Am ales, în mod voluntar, să recitesc acest text în dimineaţa asta de duminică albă. E ca un răsărit de soare în faţa căruia poetul suferă puțin.
E construit din rostiri aforistice care par a evidenţia noi adevăruri. Uimirea e că acestea sunt un fel de legi nescrise, dar care există încă de la cea mai îndepărtată geneză. Mi-a plăcut că textul este înserat cu negaţii, cu argumentări concise, cu rostiri lirice. Sentimentul de regăsire în el, de a fi fost atins de aceleaşi adevăruri şi pe care le-ai fi putut scrie, şi totuşi nu, aspect despre care amintea şi Adrian, se transformă aici în bucuria comuniunii. Şi cred că aceasta e menirea poetului.
O să remarc aici rostirile care surprind poetul în adevărata lui dimensiune şi în singura lui acasă:
"Poetul este manifestarea supremă a involuției umane."
"Poetul este implicația logică a creației."
"Poetul călătorește.[...] Pentru că el are are un altfel de timp și alte dimensiuni ale spațiilor. Dacă vrei să comunici cu el, trebuie să eviți întotdeauna cuvintele aici sau acum."
"Poetul nu moare. El dispare, uneori, dintr-un om. Uneori, apare din nou."
"Moartea este un fel de noapte-ușă iar viața este coarda cea mai subțire a unei viori în care hibernează timpul."
Poetul e el...
Costin, ce sa zic? poate ca pe la tine este prozaic sa ai "o inima din ața"...pe la mine, nu. :) iar "detaliile" pe care le acuzi au rostul rol: regizoral, daca vrei. multumesc de popas si comm.
Da, şi mie mi-a amintit de cartea lui Salinger. Şi da, unele expresii par din alt film. Asta nu înseamnă însă că nu e un text citibil, ba chiar are autenticitate şi, printre linii, conţine gânduri profunde scrise în manieră firească şi simplă.
Problema e pusă greșit, iar de la premise greșite discuțiile nu pot merge decât în direcții greșite.
Întrucât dacă poezia nu e ontologie, atunci nu e nimic, iar direcția abordării acestei chestiuni ar trebui să fie cu totul alta, dacă ținem seama că poezia NU poate fi pusă alături de religie (deoarece religia este un fenomen, nu un act estetic) și, în sfârșit, pentru că religia (chestiune esențială în discutarea problemei propuse) nu poate fi considerată ”o subramură a culturii”, ci chiar invers (cultura vine din cult, și asta n-o spun io că vine de la Burkhardt), așadar printr-o reevaluare a premiselor propuse se poate porni la o oarecare discuție.
Dar dacă tot s-a lansat ideea, tot ce pot face deocamdată e să postez și io un articol publicat recent, pe o temă tangentă.
Ionuț, citește cronicile vremii despre bacovia, și nu cuvânta din manuale ci din gazetele vremii. iar că baudelaire e precursorul simbolismului știe și un copil din gimnaziu. după cum știe că simbolismul de profunzime nu este al lui bacovia ci al lui blaga în literatura nostră, desigur. și cred că știu să deosebesc poezia de manele sau texte pop. atât spun. sper că nu va trebui să revin. că ai o părere contrară nu mă deranjează deloc. numai bine!
eu rămân cu ultima strofă, restul nu mă atinge poate și pentru că deja ideea în sine și toată recuzita asta ,,informatică" au devenit locuri comune. s-a tot scris și implicit s-a tot citit despre ,,folderele de tristeți", delete-are, recycle bin, etc. cât despre final, numai de bine. unii își schimbă ID-ul, alții domiciliul, alții se duc cu totul...
"noi ne asortăm deja cu veșnicia. Doamne cât dor și câtă lipsă de dor!" Asta mi se pare putin fortat. Apoi as fi lasat doar ciocolata amara fara completarea buzele noastre, mi se pare in plus. Foarte bun final, in opinia mea. Inceputul mi se pare ca ar mai trebui lucrat, dar per ansamblu, un text care mi-a placut.
Se pare ca este un text simplut, dimineata de august nu este o scuza. Va multumesc pentru ca m-ati citit si primit aici. Sper sa pot face fata pana la urma.
Părerea mea e că poemul e doar dulce, nu aduce nimic nou, iar finalul previzibil. Albastru, mov, în jurul capului? Știi tu la ce mă refer. "Multe umbre", "intre ochi si lumina", "privire arsă" - clișee.
:) crezi bine, țărcălan e cearcăn. am mai schimbat ceva din poem, poate am s-o mai fac pe parcurs pana o sa ma declar mulțumit cu forma finală.
mulțumesc
pe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”
si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".
ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)
si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.
ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.
scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.
asta nu e spleen ci imprimarea unor trairi ( recordar spune Borges) care ori ce am face nu se mai intorc si nu mai pot fi reconstruite nici din nostalgie si nici din lavanda care a disparut undeva mov in urma. frumos, mi-a placut ..chapeau!
Francisc, intrebarile tale sunt corect puse, am sa te rog sa ai rabdare pana postez si viitoarele parti ale articolului, cred ca m-am complicat cu foarte multe detalii si va fi prea lung... multumesc de intelegere, erika
Andule...sincer : nu mai rețin cum îmi spuneai înainte. Consider că doar un tip răzbunător ar ține minte vreo poreclă sau ceva peiorativ. Eu niciodată. Am pornit mereu de la premiza că suntem oameni și uneori descoperi o prietenie chiar la așa-zisul inamic...dară-mi-te în hîrjoanele dintre vechi amici. Uite, actualmente sunt făcut bozgor de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei pe un site de profil și știu că sunt făcut de drag și de diliu ce-i sunt lui, nicidecum de altceva. Așadar chiar n-are importanță cum îmi spuneai de vreme ce n-a murit nimeni de asta. Și hai să ne trăim Andule de să tune naiba în ea de tristețe...:)
sint metafore deosebite in acest poem: "sunt o femeie liberă doar pe o față a memoriei pe cealaltă crește un turn cu vrăbii" sau ochiul ce se crede viu vede dincolo clătinarea lumii" ceva scade intensitatea, cred ca ar trebui sa o mai citesti, sa te gindesti...nu este decit o parere. revin mai tirziu.
daca nu înțelegi atunci este decent să întrebi. Te avertizez însă că nimeni nu ți-a cerut aici părerea. Iar tipul acesta de comentarii sînt nepermise conform regulamentului. Și totuși aș trece peste asta dacă ai oferi măcar, chiar antagonist părerilor noastre, o părere proprie, elaborată. Dar nu o faci. Tu nu vii decît să lansezi un scandal prin astfel de comentarii. Deci consideră-te avertizat.
Lucian, hai sa ne uitam putin prin fereastra asta: "Privesc fereastra care altădată, ca pe redută încercam s-o cuceresc." vad aici: privesc fereastra pe care altadata/ incercam sa o cuceresc, ca pe o reduta "Peretele i s-a decolorat. Verdele-i viu este plin de pecingine" Ultima propozitie mi se pare contradictorie...poate verdele candva viu este ros de pecingine ...desi "pecingine" te duce cu gandul mai intai la bolile de piele si abia pe urma la mucegai, poate ca gasesti altceva aici... "Vopseaua i se desface în unghii întoarse. Ici, colo scot fluturii Aripa la aer. A rămas doar sticla plesnită în colțuri și o perdea Cu melci de ceară acoperind noaptea adâncă a memoriei Care reînvie liniștea serilor cu stele îmbumbind. " Prea lunga ultima fraza..cititorul se pierde in ea. Poti fragmenta, zic eu, sau poti renunta la ultimul vers (" a imbumbi" mi se pare o inventie nu tocmai fericita) "În colțul stâng o lampă de sticlă albă fără gaz cu bol de geam" gasesc exagerat de detailata descrierea lampii. finalul e bunicel, mi-au placut "pirueta". trag perdeaua si ma duc. Sancho
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am ales, în mod voluntar, să recitesc acest text în dimineaţa asta de duminică albă. E ca un răsărit de soare în faţa căruia poetul suferă puțin.
pentru textul : poetul deE construit din rostiri aforistice care par a evidenţia noi adevăruri. Uimirea e că acestea sunt un fel de legi nescrise, dar care există încă de la cea mai îndepărtată geneză. Mi-a plăcut că textul este înserat cu negaţii, cu argumentări concise, cu rostiri lirice. Sentimentul de regăsire în el, de a fi fost atins de aceleaşi adevăruri şi pe care le-ai fi putut scrie, şi totuşi nu, aspect despre care amintea şi Adrian, se transformă aici în bucuria comuniunii. Şi cred că aceasta e menirea poetului.
O să remarc aici rostirile care surprind poetul în adevărata lui dimensiune şi în singura lui acasă:
"Poetul este manifestarea supremă a involuției umane."
"Poetul este implicația logică a creației."
"Poetul călătorește.[...] Pentru că el are are un altfel de timp și alte dimensiuni ale spațiilor. Dacă vrei să comunici cu el, trebuie să eviți întotdeauna cuvintele aici sau acum."
"Poetul nu moare. El dispare, uneori, dintr-un om. Uneori, apare din nou."
"Moartea este un fel de noapte-ușă iar viața este coarda cea mai subțire a unei viori în care hibernează timpul."
Poetul e el...
Costin, ce sa zic? poate ca pe la tine este prozaic sa ai "o inima din ața"...pe la mine, nu. :) iar "detaliile" pe care le acuzi au rostul rol: regizoral, daca vrei. multumesc de popas si comm.
pentru textul : desen cu alb dedin pacate are forma unei poezii, dar nu e poezie. ca proza insa ar merge,desi ar mai trebui lungit nitel.
pentru textul : homo ludens deDa, şi mie mi-a amintit de cartea lui Salinger. Şi da, unele expresii par din alt film. Asta nu înseamnă însă că nu e un text citibil, ba chiar are autenticitate şi, printre linii, conţine gânduri profunde scrise în manieră firească şi simplă.
pentru textul : din scrisorile larisei deNijinsky sau altul, exact ca el, dansind ca el dar cu iubiri deavalmasiplinedemiros.
pentru textul : cheile deam gresit, textul se afla la Ioan 12: 20 si 21. scuze!
pentru textul : Am vrea să vedem pe Isus detrist o suflete dragă..."
întrebarea e: toţi sau nu toţi? Silviule, Silviule, te laşi influenţat!
pentru textul : alala deProblema e pusă greșit, iar de la premise greșite discuțiile nu pot merge decât în direcții greșite.
Întrucât dacă poezia nu e ontologie, atunci nu e nimic, iar direcția abordării acestei chestiuni ar trebui să fie cu totul alta, dacă ținem seama că poezia NU poate fi pusă alături de religie (deoarece religia este un fenomen, nu un act estetic) și, în sfârșit, pentru că religia (chestiune esențială în discutarea problemei propuse) nu poate fi considerată ”o subramură a culturii”, ci chiar invers (cultura vine din cult, și asta n-o spun io că vine de la Burkhardt), așadar printr-o reevaluare a premiselor propuse se poate porni la o oarecare discuție.
Dar dacă tot s-a lansat ideea, tot ce pot face deocamdată e să postez și io un articol publicat recent, pe o temă tangentă.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deLa mulţi ani să ne fie într-o veşnică mulţumire sufletească. Sănătate şi spor în poezie pe Hermeneia. Mulţumim, Virgil!
pentru textul : De Nașterea Domnului deSilvia Bitere
frumos poem, într-adevăr! aș spune că de data asta te-ai cenzurat bine în prima strogă, și ai „răbufnit” spectaculos în cea de a doua.
felicitări!
pentru textul : corespondență de septembrie deIonuț, citește cronicile vremii despre bacovia, și nu cuvânta din manuale ci din gazetele vremii. iar că baudelaire e precursorul simbolismului știe și un copil din gimnaziu. după cum știe că simbolismul de profunzime nu este al lui bacovia ci al lui blaga în literatura nostră, desigur. și cred că știu să deosebesc poezia de manele sau texte pop. atât spun. sper că nu va trebui să revin. că ai o părere contrară nu mă deranjează deloc. numai bine!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deacest Tel e niTel cam proza...
Cheerio!
pentru textul : ţel deer: scuze, "o enumerare", mi-a iesit o combinatie intre "enumerarea" si "o enumerare" :-)
pentru textul : după ploaie deeu rămân cu ultima strofă, restul nu mă atinge poate și pentru că deja ideea în sine și toată recuzita asta ,,informatică" au devenit locuri comune. s-a tot scris și implicit s-a tot citit despre ,,folderele de tristeți", delete-are, recycle bin, etc. cât despre final, numai de bine. unii își schimbă ID-ul, alții domiciliul, alții se duc cu totul...
pentru textul : YM de"noi ne asortăm deja cu veșnicia. Doamne cât dor și câtă lipsă de dor!" Asta mi se pare putin fortat. Apoi as fi lasat doar ciocolata amara fara completarea buzele noastre, mi se pare in plus. Foarte bun final, in opinia mea. Inceputul mi se pare ca ar mai trebui lucrat, dar per ansamblu, un text care mi-a placut.
pentru textul : Bilet pe o toamnă deSe pare ca este un text simplut, dimineata de august nu este o scuza. Va multumesc pentru ca m-ati citit si primit aici. Sper sa pot face fata pana la urma.
pentru textul : De dimineață dePărerea mea e că poemul e doar dulce, nu aduce nimic nou, iar finalul previzibil. Albastru, mov, în jurul capului? Știi tu la ce mă refer. "Multe umbre", "intre ochi si lumina", "privire arsă" - clișee.
pentru textul : Sub Acoperire de:) crezi bine, țărcălan e cearcăn. am mai schimbat ceva din poem, poate am s-o mai fac pe parcurs pana o sa ma declar mulțumit cu forma finală.
pentru textul : sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul demulțumesc
pe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”
si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".
ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)
si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.
ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.
scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.
pentru textul : Box(II) deDeşi, pe undeva, inovează dpdv artistic, scrierea rămâne firească. Acesta este rezistenţa ei. Plus complexitatea spunerii simple.
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea demulțumesc pentru aprecieri, oana. mă bucură cuvintele tale. numai bine, Daniela
pentru textul : magazinul cu piane deasta nu e spleen ci imprimarea unor trairi ( recordar spune Borges) care ori ce am face nu se mai intorc si nu mai pot fi reconstruite nici din nostalgie si nici din lavanda care a disparut undeva mov in urma. frumos, mi-a placut ..chapeau!
pentru textul : spleen deMădălina ai greşeli mari. las textul la vedere totuşi, pentru imbold...
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deFrancisc, intrebarile tale sunt corect puse, am sa te rog sa ai rabdare pana postez si viitoarele parti ale articolului, cred ca m-am complicat cu foarte multe detalii si va fi prea lung... multumesc de intelegere, erika
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) deAndule...sincer : nu mai rețin cum îmi spuneai înainte. Consider că doar un tip răzbunător ar ține minte vreo poreclă sau ceva peiorativ. Eu niciodată. Am pornit mereu de la premiza că suntem oameni și uneori descoperi o prietenie chiar la așa-zisul inamic...dară-mi-te în hîrjoanele dintre vechi amici. Uite, actualmente sunt făcut bozgor de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei pe un site de profil și știu că sunt făcut de drag și de diliu ce-i sunt lui, nicidecum de altceva. Așadar chiar n-are importanță cum îmi spuneai de vreme ce n-a murit nimeni de asta. Și hai să ne trăim Andule de să tune naiba în ea de tristețe...:)
pentru textul : Bestial Planet desint metafore deosebite in acest poem: "sunt o femeie liberă doar pe o față a memoriei pe cealaltă crește un turn cu vrăbii" sau ochiul ce se crede viu vede dincolo clătinarea lumii" ceva scade intensitatea, cred ca ar trebui sa o mai citesti, sa te gindesti...nu este decit o parere. revin mai tirziu.
pentru textul : cel mai frumos idol nu există dedaca nu înțelegi atunci este decent să întrebi. Te avertizez însă că nimeni nu ți-a cerut aici părerea. Iar tipul acesta de comentarii sînt nepermise conform regulamentului. Și totuși aș trece peste asta dacă ai oferi măcar, chiar antagonist părerilor noastre, o părere proprie, elaborată. Dar nu o faci. Tu nu vii decît să lansezi un scandal prin astfel de comentarii. Deci consideră-te avertizat.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deSi noi cu ce ne alegem Profetule? Andu
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deLucian, hai sa ne uitam putin prin fereastra asta: "Privesc fereastra care altădată, ca pe redută încercam s-o cuceresc." vad aici: privesc fereastra pe care altadata/ incercam sa o cuceresc, ca pe o reduta "Peretele i s-a decolorat. Verdele-i viu este plin de pecingine" Ultima propozitie mi se pare contradictorie...poate verdele candva viu este ros de pecingine ...desi "pecingine" te duce cu gandul mai intai la bolile de piele si abia pe urma la mucegai, poate ca gasesti altceva aici... "Vopseaua i se desface în unghii întoarse. Ici, colo scot fluturii Aripa la aer. A rămas doar sticla plesnită în colțuri și o perdea Cu melci de ceară acoperind noaptea adâncă a memoriei Care reînvie liniștea serilor cu stele îmbumbind. " Prea lunga ultima fraza..cititorul se pierde in ea. Poti fragmenta, zic eu, sau poti renunta la ultimul vers (" a imbumbi" mi se pare o inventie nu tocmai fericita) "În colțul stâng o lampă de sticlă albă fără gaz cu bol de geam" gasesc exagerat de detailata descrierea lampii. finalul e bunicel, mi-au placut "pirueta". trag perdeaua si ma duc. Sancho
pentru textul : Lângă fereastra veche de;)))
pentru textul : felie crocantă deparcă ar fi un fragment din povestirea lui Delavrancea - știți voi... „Bunicul stă pe prispă...” ;)
mulțumesc, domnilor!
Pagini