poemu e fain pe alocuri si in general doar ok, da-l strică atmosfera asta de lectură între „viața spirituală” și „caleidoscop” dacă vă amintiți emisiunile. și prea afectată cea care citește
am rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
Andu, si cei ca mine au rabdare si putinta sa strabata cei 999 pasi care mai raman. multu' ca sa citez si eu alt clasic in viata. Kruger insa vine si demoleaza de la radacina exact ceea ce pot afirma cu mana pe inima ca ne este noua, romanilor, punct de plecare , si anume tocmai aceasta natura a neamului de a intelege conditia in care traim, fiind ea numaita romania. si pentru ca noi stim cine suntem si de unde venim, cum si kruger stie cine este si de unde vine, nu voi lua decat ceea ce trebuie, lasand restul comentariului sa ramana defulator pentru comentator, din aceelasi motiv pentru care si comentatorul simte defulare in poem.
frate Bobadile, mută-te, te rog, dacă nu prin alte căși, măcar la iarnă, și-om mai ciorovăi p'acolo. aici mă doare capul! măgărie, nemăgărie, moldoveanii ce poartă pe chelie? hai că pot fi și eu păduche! și te pot pișca de să te mănânce pân după anul nou! am mai văzut pretenții literare și pe la alții... până una alta, să fii iubit și sărbători fericite! te rog, (mă repet) nu-mi ciocăni la ușă că nu te mai primesc. nici cu sorcova și nici cu boii!
"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
ziua a saptea pun rufele la uscat pe balcon pe deal vecinii au pus de-un gratar rasucesc micii, destupa berea, rad motocicleta in leasing a lui Vlad pe scara de-alaturi apoi o stiva de blocuri cu lentile de termopan in soare pun mana streasina, cu cealalta in sold o carpa de cer destramata pe margini si-un porumbel cu picioarele arse de cablul electric
da, Cami! multumesc pentru faptul ca ma citesti si pentru solidaritate. tot incerc sa spun... dar comentariul tau spune mai multe decat incerc eu, desi se vorbeste despre o liberate de exprimare... binenteles incadrata, constransa, conforma regulamentului, vorba Sapphirei.
"Iar dacă cineva va crede": Cand i-am trimis acest text lui Daniel Corbu, altceva mi-a zis poetul. Idem Marius Chelaru si Valeria Manta Taicutu. Dar nu voi copia aici si nici nu ii voi explica lui Virgil, nu imi fac iluzii ca el va accepta sau va intelege ceea ce simt niste poeti adevarati. In parerea lui Virgil nu pot sa am incredere, orice ar face. Pentru ca Virgil nu a confirmat niciodata, iar ideile sale despre poezie nu se regasesc si nu rezoneaza cu nimeni in afara de cativa prieteni de penita de pe acest blog. Culmea este ca Virgil nu a avut curajul sa-mi spuna in fata ca acest text e un slagar sau ca este slabut rau. Cand i l-am citit in fata, ar fi putut, din complezenta, sa se rezume doar la aplauze. Dar, ca sa para mai prietenos si stiutor ca Luminita Suse si Carmen Poenaru, a luat cuvantul si a marturisit ca ii place. L-am si surprins si pe camera, are chiar un glas admirativ. Nietzsche spunea ca viitorul apartine celor care au memoria lunga. Astazi, Virgil Titarenco a demonstrat ca nu are viitor.
Eugen, am facut-o pentru cei care nu au nici timp si nici bani sa citeasca volume publicate. Partajul este acelasi.
Se pare că degeaba te-a sfătuit un editor să postezi într-o limită de număr pe zi texte și mai ales texte scurte precum haiku-urile, că n-ai ținut cont. În locul tău, le-aș fi postat pe toate în același post, ar fi avut mai mult succes.
Am, totuși, o întrebare. De ce credeți că poezia trebuie neapărat să fie mai lungă? Eu am sentiment aparte pentru ceva așa mai scurt. Majoritatea poeziilor mele sunt scurte; dacă le lungesc mi se pare că se diluează, ... sau, la fel de bine, poate să fie și o scădere a mea, să nu pot susține ideea... Hm!
hoinăream adesea prin venele tale cu demoni închegați cu dîre chei ușile tale se deschid prea simplu mai rămîn cît aș privi un rubik rezolvat apoi mă voi reda mie
Deși cred că pot exista și texte, să le spunem cu limbaj explicit, reușite literar, din fragmentele pe care le-am citit, scrise de acești doi autori, mi se pare dezamăgitor că România literară nu a găsit decît aceste două lucrări. Implicația este că fie România literară a scăzut calitativ foarte mult, fie că în România se scrie așa de slab încît numai aceste două cărți au reușit să se remarce. Dacă ar fi să aleg o a treia opțiune, aceea conform căreia România literară s-a îmbolnăvit de teribilism adolescentin, atunci înseamnă că este și mai jenant.
Nici pe departe, Cristina! În atmosfera Sarbatorilor mă ocup, totuşi, când găsesc timp, cu revizuirea/ corectarea textelor pentru cartea pe care intentionez s-o fac să apară în primele luni ale lui 2011. O să revin, desigur, şi pe site.
Mulţumesc pentru lectură. La mulţi ani!
Tudor
Eu zic ca da, există. În toate trei. Primul și al treilea mai ales au mare "efect haiku" (sau, cum îi spun, surpriza versului trei), al doilea e previzibil, dar bun. Cel puțin așa înțeleg eu. Tipul acesta de poezie ține foarte mult de percepția fiecăruia. Mă puneți pe căutat.
Alma, mulțumesc, la ora când am scris acest poem, tehnica era undeva suspendată între două respirații. Mă voi gândi. Și într-adevăr, umbrele se lasă astăzi zborului, viața încă palpită. Cântecul a fost ascultat. Mulțumesc. Virgil, în acest poem se îmbină, da, mai multe arte și mai multe planuri. Nu cred că este pretențios acel "vitralii pentru oameni", depinde printre ce oameni trăim, întotdeauna, și ce om/întâmplare/lucru te inspiră atunci când scrii. Nu știu de unde și de ce confuzia ta, fiindcă este una din cele mai clare poezii scrise de mine în ultima vreme, iar faptul că îmbină elemente din muzică și pictură este doar o deschidere. Și nu folosesc doar eu această deschidere spre arte în poezie, dimpotrivă. Aș spune că sunt chiar învățăcel față de poeții care scriu astfel. Da, se pot scrie două-trei poeme începând de al ideile acestuia, ai dreptate. Mulțumesc pentru impresia ta.
Bianca, Iata o provocare interesanta si o intrebare pe care (marturisesc cat se poate de sincer) nu mi-am mai pus-o pana acum, oare finalurile poemelor mele sunt chiar imprevizibile? Pentruca eu nu ma "sradui" sa le fac asa, deci nu as putea nicidecum afirma ca incerc sa fac din asta un stil propriu (fiind dealtfel convins ca nu am un stil propriu, si ca in general asta e foarte greu in poezia contemporana...) Poate uneori o usoara ironie (de fapt auto-ironizare) ma aduce aproape de favoritul meu, Sorescu :-) Aici finalul a fost "expediat" doar pentru ca am incercat sa concentrez in foarte putine cuvinte (alchimie, metabolism, avort) fenomenala asemanare dintre noi, indragostitii si inteleptii care cautau piatra filozofala. Multumesc pentru placerea unei discutii interesante aici, Andu P.S. Oricum, metabolismul nostru e alchimie curata iti spun eu, ca de cand ma caut de niste chestii si toti ridica din umeri si zic "eh, problema de metabolism" :-)
Mie asta mi se pare un poem pe care Virgil Titarenco l-a scris in orele de digestie si apoi a decis, alas, sa-l posteze. S-ar putea sa fie cel mai slab poem pe care l-am citit de doi ani incoace sub semnatura lui Virgil Titarenco dar asta e, trebuie sa ai si o referinta in partea de jos a clasamentului. Jalnic la toate capitolele acest poem este ca o tanguire dupa rabdarea cititorului. In absenta inspiratiei, poemul (care incepe cu o avertizare sincera "a nu se citi", dar nu poti sa te abtii, nu?) baleteaza in lumea non-sensului cu gratia unui barbat de 100 de kile imbracat in rochie alba de balerina. Metaforele frizeaza ridicolul, limbajul este de lemn, inflexibil, mesajul poetic lipseste cu desavarsire. "delapidate" - cred ca este unicul text cu pretentii de poem in care am intalnit acest cuvant atat de urat, caruia ii sta bine doar pe o foaie scrisa cu pixul la sectia de politie. Ma rog, ma opresc aici ca sa nu umplu pagina de comentarii cu observatii negative pe care acest text mi le ofera din plin. Am cautat cu microscopul si din pacate n-am gasit nici macar un vers mai acatari. Poate doar cei patru sau asa ceva de "poate" din text care incearca sa salveze prin echivoc aceasta constructie rizibila. "Poate" ar trebui sa dau si eu o penita intoarsa acestei contra-performante dar Maria-Sa Regulamentul nu-mi permite asa ceva. Poate. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mădălina ai greşeli mari. las textul la vedere totuşi, pentru imbold...
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr depoemu e fain pe alocuri si in general doar ok, da-l strică atmosfera asta de lectură între „viața spirituală” și „caleidoscop” dacă vă amintiți emisiunile. și prea afectată cea care citește
pentru textul : vintage collection -audio decontributia...
pentru textul : ne-rugăciune deam rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
pentru textul : hârtia deMulţumesc, îl voi trece la categoria jurnal. Voi încerca să schimb expresia la care faci referire, într-adevăr este alambicată greşit.
pentru textul : Noi şi ei deAndu, si cei ca mine au rabdare si putinta sa strabata cei 999 pasi care mai raman. multu' ca sa citez si eu alt clasic in viata. Kruger insa vine si demoleaza de la radacina exact ceea ce pot afirma cu mana pe inima ca ne este noua, romanilor, punct de plecare , si anume tocmai aceasta natura a neamului de a intelege conditia in care traim, fiind ea numaita romania. si pentru ca noi stim cine suntem si de unde venim, cum si kruger stie cine este si de unde vine, nu voi lua decat ceea ce trebuie, lasand restul comentariului sa ramana defulator pentru comentator, din aceelasi motiv pentru care si comentatorul simte defulare in poem.
pentru textul : extras de cont depromit să iau în considerare opinia ta, Adrian!
iar eu ce promit nu mă face să ies pe ușa din dos:)
o reverență deocamdată:)
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta deai un typo: "învinovății"
pentru textul : am evadat un timp deChiar foarte inspirat titlul din reluare. :)
pentru textul : Poem intravilan defrate Bobadile, mută-te, te rog, dacă nu prin alte căși, măcar la iarnă, și-om mai ciorovăi p'acolo. aici mă doare capul! măgărie, nemăgărie, moldoveanii ce poartă pe chelie? hai că pot fi și eu păduche! și te pot pișca de să te mănânce pân după anul nou! am mai văzut pretenții literare și pe la alții... până una alta, să fii iubit și sărbători fericite! te rog, (mă repet) nu-mi ciocăni la ușă că nu te mai primesc. nici cu sorcova și nici cu boii!
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria de"envoyee de mon i-phone" - daca alegi sa scrii in alta limba este recomandabil sa pui diacriticele sau accentele asa cum trebuie in texte.
"tac enorm" - suna cam aiurea bombastic
"îmi aprind o țigară" - cred ca am sa fac alergie la cuvintele astea care chiar nu mai spun nimic
"tăcerea are o putere ascunsă, din ea s-au
născut toate minunile lumii."
- impartire defectuoasa in versuri, zic eu. continutul cumva cam infantil.
in general un text nu neaparat reusit
pentru textul : envoyee de mon i-phone deziua a saptea pun rufele la uscat pe balcon pe deal vecinii au pus de-un gratar rasucesc micii, destupa berea, rad motocicleta in leasing a lui Vlad pe scara de-alaturi apoi o stiva de blocuri cu lentile de termopan in soare pun mana streasina, cu cealalta in sold o carpa de cer destramata pe margini si-un porumbel cu picioarele arse de cablul electric
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit deda, Cami! multumesc pentru faptul ca ma citesti si pentru solidaritate. tot incerc sa spun... dar comentariul tau spune mai multe decat incerc eu, desi se vorbeste despre o liberate de exprimare... binenteles incadrata, constransa, conforma regulamentului, vorba Sapphirei.
pentru textul : Gând de vecernie desorry paul. I misread. scuzele mele. așa este cînd încerc să fac multitasking
pentru textul : icoană hoinară dee adevarat deci: in fiecare cititor sint mii de poeti 'dying to come out'...ori invers?!.........:))
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! dedamn...
"Iar dacă cineva va crede": Cand i-am trimis acest text lui Daniel Corbu, altceva mi-a zis poetul. Idem Marius Chelaru si Valeria Manta Taicutu. Dar nu voi copia aici si nici nu ii voi explica lui Virgil, nu imi fac iluzii ca el va accepta sau va intelege ceea ce simt niste poeti adevarati. In parerea lui Virgil nu pot sa am incredere, orice ar face. Pentru ca Virgil nu a confirmat niciodata, iar ideile sale despre poezie nu se regasesc si nu rezoneaza cu nimeni in afara de cativa prieteni de penita de pe acest blog. Culmea este ca Virgil nu a avut curajul sa-mi spuna in fata ca acest text e un slagar sau ca este slabut rau. Cand i l-am citit in fata, ar fi putut, din complezenta, sa se rezume doar la aplauze. Dar, ca sa para mai prietenos si stiutor ca Luminita Suse si Carmen Poenaru, a luat cuvantul si a marturisit ca ii place. L-am si surprins si pe camera, are chiar un glas admirativ. Nietzsche spunea ca viitorul apartine celor care au memoria lunga. Astazi, Virgil Titarenco a demonstrat ca nu are viitor.
Eugen, am facut-o pentru cei care nu au nici timp si nici bani sa citeasca volume publicate. Partajul este acelasi.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deVă mulţumesc tuturora pentru timpul acordat şi comentarii.
pentru textul : Fanii lui Cristos deCu adânc respect Mihai. T.
Se pare că degeaba te-a sfătuit un editor să postezi într-o limită de număr pe zi texte și mai ales texte scurte precum haiku-urile, că n-ai ținut cont. În locul tău, le-aș fi postat pe toate în același post, ar fi avut mai mult succes.
pentru textul : Haiku deAm, totuși, o întrebare. De ce credeți că poezia trebuie neapărat să fie mai lungă? Eu am sentiment aparte pentru ceva așa mai scurt. Majoritatea poeziilor mele sunt scurte; dacă le lungesc mi se pare că se diluează, ... sau, la fel de bine, poate să fie și o scădere a mea, să nu pot susține ideea... Hm!
pentru textul : Colecționarul de ape dehoinăream adesea prin venele tale cu demoni închegați cu dîre chei ușile tale se deschid prea simplu mai rămîn cît aș privi un rubik rezolvat apoi mă voi reda mie
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deDeși cred că pot exista și texte, să le spunem cu limbaj explicit, reușite literar, din fragmentele pe care le-am citit, scrise de acești doi autori, mi se pare dezamăgitor că România literară nu a găsit decît aceste două lucrări. Implicația este că fie România literară a scăzut calitativ foarte mult, fie că în România se scrie așa de slab încît numai aceste două cărți au reușit să se remarce. Dacă ar fi să aleg o a treia opțiune, aceea conform căreia România literară s-a îmbolnăvit de teribilism adolescentin, atunci înseamnă că este și mai jenant.
pentru textul : Fluturi pe lampă* deNici pe departe, Cristina! În atmosfera Sarbatorilor mă ocup, totuşi, când găsesc timp, cu revizuirea/ corectarea textelor pentru cartea pe care intentionez s-o fac să apară în primele luni ale lui 2011. O să revin, desigur, şi pe site.
pentru textul : Păcatele bătrâneţilor deMulţumesc pentru lectură. La mulţi ani!
Tudor
mulțumesc de asemeni mădălinei, ioanei și lui adrian pentru citire, observații și interes
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deEu zic ca da, există. În toate trei. Primul și al treilea mai ales au mare "efect haiku" (sau, cum îi spun, surpriza versului trei), al doilea e previzibil, dar bun. Cel puțin așa înțeleg eu. Tipul acesta de poezie ține foarte mult de percepția fiecăruia. Mă puneți pe căutat.
pentru textul : încercări de haiku deAlma, mulțumesc, la ora când am scris acest poem, tehnica era undeva suspendată între două respirații. Mă voi gândi. Și într-adevăr, umbrele se lasă astăzi zborului, viața încă palpită. Cântecul a fost ascultat. Mulțumesc. Virgil, în acest poem se îmbină, da, mai multe arte și mai multe planuri. Nu cred că este pretențios acel "vitralii pentru oameni", depinde printre ce oameni trăim, întotdeauna, și ce om/întâmplare/lucru te inspiră atunci când scrii. Nu știu de unde și de ce confuzia ta, fiindcă este una din cele mai clare poezii scrise de mine în ultima vreme, iar faptul că îmbină elemente din muzică și pictură este doar o deschidere. Și nu folosesc doar eu această deschidere spre arte în poezie, dimpotrivă. Aș spune că sunt chiar învățăcel față de poeții care scriu astfel. Da, se pot scrie două-trei poeme începând de al ideile acestuia, ai dreptate. Mulțumesc pentru impresia ta.
pentru textul : Michel deBianca, Iata o provocare interesanta si o intrebare pe care (marturisesc cat se poate de sincer) nu mi-am mai pus-o pana acum, oare finalurile poemelor mele sunt chiar imprevizibile? Pentruca eu nu ma "sradui" sa le fac asa, deci nu as putea nicidecum afirma ca incerc sa fac din asta un stil propriu (fiind dealtfel convins ca nu am un stil propriu, si ca in general asta e foarte greu in poezia contemporana...) Poate uneori o usoara ironie (de fapt auto-ironizare) ma aduce aproape de favoritul meu, Sorescu :-) Aici finalul a fost "expediat" doar pentru ca am incercat sa concentrez in foarte putine cuvinte (alchimie, metabolism, avort) fenomenala asemanare dintre noi, indragostitii si inteleptii care cautau piatra filozofala. Multumesc pentru placerea unei discutii interesante aici, Andu P.S. Oricum, metabolismul nostru e alchimie curata iti spun eu, ca de cand ma caut de niste chestii si toti ridica din umeri si zic "eh, problema de metabolism" :-)
pentru textul : fotografii mișcate deMie asta mi se pare un poem pe care Virgil Titarenco l-a scris in orele de digestie si apoi a decis, alas, sa-l posteze. S-ar putea sa fie cel mai slab poem pe care l-am citit de doi ani incoace sub semnatura lui Virgil Titarenco dar asta e, trebuie sa ai si o referinta in partea de jos a clasamentului. Jalnic la toate capitolele acest poem este ca o tanguire dupa rabdarea cititorului. In absenta inspiratiei, poemul (care incepe cu o avertizare sincera "a nu se citi", dar nu poti sa te abtii, nu?) baleteaza in lumea non-sensului cu gratia unui barbat de 100 de kile imbracat in rochie alba de balerina. Metaforele frizeaza ridicolul, limbajul este de lemn, inflexibil, mesajul poetic lipseste cu desavarsire. "delapidate" - cred ca este unicul text cu pretentii de poem in care am intalnit acest cuvant atat de urat, caruia ii sta bine doar pe o foaie scrisa cu pixul la sectia de politie. Ma rog, ma opresc aici ca sa nu umplu pagina de comentarii cu observatii negative pe care acest text mi le ofera din plin. Am cautat cu microscopul si din pacate n-am gasit nici macar un vers mai acatari. Poate doar cei patru sau asa ceva de "poate" din text care incearca sa salveze prin echivoc aceasta constructie rizibila. "Poate" ar trebui sa dau si eu o penita intoarsa acestei contra-performante dar Maria-Sa Regulamentul nu-mi permite asa ceva. Poate. Andu
pentru textul : epitaful cuvintelor deM-ai făcut să zâmbesc... fain text! Curat noroc ăsta...
pentru textul : Norocosul deacum am aflat ca esti moderator
pentru textul : Moderator pe hermeneia deCred ca motto acela nu prea are ce cauta aici in poezie, ca iese manea asa cu totul. Mai trec cu penita, sa vad daca ai schimbat, intai.
pentru textul : copiii erau fericiți dePagini