foarte sugestiv tabloul şi lasă loc de multe interpretări.am să mă opresc doar la zugravul de pe scară care îmi sugerează delicateţe, preţuire faţă de femeia pe care îndrăzneşte să o atingă doar prin mângâieri.admirabil.
well, am zis eu cînd am citit prima dată despre cineva că a avut orgasm pe aici, că nu e de bine. dar asta e. la urma urmei și eu am scris despre femeie. și alții. și s-a m-ai scris și despre roată, cămilă și tatuaj, despre compactor, cafea și cimitir. etc. n-am să mai intru în tot felul de abureli care deja mă obosesc. și n-am să mai fac educație nimănui. așa cum m-am străduit din răsputeri în ultima vreme. e absolut inutil.
doar două observații:
1. impresia mea este că toată bruhahaua asta este un non-conflict care se pare că se inflamează cam întotdeauna cînd se întîmplă ca o femeie să aibă orgasm. habar n-am cum funcționează testorsteronul dar cred că are ceva înrudiri cu vreo substanță psihotropă.
2. a doua observație este că mi se pare neserios și neonest din partea lui remus (și sincer să fiu mă dezamăgește) să afirme că acele adrese de email nu funcționează de vreme ce abia astăzi le-a folosit. nu era cazul să își ridice poalele sub textul lui adrian indiferent cît de multă antipatie are pentru el. părerea mea. iar tonul ăsta de „scrisoare deschisă” sună ridicol de caragialesc. am mai spus-o și o repet, nu pot pricepe de ce simt românii nevoia asta profundă pentru teatral, dramatic și tragico-apoteotic. este oare chiar așa de greu să fim rezonabili și să nu ne luăm chiar atît de dramatic în serios?! lumea nu a început și nu s-a terminat cu noi. și asta este valabil și pentru adrian. un pic de smerenie creștină nu ar strica la nimeni. iar dacă persoana nu este creștin(ă), atunci smerenie ateistă. whatever...
aș putea să fac o întreagă hermeneutică-divertis a acestei „scrisori deschise” dar am să mă abțin ca să nu îl supăr pe remus. dar îl rog să citească cu detașare și cu puțină răcoare critică ce a scris în ea. multe din aserțiunile de acolo i se pot potrivi și lui. și sînt convins că știe pilda cu paiul și bîrna. dar pînă și acuzațiile la adresa lui adrian și raluca sînt doar atît.. acuzații. adică, bănuiesc că își dă seama că așteptările lui ca cineva din consilui să intervină și să facă mustrări moraliste sau educație sînt nerealiste. intervențiile se fac pentru abateri administrative, tehnice (gramaticale, etc) sau de la regulament. sau cînd efectiv un membru hermeneia îl hărțuiește pe altul. absolut niciuna din acestea nu cred că s-a întîmplat. a avut loc o discuție înfierbîntată pe o anumită temă și s-au făcut aluzii. poate mai mult ca orice, cred, așa cum spuneam la început, că s-a aprins mult testosteron fiindcă, vezi doamne, o domniță a avut orgasm. mărog, literar. mare brînză! orgasme au mai fost și au să mai fie. eu zic să scrieți ceva la fel și să mai aibă și alte domnițe orgasm și cu asta împăcăm pe toată lumea.
deci, îl rog pe remus să citească ce a scris să ia o gură de aer rece și să revină la gînduri mai bune și mai pragmatice. și apoi și să trimită pe adresa de email pe care a folosit-o astăzi confirmarea că totuși vrea să îi desființez contul. dacă nu voi primi nimic pînă luni îl voi desființa. irecuperabil. deci aș vrea să fie conștient de chestia asta.
și încă ceva. numele meu este titarenco. și nu titarenko. nu de alteceva dar am citit tot felul de pocituri ale numelui meu (proferate de alți „amici” sau „mitici”), precum hilterenko, și altele, și n-aș vrea să cred că scăparea lui remus este înrudită cu ele. ar fi și mai jenant. de vreme ce eu mă străduiesc să nu atentez la numele de familie al nimănui.
Cred că nu vrei să înțelegi nuanțele. Eu am spus că e o expresie împrumutată. Nicio o clipă nu am pronunțat cuvântul "plagiat". Mi-am manifestat curiozitatea față de ea ca subtitlu (deja devenise o colecție, mi-ai spus). Perfect. Nu văd nimic tragic în faptul că ai ajuns la un "cumul" de genul ăsta din comentariile unor colegi, practic ai avut inspirație lirică. E minunat. Ei și? Ce mare lucru era să spui: Da, m-au inspirat comentariile și mi-a ieșit din "bisericuțe de pițigoi, cu pițigoi, între pițigoi etc" expresia "biserica pițigoilor" . Mie îmi vin idei când văd nuanțe de albastru. Și câți nu văd nuanțe de albastru?!? Aici discutăm, perorăm, dezbatem, susținem. E o agora. La urma urmei, fiecare are dreptul să-și ia jucăriile și să facă tot ce vrea. Comportamentul însă mi se pare copilăresc.
textul nu e asa: iata si argumentele mele: la inceput, o conversie, o intoarcere a susului in jos si invers, un discurs in stil baroc, cu tenta cartaresciana, in care femeie e adulata, piscata etc. strofa a doua ordoneaza discursul, oferind definitia iubirii, adica amorul ce e amorul daca nu ceva exploziv daca nu un terorist daca nu o bomba umana? adica un razboi personal, patriotic, universal, indefinit. zic eu. finalul tinde spre o noua rasturnare, de data asta ideologica. iubirea nu mai e ceva etern, fin, bun si frumos. e grea, brutala, stabila, un barbat adica. viu, cand e, mort, cand nu e. simplu nu cred ca tb sa teoretizez aici functia cliseului sau a kitsch ului in postmodernism si nu numai. sau despre ca si hora, tulai, doamne, e si ea cant si strigare. a ecoului, logic:P de aceea, parerea mea e ca acest poem face toti banii.
ar fi trebuit sa folosesc diacriticele in redactarea comentariului, dar, din graba (si ceva comoditate, recunosc), n-am facut-o... insa aici se impun: "cele doua fete ale lui Ianus" sunt, evident...cele doua fețe ale sale.
Interesantă explicația ta asupra poeziei, în amănuntul fiecărei imagini. Nu aș fi văzut așa, șireturi ș.a., doar o imensă tristețe, dar nu ca un gol, ci ca o revelație. Și mai interesantă este afirmația ta: "Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic". "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva" - ce? totul? cât? unde? cum?
Katya, este deja un fapt de notorietate ca eu te iubesc (este deja pe hermegal) dar nu-mi cere te rog sa-ti povestesc aici, in public, despre fanteziile mele :-) Oricum ar fi insa, texul are legatura cu Longshanks, un rege victorios la vremea lui. Eu nu. Bobadil.
am citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
cam bobadilic finalul textului, iar confuzia clepsidra-oglinda ramane, chiar daca, intre noi, poetii, permutarea lor e facila.
si-mi displace ideea asta de lume kitsch unde dumnezeu rade ca de o gluma proasta.
Frumos poem, câteva încercări un pic forțate de inovare dar care nu disonează, o mânuire pricepută a cuvintelor, a sublinierilor, completarea pe vizual... un poem reușit la multe capitole.
Un pic prea mecanicist însă, deși e și asta o inovare interesantă și un pic prea umflat în pene cu aceleași absolut nepotrivite citate din upanișade în subtitlu. Pe bune Vero, tu chiar ai asimilat upanishadele sau doar ți-au plăcut niște chestii așa cât să le înfigi prin subtitluri?
Oricum, un poem întreg, felicitări.
Andu
Foarte frumos! Discursul liric e atât de natural si duce către un final ingenios:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?
poate de la o eclipsă." Iată că ai adus luna mai aproaape de noi, în alt mod decât o făceau romanticii.
O susţin si eu pe Cristina. În prima strofă e doar o singură frază si nu se simte nicăieri vreo pauză logică pentru respiro. Dar asta nu strică frumusetea poemului :) Chiar mi-a produs bucurie lectura lui.
Virgil, postmodernismul internațional este rezultatul unei civilizații supertehnologizate, iar cel românesc a apărut prin sincronizare, ca și modernismul. La noi, experimentalismul a fost așa acerb datorită contextului politic dinainte de ' 89, așa cred, în lipsa libertății, într-o societate nivelată și ,ai dreptate, "poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". Ai pus niste întrebări interesante, retorice deocamdată, dar nuclee bune pentru un eseu... Bianca, textul acesta nu e decât o sinteză, n-am vrut să epuizez subiectul, dumnezeule, nici n-aș putea, e bine că ai devenit interesată de istoria literară universală. Am vrut să-mi răspund la niște întrebări și să dau răspunsuri clare, am pus la o "masă rotundă" câțiva autori, am scris și părerile lor...U. Eco apare în două locuri, pentru că sunt idei distincte. Acest text este doar un fragment dintr-un eseu mai amplu despre opera experimentală a lui M. Nedelciu, o prefață.
virtualia e o amintire vie legata de Iasiul sub zapada, de Casa Pogor si de Oamenii adunati intru poezie. Alina are meritul ei; eu ma inclin si ii multumesc. despre Virtualia numai de bine
vreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
Aveti un typo : "l-a facut memorabil" Prima parte are o concentare mai mare ideatica. Imi place abstractizarea ideii, umbra din peretele din imagine care se potriveste foarte bine cu primele doua versuri ale textului. Versul de inceput / final da o senzatie de ciclicitate doar ca la inceput este orientat pe sine, iar pe final pe o "ea". Mi se pare ca a doua strofa de la "nu stiu unde incepe..." scade in intensitate, dar finalul este "in crescendo". Remarc : "de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el și să devenim împreună o cameră" , "de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el să îmi iau pulsul... să ți-l pun pe buze " Un text care mi-a placut... Ialin
Scuze, acest comentariu nu are legătură cu textul de față ci cu unul probabil șters. Am reținut versul "se limpezea ca o fântână îmbrăcată-n cagulă clipa de care-mi ancorez monologul " din alt text cred că titlul era "săritura <cuvânt japonez>" Acum mă hotărâsem ce comentariu să îți fac dar... nu mai găsesc textul. Ce s-a întâmplat?
E un alt stil, un stil care se pare că te prinde.
Am crezut că după versul, „ceva mai vechi şi dulceag ca sângele meu”, nu mai urmează nimic... E o ruptură acolo, chiar dacă spre final revii cu unele idei. Finalul e bun.
Cred că acesta este stilul în care te-ai putea perfecta :)
PS. Apropo de discuțiile personale, de expunerea problemelor personale, cred că e bine să fim mai reținuți. Nu ajută nimănui, dimpotrivă!
Și mie îmi place haiku-ul! Redă excelent starea de sărăcie, de disconfort (păduchii și CD-ul zgâriat), dar și puterea de a trece peste toate încercând să avem mici bucurii. Continuă!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
foarte sugestiv tabloul şi lasă loc de multe interpretări.am să mă opresc doar la zugravul de pe scară care îmi sugerează delicateţe, preţuire faţă de femeia pe care îndrăzneşte să o atingă doar prin mângâieri.admirabil.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău dewell, am zis eu cînd am citit prima dată despre cineva că a avut orgasm pe aici, că nu e de bine. dar asta e. la urma urmei și eu am scris despre femeie. și alții. și s-a m-ai scris și despre roată, cămilă și tatuaj, despre compactor, cafea și cimitir. etc. n-am să mai intru în tot felul de abureli care deja mă obosesc. și n-am să mai fac educație nimănui. așa cum m-am străduit din răsputeri în ultima vreme. e absolut inutil.
pentru textul : Alb şi roşu dedoar două observații:
1. impresia mea este că toată bruhahaua asta este un non-conflict care se pare că se inflamează cam întotdeauna cînd se întîmplă ca o femeie să aibă orgasm. habar n-am cum funcționează testorsteronul dar cred că are ceva înrudiri cu vreo substanță psihotropă.
2. a doua observație este că mi se pare neserios și neonest din partea lui remus (și sincer să fiu mă dezamăgește) să afirme că acele adrese de email nu funcționează de vreme ce abia astăzi le-a folosit. nu era cazul să își ridice poalele sub textul lui adrian indiferent cît de multă antipatie are pentru el. părerea mea. iar tonul ăsta de „scrisoare deschisă” sună ridicol de caragialesc. am mai spus-o și o repet, nu pot pricepe de ce simt românii nevoia asta profundă pentru teatral, dramatic și tragico-apoteotic. este oare chiar așa de greu să fim rezonabili și să nu ne luăm chiar atît de dramatic în serios?! lumea nu a început și nu s-a terminat cu noi. și asta este valabil și pentru adrian. un pic de smerenie creștină nu ar strica la nimeni. iar dacă persoana nu este creștin(ă), atunci smerenie ateistă. whatever...
aș putea să fac o întreagă hermeneutică-divertis a acestei „scrisori deschise” dar am să mă abțin ca să nu îl supăr pe remus. dar îl rog să citească cu detașare și cu puțină răcoare critică ce a scris în ea. multe din aserțiunile de acolo i se pot potrivi și lui. și sînt convins că știe pilda cu paiul și bîrna. dar pînă și acuzațiile la adresa lui adrian și raluca sînt doar atît.. acuzații. adică, bănuiesc că își dă seama că așteptările lui ca cineva din consilui să intervină și să facă mustrări moraliste sau educație sînt nerealiste. intervențiile se fac pentru abateri administrative, tehnice (gramaticale, etc) sau de la regulament. sau cînd efectiv un membru hermeneia îl hărțuiește pe altul. absolut niciuna din acestea nu cred că s-a întîmplat. a avut loc o discuție înfierbîntată pe o anumită temă și s-au făcut aluzii. poate mai mult ca orice, cred, așa cum spuneam la început, că s-a aprins mult testosteron fiindcă, vezi doamne, o domniță a avut orgasm. mărog, literar. mare brînză! orgasme au mai fost și au să mai fie. eu zic să scrieți ceva la fel și să mai aibă și alte domnițe orgasm și cu asta împăcăm pe toată lumea.
deci, îl rog pe remus să citească ce a scris să ia o gură de aer rece și să revină la gînduri mai bune și mai pragmatice. și apoi și să trimită pe adresa de email pe care a folosit-o astăzi confirmarea că totuși vrea să îi desființez contul. dacă nu voi primi nimic pînă luni îl voi desființa. irecuperabil. deci aș vrea să fie conștient de chestia asta.
și încă ceva. numele meu este titarenco. și nu titarenko. nu de alteceva dar am citit tot felul de pocituri ale numelui meu (proferate de alți „amici” sau „mitici”), precum hilterenko, și altele, și n-aș vrea să cred că scăparea lui remus este înrudită cu ele. ar fi și mai jenant. de vreme ce eu mă străduiesc să nu atentez la numele de familie al nimănui.
Cred că nu vrei să înțelegi nuanțele. Eu am spus că e o expresie împrumutată. Nicio o clipă nu am pronunțat cuvântul "plagiat". Mi-am manifestat curiozitatea față de ea ca subtitlu (deja devenise o colecție, mi-ai spus). Perfect. Nu văd nimic tragic în faptul că ai ajuns la un "cumul" de genul ăsta din comentariile unor colegi, practic ai avut inspirație lirică. E minunat. Ei și? Ce mare lucru era să spui: Da, m-au inspirat comentariile și mi-a ieșit din "bisericuțe de pițigoi, cu pițigoi, între pițigoi etc" expresia "biserica pițigoilor" . Mie îmi vin idei când văd nuanțe de albastru. Și câți nu văd nuanțe de albastru?!? Aici discutăm, perorăm, dezbatem, susținem. E o agora. La urma urmei, fiecare are dreptul să-și ia jucăriile și să facă tot ce vrea. Comportamentul însă mi se pare copilăresc.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră detextul nu e asa: iata si argumentele mele: la inceput, o conversie, o intoarcere a susului in jos si invers, un discurs in stil baroc, cu tenta cartaresciana, in care femeie e adulata, piscata etc. strofa a doua ordoneaza discursul, oferind definitia iubirii, adica amorul ce e amorul daca nu ceva exploziv daca nu un terorist daca nu o bomba umana? adica un razboi personal, patriotic, universal, indefinit. zic eu. finalul tinde spre o noua rasturnare, de data asta ideologica. iubirea nu mai e ceva etern, fin, bun si frumos. e grea, brutala, stabila, un barbat adica. viu, cand e, mort, cand nu e. simplu nu cred ca tb sa teoretizez aici functia cliseului sau a kitsch ului in postmodernism si nu numai. sau despre ca si hora, tulai, doamne, e si ea cant si strigare. a ecoului, logic:P de aceea, parerea mea e ca acest poem face toti banii.
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar dear fi trebuit sa folosesc diacriticele in redactarea comentariului, dar, din graba (si ceva comoditate, recunosc), n-am facut-o... insa aici se impun: "cele doua fete ale lui Ianus" sunt, evident...cele doua fețe ale sale.
pentru textul : Deleuze: Jocul Ideal deun personaj fabulos. umor spumos.
pentru textul : Unchiul Fedea (5) deInteresantă explicația ta asupra poeziei, în amănuntul fiecărei imagini. Nu aș fi văzut așa, șireturi ș.a., doar o imensă tristețe, dar nu ca un gol, ci ca o revelație. Și mai interesantă este afirmația ta: "Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic". "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva" - ce? totul? cât? unde? cum?
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deKatya, este deja un fapt de notorietate ca eu te iubesc (este deja pe hermegal) dar nu-mi cere te rog sa-ti povestesc aici, in public, despre fanteziile mele :-) Oricum ar fi insa, texul are legatura cu Longshanks, un rege victorios la vremea lui. Eu nu. Bobadil.
pentru textul : îl iubesc pe grigore denu-mi vine să cred că aceste rândulețe au primit un comentariu atât de atent construit... Mulțumesc!
titlul? ah, dar problema asta o am dintotdeauna și mă iubește nespus, nu vrea să se despartă de mine. :)
pentru textul : fruct dedar... o să insist, poate-l conving.
am citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
pentru textul : Alter ego deDorin, iti multumesc de citire si pentru semn. numai bine
pentru textul : Cerc decu siguranta ce ai scris tu aici este mai valoros decit rindurile mele de mai sus. felicitari
pentru textul : there is a war ▒ decam bobadilic finalul textului, iar confuzia clepsidra-oglinda ramane, chiar daca, intre noi, poetii, permutarea lor e facila.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă desi-mi displace ideea asta de lume kitsch unde dumnezeu rade ca de o gluma proasta.
Textul îşi revine după, dar începutul e pur şi simplu ratat pe toate palierele:
"primul lucru era tăcerea
cuvintelor..."
"le strîngea cum strîngi oasele unui bunic
într-un sac într-un colț" - aici, "într-un colţ" ar putea lipsi, e redundant.
În rest, e plăcut, chiar dacă şi finalul e puţin sentenţios.
"la urmă lăsa întotdeauna mîinile
pentru textul : în ziua cînd a trecut deca niște muncitori cu ziua" - foarte fain!
Frumos poem, câteva încercări un pic forțate de inovare dar care nu disonează, o mânuire pricepută a cuvintelor, a sublinierilor, completarea pe vizual... un poem reușit la multe capitole.
pentru textul : Vera ikon deUn pic prea mecanicist însă, deși e și asta o inovare interesantă și un pic prea umflat în pene cu aceleași absolut nepotrivite citate din upanișade în subtitlu. Pe bune Vero, tu chiar ai asimilat upanishadele sau doar ți-au plăcut niște chestii așa cât să le înfigi prin subtitluri?
Oricum, un poem întreg, felicitări.
Andu
Calin, nicicand nu am afirmat ca as fi vreun connaisseur.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deatat a putut inspiratia mea sa duca intr-un moment.
ce te deranjeaza in plus, fata de asta?
Foarte frumos! Discursul liric e atât de natural si duce către un final ingenios:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?
poate de la o eclipsă." Iată că ai adus luna mai aproaape de noi, în alt mod decât o făceau romanticii.
O susţin si eu pe Cristina. În prima strofă e doar o singură frază si nu se simte nicăieri vreo pauză logică pentru respiro. Dar asta nu strică frumusetea poemului :) Chiar mi-a produs bucurie lectura lui.
Cu mult drag, Mariana
pentru textul : Moonlight redemption dewell, cu atîtea doamne, domnișoare pricepute la vocabular....
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deMulțumesc frumos, Virgil, pentru aprecieri și urări. Mi-a plăcut remarca ta despre "efectul de palimpsest", este într-adevăr o legătură.
pentru textul : Cum să spui că ești măr? deVirgil, postmodernismul internațional este rezultatul unei civilizații supertehnologizate, iar cel românesc a apărut prin sincronizare, ca și modernismul. La noi, experimentalismul a fost așa acerb datorită contextului politic dinainte de ' 89, așa cred, în lipsa libertății, într-o societate nivelată și ,ai dreptate, "poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". Ai pus niste întrebări interesante, retorice deocamdată, dar nuclee bune pentru un eseu... Bianca, textul acesta nu e decât o sinteză, n-am vrut să epuizez subiectul, dumnezeule, nici n-aș putea, e bine că ai devenit interesată de istoria literară universală. Am vrut să-mi răspund la niște întrebări și să dau răspunsuri clare, am pus la o "masă rotundă" câțiva autori, am scris și părerile lor...U. Eco apare în două locuri, pentru că sunt idei distincte. Acest text este doar un fragment dintr-un eseu mai amplu despre opera experimentală a lui M. Nedelciu, o prefață.
pentru textul : Postmodernism&experimentalism deerata: a se citi anterior - Cert este că nu voi fi luată de valuri înnegurate. Scuze, voi fi atentă la typos, aici.
pentru textul : Piano e fragile devirtualia e o amintire vie legata de Iasiul sub zapada, de Casa Pogor si de Oamenii adunati intru poezie. Alina are meritul ei; eu ma inclin si ii multumesc. despre Virtualia numai de bine
pentru textul : Virtualia deerata: miniaturist bineinteles, scuza-ma.
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deîți mulțumesc frumos pentru faptul că mi-ai lăsat semn. eu știam că pentru noi bărbații sunt rele :) să ai o seară frumoasă! fără comparații!:)
pentru textul : treaba ta este să mă ții tânăr devreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deți-ai băgat cheile adânc în mine, măi, tovarășe bobadil. profetul deasupra, tu dedesubt, nu-i nimic, nu mă supăr. și am să încerc să-ți urmez sfatul.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deAveti un typo : "l-a facut memorabil" Prima parte are o concentare mai mare ideatica. Imi place abstractizarea ideii, umbra din peretele din imagine care se potriveste foarte bine cu primele doua versuri ale textului. Versul de inceput / final da o senzatie de ciclicitate doar ca la inceput este orientat pe sine, iar pe final pe o "ea". Mi se pare ca a doua strofa de la "nu stiu unde incepe..." scade in intensitate, dar finalul este "in crescendo". Remarc : "de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el și să devenim împreună o cameră" , "de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el să îmi iau pulsul... să ți-l pun pe buze " Un text care mi-a placut... Ialin
pentru textul : să devenim împreună o cameră deScuze, acest comentariu nu are legătură cu textul de față ci cu unul probabil șters. Am reținut versul "se limpezea ca o fântână îmbrăcată-n cagulă clipa de care-mi ancorez monologul " din alt text cred că titlul era "săritura <cuvânt japonez>" Acum mă hotărâsem ce comentariu să îți fac dar... nu mai găsesc textul. Ce s-a întâmplat?
pentru textul : canon să dormim împreună deE un alt stil, un stil care se pare că te prinde.
Am crezut că după versul, „ceva mai vechi şi dulceag ca sângele meu”, nu mai urmează nimic... E o ruptură acolo, chiar dacă spre final revii cu unele idei. Finalul e bun.
Cred că acesta este stilul în care te-ai putea perfecta :)
PS. Apropo de discuțiile personale, de expunerea problemelor personale, cred că e bine să fim mai reținuți. Nu ajută nimănui, dimpotrivă!
Și mie îmi place haiku-ul! Redă excelent starea de sărăcie, de disconfort (păduchii și CD-ul zgâriat), dar și puterea de a trece peste toate încercând să avem mici bucurii. Continuă!
pentru textul : cerşind milă păduchilor decopil minune! care transformă inventarul în ceea ce-i place. care ştie ce să facă cu viaţa lui. bravo!
pentru textul : inventar deputem da şi noi o ocheadă?!
Pagini