Silviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
Asta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
pentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
în "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
Sancho, mersi de observatie, stiu. "Realitatea" a fost transpusa in text asa cum am gandit-o si cred ca...parca...suna mai bine asa. Daca as corecta realitatea, s-ar duce un pic din farmecul textului, nu? (Ma rog, daca are vreun farmec). Mersi de trecere si te astept in continuare sa ma tragi de urechi pentru a deveni mai bun in ceea ce scriu. Scot palaria si ma inclin, un, Teo.
e o metafora... undita a fost chitara, in genere muzica, nashville e capitala muzicii country iar acolo muzicienii sunt atrasi unii de altii ca plasele pescarilor de catre pescari, sunt vanator si vanat... pescarul din nashville se autointituleaza moderatorul serii de improvizatie libera . toate astea reies din text... va multumesc pt amabilitatea cu care ati revenit in comentariu asupra textului meu.
Cristina, şi eu sper să te răzgândeşti. Pur şi simplu e nevoie de tine aici. Ştiu că tu ai muncit la acest text, e pur şi simplu felul tău de a fi o luptătoare şi în poezie, no matter what. Sper să revii. Să fii luptătoare şi acum şi în general, mereu.
O poezie buna si un titlu extraordinar de bine ales. tema muzica si cautarea, drumul negru, neofitul, toate condimentate cu un fond metaforic special, construit atent, cu migala. ofer o penita de aur pentru un text care m-a impresionat. Ai un mod foarte frumos de a spune ceea ce vrei sa transmiti. felicitari petre
- un typo : "scrâșnet" nu "scârșnet" - în primul vers "intrai în coamele apelor cum mâna-n mănușă " sună forțat iar fenomenul fonetic creat nu aduce nimic plăcut. - versurile: "stârvul timpul putrezea în cadran și smârcuri picurau din minutare. " ies din context prin silabele în plus iar "stârvul timpul" prin dubla articulare taie din ritm; cred că "stârv timpul putrezea pe cadran" ar suna mai bine... - textul trebuie puțin lustruit pentru a fi perfect. - cred că vei avea puțin timp pentru a-l citi cu voce tare astfel încât să (îți) auzi aspectele menționate. nici nu știi ce mult contează.
doar asa, sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos! iar cel mai mult la acest text imi place nuanta de un subtil whatever alintat, ca raport al tau fata de text.
adica iti bati joc de mine acum? din critic ai descoperit secretul? mai bine incheiem aici comentariile decat sa razi de textul meu. am priceput din prima ca nu/ti place, nu/i bun, e ok, acum n/are rost sa fii ironic.
Simpatici pinguinii, mai ales ultimul, cel mai inteligent si inconfundabil de fermecator. Nu stiu de ce Francisc, dar micul tau poem in proza imi aduce aminte de intelepciunea araba. Anume: un batrin arab care locuia pe linga New York ii scrie fiului, care muncea de mai mult timp la Paris sa revina acasa pentru ca e batrin si nu mai are cine sapa gradina. Dupa ce ii trimite salamalicurile de rigoare fiul il roaga de iertare ca nu se poate intoarce asa curind dar il roaga sa aiva grija de CHESTIA pe care a ingropat-o in spatele gradinii. Pe la miezul noptii CIA-ul, FBI-ul viziteaza si ei gradina omului, astfel incit catre dimineata aceasta era sapata si arata....Cind se trezeste batrinul gaseste pe linga minunea de mai sus si un fax de la fiu: Dragul meu tata, cam asta este tot ce am putut face de la distanta pentru tine.
Referitor la text și literatură: La începutul carierei sale jurnalistice, Cristian Tudor Popescu a scris un articol referitor la textele șlagărelor (cu predilecție în engleză) cu mare audiență la public, căutând un vocabular tipic, de impact, cu rețeta asigurată. Și găsise un vector interesant. De la Jean Moscopol ("Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?"), Cristian Vasile ("Iubesc femeia") la Dan Bittman, fiecare compozitor a avut textierii lui. De la Nicolae Kirițescu la Cezarina Moldoveanu (soția și textiera lui Gică Petrescu) sau Șerban Foarță s.a.m.d., textierii au avut locul lor binemeritat. În ciuda structurii aparent facile a textelor, se poate vorbi de cu totul altă factură a versificației, target-ului. Nu mai dau exemple din muzica clasică. Nu toți compozitorii au avut inspirația în fața textelor consacraților. Când spun asta, mă gândesc la relația (muzicală) de excepție pe care o găsim Alifantis-Nichita (Ce bine că ești, Ploua în luna lui Marte, Luna în câmp - vezi albumul "Nichita") sau Joseph Kosma-Jacques Prévert (Les feuilles mortes - cântec superb pe care îl prefer îniterpretarea lui Yves Montand). Nu este deloc o regulă. Subiectele cu trenuri și gări nu sunt încă epuizate. "Trenule mașină mică" (Maria Tănase) sau "Hai vino iar in gara noastră mică" (Gabriel Dorobanțu) au încă succes. Ceea ce găsesc eu în acest text, - de altfel autorul ne avertizează discret "De inimă albastră"-, este o capacitate a sa neîndeajuns de exploatată, de a scrie acest gen de text. Manolescu Gorun poate să scrie și acest gen de texte. În realitate, nu e simplu să scrii în acest gen. Nu e vorba doar de inspirație. Există ceva în plus nedetectabil stand-by. Mai este nevoie de un compozitor talentat și un interpret pe măsură. Și cum zicea Maestrul Gică Petrescu: "Cel mai frumos tango din lume/Cu tine l-am dansat cândva..."
ba este o discuție. hermeneia este menită să conțină un dialog artistic. iar dacă tu intenționezi un monolog atunci te rog să o faci în cu totul altă parte. te avertizez foarte serios că dacă se mai întîmplă încă o dată să abuzezi în felul acesta, sau orice alt fel, de hermeneia, îți voi anula contul definitiv. fiecare avem problemele noastre dar nu ne spălăm rufele aici. eventual putem folosi experiența sau emoțiile noastre în mod creativ pentru a scrie un text. dar sub nicio formă nu se face ceea ce ai făcut tu. asta nu vrea să însemne că nu sînt empatic cu suferința sau problema ta. dar nu voi îngădui ca hermeneia să fie spațiul unde se petrece așa ceva. din foarte multe motive care țin printre altele de decență și de securitatea site-ului. acest comentariu nu este o rugăminte. este un avertisment. te rog să îl recepționezi ca atare. mulțumesc.
bine ai venit Katya Kelaro! am trecut si eu pentru a saluta acest inceput de drum si nu in ultimul rind, sensibilitatea din spatele unui poem decupat parca din albumul de familie, cu nostalgiile si reminiscentele lui, proiectiile abia perceptibile din universul acelor amintiri numai ale noastre. nescrise. niciodata.
yea, muzicalitate... si eu care ma gindeam ca nu o sa imi iasa shansoneta si yea, dex-ul... ce ne-am face fara el... probabil ca am descoperi limba romana...
Adriana, îți mulțumesc pentru evidențierea acestui poem.Această capacitate de receptare a ta, cu totul remarcabilă, nu este întâmplătoare.Ea este clădită pe sensibilitate poetică și multe cărți citite cu mintea și sufletul. Prima parte a poemului, ar putea fi o lungă dar incompletă introducere a unui tratat despre inocența iubirii, rezumat în ultimele patru versuri... Cu prietenie
Ioana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
Poemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.
da, aşa este, singurătatea însăşi e o anomalie. O disonanţă, o voce spartă în corul îngerilor din noi înşine. Voi explica puţin metafora mea cu trandafirul. Aveam în copilărie un trandafir extrem de frumos, căţărător pe stâlpul de la intrarea în casa veche a bunicilor. Mai rupeam câte o floare. Este aici o perpetuitate, o continuare a ninsorilor şi a generaţiilor:
trandafir înalt -
acelaşi şal al bunicii
iarnă de iarnă
medeea, presupun ca anumite clisee, stereotipii sunt inradacinate in mine si de fapt pe ele vreau sa le scot la suprafata, sa le imbrac intr- o forma care sa fie a mea. am sa reflectez la ceea ce mi- ai spus, de fapt nu e nimic nou, asa ma gandeam si eu. voi mai vedea ce si cum. multumesc. cat despre proza, da acolo vreau sa ajung din nou, chiar daca am luat-o pe ocolite.
„în origamii din hârtii ordinare” - un vers cu două probleme: pleonasm (origami de hârtie) și pluralul de la origamii (origami este un substantiv invariabil). Pentru a nu pierde ideea, permite-mi o sugestie: în hârtiile ordinare din origami
În versurile „dezordinea, /făcea vrăji cu lacrimi” s-a strecurat o virgulă între subiect și predicat.
Poate ar trebui alt titlu, având în vedere că acesta se regăsește în ultimul vers, un vers a cărei idee mi-a plăcut.
Da, Paul, eşti în atmosfera poemului, că numai aşa îl poţi înţelege. Se spune că Michelangelo a realizat una dintre sculpturile sale, pe Moise, mai mult din genunchi, iar pentru a-i vedea toată frumuseţea aşa cum a simţit-o artistul, trebuie privită tot din genunchi. Îţi mulţumesc pentru ,,îngenuchere" şi pentru încadrarea poemului între două categorii estetice dragi mie.
Raluca, mă bucură să aud că îţi plac poemele mele ,, mai lungi" :) Desigur, gusturile nu se prea discută, ele pot fi un rod al temperamentului, al experienţelor, al educaţiei etc. Eu încă sunt de acord că doar japonezii pot scrie haiku veritabil, iar pentru a-l înţelege deplin trebuie să fii tot japonez. Ceea ce facem noi e un fel de adaptare. Eu obişnuiesc să mai spun că un haiku e un poem neterminat...are o poveste în spate, un fel de poem lung. Uite aici un articol mai vechi http://hermeneia.com/content/cum_s_a_nascut_un_haiku
Îţi mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Silviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
pentru textul : Nu ştiu să număr deAsta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
pentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
pentru textul : o soluție temporară deîn "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
pentru textul : sfântul respect deSancho, mersi de observatie, stiu. "Realitatea" a fost transpusa in text asa cum am gandit-o si cred ca...parca...suna mai bine asa. Daca as corecta realitatea, s-ar duce un pic din farmecul textului, nu? (Ma rog, daca are vreun farmec). Mersi de trecere si te astept in continuare sa ma tragi de urechi pentru a deveni mai bun in ceea ce scriu. Scot palaria si ma inclin, un, Teo.
pentru textul : Invizibil deașa am să fac madam. merci.
pentru textul : ars poetica II demai are putin si da...in mintea copiilor....
pentru textul : I. (Din ciclul ”Femei pe care le-am iubit”) dee o metafora... undita a fost chitara, in genere muzica, nashville e capitala muzicii country iar acolo muzicienii sunt atrasi unii de altii ca plasele pescarilor de catre pescari, sunt vanator si vanat... pescarul din nashville se autointituleaza moderatorul serii de improvizatie libera . toate astea reies din text... va multumesc pt amabilitatea cu care ati revenit in comentariu asupra textului meu.
pentru textul : pescarii din nashville deCristina, şi eu sper să te răzgândeşti. Pur şi simplu e nevoie de tine aici. Ştiu că tu ai muncit la acest text, e pur şi simplu felul tău de a fi o luptătoare şi în poezie, no matter what. Sper să revii. Să fii luptătoare şi acum şi în general, mereu.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deO poezie buna si un titlu extraordinar de bine ales. tema muzica si cautarea, drumul negru, neofitul, toate condimentate cu un fond metaforic special, construit atent, cu migala. ofer o penita de aur pentru un text care m-a impresionat. Ai un mod foarte frumos de a spune ceea ce vrei sa transmiti. felicitari petre
pentru textul : requiem la flaut pentru ieșirea din labirint de- un typo : "scrâșnet" nu "scârșnet" - în primul vers "intrai în coamele apelor cum mâna-n mănușă " sună forțat iar fenomenul fonetic creat nu aduce nimic plăcut. - versurile: "stârvul timpul putrezea în cadran și smârcuri picurau din minutare. " ies din context prin silabele în plus iar "stârvul timpul" prin dubla articulare taie din ritm; cred că "stârv timpul putrezea pe cadran" ar suna mai bine... - textul trebuie puțin lustruit pentru a fi perfect. - cred că vei avea puțin timp pentru a-l citi cu voce tare astfel încât să (îți) auzi aspectele menționate. nici nu știi ce mult contează.
pentru textul : romanţa celei care a rămas dedoar asa, sa-ti amintesc ca tot ce scrii imi place si e frumos! iar cel mai mult la acest text imi place nuanta de un subtil whatever alintat, ca raport al tau fata de text.
pentru textul : a.m. deAm un mare neajuns. Două chiar. Nu am talent. Poemele mele încep mai mereu de jos în sus, de unde și eventualele dezechilibre :).
pentru textul : despre crocodili deadica iti bati joc de mine acum? din critic ai descoperit secretul? mai bine incheiem aici comentariile decat sa razi de textul meu. am priceput din prima ca nu/ti place, nu/i bun, e ok, acum n/are rost sa fii ironic.
pentru textul : Höre Israel deSimpatici pinguinii, mai ales ultimul, cel mai inteligent si inconfundabil de fermecator. Nu stiu de ce Francisc, dar micul tau poem in proza imi aduce aminte de intelepciunea araba. Anume: un batrin arab care locuia pe linga New York ii scrie fiului, care muncea de mai mult timp la Paris sa revina acasa pentru ca e batrin si nu mai are cine sapa gradina. Dupa ce ii trimite salamalicurile de rigoare fiul il roaga de iertare ca nu se poate intoarce asa curind dar il roaga sa aiva grija de CHESTIA pe care a ingropat-o in spatele gradinii. Pe la miezul noptii CIA-ul, FBI-ul viziteaza si ei gradina omului, astfel incit catre dimineata aceasta era sapata si arata....Cind se trezeste batrinul gaseste pe linga minunea de mai sus si un fax de la fiu: Dragul meu tata, cam asta este tot ce am putut face de la distanta pentru tine.
pentru textul : candelabrele deReferitor la text și literatură: La începutul carierei sale jurnalistice, Cristian Tudor Popescu a scris un articol referitor la textele șlagărelor (cu predilecție în engleză) cu mare audiență la public, căutând un vocabular tipic, de impact, cu rețeta asigurată. Și găsise un vector interesant. De la Jean Moscopol ("Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?"), Cristian Vasile ("Iubesc femeia") la Dan Bittman, fiecare compozitor a avut textierii lui. De la Nicolae Kirițescu la Cezarina Moldoveanu (soția și textiera lui Gică Petrescu) sau Șerban Foarță s.a.m.d., textierii au avut locul lor binemeritat. În ciuda structurii aparent facile a textelor, se poate vorbi de cu totul altă factură a versificației, target-ului. Nu mai dau exemple din muzica clasică. Nu toți compozitorii au avut inspirația în fața textelor consacraților. Când spun asta, mă gândesc la relația (muzicală) de excepție pe care o găsim Alifantis-Nichita (Ce bine că ești, Ploua în luna lui Marte, Luna în câmp - vezi albumul "Nichita") sau Joseph Kosma-Jacques Prévert (Les feuilles mortes - cântec superb pe care îl prefer îniterpretarea lui Yves Montand). Nu este deloc o regulă. Subiectele cu trenuri și gări nu sunt încă epuizate. "Trenule mașină mică" (Maria Tănase) sau "Hai vino iar in gara noastră mică" (Gabriel Dorobanțu) au încă succes. Ceea ce găsesc eu în acest text, - de altfel autorul ne avertizează discret "De inimă albastră"-, este o capacitate a sa neîndeajuns de exploatată, de a scrie acest gen de text. Manolescu Gorun poate să scrie și acest gen de texte. În realitate, nu e simplu să scrii în acest gen. Nu e vorba doar de inspirație. Există ceva în plus nedetectabil stand-by. Mai este nevoie de un compozitor talentat și un interpret pe măsură. Și cum zicea Maestrul Gică Petrescu: "Cel mai frumos tango din lume/Cu tine l-am dansat cândva..."
pentru textul : De inima albastră deba este o discuție. hermeneia este menită să conțină un dialog artistic. iar dacă tu intenționezi un monolog atunci te rog să o faci în cu totul altă parte. te avertizez foarte serios că dacă se mai întîmplă încă o dată să abuzezi în felul acesta, sau orice alt fel, de hermeneia, îți voi anula contul definitiv. fiecare avem problemele noastre dar nu ne spălăm rufele aici. eventual putem folosi experiența sau emoțiile noastre în mod creativ pentru a scrie un text. dar sub nicio formă nu se face ceea ce ai făcut tu. asta nu vrea să însemne că nu sînt empatic cu suferința sau problema ta. dar nu voi îngădui ca hermeneia să fie spațiul unde se petrece așa ceva. din foarte multe motive care țin printre altele de decență și de securitatea site-ului. acest comentariu nu este o rugăminte. este un avertisment. te rog să îl recepționezi ca atare. mulțumesc.
pentru textul : Rămas bun debine ai venit Katya Kelaro! am trecut si eu pentru a saluta acest inceput de drum si nu in ultimul rind, sensibilitatea din spatele unui poem decupat parca din albumul de familie, cu nostalgiile si reminiscentele lui, proiectiile abia perceptibile din universul acelor amintiri numai ale noastre. nescrise. niciodata.
pentru textul : arhitect davidov deyea, muzicalitate... si eu care ma gindeam ca nu o sa imi iasa shansoneta si yea, dex-ul... ce ne-am face fara el... probabil ca am descoperi limba romana...
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deVirgil, mulțumesc pentru atenționare. Am corectat.
Eugen
pentru textul : Drumul către cei dragi e o pantă ascendentă. deAdriana, îți mulțumesc pentru evidențierea acestui poem.Această capacitate de receptare a ta, cu totul remarcabilă, nu este întâmplătoare.Ea este clădită pe sensibilitate poetică și multe cărți citite cu mintea și sufletul. Prima parte a poemului, ar putea fi o lungă dar incompletă introducere a unui tratat despre inocența iubirii, rezumat în ultimele patru versuri... Cu prietenie
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deimi place poemul .poate mai meditezi asupra titlului,pare banc fa/l macar sa fie banc de pesti
pentru textul : mess deIoana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
pentru textul : praf de vitralii dePoemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.
scrii fain, dar toate strofele astea seamana ca nucile in pereti, fara sa se imbine..
pentru textul : Rebut depai nu stiam ca se pot astfel de poezii...
pentru textul : a deda, aşa este, singurătatea însăşi e o anomalie. O disonanţă, o voce spartă în corul îngerilor din noi înşine. Voi explica puţin metafora mea cu trandafirul. Aveam în copilărie un trandafir extrem de frumos, căţărător pe stâlpul de la intrarea în casa veche a bunicilor. Mai rupeam câte o floare. Este aici o perpetuitate, o continuare a ninsorilor şi a generaţiilor:
trandafir înalt -
acelaşi şal al bunicii
iarnă de iarnă
Mulţumesc domnule Vladimir!
pentru textul : Prima ninsoare demedeea, presupun ca anumite clisee, stereotipii sunt inradacinate in mine si de fapt pe ele vreau sa le scot la suprafata, sa le imbrac intr- o forma care sa fie a mea. am sa reflectez la ceea ce mi- ai spus, de fapt nu e nimic nou, asa ma gandeam si eu. voi mai vedea ce si cum. multumesc. cat despre proza, da acolo vreau sa ajung din nou, chiar daca am luat-o pe ocolite.
pentru textul : pe unde mergem deca să evit titlul: Bravo, Raluca și mulțumesc! Adrian, Vlad... asemenea!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! de„în origamii din hârtii ordinare” - un vers cu două probleme: pleonasm (origami de hârtie) și pluralul de la origamii (origami este un substantiv invariabil). Pentru a nu pierde ideea, permite-mi o sugestie: în hârtiile ordinare din origami
În versurile „dezordinea, /făcea vrăji cu lacrimi” s-a strecurat o virgulă între subiect și predicat.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile dePoate ar trebui alt titlu, având în vedere că acesta se regăsește în ultimul vers, un vers a cărei idee mi-a plăcut.
Vă mulţumesc pentru comentarii şi încurajări.
pentru textul : Renaştere deDa, Paul, eşti în atmosfera poemului, că numai aşa îl poţi înţelege. Se spune că Michelangelo a realizat una dintre sculpturile sale, pe Moise, mai mult din genunchi, iar pentru a-i vedea toată frumuseţea aşa cum a simţit-o artistul, trebuie privită tot din genunchi. Îţi mulţumesc pentru ,,îngenuchere" şi pentru încadrarea poemului între două categorii estetice dragi mie.
Raluca, mă bucură să aud că îţi plac poemele mele ,, mai lungi" :) Desigur, gusturile nu se prea discută, ele pot fi un rod al temperamentului, al experienţelor, al educaţiei etc. Eu încă sunt de acord că doar japonezii pot scrie haiku veritabil, iar pentru a-l înţelege deplin trebuie să fii tot japonez. Ceea ce facem noi e un fel de adaptare. Eu obişnuiesc să mai spun că un haiku e un poem neterminat...are o poveste în spate, un fel de poem lung. Uite aici un articol mai vechi http://hermeneia.com/content/cum_s_a_nascut_un_haiku
pentru textul : Haiku deÎţi mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici!
Pagini