poemul nu e rau, forma lui insa ar putea ajuta mai mult la asimilarea textului, ma refer la strofa a doua unde fraza e scrisa dintr-o suflare prea lunga...
daca ai incerca sa citesti textul cu voce tare, ai realiza ca e nevoie sa-l fraturezi ca sa poti respira si la fel sa-l poti asimila sau daca ai restrange putin registrul "verbelor" care dau senzatia de prea multa miscare, ideea s-ar aseza mai bine pe scheletul imaginii.
alta parere ar fi ca in general titlurile cu forma accentuata, "conturul", imprima un mesaj strict de interceptare prin limitare la un singur contur si asta ingradeste imaginatia... pe cand "contur" poate ajuta cititorul sa-si creeze propria sa imagine si sa se raporteze mai bine la text.
mi-a placut ideea cu "fularul de strangulat vise" :)
încă de la Platon durează acest război rece. potrivit lui, alungarea poetului din cetate e singura cale prin care adevărul va triumfa...:) în ce priveşte Troia s-ar spune că ştiinţa vicleană a lui Ulise a învins. de fapt a învins frumuseţea legendei lui Homer. aşa şi în gîndirea omului de ştiinţă nu există cucerire fără poezia ce duce la ea ca ipoteză de lucru. Ferud chiar spunea că "oriunde merg găsesc că un poet a fost acolo înaintea mea"...Într-adevăr e vorba aici doar de adevărul lor scientologic, de bisericuţa lor realistă care nu suportă sefeul poetic. cu atît mai puţin cel religios. referitor la ultimul adevăr, care ar putea explica totul, particularul nu explică nimic din universal e doar o intuiţie efemeră în el şi asta îl face poetic nu ştiinţific...
În ce privesc definiţiile acelea sumt puse acolo la mintea ştiinţei. evident că religia e mai mult decît se crede în mediile ştiinţifice altfel am fi vorbit cu toţii de ea ca de o teoremă expirată. şi nu e doar imaginaţia baza ei sau a poeziei dar aşa le place ştiinţificilor să creadă că au inventat coada la cireaşă.
e clar că nici ateismul ştiinţific nici creştinismul fanatic nu sunt răspunsuri. în continuare poezia stă între ele şi-şi vede liniştită de treabă. chiar dacă e arătată cu degetul la modul negativ. să vedem între adevăr credinţă şi frumos cine va salva lumea. voi ce credeţi?
un sonet ancorat în realitate, un dialog cu ceilalți,cu tine însuți, dialog desprins din viața cotidiană, realizat excelent, din punctul meu de vedere. Accentuez și ader și eu la această petiție deschisă a Adevărului: "La ce-mi servește sumbra libertate Prost înțeleasă, când stomacul vid e Și s-a lipit, cu mârâieli, de spate?"
Radu, propun sa ne tutuim. Ştii, dacă postai o poezie onestă, prin care îţi exprimai un sentiment, ca tot omul, probabil că mă abţineam de la intervenţii. Sau, dacă nu o făceam, intram cu un comentariu de genul "nu mi-a plăcut". Şi punct. Dar tu ai postat ceva încadrat la, atenţie, "cogito - filosofie". Şi dacă în literatură nu întotdeauna 1+1=2, în filosofie e altă treabă. Acolo trebuie să fii foarte exact. Şi tu nu ai fost. Atât.
Eu chiar sînt nedumerit acum. În legătură cu răspunsul dat lui Dorin. Pentru că da, este adevărat că textul este probabil scris în preajma Crăciunului dar individul acesta și trupa lui "de imagine" poate avea o adevărată carieră dacă te apuci să o scrii la urma urmei într-adevăr s-au schimbat anotimpul și sărbătorile dar eu pariez că el încă are job la televiziunea locală și are chiar una sau două emisiuni săptămînale, ba la țigani, ba la azilul de bolanvi de sida, ba la primărie. Viața în România este plină de evenimente și inedit. Cred că ar fi păcat să îi ignorăm aventurile.
este posibil. cred că ”mai ales acei trei de "din" antepenultimul vers” trebuia să sune: mai ales acei trei de "din" DIN antepenultimul vers, dar prea s-ar fi apropiat de păcatul meu. întreb fără ranchiună: în poezie contează doar forma?
eu nu am rezervere intrucat e vorba de primul act sexual.so...textul poate o sa se destepte in timp...abia s-a nascut, poate fi si prost, multumesc de trecerea obiectiva
faptul ca iti pui semne de intrebare cu privire la calitatea textului nu este neaparat un lucru rau, ba as zice, dimpotriva. parerea mea? fraze mult prea lungi si prea pline determinisme si paranteze. la urma urmei un cititor oboseste si se plictiseste dupa un anumit numar (destul de mic) de paranteze. de exemplu: "trup arcuindu- se ca un pod suspendare firească între mîinile înfipte într-un tors de granit și primul născut mușcînd sînul cu dinții de lapte" - incepem cu arcuirea unui trup (deja ne intrebam daca e de barbat sau de femeie), descoperim ca arcuirea e ca suspendarea unui pod dar e fireasca intre miinile infipte intr-un tors de granit si primul nascut (deja aici incepem sa ne intrebam despre ce intii nascut este vorba) si aflam ca acest prunc musca sinul cu dintii de lapte. imaginea nu e proasta dar e destul de contorsionata ca sa faca mai degraba obiectul unei proze decit al unui text poetic. poate n-ar fi rau sa scrii proza sau poate n-ar fi rau sa aerisesti putin textul si sa faci mai multe din el. poate si asezarea in pagina nu il avantajeaza. dar asta e doar parerea mea de profan
nici nu mai conteaza ca ti-a placut sau nu textul...ma bucur tare mult ca te-ai intors! :) multumesc pentru timpul alocat lecturii si comentariului, Luminita.
parodiind inca din titlu starea ce textul o induce cititorului, imi pare ca mesajul liric deschide perspectiva unei lumi din care timpul, ca dimensiune, devine paradoxal. o scriere simpla, aproape banala, dar plina de finetea introspectarii fiintiale.
Virgil, dacă este ceva de care să-mi fie teamă, aceea este constrângerea libertății personale. Având în vedere că trăiesc într-o țară în care cea mai mare parte din cei care ne conduc sunt foști securiști și membri de partid, minimul de respect pentru mine ar fi să-mi dau cât de cât interesul să înțeleg ce a fost atunci ca să pot schimba ce va fi.
mulțumesc pentru peniță și apreciere. mă bucur să aud de la cineva care a trăit timpurile respective, că m-am apropiat cât de cât de realitate.
foarte interesant titlul și ideea poemului tău. am remarcat primele două versuri din strofa a 2-a. foarte frumos spus - " Mi se umflă rădăcinile inimii pe sub pământ Și potecile umbrei se ascund de lumină." te citesc cu plăcere. Madim
Virgil, frumoasă ideea primelor 3 versuri, dar nu înțeleg care-i treaba cu scoicile acelea - de fapt, care-i celălalt termen de comparație , acolo? "ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi/ precum scoicile"? sau "fără spectatori și fără de sfîrșit precum scoicile"? în ambele cazuri mi se pare forțat. cum forțată mi se pare și analogia dintre friptura de căprioară și ochii neînchiși.
problema a fost pusa, atunci cand s-a cautat limbajul universal (vezi printre altele ideea de mathesis universalis sau incercarile lui avicenna daca nu ma insel, care au condus la computer ul de astazi) un limbaj absolut ar fi si incercarile filosofiei, literaturii, stiintei, teologiei samd atunci cand unul din aceste domenii incearca sa se subtituie celorlalte in explicatii, teorii, viziuni asupra lumii. insa, in sens general, limbajul absolut este limba tuturor limbilor, limbajul cel mai tare, cel mai util, daca vreti. care cuprinde celelalte limbaje si exprima ceea ce altele nu pot. nu as aminti aici premisa receptarii logos ului divin. pt ca ceea ce unii numesc logos divin altii numesc simplu logos, ratio, vointa de putere, ego samd. daca un limbaj e superior altora apare f interesant in luc lui Curtius, Literatura si Evul Mediu Latin, unde, in clasificarea domeniilor cunoasterii, poezia nu ocupa un loc tocmai onorabil. problema pusa aici, ce limbaj prevaleaza, care e cel mai demn de urmat, pare o pseudoproblema din cauza faptului ca cele 2 paradigme par a fi incomensurabile. si, din alt pct de vedere, poezia si filosofia devin notiuni incrucisate (vezi poezia filosofica) interesante aici sunt nu atat raspunsurile, cat prejudecatile care ne fac sa practicam un limbaj in defavoarea altuia. mai ales, pt noi romanii, lirici si mioritici din tata in fiu. pt ca , fireste, nimeni nu se naste filosof...
Intru totul de acord cu Virgil. Silvia, daca strofa pe care tu ai citat-o este justificarea penitei, fii buna si explica-ne prin ce te-a surprins. Nostalgia primaverii nu are de-a face cu valoarea literara. Nici astenia de primavara. Nici pauza de cafea. Iar fiica ta, daca nu ma insel, inca nu este membru Hermeneia.
Ștefan, dacă tu consideri că este o pierdere de timp să porți un dialog civilizat cu membrii hermeneia, există o singură soluție; cred că o poți descoperi singur. Dar atâta vreme cât publici aici, repet, așteaptă-te să primești comentarii. Sau poate tu crezi că editorii stau toată ziua și taie frunză la câini, așteptând să mai aibă ceva de făcut pe hermeneia. Crede-mă că și mie mi-ar plăcea și să lucrez în timpul cât îți scriu acest comentariu, sau poate să îmi petrec timpul cu familia, sau să citesc sau să scriu ceva. Dar nu consider pierdere de vreme să discut cu tine. Uite doar un exemplu prin care poți jigni, Ștefan, spunându-ne că acest dialog pentru tine este o pierdere de vreme. Iar la obiect: ai primit un comentariu nefavorabil de la Virgil Titarenco. Un comentariu nefavorabil nu înseamnă jignire.Despre scrisul tău vei auzi orice, aceasta nu înseamnă că se adresează propriei tale persoane. Dar răspunsul tău, "este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma" este o jignire, pentru că sugerează că Virgil a fost lipsit de bun simț când a făcut comentariul respectiv. Nu trebuie să dai dreptate nimănui, nici măcar directorului acestui site, dar trebui să răspunzi tu cu acel bun simț pe care se pare că totuși îl apreciezi. Despre asta vorbeam. Dacă mi-ai fi spus mie în viața de zi cu zi că acorzi părerii mele atenția de bun simț care i se cuvine, adică nici una, aș fi considerat-o o jignire. La urma urmelor, nu o fi Virgil critic literar, dar nici tu, așa că părerea lui este la fel de legitimată ca și a ta. Sper la o abordare mai cu seriozitate a scopului pentru care există hermeneia, altfel suntem cu toții degeaba aici, și cu adevărat pierdem timpul.
thx, Sorin! imi place grozav de mult locul lasat spre zborul ala imaginar, oricare ar fi el! fiecare e liber sa aleaga directia de zbor! iaca si motivul pt care dintr-alea mari s-a transformat in din acelea mari:)
Raluca, multam pentru revenire si nesuparare dupa anti-ingerul cu pricina. absenta de care spui in comentariu imi e atat de importanta ca nu ma lasa inima sa umblu pe acolo. as schimba, dar nu gasesc ceva potrivit... mai caut. in ce priveste "pieptul" de acolo, cred ca e un punct care se descopera simplu diferenta feminin-masculin, chestiune de senzatie. sau poate nu o fi chiar atata profunzime in partea aia de text. multam inca o data.
Bunic A.A.A. vut dreptate... Ok, partea buna a poeziei ia-o ca pe un semn de recunoastere a gresitei perceptii pe care am avut-o cu privire la felul tau de a comenta ceea ce scriu eu:) referitor la cele comentate despre text: "mana dreapta" e o expresie des folosita in textul biblic si banuiesc ca de pe acolo mi se trage. cand ai vreme, in caz ca nu ai facut-o deja, da o "cautare" si vezi ce fain suna "mana dreapta" in diferitele contexte. "sectionand" - tehnic rau precum spui. am incercat sa il combin cu "ruginit", imperfect pentru actiunea cu pricina, ca sa iese imaginea "perfecta" a unei lamai taiate exact... asa e, trebuie finisata. in ce priveste finalurile, la fel ca in sah, sunt cam varza. de-asta prefer sa castig in jocul de mijloc. o sa revin asupra textului. multam de cele scrise!
D-le Dinu, d-voastră faceţi parte dintre aceia care cred că poezia are cuvinte preferate (lună, stele, dumnezei, codri, iubire, dor, lacrima etc), adică credeţi în poezia lexicală. Şi în cea ideatică - tre' să vorbim toţi cu dumnezeu prin versuri ori să ne declarăm iubirea de mamă. Totodată, nu faceţi distincţia între o poezie realistică şi celelalte şi nu conectaţi tema cu stilul, în speţă, faptul (cât se poate de adevărat, de altfel) redat si stilul în care se redă. Am asistat la moartea acelui om. Şi îl ştiam. Mai pe urmă, cineva mi-a spus "e ăla de debarasa mesele". Nu "care debarasa". Iniţial, în titlu, scrisesem "care", dar mi-am dat seama că deja fardam textul. Tipul care mi-a spus "e ăla de debarasa mesele" a făcut, vrând, nevrând?, cea mai succintă şi mai totală descriere a mortului... într-un limbaj atâţ de limitat/ minimalist, dar, totuşi, atât de încăpător, limpede şi nuanţat. O fi, sigur, vreun manelist, iar eu vreun papagal.
Citiţi, d-le, poezie din 2012, nu din 1800 înainte de-a intra în discuţii pseudolirice. Şi nu fiţi duşmănos!
s-au revăzut peste ani într-o gară în care ultimele trenuri au tresărit pe șine sperând să îi ducă în aceeași direcție într-un gest de revoltă a refluxurilor separate de timp ea i-a pus mâna pe umăr ca și cum ar fi bătut la ultima ușă care să o refugieze el s-a întors brusc și a privit în ochii ei tangoul în care trupurile lor s-au lipit compensatoriu de rămas bun colierul era în același loc cu același gest ore zile nopți tăiate cu migală fugite din timp la gâtul ei ascunse
n-am stiut de regula cu linkurile, pacat, era chiar o piesa buna :). cacofonia am rezolvat-o... cumva, oricum, fonic e mai ok momentan.
Mariana, de mult nu te-am mai „regasit pe domeniile” mele, ma bucura revenirea ta.
Reiau un comentariu pe care deja l-am facut pe acest text, insa dat fiind ca voi acorda fara ezitare o penita, cred ca e bine sa explic si considerentele ptr care...Asadar, repetand:imi pare uluitoare capacitatea de a reda ceea ce e dincolo de realitate in cuvinte, e ca si cum ai desfasura un caleideoscop si l-ai transforma intr-un loc in care se poate pune piciorul si merge. Nici nu mai resimt unele dintre scrierile tale ca fiind perceptibile doar cu ochiul ,ca alaturare de semne ci mai degraba ca pe un salt ...sinestezic, habar nu am sa spun altfel. Fantastice primele 4 parti, abia in penultimul vers ma intrerupe putin "nevolnica" dar in fond este doar un cantec, asa este. Ma intreb de ce, chiar de ce nu ai o carte cu lucrurile astea. Pentru ca eu, personal, as avea nevoie de cartea aia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poemul nu e rau, forma lui insa ar putea ajuta mai mult la asimilarea textului, ma refer la strofa a doua unde fraza e scrisa dintr-o suflare prea lunga...
pentru textul : contur dedaca ai incerca sa citesti textul cu voce tare, ai realiza ca e nevoie sa-l fraturezi ca sa poti respira si la fel sa-l poti asimila sau daca ai restrange putin registrul "verbelor" care dau senzatia de prea multa miscare, ideea s-ar aseza mai bine pe scheletul imaginii.
alta parere ar fi ca in general titlurile cu forma accentuata, "conturul", imprima un mesaj strict de interceptare prin limitare la un singur contur si asta ingradeste imaginatia... pe cand "contur" poate ajuta cititorul sa-si creeze propria sa imagine si sa se raporteze mai bine la text.
mi-a placut ideea cu "fularul de strangulat vise" :)
încă de la Platon durează acest război rece. potrivit lui, alungarea poetului din cetate e singura cale prin care adevărul va triumfa...:) în ce priveşte Troia s-ar spune că ştiinţa vicleană a lui Ulise a învins. de fapt a învins frumuseţea legendei lui Homer. aşa şi în gîndirea omului de ştiinţă nu există cucerire fără poezia ce duce la ea ca ipoteză de lucru. Ferud chiar spunea că "oriunde merg găsesc că un poet a fost acolo înaintea mea"...Într-adevăr e vorba aici doar de adevărul lor scientologic, de bisericuţa lor realistă care nu suportă sefeul poetic. cu atît mai puţin cel religios. referitor la ultimul adevăr, care ar putea explica totul, particularul nu explică nimic din universal e doar o intuiţie efemeră în el şi asta îl face poetic nu ştiinţific...
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deÎn ce privesc definiţiile acelea sumt puse acolo la mintea ştiinţei. evident că religia e mai mult decît se crede în mediile ştiinţifice altfel am fi vorbit cu toţii de ea ca de o teoremă expirată. şi nu e doar imaginaţia baza ei sau a poeziei dar aşa le place ştiinţificilor să creadă că au inventat coada la cireaşă.
e clar că nici ateismul ştiinţific nici creştinismul fanatic nu sunt răspunsuri. în continuare poezia stă între ele şi-şi vede liniştită de treabă. chiar dacă e arătată cu degetul la modul negativ. să vedem între adevăr credinţă şi frumos cine va salva lumea. voi ce credeţi?
Cu versuri ca acestea, memoria lui Eminescu e mai degrabă terfelită decât onorată.
pentru textul : Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre deun sonet ancorat în realitate, un dialog cu ceilalți,cu tine însuți, dialog desprins din viața cotidiană, realizat excelent, din punctul meu de vedere. Accentuez și ader și eu la această petiție deschisă a Adevărului: "La ce-mi servește sumbra libertate Prost înțeleasă, când stomacul vid e Și s-a lipit, cu mârâieli, de spate?"
pentru textul : Sonet 136 deRadu, propun sa ne tutuim. Ştii, dacă postai o poezie onestă, prin care îţi exprimai un sentiment, ca tot omul, probabil că mă abţineam de la intervenţii. Sau, dacă nu o făceam, intram cu un comentariu de genul "nu mi-a plăcut". Şi punct. Dar tu ai postat ceva încadrat la, atenţie, "cogito - filosofie". Şi dacă în literatură nu întotdeauna 1+1=2, în filosofie e altă treabă. Acolo trebuie să fii foarte exact. Şi tu nu ai fost. Atât.
Succes pe mai departe!
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deEu chiar sînt nedumerit acum. În legătură cu răspunsul dat lui Dorin. Pentru că da, este adevărat că textul este probabil scris în preajma Crăciunului dar individul acesta și trupa lui "de imagine" poate avea o adevărată carieră dacă te apuci să o scrii la urma urmei într-adevăr s-au schimbat anotimpul și sărbătorile dar eu pariez că el încă are job la televiziunea locală și are chiar una sau două emisiuni săptămînale, ba la țigani, ba la azilul de bolanvi de sida, ba la primărie. Viața în România este plină de evenimente și inedit. Cred că ar fi păcat să îi ignorăm aventurile.
pentru textul : Protocolar deeste posibil. cred că ”mai ales acei trei de "din" antepenultimul vers” trebuia să sune: mai ales acei trei de "din" DIN antepenultimul vers, dar prea s-ar fi apropiat de păcatul meu. întreb fără ranchiună: în poezie contează doar forma?
pentru textul : se pregătesc fuioarele să iasă deeu nu am rezervere intrucat e vorba de primul act sexual.so...textul poate o sa se destepte in timp...abia s-a nascut, poate fi si prost, multumesc de trecerea obiectiva
pentru textul : ora celor o mie de poeme defaptul ca iti pui semne de intrebare cu privire la calitatea textului nu este neaparat un lucru rau, ba as zice, dimpotriva. parerea mea? fraze mult prea lungi si prea pline determinisme si paranteze. la urma urmei un cititor oboseste si se plictiseste dupa un anumit numar (destul de mic) de paranteze. de exemplu: "trup arcuindu- se ca un pod suspendare firească între mîinile înfipte într-un tors de granit și primul născut mușcînd sînul cu dinții de lapte" - incepem cu arcuirea unui trup (deja ne intrebam daca e de barbat sau de femeie), descoperim ca arcuirea e ca suspendarea unui pod dar e fireasca intre miinile infipte intr-un tors de granit si primul nascut (deja aici incepem sa ne intrebam despre ce intii nascut este vorba) si aflam ca acest prunc musca sinul cu dintii de lapte. imaginea nu e proasta dar e destul de contorsionata ca sa faca mai degraba obiectul unei proze decit al unui text poetic. poate n-ar fi rau sa scrii proza sau poate n-ar fi rau sa aerisesti putin textul si sa faci mai multe din el. poate si asezarea in pagina nu il avantajeaza. dar asta e doar parerea mea de profan
pentru textul : kimberlit denici nu mai conteaza ca ti-a placut sau nu textul...ma bucur tare mult ca te-ai intors! :) multumesc pentru timpul alocat lecturii si comentariului, Luminita.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! am uitat penita!
pentru textul : plâns acaju deparodiind inca din titlu starea ce textul o induce cititorului, imi pare ca mesajul liric deschide perspectiva unei lumi din care timpul, ca dimensiune, devine paradoxal. o scriere simpla, aproape banala, dar plina de finetea introspectarii fiintiale.
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) deVirgil, dacă este ceva de care să-mi fie teamă, aceea este constrângerea libertății personale. Având în vedere că trăiesc într-o țară în care cea mai mare parte din cei care ne conduc sunt foști securiști și membri de partid, minimul de respect pentru mine ar fi să-mi dau cât de cât interesul să înțeleg ce a fost atunci ca să pot schimba ce va fi.
pentru textul : De la x milimetri la y kilometri demulțumesc pentru peniță și apreciere. mă bucur să aud de la cineva care a trăit timpurile respective, că m-am apropiat cât de cât de realitate.
foarte interesant titlul și ideea poemului tău. am remarcat primele două versuri din strofa a 2-a. foarte frumos spus - " Mi se umflă rădăcinile inimii pe sub pământ Și potecile umbrei se ascund de lumină." te citesc cu plăcere. Madim
pentru textul : Poem despre o vrajă denu-i asa ca poezia in sine e un experiment?
pentru textul : atât de absurd deasa gandeam si eu, initial..
Virgil, frumoasă ideea primelor 3 versuri, dar nu înțeleg care-i treaba cu scoicile acelea - de fapt, care-i celălalt termen de comparație , acolo? "ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi/ precum scoicile"? sau "fără spectatori și fără de sfîrșit precum scoicile"? în ambele cazuri mi se pare forțat. cum forțată mi se pare și analogia dintre friptura de căprioară și ochii neînchiși.
pentru textul : zborul precum scoicile deproblema a fost pusa, atunci cand s-a cautat limbajul universal (vezi printre altele ideea de mathesis universalis sau incercarile lui avicenna daca nu ma insel, care au condus la computer ul de astazi) un limbaj absolut ar fi si incercarile filosofiei, literaturii, stiintei, teologiei samd atunci cand unul din aceste domenii incearca sa se subtituie celorlalte in explicatii, teorii, viziuni asupra lumii. insa, in sens general, limbajul absolut este limba tuturor limbilor, limbajul cel mai tare, cel mai util, daca vreti. care cuprinde celelalte limbaje si exprima ceea ce altele nu pot. nu as aminti aici premisa receptarii logos ului divin. pt ca ceea ce unii numesc logos divin altii numesc simplu logos, ratio, vointa de putere, ego samd. daca un limbaj e superior altora apare f interesant in luc lui Curtius, Literatura si Evul Mediu Latin, unde, in clasificarea domeniilor cunoasterii, poezia nu ocupa un loc tocmai onorabil. problema pusa aici, ce limbaj prevaleaza, care e cel mai demn de urmat, pare o pseudoproblema din cauza faptului ca cele 2 paradigme par a fi incomensurabile. si, din alt pct de vedere, poezia si filosofia devin notiuni incrucisate (vezi poezia filosofica) interesante aici sunt nu atat raspunsurile, cat prejudecatile care ne fac sa practicam un limbaj in defavoarea altuia. mai ales, pt noi romanii, lirici si mioritici din tata in fiu. pt ca , fireste, nimeni nu se naste filosof...
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deAsta e, ce sa fac?Alta data poate va mai bine.Pana atunci, o toamna roditoare!
pentru textul : Muştele verzi deIntru totul de acord cu Virgil. Silvia, daca strofa pe care tu ai citat-o este justificarea penitei, fii buna si explica-ne prin ce te-a surprins. Nostalgia primaverii nu are de-a face cu valoarea literara. Nici astenia de primavara. Nici pauza de cafea. Iar fiica ta, daca nu ma insel, inca nu este membru Hermeneia.
pentru textul : Ghiocelul și vântul detu ai spus „alte americanisme idioate”, nu eu. cam atît despre „neutralitate”. singura mea dilemă a rămas doar care or fi cele... „neidioate”.
pentru textul : Plaiuri bucovinene deȘtefan, dacă tu consideri că este o pierdere de timp să porți un dialog civilizat cu membrii hermeneia, există o singură soluție; cred că o poți descoperi singur. Dar atâta vreme cât publici aici, repet, așteaptă-te să primești comentarii. Sau poate tu crezi că editorii stau toată ziua și taie frunză la câini, așteptând să mai aibă ceva de făcut pe hermeneia. Crede-mă că și mie mi-ar plăcea și să lucrez în timpul cât îți scriu acest comentariu, sau poate să îmi petrec timpul cu familia, sau să citesc sau să scriu ceva. Dar nu consider pierdere de vreme să discut cu tine. Uite doar un exemplu prin care poți jigni, Ștefan, spunându-ne că acest dialog pentru tine este o pierdere de vreme. Iar la obiect: ai primit un comentariu nefavorabil de la Virgil Titarenco. Un comentariu nefavorabil nu înseamnă jignire.Despre scrisul tău vei auzi orice, aceasta nu înseamnă că se adresează propriei tale persoane. Dar răspunsul tău, "este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma" este o jignire, pentru că sugerează că Virgil a fost lipsit de bun simț când a făcut comentariul respectiv. Nu trebuie să dai dreptate nimănui, nici măcar directorului acestui site, dar trebui să răspunzi tu cu acel bun simț pe care se pare că totuși îl apreciezi. Despre asta vorbeam. Dacă mi-ai fi spus mie în viața de zi cu zi că acorzi părerii mele atenția de bun simț care i se cuvine, adică nici una, aș fi considerat-o o jignire. La urma urmelor, nu o fi Virgil critic literar, dar nici tu, așa că părerea lui este la fel de legitimată ca și a ta. Sper la o abordare mai cu seriozitate a scopului pentru care există hermeneia, altfel suntem cu toții degeaba aici, și cu adevărat pierdem timpul.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deDegetele mele cresc în fiecare seară până la lună ca să o poată gâdila sub bărbie. Ea râde cu glas de copil atunci când are vreme de mine :)
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele deasta a mai fost *(la gauguin) ..ar trebui sa o tai si pe cealalalta...asa ca mai bine ramai la varianta de acum.
pentru textul : Partaj dethx, Sorin! imi place grozav de mult locul lasat spre zborul ala imaginar, oricare ar fi el! fiecare e liber sa aleaga directia de zbor! iaca si motivul pt care dintr-alea mari s-a transformat in din acelea mari:)
Raluca, multam pentru revenire si nesuparare dupa anti-ingerul cu pricina. absenta de care spui in comentariu imi e atat de importanta ca nu ma lasa inima sa umblu pe acolo. as schimba, dar nu gasesc ceva potrivit... mai caut. in ce priveste "pieptul" de acolo, cred ca e un punct care se descopera simplu diferenta feminin-masculin, chestiune de senzatie. sau poate nu o fi chiar atata profunzime in partea aia de text. multam inca o data.
Bunic A.A.A. vut dreptate... Ok, partea buna a poeziei ia-o ca pe un semn de recunoastere a gresitei perceptii pe care am avut-o cu privire la felul tau de a comenta ceea ce scriu eu:) referitor la cele comentate despre text: "mana dreapta" e o expresie des folosita in textul biblic si banuiesc ca de pe acolo mi se trage. cand ai vreme, in caz ca nu ai facut-o deja, da o "cautare" si vezi ce fain suna "mana dreapta" in diferitele contexte. "sectionand" - tehnic rau precum spui. am incercat sa il combin cu "ruginit", imperfect pentru actiunea cu pricina, ca sa iese imaginea "perfecta" a unei lamai taiate exact... asa e, trebuie finisata. in ce priveste finalurile, la fel ca in sah, sunt cam varza. de-asta prefer sa castig in jocul de mijloc. o sa revin asupra textului. multam de cele scrise!
pentru textul : bunica a avut dreptate deautobiografic text intr-adevar... mai bine l-ai transforma in proza. ca e deja mort si ingropat ca poezie.
pentru textul : o singură cameră fără ferestre deMariana, mulţumesc de incursiunea şi dezlegări!
D-le Dinu, d-voastră faceţi parte dintre aceia care cred că poezia are cuvinte preferate (lună, stele, dumnezei, codri, iubire, dor, lacrima etc), adică credeţi în poezia lexicală. Şi în cea ideatică - tre' să vorbim toţi cu dumnezeu prin versuri ori să ne declarăm iubirea de mamă. Totodată, nu faceţi distincţia între o poezie realistică şi celelalte şi nu conectaţi tema cu stilul, în speţă, faptul (cât se poate de adevărat, de altfel) redat si stilul în care se redă. Am asistat la moartea acelui om. Şi îl ştiam. Mai pe urmă, cineva mi-a spus "e ăla de debarasa mesele". Nu "care debarasa". Iniţial, în titlu, scrisesem "care", dar mi-am dat seama că deja fardam textul. Tipul care mi-a spus "e ăla de debarasa mesele" a făcut, vrând, nevrând?, cea mai succintă şi mai totală descriere a mortului... într-un limbaj atâţ de limitat/ minimalist, dar, totuşi, atât de încăpător, limpede şi nuanţat. O fi, sigur, vreun manelist, iar eu vreun papagal.
Citiţi, d-le, poezie din 2012, nu din 1800 înainte de-a intra în discuţii pseudolirice. Şi nu fiţi duşmănos!
Raluca, Sebi, vă mulţumesc!
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele des-au revăzut peste ani într-o gară în care ultimele trenuri au tresărit pe șine sperând să îi ducă în aceeași direcție într-un gest de revoltă a refluxurilor separate de timp ea i-a pus mâna pe umăr ca și cum ar fi bătut la ultima ușă care să o refugieze el s-a întors brusc și a privit în ochii ei tangoul în care trupurile lor s-au lipit compensatoriu de rămas bun colierul era în același loc cu același gest ore zile nopți tăiate cu migală fugite din timp la gâtul ei ascunse
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 den-am stiut de regula cu linkurile, pacat, era chiar o piesa buna :). cacofonia am rezolvat-o... cumva, oricum, fonic e mai ok momentan.
pentru textul : Cantata în mi minor deMariana, de mult nu te-am mai „regasit pe domeniile” mele, ma bucura revenirea ta.
Reiau un comentariu pe care deja l-am facut pe acest text, insa dat fiind ca voi acorda fara ezitare o penita, cred ca e bine sa explic si considerentele ptr care...Asadar, repetand:imi pare uluitoare capacitatea de a reda ceea ce e dincolo de realitate in cuvinte, e ca si cum ai desfasura un caleideoscop si l-ai transforma intr-un loc in care se poate pune piciorul si merge. Nici nu mai resimt unele dintre scrierile tale ca fiind perceptibile doar cu ochiul ,ca alaturare de semne ci mai degraba ca pe un salt ...sinestezic, habar nu am sa spun altfel. Fantastice primele 4 parti, abia in penultimul vers ma intrerupe putin "nevolnica" dar in fond este doar un cantec, asa este. Ma intreb de ce, chiar de ce nu ai o carte cu lucrurile astea. Pentru ca eu, personal, as avea nevoie de cartea aia.
pentru textul : Ratare cu mingi verzi denu stiu ce inseamna "b.u." text care putea fi mult mai mult daca nu ceda prea des explicativului si unor note de teribilism
pentru textul : Când scriu poezie îmi scot un sân înafară dePagini