Visele isi deschid aripi mari pina la cer. Uneori par de hirtie, alteori radiaza constelatii. Textul e cu tenta onirica, dar pastreaza o anumita inocenta, nostalgie.
furtuna aceasta se pare, a creat brusc inspirație sau numai luna în doliu îndepărtată își leapădă straiele de cerneală ale necuvintelor dintre două lumi. imagini de intensitate, pline de tristețea unor șoapte uitate între paginile unei iubiri de altădată. nostalgia unei luni de ambră și miere partajate cândva. un fel de a scrie despre dragoste, din dragoste: "jumătate îți dau ție de lună e mult mai bine aici" "îți dau așadar jumătatea de umbră că-ți place să observi de acolo partea de cerneală în care aș putea să arunc cuvinte să se vadă tot ce încă ascund" "zborul îmi iese prin piele și se coase ca umbra de mine" "de câte ori suntem pierduți în somn sau vis unul din suflete îl caută pe celălalt prin găvanele lunii"
Moment poetic și albastru: "...oamenii albaștri au încă un ochi citadin"- un vers cu putere mare. ca o undă seismică. Îmi place alăturarea imagine- vers/esență, deși fotomontajul e foarte sugestiv și singur. Într-un moment ca acesta, chiar dacă mi-ai fi dușman, te-aș ierta!
ok - cu siguranta ca eu nu stiu multe lucruri mai mult sau mai putin elementare in poezie. dar crede-ma ca acest lucru este valabil si pentru tine. dar trec peste asta pentru ca nu imi pun mintea cu tine. ce vreau sa iti spun este ca a spune "primele doua versuri sint nesimtite" este un atac. pentru ca problema este destul de echivoca, vreau sa te avertizez ca am doua posibilitati. una este sa te sanctionez daca nu iti ceri scuze de la nicodem. a doua este sa nu fac nimic. dar, sa nu te superi daca vei primi de acum incolo atacuri la adresa versurilor tale, daca se va spune ca scrii versuri nesimtite sau execrabile, sau scolaresti sau etc. si mai ales sa nu vii sa te plingi la mine prin e-mailuri pentru asta. pentru ca este cutia pandorei pe care ai deschis-o tu. se deschide sezonul liber la vinatoare de vrajitoare.
Nu știu dacă ceea ce urmează să spun este un comentariu "calificat", dar am o mărturisire: nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire. Poate nu vreau eu să mai privesc neaparat în direcția arătată de alții, dar mă aștept, chiar și într-un pastel, să găsesc ceva care să mă convingă că merită să citesc mai departe. Cu excepția finalului, de fapt cu excepția acelui "curgând se crește pod" nu văd nimic aici. Complet neconvingător.
desi textul e dedicat, din cate imi aduc aminte, in alte vremi si zone, nuantele simtirilor asemeni (chiar si numai 5%) promit sinestezii in plan superior, multumesc pentru comentariu, scuze pentru intarzierea raspunsului
am tot citit cautand imaginile clare pe care le gaseam in poemele tale. aici m-am pierdut -bolta cu sine, durere timida a batatura, liniștea domestică a unui frigider
alexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
apoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
Frumoasă poezia, iar finalul e genial. În el e condensată toată iubirea de oameni (ipocrită) a majorității semenilor noștri pământeni. Felicitări, Adelina!
Ioana, iți multumesc foarte mult pentru comentariu! Convinsă fiind că există tineri români (atât în România cât și în întreaga lume, nu are importanță) extrem de bine pregătiți care merită toate șansele, voi continua și eu să ofer aceste mici informații utile (și mulțumesc lui Virgil pentru înțelegerea și sprijinul de care dă dovadă), de multe ori neîndeajuns de mediatizate... In viață, important este să perseverezi! Talentul și inteligența vor fi răsplătite oriunde în lume!
Paule tu poți să mergi pe școala ardeleană sau pe via apia egal îmi este câtă vreme scrii numai ca să te afli în treabă. Cum adică virgulă cauți nordul liniștit ca un ceas elvețian? Poemul n-ar fi rău dacă l-ai mai scutura de frustrăile astea ale tale. Ești prea transparent și prea comercial.
Părerea mea cu sau fără mămăligă între dinți piticule.
pentru forta mesajului poetic, pentru autenticitatea si plasticitatea constructiei poemului, pentru lejeritatea cu care vehiculezi idei... o modesta penita.am remarcat acest text demult, l-am tot citit si am meditat inainte de a-i acorda meritata distinctie. este un text dens, complex... eul liric trecand printr-o serie de transformari atitudinale, de la ironie si sarcasm la o iubire nedisimulata față de ungherul si stingherul plai romanesc. /pe nota de plată care miroase a piciorul pas înainte nu plânge dragă patrie nu pleca nicăieri câtă vreme mai ai în gură un dinte/
"ăsta sunt şi-aici mă termin". folosesc şi eu poanta lui Jean Constantin. scrieţi voi mai bine şi mai rafinat. dacă vă iau la scuturat domnilor critici nu ştiţi să-mi silabisiţi cuvântul caleidoscop, ca să dau un exemplu.
prea multe stîngăcii de exprimare yester, prea multe. mă gîndeam că punctul 2 este reprezentativ în acest sens, dar constat că de fapt fiecare răspuns are un grad de subordonare ciudat. apoi mixtura de limbaj colocvial/limbaj pretențios (rimă la aserțios).
"l'écho nu de la nuit" accompagne parfaitement l'image distorsionnée du jour... Je ne crois pas qu'il soit question là d'apprendre ou non la langue française... mais enfin, encore faut-il parfaitement la maîtriser pour lire ce texte. Cela ne fait aucun doute, car les subtilités de la langue s'alliant à celles des images poétiques, tout le rendu complexe de ce texte devient parfaitement "compréhensible" (au sens premier du terme : "prendre avec ") et puis la langue française est si jolie.... je ne dirai évidemment pas le contraire, surtout en ce printemps. Printemps des poètes...:) Primavara Poetilor... Donc ce texte -parfaitement écrit en français- a une résonnance tragique et amère : Comment puis-je parvenir à la liberté promise - ce grand jour qui éclaire les consciences en toute vérité- une liberté qualifiée de "tigresse" -qui comprend donc des qualités de courage et de réflexion, de souplesse d'esprit, d'agilité et de rapidité d'action - si je reste prisonnier de ma nuit, de mes erreurs sans cesse répétées, oubliées, de cet héritage douloureux qui me rend prisonnier d'une chimère. Même la communication -"Tour de Babel" malade- rend impossible une quelconque libération, l'illusion est plus forte, la déformation inaliénable. La photo renforce encore plus ce dernier terme "mon regard" qui renvoie dans un jeu de miroir et de contraste, illustration et poème dos à dos, et pourtant face à face -opposées- comme dans une pièce de monnaie pile ou face.
Virgil, mulțumesc, în primul rând, pentru apreciere! În al doilea rând, chestia cu metroul pustiu nu e o gafa, chiar este vorba de pustietatea metroului, un mijloc de transport al unor sentimente inexistente... Apoi: "amare" este pus cu schepsis acolo, în ideea de tristețe pe care ți-o induce un oraș pustiu și chiar în ideea indusă de însuși numele și însemnătatea orașului... mulțumesc pentru opinie!
Mi-a placut "umbra femeilor dansează în jurul focului"... ma duce cu gandul la fantasma sau la o femeie care nu are curaj pe masura fanteziei... desi ideea unei umbre comune genului si nu speciei are farmec mai ales daca focul acela depaseste stadiul fizic. Nu-mi place "fire albe se fac cenușă în palmele vântului."... prea facila exprimarea "fire albe"/"palmele vântului". "ochii sticloși"... formulare foarte des utilizata in poezie/proza. Cred ca utilizarea punctului pentru sugerarea sincopelor nu te avantajeaza, discursul tau poetic avand ca virtute tocmai fluiditatea versului. Ca opinie personala, cred ca in ultimele poezii scrise te pierzi intr-o simbolistica stearpa, cautand cu orice chip sa spiritualizezi... in mod normal puterea de expresie trebuie sa apara fara un "hei-rup" programatic. Imi permit, fara sper sa te ofensez, sa-ti dau o sugestie... scrie mai putin si lasa textele la decantat o perioada dupa ce le-ai compus... astfel o sa le vezi cu alti ochi.
este un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
de acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
Adevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
sincer mi se pare un poem slab epitete banale, singurul lucru ca imi atrage atentia e /îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale./ am citit-o de cateva ori si imi lasa un gust salciu in gura, nu aduce ceva nou, ceva care sa ma faca sa tresar, sa tremur, sa ma infior. femeie de spuma..s-a mai spus prapastii albastre s-a mai spus. .... poate gresesc si e genial insa iarta-ma, mi se pare slab si anost. simpla aparitie a numelui lui nichita acolo nu salveaza poemul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Grafica de Florin Pucă Nota: Daca cumva dă Aghiuță să fiu alesul, cedez premiul în favoarea urmatorului
pentru textul : Dumnezeu deVisele isi deschid aripi mari pina la cer. Uneori par de hirtie, alteori radiaza constelatii. Textul e cu tenta onirica, dar pastreaza o anumita inocenta, nostalgie.
pentru textul : Aripile din cer de"A scrie e ca și cum ai ridica o biserică pentru un dumnezeu pe care nu-l găsești." iata o fraza pe care o voi tine minte, cu siguranta.
pentru textul : viața ca un cerc defurtuna aceasta se pare, a creat brusc inspirație sau numai luna în doliu îndepărtată își leapădă straiele de cerneală ale necuvintelor dintre două lumi. imagini de intensitate, pline de tristețea unor șoapte uitate între paginile unei iubiri de altădată. nostalgia unei luni de ambră și miere partajate cândva. un fel de a scrie despre dragoste, din dragoste: "jumătate îți dau ție de lună e mult mai bine aici" "îți dau așadar jumătatea de umbră că-ți place să observi de acolo partea de cerneală în care aș putea să arunc cuvinte să se vadă tot ce încă ascund" "zborul îmi iese prin piele și se coase ca umbra de mine" "de câte ori suntem pierduți în somn sau vis unul din suflete îl caută pe celălalt prin găvanele lunii"
pentru textul : suntem ciudați deMoment poetic și albastru: "...oamenii albaștri au încă un ochi citadin"- un vers cu putere mare. ca o undă seismică. Îmi place alăturarea imagine- vers/esență, deși fotomontajul e foarte sugestiv și singur. Într-un moment ca acesta, chiar dacă mi-ai fi dușman, te-aș ierta!
pentru textul : "blue touches blue" deok - cu siguranta ca eu nu stiu multe lucruri mai mult sau mai putin elementare in poezie. dar crede-ma ca acest lucru este valabil si pentru tine. dar trec peste asta pentru ca nu imi pun mintea cu tine. ce vreau sa iti spun este ca a spune "primele doua versuri sint nesimtite" este un atac. pentru ca problema este destul de echivoca, vreau sa te avertizez ca am doua posibilitati. una este sa te sanctionez daca nu iti ceri scuze de la nicodem. a doua este sa nu fac nimic. dar, sa nu te superi daca vei primi de acum incolo atacuri la adresa versurilor tale, daca se va spune ca scrii versuri nesimtite sau execrabile, sau scolaresti sau etc. si mai ales sa nu vii sa te plingi la mine prin e-mailuri pentru asta. pentru ca este cutia pandorei pe care ai deschis-o tu. se deschide sezonul liber la vinatoare de vrajitoare.
pentru textul : noapte cu plată deE ceva vreme de când nu am mai citit un text așa de tâmpit.
pentru textul : Q Fever deMulțumesc, felicitări.
Nu știu dacă ceea ce urmează să spun este un comentariu "calificat", dar am o mărturisire: nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire. Poate nu vreau eu să mai privesc neaparat în direcția arătată de alții, dar mă aștept, chiar și într-un pastel, să găsesc ceva care să mă convingă că merită să citesc mai departe. Cu excepția finalului, de fapt cu excepția acelui "curgând se crește pod" nu văd nimic aici. Complet neconvingător.
pentru textul : Septembrie, începuturi dedragii mei, norocul acestui text este sa aiba cititori ca si voi. are cu cine dialoga.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I dedesi textul e dedicat, din cate imi aduc aminte, in alte vremi si zone, nuantele simtirilor asemeni (chiar si numai 5%) promit sinestezii in plan superior, multumesc pentru comentariu, scuze pentru intarzierea raspunsului
pentru textul : ?așa i-uN deSe prea poate să ai dreptate. Tare aș vrea să știu însă, cum te-aș putea întreba pe tine atunci când postez o poezie?
pentru textul : Inima mea decupată deam tot citit cautand imaginile clare pe care le gaseam in poemele tale. aici m-am pierdut -bolta cu sine, durere timida a batatura, liniștea domestică a unui frigider
poate urmatorul!
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură dealexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
pentru textul : high definition deapoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
pentru textul : flu & stuff deO poezie curata si de o frumusete aparte care nu straluceste dar nici nu se refuza imaginatiei lectorului... cred ca subtitlul spune multe :)
pentru textul : d&g deFrumoasă poezia, iar finalul e genial. În el e condensată toată iubirea de oameni (ipocrită) a majorității semenilor noștri pământeni. Felicitări, Adelina!
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deIoana, iți multumesc foarte mult pentru comentariu! Convinsă fiind că există tineri români (atât în România cât și în întreaga lume, nu are importanță) extrem de bine pregătiți care merită toate șansele, voi continua și eu să ofer aceste mici informații utile (și mulțumesc lui Virgil pentru înțelegerea și sprijinul de care dă dovadă), de multe ori neîndeajuns de mediatizate... In viață, important este să perseverezi! Talentul și inteligența vor fi răsplătite oriunde în lume!
pentru textul : Rezidențe de creație la Institutul Cultural Român din Paris degreat answer, Călin! I did not expect such a nice way to dodge a bullet. My sincere respect. And by the way, I enjoyed your notes, and I mean it.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti dePaule tu poți să mergi pe școala ardeleană sau pe via apia egal îmi este câtă vreme scrii numai ca să te afli în treabă. Cum adică virgulă cauți nordul liniștit ca un ceas elvețian? Poemul n-ar fi rău dacă l-ai mai scutura de frustrăile astea ale tale. Ești prea transparent și prea comercial.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară dePărerea mea cu sau fără mămăligă între dinți piticule.
pentru forta mesajului poetic, pentru autenticitatea si plasticitatea constructiei poemului, pentru lejeritatea cu care vehiculezi idei... o modesta penita.am remarcat acest text demult, l-am tot citit si am meditat inainte de a-i acorda meritata distinctie. este un text dens, complex... eul liric trecand printr-o serie de transformari atitudinale, de la ironie si sarcasm la o iubire nedisimulata față de ungherul si stingherul plai romanesc. /pe nota de plată care miroase a piciorul pas înainte nu plânge dragă patrie nu pleca nicăieri câtă vreme mai ai în gură un dinte/
pentru textul : de veghe în triaj de"ăsta sunt şi-aici mă termin". folosesc şi eu poanta lui Jean Constantin. scrieţi voi mai bine şi mai rafinat. dacă vă iau la scuturat domnilor critici nu ştiţi să-mi silabisiţi cuvântul caleidoscop, ca să dau un exemplu.
pentru textul : temeri grizate de...fie și pentru un fals interviu,
prea multe stîngăcii de exprimare yester, prea multe. mă gîndeam că punctul 2 este reprezentativ în acest sens, dar constat că de fapt fiecare răspuns are un grad de subordonare ciudat. apoi mixtura de limbaj colocvial/limbaj pretențios (rimă la aserțios).
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deUite inca unul care l-a descoperit pe Nietzsche :) Pacat de text ca avea un parfum aparte.
pentru textul : Doină de"l'écho nu de la nuit" accompagne parfaitement l'image distorsionnée du jour... Je ne crois pas qu'il soit question là d'apprendre ou non la langue française... mais enfin, encore faut-il parfaitement la maîtriser pour lire ce texte. Cela ne fait aucun doute, car les subtilités de la langue s'alliant à celles des images poétiques, tout le rendu complexe de ce texte devient parfaitement "compréhensible" (au sens premier du terme : "prendre avec ") et puis la langue française est si jolie.... je ne dirai évidemment pas le contraire, surtout en ce printemps. Printemps des poètes...:) Primavara Poetilor... Donc ce texte -parfaitement écrit en français- a une résonnance tragique et amère : Comment puis-je parvenir à la liberté promise - ce grand jour qui éclaire les consciences en toute vérité- une liberté qualifiée de "tigresse" -qui comprend donc des qualités de courage et de réflexion, de souplesse d'esprit, d'agilité et de rapidité d'action - si je reste prisonnier de ma nuit, de mes erreurs sans cesse répétées, oubliées, de cet héritage douloureux qui me rend prisonnier d'une chimère. Même la communication -"Tour de Babel" malade- rend impossible une quelconque libération, l'illusion est plus forte, la déformation inaliénable. La photo renforce encore plus ce dernier terme "mon regard" qui renvoie dans un jeu de miroir et de contraste, illustration et poème dos à dos, et pourtant face à face -opposées- comme dans une pièce de monnaie pile ou face.
pentru textul : la liberté promise deVirgil, mulțumesc, în primul rând, pentru apreciere! În al doilea rând, chestia cu metroul pustiu nu e o gafa, chiar este vorba de pustietatea metroului, un mijloc de transport al unor sentimente inexistente... Apoi: "amare" este pus cu schepsis acolo, în ideea de tristețe pe care ți-o induce un oraș pustiu și chiar în ideea indusă de însuși numele și însemnătatea orașului... mulțumesc pentru opinie!
pentru textul : Forme de empatie deMi-a placut "umbra femeilor dansează în jurul focului"... ma duce cu gandul la fantasma sau la o femeie care nu are curaj pe masura fanteziei... desi ideea unei umbre comune genului si nu speciei are farmec mai ales daca focul acela depaseste stadiul fizic. Nu-mi place "fire albe se fac cenușă în palmele vântului."... prea facila exprimarea "fire albe"/"palmele vântului". "ochii sticloși"... formulare foarte des utilizata in poezie/proza. Cred ca utilizarea punctului pentru sugerarea sincopelor nu te avantajeaza, discursul tau poetic avand ca virtute tocmai fluiditatea versului. Ca opinie personala, cred ca in ultimele poezii scrise te pierzi intr-o simbolistica stearpa, cautand cu orice chip sa spiritualizezi... in mod normal puterea de expresie trebuie sa apara fara un "hei-rup" programatic. Imi permit, fara sper sa te ofensez, sa-ti dau o sugestie... scrie mai putin si lasa textele la decantat o perioada dupa ce le-ai compus... astfel o sa le vezi cu alti ochi.
pentru textul : Ochi de leu deeste un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
pentru textul : Decembrie dede acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
Spor!:p
pentru textul : pe tocuri prea înalte deAdevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
pentru textul : Biruința Învierii ▒ desincer mi se pare un poem slab epitete banale, singurul lucru ca imi atrage atentia e /îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale./ am citit-o de cateva ori si imi lasa un gust salciu in gura, nu aduce ceva nou, ceva care sa ma faca sa tresar, sa tremur, sa ma infior. femeie de spuma..s-a mai spus prapastii albastre s-a mai spus. .... poate gresesc si e genial insa iarta-ma, mi se pare slab si anost. simpla aparitie a numelui lui nichita acolo nu salveaza poemul.
pentru textul : Străină dePagini