multumim pentru urari, si scuzele mele cela mai profunde pentru intarzierea in raspuns, dar am avut niste probleme si...

continuu... conexiunea imi face fite. Spuneam ca daca de obicei fortezi imaginarul si intelectul, acum am impresia ca ne fortezi sa gandim "senzorial", daca imi ingadui a spune asta. Nu stiu cu cata grija iti alegi cuvintele pentru a ajunge la asta, ele par ca acolo le e locul, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb daca totul nu este un efect scontat. Foarte reusita constructia, Vladimir, desi poate senzatiile cu care plec nu-s tocmai din cele mai delectabile, dar, din nou, niciodata nu am gasit asta la tine pe pagina.

pentru mine nu este aşa de incredibil ce se întâmplă...
am discutat cu mai multe cunoştinţe despre aspectul acesta al reproducerii aceleiaşi idei, poate cu aproximativ aceleaşi cuvinte.
mi-e drag de ceea ce ai/am descoperit acum, aici, crede-mă. nu este bucurie mai mare decât aceea să vezi că există rezonanţă, telepatie, empatie...
mulţumesc frumos, Alina.

Cred ca am rezolvat problema cu dublura, cel putin la mine in calculator nu mai apare. Multam de sprijin, Dancus

compoziţie de copil care s-a săturat să se joace cu suzeta. mă mir pînă unde vor merge inaptitudinule astea pe situri literare consacrate! ăsta-i text de arătat la o fetiţă de grădiniţă. pardon.

am sa ofer o penita de aur textului. mi se pare foarte bine gindit. am insa doua obiectii: - prima este ca eu as spune mai degraba "dorințele refulează o spumă violacee/ răspândită de-a lungul trupului/ precum o stație pustie de metrou…" (chestia cu metrou pustiu e chiar o gafa dupa parerea mea pentru ca epitetul ma gindesc ca vroia sa se refere la statie) - a doua e ca as renunta la "amare" din final care mai degaba de duce la o idee gastronomica si deci, as zice eu, bagatelizeaza neinspirat textul

îmi cer scuze pentru dezacorduri și celelalte scăpări...sunt prea multe să le menționez pe fiecare în parte.

da, saphire, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste folosirea unui cuvant cu sensuri diferite intr/o singura strofa. ca dovada, voi reveni asupra textului. si acel inca este zadarnic. voiesc insa sa iti spun ca nu intentionez, nu am cautat si nici nu am urmariti niciodata si in nici un fel sa scriu in versuri. daca am ales forma de strofa in patru versuri si, uneori, a mai iesit si o rima sau am dat impresia ca intentionez a o concepe, nu asta am urmarit. am scris cum am simtit. de aceea, te cred, pe buna dreptate, cand spui ca poemele mele sunt neslefuite. asa este. pe acest site le pun calde, daca pot spune astfel. parerile voastre ma ajuta sa le slefuiesc, sa elimin balastrul lor, sa opresc ce este de valoare, daca este ceva valoros. iti multumesc pentru ajutorul ce continuu mi/l dai si te astept la fel de obiectiva si la urmatoarele texte.

Mulţumesc, Sorin, pentru semn. Nu-i nimic bătut în cuie, se mai poate lucra pe text.

Virgil, de ajuns mai departe n-aveam cum, cu asa blocaj in trafic - no, pe bune, tema e una simpla, peisagistica, tratata corespunzator ("cu targa"), iar fortajele de ritm/rima, din pacate, nu le percep - Alina, ironicul de aici e un pic mai agresiv, ma bucur ca iti place, mai ales in conditiile in care nu te stiu nici pe tine o admiratoare a versificarilor clasice multumesc, scuzati intarzierea raspunsurilor

Încep cu titlul poeziei dumneavoastră care mi se pare a fi o alegere perfectă pentru corpul poemului. Prin Moebius, acea bandă a mersului în cerc în care oamenii se-nvârtesc la nesfârșit printre canoane impuse de papi și președinți, un poet reușește să se-ntrebe pentru a câta oară în omenirea aceasta despre lucruri și fapte care-i vizează volens- nolens toată existența pe pământ. “ Ce mai fac mă întrebi când restul lumii se așează la rând pentru următoarea croazieră pe partea nevăzută a lunii”- mă-ntreb și eu dacă acest „the dark side of the moon” nu este chiar partea întunecată din om care deși este neagră ne ajută să ne-nțelegem mai bine pe noi înșine și atunci este binevenită acea croazieră care elimină anumite stări de tristețe, o evadare extraordinară a eului poetic pus în slujba lui Moebius. Un poem de forță, un melanj între „o colivie de oase” și”zodii spectrale”, o aerisire fugară a sufletului autorului prin răspunsul pe care i-l dă iubitei ... „nimic special iubito” „mi-am cumpărat un suflet nou și un înger de casă”. Fără a cădea în banal consider aceste versuri umplute cu un vin bun sec la care separat, dacă servești un pahar de apă plată oasele poetului se pot modela în funcție de atmosfera euforică prudusă de un afrodiziac. În cele din urmă reușește să elibereze un înger care stă ghemuit în trupul său și de-aci prin dezlegarea la vorbele sale, la cuvânt, mi se pare extrem de reușită forma sa de eliberare în care rupe „sigilii și gramatici rudimentare”, apoi le plasează într-un mathesis universalis noician, dincolo de geometrie. Mare curaj, reușește să facă o spărtură cu un burghiu, doar atât cât să poată vedea fața unei alte lumi, reușește oarecum să străpunga bariera transcedentală a lui Blaga. Nu pot decât să mă înclin asupra acestei capodopere literare, un masterpiece universal l-aș numi și să-mi fie îngăduit să acord o peniță pentru această lucrare. Vă citesc de ceva vreme și dintre poeziile dumneavoastră , aceasta mi s-a părut demnă de atenția mea. Cum îmi așteptam cererea de înscriere pe acest siteu mă bucur că am putut să-mi exprim plăcerea de a vă comenta pe dumneavoastră și pe cel care a scris un tablou din nord...(aalizeei). Subliniez faptul că penițele nu le voi acorda la întâmplare, în caz că apar anumite reacții din publicul virtual. Mai adaug faptul că tot ceea ce comentez nu este o critică de nivel înalt, a unui critic licențiat ci este doar fericirea de a-mi oglindi sufletul prin versurile autorilor, pe paginile domniilor voastre. Plecăciuni, SilVIA

Mulțumesc, Thais, aceasta și este. O ciclitate, o spiralare a trăirilor pe mai multe registre existențiale.

inca astept raspuns la intrebarea: Unde este aici poezia?

Or none of the above?