să zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
să spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu
Trebuie ambiț să parodiezi așa ceva. Textul pare în sine o parodie la ecuația :creator ori doi egal cu en la puterea cititor...:) Valoarea lui en o deduce autorul în final ca fiind o oră. De noroc...de trăire. Bun. Chiar și confuzia din final are rezonul ei acolo. Doar era vorba de un creator neînțeles. Două stîngăcii, două morți, deodată...spune autorul. Care e șpilul? În mod normal, dacă ai inspirația să rămîi integru, nededublat, om și creator pînă la sfîrșit, poți muri de două ori...deodată. Altfel mori înainte, neinspirat și fără sens. Așa se vede necunoscuta din ecuație aici la puterea mea, a cititorului. Am fost norocos Andule? Eu cred că da... și fără suta aia de parai... Pe curînd, george
O construcție lexicală, exploatând un ludic al paradoxului, susținută admirabil de de cele patru versuri din final(cu un plus pentru ultimul vers) sau, poate, pregătind spațiul liric pentru acestea. Consider că ar trebui "rezolvate" acele patru versuri, în monorimă, care strică versificația. Cu amiciție,
sapphire, multumesc de trecere si de semn. ai vazut multe din imaginile pe care am contat ( poezia din final s-a vrut a fi mai slaba calitativ, mizand pe o descarcare a atmosferei create pana atunci ). ma bucura mai mult faptul ca ai vazut o imagine pe care eu am ascuns-o bine in poezie ( asa am crezut eu ) si anume aceea a globului de sticla. am retinut si retusurile care ar trebui facute, perierea poemului adica. cat despre evolutia mea sper sa se produca si sa nu dezamagesc pe nimeni, in special sa nu ma dezamagesc:). inca o data multumesc.
Stefan, te rog sa pastrezi spatiul destinat comentariilor pentru comentarii, iar poeziile esti binevenit sa le publici in pagina ta. Desigur, nu te opreste nimeni sa scrii comentarii in versuri, dar ar fi elegant fata de toti cititorii acestui site ca ele sa aiba legatura cu textul comentat. De asemenea, gestul de a oferi o penita trebuie justificat si ma tem ca nu ne-ai convins.
efectiv nu pricep ratiunea si nici scopul interventiei lui Alina aici. pur si simplu, nu pricep. poate o fi o limita la mine, tot ce se poate. nu vad insa ce legatura are comentariul ei cu textul de mai sus.
cred că îmi place primul vers, Costel. și titlul simplu e potrivit. imaginile ar merita cuvinte pe care le ai dar nu le-ai pus aici. te mai gândești tu... amical pese . îmi place verbul adastă
Uite cine vorbeste, Ioan Albu care isi baga si isi scotea organul in toate scorburile. Sa nu se creada ca vorbesc aberatii, daca este nevoie dau si copy-paste din magnifica poezie, nu am vrut din respect pentru cititori. Albule, inainte de a da tu, un poet agonic de buzunar si aparator al Ioanei Barac, verdicte cu privire la valoarea poetica, citeste atent comentariul meu care face referire strict la text. Faptul ca eu cred ca este o aberatie se justifica prin cele ce constat, neatentie, repetitiile, lipsa diacriticelor, expresii pretentioase cu pretext de licenta poetica.A si pentru ca te-ai legat personal de mine, am reusit sa ma impun in doua chestii, si in sport si in literatura si le arat unora ca tine, care traiesc cu prejudecati ca sunt potent si nu am nevoie de scorburi. Faptul ca te legi de mine si de poezia mea si nu de comentariul facut, ma face sa te tratez ca pe un gunoi, si ti-o spun in fata, esti un gunoi, si imi asum consecintele.
nici eu nu stiu daca e stiintifico, dar e ceva si pe acolo, ceva despre inconstient, ceva documentare, ceva stergere de creier.
o sa continui fiind doar un fragment si poate va trece cu totul spre sf. insa as putea sa gasesc alt stil sf, mai greu de dedus.
Felicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
Mulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
Rafael, nu mi-a fost ușor să citesc tot ce s-a scris aici, dar a trebuit să fac asta pentru a înțelege. De orice manieră, noi nu suntem aici să ne judecăm unii pe ceilalți, iar eu nu caut circumstanțe atenuante sau agravante, pentru că aceasta nu este o instanță. Constat însă că nu știi să critici ideea, iar nu omul, dacă ai ceva de criticat. Și eu sunt creștin-ortodoxă practicantă, aleg însă să merg în smerenie, așa cum spuneai și tu că este una dintre caracteristicile ortodoxismului. Consider că, pe lângă faptul că discuția a denaturat pe teme complet anapoda (eu din prima secundă am înțeles că Virgil s-a referit la slujitori ai bisericii de orice confesiune , nu numai la cei ai bisericii ortodoxe, iar din ceea ce am citit despre ce s-a petrecut atunci -iar unele chestii mi le aduc aminte, eu chiar am trăit o parte în acea perioadă aici- acesta este chiar purul adevăr; nu știu de ce tu ai sărit la concluzia că acesta este un atac la adresa biserciii ortodoxe), tu ai depășit la un moment dat pragul unui conflict de idei și ai trecut într-adevăr la o a judeca omul din spatele ideii. Ceea ce căutăm să evităm aici pe hermeneia. Mai mult decât atât, observ că ții neaparat să mai arunci pietre și în alte direcții, ("Sapphire daca scriu si eu un text cu pathos, fara sa respir intre strofe, furios si nervos, cu mana dreapta ca sa am "dexteritare" ma recomanzi si pe mine?") și te voi ruga să revezi regulamentul pentru că aceasta este încă o încălcare a lui. De asemenea, te rog să te limitezi de acum înainte la a comenta textul, ideea acestuia în limitele unei polemici sănătoase, fără atac la persoană și cu respectarea interlocutorului.
Virgil, văd că mânuiești încă un cuvânt greu pentru diaspora 'caraghios' ... dar nu îi stăpânești semantica.
La fel cum nu te exprimi corect în 'le vei vedea în multe din textele mele'... cred că a venit momentul în care trebuie să scrii doar în americănește.
Sau în romgleză.
Nu de altceva, dar ca să nu mai greșești, nu cred că mai stăpânești cum trebuie nici limba română nici, ceea ce este mai serios, cultura română actuală.
Hermeneia va rămâne la fel de fermecătoare.
pun lectorul să facă un efort deosebit.
spre exemplu, apropo de ceea ce ai semnalat tu:
"fiorul nu mai are preocupări, dintotdeauna/ tocmai pentru că/ mereu/ etc.
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători".
nu prea agreez lianţii. ei pot fi imaginaţi în lipsă. în fel şi chip. detest vorbăria în poezie. dar asta este ce îmi/nu-mi place mie, nu aş putea impune şi altcuiva acest mod de de a vedea/ percepe/ descrie/ transcrie stările. îmi pare nespus de rău că mesajul nu a ajuns la tine, Daniela, clar nu avem acelaşi mod de exprimare în versuri, însă, nu mă deranjezi deloc să treci să-ţi spui cinstit părerea. Contează, cum să nu, să mă fac înţeleasă de majoritate, neavând pretenţia unui 100%. aş intra în absurd.
Alma, mulțumesc. Am văzut varianta ta. Dar eu doresc să păstrez scrisul albastru-indigo ca marea la ora 7 seara și să fie poziționat exact acolo, fiindcă are sens. Voi încerca să micșorez poza doar. Am încercat acum dar văd că nu mi-a preluat-o. Revin. În foto, acolo unde se află textul, e apă. Și voi păstra așa, cu italice, iar întreg acel spațiu. Și neapărat aceste culori.
Da, dupa gustul meu, imi place. E poezie. Chiar daca, pe ici pe colo, se poate carcoti in legatura cu "amanuntele". Interesant este ca postezi rar. Si cred ca e bine. Trebuie sa te obisnuiesti cu noul "EU" pentru a nu-l trada.
O poezie de o sensibilitate aparte, ca o lacrimă de dor. Dar cârcotașul din mine nu mă lasă să mă bucur pe deplin că sare cu nemulțumirile. Într-o zi o să îi tai limba dar până atunci îl las de capul lui. Așa că... spun că mie mi se pare că ai fragmentat versurile astfel încât acolo unde mie mi-ar fi sunat a fluență apare o sincopă care cam taie suflul la citire. De exemplu: „acum scriu despre noi suntem uitați de zăpezi cu degetele prelungim verdele irespirabil ca un mister acvatic” Dar asta e doar o părere. Sau poate tocmai asta ai vrut, să sugerezi o respirație tăiată, ca după ce ai alergat prea mult și încerci să spui totul dintr-o suflare și nu poți.
Mie îmi place doar ultimul vers, foarte interesantă ideea de pod, apă, cruce - dacă aşa a vizualizat şi autorul. Însă, în rest, e prea dur. Aşa am aflat şi eu că Farenheit e un video game.
nu dragul meu. ionuț caragea nu este nici mare și nici nu îl ironizez. interpretezi greșit. iar in ce privește „mărimea” cred că, vorba proverbului, lauda de sine are un miros suspect. but anyway, unii folosesc deodorantul ca să nu se simtă. cît privește cuvîntul cruce, cu siguranță că depinde de modul cum o înțelegi. și există multiple moduri în care inclusiv biblia o privește. și nu neaparat pozitive. în orice caz diferite una de cealaltă. așa că dacă tu vrei să te oprești numai la o anumită perspectivă te privește. în orice caz, convingerea mea este că „crucea” din acest text nu s-a vrut a fi nici chestia pe care o pui la căpătîiul unei gropi și nici la gît. după cum nu cred că este nici intrumentul de tortură pe care îl foloseau romanii. și nu cred că este nici conceptul teologic folosit de pavel în anumite texte din epistole. după cum sînt înclinat să cred că este mai degrabă înrudit cu ideea teologică sugerată de pavel în alte texte. iar în contextul acela imaginea de curvă mi se pare chiar potrivită. dar cu siguranță că mă opresc aici pentru că, așa cum spuneai tu în altă parte, e cam aiurea să tot dai mură în gură altora. poate nu ar strica să mai pui mîna și să citești. bănuiec că și oamenii „mari” mai citesc, măcar așa, cîteodată, nu?
cam trista soarta are pe hermeneia acest text (dupa primul care a fost pus pe pagina principala si care, sa fiu sincer, este sub cel de fata) este pe cale sa paraseasca prima pagina cu 10-12 afisari si niciun comm. Pai ma intreb fratilor, cum asa? Eu unul marturisesc ca am citit textul asta de cinci ori pana acum (de trei ori pe Hermeneia si de doua ori pe agonia - acolo sunt si niste comentarii aiurea, e drept asta nu e mare consolare) si cred ca e un text cu adevarat bun scris de Emil. Aici el reuseste sa transmita pentru cine are urechi sa auda, tot ce a simtit, vazut, gandit... este un fel de metempsihoza textul asta pentru ca (mie cel putin) imi creeaza un deja-vu dentimental la fiecare doua-trei randuri. ce sa zic, in cinci lecturi cu lupa bobadilica "on" am cautat si nod in papura, clar, nu? si uite ca n-am gasit. pasajul cu nazistii mi-a mai amintit si de duios anastasia trecea chestie la care sunt sensibil, normal :-) dar nu cred ca asta mi-a afectat obiectivitatea. O penita bobadilica pentru acest text, care, dupa cum spuneam altadata, e unul din trei. Asta e chiar unul din cinci-sase, sa fim cinstiti, dar ce mai conteaza numaratorile astea stupide? Placut mult, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
să zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge desă spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu
Trebuie ambiț să parodiezi așa ceva. Textul pare în sine o parodie la ecuația :creator ori doi egal cu en la puterea cititor...:) Valoarea lui en o deduce autorul în final ca fiind o oră. De noroc...de trăire. Bun. Chiar și confuzia din final are rezonul ei acolo. Doar era vorba de un creator neînțeles. Două stîngăcii, două morți, deodată...spune autorul. Care e șpilul? În mod normal, dacă ai inspirația să rămîi integru, nededublat, om și creator pînă la sfîrșit, poți muri de două ori...deodată. Altfel mori înainte, neinspirat și fără sens. Așa se vede necunoscuta din ecuație aici la puterea mea, a cititorului. Am fost norocos Andule? Eu cred că da... și fără suta aia de parai... Pe curînd, george
pentru textul : două mâini deO construcție lexicală, exploatând un ludic al paradoxului, susținută admirabil de de cele patru versuri din final(cu un plus pentru ultimul vers) sau, poate, pregătind spațiul liric pentru acestea. Consider că ar trebui "rezolvate" acele patru versuri, în monorimă, care strică versificația. Cu amiciție,
pentru textul : Noapte-zi de cer cu lună desapphire, multumesc de trecere si de semn. ai vazut multe din imaginile pe care am contat ( poezia din final s-a vrut a fi mai slaba calitativ, mizand pe o descarcare a atmosferei create pana atunci ). ma bucura mai mult faptul ca ai vazut o imagine pe care eu am ascuns-o bine in poezie ( asa am crezut eu ) si anume aceea a globului de sticla. am retinut si retusurile care ar trebui facute, perierea poemului adica. cat despre evolutia mea sper sa se produca si sa nu dezamagesc pe nimeni, in special sa nu ma dezamagesc:). inca o data multumesc.
pentru textul : poem pentru aliona deFelicitări tuturor participanţilor! Mă bucur că, încă o dată, aţi venit la Iaşi, la Virtualia, pentru a mai scrie, împreună, încă o pagină de istorie.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deStefan, te rog sa pastrezi spatiul destinat comentariilor pentru comentarii, iar poeziile esti binevenit sa le publici in pagina ta. Desigur, nu te opreste nimeni sa scrii comentarii in versuri, dar ar fi elegant fata de toti cititorii acestui site ca ele sa aiba legatura cu textul comentat. De asemenea, gestul de a oferi o penita trebuie justificat si ma tem ca nu ne-ai convins.
pentru textul : A toi deși bucură. echilbru între ton și mesaj. final cu suspensie, plăcut ca și...
pentru textul : a.m. dedesigur, titlul.
felicitări, mi-ai făcut ziua a.m. plăcută!
alina mungiu pippidi ne arata pe indelete de un astfel de hristos in "evanghelistii" piesa e buna si-mi place si poezia aceasta
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deInteresant, felicitari
pentru textul : Virtualia 7 deefectiv nu pricep ratiunea si nici scopul interventiei lui Alina aici. pur si simplu, nu pricep. poate o fi o limita la mine, tot ce se poate. nu vad insa ce legatura are comentariul ei cu textul de mai sus.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile decred că îmi place primul vers, Costel. și titlul simplu e potrivit. imaginile ar merita cuvinte pe care le ai dar nu le-ai pus aici. te mai gândești tu... amical pese . îmi place verbul adastă
pentru textul : La strada deai simtit bine Maria-Doina si iti multumesc pentru cuvinte si incurajare. uneori suferinta este cel mai bun ulei de motor in anumite contexte:).
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deUite cine vorbeste, Ioan Albu care isi baga si isi scotea organul in toate scorburile. Sa nu se creada ca vorbesc aberatii, daca este nevoie dau si copy-paste din magnifica poezie, nu am vrut din respect pentru cititori. Albule, inainte de a da tu, un poet agonic de buzunar si aparator al Ioanei Barac, verdicte cu privire la valoarea poetica, citeste atent comentariul meu care face referire strict la text. Faptul ca eu cred ca este o aberatie se justifica prin cele ce constat, neatentie, repetitiile, lipsa diacriticelor, expresii pretentioase cu pretext de licenta poetica.A si pentru ca te-ai legat personal de mine, am reusit sa ma impun in doua chestii, si in sport si in literatura si le arat unora ca tine, care traiesc cu prejudecati ca sunt potent si nu am nevoie de scorburi. Faptul ca te legi de mine si de poezia mea si nu de comentariul facut, ma face sa te tratez ca pe un gunoi, si ti-o spun in fata, esti un gunoi, si imi asum consecintele.
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… denici eu nu stiu daca e stiintifico, dar e ceva si pe acolo, ceva despre inconstient, ceva documentare, ceva stergere de creier.
pentru textul : răvaş peste timp deo sa continui fiind doar un fragment si poate va trece cu totul spre sf. insa as putea sa gasesc alt stil sf, mai greu de dedus.
Felicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
pentru textul : La température, c'est de la poudre à canon deMulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
pentru textul : Haiku deAranca, mulțumesc pentru primire. Ma bucură foarte mult comentariul tău.
pentru textul : Decor cu îngeri deRafael, nu mi-a fost ușor să citesc tot ce s-a scris aici, dar a trebuit să fac asta pentru a înțelege. De orice manieră, noi nu suntem aici să ne judecăm unii pe ceilalți, iar eu nu caut circumstanțe atenuante sau agravante, pentru că aceasta nu este o instanță. Constat însă că nu știi să critici ideea, iar nu omul, dacă ai ceva de criticat. Și eu sunt creștin-ortodoxă practicantă, aleg însă să merg în smerenie, așa cum spuneai și tu că este una dintre caracteristicile ortodoxismului. Consider că, pe lângă faptul că discuția a denaturat pe teme complet anapoda (eu din prima secundă am înțeles că Virgil s-a referit la slujitori ai bisericii de orice confesiune , nu numai la cei ai bisericii ortodoxe, iar din ceea ce am citit despre ce s-a petrecut atunci -iar unele chestii mi le aduc aminte, eu chiar am trăit o parte în acea perioadă aici- acesta este chiar purul adevăr; nu știu de ce tu ai sărit la concluzia că acesta este un atac la adresa biserciii ortodoxe), tu ai depășit la un moment dat pragul unui conflict de idei și ai trecut într-adevăr la o a judeca omul din spatele ideii. Ceea ce căutăm să evităm aici pe hermeneia. Mai mult decât atât, observ că ții neaparat să mai arunci pietre și în alte direcții, ("Sapphire daca scriu si eu un text cu pathos, fara sa respir intre strofe, furios si nervos, cu mana dreapta ca sa am "dexteritare" ma recomanzi si pe mine?") și te voi ruga să revezi regulamentul pentru că aceasta este încă o încălcare a lui. De asemenea, te rog să te limitezi de acum înainte la a comenta textul, ideea acestuia în limitele unei polemici sănătoase, fără atac la persoană și cu respectarea interlocutorului.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deVirgil, văd că mânuiești încă un cuvânt greu pentru diaspora 'caraghios' ... dar nu îi stăpânești semantica.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deLa fel cum nu te exprimi corect în 'le vei vedea în multe din textele mele'... cred că a venit momentul în care trebuie să scrii doar în americănește.
Sau în romgleză.
Nu de altceva, dar ca să nu mai greșești, nu cred că mai stăpânești cum trebuie nici limba română nici, ceea ce este mai serios, cultura română actuală.
Hermeneia va rămâne la fel de fermecătoare.
pun lectorul să facă un efort deosebit.
spre exemplu, apropo de ceea ce ai semnalat tu:
"fiorul nu mai are preocupări, dintotdeauna/ tocmai pentru că/ mereu/ etc.
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători".
nu prea agreez lianţii. ei pot fi imaginaţi în lipsă. în fel şi chip. detest vorbăria în poezie. dar asta este ce îmi/nu-mi place mie, nu aş putea impune şi altcuiva acest mod de de a vedea/ percepe/ descrie/ transcrie stările. îmi pare nespus de rău că mesajul nu a ajuns la tine, Daniela, clar nu avem acelaşi mod de exprimare în versuri, însă, nu mă deranjezi deloc să treci să-ţi spui cinstit părerea. Contează, cum să nu, să mă fac înţeleasă de majoritate, neavând pretenţia unui 100%. aş intra în absurd.
te aştept cu plăcere,
Ottilia
pentru textul : one way ticket deAlma, mulțumesc. Am văzut varianta ta. Dar eu doresc să păstrez scrisul albastru-indigo ca marea la ora 7 seara și să fie poziționat exact acolo, fiindcă are sens. Voi încerca să micșorez poza doar. Am încercat acum dar văd că nu mi-a preluat-o. Revin. În foto, acolo unde se află textul, e apă. Și voi păstra așa, cu italice, iar întreg acel spațiu. Și neapărat aceste culori.
pentru textul : Renaștere dechiar daca bifez de fiecare data sa-mi fie anuntate prin mails comentariile, nu mai sunt, decat rareori. daca ma poate ajuta cineva... multumesc
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia deDa, dupa gustul meu, imi place. E poezie. Chiar daca, pe ici pe colo, se poate carcoti in legatura cu "amanuntele". Interesant este ca postezi rar. Si cred ca e bine. Trebuie sa te obisnuiesti cu noul "EU" pentru a nu-l trada.
pentru textul : Scrisoare deceva neclar:
"Se înfioră și își scutură puțin capul ca și cînd ar fi îndepărtat un gînd. Cînd se aplecă peste ea dar văzu că respiră."
si
nu era de loc rece//parca era deloc?
pentru textul : cercul - episodul 3 deO poezie de o sensibilitate aparte, ca o lacrimă de dor. Dar cârcotașul din mine nu mă lasă să mă bucur pe deplin că sare cu nemulțumirile. Într-o zi o să îi tai limba dar până atunci îl las de capul lui. Așa că... spun că mie mi se pare că ai fragmentat versurile astfel încât acolo unde mie mi-ar fi sunat a fluență apare o sincopă care cam taie suflul la citire. De exemplu: „acum scriu despre noi suntem uitați de zăpezi cu degetele prelungim verdele irespirabil ca un mister acvatic” Dar asta e doar o părere. Sau poate tocmai asta ai vrut, să sugerezi o respirație tăiată, ca după ce ai alergat prea mult și încerci să spui totul dintr-o suflare și nu poți.
pentru textul : magnolii în iarnă deMie îmi place doar ultimul vers, foarte interesantă ideea de pod, apă, cruce - dacă aşa a vizualizat şi autorul. Însă, în rest, e prea dur. Aşa am aflat şi eu că Farenheit e un video game.
pentru textul : fahrenheit game deacum vad ce vrei tu aici: pune textul pe emboss si, de la emboss, alege satin
pentru textul : roca din care mă nasc denu dragul meu. ionuț caragea nu este nici mare și nici nu îl ironizez. interpretezi greșit. iar in ce privește „mărimea” cred că, vorba proverbului, lauda de sine are un miros suspect. but anyway, unii folosesc deodorantul ca să nu se simtă. cît privește cuvîntul cruce, cu siguranță că depinde de modul cum o înțelegi. și există multiple moduri în care inclusiv biblia o privește. și nu neaparat pozitive. în orice caz diferite una de cealaltă. așa că dacă tu vrei să te oprești numai la o anumită perspectivă te privește. în orice caz, convingerea mea este că „crucea” din acest text nu s-a vrut a fi nici chestia pe care o pui la căpătîiul unei gropi și nici la gît. după cum nu cred că este nici intrumentul de tortură pe care îl foloseau romanii. și nu cred că este nici conceptul teologic folosit de pavel în anumite texte din epistole. după cum sînt înclinat să cred că este mai degrabă înrudit cu ideea teologică sugerată de pavel în alte texte. iar în contextul acela imaginea de curvă mi se pare chiar potrivită. dar cu siguranță că mă opresc aici pentru că, așa cum spuneai tu în altă parte, e cam aiurea să tot dai mură în gură altora. poate nu ar strica să mai pui mîna și să citești. bănuiec că și oamenii „mari” mai citesc, măcar așa, cîteodată, nu?
pentru textul : Umbra. decam trista soarta are pe hermeneia acest text (dupa primul care a fost pus pe pagina principala si care, sa fiu sincer, este sub cel de fata) este pe cale sa paraseasca prima pagina cu 10-12 afisari si niciun comm. Pai ma intreb fratilor, cum asa? Eu unul marturisesc ca am citit textul asta de cinci ori pana acum (de trei ori pe Hermeneia si de doua ori pe agonia - acolo sunt si niste comentarii aiurea, e drept asta nu e mare consolare) si cred ca e un text cu adevarat bun scris de Emil. Aici el reuseste sa transmita pentru cine are urechi sa auda, tot ce a simtit, vazut, gandit... este un fel de metempsihoza textul asta pentru ca (mie cel putin) imi creeaza un deja-vu dentimental la fiecare doua-trei randuri. ce sa zic, in cinci lecturi cu lupa bobadilica "on" am cautat si nod in papura, clar, nu? si uite ca n-am gasit. pasajul cu nazistii mi-a mai amintit si de duios anastasia trecea chestie la care sunt sensibil, normal :-) dar nu cred ca asta mi-a afectat obiectivitatea. O penita bobadilica pentru acest text, care, dupa cum spuneam altadata, e unul din trei. Asta e chiar unul din cinci-sase, sa fim cinstiti, dar ce mai conteaza numaratorile astea stupide? Placut mult, Andu
pentru textul : story of a city deNu supără. Din contră mă face să-l mai şlefuiesc.
pentru textul : frica de moarte deMulţumesc.
La mulţi ani!
Pagini