un poem al secventelor filosofice, inaintind prin scenografia deja intuita, a desertului cu multiplele sale semnificatii, ce invadeaza fiinta umana, timpul, spatiul, existenta, poemul. salut cu aceasta ocazie aparitia in ebraica a volumului Marlenei Braester "Oublier en avant"-"Lichkoah et ma ché'ykré" (לישקוח את מה שיקרה)! Felicitari Marlena!

emiemi, 1. Credeam ca se observa ca, in general, in afara de a fi malitios cu altii (cand sunt peovocat), in primul rand sunt malitios cu mine. Iar daca ma refer la textul in cauza, daca din el nu se observa o, sa-i zic, auto-malitiozitate, e vina lui. De fapt intentia mea este ca mai intotdeauna sa privesc lucrurile cu o anumita ironie detasata. Iar daca uneori ironia pare a capata o tenta "rautacioasa" atunci o astfel de tenta este de suprafata. Si cred si sper ca ea nu face numic altceva dcat sa sublinieze ce vreau sa spun. 2. Sfatul e bun. Sterg sfarsitul. Toate cele bune.

As renunta la prima strofa, pt cititor, nu are legatura cu restul textului.
celelalte strofe sunt ok.
as evita alaturarea o_oglinda, desi nu i bai, di_vina-i limba romana..

Într-un celebru text „What is it to be like a bat?” al nu mai puțin celebrului filosof analitic Thomas Nagel care , singurul, depășește „filosofia analitica” (filozofie ce, după umila mea părere, este o deviere deoarece are pretenția de a”studia” limbajul nostru rupându-l de entitatea care-l produce), autorul ajunge la concluzia că dacă omul ar putea percepe lumea numai cu „sonarul” liliacului, atunci altfel ar arăta „epistemologia” și, mai general, „gnoseologia”. Același lucru cred că se poate spune (și chiar o spune Nagel) și despre un marțian. Plecând de aici zic și eu că singurul mod de a comunica cu un om-liliac, marțian, etc., este poezia. Și asta pentru că prin ea se comunică, de la suflet la suflet, dincolo de cuvintele oricărui limbaj chiar și „simbolic-abstract” (inclusiv al oricărei viețuitoare de aici de pe pământ). Pentru că mie chiar mi s-a întâmplat. Vizitam, într-o zi, serele grădinii botanice din București. Era acolo și o expoziție cu vânzare de flori și plante ornamentale. Nu m-a atras decât o pricăjită de plantă decorativă care se sufoca într-un ghiveci. Și mi-a șoptit (pe bune) „Ia-mă”! Și am luat-o. Iar la mine acasă, după ce am îngrijit-o (cum am putut) dar, mai ales, „am stat de vorbă” cu ea, și-a revenit miraculos. Tot așa am reușit și cu pisica mea. Care avea 19 ani și era pe ducă (blocaj renal). I-am mai prelungit viața cu un an, în condiții bune, „vorbind” cu ea aproape în fiecare seară. Cu oamenii, se pare, e mai greu să te înțelegi (asta zice nevastă-mea când i se pune pata pe mine; noroc că îi trece repede). Mulțumesc Profetului pentru întrebare. Că mi-am adus aminte de cele ce le-am zis. Și care au dovedit că „poezia” are o „eficiență” practică extraordinară. Și aduce un „profit” pe care „utilitariștii” nici nu îl visează. Pentru toate astea, „peniță” Asta da "polemică". Că aia in legătură cu RoLit nu a făcut decat să mă amuze (e și asta ceva; dar prea puțin; zic și eu - nu dau cu parul)

franscisc - e o temă generoasă aceea pe care o sesizezi. Și aici se pune problema nuanțelor, acelui dat particular al fiecăruia dintre cei care încearcă să se exprime prin mijlocirea cuvântului. Ca orice temă universală, ea nu-și va încheia niciodată deschiderile spre reflecția fiecăruia dintre noi. Poate chiar să ne dea fiecăruia posibilitatea unor reluări din unghiuri diferite. Cu drag

foarte faina imaginea asta:

mâinile tale pătrund în mâna mea
şi formează un soare.

îmi place percepția ta, Virgil. mulțumesc frumos de semn.

îmi cer iertare dacă am deranjat, am tulburat sau am fost evaziv în exprimare. de asemenea, îmi cer iertare celor ce se cred jigniți în orice fel de acest text. a fost inspirat de citirea unui eseu scris de Borges: "Biathanatos".

evident raspunsul nu poate fi decit la tine cel ce citesti

Ionuț, mulțumesc de sugestii. Am să țin cont. Deocamdată însă las așa. În altă ordine de idei, dincolo de referințele literare din str. 1, ori făcând abstracție de ele, textul este unul foarte personalizat. Deci, mă mai gândesc. Eugen.

Virgil, trecând cu eleganță de primele fraze (așa cum și tu ai trecut de... absențe), mă tot gândesc să te întreb cum ai vedea cele două rubrici deocamdată inactive, "Traduceri" și "Interactiv"... Pare să fie o toamnă frumoasă, să vedem ce ne aduce în realitate.

E un poem reusit, scris dupa toate rigorile. "bobadil" are rezerve, eu - nu. Ma voi uita la textele acestuia: cum vede dansul scrierea poetica? E interesant de aflat. PS:Pentru Profetul: Observati, cred, faptul ca acord penite doar textelor care imi plac mie, nu tuturor membrilor de pe Hermeneia. In plus, acest site mi se se pare superior celorlalte, cum ar fi agonia. ro, de exemplu, unde nu am acordat pana acum nici macar o steluta (ei au stelute, nu penite). Nu sunt un critic literar ci un scriitor. Unele texte ma entuziasmeaza, asta e tot. Totusi, pentru ca mi-ati atras atentia - nu voi mai acorda nici o penita de-acum. Ma voi rezuma in a citi si a-mi exprima parea. Cu stima, Dancus

recunosc la mine faptul că mă decid bătrânește, ca pensionarii la piață, dar tare mi-a plăcut poemul acesta!

în special:

...Ca un arbore tânăr, parfumat şi-nţelept,
Ca o umbră diformă izgonită din piept;
M-am schimbat în acelaşi trubadur de culori,
Cu o mână-n mocirlă şi cu alta în nori...

dar și eleganța elegiacă de la sfârșit:

Şi e vreme de sticlă, scârţăind dintr-o parte,
Şi din filele-mi, Spectrul mă pofteşte-ntr-o carte,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă uit îndărăt,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă scriu, să mă-mbăt

un poem ce poate sta degajat în revistele literare cele mai pretențioase. las, prin urmare, semnul meu de apreciere.

Graffiti ("graffito," din italiana— "graffiti" plural) - din sursa sigura. penita pentru sensibilitate, intensitatea imaginii, stil. remarcate: "acolo am văzut pentru prima oară: spaima lua forma unor păsări alb-negre" si/sau "păstrezi fotografii galbene în liceu te lăudai că ai polaroid făceai fotografii pereților spuneai că ascund o întreagă istorie" nostalgia e ca o pasare mare albastra pe cerul albastru. ii percepi doar prezenta, forta, durerea trecerii...