Abia asteptam un com ca asta si uite ca a venit. Am sa reproduc, in continuare, dialogul meu cu George Astalos de pe alt site. Pentru ca scopul in care am postat textul a fost sa provoc o discutie despre una si alta care se intampla prin "poiezia" noastra (draga de ea) actuala. Poate incepe pe aici o discutie in acest sens. Intre noi, "nespecialistii". Ca m-am saturat de criticastrii nostrii (zic ei, "de profesie")cu tot soiul de clasificari dambovitene saizecizecism, optzecism, douamiism...prin alte parti, se pare, se vorbeste, pare-se, mai aplicat; despre curente, par un examplu.
Si acum, discutia cu George.
George Asztalos 21.06.10 @ 9:48 editeaza
Impresia că despre mo sau po-mo trebuie vorbit doar de bine ca despre răposați. mai ales la producții citibile și uitabile rapid, fără note autentice, bazate doar pe tehnică și exclusiv interesante.
Un exorcism fără obiectul muncii în care metoda pune rezultatele în insignifianță. maestrul spune dar ceremonia nu mai e demult pe bune.
e just becouse. un fel de vrăjitor din Oz.
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 13:23 editeaza
po-mo? nu, ca pe vremea cand l-am scris, prin ‘70, nu exista. mo? nici atat, ca habar n-aveam de el (a fost scris la “glumeti” cand facusem o vizita pe acolo – o data probabil c-am sa scriu cum am ratat, la solicitarea unui coleg de rezerva care chiar nu glumea, sa fiu pus in locul lui Nea Nicu; si am ratat pt. ca doctoru’ n-a vrut sa-mi dea bilet de voie sa ies afara si sa actionez). Atunci de ce l-am postat acu’? Ma intreb si eu. Da voi care-l mai si cititi, ce vina aveti? Aveti doamnelor si domnilor. Ca vorbiti de “Creierul nostru funcţionează (dacă o face) asemenea lumii în care trăim.” – manifest fracturist; “hiperautenticismul, cultivarea valorilor “tari” ale biograficului (optzecistii cultivau valorile slabe), predilectia pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante” – douamiism; “Până la ieşirea din haos, să trăim cel puţin un postmodernism monumental!” – manifest boierist si…pot continua daca nu ma opriti. Trebuie sa recunoasteti ca sunt un precursor cel putin genial. Si-l depasesc net – intotdeauna am suferit de modestie – pe Rimbaud cu “Sezonul lui in Infern” despre care, pe aici,Teo Mortu zicea ca dpa el nu se mai pot scrie poeme in proza. Na! Ca v-am dat unu in versuri.Daca vreti sa stiti din ce curent nou fac parte, nu va spun. Ca nu l-am patentat inca. Si-mi fura altii ieea.
George Asztalos 21.06.10 @ 14:45 editeaza
înțeleg, e ca la faza în care încerci să aprinzi trei feluri de brichete și degeaba că tot chibritul te salvează. soluția e mai degrabă alta: să ști care fel de brichete e bun și care nu. altfel ne trimit gospodinele după chibrituri. că le-am gătat…
asta apropo de curente. în rest poema e faină ca divertisment dar suferindă la capitolul autenticitate. nu e un capăt de țară dar nici genial în ghilimele nu puteți fi d-le Gorun. cu sau fără glumeți. cu sau fără patent pe idei.
să aiurim de bine. cu sau fără Nichita
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 15:14 editeaza
Haide, george! Ca noi ne certam pe geni(t)alitate. Si peste noi vine Apocalipsa (de la Vaslui?!)Dar Cozan ala, n-o fi el genial,insa merge impotriva curentului (curentelor). Si chiar face misto de toata lumea (chiar si de el). Cu o pofta pantagruelica de parodie. E mare, dom’le. D-aia se fac criticastrii nostrii scumpi ca nu-l baga in seama. Ca s-ar lua singuri la misto si n-au simtul umorului. Cu maximalismul/Minimalismul care a inceput sa-i bantuie. Ca doar ne sincronizam, ne sincronizam…Ca pe timpuri (nu pot sa nu vorbesc despre ele, ca doar le-am trait). Cand nea Nicu s-a dus intr-o vizita de lucru la o fabrica de biscuiti si i-a intrebat pa aia “Biscuiti?”, biscuim, biscuim…
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 16:18 editeaza
P.S.
Cand am zis ca textul asta (amarat) l-am scri prin ‘70, am zis-o pe bune. Si nici nu l-am publicat. Ca, vorba ta, mi-era frica sa nu-i iau painea de la gura lui Nichita (Dumnezeu sa-l ierte!)
ba tu eşti. ba tu. penibil, desigur. mai avem puţin şi jucăm v-aţi ascunselea. hai că-mi pierd timpul cu tine. virgil, unde ai găsit tu că se scrie nuremberg, nu ştiu. ascultă aici: nürnberg ! Da, clar ?
tu chiar crezi că nu am priceput ce răspuns voiai ? păi tocmai de aceea nu ţi-am răspuns, pt. că tu aveai deja concluzia pregătită, ceea ce ai şi dovedit ulterior. apoi, dacă ştii ce mă tot pisezi ?
de fapt persoane ca tine, fixiste, sunt cele care ţin cu tot dinadinsul să fie "politically correct" tulbură atmosfera printr-o obtuzitate incredibilă. da, unii au ucis în numele lui Iisus, alţii sunt în stare, ca tine, să "ucidă" în numele unei idei de corectitdine politică.
aşa de curiozitate, eşti protestant sau neoprotestant ? nu am nici o prob. cu aceste confesiuni,( ba chiar am prieteni vechi protestanţi), dar parcă te-ai aprins prea uşor, ori interviul unui călugăr bătrân nu avea acest scop. ceea ce tu nu poţi înţelege e că dacă îi vei lua un interviu papei Ratzinger s-ar putea să te simţi jignit. asta nu înseamnă că el a vrut să te jignească, ci doar că îţi exprimă o idee, o credinţă care nu e în acord cu opiniile tale. tu te comporţi ca un fel de miliţie spirituală care stabileşte ceea ce e publicabil şi ceea ce nu e. hei, interviul cu pricina nu a stârnit atâtea reacţii ( de acest gen), în altă parte, ceea ce mă duce cu gândul că eşti prea îngust în opinii.
acum un an măicuţele, când Iustin Pârvu a împlinit 92 de ani, i-au cântat imnul legiunii, din dorinţa de a-i face unui bătrân o bucurie prin intonarea unei melodii care îi amintea de tinereţe. deşi totul se petrecea într-un cadru intim, personal, s-a găsit un deştept care a făcut cumva şi a filmat cu telefonul scena. vai ! ce mai freamăt, ce mai zbucium. deşi nu plecase nimeni din mănăstire cu parapuri, steaguri, cămăşi verzi cu diagonală s-au găsit pompieri de seriviciu ( aşa cam ca tine ), să urle: ciub de legionari, pericol vizând democraţia, etc... rezultatul a fost fain. după o campanie de presă intensă, mai toţi au luat cu aslat you-tube-ul şi au căutat melodia cu pricina. s-au înregistrat vreo câteva zeci de mii de vizitatori.
ca să nu mă mai lungesc ! tragi concluzii foarte, dar foarte pripite. amesteci. vrei să nu deranjezi pe nimeni. ok. te priveşte.
P.S. frate îmi este cel care crede în Iisus Hristos şi care mărturiseşte că este Dumnezeu întrupat, fără ca firea dumnezeiască şi cea umană să se fi modificat, "fără stricăciune şi fără schimbare", aşa cum s-a stabilit în ceva Consilii Ecumenice, de care nu ştiu dacă ai auzit de către oameni foarte credincioşi, dar mai ales foarte erudiţi.
Katya, te cred, iar opinia ta nici nu mă deranjează nici nu mă miră. E o chestiune de receptare reciprocă. Avem lungimi de undă diferite, asta, însă, nu înseamnă că nu te citesc.
Incearca sa eviti comparatiile sau abundenta lor: ca o, ca un, acolo unde este posibil. La fel, rima de genul: tigara / doara, probabil involuntara, asa ti-a iesit din tastatura. Zici in final: "zid de" - suna metalic, zdruncina textul fluid si nu e cazul. Versul "sa fugim" nu e rezistent, asa subtire.
In rest, ce sa zic, e primul text care mi-a placut, vara asta.
Alma, mulțumesc. Am văzut varianta ta. Dar eu doresc să păstrez scrisul albastru-indigo ca marea la ora 7 seara și să fie poziționat exact acolo, fiindcă are sens. Voi încerca să micșorez poza doar. Am încercat acum dar văd că nu mi-a preluat-o. Revin. În foto, acolo unde se află textul, e apă. Și voi păstra așa, cu italice, iar întreg acel spațiu. Și neapărat aceste culori.
dragut. culmea e ca azi si eu am avut ceva cu verdele :)) sufletelele noastre mici si verzi ps: vad ca pe tastatura "o" e langa "i". noaptea am prefacut-o. diagnostic: typo :D tre` totusi corectat
Un eseu la fel de confuz ca și titlul său... 'între Orfeu și Euridice'... adică scuze... ce vreți să spuneți aici stimate domn? Între Ana și Caiafa aș fi acceptat având în vedere felul cum dezvoltați textul, pentru că lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini și obligatoriu avizați având în vedere tema abordată... încât ele, ideile, finalmente nu mai aparțin autoarei analizate ci chiar Dvs., domnule Cristea, devenit prin scriitura aceasta care vă absoarbe, mult mai mult decât un simplu eseist al poeziei acestei autoare.
Și asta se întâmplă cam de la jumătatea textului încolo... de unde începând ideile pierd legătura cu autoarea și devin în întregime ale Dvs. domnule Dorel, eu cel puțin le-aș recunoaște și pe maidane.
unde vezi tu mai trandafiri aici. sint macesi. Rosa canina. astia or fi rude cu trandafirii dar sint salbatici. eu zic sa te uiti la paradoxul dintre deficienta in dragoste si inimile care ardeau. p.s. eu daca scriu "despre dragoste" nu cred ca devin "feminin". dimpotriva, sper ca invers.
Îi iei pâinea de la gură lu Firică. Numai că ăla le zice mai concentrat şi la o obect. Să le priceapă tot boborul. Adică să le constate la superlativul absolut fără să la dea nicio atenţie. Inclusiv cadrele didactice şi intelectualii satului. Uite-aşa se scrie, bă! Ca mine. Într-o cultură Pub, mai Pub cecât a lui F. Uite ce mare sunt. Da nu sunt. Aşa sunt io.
mi-a rămas în minte sfârșitul și nu numai pentru simplu fapt că e sfârșit, ci pentru că mi-a expus niște secvențe frumoase. cine să treacă peste podul cuvintelor, cine?
Draga Queen Margot, iti multumesc pentru ca ai revenit, si inca atat de detaliat. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este sa ma multumeasca pe mine, dar sunt convinsa ca tu stii asta deja, si mai sunt convinsa ca la randul tau simti bucurie cand cineva se apleaca asupra scrierilor tale cu atentie.
Mă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!
Mi-a plăcut modul în care focalizezi în acest haiku. Trecerea de la macro la microcosmos. Este sentimentul că dincolo de aparenţe putem observa lumea în colţurile ei mai întunecate sau mai puţin aparente aşa cum putem să auzim bâzîitul unei muşte pe o stradă aglomerată. Surprinzi foarte frumos particularul, individualitatea, şi într-o astfel de ramă acel chibrit străluceşte mai frumos decât artificiile. Şi pentru cel care îl aprinde e poate la fel.
Poate sunt recomandate versurile literaturii pentru copii. Fac parte dintr-o carte pentru copii? Ar trebui menționat într-un subtitlu. Ar merita și niște ilustrații adecvate, cred că nu ar fi exclus să găsești și colaboratori. Why not?
un traseu al cuvintelor ce zboara, trecatoare intr-o lume a semnelor gravate; doar acele cuvinte asa cum raman ele nude, neajutorate, tintuite in sufletul nostru...
Vă urez mult succes iar colegilor Paul Gorban, Costin Tănăsescu, Mihai Leoveanu îi doresc mulți cititori și să fie apreciați. Un salut călduros lui Ramy Secrieru. Felicitări
un flash, o varianta a unei toamne destul de bine conturata in care eu as accentua totusi "prabusirea", inlocuind "in" din primul vers cu "peste"... parca imaginea e mai veridica si mai de impact daca prabusirea se face "peste" ceva ... si as scoate "niste" din penultimul vers eliminand ambiguitatea ...folosirea cuvintelor de mica notorietate: tamarisc, peptide, muntii adirondack, restrang peisajul la un cadru concret, ceea ce da personalitate textului.
ganduri bune
Anna
Textul începe prost - clişeic, slăvind eterna tăcerea mult, mult supraapreciată. Ca O. Paler, consider că tăcerea e net inferioară cuvântului. Iar poetul nu ar trebui să tacă mai mult decât scrie. Nici la nivel pur expresiv începutul textului nu e sui-generis.
Tot pseudodiscursul ce urmează e ca o casă pornind din temelie strâmbă. Pe toate palierele. Inclusiv sublimul "ever", care e, oricum, cel mai inspirat lucru de pâna acolo.
"dar cel mai
bine-ar fi, poete
să ai toate simțurile
la locul lor
și doar tu
să îți lipsești" - doar partea aceasta e poezie. Şi nici măcar nu are nevoie de barbologia în notă detaşată de deasupra ei. E firească, are ceva de spus şi o spune în puţine cuvinte. Eu aş şterge tot de până atunci şi aş dezvolta porţiunea asta, dar fără să diluez. Aş dezvolta prin zona inefabilului şi a sugestiei imagistice. Şi aş pune şi virgula necesară, după "poete".
"gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine", mă duce cu gândul la filmul "Once upon a time in America" și dacă l-ai vizionat, știi despre ce vorbesc. Ar merge cum spune si Dorin puțin dezvoltat dar tu ai atâtea idei, precum îți este viața.:) Nu e grabă, mai cu seamă că noaptea îți auzi respirația ca un avion, ca un sinucigaș cu urechea lipită de șină, încă mai speri în oameni cu gesturi repetitive. O fi bine, o fi rău, nu știm. Tu scrie exact cum simți și ți-e crezul într-un anume Dumnezeu și chiar de aiurea de-o fi, îți aparții, pricepi? și ești ceea ce ești! Silvia
noaptea trecuta i-am dat trista veste si lui Carmen Visalon. s-a necajit. nici ea nu stia nimic despre trecerea Luanei in nefiinta. si Carmen o admira pe Luana pentru talent, entuziasm si generozitate. ar trebui facut ceva cu prozele sale. ar fi mare pacat sa se piarda sau sa nu fie suficent cunoscute. am preluat linkul si il voi populariza, oricum. sunt si scriitori cu adevarat talentati, precum Luana, care nu se iau in serios cu adevarat, ca scriitori, iar opera lor nu este pe deplin receptata si accesata. mi se pare total nedrept ca numele unor astfel de oameni care au ceva de spus in lumea cainoasa a literaturii sa se piarda in aceast ocean de lansari editoriale glasate cu nimicuri care umplu librariile pana la refuz.
si din partea lui Carmen condoleante tuturor prietenilor Luanei
daca putem ajuta cu altceva in afara preluarii linkului, te rog apeleaza cu incredere. adresa mea de mail este pe site.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Abia asteptam un com ca asta si uite ca a venit. Am sa reproduc, in continuare, dialogul meu cu George Astalos de pe alt site. Pentru ca scopul in care am postat textul a fost sa provoc o discutie despre una si alta care se intampla prin "poiezia" noastra (draga de ea) actuala. Poate incepe pe aici o discutie in acest sens. Intre noi, "nespecialistii". Ca m-am saturat de criticastrii nostrii (zic ei, "de profesie")cu tot soiul de clasificari dambovitene saizecizecism, optzecism, douamiism...prin alte parti, se pare, se vorbeste, pare-se, mai aplicat; despre curente, par un examplu.
Si acum, discutia cu George.
George Asztalos 21.06.10 @ 9:48 editeaza
Impresia că despre mo sau po-mo trebuie vorbit doar de bine ca despre răposați. mai ales la producții citibile și uitabile rapid, fără note autentice, bazate doar pe tehnică și exclusiv interesante.
Un exorcism fără obiectul muncii în care metoda pune rezultatele în insignifianță. maestrul spune dar ceremonia nu mai e demult pe bune.
e just becouse. un fel de vrăjitor din Oz.
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 13:23 editeaza
po-mo? nu, ca pe vremea cand l-am scris, prin ‘70, nu exista. mo? nici atat, ca habar n-aveam de el (a fost scris la “glumeti” cand facusem o vizita pe acolo – o data probabil c-am sa scriu cum am ratat, la solicitarea unui coleg de rezerva care chiar nu glumea, sa fiu pus in locul lui Nea Nicu; si am ratat pt. ca doctoru’ n-a vrut sa-mi dea bilet de voie sa ies afara si sa actionez). Atunci de ce l-am postat acu’? Ma intreb si eu. Da voi care-l mai si cititi, ce vina aveti? Aveti doamnelor si domnilor. Ca vorbiti de “Creierul nostru funcţionează (dacă o face) asemenea lumii în care trăim.” – manifest fracturist; “hiperautenticismul, cultivarea valorilor “tari” ale biograficului (optzecistii cultivau valorile slabe), predilectia pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante” – douamiism; “Până la ieşirea din haos, să trăim cel puţin un postmodernism monumental!” – manifest boierist si…pot continua daca nu ma opriti. Trebuie sa recunoasteti ca sunt un precursor cel putin genial. Si-l depasesc net – intotdeauna am suferit de modestie – pe Rimbaud cu “Sezonul lui in Infern” despre care, pe aici,Teo Mortu zicea ca dpa el nu se mai pot scrie poeme in proza. Na! Ca v-am dat unu in versuri.Daca vreti sa stiti din ce curent nou fac parte, nu va spun. Ca nu l-am patentat inca. Si-mi fura altii ieea.
George Asztalos 21.06.10 @ 14:45 editeaza
înțeleg, e ca la faza în care încerci să aprinzi trei feluri de brichete și degeaba că tot chibritul te salvează. soluția e mai degrabă alta: să ști care fel de brichete e bun și care nu. altfel ne trimit gospodinele după chibrituri. că le-am gătat…
asta apropo de curente. în rest poema e faină ca divertisment dar suferindă la capitolul autenticitate. nu e un capăt de țară dar nici genial în ghilimele nu puteți fi d-le Gorun. cu sau fără glumeți. cu sau fără patent pe idei.
să aiurim de bine. cu sau fără Nichita
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 15:14 editeaza
Haide, george! Ca noi ne certam pe geni(t)alitate. Si peste noi vine Apocalipsa (de la Vaslui?!)Dar Cozan ala, n-o fi el genial,insa merge impotriva curentului (curentelor). Si chiar face misto de toata lumea (chiar si de el). Cu o pofta pantagruelica de parodie. E mare, dom’le. D-aia se fac criticastrii nostrii scumpi ca nu-l baga in seama. Ca s-ar lua singuri la misto si n-au simtul umorului. Cu maximalismul/Minimalismul care a inceput sa-i bantuie. Ca doar ne sincronizam, ne sincronizam…Ca pe timpuri (nu pot sa nu vorbesc despre ele, ca doar le-am trait). Cand nea Nicu s-a dus intr-o vizita de lucru la o fabrica de biscuiti si i-a intrebat pa aia “Biscuiti?”, biscuim, biscuim…
Gorun Manolescu 21.06.10 @ 16:18 editeaza
pentru textul : Descântec deP.S.
Cand am zis ca textul asta (amarat) l-am scri prin ‘70, am zis-o pe bune. Si nici nu l-am publicat. Ca, vorba ta, mi-era frica sa nu-i iau painea de la gura lui Nichita (Dumnezeu sa-l ierte!)
ba tu eşti. ba tu. penibil, desigur. mai avem puţin şi jucăm v-aţi ascunselea. hai că-mi pierd timpul cu tine. virgil, unde ai găsit tu că se scrie nuremberg, nu ştiu. ascultă aici: nürnberg ! Da, clar ?
tu chiar crezi că nu am priceput ce răspuns voiai ? păi tocmai de aceea nu ţi-am răspuns, pt. că tu aveai deja concluzia pregătită, ceea ce ai şi dovedit ulterior. apoi, dacă ştii ce mă tot pisezi ?
de fapt persoane ca tine, fixiste, sunt cele care ţin cu tot dinadinsul să fie "politically correct" tulbură atmosfera printr-o obtuzitate incredibilă. da, unii au ucis în numele lui Iisus, alţii sunt în stare, ca tine, să "ucidă" în numele unei idei de corectitdine politică.
aşa de curiozitate, eşti protestant sau neoprotestant ? nu am nici o prob. cu aceste confesiuni,( ba chiar am prieteni vechi protestanţi), dar parcă te-ai aprins prea uşor, ori interviul unui călugăr bătrân nu avea acest scop. ceea ce tu nu poţi înţelege e că dacă îi vei lua un interviu papei Ratzinger s-ar putea să te simţi jignit. asta nu înseamnă că el a vrut să te jignească, ci doar că îţi exprimă o idee, o credinţă care nu e în acord cu opiniile tale. tu te comporţi ca un fel de miliţie spirituală care stabileşte ceea ce e publicabil şi ceea ce nu e. hei, interviul cu pricina nu a stârnit atâtea reacţii ( de acest gen), în altă parte, ceea ce mă duce cu gândul că eşti prea îngust în opinii.
acum un an măicuţele, când Iustin Pârvu a împlinit 92 de ani, i-au cântat imnul legiunii, din dorinţa de a-i face unui bătrân o bucurie prin intonarea unei melodii care îi amintea de tinereţe. deşi totul se petrecea într-un cadru intim, personal, s-a găsit un deştept care a făcut cumva şi a filmat cu telefonul scena. vai ! ce mai freamăt, ce mai zbucium. deşi nu plecase nimeni din mănăstire cu parapuri, steaguri, cămăşi verzi cu diagonală s-au găsit pompieri de seriviciu ( aşa cam ca tine ), să urle: ciub de legionari, pericol vizând democraţia, etc... rezultatul a fost fain. după o campanie de presă intensă, mai toţi au luat cu aslat you-tube-ul şi au căutat melodia cu pricina. s-au înregistrat vreo câteva zeci de mii de vizitatori.
ca să nu mă mai lungesc ! tragi concluzii foarte, dar foarte pripite. amesteci. vrei să nu deranjezi pe nimeni. ok. te priveşte.
P.S. frate îmi este cel care crede în Iisus Hristos şi care mărturiseşte că este Dumnezeu întrupat, fără ca firea dumnezeiască şi cea umană să se fi modificat, "fără stricăciune şi fără schimbare", aşa cum s-a stabilit în ceva Consilii Ecumenice, de care nu ştiu dacă ai auzit de către oameni foarte credincioşi, dar mai ales foarte erudiţi.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " depoate că da, poate că nu/ poate eu sau poate tu/ soarele vom transforma/ intr-o pizza ce-om manca.
pentru textul : Osânda soarelui deDacă ne gândim la prea multe lucruri când facem dragoste, s-ar putea să nu mai facem. Adică, să devenim impotenţi.
pentru textul : Când fac dragoste deKatya, te cred, iar opinia ta nici nu mă deranjează nici nu mă miră. E o chestiune de receptare reciprocă. Avem lungimi de undă diferite, asta, însă, nu înseamnă că nu te citesc.
pentru textul : Străină deErată la comentariul anterior: "sucomba" Scuze. emanuel pope
pentru textul : Unde dai și unde crapă. De la matricea S la eveniment impredictibil. dedone. eu incercam mereu cu HTML code. multumesc, virgil.
pentru textul : cenusa de fachir deIncearca sa eviti comparatiile sau abundenta lor: ca o, ca un, acolo unde este posibil. La fel, rima de genul: tigara / doara, probabil involuntara, asa ti-a iesit din tastatura. Zici in final: "zid de" - suna metalic, zdruncina textul fluid si nu e cazul. Versul "sa fugim" nu e rezistent, asa subtire.
In rest, ce sa zic, e primul text care mi-a placut, vara asta.
pentru textul : mă irită vara asta, mă deAlma, mulțumesc. Am văzut varianta ta. Dar eu doresc să păstrez scrisul albastru-indigo ca marea la ora 7 seara și să fie poziționat exact acolo, fiindcă are sens. Voi încerca să micșorez poza doar. Am încercat acum dar văd că nu mi-a preluat-o. Revin. În foto, acolo unde se află textul, e apă. Și voi păstra așa, cu italice, iar întreg acel spațiu. Și neapărat aceste culori.
pentru textul : Renaștere dedragut. culmea e ca azi si eu am avut ceva cu verdele :)) sufletelele noastre mici si verzi ps: vad ca pe tastatura "o" e langa "i". noaptea am prefacut-o. diagnostic: typo :D tre` totusi corectat
pentru textul : suflare de viață deUn eseu la fel de confuz ca și titlul său... 'între Orfeu și Euridice'... adică scuze... ce vreți să spuneți aici stimate domn? Între Ana și Caiafa aș fi acceptat având în vedere felul cum dezvoltați textul, pentru că lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini și obligatoriu avizați având în vedere tema abordată... încât ele, ideile, finalmente nu mai aparțin autoarei analizate ci chiar Dvs., domnule Cristea, devenit prin scriitura aceasta care vă absoarbe, mult mai mult decât un simplu eseist al poeziei acestei autoare.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deȘi asta se întâmplă cam de la jumătatea textului încolo... de unde începând ideile pierd legătura cu autoarea și devin în întregime ale Dvs. domnule Dorel, eu cel puțin le-aș recunoaște și pe maidane.
după o astfel de lectură m-am limpezit de tot, nu doar privirea:).mulțumesc.
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea decer senin și viață verde... în loc de un „La mulți ani”, întârziat!
unde vezi tu mai trandafiri aici. sint macesi. Rosa canina. astia or fi rude cu trandafirii dar sint salbatici. eu zic sa te uiti la paradoxul dintre deficienta in dragoste si inimile care ardeau. p.s. eu daca scriu "despre dragoste" nu cred ca devin "feminin". dimpotriva, sper ca invers.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deÎi iei pâinea de la gură lu Firică. Numai că ăla le zice mai concentrat şi la o obect. Să le priceapă tot boborul. Adică să le constate la superlativul absolut fără să la dea nicio atenţie. Inclusiv cadrele didactice şi intelectualii satului. Uite-aşa se scrie, bă! Ca mine. Într-o cultură Pub, mai Pub cecât a lui F. Uite ce mare sunt. Da nu sunt. Aşa sunt io.
pentru textul : prima doamnă demi-a rămas în minte sfârșitul și nu numai pentru simplu fapt că e sfârșit, ci pentru că mi-a expus niște secvențe frumoase. cine să treacă peste podul cuvintelor, cine?
pentru textul : Gena balanței deDraga Queen Margot, iti multumesc pentru ca ai revenit, si inca atat de detaliat. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este sa ma multumeasca pe mine, dar sunt convinsa ca tu stii asta deja, si mai sunt convinsa ca la randul tau simti bucurie cand cineva se apleaca asupra scrierilor tale cu atentie.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deMă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deDeosebită prima strofă și în special versul "se scurg din zmee în cretă", o imagine inedită a trecerii copilăriei și a tuturor trecerilor...
pentru textul : zmee și cretă decumva aceasta fragmentare a fost voita, masurata in temporal. ma bucur ca ai venit si ai mai legat din umbre.
pentru textul : erhan înainte de iarnă deMi-a plăcut modul în care focalizezi în acest haiku. Trecerea de la macro la microcosmos. Este sentimentul că dincolo de aparenţe putem observa lumea în colţurile ei mai întunecate sau mai puţin aparente aşa cum putem să auzim bâzîitul unei muşte pe o stradă aglomerată. Surprinzi foarte frumos particularul, individualitatea, şi într-o astfel de ramă acel chibrit străluceşte mai frumos decât artificiile. Şi pentru cel care îl aprinde e poate la fel.
pentru textul : Haiku deprobabil, nu ma bag. cred insa ca am vrut sa scriu despre altceva aici, sau poate altfel
pentru textul : uneori femeia dePoate sunt recomandate versurile literaturii pentru copii. Fac parte dintr-o carte pentru copii? Ar trebui menționat într-un subtitlu. Ar merita și niște ilustrații adecvate, cred că nu ar fi exclus să găsești și colaboratori. Why not?
pentru textul : Șoapte lângă o rază deun traseu al cuvintelor ce zboara, trecatoare intr-o lume a semnelor gravate; doar acele cuvinte asa cum raman ele nude, neajutorate, tintuite in sufletul nostru...
pentru textul : Soudain la durée se déploie dedesigur Cristina, mulțumesc că mi-ai amintit
pentru textul : starea hermeneia deVă urez mult succes iar colegilor Paul Gorban, Costin Tănăsescu, Mihai Leoveanu îi doresc mulți cititori și să fie apreciați. Un salut călduros lui Ramy Secrieru. Felicitări
pentru textul : Cenaclul Virtualia vă invită... deun flash, o varianta a unei toamne destul de bine conturata in care eu as accentua totusi "prabusirea", inlocuind "in" din primul vers cu "peste"... parca imaginea e mai veridica si mai de impact daca prabusirea se face "peste" ceva ... si as scoate "niste" din penultimul vers eliminand ambiguitatea ...folosirea cuvintelor de mica notorietate: tamarisc, peptide, muntii adirondack, restrang peisajul la un cadru concret, ceea ce da personalitate textului.
pentru textul : newsflash/2 deganduri bune
Anna
Textul începe prost - clişeic, slăvind eterna tăcerea mult, mult supraapreciată. Ca O. Paler, consider că tăcerea e net inferioară cuvântului. Iar poetul nu ar trebui să tacă mai mult decât scrie. Nici la nivel pur expresiv începutul textului nu e sui-generis.
Tot pseudodiscursul ce urmează e ca o casă pornind din temelie strâmbă. Pe toate palierele. Inclusiv sublimul "ever", care e, oricum, cel mai inspirat lucru de pâna acolo.
"dar cel mai
bine-ar fi, poete
să ai toate simțurile
la locul lor
și doar tu
pentru textul : poem de 70 de cenți desă îți lipsești" - doar partea aceasta e poezie. Şi nici măcar nu are nevoie de barbologia în notă detaşată de deasupra ei. E firească, are ceva de spus şi o spune în puţine cuvinte. Eu aş şterge tot de până atunci şi aş dezvolta porţiunea asta, dar fără să diluez. Aş dezvolta prin zona inefabilului şi a sugestiei imagistice. Şi aş pune şi virgula necesară, după "poete".
"gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine", mă duce cu gândul la filmul "Once upon a time in America" și dacă l-ai vizionat, știi despre ce vorbesc. Ar merge cum spune si Dorin puțin dezvoltat dar tu ai atâtea idei, precum îți este viața.:) Nu e grabă, mai cu seamă că noaptea îți auzi respirația ca un avion, ca un sinucigaș cu urechea lipită de șină, încă mai speri în oameni cu gesturi repetitive. O fi bine, o fi rău, nu știm. Tu scrie exact cum simți și ți-e crezul într-un anume Dumnezeu și chiar de aiurea de-o fi, îți aparții, pricepi? și ești ceea ce ești! Silvia
pentru textul : aproape departe denoaptea trecuta i-am dat trista veste si lui Carmen Visalon. s-a necajit. nici ea nu stia nimic despre trecerea Luanei in nefiinta. si Carmen o admira pe Luana pentru talent, entuziasm si generozitate. ar trebui facut ceva cu prozele sale. ar fi mare pacat sa se piarda sau sa nu fie suficent cunoscute. am preluat linkul si il voi populariza, oricum. sunt si scriitori cu adevarat talentati, precum Luana, care nu se iau in serios cu adevarat, ca scriitori, iar opera lor nu este pe deplin receptata si accesata. mi se pare total nedrept ca numele unor astfel de oameni care au ceva de spus in lumea cainoasa a literaturii sa se piarda in aceast ocean de lansari editoriale glasate cu nimicuri care umplu librariile pana la refuz.
si din partea lui Carmen condoleante tuturor prietenilor Luanei
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. dedaca putem ajuta cu altceva in afara preluarii linkului, te rog apeleaza cu incredere. adresa mea de mail este pe site.
a fost o vizionare foarte interesanta si placuta
pentru textul : o poveste cu zile și nopți dePagini