Domnita Dana, Va voi anunta daca voi face vreo lansare. Desi, sincer, imi repugna procedeul (e ceva personal, nu ceva de care sa se tina cont). Prefer sa trimit prin posta cartile mele oricui mi le cere. Am un tiraj mare pentru Romania de azi - 1000 exemplare. Da-mi o adresa, asa e sigur ca vei avea lucrarea. Sa ai pace, Dancus
"Câţiva angajaţi ai primăriei curăţau faleza de frunzele căzute pe jos." - cam pleonastică exprimarea.
Da, până acum, îmi pare un text bine condus (am mai observat una sau două probleme de topică (una ar fi asta - "Mă aflam într-o antiteză totală cu sportivul care tocmai trecea pe lângă geamul maşinii atunci"), o mână destul de sigură, care pune preţ (şi) pe atmosferă.
Am să-mi fac timp să citesc toată povestea şi voi interveni, sper, cu unele concluzii.
Eu zic sa ramii la proaspat descoperita vocatie de epigramist. Cu putin noroc si perseverenta poate vei reusi sa treci de primele patru rinduri ale oricarui text, nu neaparat al meu.
Are ceva farmec aceasta prozo-poetica a ta insa daca alegi sa fie poezie atunci mai taie din blablauri iar daca vrei sa fie proza incearca sa conturezi mai bine personajul. Din punct de vedere tehnic exista deja cateva solutii deja clasice.
Virgil, ai dreptate, o să încerc să scriu mai spiritual, sunt deficitară la acest capitol, de ceva vreme, se pare. Mulţumesc şi pentru peniţa de aur, sunt onorată!
Alex, mă bucur că ai subliniat versul final şi pentru semn, aici.
Ah, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri: "au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie" "în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele" "trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
Notarea mea a durat 14 ore incontinuu. Am citit atent toate textele, am revenit pe fiecare, incercand sa fiu extrem de obiectiva cu toti, dovada fiind si departajarea prin zecimale. Am o experienta de 8 ani in poezia publicata pe net, din care 3 ani ca editor, scriu si citesc poezie de 25 de ani.
Consider ca notarea mea a fost una dintre cele mai obiective, iar notele de 10, la un text cu cel putin 2 greseli, trebuie eliminate - ma refer la textul "funk..." si la greselile "ca_cea" si "de odata". Ca trebuie eliminat orice text cu greseli de ortografie - asta e alta poveste.
Cand am comentat negativ, dupa primele texte afisate la concurs, Virgil a sarit ca de ce procedez asa. Desi am avut in intentie sa propun o preselectie, am renuntat, considerand bariera impusa de Virgil ca o palma data "elevului obraznic". Asa ca am stat in "banca mea" si, tot din banca mea, vad acum cel mai "reprezentativ" text pentru Hermeneia.com - un text dezorganizat in idei si fara sa aduca nimic nou in literatura, avand o cacofonie + o greseala de ortografie.
In concluzie, ii felicit pe cei care au inteles ideea de concurs si nu au participat doar pentru a ingrosa randurile mediocritatii.
Stii care e problema de fapt Virgile? Pe bune... tu ai impresia ca toti suntem prosti iar tu esti singurul destept. Si poti sa jonglezi cu etimologia cat vrei tu ca tot nefericit o sa ramai, parerea mea. Tu ne arati aici "the bravery of being out of range" si cam atat. Get a life, Bobadil
o poezie despre durata subiectivă: „in ce an suntem” , despre trăirea ce împrumută zambete dintr-un trecut ce o ia înaintea prezentului, mereu intre metafizic si real dar care iese din plan abstract prin folosirea timpului prezent la final, „ sunt asa fericit” , spre deosebire de folosirea trecutului la inceput de poem „eram asa fericit” … de fapt cred ca e o stare de hiatus cand te simti stapanul unui timp trecut, ce simti ca inca iti apartine … mi s-au lipit de suflet prin simplitatea si naturaletea tonului, versurile: "Când greșeam, îmi luai dragostea deoparte" , la fel: " Îi ceream mâinile. Adormeam cu ele sub cap" o poezie ce dezvaluie trairea prin toti porii, cu fricile acelea inerente dar cu atat mai frumoase, mai senzuale, ale adolescentei, ( nu stiu axact de ce dar imi suna ca niste rememorari pe panza unui timp adolescent) : "Mă temeam să nu dispar când pocneai din degete" imi place si „ impanzitul” acela, cu accentul lui ludic, care apropie de zambet...
deși nu m-a ispitit niciodată ruleta rusească, apăs pe trăgaciul acestui text, până voi împușca o peniță.
pentru Eminescu, fiindcă eu cred că s-a săturat și el să fie de-a pururea răstălmăcit, înainte de a-i înțelege poezia.
pentru Blaga, Arghezi și maidanezi (aici ai lovit trei dintr-un foc),
și încă un foc, pentru tonul elegiac din final.
Am schimbat ceara, era ceva strain acolo, aveti dreptate. Textul asta s-a nascut de la o discutie intamplatoare cu o femeie care pleaca la un iubit din alta tara. Desigur e plina de nelinisti , e sacaita de rude si amici care dezaproba aceasta aventura. Isi doreste sa fie singura, sa ia decizii corecte, instinctive, dar aici e momentul in care intervine Rameau sugerandu-i fața exacta a realului in care tot singuri suntem indiferent de cate imagini ne intorc oglinzile, cizmele lustruite ..
Nu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
iote că am aflat și eu ceva nou!
Virgil, că bine zici în tot ce zici... doar că recently nu mă mai mișcă povești și doine, dulci eresuri, cum spunea Poetul... dezbateri și păreri despre Hristos, creștinism and such tocmai de Paștele catolic pe un site făcute tocmai de owner-ul site-ului... nu mă mișcă!
Mai mult, după câtă literatură există pe această temă o inițiativa mi se pare rizibilă.
De ce oare nu ne concentrăm noi aici pe site asupra POEZIEI? Sau asupra PROZEI? De ce simți tocmai TU nevoia să bagi un asemenea text aproape politizat în loc să facem ceea ce ar trebui să încercăm să facem... literatură!
Categoria cogito nu o văd pentru asemenea texte.. dubioase!
Mă dezamăgești, asta e ideea și poți să faci oricât de multe bule creștino-filozofico-logice pe milimetrul pătrat, văd că te pricepi la asta, pentru mine nu fac două parale pe lângă două cuvinte inspirate scrise din inimă la care, din păcate sau nu, te pricepi în egală măsură.
Treaba ta.
Pentru mine acest text rămâne slab și cu tendință.
Am verificat diacriticele pe IE 5 pina la 8 si se vad perfect. Am sa postez si un info text despre Hermeneia si browserele pe care le accepta dar in principiu mi se pare absurd sa mai folosesti astazi IE 6 sau (doamne fereste!) IE5. Mai ales cind upgradarea la IE 7 sau 8 este gratuita iar FF este si a fost intotdeauna gratuit si de mii de ori mai bun
finalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
cel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
Virgile, asta e ultima mea angajare într-o polemică cu tine aici pe Hermeneia. Și asta nu e nicidecum pentru că aș dori Doamne ferește să am eu ultimul cuvânt într-o astfel de dispută ci doar pentru că așa consider eu că între noi am cam spus ce era de spus și de bune și de rele și acum cu ce ai zis aici nu ar mai fi nimic de adăugat, lucru pentru care ultimately I thank you
Eu am rămas pe Hermeneia de 3 ani trecând prin poate cele mai penibile momente din viața cuiva nu pentru că sunt masochist (fără absolut nicio asemănare, așa cum o pui tu mulți scriitori sunt masochiști) ci pentru că am venit aici pe la începuturi și sunt lucruri care au rămas în inima și în sufletul meu (nu vreau chiar deloc să devin patetic cu atât mai puțin penibil). Am cunoscut și recunoscut pe Hermeneia cuvântul unor oameni pe care îi port în mine...
Eu pun oricum punct aici polemicilor cordiale (îți amintești de paler?) cu tine și să ne citim și comentăm cu bine dar mai ales cu inspirație.
Andu
mai Vacarasule, trec peste magariile pe care iti permiti sa le emiti aici. evident dintr-o trista lipsa de bun simt. habar nu am cine esti si ce fel de filolog esti dar ca om te comporti abject. eu, cit sint eu de "parasitor de tara", dictator si mai cum vrei sa ma definesti tu, si totusi nu mi-as permite sa emit astfel de judecati despre cineva pe care nu il cunosc. pur si simplu, repet, eu numesc asta o masura de buna crestere. mai ales ca am intrat in "casa altora". deci pe de o parte atitudinea ta ma intristeaza. pe de alta parte ma amuza indirjirea cu care te manifesti. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici altcineva de aici nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale. iti doresc o zi buna si incearca sa iesi putin la aer curat ca sa te mai racoresti.
Da, asta e altceva... e suficient cât să îți dorești să mergi mai departe, dincolo de cuvinte, pentru a le descoperi istoria. Poate voi reuști să revin, așa cum merită textul, dar am vrut să las semn că așteptam ceva mai în stilul tău, și de aici plec mulțumită, dacă se poate spune așa :) Am doar o întrebare: presupun că discuții înseamnă că are și Ramona Iancu o contribuție la acest text. Dacă este așa, presupun, iarăși, că ai acordul ei pentru a publica aici.
Felicitări și mult succes! Te așteptăm la Iași. Așteptăm să postezi anunțul pe prima pagină a site-ului. Foto alăturată nu prea mi se pare potrivită așa cum este aici. Programul complet îl găsești la mine în pagină. Vremea e destul de înaintată, așa că te rog ca să afișezi degrabă anunțul. PS. Zbor lin spre țară.
Ovidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău. Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru și nu neaparat din partea mea deși probabil că așa cum tu ai dreptul să fii grobian la fel am și eu dreptul să mă apăr. Dar cum spuneam, nu o voi face eu ci o vor face alții care te asigur că nu "mărșăluiesc" ci dimpotrivă fac ce fac aici din convingere și care nu vor ca Hermeneia să devină o cloacă în care persoane ca tine să se bălăcească după bunul lor plac atunci cînd se plictisesc de alte activități. În orice caz "greșeala" îmi aparține. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site, adică un fel de convenție pe care ai ținut neaparat să o semnezi cu noi de dragul de a-ți posta textele în această "ogradă" unde nu te-a obligat nimeni să vii ci ai făcut-o de bună voie. Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia. Mă întreb dacă așa procedezi și în viața de fiecare zi. Deci da, eu am "greșit". Trebuia să nu închid ochii ci trebuia să fii sancționat atunci. Dar am zis că dacă arăt îngăduință va fi considerată ca atare. M-am înșelat. Mi se mai întîmplă cu oamenii. În general am așteptări prea mari de la ei. Te asigur că nu se va mai întămpla cu privire la tine iar regulamentul va fi aplicat fără menajamente. Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură. Așa cum spuneai, sînt doar un biet inginer și mai am de învățat în domeniul ăsta. Ar fi păcat să îmi pierd vremea cu mîrlăniile altora, nu-i așa?
Vali, nu e nimic în neregulă cu textele tale. Totul depinde cui li se adresează, există mereu copiii noștri frumoși nu? Dar și ei cresc la un moment dat, inevitabil. Chiar nu e nimic în neregulă cu ele, doar eu m-am așteptat la altceva și poate nici nu mai sunt neapărat în dispoziția necesară acum că fiică-mea dă la litere.
Cu drag,
Andu
e interesant cum traduci liric vorbind, tocmai trecerea succesivă dintr-o stare în alta, diversificarea obiectelor, culorilor, imponderabilitatea tuturor lucrurilor in această lume care plutește, aparenta derivă a vieții însăși. Lumina. Creația.
Pretextul din prima strofă e mult mai reușit decât restul poemului. Și mă refer la versurile: "mă doare umărul cred că îmi va crește de acolo un om fratele meu de întuneric desfigurat și iubit toți au continuarea lor" Și mai ales la "toți au continuarea lor". Poate ar fi o sugestie de a continua aceeași linie (adică fără "să înjuri").
Ioana, mulţumesc pentru peniţă şi mă bucur, nostalgic, pentru regăsirea şi a ta în poveste. Care să fie scopul scriitorului dacă nu acela de a stârni în cititor amintiri proprii?!
Nu m-am gandit ca repetitia ar fi involuntara, evident, tu ai scris textul. Ceea ce vroiam sa zic este ca atunci cand faci o repetitie ampla in raport cu cinci versuri, ideea repetata trebuie sa fie foarte bine sustinuta, foarte profunda... Ideea ta este uzitata. Din motivul asta as fi recurs la altceva. Oricum, imi sustin ideea ca acest text este peste celelaltae ale tale, dar tot imi doresc sa vad mai mult din partea ta. Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnita Dana, Va voi anunta daca voi face vreo lansare. Desi, sincer, imi repugna procedeul (e ceva personal, nu ceva de care sa se tina cont). Prefer sa trimit prin posta cartile mele oricui mi le cere. Am un tiraj mare pentru Romania de azi - 1000 exemplare. Da-mi o adresa, asa e sigur ca vei avea lucrarea. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Scrum VI deun text excelent
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. de"Câţiva angajaţi ai primăriei curăţau faleza de frunzele căzute pe jos." - cam pleonastică exprimarea.
Da, până acum, îmi pare un text bine condus (am mai observat una sau două probleme de topică (una ar fi asta - "Mă aflam într-o antiteză totală cu sportivul care tocmai trecea pe lângă geamul maşinii atunci"), o mână destul de sigură, care pune preţ (şi) pe atmosferă.
Am să-mi fac timp să citesc toată povestea şi voi interveni, sper, cu unele concluzii.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) deEu zic sa ramii la proaspat descoperita vocatie de epigramist. Cu putin noroc si perseverenta poate vei reusi sa treci de primele patru rinduri ale oricarui text, nu neaparat al meu.
pentru textul : maestrul și peretele său margareta deacel 'nu mie' nu face decit sa accentueze the obvious: acest poem este numai si numai despre mine.:p
deci scoate-l.
sincerely,
pentru textul : Bosfor deparerea mea este ca textul vrea sa faca ceva dar nu reuseste. pur si simplu nu trece de un fel de contemplare prozodica.
pentru textul : Elegie ermetică V deAre ceva farmec aceasta prozo-poetica a ta insa daca alegi sa fie poezie atunci mai taie din blablauri iar daca vrei sa fie proza incearca sa conturezi mai bine personajul. Din punct de vedere tehnic exista deja cateva solutii deja clasice.
pentru textul : laleaua neagră deVă mulţumesc!
Virgil, ai dreptate, o să încerc să scriu mai spiritual, sunt deficitară la acest capitol, de ceva vreme, se pare. Mulţumesc şi pentru peniţa de aur, sunt onorată!
Alex, mă bucur că ai subliniat versul final şi pentru semn, aici.
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deSă trăiască rezoluția! Eu vă aștept la 1280/1024. În colț, lângă chioșc. Deși ar fi trebuit să mă gândesc io, că poate unii văd altfel.
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 deAh, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri:
pentru textul : timpul s-a scurs în pahare de"au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie"
"în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele"
"trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
Notarea mea a durat 14 ore incontinuu. Am citit atent toate textele, am revenit pe fiecare, incercand sa fiu extrem de obiectiva cu toti, dovada fiind si departajarea prin zecimale. Am o experienta de 8 ani in poezia publicata pe net, din care 3 ani ca editor, scriu si citesc poezie de 25 de ani.
Consider ca notarea mea a fost una dintre cele mai obiective, iar notele de 10, la un text cu cel putin 2 greseli, trebuie eliminate - ma refer la textul "funk..." si la greselile "ca_cea" si "de odata". Ca trebuie eliminat orice text cu greseli de ortografie - asta e alta poveste.
Cand am comentat negativ, dupa primele texte afisate la concurs, Virgil a sarit ca de ce procedez asa. Desi am avut in intentie sa propun o preselectie, am renuntat, considerand bariera impusa de Virgil ca o palma data "elevului obraznic". Asa ca am stat in "banca mea" si, tot din banca mea, vad acum cel mai "reprezentativ" text pentru Hermeneia.com - un text dezorganizat in idei si fara sa aduca nimic nou in literatura, avand o cacofonie + o greseala de ortografie.
In concluzie, ii felicit pe cei care au inteles ideea de concurs si nu au participat doar pentru a ingrosa randurile mediocritatii.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deStii care e problema de fapt Virgile? Pe bune... tu ai impresia ca toti suntem prosti iar tu esti singurul destept. Si poti sa jonglezi cu etimologia cat vrei tu ca tot nefericit o sa ramai, parerea mea. Tu ne arati aici "the bravery of being out of range" si cam atat. Get a life, Bobadil
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deo poezie despre durata subiectivă: „in ce an suntem” , despre trăirea ce împrumută zambete dintr-un trecut ce o ia înaintea prezentului, mereu intre metafizic si real dar care iese din plan abstract prin folosirea timpului prezent la final, „ sunt asa fericit” , spre deosebire de folosirea trecutului la inceput de poem „eram asa fericit” … de fapt cred ca e o stare de hiatus cand te simti stapanul unui timp trecut, ce simti ca inca iti apartine … mi s-au lipit de suflet prin simplitatea si naturaletea tonului, versurile: "Când greșeam, îmi luai dragostea deoparte" , la fel: " Îi ceream mâinile. Adormeam cu ele sub cap" o poezie ce dezvaluie trairea prin toti porii, cu fricile acelea inerente dar cu atat mai frumoase, mai senzuale, ale adolescentei, ( nu stiu axact de ce dar imi suna ca niste rememorari pe panza unui timp adolescent) : "Mă temeam să nu dispar când pocneai din degete" imi place si „ impanzitul” acela, cu accentul lui ludic, care apropie de zambet...
pentru textul : An-lumină de tine dedeși nu m-a ispitit niciodată ruleta rusească, apăs pe trăgaciul acestui text, până voi împușca o peniță.
pentru textul : sufletul românului depentru Eminescu, fiindcă eu cred că s-a săturat și el să fie de-a pururea răstălmăcit, înainte de a-i înțelege poezia.
pentru Blaga, Arghezi și maidanezi (aici ai lovit trei dintr-un foc),
și încă un foc, pentru tonul elegiac din final.
Am schimbat ceara, era ceva strain acolo, aveti dreptate. Textul asta s-a nascut de la o discutie intamplatoare cu o femeie care pleaca la un iubit din alta tara. Desigur e plina de nelinisti , e sacaita de rude si amici care dezaproba aceasta aventura. Isi doreste sa fie singura, sa ia decizii corecte, instinctive, dar aici e momentul in care intervine Rameau sugerandu-i fața exacta a realului in care tot singuri suntem indiferent de cate imagini ne intorc oglinzile, cizmele lustruite ..
pentru textul : Oglinzi deNu am intenţionat să fie o generalizare, mai ales că şi eu am scris poeme cu vers clasic.
De aceea, voi relua un pic ideea. Mă refeream doar la situaţiile în care aceste ,,artificii" nu sunt decât nişte forţări şi nu har. Total de acord cu afirmaţia ,,Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic."
Acum mie îmi pare rău că s-a supărat atât de tare Cristian...
pentru textul : Rânduri fumegânde deiote că am aflat și eu ceva nou!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deVirgil, că bine zici în tot ce zici... doar că recently nu mă mai mișcă povești și doine, dulci eresuri, cum spunea Poetul... dezbateri și păreri despre Hristos, creștinism and such tocmai de Paștele catolic pe un site făcute tocmai de owner-ul site-ului... nu mă mișcă!
Mai mult, după câtă literatură există pe această temă o inițiativa mi se pare rizibilă.
De ce oare nu ne concentrăm noi aici pe site asupra POEZIEI? Sau asupra PROZEI? De ce simți tocmai TU nevoia să bagi un asemenea text aproape politizat în loc să facem ceea ce ar trebui să încercăm să facem... literatură!
Categoria cogito nu o văd pentru asemenea texte.. dubioase!
Mă dezamăgești, asta e ideea și poți să faci oricât de multe bule creștino-filozofico-logice pe milimetrul pătrat, văd că te pricepi la asta, pentru mine nu fac două parale pe lângă două cuvinte inspirate scrise din inimă la care, din păcate sau nu, te pricepi în egală măsură.
Treaba ta.
Pentru mine acest text rămâne slab și cu tendință.
Am verificat diacriticele pe IE 5 pina la 8 si se vad perfect. Am sa postez si un info text despre Hermeneia si browserele pe care le accepta dar in principiu mi se pare absurd sa mai folosesti astazi IE 6 sau (doamne fereste!) IE5. Mai ales cind upgradarea la IE 7 sau 8 este gratuita iar FF este si a fost intotdeauna gratuit si de mii de ori mai bun
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 definalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
pentru textul : venus decel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
Virgile, asta e ultima mea angajare într-o polemică cu tine aici pe Hermeneia. Și asta nu e nicidecum pentru că aș dori Doamne ferește să am eu ultimul cuvânt într-o astfel de dispută ci doar pentru că așa consider eu că între noi am cam spus ce era de spus și de bune și de rele și acum cu ce ai zis aici nu ar mai fi nimic de adăugat, lucru pentru care ultimately I thank you
pentru textul : despre o femeie goală deEu am rămas pe Hermeneia de 3 ani trecând prin poate cele mai penibile momente din viața cuiva nu pentru că sunt masochist (fără absolut nicio asemănare, așa cum o pui tu mulți scriitori sunt masochiști) ci pentru că am venit aici pe la începuturi și sunt lucruri care au rămas în inima și în sufletul meu (nu vreau chiar deloc să devin patetic cu atât mai puțin penibil). Am cunoscut și recunoscut pe Hermeneia cuvântul unor oameni pe care îi port în mine...
Eu pun oricum punct aici polemicilor cordiale (îți amintești de paler?) cu tine și să ne citim și comentăm cu bine dar mai ales cu inspirație.
Andu
mai Vacarasule, trec peste magariile pe care iti permiti sa le emiti aici. evident dintr-o trista lipsa de bun simt. habar nu am cine esti si ce fel de filolog esti dar ca om te comporti abject. eu, cit sint eu de "parasitor de tara", dictator si mai cum vrei sa ma definesti tu, si totusi nu mi-as permite sa emit astfel de judecati despre cineva pe care nu il cunosc. pur si simplu, repet, eu numesc asta o masura de buna crestere. mai ales ca am intrat in "casa altora". deci pe de o parte atitudinea ta ma intristeaza. pe de alta parte ma amuza indirjirea cu care te manifesti. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici altcineva de aici nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale. iti doresc o zi buna si incearca sa iesi putin la aer curat ca sa te mai racoresti.
pentru textul : poetul III deDa, asta e altceva... e suficient cât să îți dorești să mergi mai departe, dincolo de cuvinte, pentru a le descoperi istoria. Poate voi reuști să revin, așa cum merită textul, dar am vrut să las semn că așteptam ceva mai în stilul tău, și de aici plec mulțumită, dacă se poate spune așa :) Am doar o întrebare: presupun că discuții înseamnă că are și Ramona Iancu o contribuție la acest text. Dacă este așa, presupun, iarăși, că ai acordul ei pentru a publica aici.
pentru textul : A doua mea copilărie deFelicitări și mult succes! Te așteptăm la Iași. Așteptăm să postezi anunțul pe prima pagină a site-ului. Foto alăturată nu prea mi se pare potrivită așa cum este aici. Programul complet îl găsești la mine în pagină. Vremea e destul de înaintată, așa că te rog ca să afișezi degrabă anunțul. PS. Zbor lin spre țară.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deOvidiu, probabil că nu ai cei șapte ani de acasă. Altfel nu îmi explic comportamentul și limbajul tău. Dar te asigur că vor exista măsuri împotriva acestui lucru și nu neaparat din partea mea deși probabil că așa cum tu ai dreptul să fii grobian la fel am și eu dreptul să mă apăr. Dar cum spuneam, nu o voi face eu ci o vor face alții care te asigur că nu "mărșăluiesc" ci dimpotrivă fac ce fac aici din convingere și care nu vor ca Hermeneia să devină o cloacă în care persoane ca tine să se bălăcească după bunul lor plac atunci cînd se plictisesc de alte activități. În orice caz "greșeala" îmi aparține. Eu am șters textul acela pentru că într-adevăr încălca regulamentul acestui site, adică un fel de convenție pe care ai ținut neaparat să o semnezi cu noi de dragul de a-ți posta textele în această "ogradă" unde nu te-a obligat nimeni să vii ci ai făcut-o de bună voie. Mi se pare absurd să te superi pe faptul că nu ți se permite să intri cu bocancii în casa altuia. Mă întreb dacă așa procedezi și în viața de fiecare zi. Deci da, eu am "greșit". Trebuia să nu închid ochii ci trebuia să fii sancționat atunci. Dar am zis că dacă arăt îngăduință va fi considerată ca atare. M-am înșelat. Mi se mai întîmplă cu oamenii. În general am așteptări prea mari de la ei. Te asigur că nu se va mai întămpla cu privire la tine iar regulamentul va fi aplicat fără menajamente. Vreau din ce în ce mai puțin să ma mai ocup de aceste probleme de "educație" și mai mult de literatură. Așa cum spuneai, sînt doar un biet inginer și mai am de învățat în domeniul ăsta. Ar fi păcat să îmi pierd vremea cu mîrlăniile altora, nu-i așa?
pentru textul : nimic artificial deVali, nu e nimic în neregulă cu textele tale. Totul depinde cui li se adresează, există mereu copiii noștri frumoși nu? Dar și ei cresc la un moment dat, inevitabil. Chiar nu e nimic în neregulă cu ele, doar eu m-am așteptat la altceva și poate nici nu mai sunt neapărat în dispoziția necesară acum că fiică-mea dă la litere.
pentru textul : Amintiri cu miros de sânziene deCu drag,
Andu
e interesant cum traduci liric vorbind, tocmai trecerea succesivă dintr-o stare în alta, diversificarea obiectelor, culorilor, imponderabilitatea tuturor lucrurilor in această lume care plutește, aparenta derivă a vieții însăși. Lumina. Creația.
pentru textul : En dérive non pas d'objet en objet dePretextul din prima strofă e mult mai reușit decât restul poemului. Și mă refer la versurile: "mă doare umărul cred că îmi va crește de acolo un om fratele meu de întuneric desfigurat și iubit toți au continuarea lor" Și mai ales la "toți au continuarea lor". Poate ar fi o sugestie de a continua aceeași linie (adică fără "să înjuri").
pentru textul : madame deam schimbat finalul cu totul.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deIoana, mulţumesc pentru peniţă şi mă bucur, nostalgic, pentru regăsirea şi a ta în poveste. Care să fie scopul scriitorului dacă nu acela de a stârni în cititor amintiri proprii?!
pentru textul : Irina deNu m-am gandit ca repetitia ar fi involuntara, evident, tu ai scris textul. Ceea ce vroiam sa zic este ca atunci cand faci o repetitie ampla in raport cu cinci versuri, ideea repetata trebuie sa fie foarte bine sustinuta, foarte profunda... Ideea ta este uzitata. Din motivul asta as fi recurs la altceva. Oricum, imi sustin ideea ca acest text este peste celelaltae ale tale, dar tot imi doresc sa vad mai mult din partea ta. Ialin
pentru textul : Introspecție dePagini