„ca firul de iarbă prin ciment,/ apare omul” - aici văd omul - Om, cel care răzbate, care e acolo unde nici nu te aștepți, care vine la nevoie, la marea nevoie de a fi cineva lângă noi și-n dureri, și-n fericire;
Strofa a doua vine cu tușe mai accentuate și surprinde dualitatea omului: „se apropie ori se îndepărtează
până îl striveşti în ochi,
până trece prin tine.” - aici am rămas pe gânduri...
Penultima strofă m-a îngenucheat: „Când pierzi oameni,
rătăceşti cheile,
nu uşa;
când te pierd ei pe tine,
rătăcesc uşa,
nu cheile” - fac inventarul cheilor, cu teamă... îmi doresc să nu fi rătăcit niciuna.
În ultima strofă mă resemnez, dar tot mai sper ca prin asumarea durerii, prin curățirea de tot ce e praf, tină, prin proșternerea în apa vindecătoare, să fiu din nou Om.
Iată că fără să îmi dau seama mi-am împropriat acest poem, mesajul lui; asta fiindcă a trecut prin mine ca un vânt de primăvară printr-un cireș înflorit.
Adrian, iartă-mi cuvintele mari, iartă-le și pe cele mici, pline de neputință.
Felicitări! Mulțumiri! Cred în scrisul tău!
Vladimir, nu cred că e o problemă acolo, pur și simplu am indus termenul comparat înainte de posesiv. Cât despre blondă, putea fi și brună, roșcată, copilă, fată. Pur și simplu atunci mă gândeam la o femeie blondă; de ce ar fi o calitate nesemnificativă nu văd. Mulțumesc de vizită și comentariu!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
daca prietenia (pe acest site si nu numai) ar fi asa cum o descrii tu, atunci chiar mi-as dori sa fiu prietena ta, si a arancai si a tuturor. eu sunt prietena voastra, dar nu realizati voi.zambesc. am indepartat-o pe aranca, dar in acelasi timp am urmarit-o si am vazut cum a evoluat si am apreciat, dar ea se pare ca nu m-a uitat.... prietenii de care vorbeam eu sunt, de fapt, "prieteni"
pentru textul : pietrele umbrei deNu e nici o supărare, dragă Lucian, voi mai vizita paginile tale. Nu, nu am vrut să spun că ești nepoliticos, ci doar ce e nepoliticos să nu fiu ajutat cu o explicație, hehehe. Bine, o sa mai las comentarii, voi avea grijă să fiu mai puțin causic în ele. Și invers, accept cu plăcere comentarii critice. Cu prietenie, Marian
pentru textul : La capăt de drum deblue velvet 2
pentru textul : blue velvet deAm operat unele modificări ale textului. Sper că această variantă va rămâne.
nu stiam ca se mai spune si "a schelacai" la "a schelalai". desi nu l-am gasit in dex, am vazut ca e folosit si-n alte locuri pe net; deci poate trece ca varianta locala. totusi, "chanel no. 5" e "chanel" peste tot, deci nu "channel". ma gindesc ca ti-o scapat, sub influenta omniprezentului englezism "channel"
pentru textul : fahrenheit game deSingurătate și rutină absolute.
În destinul lămâii îl deslușesc pe acela al unei femei acre :) (cred că ai asta ai vrut să redai).
Dacă aș lua textul pe bucățele (câte două, trei versuri) nu aș vedea poezie, dar ca ansamblu, pare să redea o stare ca o cameră de filmat.
E doar o părere.
Să mai vedem și altele.
Eu nu prea sunt de acord ca textul să mai abă ceva prin preajmă (imagini, filme, melodii). Îm place să fiu doar eu și poemul :)
La mulți ani, Cristina!
pentru textul : lămâia din paharul de ou decu ciuda ca voi rata intalnirea asta, ii indemn pe toti cei care pot ajunge in Cisnadioara sa nu ezite!
Calin, ma bucur mult ca intalnirile de la Sibiu continua si in 2010. sa ne vedem cu bine...la cealalta intalnire! :)
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu defoaie verde de-ntuneric fierbe noaptea periferic! poema-ma-ș și n-am cui, poema-ma-ș untului...
pentru textul : mi-e frică să dorm deandu, acum am vazut comentariul. multumesc din suflet. ma bucur ca ai venit aici. bine ai venit!
pentru textul : f e s t i n de... nu știu dacă ar merge nici măcar drept parodie. Nu are nimic original, poate decât distanțarea versurilor la două rânduri; chiar, de ce ai postat astfel? Nu spune nimic din ceea ce nu știm deja, abordarea seamănă pe alocuri a manele "Pe buze poartă doar love(le)". Pur și simplu, ai strâns împreună o groază de clișee (mai mult sau mai puțin cu bază reală) și ai încercat să faci un fel de "critică a societății", dar nu a reușit. Mai mult decât atât, îmi voi permite să-mi exprim îndoiala că personajele tale mai există astăzi. Exagerarea nu prea se mai poartă ca procedeu artistic. Mă întreb însă, dacă ai aplecare spre social, spre cotidian, de ce nu încerci să scrii articol. Desigur, se poate face poezie din orice, dar trebuie ceva mai mult decât spirit critic și ironie.
pentru textul : Femeia Cratiță deText fascinant prin tinta urmarita - oricine crede despre sine ca e unic. Scriere impecabila, desigur, cu retincenta sesizata si de "yester". Asta nu-i un bai mare, se poate repara. Mi-ar placea sa-l aud recitat pe "Toamna" lui Vivaldi. In consecinta, neputand realiza asta asa cum as vrea, fac apel la tehnica. Iese superb, incercati. Pentru placuta experienta, o penita. Dancus
pentru textul : stai puțin! deam înțeles Aranca și îți mulțumesc pentru răbdarea și grija ce mi-o arăți prin și în comentariile ce le pui poemelor mele.
pentru textul : Uneori sufletul meu deUltimile două versuri din prima strofă mi se par un pic cam în plus, dar în rest mi-a plăcut. Ai menţinut bine ritmul poeziei eminesciene.
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deCezar
draga mea, faci o greseala sa nu scrii nimic, experimtentul cel mai reusit ar fi sa publici in continuare, chiar de ayi, nu trebuie sa dai satisfactii nimanui, ... ti-o spune un om care si-a sters textele nu din revolta sau alt motiv decat acela ca nu le-am considerat bune. Intoarce-te, wake up, scrie, publica, moderează... aici nu e jocul din copilarie cu pusul la colt ca nu stiu ce. Din polemica se nasc multe lucruri bune, atacurile in arta sunt dure si o sa-ti spun un lucru real: nu gasesti un umar sau o treapta pe care sa te odihnesti ... in arta primii 30 de ani sunt grei, apoi te obisnuiesti... ceea ce faci tu pe herme e excelent, tine minte ca desi faci eforturi nu te poate placea toata lumea.du-te si bea o cana de apa, da-ti o palma ca ai vrut sa pleci 3 zile cand ai atatea de facut, revino-ti si scrie. vreau sa te citesc , mai mult decat atat... iti sunt alaturi. comunitatea hermeneia nu aste responsabila pentru punctele de vedere diferite ale membrilor ei, in plus site-ul e excelent, critica ajuta... in lupta te formezi, nu prin abandon la masa verde...
pentru textul : Moderator pe hermeneia deMarga, îți reamintesc și închei această secvență. Afirmam pe 8 decembrie 2011 următoarele:
"margas, pentru mine opinia ta nu este credibilă. te rog să reții asta. e ca și cum o obeză mi-ar vinde ceaiuri de slăbit. dacă vrei să patinezi în gol sub textele mele, cu penițe sau injurii, mi-e indiferent. tschüs! subiect închis!"
se pare că ai uitat și vrei să îmi spui părerea ta cu tot dinadinsul. ei, eu sunt consecvent. feel free să faci pogo sub textele mele.
raluca, textul nu este înscris la polemică. iar comentariul tău depășește bunul simț. aș prefera să intervii pe text ori să nu o faci deloc.
pentru textul : risipă de nori deFrumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
pentru textul : Superstiție desugestiva a ceea ce Lyotard numeste "Conditia Postmoderna" si care, mai corect, dupa umila mea parere, ar trebui numita "Conditia Postmodernista". Si aceasta deoarece, in Postmodernitate, mai apar, in afara de Postmodernism, cel putin inca doua tendinte, din ce in ce mai vizibile in ultimul timp si care se regasesc in texte de toate tipurile postate pe internet (inclusiv pe acest site) sau tiparite. Ma refer la tendinta de natura "New Age" si la cea de natura unei "Sacralitati" (a nu se confunda "Sacralitatea" cu "Religiozitatea" mai mult sau mai putin dogmatica). Daca textul de fata ar fi fost mai argumentat si, in consecinta, mai dezvoltat, trecand dincolo de un anumit impresionism apodictic, ar fi meritat o "penita". Altefl, el ramane la suprafata unui descriptivism, chiar daca scriitura prezinta o anumita atractivitate.
pentru textul : PoMo lifestyle deiti multumesc de semnul lecturii! cu respect, dorina n.
pentru textul : Scrie! deNu înțeleg cum se poate ca un text ca acesta, postat pe un site de literatură, deci de cultură, de către însuși proprietarul site-ului să primească două penițe de apreciere în condiția în care textul greșește numele unuia dintre cei mai reprezentativi interpreți ai chitarei clasice, andres segovia, în andreas segovia, de parcă face confuzie cu andreas boccelli sau alți andreas cum ar fi andreas papandreu de exemplu. Textul denotă destul de multă superficialitate sui generis, o atitudine pe care am observat-o recent la acest autor remarcabil, de parcă el ar fi lăsat lately această sfântă îndeletnicire a scrisului copiilor lui ca pe o nelegitimă moștenire iar el își soarbe yerba mate încet încet își bagă picioarele în găleata cu apă rece a literaturii iar nouă cititorilor ne zice un duck off dunărean pe americănește în dialect.
pentru textul : crochiu II deMarga
Iar eu sunt absolut convins că "leică" e un regionalism pentru pâlnie.
LÉICĂ2, leici, s. f. (Reg.) Pâlnie. – Din rus. leika. Cf. ucr. lijka.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
LÉICĂ ~ci f. reg. 1) Obiect în formă de con, prelungit printr-un tub îngust, care servește la turnarea lichidelor în vasele cu gura strâmtă; pâlnie. 2) Pâlnie din doage cu fundul plat folosită la turnarea vinului în butoaie. ◊ A face gâtul (sau gura) ~ și pântecele balercă a bea foarte mult. /
pentru textul : videoconferință cu îngeri de(Nu pentru mine am consultat dexul).
Vă aştept la corigenţă. :).
Când citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
pentru textul : Ceruri deBelizan tu scrii tot mai prost recently și nici o pauză nu iei. Asta e o problemă literară adevărată. Iar când vei înceta să vorbești despre mine și un plagiat despre care habar nu ai ce a fost o să mai faci un pas înainte înspre a deveni un buzoian matur și deștept deci o excepție.
pentru textul : Paraidolia dela mine
pentru textul : fals interviu despre menirea artei demi- a placut acest periplu asupra naturii umane, e cerebral si poetic in acelasi timp. mi- a placut mult de tot / turnul interior cu balcon si prapastie/ ( mai putin clopotul spart al batranetii). las un semn de apreciere pentru caracterul sintetic al textului si pentru o anume frumusete a lui.
pentru textul : Ichi-go ichi-e 1 deDjamal face un efort mental curajos. Scrie intr-o limba straina.
pentru textul : Zimţii deUneori se simte, cum ar fi cuvantul foşnet aplicat pietrelor. Si nu suna rau, dar neobisnuit.
un text bun, ioan, am mai spus-o...
- ”uneori strănutam
auzeam cum se scutura soarele
de pe ochiul de geam dinspre tindă
ca un praf de zăpadă târzie” - parcă prevesteau ceva versurile astea :)
numai bine,
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie dealex
Silviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
pentru textul : Nu ştiu să număr deAsta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
Ce găsesc deosebit în acest text este gama lirică propusă în acordurile unei toamne inefabile, ceremoniile propriei sale religii între făptuire și contemplație: "și nici “te-iubesc e numele meu” și nici asta nici să ne facem că plouă și va ploua și dacă tot plouă pune mâna pe sânul meu, domine do, și apasă"
pentru textul : arca lui do deda, probabil ca trebuia sa tac si sa nu scriu ce am scris mai inainte. nu cred ca trebuie sa dramatizam. iar despre engleza, mi-e foarte greu sa scriu ceva in limba asta pentru ca mi-e destul de greu sa simt in ea. dar asta e o alta poveste. imi cer scuze pentru greseli si multumesc lui Victor pentru atentionare.
pentru textul : ritualuri de cartier I deAm tot așteptat să treacă emoțiile acelea de la prima lectură, însă văd că se intensifică...
Aș fi vrut să dețin toate resursele celui mai bun critic literar ca să pot evidenția într-un mod desăvârșit valoarea acestui poem, însă nu am decât tremurul unor cuvinte simple, adevărate și pline de recunoștință pentru acest festin literar.
Așadar, nu-mi rămâne decât să mulțumesc pentru:
„blestemata nevoie ca o cană plină cu sete” - excepțională sugestie a nevoii umane și a sporirii acesteia pe măsură ce este împlinită!
„semnul de întrebare te picură cu smoală şi pietriş” - sugestie reușită a marilor întrebări arzătoare ale vieții;
„ca firul de iarbă prin ciment,/ apare omul” - aici văd omul - Om, cel care răzbate, care e acolo unde nici nu te aștepți, care vine la nevoie, la marea nevoie de a fi cineva lângă noi și-n dureri, și-n fericire;
Strofa a doua vine cu tușe mai accentuate și surprinde dualitatea omului:
„se apropie ori se îndepărtează
până îl striveşti în ochi,
până trece prin tine.” - aici am rămas pe gânduri...
Penultima strofă m-a îngenucheat:
„Când pierzi oameni,
rătăceşti cheile,
nu uşa;
când te pierd ei pe tine,
rătăcesc uşa,
nu cheile” - fac inventarul cheilor, cu teamă... îmi doresc să nu fi rătăcit niciuna.
În ultima strofă mă resemnez, dar tot mai sper ca prin asumarea durerii, prin curățirea de tot ce e praf, tină, prin proșternerea în apa vindecătoare, să fiu din nou Om.
Iată că fără să îmi dau seama mi-am împropriat acest poem, mesajul lui; asta fiindcă a trecut prin mine ca un vânt de primăvară printr-un cireș înflorit.
Adrian, iartă-mi cuvintele mari, iartă-le și pe cele mici, pline de neputință.
pentru textul : Perpetuum robia deFelicitări! Mulțumiri! Cred în scrisul tău!
Vladimir, nu cred că e o problemă acolo, pur și simplu am indus termenul comparat înainte de posesiv. Cât despre blondă, putea fi și brună, roșcată, copilă, fată. Pur și simplu atunci mă gândeam la o femeie blondă; de ce ar fi o calitate nesemnificativă nu văd. Mulțumesc de vizită și comentariu!
pentru textul : Heat dePagini