domnule sixtus, onorata de contra domniei voastre. acum, ca mi-au fost deschisi ochii, metaphoric vorbind, parca vad si eu cele doua luminite inunecate la capatul tunelului acestui poem. le trecusem cu vederea crezand ca sunt doar niste simple sprancene si, aplicand o frugala hermeneutica, fireste ca tot caut fix punctul de pe minima distanta dintre ele de aprox 3 unitati in cm (am masurat), de unde si ideea de trinitate, no?! sau sa fie, oare, ochiul ala care nu se lasa gasit... asta voi afla curand, dupa ce voi citi hermeneutica dumneavoastra, cu riscul de a fi ucisa insasi poezia, doamne fereste de pierdere:). sper sa va dea la calcul coordonatele firesti cat sa se sprijine toiagul pe el (punct). cum poezia in vers alb este, in genere, conotativa, nu prea cred ca se va gasi pe pamant vreuna care sa nu suporte o... hermeneutica. daca nu reusiti ceva convingator, astept cu infrigurare si fara urma de ironie sa-mi spuneti de ce va place, macar. trebuie sa va aparati cumva penita, nu?!:) a dumneavoastra ...
Alina, mulţumesc mult pentru observaţie. am corectat.
autobuzul este văzut ca locul modern al "predicii" poetice. un loc public, o agora în mişcare, grăbită foarte...
o dăruire nesfârșită și inspirată... câte poate iubirea să ne dăruiască!... niciodată nu s-a spus suficient despre iubire. acest poem este o dovadă suficientă în acest sens. felicitări! și penița cuvenită.
"sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum.".... Corect. De aceea exista Santierul literar.
Again, avem doua probleme aici: prima, care anume este scopul cu care Cristina foloseste site-ul. A doua, este frecventa cu care Cristina posteaza astfel de "materie prima".
Cu siguranta nu dispretuiesc experienta ei si nici preocuparile ei. Dar, asa cum am scris initial "ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta.". Dar ea alege doar sa se "descarce" aici. Nu sa creeze. Acest lucru eu am numit "blogareala". Si sper sa fi fost inteles. Hermeneia, intr-un mod deliberat, nu contine sectiunea de blog. Exista optiunile de note si jurnal in contextul prozei, sau "cutia cu nisip" in contextul experimentului. Si ele pot fi vazute ca inrudite cu blogul. Daca daca cineva alege sa posteze mediocru chiar si acolo, ma tem ca putini vor mai fi interesati sa citeasca asa ceva. Pentru simplul motiv ca, de bine de rau, Hermeneia se straduieste sa fie un site de literatura online. Oricit de mult este dispretuita sau abuzata notiunea de literatura online.
...Ioana, pentru mine ești membră a unei instituții pe care o respect (mă refer la U.S.R.). fiind colegi, mă onorează orice comunicare. iar faptul că îmi place și scrisul tău, e deja o parte subsidiară. încântat că mi-ai lăsat un semn frumos. și nu mai vb. prostii, cum să îți fiu dușman?:) atent, paul
dacă, intr-adevar, imaginea de pe wikipedia lipseste si dvs. aveti dreptate si cred ca aveti -drept pentru care ma bucur penntru ca, pana la urma, ma luminez si eu-, atunci nu-mi ramane decat sa-mi arog drepturile de autor si, in consecinta, sa numesc aceasta "Crucea lui Francisc"
Bianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar și când e vorba despre "viața mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naționalul ieșean. Mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată.
Când am citit prima dată întrebarea, superficial, m-am întrebat revoltată: Cum să moară poezia?! Cum să moară Cuvântul?!
Şi nici acum, după mai multe zile, parcă nu pot accepta acest ,,destin” al poeziei. Cred că mai degrabă, m-aş referi la un anume gen de poezie, la un anume curent estetic sau generaţie literară, poate că doar acestea rămân în urmă într-un loc mai mult sau mai puţin vizibil în istoria literaturii. Poezia este şi va fi cât va fi omul şi cuvântul. Va lua forme tot mai noi, se va transfigura, însă va avea acelaşi miez, acelaşi scop, fiindcă ea e expresia unei nevoi artistice existente în om, nevoia de a crea, nevoia de se bucura de creaţia lui şi a altora. Creierul uman are o parte stângă şi o parte dreaptă :) Sufletul omului a fost atins cândva de frumos, de adevăr, de iubire, de suferinţă, şi nu va rămâne insensibil oricât de pragmatic ar fi, oricât de tehnologizat va fi secolul în care va trăi.
Civilizaţia din secolul XXI asigură viteza informaţiei şi ne duce spre o viaţă plină de ,,instant-uri”. Doar poezia nu e instant, nu are cum. Pe de altă parte această ,,civilizaţie” a vizualului impus de tv, internet, poate influenţa gradul de abstractizare şi însăşi creativitatea. Lipsa lecturii, de asemeni. În pericol e generaţia tânără.
Epigonii au fost şi vor fi, însă doar ca o perioadă de tranziţie, de tatonare. Poezia care ,,rămâne” va rămânea fiindcă mereu va exista un mentor al unei generaţii, un pivot, sau un grup, cineva precum Gherea sau un Vlahuţă care vor spune:
"Tinere scriitor, lasă istoricilor trecutul depărtat şi tulbure, cată mai bine-n jurul tău, umple-ţi sufletul de emoţiile timpului în care trăieşti şi arată-ne, la lumina talentului tău, durerile şi aspiraţiile societăţii noastre de azi, luptele şi pasiunile la care eşti martor şi părtaş, oamenii pe care-i cunoşti, viaţa de care palpităm; ascultă bine şi-nţelege bătăile inimilor noastre - ce-ţi vorbesc ele asta ne interesează mai cu deosebire, asta vrem să ne spui, tinere scriitor!" (Mahalagismul in literatura).
Cititorii poeziei sunt în procent foarte mic publicul, în procent mai mare poeţii şi în procent mic criticii. Ne citim noi între noi…şi aşa a fost mereu, în orice generaţie literară.
Pentru tineret un mare rol îl are educaţia în şcoli, formarea gustului pentru frumos, pentru valori. Cert e că sunt multe variabile... mai poate fi şi ,,vidul” după un mare nume sau după o generaţie de aur…cu toate acestea Poezia nu va muri :) Părerea mea.
Închei cu un îndemn de al lui Traian Dorz, apropo de epigoni:
"Spre Cetatea Poeziei nu poţi merge pe urmele altora decât foarte puţin. Îndată trebuie să-ţi afli drumul tău propriu. Şi încălţămintea ta de aur. Şi urma ta prin rouă.
Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren virgin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată. Numai urmele lui Iisus să le cauţi.
Ale nimănui altcuiva."
Virgil am notat. In general sunt foarte atent la ce imprumut de pe net. Folosesc numai material din "public domain" . In cazul de fata e probabil ca siteul sau serverul sa fie deconectat temporar.
Este un text perfid, fad şi absolut fără niciun gust umoristic, fără niciun tip de umor. El - textul carevasăzică - nu ironizează, nu parodiază nimic, pentru că nu se reiau mijloace, ci calupuri de cuvinte şi imagini, precum copiatul prost, la tezele din generală. Îngrămădirea de litere de mai sus aşteaptă zâmbete la colţuri lexicale (pârnaie, găini, făină etc). Juxtapunere de sintagme, mulate pe un text şi-o situaţie, cu un discurs scrâşnit. Ori mim fără mâini, şi-n spatele acestuia, cerşetorul de zâmbete.
(nu mai pomenesc de "poanta" din final - absolut puerilă, absolut dizgraţioasă).
Poate și pentru că Marina nu a vrut să ne spună și în română (nici eu nu prea știu rusă) care dintre înțelesurile cuvântului "aspidă" a fost folosit, eu am ales pe acela de năpârcă ( și nu pe acela de pavăză) și atunci aș spune că se leagă mai multe, și titlul, și o trimitere poate la "Peste aspidă si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur. " Ca spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul; il voi acoperi pe el, ca a cunoscut numele Meu. Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi. Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui mantuirea Mea". Mările "agreste" mi-au dat mie mai mult de furcă, cu toate că acelea sunt "din altă poveste". A, și cu sensul acesta ar merge și fotografia. Poate eu aș mai fi stilizat-o. Zic eu. Dar nu-i ghicitoare, să-mi dau cu părerea... eu așa am citit poezia aceasta.
Nu înțeleg de ce textul poartă subtitlul care este. Cred că Erato mai are ceva cale de străbătut... sau o fi ceva esoteric aici. Ai patru acuzative care încep cu prepoziția "de". A-propos de lucrul pe text.
Ottilia, te miri cum dăm cu nuca-n ...cleşte, uneori. ai dat foc cernelii şi iată ce a ieşit.
şi eu zic peniţă, deşi pe ici pe colo textul trebuie aerisit. uite un exemplu: la "eşarfe înflorate de curcubeu cu
un capăt ca o limbă de felină pândeşte să muşte violent", nu trebuia un care intre felină si pândeşte? la "tablete all view ating" asociate cu
unghiile false, nu prea înţeleg. se vrea cumva all view rating? dar textul e bun şi merită peniţă. pentru că se scrie cam rar asemenea texte.
remarcate versurile: "legate vor fi cununiile luminilor din duminici cu șapte noduri cu șapte șoapte cu șapte anotimpuri fără de trepte spre cer" "până în măduva zilei de-apoi vin și îți spun ferește-te de blestemul celui care hrană s-a dat." fereste-te de cel care te-a zidit in el. un text cu trimiteri interesante la mituri croit pe masura timpurilor. aproape rotund.
Văd c-ajung să mă comentez mai mult pe mine ca pe alții, știu că nu-i frumos (sunt și personaje care numai asta fac, nu spunem cine...), dar nici să nu răspund nu e frumos... Mulțumesc, dragă Alina, și pentru acest comentariu, a fost prima mea încercare de proză după multă vreme de "tăcere" iar prima parte e de fapt o descriere fidelă a propriilor mele experiențe din timpul ședințelor de meditație Zen. Partea a doua (conectata cu prima) se dorește o scoatere a cititorului din realitatea cotidiană. În ce măsură mi-a reușit, părerile, printre prieteni și citirori sunt împărțite... Ca întodeauna, e loc de mai bine.
Eu am spus ce este pentru mine acest site. Dacă tu ai înțeles că în subsolul lui e loc de laudatium sau de înjurat e altceva. O părere, desigur, poate fi privită în mai multe moduri, însă rămâne o părere. Eu ceream aici păreri. Opinii foarte , dar foarte subiective:) Să înțeleg că tu ai observat o activitate de autopremiere e celor din Consiliul Hermeneia? Cu ce, George? Cu penițe? Cu simboluri?Mă faci să zâmbesc. Asta numești tu "premiere"?:) Articulai fraza de parcă era vorba de corupție:) Dar apreciez că nu înjuri:) Uite, pe unele site-uri există atâta diferențiere între membrii lor încât printr-un singur aspect al regulamentului Hermeneia, pe care ți-l amintesc, îmi rezerv dreptul de a susține că Hermeneia e un club select. Aici, fie că ești autor sau novice, poți acorda, doar prin faptul că ai calitatea de membru, distincția maximă unui text. Penița. Și acum mă întorc. Tu crezi că membrii Consiliului Hermeneia, editorii, nu se aleg și pe criterii de talent plus gnoseologie literară? Și atunci de ce s-ar mai "autopremia" între ei?aici retoric, deh! Dar atât cu dizertațiile. Afirmi că trebuia să spun ce "mai lipsește". Înseamnă că tu ești mai exigent decât mine, ceea ce nu este deloc rău. Ce mai lipsește, George? De ce nu "merge totul strună"? Deci pentru tine Hermeneia e dovada vie a faptului că Virgil Titarenco poate să evolueze și singur? Sau un spațiu virtual de camaraderie și feedback? Aici cred că trebuie să te hotărăști:). Comentariul tău se vrea neutru. Eu cred că poți să fii mai sincer de atât. Sau nu?
Mihai, bine faci, sunt texte de calitate și merită publicate, însă cum bine zici, e nevoie să fie periate. Oricum asta n-ar trebui să fie un mare impediment, standardul de calitate este atins și acesta e cel important. În textul de față, ți-aș atrage atenția nu la greșeli gramaticale cât la editarea așezării în pagină. Bănuiesc că tu faci aceste traduceri în Word, când copiezi pe site, aliniază paragrafele, te rog. Sunt 3 astfel de greșeli în text.
Tincuța, și textul în sine este scris pe nerăsuflate, și chiar de când l-am scris am fost conștientă că "am dat peste ceva", că voi fi nevoită să revin și să fac mai mult decât o proză scurtă din el, pentru că sunt atâtea direcții în care pot merge cu acest început. Mă bucură să-mi confirmi a fi privit și tu bucățica aceasta de proză la fel. Mulțumesc. Vlad. Dacă am scris textul pe nerăsuflate, cum spuneam mai sus, atunci vei vrea să afli poate că alegerea numelui mi-a luat mult mai mult timp. Mult mai mult decât mi-a luat la oricare alt text, aș spune, și da, ai reușit să prinzi câteva dintre valențele sale cu o atenție care mă onorează. Când scrii un text plin de detalii, e plăcut să ai cititori atenți la aceste detalii. Iar Amsterdamul... ehei, Amsterdamul. Aveam nevoie, I guess, de un oraș nu numai libertin, dar unul care să sugereze tocmai lipsa memoriei. Pentru că Amsterdamul cel puțin mie asta îmi spune. E un oraș în care prezentul este copleșitor (prezentul personal, dacă pot spune asta, nu vorbesc despre istorie). Finalul, zâmbesc. Știi că ai dreptate? Știi că nici eu n-am remarcat schimbarea asta? Uite că m-a luat și pe mine prin surprindere. Bine că mi-ai atras atenția. Dorin. Toată povestirea a pornit de la imaginea propusă de Virgil. Personajul principal, cel care vorbește, este doar atât: un cap. Un creier, cu alte cuvinte, un receptacul de amintiri și de vise - nu numai ale ei - , într-o lume imaginată în care copiii se nasc fără puterea de a își mai imagina, visa, aminti, și în care se servesc de aceste "receptacule" pentru a-i învăța și ghida în aceste locuri, ca într-o călătorie permanentă. Copilul nostru, Arius, este imaginea distorsionată a acestui viitor al copiilor cărora le lipsește exact atributul copilăriei - imaginația, jocul. În această lume, personajul principal are într-adevăr nevoia unui reper propriu, care aparent se manifestă în dorința de a avea corp și senzații asemenea celor vii, dar care la nivel de subconștient -și ce fel de subconștient poate avea cineva în care s-au îndesat memorii și vise colective? - se refugiază în această bătrână care da, ai intuit bine, este un fel de moira. Îți mulțumesc și ție pentru citirea de dincolo de rânduri, și cred că mi-ați încurajat toți dorința de a transforma fragmentul acesta în ceva mult mai consistent.
Eu inca astept sa treci desertul acesta si sa ajungi sa poti din nou sa musti din miezul suculent al cuvantului. Iti mai aduci aminte ce mi-ai spus candva despre primul nivel? Vreau un text brut semnat Bobadil care sa ma acordeze la o perceptie mai putin domestica. Priveste in jur prietene... numai salbaticiuni... scrie despre ele :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
domnule sixtus, onorata de contra domniei voastre. acum, ca mi-au fost deschisi ochii, metaphoric vorbind, parca vad si eu cele doua luminite inunecate la capatul tunelului acestui poem. le trecusem cu vederea crezand ca sunt doar niste simple sprancene si, aplicand o frugala hermeneutica, fireste ca tot caut fix punctul de pe minima distanta dintre ele de aprox 3 unitati in cm (am masurat), de unde si ideea de trinitate, no?! sau sa fie, oare, ochiul ala care nu se lasa gasit... asta voi afla curand, dupa ce voi citi hermeneutica dumneavoastra, cu riscul de a fi ucisa insasi poezia, doamne fereste de pierdere:). sper sa va dea la calcul coordonatele firesti cat sa se sprijine toiagul pe el (punct). cum poezia in vers alb este, in genere, conotativa, nu prea cred ca se va gasi pe pamant vreuna care sa nu suporte o... hermeneutica. daca nu reusiti ceva convingator, astept cu infrigurare si fara urma de ironie sa-mi spuneti de ce va place, macar. trebuie sa va aparati cumva penita, nu?!:) a dumneavoastra ...
pentru textul : între două capete de întuneric deAlina, mulţumesc mult pentru observaţie. am corectat.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deautobuzul este văzut ca locul modern al "predicii" poetice. un loc public, o agora în mişcare, grăbită foarte...
o dăruire nesfârșită și inspirată... câte poate iubirea să ne dăruiască!... niciodată nu s-a spus suficient despre iubire. acest poem este o dovadă suficientă în acest sens. felicitări! și penița cuvenită.
pentru textul : toate oasele de"sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum.".... Corect. De aceea exista Santierul literar.
pentru textul : Gărzile negre deAgain, avem doua probleme aici: prima, care anume este scopul cu care Cristina foloseste site-ul. A doua, este frecventa cu care Cristina posteaza astfel de "materie prima".
Cu siguranta nu dispretuiesc experienta ei si nici preocuparile ei. Dar, asa cum am scris initial "ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta.". Dar ea alege doar sa se "descarce" aici. Nu sa creeze. Acest lucru eu am numit "blogareala". Si sper sa fi fost inteles. Hermeneia, intr-un mod deliberat, nu contine sectiunea de blog. Exista optiunile de note si jurnal in contextul prozei, sau "cutia cu nisip" in contextul experimentului. Si ele pot fi vazute ca inrudite cu blogul. Daca daca cineva alege sa posteze mediocru chiar si acolo, ma tem ca putini vor mai fi interesati sa citeasca asa ceva. Pentru simplul motiv ca, de bine de rau, Hermeneia se straduieste sa fie un site de literatura online. Oricit de mult este dispretuita sau abuzata notiunea de literatura online.
latente - indecente;
fânână - bună; (aici ai un typo)
amurg - chirurg
stearpă - apă,
astea sînt rime, nu-i aşa?
pentru textul : versurile sunt asimptomatice dela ele mă refeream, în unele strofe le ai, în altele lipsesc. ori sau fără. per total un text încâlcit.
şi pentru atenţia acordată poemului.
pentru textul : Alunecarea prin umbră de...Ioana, pentru mine ești membră a unei instituții pe care o respect (mă refer la U.S.R.). fiind colegi, mă onorează orice comunicare. iar faptul că îmi place și scrisul tău, e deja o parte subsidiară. încântat că mi-ai lăsat un semn frumos. și nu mai vb. prostii, cum să îți fiu dușman?:) atent, paul
pentru textul : "blue touches blue" dedacă, intr-adevar, imaginea de pe wikipedia lipseste si dvs. aveti dreptate si cred ca aveti -drept pentru care ma bucur penntru ca, pana la urma, ma luminez si eu-, atunci nu-mi ramane decat sa-mi arog drepturile de autor si, in consecinta, sa numesc aceasta "Crucea lui Francisc"
pentru textul : rosario deparca asteptam un alt final. si, categoric, nu vad rostul primelor doua versuri.
pentru textul : capitulare dedar, intre aceste fragmente cu care n-am rezonat, e un poem bun.
Bianca, mă faci să zâmbesc, ai dreptate, îmi păstrez controlul, chiar și când e vorba despre "viața mea sexuală" - piesă de teatru jucată în februarie la Naționalul ieșean. Mulțumesc pentru aprecieri, sunt onorată.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deCând am citit prima dată întrebarea, superficial, m-am întrebat revoltată: Cum să moară poezia?! Cum să moară Cuvântul?!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deŞi nici acum, după mai multe zile, parcă nu pot accepta acest ,,destin” al poeziei. Cred că mai degrabă, m-aş referi la un anume gen de poezie, la un anume curent estetic sau generaţie literară, poate că doar acestea rămân în urmă într-un loc mai mult sau mai puţin vizibil în istoria literaturii. Poezia este şi va fi cât va fi omul şi cuvântul. Va lua forme tot mai noi, se va transfigura, însă va avea acelaşi miez, acelaşi scop, fiindcă ea e expresia unei nevoi artistice existente în om, nevoia de a crea, nevoia de se bucura de creaţia lui şi a altora. Creierul uman are o parte stângă şi o parte dreaptă :) Sufletul omului a fost atins cândva de frumos, de adevăr, de iubire, de suferinţă, şi nu va rămâne insensibil oricât de pragmatic ar fi, oricât de tehnologizat va fi secolul în care va trăi.
Civilizaţia din secolul XXI asigură viteza informaţiei şi ne duce spre o viaţă plină de ,,instant-uri”. Doar poezia nu e instant, nu are cum. Pe de altă parte această ,,civilizaţie” a vizualului impus de tv, internet, poate influenţa gradul de abstractizare şi însăşi creativitatea. Lipsa lecturii, de asemeni. În pericol e generaţia tânără.
Epigonii au fost şi vor fi, însă doar ca o perioadă de tranziţie, de tatonare. Poezia care ,,rămâne” va rămânea fiindcă mereu va exista un mentor al unei generaţii, un pivot, sau un grup, cineva precum Gherea sau un Vlahuţă care vor spune:
"Tinere scriitor, lasă istoricilor trecutul depărtat şi tulbure, cată mai bine-n jurul tău, umple-ţi sufletul de emoţiile timpului în care trăieşti şi arată-ne, la lumina talentului tău, durerile şi aspiraţiile societăţii noastre de azi, luptele şi pasiunile la care eşti martor şi părtaş, oamenii pe care-i cunoşti, viaţa de care palpităm; ascultă bine şi-nţelege bătăile inimilor noastre - ce-ţi vorbesc ele asta ne interesează mai cu deosebire, asta vrem să ne spui, tinere scriitor!" (Mahalagismul in literatura).
Cititorii poeziei sunt în procent foarte mic publicul, în procent mai mare poeţii şi în procent mic criticii. Ne citim noi între noi…şi aşa a fost mereu, în orice generaţie literară.
Pentru tineret un mare rol îl are educaţia în şcoli, formarea gustului pentru frumos, pentru valori. Cert e că sunt multe variabile... mai poate fi şi ,,vidul” după un mare nume sau după o generaţie de aur…cu toate acestea Poezia nu va muri :) Părerea mea.
Închei cu un îndemn de al lui Traian Dorz, apropo de epigoni:
"Spre Cetatea Poeziei nu poţi merge pe urmele altora decât foarte puţin. Îndată trebuie să-ţi afli drumul tău propriu. Şi încălţămintea ta de aur. Şi urma ta prin rouă.
Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren virgin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată. Numai urmele lui Iisus să le cauţi.
Ale nimănui altcuiva."
Virgil am notat. In general sunt foarte atent la ce imprumut de pe net. Folosesc numai material din "public domain" . In cazul de fata e probabil ca siteul sau serverul sa fie deconectat temporar.
pentru textul : Menajeria dintre noi dealma, permite-mi te rog sa ghicesc eu. 1. miezul de ciocolată al iadului 2. răsucindu-se ca un stilet până în quatrocento-ul viselor noastre erotice
pentru textul : imaginar deEste un text perfid, fad şi absolut fără niciun gust umoristic, fără niciun tip de umor. El - textul carevasăzică - nu ironizează, nu parodiază nimic, pentru că nu se reiau mijloace, ci calupuri de cuvinte şi imagini, precum copiatul prost, la tezele din generală. Îngrămădirea de litere de mai sus aşteaptă zâmbete la colţuri lexicale (pârnaie, găini, făină etc). Juxtapunere de sintagme, mulate pe un text şi-o situaţie, cu un discurs scrâşnit. Ori mim fără mâini, şi-n spatele acestuia, cerşetorul de zâmbete.
(nu mai pomenesc de "poanta" din final - absolut puerilă, absolut dizgraţioasă).
Ligheanul, vă rog!
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile deda, mi-a placut si mie. ideea, sentimentul transmis, legarea cuvintelor perfect justificata, nici mai mult nici mai putin decat trebuie. felicitari!
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun dePoate și pentru că Marina nu a vrut să ne spună și în română (nici eu nu prea știu rusă) care dintre înțelesurile cuvântului "aspidă" a fost folosit, eu am ales pe acela de năpârcă ( și nu pe acela de pavăză) și atunci aș spune că se leagă mai multe, și titlul, și o trimitere poate la "Peste aspidă si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur. " Ca spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul; il voi acoperi pe el, ca a cunoscut numele Meu. Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi. Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui mantuirea Mea". Mările "agreste" mi-au dat mie mai mult de furcă, cu toate că acelea sunt "din altă poveste". A, și cu sensul acesta ar merge și fotografia. Poate eu aș mai fi stilizat-o. Zic eu. Dar nu-i ghicitoare, să-mi dau cu părerea... eu așa am citit poezia aceasta.
pentru textul : cine-mi va deschide deNu înțeleg de ce textul poartă subtitlul care este. Cred că Erato mai are ceva cale de străbătut... sau o fi ceva esoteric aici. Ai patru acuzative care încep cu prepoziția "de". A-propos de lucrul pe text.
pentru textul : fără cuvinte de dragoste dedaca ai vrut sa faci geloase celelalte institutii poetice, ai reusit.
pentru textul : A minți este o adevărată virtute deOttilia, te miri cum dăm cu nuca-n ...cleşte, uneori. ai dat foc cernelii şi iată ce a ieşit.
pentru textul : femeile de pe la noi deşi eu zic peniţă, deşi pe ici pe colo textul trebuie aerisit. uite un exemplu: la "eşarfe înflorate de curcubeu cu
un capăt ca o limbă de felină pândeşte să muşte violent", nu trebuia un care intre felină si pândeşte? la "tablete all view ating" asociate cu
unghiile false, nu prea înţeleg. se vrea cumva all view rating? dar textul e bun şi merită peniţă. pentru că se scrie cam rar asemenea texte.
remarcate versurile: "legate vor fi cununiile luminilor din duminici cu șapte noduri cu șapte șoapte cu șapte anotimpuri fără de trepte spre cer" "până în măduva zilei de-apoi vin și îți spun ferește-te de blestemul celui care hrană s-a dat." fereste-te de cel care te-a zidit in el. un text cu trimiteri interesante la mituri croit pe masura timpurilor. aproape rotund.
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deprimul vers e prea dur pentru metafora finalului, ușor nichitian.
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele deVăd c-ajung să mă comentez mai mult pe mine ca pe alții, știu că nu-i frumos (sunt și personaje care numai asta fac, nu spunem cine...), dar nici să nu răspund nu e frumos... Mulțumesc, dragă Alina, și pentru acest comentariu, a fost prima mea încercare de proză după multă vreme de "tăcere" iar prima parte e de fapt o descriere fidelă a propriilor mele experiențe din timpul ședințelor de meditație Zen. Partea a doua (conectata cu prima) se dorește o scoatere a cititorului din realitatea cotidiană. În ce măsură mi-a reușit, părerile, printre prieteni și citirori sunt împărțite... Ca întodeauna, e loc de mai bine.
pentru textul : Meditație demultumesc...
pentru textul : travaliu deEu am spus ce este pentru mine acest site. Dacă tu ai înțeles că în subsolul lui e loc de laudatium sau de înjurat e altceva. O părere, desigur, poate fi privită în mai multe moduri, însă rămâne o părere. Eu ceream aici păreri. Opinii foarte , dar foarte subiective:) Să înțeleg că tu ai observat o activitate de autopremiere e celor din Consiliul Hermeneia? Cu ce, George? Cu penițe? Cu simboluri?Mă faci să zâmbesc. Asta numești tu "premiere"?:) Articulai fraza de parcă era vorba de corupție:) Dar apreciez că nu înjuri:) Uite, pe unele site-uri există atâta diferențiere între membrii lor încât printr-un singur aspect al regulamentului Hermeneia, pe care ți-l amintesc, îmi rezerv dreptul de a susține că Hermeneia e un club select. Aici, fie că ești autor sau novice, poți acorda, doar prin faptul că ai calitatea de membru, distincția maximă unui text. Penița. Și acum mă întorc. Tu crezi că membrii Consiliului Hermeneia, editorii, nu se aleg și pe criterii de talent plus gnoseologie literară? Și atunci de ce s-ar mai "autopremia" între ei?aici retoric, deh! Dar atât cu dizertațiile. Afirmi că trebuia să spun ce "mai lipsește". Înseamnă că tu ești mai exigent decât mine, ceea ce nu este deloc rău. Ce mai lipsește, George? De ce nu "merge totul strună"? Deci pentru tine Hermeneia e dovada vie a faptului că Virgil Titarenco poate să evolueze și singur? Sau un spațiu virtual de camaraderie și feedback? Aici cred că trebuie să te hotărăști:). Comentariul tău se vrea neutru. Eu cred că poți să fii mai sincer de atât. Sau nu?
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? deDomnul meu, sunt surprins si fara cuvinte. ma rasfatati.
pentru textul : „Apocalipsa după Vaslui” (Humanitas, 2009) a lui Dorin Cozan – o parodie imensă. desilvia, doamna..
Mihai, bine faci, sunt texte de calitate și merită publicate, însă cum bine zici, e nevoie să fie periate. Oricum asta n-ar trebui să fie un mare impediment, standardul de calitate este atins și acesta e cel important. În textul de față, ți-aș atrage atenția nu la greșeli gramaticale cât la editarea așezării în pagină. Bănuiesc că tu faci aceste traduceri în Word, când copiezi pe site, aliniază paragrafele, te rog. Sunt 3 astfel de greșeli în text.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deSeven horses
to shut my eyes now
over all this turning of meanings
it seems hard
the same as it was departing
from our date
when you were never coming
locked indoors
you were mumbling out of books
come come
dum di dum
and the rain pouring over the streets
haunted by me only
and my trams
nocturnal
pulled by seven horses
pentru textul : șapte cai deTincuța, și textul în sine este scris pe nerăsuflate, și chiar de când l-am scris am fost conștientă că "am dat peste ceva", că voi fi nevoită să revin și să fac mai mult decât o proză scurtă din el, pentru că sunt atâtea direcții în care pot merge cu acest început. Mă bucură să-mi confirmi a fi privit și tu bucățica aceasta de proză la fel. Mulțumesc. Vlad. Dacă am scris textul pe nerăsuflate, cum spuneam mai sus, atunci vei vrea să afli poate că alegerea numelui mi-a luat mult mai mult timp. Mult mai mult decât mi-a luat la oricare alt text, aș spune, și da, ai reușit să prinzi câteva dintre valențele sale cu o atenție care mă onorează. Când scrii un text plin de detalii, e plăcut să ai cititori atenți la aceste detalii. Iar Amsterdamul... ehei, Amsterdamul. Aveam nevoie, I guess, de un oraș nu numai libertin, dar unul care să sugereze tocmai lipsa memoriei. Pentru că Amsterdamul cel puțin mie asta îmi spune. E un oraș în care prezentul este copleșitor (prezentul personal, dacă pot spune asta, nu vorbesc despre istorie). Finalul, zâmbesc. Știi că ai dreptate? Știi că nici eu n-am remarcat schimbarea asta? Uite că m-a luat și pe mine prin surprindere. Bine că mi-ai atras atenția. Dorin. Toată povestirea a pornit de la imaginea propusă de Virgil. Personajul principal, cel care vorbește, este doar atât: un cap. Un creier, cu alte cuvinte, un receptacul de amintiri și de vise - nu numai ale ei - , într-o lume imaginată în care copiii se nasc fără puterea de a își mai imagina, visa, aminti, și în care se servesc de aceste "receptacule" pentru a-i învăța și ghida în aceste locuri, ca într-o călătorie permanentă. Copilul nostru, Arius, este imaginea distorsionată a acestui viitor al copiilor cărora le lipsește exact atributul copilăriei - imaginația, jocul. În această lume, personajul principal are într-adevăr nevoia unui reper propriu, care aparent se manifestă în dorința de a avea corp și senzații asemenea celor vii, dar care la nivel de subconștient -și ce fel de subconștient poate avea cineva în care s-au îndesat memorii și vise colective? - se refugiază în această bătrână care da, ai intuit bine, este un fel de moira. Îți mulțumesc și ție pentru citirea de dincolo de rânduri, și cred că mi-ați încurajat toți dorința de a transforma fragmentul acesta în ceva mult mai consistent.
pentru textul : Șapte poduri peste memorie deEu inca astept sa treci desertul acesta si sa ajungi sa poti din nou sa musti din miezul suculent al cuvantului. Iti mai aduci aminte ce mi-ai spus candva despre primul nivel? Vreau un text brut semnat Bobadil care sa ma acordeze la o perceptie mai putin domestica. Priveste in jur prietene... numai salbaticiuni... scrie despre ele :)
pentru textul : this is a film deexcelent text! m-a captivat, m-a surprins... a făcut tot ce trebuie să facă un text bun. da, păcat că se scrie atât de puțin așa.
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale dePagini