Trebuie ambiț să parodiezi așa ceva. Textul pare în sine o parodie la ecuația :creator ori doi egal cu en la puterea cititor...:) Valoarea lui en o deduce autorul în final ca fiind o oră. De noroc...de trăire. Bun. Chiar și confuzia din final are rezonul ei acolo. Doar era vorba de un creator neînțeles. Două stîngăcii, două morți, deodată...spune autorul. Care e șpilul? În mod normal, dacă ai inspirația să rămîi integru, nededublat, om și creator pînă la sfîrșit, poți muri de două ori...deodată. Altfel mori înainte, neinspirat și fără sens. Așa se vede necunoscuta din ecuație aici la puterea mea, a cititorului. Am fost norocos Andule? Eu cred că da... și fără suta aia de parai... Pe curînd, george

sapphire, multumesc de trecere si de semn. ai vazut multe din imaginile pe care am contat ( poezia din final s-a vrut a fi mai slaba calitativ, mizand pe o descarcare a atmosferei create pana atunci ). ma bucura mai mult faptul ca ai vazut o imagine pe care eu am ascuns-o bine in poezie ( asa am crezut eu ) si anume aceea a globului de sticla. am retinut si retusurile care ar trebui facute, perierea poemului adica. cat despre evolutia mea sper sa se produca si sa nu dezamagesc pe nimeni, in special sa nu ma dezamagesc:). inca o data multumesc.

Stefan, te rog sa pastrezi spatiul destinat comentariilor pentru comentarii, iar poeziile esti binevenit sa le publici in pagina ta. Desigur, nu te opreste nimeni sa scrii comentarii in versuri, dar ar fi elegant fata de toti cititorii acestui site ca ele sa aiba legatura cu textul comentat. De asemenea, gestul de a oferi o penita trebuie justificat si ma tem ca nu ne-ai convins.

alina mungiu pippidi ne arata pe indelete de un astfel de hristos in "evanghelistii" piesa e buna si-mi place si poezia aceasta

efectiv nu pricep ratiunea si nici scopul interventiei lui Alina aici. pur si simplu, nu pricep. poate o fi o limita la mine, tot ce se poate. nu vad insa ce legatura are comentariul ei cu textul de mai sus.

ai simtit bine Maria-Doina si iti multumesc pentru cuvinte si incurajare. uneori suferinta este cel mai bun ulei de motor in anumite contexte:).

nici eu nu stiu daca e stiintifico, dar e ceva si pe acolo, ceva despre inconstient, ceva documentare, ceva stergere de creier.
o sa continui fiind doar un fragment si poate va trece cu totul spre sf. insa as putea sa gasesc alt stil sf, mai greu de dedus.

Mulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.

Rafael, nu mi-a fost ușor să citesc tot ce s-a scris aici, dar a trebuit să fac asta pentru a înțelege. De orice manieră, noi nu suntem aici să ne judecăm unii pe ceilalți, iar eu nu caut circumstanțe atenuante sau agravante, pentru că aceasta nu este o instanță. Constat însă că nu știi să critici ideea, iar nu omul, dacă ai ceva de criticat. Și eu sunt creștin-ortodoxă practicantă, aleg însă să merg în smerenie, așa cum spuneai și tu că este una dintre caracteristicile ortodoxismului. Consider că, pe lângă faptul că discuția a denaturat pe teme complet anapoda (eu din prima secundă am înțeles că Virgil s-a referit la slujitori ai bisericii de orice confesiune , nu numai la cei ai bisericii ortodoxe, iar din ceea ce am citit despre ce s-a petrecut atunci -iar unele chestii mi le aduc aminte, eu chiar am trăit o parte în acea perioadă aici- acesta este chiar purul adevăr; nu știu de ce tu ai sărit la concluzia că acesta este un atac la adresa biserciii ortodoxe), tu ai depășit la un moment dat pragul unui conflict de idei și ai trecut într-adevăr la o a judeca omul din spatele ideii. Ceea ce căutăm să evităm aici pe hermeneia. Mai mult decât atât, observ că ții neaparat să mai arunci pietre și în alte direcții, ("Sapphire daca scriu si eu un text cu pathos, fara sa respir intre strofe, furios si nervos, cu mana dreapta ca sa am "dexteritare" ma recomanzi si pe mine?") și te voi ruga să revezi regulamentul pentru că aceasta este încă o încălcare a lui. De asemenea, te rog să te limitezi de acum înainte la a comenta textul, ideea acestuia în limitele unei polemici sănătoase, fără atac la persoană și cu respectarea interlocutorului.

pun lectorul să facă un efort deosebit.
spre exemplu, apropo de ceea ce ai semnalat tu:
"fiorul nu mai are preocupări, dintotdeauna/ tocmai pentru că/ mereu/ etc.
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători".
nu prea agreez lianţii. ei pot fi imaginaţi în lipsă. în fel şi chip. detest vorbăria în poezie. dar asta este ce îmi/nu-mi place mie, nu aş putea impune şi altcuiva acest mod de de a vedea/ percepe/ descrie/ transcrie stările. îmi pare nespus de rău că mesajul nu a ajuns la tine, Daniela, clar nu avem acelaşi mod de exprimare în versuri, însă, nu mă deranjezi deloc să treci să-ţi spui cinstit părerea. Contează, cum să nu, să mă fac înţeleasă de majoritate, neavând pretenţia unui 100%. aş intra în absurd.

te aştept cu plăcere,

Ottilia

chiar daca bifez de fiecare data sa-mi fie anuntate prin mails comentariile, nu mai sunt, decat rareori. daca ma poate ajuta cineva... multumesc

ceva neclar:

"Se înfioră și își scutură puțin capul ca și cînd ar fi îndepărtat un gînd. Cînd se aplecă peste ea dar văzu că respiră."

si

nu era de loc rece//parca era deloc?

Mie îmi place doar ultimul vers, foarte interesantă ideea de pod, apă, cruce - dacă aşa a vizualizat şi autorul. Însă, în rest, e prea dur. Aşa am aflat şi eu că Farenheit e un video game.

nu dragul meu. ionuț caragea nu este nici mare și nici nu îl ironizez. interpretezi greșit. iar in ce privește „mărimea” cred că, vorba proverbului, lauda de sine are un miros suspect. but anyway, unii folosesc deodorantul ca să nu se simtă. cît privește cuvîntul cruce, cu siguranță că depinde de modul cum o înțelegi. și există multiple moduri în care inclusiv biblia o privește. și nu neaparat pozitive. în orice caz diferite una de cealaltă. așa că dacă tu vrei să te oprești numai la o anumită perspectivă te privește. în orice caz, convingerea mea este că „crucea” din acest text nu s-a vrut a fi nici chestia pe care o pui la căpătîiul unei gropi și nici la gît. după cum nu cred că este nici intrumentul de tortură pe care îl foloseau romanii. și nu cred că este nici conceptul teologic folosit de pavel în anumite texte din epistole. după cum sînt înclinat să cred că este mai degrabă înrudit cu ideea teologică sugerată de pavel în alte texte. iar în contextul acela imaginea de curvă mi se pare chiar potrivită. dar cu siguranță că mă opresc aici pentru că, așa cum spuneai tu în altă parte, e cam aiurea să tot dai mură în gură altora. poate nu ar strica să mai pui mîna și să citești. bănuiec că și oamenii „mari” mai citesc, măcar așa, cîteodată, nu?