Pentru mine titlul este un turn-off pentru că mă duce cu gândul la o anumită realitate menghelist-holocaustică, if you know what I mean, şi deşi înţeleg ce vrei să spui aş fi preferat să fie altfel spus chiar riscând o cucofonie cum "experienţe cu copii" ceea ce ar fi sugerat că părinţii au partea lor în acest experiment, ca subiecţi, şi ar fi justificat folosirea persoanei întâia plural la care, by the way, nu subscriu în totalitate şi acesta este cel de-al doilea turn-off al textului tău din punctul meu de vedere. Şi ca să strâng a treia oară şi definitiv robinetul mai este şi tematica aceasta foarte sensibilă şi riscantă a patriotismului la români, o noţiune injectată zilnic în epoca de lemn mânjit cu aur, şi ca orice medicament abuzat şi fără voie nu îşi mai face [uşor] efectul.

Uite un experiment ne-experimental :-) Provocare, depășire bariere. Cititorul care lenevește are nevoie de mai mult decât de un dop, fie el și element de surpriză ca la șampanie. Aici e de lucru, nu glumă, de partea cititorului :-) Poate mai revin și cu critica, poate nu. Tu, însă, sper.

Ilarius, mă bucur că ți-a plăcut fotografia, și eu o consider reușită, iată că are și cubul nostru un sens :). Voi revedea strofa respectivă și voi ține cont de observațiile tale, pentru care îți mulțumesc.

nu observasem.

Poți să folosești cât vrei expresia "biserica pițigoilor", nu există interdicție, sunt de acord cu Virgil Titarenco, doar am spus că nu e a ta. E titlul fericit al unei colecții. Cine e Mircea Lăcătuș?

Cred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.

Andu, salut inițiativa ta și sper să pot participa și eu cu un poem, dacă o să am timp și inspirație cu atât mai mult că știu că Dumnezeu este foarte exigent, pe măsura indulgenței Sale. Cu stimă

Mi-a plăcut să citesc acest poem cu părinţi, însă ai putea renunţa la
"acum,
când mă uit la mersul planetei,
îmi vine să plâng cu ce viteză aleargă." - pentru că sună rupt din context, la fel ca şi "coliziune" - înlocuieşte cu altceva.

Foarte interesantă strofa a doua, minunată, chiar.

aproape ca ma indeamna ultimul comentariul al lui Francisc la a scrie o polemica. ceva de genul ce doresc oamenii mai mult? Un despot luminat sau o libertate responsabila? si ce anume le-ar face mai bine? On a short run and on a long run.

da, uite ca m-a facut sa zimbesc. se pare ca ai revenit la ce stii sa faci bine, scrisul aerisit, vertical. textul e simplu, ludic, poate chiar la limita simplismului daca nu ar fi substratul numerologic (sau astrologic), (sau poate kabalistic), sau poate cine mai stie. dar daca tot ai "notat" atit si prin atitea locuri uite iti dau o penita sa tatuezi mai departe

For better for worse I'll become a lesbian and still fall in love with this poem.
It's driving me to the edge and, when I think of such edges, I get totally horny!
Not to mention the finger... that was awesome!
Congrats.
P.S: I don't think patterns should be applied upon authors... Corina keeps on being surprisingly fresh. And English language sounds so cool here on Hermeneia, I love it, everything is beautiful!

Virgil, văd că mânuiești încă un cuvânt greu pentru diaspora 'caraghios' ... dar nu îi stăpânești semantica.
La fel cum nu te exprimi corect în 'le vei vedea în multe din textele mele'... cred că a venit momentul în care trebuie să scrii doar în americănește.
Sau în romgleză.
Nu de altceva, dar ca să nu mai greșești, nu cred că mai stăpânești cum trebuie nici limba română nici, ceea ce este mai serios, cultura română actuală.
Hermeneia va rămâne la fel de fermecătoare.

Stimate Dihanie, nu sunt absolut deloc deranjat de că nu-ți place poemul acesta.E dreptul tău să emiți judecăți de valoare. Ceea ce este cu adevărat supărător este modul în care te-ai adresat poetei Adriana Lisandru.Modul agresiv și bădărănesc de a vorbi unei femei este inadmisibil, mai ales că te afli pe un site de literatură.

Poate, e o părere, mă mai gândesc şi mai schimb.

oricum mulţumesc!