"It is living and ceasing to live which are imaginary solutions. Existence is elsewhere." ce-am putea spune altfel despre surrealist manifesto si restul lumii? acelasi lucru ca si Louis Aragon, Antonin Artaud, Jacques Baron, Joe Bousquet, Jacques-André Boiffard, Jean Carrive, Rene Crevel, Robert Desnos, Paul Éluard, Max Ernst, si André Breton. pentru ca ne punem mereu aceeasi intrebare: este surealismul de fapt? "Psychic automatism in its pure state, by which one proposes to express -- verbally, by means of the written word, or in any other manner -- the actual functioning of thought. Dictated by the thought, in the absence of any control exercised by reason, exempt from any aesthetic or moral concern." Mi povas pasi mian tutan vivon prenante laksige la sekretojn de la frenezuloj. Tiuj homoj estas honestaj ĝis kulpo, kaj ilia naiveco havas neniun kolegon krom la mia. (esperanto)
Un poem construit în jurul unei idei excelente, inedite dintr-o perspectivă modernă privit un act al 'creației' de nivel doi, o idee care mă preocupă... creația celui creat și aberațiile inerente.
Însă prozodia e neglijentă iar lectura poemului, în afară de idee nu mi-a oferit vreo plăcere, ba dimpotrivă. Am citit un scris neglijent ne-caracteristic acestui autor și care mi-a lăsat foarte mult de dorit pe acest text.
Margas
„Eugene, dacă tot vrei să mă faci animal/ dobitoc, spune-o pe faţă, omule, dar prin mail, pe scurt şi nu aici, ok?”
Adrian, mă refeream la atitudine și nu la persoană. Te supraapreciezi și îți supraapreciezi eforturile. N-am să te înjur nici în gând, nici în cuvinte. Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul. Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile. În ceea ce privește „vulgarul” și „licențiosul”, ultumul tău com. mi se pare mult mai edificator în acest sens. Comentariul tău din urmă este cu mult mai vulgar și mai obscen, decât textul pe care l-am scris și asta se vede de la o poștă.comentariu în care ai repetat inutil cuvântul ăla de mai multe ori. Un soi de fanfaronadă copilărească, încercând cu obstinență să-mi demonstreze că negrul e alb și albul e negru.
Am intrat acum doar pentru a te felicita pentru realiyarea acetsui colaj. Labirintul din noi, cu firele cele de viață și de moarte, cu firele cele care ne obsedează uneori, este foarte bine reliefat aici, atât prin desen cât și prin cuvintele esențializate. Mai mult, ar fi perturbat fiecare efect. Poate ar mai fi mers un strop de albastru, deși este echilibrat și așa. Din partea mea, împletire de fire.
tuturor comentatorilor cu penițe: eu cred puternic că Virgil s-a întâlnit în mall cu Maitreya, presupusul world teacher, propagat prin publicațiile New Age, despre care discibolii săi spun că a apărut și se dezvăluie pe sine după cum îi dă ghes inima. doar el poate zâmbi ironic și dacă ai noroc te-ar putea invita eventual la o cafea sau la o bere, depinde de preferință. Hristosul Scripturilor niciodată nu zâmbește ironic, mai ales acum, că este singurul mijlocitor între om și Dumnezeu. nu vă lăsati înșelați. Hai să fim serioși, și să nu mai luăm Numele Domnului în deșert. Virgil poate pretinde că s-a întâlnit cu Hristos, și s-a întâlnit, no doubt, dar nu așa cum minte el în poem. În ce priveste poemul, e slab și nu merită să-l comentez.
Sixtus, imi pare rau ca nu ti-a placut poezia mea dar iti multumesc de trecere. Minotaurul nu este o obsesie. Face parte dintr-o suita tematica inspirata de ceea ce am vazut in Grecia. Sunt inca sub impresia celor vazute, deci e probabil sa mai scriu despre minotaur.
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
... nici nu vă dați seama ce mult mă bucură pe mine faptul că vă angajați ăn discuție, polemică sau cum vreți să o numiți. eu o numesc benefică. chiar daca prin diferite colțuri poate nu e neaparat extrem de corectă și nici foarte amabilă cu persoana mea. dar, cum zice Scriptura, nu e asa domnule Sandu, "din bataia laptelui iese smîntîna”. din conflictul de idei iese valoarea. am mai spus și mă voi repeta (oricît de pașoptist ar suna expresia asta), pe mine mă bucură cînd oamenii publică texte din ce în ce mai bune și care împing granițele inovației la maxim, mă bucură cînd se comentează, se critică și se polemizează abitir, și mă bucură să văd că Hermeneia nu este o mahala a mediocritații în care doar se urmaresc succese virtuale de minut (ca prin alte părți) ci mai degrabă te poți aștepta la o tensiune a pretențiilor. este evident că nu e posibil să ai calitate extraordinară tot timpul și la fiecare dar procesul este întotdeauna mai important decît produsul. în timp, daca vom promova exigența cu noi înșine și cu alții, rezultatele nu au cum să nu apară. este în natura lucrurilor ca dacă te straduiești, cu mijloace reduse și in atmosfera critică, să se întîmple poezie, literatură. domnule Sandu, eu nu am pus decît o întrebare. nu a fost un reproș, așa cum prost sesiza Andu. oare cînd se vor vindeca românii de suspiciune...
minunat acest text. se tot scrie de micile minuni, de lucrurile mici in general, dar cred ca putine texte reusesc sa surprinda atat de bine naturaletea si simplitatea. cu o singura exceptie, versul cu filmul uitat, care imi pare din...alt film...tocmai pentru ca e uitat, imi da o senzatie de prafuit. In rest, imi place mult cum contrapunctezi cu ajutorul focilor si al cremei hidratante si cum eliberezi detensionezi exact acolo unde discursul risca sa cada in "prea mult". Felicitari! Din punctul meu de vedere, e de penita.
Andu, țin cont de sugestiile tale. Iau acest comentariu ca o primă lecție. Până acum ai fost zgârcit. Aprecierea acelui "ceva...pas", mă-mpinge către perseverență; asta ai vrut , nu? ;) Mulțumesc.
" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
râd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
asta e o penita la care nu ma asteptam, domnule Manolescu. :) deci, este"de colectie". sincer, nu ma asteptam sa aiba cineva o astfel de rabdare intru dezghiocat. multumesc.
Uite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
va multumesc pentru sinceritate! desi este greu sa accepti comentarii taioase, totusi le apreciez in ideea ca se vor constructive. adriana, punctul tau de vedere m/a pus pe ganduri. cred ca voi interveni in garderoba mea poetica. profetule, nu incerc sa copiez, nici sa imit. poemul l/am scris gandindu/ma la orbul din Ierihon, cel vindecat de Iisus.
un text sincer care mușcă din cititor. nu-l poți citi fără să nu ai o opinie: favorabilă ori ba. asta e mai puțin important. cert este că te năucește fără a fi neapărat teribilist. e ca un glonț care, la calibrarea armei, a țîșnit pe țeavă. și l-a ucis pe ăla de debarasa.
Long way home. M-a fascinat aceasta pagina deschisa de jurnal. Dedesubtul hainei negre haina rosie, in urma umbrelor proiectate de stonehenge ( respect scrierea ta fara majuscula) luminitele de craciun marcheaza zborul unui suflet frumos, deschis spre lumina, lumina baladei lui Ciprian Porumbescu de exemplu. Un text extrem de concentrat, sint in Romania si deja mi-a ocupat tot timpul, util si placut.Deloc free, chiar expensive as putea spune.
se vor gasi persoane care sa te laude fara rezerve. ar trebui sa fii obiectiv si sa accepti si persoanele care te critica. paradoxal, toate iti vor binele.
Ecaterina, nu ma intereseaza instabilitatile tale sau alte motive adiacente dar te avertizez ca la urmatoarea stergere a textelor ti se va suspenda contul pentru o luna. Asta ca sa nu avem neclaritati. Cred ca voi limita foarte mult „stergerea” textelor pe Hermeneia. Nu am nimic impotriva daca cineva vrea sa plece dar nu am nici un chef sa tolerez joaca nimanui aici.
Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals. Eu, sincer, nu l-am citit complet din lipsă de timp, la fel cum nu am citit complet nici manifestul de care se vorbește aici, din aceeași lipsă de timp. Sper că această afirmație a mea să nu jignească nici o parte implicată. Doresc să mai precizez că părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"It is living and ceasing to live which are imaginary solutions. Existence is elsewhere." ce-am putea spune altfel despre surrealist manifesto si restul lumii? acelasi lucru ca si Louis Aragon, Antonin Artaud, Jacques Baron, Joe Bousquet, Jacques-André Boiffard, Jean Carrive, Rene Crevel, Robert Desnos, Paul Éluard, Max Ernst, si André Breton. pentru ca ne punem mereu aceeasi intrebare: este surealismul de fapt? "Psychic automatism in its pure state, by which one proposes to express -- verbally, by means of the written word, or in any other manner -- the actual functioning of thought. Dictated by the thought, in the absence of any control exercised by reason, exempt from any aesthetic or moral concern." Mi povas pasi mian tutan vivon prenante laksige la sekretojn de la frenezuloj. Tiuj homoj estas honestaj ĝis kulpo, kaj ilia naiveco havas neniun kolegon krom la mia. (esperanto)
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 deUn poem construit în jurul unei idei excelente, inedite dintr-o perspectivă modernă privit un act al 'creației' de nivel doi, o idee care mă preocupă... creația celui creat și aberațiile inerente.
pentru textul : proiectul deÎnsă prozodia e neglijentă iar lectura poemului, în afară de idee nu mi-a oferit vreo plăcere, ba dimpotrivă. Am citit un scris neglijent ne-caracteristic acestui autor și care mi-a lăsat foarte mult de dorit pe acest text.
Margas
„Eugene, dacă tot vrei să mă faci animal/ dobitoc, spune-o pe faţă, omule, dar prin mail, pe scurt şi nu aici, ok?”
Adrian, mă refeream la atitudine și nu la persoană. Te supraapreciezi și îți supraapreciezi eforturile. N-am să te înjur nici în gând, nici în cuvinte. Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul. Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile. În ceea ce privește „vulgarul” și „licențiosul”, ultumul tău com. mi se pare mult mai edificator în acest sens. Comentariul tău din urmă este cu mult mai vulgar și mai obscen, decât textul pe care l-am scris și asta se vede de la o poștă.comentariu în care ai repetat inutil cuvântul ăla de mai multe ori. Un soi de fanfaronadă copilărească, încercând cu obstinență să-mi demonstreze că negrul e alb și albul e negru.
Spor la scris
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deAm intrat acum doar pentru a te felicita pentru realiyarea acetsui colaj. Labirintul din noi, cu firele cele de viață și de moarte, cu firele cele care ne obsedează uneori, este foarte bine reliefat aici, atât prin desen cât și prin cuvintele esențializate. Mai mult, ar fi perturbat fiecare efect. Poate ar mai fi mers un strop de albastru, deși este echilibrat și așa. Din partea mea, împletire de fire.
pentru textul : obsesia firului deerata la penultimul meu comentariu: exploatarea lor* scuze.
pentru textul : Un stomac de balaur detuturor comentatorilor cu penițe: eu cred puternic că Virgil s-a întâlnit în mall cu Maitreya, presupusul world teacher, propagat prin publicațiile New Age, despre care discibolii săi spun că a apărut și se dezvăluie pe sine după cum îi dă ghes inima. doar el poate zâmbi ironic și dacă ai noroc te-ar putea invita eventual la o cafea sau la o bere, depinde de preferință. Hristosul Scripturilor niciodată nu zâmbește ironic, mai ales acum, că este singurul mijlocitor între om și Dumnezeu. nu vă lăsati înșelați. Hai să fim serioși, și să nu mai luăm Numele Domnului în deșert. Virgil poate pretinde că s-a întâlnit cu Hristos, și s-a întâlnit, no doubt, dar nu așa cum minte el în poem. În ce priveste poemul, e slab și nu merită să-l comentez.
Unbilievable!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deBine, Virgil, hai să nu ne mai certăm. Mai ales că ne-am luat de la ceva care nu merită disputa noastră. Zău așa!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece desi atunci de ce esti pe dinafara?
pentru textul : De-a Dumnezeu… de"declaraţie" sau proclamaţie de feminitate, ceea ce cred că se vede şi din restul poemului
pentru textul : elegie 01 deSixtus, imi pare rau ca nu ti-a placut poezia mea dar iti multumesc de trecere. Minotaurul nu este o obsesie. Face parte dintr-o suita tematica inspirata de ceea ce am vazut in Grecia. Sunt inca sub impresia celor vazute, deci e probabil sa mai scriu despre minotaur.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Getting over you demai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : la-ntâmplare de... nici nu vă dați seama ce mult mă bucură pe mine faptul că vă angajați ăn discuție, polemică sau cum vreți să o numiți. eu o numesc benefică. chiar daca prin diferite colțuri poate nu e neaparat extrem de corectă și nici foarte amabilă cu persoana mea. dar, cum zice Scriptura, nu e asa domnule Sandu, "din bataia laptelui iese smîntîna”. din conflictul de idei iese valoarea. am mai spus și mă voi repeta (oricît de pașoptist ar suna expresia asta), pe mine mă bucură cînd oamenii publică texte din ce în ce mai bune și care împing granițele inovației la maxim, mă bucură cînd se comentează, se critică și se polemizează abitir, și mă bucură să văd că Hermeneia nu este o mahala a mediocritații în care doar se urmaresc succese virtuale de minut (ca prin alte părți) ci mai degrabă te poți aștepta la o tensiune a pretențiilor. este evident că nu e posibil să ai calitate extraordinară tot timpul și la fiecare dar procesul este întotdeauna mai important decît produsul. în timp, daca vom promova exigența cu noi înșine și cu alții, rezultatele nu au cum să nu apară. este în natura lucrurilor ca dacă te straduiești, cu mijloace reduse și in atmosfera critică, să se întîmple poezie, literatură. domnule Sandu, eu nu am pus decît o întrebare. nu a fost un reproș, așa cum prost sesiza Andu. oare cînd se vor vindeca românii de suspiciune...
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc devă urmăresc polemica... este interesantă, domnilor!
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deminunat acest text. se tot scrie de micile minuni, de lucrurile mici in general, dar cred ca putine texte reusesc sa surprinda atat de bine naturaletea si simplitatea. cu o singura exceptie, versul cu filmul uitat, care imi pare din...alt film...tocmai pentru ca e uitat, imi da o senzatie de prafuit. In rest, imi place mult cum contrapunctezi cu ajutorul focilor si al cremei hidratante si cum eliberezi detensionezi exact acolo unde discursul risca sa cada in "prea mult". Felicitari! Din punctul meu de vedere, e de penita.
pentru textul : everyday things deAndu, țin cont de sugestiile tale. Iau acest comentariu ca o primă lecție. Până acum ai fost zgârcit. Aprecierea acelui "ceva...pas", mă-mpinge către perseverență; asta ai vrut , nu? ;) Mulțumesc.
pentru textul : re-Facerea de" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
pentru textul : Anywhere but here de„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul derâd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
pentru textul : studiul femeii îndrăgostite de"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
asta e o penita la care nu ma asteptam, domnule Manolescu. :) deci, este"de colectie". sincer, nu ma asteptam sa aiba cineva o astfel de rabdare intru dezghiocat. multumesc.
pentru textul : lin deUite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
pentru textul : jester dePenita, scuze.
pentru textul : the kill deva multumesc pentru sinceritate! desi este greu sa accepti comentarii taioase, totusi le apreciez in ideea ca se vor constructive. adriana, punctul tau de vedere m/a pus pe ganduri. cred ca voi interveni in garderoba mea poetica. profetule, nu incerc sa copiez, nici sa imit. poemul l/am scris gandindu/ma la orbul din Ierihon, cel vindecat de Iisus.
pentru textul : Cerșetorul de lumină deun text sincer care mușcă din cititor. nu-l poți citi fără să nu ai o opinie: favorabilă ori ba. asta e mai puțin important. cert este că te năucește fără a fi neapărat teribilist. e ca un glonț care, la calibrarea armei, a țîșnit pe țeavă. și l-a ucis pe ăla de debarasa.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deOh, iată și verbul ce îmi lipsea. Multumesc, Corina!
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac detoamnele au ramas sa migreze amar la nesfirsit. va multumesc pentru semne.
pentru textul : de-a valma-i toamna... deLong way home. M-a fascinat aceasta pagina deschisa de jurnal. Dedesubtul hainei negre haina rosie, in urma umbrelor proiectate de stonehenge ( respect scrierea ta fara majuscula) luminitele de craciun marcheaza zborul unui suflet frumos, deschis spre lumina, lumina baladei lui Ciprian Porumbescu de exemplu. Un text extrem de concentrat, sint in Romania si deja mi-a ocupat tot timpul, util si placut.Deloc free, chiar expensive as putea spune.
pentru textul : all the way home demi-a placut
pentru textul : Pescarii dese vor gasi persoane care sa te laude fara rezerve. ar trebui sa fii obiectiv si sa accepti si persoanele care te critica. paradoxal, toate iti vor binele.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor deEcaterina, nu ma intereseaza instabilitatile tale sau alte motive adiacente dar te avertizez ca la urmatoarea stergere a textelor ti se va suspenda contul pentru o luna. Asta ca sa nu avem neclaritati. Cred ca voi limita foarte mult „stergerea” textelor pe Hermeneia. Nu am nimic impotriva daca cineva vrea sa plece dar nu am nici un chef sa tolerez joaca nimanui aici.
pentru textul : port curajul deMi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals. Eu, sincer, nu l-am citit complet din lipsă de timp, la fel cum nu am citit complet nici manifestul de care se vorbește aici, din aceeași lipsă de timp. Sper că această afirmație a mea să nu jignească nici o parte implicată. Doresc să mai precizez că părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : analiza manifestului boierismului dePagini