si acest text, si ultimul si pot sa spun ca da, aici se vede altceva decat poetizarea comuna intalnita la majoritatea textelor citite de mine pe mai multe site-uri. ai stofa, da-i bataie.
m-am gandit ieri la ce ai spus. fireste ca am argumente pt alegerea mea, dar banuiesc ca nu te vor multumi. asadar, voi face un exercitiu si voi dezvolta ultimele versuri. oricum, frumos ai vorbit. m ai facut sa ma simt bine. multumesc
(Hieroglifă) În prima peșteră din cale am să intru și voi desena, Voi ciopli în carnea pietrei toate gândurile mele. Voi fi mașteră lumii în care visez. Cuvintele mele înlănțuite, eterne le voi face efigii: Elefanți, vulturi, fluturi, urși, cerbi și sulițe. Cu ele mă voi agăța în milenii. Mă latră umbra câinilor ca niște flăcări ale focului. Din rana lor înțeleg că literele devin imagini, Iar timpul sângele meu în univers.
regret Dorel dar legătura cu „Moartea căprioarei” nu a fost căutată. nici măcar un pic. de fapt cînd am început să scriu textul nu mi-am propus să îl termina așa. ci poate altfel. deși e cam pretențios să spun că știu cum intenționez să îmi termin textele. cel puțin marea lor majoritate. dar în cazul ăsta, muza, bat-o vina...
Nu știu dacă miroase a primăvară, dar sigur miroase a prea multe cu-uri, ca-uri, cu-ca-uri, etc... dacă-uri, fără-uri și mai ales poeticul 'încât' care, toate împreună miros mai degrabă a neglijență.
Ești foarte agresiv în comentariu, impertinent. Mai bine folosește-ți forța și sublimeaz-o în actul poetic. Îmi pare rău c-am trecut pe aici, am vrut să te-ajut, sincer.
niște cai își sparg genunchiul în mine îi închid între pleoape și merg mai departe mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu este ceea ce remarc si imi place in poem. observ, de asemenea, ca declarativa propozitie a faptului ca autorul nu se considera poet este rupta de contextul si continutul poemului. un poem, de altfel prin figuile de stil folosite la tot pasul "se cațără lepra cuvintelor", "cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt", " sînt colivia cu lacăt și stele", dovada a unui om care a muncit cuvantul, aici, insa, nu suficient.
Au înflorit zăpezile pe ramuri, se-aude murmur de colind, în ochii celor cu suflete copil licăresc speranţe, la capătul străzii poarta unui palat, iluzoriu, nu există timp şi nu există spaţiu, decât alt drum, alt început...
Dumnezeu nu este invizibil, este viu ! Dumnezeu este mai ales iubire, Dumnezeu:
"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt; şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte; dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte; dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul; nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr; toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă; dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim; dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului; căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
- Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13
da, este ca un parfum bine dozat. singurele rezerve pe care le am sînt „ultimele peisaje” și „o slujbă de înviere”. sună puțin artificial sau exagerat poetistic după părerea mea. dar probabil că este o problemă de gust.
un poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
Dom'le da' ce bine mi-a prins textul ăsta. La început mi-a atras atenția, apoi m-a captat, apoi am început să zîmbesc iar spre sfîrșit rîdeam de-a binelea. Și am zis, iată dom'le cum trebuie să se scrie poezie astăzi și iată de ce. În felu ăsta chiar că nu mai există nici 80, nici 90 și nici 2000. Apropo, cum are să le spună la ăștia din 2010, douămiizeciști? Și apropo, cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani? Aștept un text în care să ne spui că ai desființa poezia.
Si eu am umblat odata cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, sa nu-mi scape.
(îmi alunecase odata – si se rostogolise de-a dura
pe jos. am sters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frica. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodata. numai ca daca-mi scapa,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
si mi-e lene sa mai alerg dupa ele, sau chiar
sa ma întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lunga în jos, sa fugaresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. si asta poate fi falsa.)
si eu am umblat, deci, odata cu o amintire
în brate – (si ma gândeam, cu un rânjet
rau, ca într-o carte celebra, nu mai stiu cine
umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-si
drumul). si parca nu e tot una?"
Evident, Ivanescu e... Ivanescu. Dar si Boba e, in felul sau, mai "sec"
nici nu inteleg de ce atita bruhaha pentru un text care e slab din capul locului. si da, aparitia aceea a lui "perche" acolo se vrea probabil un fel de jargon de prost gust. la fel si "te dai mare" sau "chestia". textul acesta nu reuseste nici macar sa faca o estetica a uritului. este eventual o estetica a penibilului. I alta ordine de idei, i-as atrage atentia autorului ca daca nu vrea sa aiba comentarii la textele sale probabil ca a gresit venind pe Hermeneia, dar daca vrea sa publice aici, aici, in limitele bunului simt si ale regulamentului, oricine are voie si este incurajat sa comenteze ce se publica. e o agora. daca autorul inca nu a inteles asta atunci probabil ca e vremea sa o inteleaga.
În același context ca și comentariile Aritmosei și autorului poemului, îmi permit să remarc pe site titlurile: mi-e frică să dormpe întunericși când mi-e somn Un zâmbet. Din partea profei. :)
si multumiri, pentru tot ce ai stiut sa vezi intr-un autobuz fara prea mari pretentii!:) lumina si tristete, bine spus, zile dupa zile dupa zile! cele bune!
A.V., îți spun (până nu uit, fiindcă pare o lectură interesantă) că ai un typo aici
„Un lucru se mai spune despre autorul de faţă: cum să ar fi „neo-bacovian”. ”
și acum, despre cronică
eu am citit poeziile lui Aldea pentru prima oară (mai bine zis, le-am auzit) la Artgotica Sibiu. și dacă în zumzetul de acolo s-a făcut liniște, asta spune ceva.
bună cronică, tu meriți citit atât pentru ce scrii (ca poet), cât și pentru ce spui (în calitate de critic literar).
felicitări!
A.A.A., dacă era mai simplu să ștergi textul, atunci era mai simplu să nu-l mai citesc nici eu sau să nu mai comentez, nu crezi? Să nu care cumva să faci asta, e suficientă o foarfecă. Te urmăresc, Bianca.
P.S. Chiar daca vei reformula, acceptabil, problema, prevad ca vor apare alte incurcaturi. Pentru ca va fi necesar sa definesti "limbajul filosofic" si "limbalul poetic". Lucru imposibil - daca nu ma crezi, incearca - in cadrul unei logici aristotelice clasice, cu tert exclus. Iar daca vei apela la definitii "consensuale" beleaua va fi si mai mare. Pt. ca intram pe taramul unor logici cu tert inclus (e.g. fuzzy sau intuitioniste). Sau si mai rau. Pe taramul unora paraconsistente care pleaca de la alte principii decat cele aristotelice (cu sau fara tert inclus). Si nu vei mai avea alta scapare decat sa recurgi la retorica. In sensul de a convinge pe altii cu orice chip ca ai dreptate. Sau altii vor proceda la fel cu tine sau intre ei, fara nici un folos. P.P.S. In afara celor semnalate de Francisc care, pana la urma, sunt tot retorica pentru sustinerea unor convingeri care nu se pupa intre ele, se mai pot vedea si incercarile lingvistilor structuralisti, cazute acum in desuetudine, inclusiv ale celora care s-au ocupat de "poetica" (mai mult sau mai putin) "matematica". Dintre care, cu mandrie patriotica, ii amintesc pe Mathila Ghyka si pe Pius Servien (Coculescu). Si uite asa ajungem sa ne infundam pana peste cap in hatisul actual legat de "analitica limbajului", trecand, cel putin prin Wittgenstein (care chiar aproape ca neaga filosofiei dreptul de existenta) sau, mai de curand la altii care au "re-descoperit" logica modala (introdusa chiar de Stagirit in paralel cu cea, tot a lui, clasica). Si de aici la AI (Artificial Intelligence) unde, zic ei, ca s-ar putea aplica cu succes o astfel de logica. In ciuda unuia dintre papii in AI, Terry Winograd care recent a trecut la "fenomenologie" negand categoric posibilitatea unei AI eficiente pe calculatoarele de tip actual. Si visand la calculatoare cuantice, moleculare, biologice etc.....nebunia e in floare.
francisc, te rog frumos sa tii cont ca te atentionez pentru ultima oara (desi nu imi plac ultimatumurile) cu privire la raspunsurile laconice si care nu reprezinta un comentariu sau un raspuns la comentariu. daca doresti sa multumesti cuiva (doar) incearca sa integrezi acest lucru intr-un alt mesaj. in principiu incercam sa descurajam raspunsurile "chatiste" si sa incurajam schimbul de idei inclusiv contradictorii, daca este cazul
"La mulți ani" și "Sărbători fericite". personal, aș dori ca situl să spargă, în sfârșit, gheața (ori greața?) creată între diferitele condeie (care scriu in vers alb, clasic, elitistic, profund sau mai puțin profund). nu, românul nu s-a născut poet, toți învățăm și ne străduim spre mai bine... eu țin să mulțumesc pentru acest forum.
andu, "ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat" personal, m-au fascinat primele versuri. gandindu-ma cum ar fi daca... pentru ideea asta, si nu numai, ai o penita de la mine.
ca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si acest text, si ultimul si pot sa spun ca da, aici se vede altceva decat poetizarea comuna intalnita la majoritatea textelor citite de mine pe mai multe site-uri. ai stofa, da-i bataie.
pentru textul : confesiuni dem-am gandit ieri la ce ai spus. fireste ca am argumente pt alegerea mea, dar banuiesc ca nu te vor multumi. asadar, voi face un exercitiu si voi dezvolta ultimele versuri. oricum, frumos ai vorbit. m ai facut sa ma simt bine. multumesc
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar de(Hieroglifă) În prima peșteră din cale am să intru și voi desena, Voi ciopli în carnea pietrei toate gândurile mele. Voi fi mașteră lumii în care visez. Cuvintele mele înlănțuite, eterne le voi face efigii: Elefanți, vulturi, fluturi, urși, cerbi și sulițe. Cu ele mă voi agăța în milenii. Mă latră umbra câinilor ca niște flăcări ale focului. Din rana lor înțeleg că literele devin imagini, Iar timpul sângele meu în univers.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deregret Dorel dar legătura cu „Moartea căprioarei” nu a fost căutată. nici măcar un pic. de fapt cînd am început să scriu textul nu mi-am propus să îl termina așa. ci poate altfel. deși e cam pretențios să spun că știu cum intenționez să îmi termin textele. cel puțin marea lor majoritate. dar în cazul ăsta, muza, bat-o vina...
pentru textul : domnule Labiș deNu știu dacă miroase a primăvară, dar sigur miroase a prea multe cu-uri, ca-uri, cu-ca-uri, etc... dacă-uri, fără-uri și mai ales poeticul 'încât' care, toate împreună miros mai degrabă a neglijență.
pentru textul : little terra deEști foarte agresiv în comentariu, impertinent. Mai bine folosește-ți forța și sublimeaz-o în actul poetic. Îmi pare rău c-am trecut pe aici, am vrut să te-ajut, sincer.
pentru textul : Pierdute umbre deIn regula, nicio suparare! poate am s-o mai revizuiesc! Multumesc!
pentru textul : Depresivă deniște cai își sparg genunchiul în mine îi închid între pleoape și merg mai departe mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu este ceea ce remarc si imi place in poem. observ, de asemenea, ca declarativa propozitie a faptului ca autorul nu se considera poet este rupta de contextul si continutul poemului. un poem, de altfel prin figuile de stil folosite la tot pasul "se cațără lepra cuvintelor", "cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt", " sînt colivia cu lacăt și stele", dovada a unui om care a muncit cuvantul, aici, insa, nu suficient.
pentru textul : eu nu sînt poet de...are dreptate Andu, Virgil!
pentru textul : bronzul orologiilor deAu înflorit zăpezile pe ramuri, se-aude murmur de colind, în ochii celor cu suflete copil licăresc speranţe, la capătul străzii poarta unui palat, iluzoriu, nu există timp şi nu există spaţiu, decât alt drum, alt început...
Dumnezeu nu este invizibil, este viu ! Dumnezeu este mai ales iubire, Dumnezeu:
"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt; şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte; dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte; dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul; nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr; toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă; dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim; dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului; căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
- Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13
Pentru o zi frumoasă, un cald La mulţi Ani!
pentru textul : antirevelație deVersuri pentru copii compuse cu delicatețe și dăruință. Sunt convinsă că ai copii minunați! Oare te-ai gândit deja la o cărticică pentru ei?
pentru textul : Parfum de lăcrămioară deda, este ca un parfum bine dozat. singurele rezerve pe care le am sînt „ultimele peisaje” și „o slujbă de înviere”. sună puțin artificial sau exagerat poetistic după părerea mea. dar probabil că este o problemă de gust.
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală deun poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
pentru textul : conversație deDom'le da' ce bine mi-a prins textul ăsta. La început mi-a atras atenția, apoi m-a captat, apoi am început să zîmbesc iar spre sfîrșit rîdeam de-a binelea. Și am zis, iată dom'le cum trebuie să se scrie poezie astăzi și iată de ce. În felu ăsta chiar că nu mai există nici 80, nici 90 și nici 2000. Apropo, cum are să le spună la ăștia din 2010, douămiizeciști? Și apropo, cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani? Aștept un text în care să ne spui că ai desființa poezia.
pentru textul : eu aș desființa cultura deda, ironia este cum spui tu Sebi. Multumesc frumos de semn si evidentiere!
pentru textul : Zen (1) de"Mircea Ivanescu - Dar sunt si amintiri adevarate
Si eu am umblat odata cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, sa nu-mi scape.
(îmi alunecase odata – si se rostogolise de-a dura
pe jos. am sters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frica. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodata. numai ca daca-mi scapa,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
si mi-e lene sa mai alerg dupa ele, sau chiar
sa ma întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lunga în jos, sa fugaresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. si asta poate fi falsa.)
si eu am umblat, deci, odata cu o amintire
în brate – (si ma gândeam, cu un rânjet
rau, ca într-o carte celebra, nu mai stiu cine
umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-si
drumul). si parca nu e tot una?"
Evident, Ivanescu e... Ivanescu. Dar si Boba e, in felul sau, mai "sec"
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului denici nu inteleg de ce atita bruhaha pentru un text care e slab din capul locului. si da, aparitia aceea a lui "perche" acolo se vrea probabil un fel de jargon de prost gust. la fel si "te dai mare" sau "chestia". textul acesta nu reuseste nici macar sa faca o estetica a uritului. este eventual o estetica a penibilului. I alta ordine de idei, i-as atrage atentia autorului ca daca nu vrea sa aiba comentarii la textele sale probabil ca a gresit venind pe Hermeneia, dar daca vrea sa publice aici, aici, in limitele bunului simt si ale regulamentului, oricine are voie si este incurajat sa comenteze ce se publica. e o agora. daca autorul inca nu a inteles asta atunci probabil ca e vremea sa o inteleaga.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deÎn același context ca și comentariile Aritmosei și autorului poemului, îmi permit să remarc pe site titlurile: mi-e frică să dorm pe întuneric și când mi-e somn Un zâmbet. Din partea profei. :)
pentru textul : mi-e frică să dorm desi multumiri, pentru tot ce ai stiut sa vezi intr-un autobuz fara prea mari pretentii!:) lumina si tristete, bine spus, zile dupa zile dupa zile! cele bune!
pentru textul : stare de miercuri deA.V., îți spun (până nu uit, fiindcă pare o lectură interesantă) că ai un typo aici
„Un lucru se mai spune despre autorul de faţă: cum să ar fi „neo-bacovian”. ”
și acum, despre cronică
eu am citit poeziile lui Aldea pentru prima oară (mai bine zis, le-am auzit) la Artgotica Sibiu. și dacă în zumzetul de acolo s-a făcut liniște, asta spune ceva.
bună cronică, tu meriți citit atât pentru ce scrii (ca poet), cât și pentru ce spui (în calitate de critic literar).
pentru textul : Aldea aşteptând poezia defelicitări!
A.A.A., dacă era mai simplu să ștergi textul, atunci era mai simplu să nu-l mai citesc nici eu sau să nu mai comentez, nu crezi? Să nu care cumva să faci asta, e suficientă o foarfecă. Te urmăresc, Bianca.
pentru textul : Biletul de doi lei deP.S. Chiar daca vei reformula, acceptabil, problema, prevad ca vor apare alte incurcaturi. Pentru ca va fi necesar sa definesti "limbajul filosofic" si "limbalul poetic". Lucru imposibil - daca nu ma crezi, incearca - in cadrul unei logici aristotelice clasice, cu tert exclus. Iar daca vei apela la definitii "consensuale" beleaua va fi si mai mare. Pt. ca intram pe taramul unor logici cu tert inclus (e.g. fuzzy sau intuitioniste). Sau si mai rau. Pe taramul unora paraconsistente care pleaca de la alte principii decat cele aristotelice (cu sau fara tert inclus). Si nu vei mai avea alta scapare decat sa recurgi la retorica. In sensul de a convinge pe altii cu orice chip ca ai dreptate. Sau altii vor proceda la fel cu tine sau intre ei, fara nici un folos. P.P.S. In afara celor semnalate de Francisc care, pana la urma, sunt tot retorica pentru sustinerea unor convingeri care nu se pupa intre ele, se mai pot vedea si incercarile lingvistilor structuralisti, cazute acum in desuetudine, inclusiv ale celora care s-au ocupat de "poetica" (mai mult sau mai putin) "matematica". Dintre care, cu mandrie patriotica, ii amintesc pe Mathila Ghyka si pe Pius Servien (Coculescu). Si uite asa ajungem sa ne infundam pana peste cap in hatisul actual legat de "analitica limbajului", trecand, cel putin prin Wittgenstein (care chiar aproape ca neaga filosofiei dreptul de existenta) sau, mai de curand la altii care au "re-descoperit" logica modala (introdusa chiar de Stagirit in paralel cu cea, tot a lui, clasica). Si de aici la AI (Artificial Intelligence) unde, zic ei, ca s-ar putea aplica cu succes o astfel de logica. In ciuda unuia dintre papii in AI, Terry Winograd care recent a trecut la "fenomenologie" negand categoric posibilitatea unei AI eficiente pe calculatoarele de tip actual. Si visand la calculatoare cuantice, moleculare, biologice etc.....nebunia e in floare.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? defrancisc, te rog frumos sa tii cont ca te atentionez pentru ultima oara (desi nu imi plac ultimatumurile) cu privire la raspunsurile laconice si care nu reprezinta un comentariu sau un raspuns la comentariu. daca doresti sa multumesti cuiva (doar) incearca sa integrezi acest lucru intr-un alt mesaj. in principiu incercam sa descurajam raspunsurile "chatiste" si sa incurajam schimbul de idei inclusiv contradictorii, daca este cazul
pentru textul : crucile dedoar uneori, multumesc!
Raluca, multumesc pentru trecere!
pentru textul : verificări de"La mulți ani" și "Sărbători fericite". personal, aș dori ca situl să spargă, în sfârșit, gheața (ori greața?) creată între diferitele condeie (care scriu in vers alb, clasic, elitistic, profund sau mai puțin profund). nu, românul nu s-a născut poet, toți învățăm și ne străduim spre mai bine... eu țin să mulțumesc pentru acest forum.
pentru textul : hermeneia 2.0 deandu, "ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat" personal, m-au fascinat primele versuri. gandindu-ma cum ar fi daca... pentru ideea asta, si nu numai, ai o penita de la mine.
pentru textul : nu scriu poezie deca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
un poem frumos. congrat
pentru textul : revelație deatunci unde am spus, paul, că „obrăznicii se numesc comentariile tale”?
pentru textul : icoană hoinară defiguri de stil, cuvintele au greutatea pietrei "de la gura mormântului", se simt îndemânarea şi siguranţa, bun poemul.
pentru textul : restul ar fi spus prematur deMulţumesc, sunt onorată, Marga! Ai surprins bine ideea textului, mă bucur!
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut dePagini