Raluca,
părerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
și eu tot cu strofa a doua votez. aici, repetiția (ideii) diluează esența și nu prea cred că ajută. chiar dacă te-ai oprit (bănuiesc că nu întâmplător) la a treia.
Mulţumesc pentru comentarii. Am să revin asupra lor. Acum mă grăbesc să concep o cronică a cenaclurilor bucureştene din weekend, la care am ţinut să particip şi pe care sper să o postez în noaptea asta, ca să fie la cald. Abia m-am întors de pe drum. După, revin cu precizări. Impresionat de peniţă şi bucuros că în sfârşit am avut ceva mai nou şi substanţial.
atmosfera e particulară și m-a dus cumva la "truvanții" de la Costeștii de Vâlcea (de care nu știu dacă știi) atât de stranii. și nu cred că trebuie să îți schimbi textul pentru simplul fapt că doi comentatori nu reprezintă "toată lumea".
Nu vreau să revin asupra unor opinii exprimate de (poate de prea) multe ori... dar îmi cer iertare că, iată, o fac și știți de ce? Pentru că sunt atâta de sătulă de aceste comentarii cum este cel al stimabilei Trinity și care nu face decât să ne arunce într-un chat căruia, însă, oricât am încerca, hai să recunoaștem, nu-i putem găsi firul! Pentru că el, firul, ca în orice chat, nu este decât al chat-istului, chat-istei în cazul de față și chiar nu are de-a face cu comentariul literar nika nika. Emoticoane, paranteze liniuțe citate semne de punctuație aglomerate, totul menit să spună nimic dacă lipsește echipamentul multimedia. Îmi pare sincer rău că un destin implacabil pesemne a făcut să apară un astfel de comentariu sub acest text. Dacă aș putea, l-aș pune la o categorie specială pe care aș numi-o 'AICI BAȚI CÂMPII CU GRAȚIE'.
Margas
Hanny - de părerera și impresia ta de cititor am ținut cont și sonetul de mai sus are, în acest moment, substanțiale modificări de care sunt satisfăcut. Virgil ne-a anunțat că în curând textele se vor putea edita. Atunci voi face și eu cuvenitele schimbări, neutând cine le-a provocat. PS. Mi-ai adus aminte de un actor cu care nu de mult am avut un dialog pentru radio. Se pare ca avem ceva pasiuni comune.
iată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
Mă bucur să văd că vin prozatori valoroși pe site.
Mi-a plăcut textul, se simte o mână exersată și sigură în spate, mi-a plăcut cum ai condus dialogul de exemplu. Mi-ar fi plăcut ca povestea lui Pufi să fie mai... edificatoare, să se cunoască soarta lui, poate o miză mai clară a textului, altfel îl simt doar ca pe un fragment dintr-o poveste în desfășurare.
Bun sfârșitul.
da, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati
Thanks Trinity pentru lectură și com.
Nenea anagramă evidentă, eu am înțeles ce-mi ceri.
Ești foarte subtil ca toată populația intelectuală a Tecuciului.
multumesc Saphire pentru atenta abordare a poemului meu. mulțumesc și pentru analiză, dar și pentru aprecieri. totuși, nu înțeleg chestia cu "in primul vers cred ca lipseste o prepozitie "pe"), dar stiu ca ti-am mai spus asta si imi mai aduc aminte si raspunsurile tale, asa ca nu mai insist". aș dori să insiști. știu că mai am de învățat și știu că știi că accept cu greu sfaturile. te rog, așadar, sa revii cu explicațiile necesare. mulțumesc pentru îngăduință și comentariu.
Da! Ai dreptate. Dublele astea mereu îmi dau de furcă. Mai las din când în când în urmă câte una. Nici nu există o regulă gramaticală pentru ele. Se înțeleg doar în pronunție. E singurul mod de recunoaștere.
Cât despre D'Annunzio mă bucur că l-am descoperit. Are o biografie interesantă și poezii deosebite.
Există oameni care fac gunoi din orice. Autorul acestui text a reuşit să facă gunoi din textul pe care l-a scris şi a reuşit din păcate să facă gunoi din sine. Păcat. Textul îl pot arunca în şantier pentru că alt loc nu mai merită. Dar cu autorul nu am ce să fac pentru că din moment ce s-a transformat pe sine însuşi în gunoi nimeni nu mai are cum să îl ajute.
o sa trec peste jignirile tale, se pare ca de o vreme e o obisnuinta a editorilor hermeneia sa/mi arunce cate o pisica peste gard, nu te teme ca nu sufar de autosuficienta, mai mult decat crezi sunt constienta de lipsurile textelor mele, de multe ori nu pot scoate ceea ce am vrut din ele insa nu ma opresc aici ci de multe ori revin in timp asupra lor incercand sa le cizelez. nu exista limite in ceea ce priveste imaginatia. am spus si o mai repet, gandirea mea vine din muzica de unde am invatat ca anume ceea ce astazi pare fortat si poate chiar decadent e o treapta noua a limbajului muzical si implicit poetic. poti sa/ti dau nenumarate exemple in care nume mari ale componisiticii au fost considerati de contemporani drept promotorii unor solutii fortate , impingand la maxim cromatismele si disonantele ... eu cred in inovatii, cred in ghetari in flacari..e chiar o imagine cool... unii isi pot imagina asta, altii nu, iar altii pot chiar sa intre in pielea ghetarului in flacari ... nu/ti cer sa ma intelegi, nici sa ma citesti, nici sa ma comentezi...a fost optiunea ta, nu esti nici macar obligat de statutul de editor. daca il ai, esti absolvit de aceasta obligatie pe pagina mea atat timp cat mai scriu pe hermeneia.pana la urma nu inteleg de ce va face asa o mare placere sa ma atacati daca e liniste. unora le place cu orice pret scandalul si daca nu au subiecte inventeaza. regret intrucat imi placea cum scrii si priveam cu respect spre textele semnate emil pal. kelaro
paparuz e numele meu real,iar jignirile,pe care probabil le considerati spumoase, nu fac altceva decat sa va desconsidere,sa demonstreze caracterul "cult" sau "cool" al domniei voastre!
multumesc si pentru amenintari!
o zi buna!
ihim, ihim, Adrian, ca de obicei apreciez interventiile tale punctate. am mai curatat pe ici pe colo, drept e ca de exactitatea virgulelor nu m-am interesat foarte tare cand l-am publicat, dar sper ca acum sa fie macar o idee mai aproape de "este un text bun s.a.m.d."
iar mie mi-e frică şi nu mi-e, de el. scriu în ultima vreme cu un ochi îndreptat în sus şi cu altul în jos. totul se contractă ca o sticlă cu apă uitată în congelator. mulţi nu văd. eu văd. încerc să deschid ochi. nu ştiu dacă cititorii consimt. nu-i treaba mea. eu ştiu că moartea şi-a cumpărat o combină. ferice de cine pricepe.
Respect si detest, din ratiuni diferite, orice demers care se fundamenteaza pe caracteristicile lui "poate"... nota de slabiciune omeneasca si mai ales recunoasterea incapacitatii fiintei umane de a emite judecati cu valoare de "adevar absolut" (discutie lunga treaba aceasta cu adevarul de aceea am preferat ghilimelele) ofera calea spre o lirica a fragilului, cu posibilitati de expresie mai ales la nivel de traire decat de idee (am eu convingerea ca omul "se intristeaza" si "se veseleste" mai profund prosternandu-se decat folosindu-si mintea pentru joc)... detest insa acest "poate" ca pretext pentru construirea unei logici gaunoase prin care sa justificam faptul de a ne refuza sensul fiintarii prin recurs la un viitor asezat sub semnul indeterminatului. Cred ca autorul a fost nehotarat din punctul de vedere al strategiei poetice pentru ca insiruirea unor momente care se vor puncte obligatorii de trecere pentru experienta individului mi se pare prea extinsa, in masura in care este lesne de constientizat ca o descriere exhaustiva nu poate fi realizata din ratiuni ce tin inclusiv de revendicarea omului de la culturi diferite... deh, tentatia universalului. Nu ma mira insa scindarea, tipica gandirii europene, intre individ si natura respectiv perceperea acesteia din urma intr-o maniera nefasta... intotdeauna am fost obsedati sa ne despartim de natura fie si simbolic prin garduri, ziduri etc imprejmuindu-ne doar de obiecte moarte (lemnul patului, piatra de la intrare etc)... ideea insa are ceva copilaresc in ea in masura in care temerile fiintei umane au mai intotdeauna ca temei ignoranta si teama de cunoastere, frica de comuniune, nevoia de a ne delimita in clasica si prafuita schema obiect-subiect.
Ioana, directoarea de PR a băncii respective, prezentă la eveniment, a spus că intenția lor este de a sprijini pe termen lung cultura românească.
Mulțumesc pentru semn. Cu mult drag!
Domnule Gorun, sunt onorat. Cu stimă.
Ioan, părerile criticilor sunt, desigur, importante, dar sincer, eu țin mai mult la cele ale cititorilor care, din noiembrie, vor putea citi această carte.
Toate cele bune. Mulțumesc pentru fair-play.
Virgile nu te fa ca nu pricepi ce spun :) Una este sa scrii poezie de dragoste, chestiune in care si barbatii capata valente ale femininului si alta e dulceata de trandafiri.
am rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
Ideea mi se pare buna ca prolegomene pentru o dezvoltare (poetica sau nu, asta deja ma depaseste) mai larga. Textul de fata este ca un fel de nada, Adriana a sesizat bine, chiar si cu tonul umoristic, faptul ca la sfarsit s-ar cuveni, zic eu, un "va urma". Si ar merita, parerea mea, Andu
da, este un fel de calatorie de sensuri dintr-un teritoriu spre altul. multumesc de trecere si comentariu. cred ca in a doua parte puterea de sugestie a fost mai eficace.
Tupeu zici? Al inconstientei, zic cativa prieteni (pe bune), filosofi "de meserie". Unii hegelieni, altii kantieni. Suparati rau. Europocentristi convinsi. Ca si cand Europa ar fi buricul pamantului. Ba chiar al universului. Si, mai mult, al Cosmosului (din care, potrivit subcuanticului si astrofizicii actuale se nasc o infinitate de universuri). Evident, nici Asia nu poate fi toate astea. Dar Ch'an-ul si Zen-ul propun macar o solutie. Discutabila si ea, pentru treburile care se intampla acum prin lumea asta a noastra (furtuna intr-un strop infim in comparatie cu infinitatea Retelei lui Indra, de exemplu). Problema mea este insa alta: cautarea unei, sa-i zic, "matrici stilistice" de exprimare prin care sa pot comunica, cat de cat, ce ma framanta. Si sa fie suficient de clara si, in acelasi timp, penetranta incat sa poata fi inteleasa de cat mai multi "nespecialisti" dintr-un domeniu sau altul. Si aici, daca se poate, fac apel la comentarii, sugestii si critici de oriunde ar mai veni. Si cum "slabele mele puteri" (nu e vorba de un orgoliu al umilintei) nu ma ajuta, caut ajutor din afara. Si asta deoarece, departe de mine de a considera ca am potentele unui fel de "guru" care sa predice prin ashramuri facand prozeliti, as vrea sa nu predic in pustiu (fara sa ma pot auzi nici eu). Ca in urmatoarele:
"Cuvintele lui sunt o simplă scamatorie intelectuală
- s-a revoltat un discipol –
n-au conţinut
şi nici un fel de intuiţie fundamentală……
Atunci o petală de trandafir
- pe care Magistrul o botezase «fluture» -
a ȋnceput să zboare
şi discipolul s-a supus
de bunăvoie osȃndei
de a predica ȋn pustiul din el
fără să poată fi auzit
nici măcar
de el ȋnsuşi".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Raluca,
pentru textul : cântec de dragoste depărerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
și eu tot cu strofa a doua votez. aici, repetiția (ideii) diluează esența și nu prea cred că ajută. chiar dacă te-ai oprit (bănuiesc că nu întâmplător) la a treia.
pentru textul : eu însumi sînt cartea deMulţumesc pentru comentarii. Am să revin asupra lor. Acum mă grăbesc să concep o cronică a cenaclurilor bucureştene din weekend, la care am ţinut să particip şi pe care sper să o postez în noaptea asta, ca să fie la cald. Abia m-am întors de pe drum. După, revin cu precizări. Impresionat de peniţă şi bucuros că în sfârşit am avut ceva mai nou şi substanţial.
pentru textul : Cretacic târziu de......................si care i faza?
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deatmosfera e particulară și m-a dus cumva la "truvanții" de la Costeștii de Vâlcea (de care nu știu dacă știi) atât de stranii. și nu cred că trebuie să îți schimbi textul pentru simplul fapt că doi comentatori nu reprezintă "toată lumea".
pentru textul : Pe urmele ciclopilor deNu vreau să revin asupra unor opinii exprimate de (poate de prea) multe ori... dar îmi cer iertare că, iată, o fac și știți de ce? Pentru că sunt atâta de sătulă de aceste comentarii cum este cel al stimabilei Trinity și care nu face decât să ne arunce într-un chat căruia, însă, oricât am încerca, hai să recunoaștem, nu-i putem găsi firul! Pentru că el, firul, ca în orice chat, nu este decât al chat-istului, chat-istei în cazul de față și chiar nu are de-a face cu comentariul literar nika nika. Emoticoane, paranteze liniuțe citate semne de punctuație aglomerate, totul menit să spună nimic dacă lipsește echipamentul multimedia. Îmi pare sincer rău că un destin implacabil pesemne a făcut să apară un astfel de comentariu sub acest text. Dacă aș putea, l-aș pune la o categorie specială pe care aș numi-o 'AICI BAȚI CÂMPII CU GRAȚIE'.
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deMargas
Hanny - de părerera și impresia ta de cititor am ținut cont și sonetul de mai sus are, în acest moment, substanțiale modificări de care sunt satisfăcut. Virgil ne-a anunțat că în curând textele se vor putea edita. Atunci voi face și eu cuvenitele schimbări, neutând cine le-a provocat. PS. Mi-ai adus aminte de un actor cu care nu de mult am avut un dialog pentru radio. Se pare ca avem ceva pasiuni comune.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă deVio_B ai intrezarit bine si aceasta posibilitate,iar daca-i asa poate ca n-au stiut cum :)
pentru textul : Cam aşa deiată măi bobadile unul din acele momente cînd îmi vine să zic în limba neaoşă americănească "whatever!". pe bune că te ofuschezi degeaba. şi mai şi te cocoşeşti la mine ca şi cum ţi-aş fi luat din trese. părerea mea (umilă, cum altfel) este că nu este mare difernţă între a spune "vînare de cuvînt" sau forma de participiu trecut "vînat de cuvînt". dar dacă tu zici că e mare diferenţă îţi ofer satisfacţia.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deMă bucur să văd că vin prozatori valoroși pe site.
Mi-a plăcut textul, se simte o mână exersată și sigură în spate, mi-a plăcut cum ai condus dialogul de exemplu. Mi-ar fi plăcut ca povestea lui Pufi să fie mai... edificatoare, să se cunoască soarta lui, poate o miză mai clară a textului, altfel îl simt doar ca pe un fragment dintr-o poveste în desfășurare.
Bun sfârșitul.
și bun venit! :)
pentru textul : Mila Domnului deda, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati
pentru textul : Poem cu buzunare deAm corectat versul 10.Mulțumesc pentru observație.
pentru textul : Descoperirea deThanks Trinity pentru lectură și com.
pentru textul : octopus deNenea anagramă evidentă, eu am înțeles ce-mi ceri.
Ești foarte subtil ca toată populația intelectuală a Tecuciului.
Foarte bine spus. Sunt şi adevăruri care dor în acest text.
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! demultumesc Saphire pentru atenta abordare a poemului meu. mulțumesc și pentru analiză, dar și pentru aprecieri. totuși, nu înțeleg chestia cu "in primul vers cred ca lipseste o prepozitie "pe"), dar stiu ca ti-am mai spus asta si imi mai aduc aminte si raspunsurile tale, asa ca nu mai insist". aș dori să insiști. știu că mai am de învățat și știu că știi că accept cu greu sfaturile. te rog, așadar, sa revii cu explicațiile necesare. mulțumesc pentru îngăduință și comentariu.
pentru textul : Portretul unui vecin necunoscut deDa! Ai dreptate. Dublele astea mereu îmi dau de furcă. Mai las din când în când în urmă câte una. Nici nu există o regulă gramaticală pentru ele. Se înțeleg doar în pronunție. E singurul mod de recunoaștere.
pentru textul : Il vento scrive (Gabriele D'Annunzio) deCât despre D'Annunzio mă bucur că l-am descoperit. Are o biografie interesantă și poezii deosebite.
Există oameni care fac gunoi din orice. Autorul acestui text a reuşit să facă gunoi din textul pe care l-a scris şi a reuşit din păcate să facă gunoi din sine. Păcat. Textul îl pot arunca în şantier pentru că alt loc nu mai merită. Dar cu autorul nu am ce să fac pentru că din moment ce s-a transformat pe sine însuşi în gunoi nimeni nu mai are cum să îl ajute.
pentru textul : fahrenheit game deo sa trec peste jignirile tale, se pare ca de o vreme e o obisnuinta a editorilor hermeneia sa/mi arunce cate o pisica peste gard, nu te teme ca nu sufar de autosuficienta, mai mult decat crezi sunt constienta de lipsurile textelor mele, de multe ori nu pot scoate ceea ce am vrut din ele insa nu ma opresc aici ci de multe ori revin in timp asupra lor incercand sa le cizelez. nu exista limite in ceea ce priveste imaginatia. am spus si o mai repet, gandirea mea vine din muzica de unde am invatat ca anume ceea ce astazi pare fortat si poate chiar decadent e o treapta noua a limbajului muzical si implicit poetic. poti sa/ti dau nenumarate exemple in care nume mari ale componisiticii au fost considerati de contemporani drept promotorii unor solutii fortate , impingand la maxim cromatismele si disonantele ... eu cred in inovatii, cred in ghetari in flacari..e chiar o imagine cool... unii isi pot imagina asta, altii nu, iar altii pot chiar sa intre in pielea ghetarului in flacari ... nu/ti cer sa ma intelegi, nici sa ma citesti, nici sa ma comentezi...a fost optiunea ta, nu esti nici macar obligat de statutul de editor. daca il ai, esti absolvit de aceasta obligatie pe pagina mea atat timp cat mai scriu pe hermeneia.pana la urma nu inteleg de ce va face asa o mare placere sa ma atacati daca e liniste. unora le place cu orice pret scandalul si daca nu au subiecte inventeaza. regret intrucat imi placea cum scrii si priveam cu respect spre textele semnate emil pal. kelaro
pentru textul : hurricane plane depaparuz e numele meu real,iar jignirile,pe care probabil le considerati spumoase, nu fac altceva decat sa va desconsidere,sa demonstreze caracterul "cult" sau "cool" al domniei voastre!
pentru textul : monociclu demultumesc si pentru amenintari!
o zi buna!
ihim, ihim, Adrian, ca de obicei apreciez interventiile tale punctate. am mai curatat pe ici pe colo, drept e ca de exactitatea virgulelor nu m-am interesat foarte tare cand l-am publicat, dar sper ca acum sa fie macar o idee mai aproape de "este un text bun s.a.m.d."
pentru textul : Punct și de la capăt deatata tristete...pina la ulcerarea tuturor zilelor trecute ca o liturghie ca un maslu al necuvintelor ma duc in mare sa uit atita tristete...
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II deiar mie mi-e frică şi nu mi-e, de el. scriu în ultima vreme cu un ochi îndreptat în sus şi cu altul în jos. totul se contractă ca o sticlă cu apă uitată în congelator. mulţi nu văd. eu văd. încerc să deschid ochi. nu ştiu dacă cititorii consimt. nu-i treaba mea. eu ştiu că moartea şi-a cumpărat o combină. ferice de cine pricepe.
mulţumesc pentru popas, Ottilia.
pentru textul : cauză şi efect deRespect si detest, din ratiuni diferite, orice demers care se fundamenteaza pe caracteristicile lui "poate"... nota de slabiciune omeneasca si mai ales recunoasterea incapacitatii fiintei umane de a emite judecati cu valoare de "adevar absolut" (discutie lunga treaba aceasta cu adevarul de aceea am preferat ghilimelele) ofera calea spre o lirica a fragilului, cu posibilitati de expresie mai ales la nivel de traire decat de idee (am eu convingerea ca omul "se intristeaza" si "se veseleste" mai profund prosternandu-se decat folosindu-si mintea pentru joc)... detest insa acest "poate" ca pretext pentru construirea unei logici gaunoase prin care sa justificam faptul de a ne refuza sensul fiintarii prin recurs la un viitor asezat sub semnul indeterminatului. Cred ca autorul a fost nehotarat din punctul de vedere al strategiei poetice pentru ca insiruirea unor momente care se vor puncte obligatorii de trecere pentru experienta individului mi se pare prea extinsa, in masura in care este lesne de constientizat ca o descriere exhaustiva nu poate fi realizata din ratiuni ce tin inclusiv de revendicarea omului de la culturi diferite... deh, tentatia universalului. Nu ma mira insa scindarea, tipica gandirii europene, intre individ si natura respectiv perceperea acesteia din urma intr-o maniera nefasta... intotdeauna am fost obsedati sa ne despartim de natura fie si simbolic prin garduri, ziduri etc imprejmuindu-ne doar de obiecte moarte (lemnul patului, piatra de la intrare etc)... ideea insa are ceva copilaresc in ea in masura in care temerile fiintei umane au mai intotdeauna ca temei ignoranta si teama de cunoastere, frica de comuniune, nevoia de a ne delimita in clasica si prafuita schema obiect-subiect.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deIoana, directoarea de PR a băncii respective, prezentă la eveniment, a spus că intenția lor este de a sprijini pe termen lung cultura românească.
Mulțumesc pentru semn. Cu mult drag!
Domnule Gorun, sunt onorat. Cu stimă.
Ioan, părerile criticilor sunt, desigur, importante, dar sincer, eu țin mai mult la cele ale cititorilor care, din noiembrie, vor putea citi această carte.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deToate cele bune. Mulțumesc pentru fair-play.
mărturisesc că nu am citit majoritatea textelor postate de tine aici. dar am impresia că proza îți reușește ceva mai mult.
pentru textul : Există viață după… deVirgile nu te fa ca nu pricepi ce spun :) Una este sa scrii poezie de dragoste, chestiune in care si barbatii capata valente ale femininului si alta e dulceata de trandafiri.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deam rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
pentru textul : hârtia deIdeea mi se pare buna ca prolegomene pentru o dezvoltare (poetica sau nu, asta deja ma depaseste) mai larga. Textul de fata este ca un fel de nada, Adriana a sesizat bine, chiar si cu tonul umoristic, faptul ca la sfarsit s-ar cuveni, zic eu, un "va urma". Si ar merita, parerea mea, Andu
pentru textul : sînt un nesuferit deda, este un fel de calatorie de sensuri dintr-un teritoriu spre altul. multumesc de trecere si comentariu. cred ca in a doua parte puterea de sugestie a fost mai eficace.
pentru textul : netulburarea apelor deTupeu zici? Al inconstientei, zic cativa prieteni (pe bune), filosofi "de meserie". Unii hegelieni, altii kantieni. Suparati rau. Europocentristi convinsi. Ca si cand Europa ar fi buricul pamantului. Ba chiar al universului. Si, mai mult, al Cosmosului (din care, potrivit subcuanticului si astrofizicii actuale se nasc o infinitate de universuri). Evident, nici Asia nu poate fi toate astea. Dar Ch'an-ul si Zen-ul propun macar o solutie. Discutabila si ea, pentru treburile care se intampla acum prin lumea asta a noastra (furtuna intr-un strop infim in comparatie cu infinitatea Retelei lui Indra, de exemplu). Problema mea este insa alta: cautarea unei, sa-i zic, "matrici stilistice" de exprimare prin care sa pot comunica, cat de cat, ce ma framanta. Si sa fie suficient de clara si, in acelasi timp, penetranta incat sa poata fi inteleasa de cat mai multi "nespecialisti" dintr-un domeniu sau altul. Si aici, daca se poate, fac apel la comentarii, sugestii si critici de oriunde ar mai veni. Si cum "slabele mele puteri" (nu e vorba de un orgoliu al umilintei) nu ma ajuta, caut ajutor din afara. Si asta deoarece, departe de mine de a considera ca am potentele unui fel de "guru" care sa predice prin ashramuri facand prozeliti, as vrea sa nu predic in pustiu (fara sa ma pot auzi nici eu). Ca in urmatoarele:
"Cuvintele lui sunt o simplă scamatorie intelectuală
- s-a revoltat un discipol –
n-au conţinut
şi nici un fel de intuiţie fundamentală……
Atunci o petală de trandafir
- pe care Magistrul o botezase «fluture» -
a ȋnceput să zboare
şi discipolul s-a supus
de bunăvoie osȃndei
de a predica ȋn pustiul din el
fără să poată fi auzit
nici măcar
de el ȋnsuşi".
Multumesc pt. comentariu si semn.
pentru textul : Intuiţie şi Zen (preprint) dePagini