De data asta, da. Fără ocolișuri. Fără „pretențiile” almbicării cu orice preț pentru obținere de efecte (interpretative dar și interpretabile). O „pacea pentru care nu se capitulează în întregime niciodată”
nici eu nu am nimic să-ți reproșez, ioana. ba din contră. e bine că nu te retragi pentru că, tu știi, scrii bine și ar fi o decizie proastă dacă ai pleca. pentru tine și pentru noi, ceilalți. n-am fost niciodată ținta persoanei care se află în spatele acțiunilor pomenite de tine mai sus.
De cele mai multe ori scriu lăsându-mă purtată de starea de spirit în care ma aflu, poezia aceasta am scris-o în urma unui vis care m-a debusolat oarecum și totuși mi-a oferit o picătură de inspirație. Orice sfat e bine-venit și chiar mă bucură faptul că cineva încearca să mă îndrume, deci îți multumesc și aștept alte eventuale comentarii!
Da, din când în când citesc pe pagina ta câte o istorie spusă atât de lin, simplu și neașteptat totodată, cu doza exactă din fiecare ingredient... Poate că, în definitiv, sunt anumite mituri de care nu putem desprinde, iar zborul este unul dintre ele. Un fel de cândva știam să zburăm, acum doar ne aducem aminte ca prin vis... O poezie pe graniță, Virgil. Să nu întrebi care. Eu aș elimina doar "în una din ele" din versul al treilea, ce spui?
Un cumul de cântece de dragoste închipuind altă dragoste, alt cântec, un alt "Love song". Poate că dragostea rezultă din firimiturile altor iubiri, poate e doar o variațiune pe aceeași temă... Poate că finalul e fad: "...trecătoarele îmi zâmbesc cu reținere când cu buzele umede fredonez molatec..."
desi se vede o noua orientare conceptuala a vietii din poezia ta din ultima vreme,
mie imi placeau textele tale din anii trecuti. minimalismul de aici e bun pentru alte site-uri pseudo-literare, mie nu-mi place. e doar un moft personal, desigur.
Pentru a-ți șterge contul pe Hermeneia este necesar să trimiți o cerere-email la adresa office AT hermeneia.com. Trebuie însă să fii sigur(ă) de decizia ta pentru că o ștergere a contului și a textelor postate este irevocabilă și irecuperabilă."
adresa aceasta nu este valabilă.
am dat search pe google hermeneia mail şi am găsit altă adresă la care am trimis două mailuri.
nu mai aduceţi acuzaţii nefondate.
Alina ai dreptate: a fost o ediție super! Dorine îmi place narcisismul ăsta hîtru al tău iar aspectul de prof chiar "te prinde". eniuei, felicitări pentru Humanitas: e chiar o realizare...păcat că n-am apucat să facem schimb de cărți...:) Nicholas...aloo domnu' Dinu...pozele sunt ale mele nu ale lui alizeeu ! zău că mă neglijați flagrant la faza asta: chiar nu merit un cuvînt de apreciere? eniuei : la mulți ani, acolo în iue-sei...:) Silvia știu că ți-e ciudă că n-ai venit așa că ete na : sîc-sîc !
Da, Francisc....ironic este comentariul tău este ușor să ataci și să îndepărtezi dar este mai greu să poți apropria. "peisaj de scris litere îmbrăcate liniștea nopții"
Să-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
scrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...
pai vorbeam despre bucuriile simple...crezi ca am vrut ceva mai mult decat atmosfera? oare nu cumva vrei prea mult? oare nu cumva ar trebui sa dau cu cutitu'n piatra? eu zic precum ai spus ,,Daca miza a fost numai atmosfera atunci probabil ca aceasta este o poezie care si-a atins tinta... daca s-a vrut mai mult...'' atunci a nimerit cercul si daca nu l/a nimerit, cu atat mai bine. a pornit/o hai/hui prin padure si s/a oprit intr/un copac din care un om a inaltat o cetatuie... iti multumesc pentru trecere, lectura si com'.
care mă cucerește citind poemele dar chiar și comentariile dumneavoastră: sinceritatea absolută cu care vă exprimați. Vă felicit pentru felul în care nu o ascundeți.
jurnalele altora au ceva dintr-o efigie uitata pe fruntea celui care a avut curajul de a-l deschide...oare cati au nevoie de jurnalele celorlalti? in ce masura ne eliberam de noi insine? personal nu cred in aceasta eliberare, dar acest jurnal copleseste prin secventele reinsufletite. nu este decat un jurnal ce se scrie incet pe coltul noptii cand se deschid umbrele celor trecuti prin noi, printre noi, starnind frica de ziua de maine ce creste malign intre clipe. uneori se inchid toate intr-un pumn in care stringem spaimele... si oricat ai incerca sa cresti, sa uiti, sa treci mai departe, nu poti uita niciodata cum "m-am învelit atunci în toată ura" ... cateva imagini subliniate: "într-o vreme vorbeam mult cu dumnezeu. i-am promis că o să mă fac preot dacă o lasă pe bunica să trăiască până voi fi și eu bătrân. m-am luat cu crescutul și am uitat. și dumnezeu a uitat." "ne împărțim unul altuia. dacă împărțim viața cu toți nouă nu ne mai rămâne nimic." I più grandi dolori sono quelli di cui siamo causa noi stessi (Sofocle)
Eu nu mi-aș face probleme cu râsul, sunt de câțiva ani buni pe aici și tot n-am înțeles de ce râde atunci când râde Virgil Titarenco. Asta doar el o știe (presupun). Dar eu mă bucur când râde, asta destinde atmosfera, dar cel mai mult mă bucur că uite, poemul arată bine acum, printr-un proces de brainstorming. Deci... felicitari distinsă Doamnă Adriana Lisandru ! :-)
Mai întăi vreau să-ţi spun că ai găsit un final memorabil. Cel puţin pentru mine. Aş fi stat în dubii la "de porc", m-aş fi gândit dacă n-ar fi fost de-ajuns "carnea la un preţ rtezonabil". Cred că cinismul durerii ar trebui să suplinească sarcasmul resemnat din conotaţia "porcului". Cred. Şi fără inversiunea "trist măcelar". Inversiunile - când nu sunt un veritabil instrument liric care ajută la controlul textului, control care vizează mai mult decât caracaterul liric - au murit demult.
Nu dau penită din cauza strofei nr. trei, unde ai căzut în îmboldul romanţării/dulcegăriei de tip justificativ. Şi ideatic, şi lexical. Şi ai lungit. Şi ai falsat. Citeşte textul fără acea parte. Dacă vrei, rescrie. Şi mai vorbim. Sau un. Oricum, un text
cu vână, mai aproape de ce presupune stilul pe care tot încerci să-l abordezi.
Cu sinceritate şi amical şi pe bune şi etc etc etc.
E o problemă de încadrare în măsura în care nu găsești poezia / liricul în această poezie. Nu orice înșiruire de denumiri este poezie. Eu, personal, nu am găsit-o. Și nu e prima dată, ți-am lăsat comentariu și pe alt text scris în aceeași manieră. Dar, sincer, oricum ai schimba încadrarea, la proză / note etc., părerea mea nu se va modifica. Expresia "stigmatizat de soare" am găsit-o într-un ghid turistic, acum câțiva ani, prin sudul Franței. Versul "EU și TU" pare a fi cel mai autentic, măcar e românesc (și îmi amintește de manele).
ceni, e un text mai degraba scris la o inspiratie de moment dar poate fara imi dau seama sint vulnerabil la posibilele asemanari dintre marginea Dunarii si tarmul lacului Ghenezaret. comentariul tau e mult mai interesant decit textul meu, trebuie sa recunosc
Când citesc acest poem sunt impresionat de simplitatea sa aparentă şi de detaşarea cu care autorul reuşeşte să rătăcească singur printre zâmbete. Cu toate acestea găseşte drumul chiar dacă acesta este şerpuit prin copilărie. De fapt fiecare tip de femeie pare că reprezintă un ideal. Ultimele versuri mi se par cele mai frumoase din acest poem.
Domnule Emil Fanache, tot lecturând texte pe-aici, am fost plăcut impresionat de "Poemul" dumneavoastră și am trecut la celelalte. Permiteți-mi două remarci vis-a-vis de versurile 8 și 9: versul 8-ușor deranjantă trecerea de la persoana întâi la persoana a treia; versul 9-"mâine" sună apropiat, dar nu rimează. Altfel, încântat de creație! Respect.
verbele folosite la imperfect in asemenea cantitate dau o monotonie nedorita, o pasivitate si senzatia ca relatezi prea detasata de tine insati. "priveam în ochi apocalipsa" nu mi se pare reusita, mai ales ca ai tendinta umanizarii acesteia. apocalipsa nu are nimic uman. din pacate, "alergam nebună pe străzi" nu realizeaza, pentru mine, efectul dorit, mai mult, desi ai evident intentia de a accentua starea de fapt, nu-mi transmiti decat sentimentul aplatizarii finalului.
cand rugaciunea devine obisnuinta, e tot un semn de speranta, caci prin repetarea rugaciunii, speranta vine nechemata si completeaza lucrurile care nu vor sa se implineasca singure...
prin folosirea acelor "daca", "intelegerea" pare un repros adus unui timp cu neputinta de intors.
mi-a placut prin tonul confesiv, folosirea persoanei I da un plus de real, de aceea pare o fila de jurnal care se adauga altora...
A doua fotografie ce ilustreaza atelierul propriu-zis este protejat de o sticla impartita in doua (banda alba reprezentind de fapt rama acesteia, intrucit inaltimea incaperii este de 5-6 m pina la tavan unde se gasesc luminatooare, tipic atelierelor de sculptura/pictura pentru care este imperativ necesara o lumina naturala permanenta pe intreaga perioada a zilei. Adaug, pentru a prezenta mai clar acest spatiu, planul atelierelor lui Brancusi cu o mica legenda. Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul ca inainte de a dona (operele sale finalizate existente in atelierele sale din arondismentul XV al Parisului, schitele, mobilele, uneltele, biblioteca etc) prin testament, Statutului francez, sub rezerva ca Muzeul de Arta Moderna sa se angajeze a le reconstitui dupa decesul sau; Constantin Brancusi s-a lovit de refuzul autoritatilor de la noi din 1956... Multumesc Cailean!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ionuţ, mulţumesc frumos, voi lua aminte.
pentru textul : Poezia deCristina, bine te-am găsit. Mulţumesc din suflet.
De data asta, da. Fără ocolișuri. Fără „pretențiile” almbicării cu orice preț pentru obținere de efecte (interpretative dar și interpretabile). O „pacea pentru care nu se capitulează în întregime niciodată”
pentru textul : Diminețile unei victime fericite. Livezile din noi denici eu nu am nimic să-ți reproșez, ioana. ba din contră. e bine că nu te retragi pentru că, tu știi, scrii bine și ar fi o decizie proastă dacă ai pleca. pentru tine și pentru noi, ceilalți. n-am fost niciodată ținta persoanei care se află în spatele acțiunilor pomenite de tine mai sus.
pentru textul : rugaminte importanta deDe cele mai multe ori scriu lăsându-mă purtată de starea de spirit în care ma aflu, poezia aceasta am scris-o în urma unui vis care m-a debusolat oarecum și totuși mi-a oferit o picătură de inspirație. Orice sfat e bine-venit și chiar mă bucură faptul că cineva încearca să mă îndrume, deci îți multumesc și aștept alte eventuale comentarii!
pentru textul : disoluție deDa, din când în când citesc pe pagina ta câte o istorie spusă atât de lin, simplu și neașteptat totodată, cu doza exactă din fiecare ingredient... Poate că, în definitiv, sunt anumite mituri de care nu putem desprinde, iar zborul este unul dintre ele. Un fel de cândva știam să zburăm, acum doar ne aducem aminte ca prin vis... O poezie pe graniță, Virgil. Să nu întrebi care. Eu aș elimina doar "în una din ele" din versul al treilea, ce spui?
pentru textul : învierea păsărilor deUn cumul de cântece de dragoste închipuind altă dragoste, alt cântec, un alt "Love song". Poate că dragostea rezultă din firimiturile altor iubiri, poate e doar o variațiune pe aceeași temă... Poate că finalul e fad: "...trecătoarele îmi zâmbesc cu reținere când cu buzele umede fredonez molatec..."
pentru textul : Love song dedesi se vede o noua orientare conceptuala a vietii din poezia ta din ultima vreme,
pentru textul : cerul de dincolo demie imi placeau textele tale din anii trecuti. minimalismul de aici e bun pentru alte site-uri pseudo-literare, mie nu-mi place. e doar un moft personal, desigur.
"Cum îmi pot șterge contul pe Hermeneia?
Pentru a-ți șterge contul pe Hermeneia este necesar să trimiți o cerere-email la adresa office AT hermeneia.com. Trebuie însă să fii sigur(ă) de decizia ta pentru că o ștergere a contului și a textelor postate este irevocabilă și irecuperabilă."
adresa aceasta nu este valabilă.
am dat search pe google hermeneia mail şi am găsit altă adresă la care am trimis două mailuri.
nu mai aduceţi acuzaţii nefondate.
CĂTRE:
[email protected]
Mesaj marcat
Duminică, 11 Martie 2012 7:49:02 acesta este al doilea mesaj trimis pe acea adresă.
primul pe aceeaşi adresă a fost aseară .
[email protected]
Mesaj marcat
Duminică, 11 Martie 2012 1:26:09
citiţi orele.
pentru textul : Alb şi roşu deAlina ai dreptate: a fost o ediție super! Dorine îmi place narcisismul ăsta hîtru al tău iar aspectul de prof chiar "te prinde". eniuei, felicitări pentru Humanitas: e chiar o realizare...păcat că n-am apucat să facem schimb de cărți...:) Nicholas...aloo domnu' Dinu...pozele sunt ale mele nu ale lui alizeeu ! zău că mă neglijați flagrant la faza asta: chiar nu merit un cuvînt de apreciere? eniuei : la mulți ani, acolo în iue-sei...:) Silvia știu că ți-e ciudă că n-ai venit așa că ete na : sîc-sîc !
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deDa, Francisc....ironic este comentariul tău este ușor să ataci și să îndepărtezi dar este mai greu să poți apropria. "peisaj de scris litere îmbrăcate liniștea nopții"
pentru textul : Crucea - Haiku deSă-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
pentru textul : Paneraș cu ouă deAranca - proiectul propus e atragator. As dori sa discutam mai in detaliu pe mail. [email protected] Multumesc si urari de An Bun !
pentru textul : Locuința de la țară descrierea asta în mod categoric face parte din cele , nu multe, pe care le-aș re-citi cu un fel de tristețe molcomă în sânge ca și cum ceva teribil și totuși blând mi-ar ronțăi stomacul. E extraordinar cum ,uite, cuvinte simple orânduite într-un film personal pe care îl cunoști-îl re-cunoști dau așa o poezie frumoasă, foarte, foarte frumoasă. Am trecut-o la preferințe personale...atât pot face.I-aș da un șir lung de penițe, pentru suplețe și naturalețe...
pentru textul : Geruită, de-altădată depai vorbeam despre bucuriile simple...crezi ca am vrut ceva mai mult decat atmosfera? oare nu cumva vrei prea mult? oare nu cumva ar trebui sa dau cu cutitu'n piatra? eu zic precum ai spus ,,Daca miza a fost numai atmosfera atunci probabil ca aceasta este o poezie care si-a atins tinta... daca s-a vrut mai mult...'' atunci a nimerit cercul si daca nu l/a nimerit, cu atat mai bine. a pornit/o hai/hui prin padure si s/a oprit intr/un copac din care un om a inaltat o cetatuie... iti multumesc pentru trecere, lectura si com'.
pentru textul : el sau despre bucuriile simple*** decare mă cucerește citind poemele dar chiar și comentariile dumneavoastră: sinceritatea absolută cu care vă exprimați. Vă felicit pentru felul în care nu o ascundeți.
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun dejurnalele altora au ceva dintr-o efigie uitata pe fruntea celui care a avut curajul de a-l deschide...oare cati au nevoie de jurnalele celorlalti? in ce masura ne eliberam de noi insine? personal nu cred in aceasta eliberare, dar acest jurnal copleseste prin secventele reinsufletite. nu este decat un jurnal ce se scrie incet pe coltul noptii cand se deschid umbrele celor trecuti prin noi, printre noi, starnind frica de ziua de maine ce creste malign intre clipe. uneori se inchid toate intr-un pumn in care stringem spaimele... si oricat ai incerca sa cresti, sa uiti, sa treci mai departe, nu poti uita niciodata cum "m-am învelit atunci în toată ura" ... cateva imagini subliniate: "într-o vreme vorbeam mult cu dumnezeu. i-am promis că o să mă fac preot dacă o lasă pe bunica să trăiască până voi fi și eu bătrân. m-am luat cu crescutul și am uitat. și dumnezeu a uitat." "ne împărțim unul altuia. dacă împărțim viața cu toți nouă nu ne mai rămâne nimic." I più grandi dolori sono quelli di cui siamo causa noi stessi (Sofocle)
pentru textul : recamierul deOk, am rectificat
pentru textul : nimicul deEu nu mi-aș face probleme cu râsul, sunt de câțiva ani buni pe aici și tot n-am înțeles de ce râde atunci când râde Virgil Titarenco. Asta doar el o știe (presupun). Dar eu mă bucur când râde, asta destinde atmosfera, dar cel mai mult mă bucur că uite, poemul arată bine acum, printr-un proces de brainstorming. Deci... felicitari distinsă Doamnă Adriana Lisandru ! :-)
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deMai întăi vreau să-ţi spun că ai găsit un final memorabil. Cel puţin pentru mine. Aş fi stat în dubii la "de porc", m-aş fi gândit dacă n-ar fi fost de-ajuns "carnea la un preţ rtezonabil". Cred că cinismul durerii ar trebui să suplinească sarcasmul resemnat din conotaţia "porcului". Cred. Şi fără inversiunea "trist măcelar". Inversiunile - când nu sunt un veritabil instrument liric care ajută la controlul textului, control care vizează mai mult decât caracaterul liric - au murit demult.
Nu dau penită din cauza strofei nr. trei, unde ai căzut în îmboldul romanţării/dulcegăriei de tip justificativ. Şi ideatic, şi lexical. Şi ai lungit. Şi ai falsat. Citeşte textul fără acea parte. Dacă vrei, rescrie. Şi mai vorbim. Sau un. Oricum, un text
cu vână, mai aproape de ce presupune stilul pe care tot încerci să-l abordezi.
Cu sinceritate şi amical şi pe bune şi etc etc etc.
pentru textul : Simbioză deE o problemă de încadrare în măsura în care nu găsești poezia / liricul în această poezie. Nu orice înșiruire de denumiri este poezie. Eu, personal, nu am găsit-o. Și nu e prima dată, ți-am lăsat comentariu și pe alt text scris în aceeași manieră. Dar, sincer, oricum ai schimba încadrarea, la proză / note etc., părerea mea nu se va modifica. Expresia "stigmatizat de soare" am găsit-o într-un ghid turistic, acum câțiva ani, prin sudul Franței. Versul "EU și TU" pare a fi cel mai autentic, măcar e românesc (și îmi amintește de manele).
pentru textul : Ruines de Rome deceni, e un text mai degraba scris la o inspiratie de moment dar poate fara imi dau seama sint vulnerabil la posibilele asemanari dintre marginea Dunarii si tarmul lacului Ghenezaret. comentariul tau e mult mai interesant decit textul meu, trebuie sa recunosc
pentru textul : galileea caprelor deCând citesc acest poem sunt impresionat de simplitatea sa aparentă şi de detaşarea cu care autorul reuşeşte să rătăcească singur printre zâmbete. Cu toate acestea găseşte drumul chiar dacă acesta este şerpuit prin copilărie. De fapt fiecare tip de femeie pare că reprezintă un ideal. Ultimele versuri mi se par cele mai frumoase din acest poem.
pentru textul : eu n-am fost cu tata la femei de...mi-era dor de charientismul tău, Dorine. cu gânduri bune, paul
pentru textul : ...istoria scrumului dedorin, multumesc ochiului tau atent care "vede tot"!! atentia ta ma ajuta si ma bucura!
pentru textul : două trenuri coborâte din noapte defrumoase ganduri, dar si frumoase realizari! un An Nou buinecuvantat plin de impliniri!
pentru textul : The State of Hermeneia deDomnule Emil Fanache, tot lecturând texte pe-aici, am fost plăcut impresionat de "Poemul" dumneavoastră și am trecut la celelalte. Permiteți-mi două remarci vis-a-vis de versurile 8 și 9: versul 8-ușor deranjantă trecerea de la persoana întâi la persoana a treia; versul 9-"mâine" sună apropiat, dar nu rimează. Altfel, încântat de creație! Respect.
pentru textul : Când pleoapele se zbat... denoaptea urca in voce. panica alba a paginii sub. acesta este tot poemul
pentru textul : Panica albă a paginii deverbele folosite la imperfect in asemenea cantitate dau o monotonie nedorita, o pasivitate si senzatia ca relatezi prea detasata de tine insati. "priveam în ochi apocalipsa" nu mi se pare reusita, mai ales ca ai tendinta umanizarii acesteia. apocalipsa nu are nimic uman. din pacate, "alergam nebună pe străzi" nu realizeaza, pentru mine, efectul dorit, mai mult, desi ai evident intentia de a accentua starea de fapt, nu-mi transmiti decat sentimentul aplatizarii finalului.
pentru textul : ultimul vis decand rugaciunea devine obisnuinta, e tot un semn de speranta, caci prin repetarea rugaciunii, speranta vine nechemata si completeaza lucrurile care nu vor sa se implineasca singure...
pentru textul : de ceva vreme deprin folosirea acelor "daca", "intelegerea" pare un repros adus unui timp cu neputinta de intors.
mi-a placut prin tonul confesiv, folosirea persoanei I da un plus de real, de aceea pare o fila de jurnal care se adauga altora...
A doua fotografie ce ilustreaza atelierul propriu-zis este protejat de o sticla impartita in doua (banda alba reprezentind de fapt rama acesteia, intrucit inaltimea incaperii este de 5-6 m pina la tavan unde se gasesc luminatooare, tipic atelierelor de sculptura/pictura pentru care este imperativ necesara o lumina naturala permanenta pe intreaga perioada a zilei. Adaug, pentru a prezenta mai clar acest spatiu, planul atelierelor lui Brancusi cu o mica legenda. Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul ca inainte de a dona (operele sale finalizate existente in atelierele sale din arondismentul XV al Parisului, schitele, mobilele, uneltele, biblioteca etc) prin testament, Statutului francez, sub rezerva ca Muzeul de Arta Moderna sa se angajeze a le reconstitui dupa decesul sau; Constantin Brancusi s-a lovit de refuzul autoritatilor de la noi din 1956... Multumesc Cailean!
pentru textul : HIROSHI SUGIMOTO A L’ATELIER BRANCUSI - Centre National d'Art et Culture George Pompidou, Paris dePagini