trebuia sa fie neaparat "Te pișă-n colo, la perete!"? . n-ar fi mers mai ok un alt vers? mi se pare cam picat de nicaieri. in rest, apreciem stilul ludic....
Asta-i ipoteza „inflationista” – a dilatarii continue. Mai mult, sau mai puțin, larg acceptata. Dar se iteste, printre altele (inca), si aia pulsatorie. Ca sa nu mai vorbesc ca Rees (dar si altii) zice c-ar fi vorba de mai multe universuri sau, cum le numeste el, poetic: „multiversuri”; care „comunica” intre ele prin „gravitoni”. Ca sa nu mai amintesc de „gaurile de vierme” si de „plecarea” materiei din infimul nostru univers, prin „gaurile negre”, ca sa faca Bum, Bum prin alte parti si de „venirea” de materie prin „gaurile albe”; de istorii „inconsistente” ale universutilor si alte alea. Asa ca bietul Eminescu ar innebuni azi de-a binelea (si nu cum zic unii c-ar fi avut una si alta prin cap, sange si alte alea de natura „fizica”). Si daca tot te-ai apucat de „experimente”, experimenteaza si tu cum ai con-vorbi cu iubita aia a ta despre balamucul asta si despre stramosii vostrii. E o sugestie. Dar, cum nu esti Eminescu, nici o sansa sa innebunesti genial (era sa pun in paranteze, un (t) intre „i” si „a”, dar m-a speriat Reglementul; cu asta nu te joci ca devine, din ce in ce, mai „consistent”). Spor la treaba. Ce-si face omul cu mana lui….asa si pe dincolo. In rest, ca sa zic? Ma iau si eu dupa Younger Sister si zic ca nu-mi displace poezia. Dar nici ca m-a dar gata. Acelasi de cand ne stim. P.S. Pe vremea impuscatului se zice ca Domnia Sa S-ar fi dus la o fabrica de dulciuri (aia de pe langa str. Octavian Cocorascu - pe la Lemetru – pe unde, candva, ma jucam …. in. tarana). Si nimereste pe linia de fabricare a biscuitilor. Si cum se pricepea la orice, constata filosofic: „biscuiti”! Secretarul de partid: Biscuim, biscuim! Sa Traiti Tovarase Prim Secretar! Ce sa facem si noi: „Biscuim, biscuim….”
O mica bijuterie ce poate fi purtata de o femeie cu frumusetea din interior oglinda pentru cea din afara la vreme de crepuscul... e un sentiment ciudat de om inchis in destin, de lipsa a oricarei alternative in poezia aceasta.
nu cred că suntem predestinaţi genetic spre ratare. aşa poetic, filozofic, ideea e ispititoare...
ratarea nu e un dat ontologic, ci, de cele mai multe ori, poate fi determinată de conjuncturi absolut banale: mediu, educaţie, etc. dar şi de liberul arbitru al fiecăruia.
Iustin Pârvu şi ceea ce s-a realizat la Petru Vodă e un fenomen, în mai multe sensuri.
Biserica nu şi-a pierdut funcţia socială, nici nu ar avea cum, în cele din urmă şi participarea la slujbe, e o funcţie socială a Bisericii. dar, desigur, e vb de mult mai mult. Mura-n gură rămâne însă o mare problemă a a societăţii...
Virgil, e simplu: nu spun că frământ în palme o frunză de nuc, ci că "frământ timpul în palme ca pe-o frunză de nuc". și aici mă refer la intensitatea senzației olfactive (vezi titlul cu trimitere la Proust)...nu la anotimp.
există în acest poem un scenariu care mă face să am o slăbiciune pentru el. dacă ultimele două poeme ale tale ar fi fete, eu aş alege pe asta de aici şi aş fugi cu ea în lume. în loc de peniţă, remarcat dacă îmi dai voie.
revenind, am curajul necesar, cum precizam în însemnarea lăsată anterior, aici este un monolog poetic, de aici impactul direct, cred că autorul parcurge drumul poetic în sens invers, el esențializează, spune cu precizie și claritate ceea ce noi suntem obișnuiți să deducem printre sau în prelungirea versurilor uneori mă gândesc că poezia este mai mult decât cuvinte, este o stare.... aici este o stare, părerea mea
regret, Vlad, nu-mi place cum ar arata poezia in urma schimbarilor sugerate de tine.
o lasam asa, sa nu se supere autorul. multumesc de efort si de citire.
Yin și Yang de primăvară rar am văzut atâta Conștiință Literară(chiar și atunci când greșesc, ei CRED) ca la Alina Manole și Virgil Titarenco; prin asta vreau să spun că, deși nu îi cunosc personal, sunt unul dintre martorii Dăinuirii lor; nimeni nu poate spune că sunt un "simpatizant" (nu mai mult decât simpatizarea pe care unele texte sau unele acțiuni având un caracter literar ale lor o reclamă inevitabil) sau că, vezi doamne, săvârșesc aici un act de prezență (dacă mi se permite) mistagogică, fiind un (deja?) vechi urmăritor ar prezenței lor virtuale; tocmai de aceea îmi permit să Remarc (recurgând la "mijloacele" pe care însuși acest site mi le-a pus la dispoziție) un eveniment care ar fi păcat să treacă neobservat; și cine mă cunoașate știe că nu mă entuziasmez ușor. dincolo de a felicita autorul (consideră-te, Virgil, unul dintre autorii mei virtuali preferați...), țin să o felicit pe Alma nu pentru ceea ce Ea poartă Înainte, ci, mai ales, pentru ceea ce Ea, cu inteligența nativă a unui loc binecuvântat de Dumnezeu, Știe Să Dea Înapoi. Pentru lucururi niciodată exprimate, Alma, eu, un cititor necunoscut, îți mulțumesc: Cum, de asemenea, îți mulțumesc și ție, Virgil, pentru rarele, dar substanțialele Intersectări. Excelsior (Mai sus)! cu apreciere, Vasile Munteanu
Cînd am spus deontologie m-am referit nu la profesiunea ta de medic ci la poziția de membru al juriului, poziție pe care ai acceptat-o din cîte îmi amintesc cu destul de mult entuziasm. Dar mă rog, oamenii se mai schimbă. Și cînd am menționat aspectul deontologic m-am referit la acele ieșiri în decor despre care am menționat. Și dacă tu nici acum nu înțelegi că au fost absolut nepotrivite atunci îți spun deschis că în mod normal decizia ta nu ar trebui să mă întristeze ci să mă facă să răsuflu ușurat. Încă îmi este deosebit de dificil să îmi imaginez că nu pricepi despre ce este vorba. Era suficient să îți ceri scuze pentru gest și totul era uitat acum. Dar tu continui pe aceeași linie. De aceea spuneam că amenințările astea de operetă nu cred că mă întristează.
Hai să-ncercăm să ridicăm puțin nivelul scriiturii. Lăsăm canțoneta, jocurile ușoare și să vâslim gondola spre ape mai serioase. Veneția trebuie să inspire mai mult decât atât. Ce zici?
A spus domnul K tot ce am gandit eu cand am vazut prima data imaginea si mi-a scapat ooau si ma chinuiam sa vad daca e descult sau nu! Acum te felicit si am lasat si domnul pe scara sa arunce o privire grabnica!
cu drag
Ioana, am eliminat cele două versuri. Mulțumesc foarte mult pentru părere, pentru îndrumare și pentru penița care vine să atenueze efectul altor comentarii. Îmi place mult de tot ce interpretare ai dat versurilor mele, (irisul cu petalele răsfrânte) este dovada fondului tău interior, pe care l- ai scos la iveală aici. Nici nu știu dacă eu am gândit așa de frumos ca tine. Aprecierea ta e cel mai frumos compliment pe ziua de azi. Pot să spun că te mai aștept cu alte recomandări și pe viitor?
un descriptiv plăcut. tot ce pot spune este că m-a dus cu gândul la romanul "omul de aur" a lui jokai mor. mă refer la maniera în care ai scris acest text
şi fiind de natură descriptivă, textului nu îi putem reproşa mai nimic pentru că "îşi face treaba" şi descrie frumos, poate doar dvs. (glumesc):)
mi-a plăcut.
Madim, interesanta viziune. Si sincer, frumos construita. Cea mai puternica impresie acea dovada ca ati existat impreuna. Desi tot acolo parca ceva scartaie... poate ar fi mers mai bine "am existat in acelasi moment, in acelasi loc". Sau nu stiu. Este insa foarte important lucrul asta. Unii oameni nu pot pur si simplu coexista. Sau unii oameni nu pot coexista cu umbrele lor. Da, e o poezie care ma lasa pe ganduri. Poate ca il mai reiei dupa ce se mai raceste, pentru versul acesta care pentru mine sta stalp al poeziei (trebuie sa mai spun ca iar mi se par stalpi: as fi vrut sa scriu cu litere mari/ asa cum m-a invatat bunica", "sa vad cum avem trupurile pictate cu litere negre" - si aici eu le vad deja majuscule!").
Ioana, cunosc foarte bine simpatiile domnului Cristea. Nu a precupetit nici un moment ca sa le faca de cunoscut. Deci nu cred ca am inteles gresit. Si nu cred ca deshumarea are prea mult de a face cu asta. Si de fapt nici nu cred ca are de a face cu nimic. E o chestiune care am impresia ca se rezuma la familie, ceva legalitate si o anumita clarificare istorica. Dar nu cred ca are o importanta care sa apuce iarna. Domnul Cristea continua sa sustina ca comunismul a fost oricum mai bun si mai vrednic decit ce s-a intimplat Romaniei in ultimii 20 de ani la fel cum ar spune ca o gazela este mai nenorocita in libertate decit in cusca gradinii zoologice. Pentru ca in cusca avea zilnic gramada de fin iar acum are zilnic pericolul de a fi devorata de un tigru. Well, daca pornesti de la sistemul de referinta al unui om care nu a vazut lumina zilei probabil ca soarele este o nenorocire si un risc. Dar un risc este si sa te nasti.
In ce priveste glumitele astea cu noul partid comunist, blah, blah, blah, ma faci sa zimbesc. Asta nu are nici o legatura cu ce spuneam eu. Comunismul ca ideologie (sau ca idee) este mort. Pentru ca, guess what? Si ideologiile pot muri. Dar ar trebui prea mult spatiu ca sa iti demonstrez sau exemplific asta. In orice caz, te rog nu confunda comunismul cu gindirea de stinga sau cu socialismul. Dupa cum nu poti sa o confunzi nici cu anarhismul sau montanismul sau iacobinismul. Comunismul e ceva clar definit. Si a murit. Cam la fel cum moare un sobolan pe care ai facut un experiment in laborator.
E fascinantă această saga a satului, a oamenilor cândva cunoscuți, întâlniți. Nu numai calitatea de narator o evidențiez în textul prezentat dar și memoria intactă a detaliilor ca într-o pictură naivă de Petru Mihuț ("Marșul nuntașilor" din Hălmagiu de ex.) sau de Valeria Tofan ( "Obiceiuri din Moldova"). Remarcabilă este și forma structurală a prozei pe care o dezvolți. Ai un condei autentic pentru care nu pot decât să te felicit!
În principiu boierismul nu ar trebui să aivă nimic în comun cu nazismul. Aș spune că acel numitor comun pe care l-ai găsit, obligarea la purtare de semn !, ține mai curînd de un element definitoriu al balcanismului cu care ne-am căptușit din vremuri pe care le credeam apuse. Din punct de vedere legal, obligația contractuală a editorilor unui site literar de a se iscăli cu o titulatură care include denumirea acelui site pe celelalte site-uri literare, poate fi privită ca o formă de publicitate mascată, mai mult decît atît, ca o modalitate de a se situa cu de la sine putere pe un nivel superior acelor site-uri cărora nu le acordă un beneficiu asemănător și este prin urmare un act de concurență neloială. O astfel de clauză contractuală ilicită, ilegală și care contravine bunelor uzanțe în domeniu, nu poate decît să ducă la nulitatea absolută a acelui contract. Practic contractul semnat de acești editori este lovit de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricine, oricînd. Pe de altă parte, întrucît site-ul Hermeneia nu are o formă juridică de organizare, caracterul acesteia fiind internațional, legea care i se aplică este legea contractului, a convenției prevăzută în Regulament. Regulamentul Comunității literare Hermeneia nu cuprinde clauze exprese de interzicere a folosirii în semnătură a denumirii unui alt site literar, fiind chiar permisiv în această privință. Astfel, consider că membrii comunității care au folosit sau urmează să folosească în condițiile prezente o astfel de semnătură nu pot fi sancționați în nici-un fel. Propun conducerii Hermeneia ca înainte de a lua orice decizie, să aivă în vedere cuvintele unui om care a reușit cu adevărat să facă ceva pentru cei dragi, pentru țara lui, anume: ``Cu pumnul strîns nu se poate da mîna cu cineva`` - Indira Ghandi. Părerea mea este că pentru a împăca lucrurile, ar trebui avută în vedere contribuția membrilor respectivi și ar trebui promovați editori și pe acest site. Astfel titulatura de editor nu ar mai stînjeni cu nimic, iar meritul acestora, contribuția lor, ar justifica pe deplin această titulatură. Cît despre nazismul literar Vigil, iar trag cu urechea la ce spun alții și zic la fel ca ei: `` Cînd cineva nu înțelege o privire, cu atît mai puțin va înțelege o explicație``. Direcția în care vor să pășească membrii acestei comunități este din fericire alta. Cît despre români și românism să nu uităm că este vorba despre o națiune care a trebuit să se descurce în diferite circumstanțe. Și pentru că veni vorba despre evrei, tocmai mi-am amintit ce au făcut românii cînd au fost nevoiți să-i deporteze pe evrei. Dar aceasta este deja o altă poveste, mai amplă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
trebuia sa fie neaparat "Te pișă-n colo, la perete!"? . n-ar fi mers mai ok un alt vers? mi se pare cam picat de nicaieri. in rest, apreciem stilul ludic....
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete deAsta-i ipoteza „inflationista” – a dilatarii continue. Mai mult, sau mai puțin, larg acceptata. Dar se iteste, printre altele (inca), si aia pulsatorie. Ca sa nu mai vorbesc ca Rees (dar si altii) zice c-ar fi vorba de mai multe universuri sau, cum le numeste el, poetic: „multiversuri”; care „comunica” intre ele prin „gravitoni”. Ca sa nu mai amintesc de „gaurile de vierme” si de „plecarea” materiei din infimul nostru univers, prin „gaurile negre”, ca sa faca Bum, Bum prin alte parti si de „venirea” de materie prin „gaurile albe”; de istorii „inconsistente” ale universutilor si alte alea. Asa ca bietul Eminescu ar innebuni azi de-a binelea (si nu cum zic unii c-ar fi avut una si alta prin cap, sange si alte alea de natura „fizica”). Si daca tot te-ai apucat de „experimente”, experimenteaza si tu cum ai con-vorbi cu iubita aia a ta despre balamucul asta si despre stramosii vostrii. E o sugestie. Dar, cum nu esti Eminescu, nici o sansa sa innebunesti genial (era sa pun in paranteze, un (t) intre „i” si „a”, dar m-a speriat Reglementul; cu asta nu te joci ca devine, din ce in ce, mai „consistent”). Spor la treaba. Ce-si face omul cu mana lui….asa si pe dincolo. In rest, ca sa zic? Ma iau si eu dupa Younger Sister si zic ca nu-mi displace poezia. Dar nici ca m-a dar gata. Acelasi de cand ne stim. P.S. Pe vremea impuscatului se zice ca Domnia Sa S-ar fi dus la o fabrica de dulciuri (aia de pe langa str. Octavian Cocorascu - pe la Lemetru – pe unde, candva, ma jucam …. in. tarana). Si nimereste pe linia de fabricare a biscuitilor. Si cum se pricepea la orice, constata filosofic: „biscuiti”! Secretarul de partid: Biscuim, biscuim! Sa Traiti Tovarase Prim Secretar! Ce sa facem si noi: „Biscuim, biscuim….”
pentru textul : mount palomar deO mica bijuterie ce poate fi purtata de o femeie cu frumusetea din interior oglinda pentru cea din afara la vreme de crepuscul... e un sentiment ciudat de om inchis in destin, de lipsa a oricarei alternative in poezia aceasta.
pentru textul : Umbra denu cred că suntem predestinaţi genetic spre ratare. aşa poetic, filozofic, ideea e ispititoare...
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deratarea nu e un dat ontologic, ci, de cele mai multe ori, poate fi determinată de conjuncturi absolut banale: mediu, educaţie, etc. dar şi de liberul arbitru al fiecăruia.
Iustin Pârvu şi ceea ce s-a realizat la Petru Vodă e un fenomen, în mai multe sensuri.
Biserica nu şi-a pierdut funcţia socială, nici nu ar avea cum, în cele din urmă şi participarea la slujbe, e o funcţie socială a Bisericii. dar, desigur, e vb de mult mai mult. Mura-n gură rămâne însă o mare problemă a a societăţii...
Virgil, e simplu: nu spun că frământ în palme o frunză de nuc, ci că "frământ timpul în palme ca pe-o frunză de nuc". și aici mă refer la intensitatea senzației olfactive (vezi titlul cu trimitere la Proust)...nu la anotimp.
pentru textul : madlenă deconcentrat. sugestiv.
pentru textul : Poem rupt din ploaie. Toată noaptea deÎncă odată, mulţumesc frumos!
pentru textul : Ce cuvânt?! deNu mă indispune deloc faptul că cineva are timp să citească şi să "aprecieze" efortul meu...
Adevarat... puteti sustine sintagma, dar nici nu am spus ca textul nu ar fi poezie. Ialin
pentru textul : copilul verde deInteresant - niciun semn diacritic. Să fie intenţie?
pentru textul : nu defrumoasă rugăminte către Moş Crăciun. cred că l-ai dat gata şi pe el, aşa că e pe cale să-ţi satisfacă dorinţele... :)
pentru textul : trei crai de la răsărit deSărbători poetice îţi doresc!
există în acest poem un scenariu care mă face să am o slăbiciune pentru el. dacă ultimele două poeme ale tale ar fi fete, eu aş alege pe asta de aici şi aş fugi cu ea în lume. în loc de peniţă, remarcat dacă îmi dai voie.
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deIubito, mă gândesc la tine/ Ca un borfaş la ceasul unui lord/ Şi se ciocnesc în carnea mea drezine/ Şi caii fac atac de cord...
[...]
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea de"mai puternic decât orice fiinţă umană sau inumană"
singurul vers care nu mi-a plăcut atât de mult, în rest, un poem excelent
Numai bine...
esti sigura?
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete derevenind, am curajul necesar, cum precizam în însemnarea lăsată anterior, aici este un monolog poetic, de aici impactul direct, cred că autorul parcurge drumul poetic în sens invers, el esențializează, spune cu precizie și claritate ceea ce noi suntem obișnuiți să deducem printre sau în prelungirea versurilor uneori mă gândesc că poezia este mai mult decât cuvinte, este o stare.... aici este o stare, părerea mea
pentru textul : Recunosc & deregret, Vlad, nu-mi place cum ar arata poezia in urma schimbarilor sugerate de tine.
pentru textul : poezia asta e o erezie deo lasam asa, sa nu se supere autorul. multumesc de efort si de citire.
Yin și Yang de primăvară rar am văzut atâta Conștiință Literară(chiar și atunci când greșesc, ei CRED) ca la Alina Manole și Virgil Titarenco; prin asta vreau să spun că, deși nu îi cunosc personal, sunt unul dintre martorii Dăinuirii lor; nimeni nu poate spune că sunt un "simpatizant" (nu mai mult decât simpatizarea pe care unele texte sau unele acțiuni având un caracter literar ale lor o reclamă inevitabil) sau că, vezi doamne, săvârșesc aici un act de prezență (dacă mi se permite) mistagogică, fiind un (deja?) vechi urmăritor ar prezenței lor virtuale; tocmai de aceea îmi permit să Remarc (recurgând la "mijloacele" pe care însuși acest site mi le-a pus la dispoziție) un eveniment care ar fi păcat să treacă neobservat; și cine mă cunoașate știe că nu mă entuziasmez ușor. dincolo de a felicita autorul (consideră-te, Virgil, unul dintre autorii mei virtuali preferați...), țin să o felicit pe Alma nu pentru ceea ce Ea poartă Înainte, ci, mai ales, pentru ceea ce Ea, cu inteligența nativă a unui loc binecuvântat de Dumnezeu, Știe Să Dea Înapoi. Pentru lucururi niciodată exprimate, Alma, eu, un cititor necunoscut, îți mulțumesc: Cum, de asemenea, îți mulțumesc și ție, Virgil, pentru rarele, dar substanțialele Intersectări. Excelsior (Mai sus)! cu apreciere, Vasile Munteanu
pentru textul : Mirabile Dictu deOttilia
îţi mulţumesc.
Ioana
ştiu, klaps.
Andu Moldovan
pentru textul : scrisoare cu onduleuri de sineală denu comentez.
Cînd am spus deontologie m-am referit nu la profesiunea ta de medic ci la poziția de membru al juriului, poziție pe care ai acceptat-o din cîte îmi amintesc cu destul de mult entuziasm. Dar mă rog, oamenii se mai schimbă. Și cînd am menționat aspectul deontologic m-am referit la acele ieșiri în decor despre care am menționat. Și dacă tu nici acum nu înțelegi că au fost absolut nepotrivite atunci îți spun deschis că în mod normal decizia ta nu ar trebui să mă întristeze ci să mă facă să răsuflu ușurat. Încă îmi este deosebit de dificil să îmi imaginez că nu pricepi despre ce este vorba. Era suficient să îți ceri scuze pentru gest și totul era uitat acum. Dar tu continui pe aceeași linie. De aceea spuneam că amenințările astea de operetă nu cred că mă întristează.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deHai să-ncercăm să ridicăm puțin nivelul scriiturii. Lăsăm canțoneta, jocurile ușoare și să vâslim gondola spre ape mai serioase. Veneția trebuie să inspire mai mult decât atât. Ce zici?
pentru textul : frumoasa veneţiană deda! stiu ca ii lipsesc diacriticele, nu stiu sa le folosesc, am o tastatura noua; voi invata totusi; multumesc de citire si incurajare; te mai astept.
pentru textul : insemnare desi oricat as citi, tot negru la orizont... nici chiar cantecul ala preferat nu m-a scos din atmosfera. scrisul e bun, fireste:) cele bune!
pentru textul : clavier deA spus domnul K tot ce am gandit eu cand am vazut prima data imaginea si mi-a scapat ooau si ma chinuiam sa vad daca e descult sau nu! Acum te felicit si am lasat si domnul pe scara sa arunce o privire grabnica!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău decu drag
Ioana, am eliminat cele două versuri. Mulțumesc foarte mult pentru părere, pentru îndrumare și pentru penița care vine să atenueze efectul altor comentarii. Îmi place mult de tot ce interpretare ai dat versurilor mele, (irisul cu petalele răsfrânte) este dovada fondului tău interior, pe care l- ai scos la iveală aici. Nici nu știu dacă eu am gândit așa de frumos ca tine. Aprecierea ta e cel mai frumos compliment pe ziua de azi. Pot să spun că te mai aștept cu alte recomandări și pe viitor?
pentru textul : dincolo deun descriptiv plăcut. tot ce pot spune este că m-a dus cu gândul la romanul "omul de aur" a lui jokai mor. mă refer la maniera în care ai scris acest text
pentru textul : cealaltă marie deşi fiind de natură descriptivă, textului nu îi putem reproşa mai nimic pentru că "îşi face treaba" şi descrie frumos, poate doar dvs. (glumesc):)
mi-a plăcut.
Madim, interesanta viziune. Si sincer, frumos construita. Cea mai puternica impresie acea dovada ca ati existat impreuna. Desi tot acolo parca ceva scartaie... poate ar fi mers mai bine "am existat in acelasi moment, in acelasi loc". Sau nu stiu. Este insa foarte important lucrul asta. Unii oameni nu pot pur si simplu coexista. Sau unii oameni nu pot coexista cu umbrele lor. Da, e o poezie care ma lasa pe ganduri. Poate ca il mai reiei dupa ce se mai raceste, pentru versul acesta care pentru mine sta stalp al poeziei (trebuie sa mai spun ca iar mi se par stalpi: as fi vrut sa scriu cu litere mari/ asa cum m-a invatat bunica", "sa vad cum avem trupurile pictate cu litere negre" - si aici eu le vad deja majuscule!").
pentru textul : O umbră în plus deferește-te de Vadim! a.k.a. V.C. Tudor după/conform Luca Pițu.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară desau antrenează-te:)
Ioana, cunosc foarte bine simpatiile domnului Cristea. Nu a precupetit nici un moment ca sa le faca de cunoscut. Deci nu cred ca am inteles gresit. Si nu cred ca deshumarea are prea mult de a face cu asta. Si de fapt nici nu cred ca are de a face cu nimic. E o chestiune care am impresia ca se rezuma la familie, ceva legalitate si o anumita clarificare istorica. Dar nu cred ca are o importanta care sa apuce iarna. Domnul Cristea continua sa sustina ca comunismul a fost oricum mai bun si mai vrednic decit ce s-a intimplat Romaniei in ultimii 20 de ani la fel cum ar spune ca o gazela este mai nenorocita in libertate decit in cusca gradinii zoologice. Pentru ca in cusca avea zilnic gramada de fin iar acum are zilnic pericolul de a fi devorata de un tigru. Well, daca pornesti de la sistemul de referinta al unui om care nu a vazut lumina zilei probabil ca soarele este o nenorocire si un risc. Dar un risc este si sa te nasti.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deIn ce priveste glumitele astea cu noul partid comunist, blah, blah, blah, ma faci sa zimbesc. Asta nu are nici o legatura cu ce spuneam eu. Comunismul ca ideologie (sau ca idee) este mort. Pentru ca, guess what? Si ideologiile pot muri. Dar ar trebui prea mult spatiu ca sa iti demonstrez sau exemplific asta. In orice caz, te rog nu confunda comunismul cu gindirea de stinga sau cu socialismul. Dupa cum nu poti sa o confunzi nici cu anarhismul sau montanismul sau iacobinismul. Comunismul e ceva clar definit. Si a murit. Cam la fel cum moare un sobolan pe care ai facut un experiment in laborator.
E fascinantă această saga a satului, a oamenilor cândva cunoscuți, întâlniți. Nu numai calitatea de narator o evidențiez în textul prezentat dar și memoria intactă a detaliilor ca într-o pictură naivă de Petru Mihuț ("Marșul nuntașilor" din Hălmagiu de ex.) sau de Valeria Tofan ( "Obiceiuri din Moldova"). Remarcabilă este și forma structurală a prozei pe care o dezvolți. Ai un condei autentic pentru care nu pot decât să te felicit!
pentru textul : Idilă rurală și Alzheimer demultumesc...
pentru textul : travaliu deÎn principiu boierismul nu ar trebui să aivă nimic în comun cu nazismul. Aș spune că acel numitor comun pe care l-ai găsit, obligarea la purtare de semn !, ține mai curînd de un element definitoriu al balcanismului cu care ne-am căptușit din vremuri pe care le credeam apuse. Din punct de vedere legal, obligația contractuală a editorilor unui site literar de a se iscăli cu o titulatură care include denumirea acelui site pe celelalte site-uri literare, poate fi privită ca o formă de publicitate mascată, mai mult decît atît, ca o modalitate de a se situa cu de la sine putere pe un nivel superior acelor site-uri cărora nu le acordă un beneficiu asemănător și este prin urmare un act de concurență neloială. O astfel de clauză contractuală ilicită, ilegală și care contravine bunelor uzanțe în domeniu, nu poate decît să ducă la nulitatea absolută a acelui contract. Practic contractul semnat de acești editori este lovit de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricine, oricînd. Pe de altă parte, întrucît site-ul Hermeneia nu are o formă juridică de organizare, caracterul acesteia fiind internațional, legea care i se aplică este legea contractului, a convenției prevăzută în Regulament. Regulamentul Comunității literare Hermeneia nu cuprinde clauze exprese de interzicere a folosirii în semnătură a denumirii unui alt site literar, fiind chiar permisiv în această privință. Astfel, consider că membrii comunității care au folosit sau urmează să folosească în condițiile prezente o astfel de semnătură nu pot fi sancționați în nici-un fel. Propun conducerii Hermeneia ca înainte de a lua orice decizie, să aivă în vedere cuvintele unui om care a reușit cu adevărat să facă ceva pentru cei dragi, pentru țara lui, anume: ``Cu pumnul strîns nu se poate da mîna cu cineva`` - Indira Ghandi. Părerea mea este că pentru a împăca lucrurile, ar trebui avută în vedere contribuția membrilor respectivi și ar trebui promovați editori și pe acest site. Astfel titulatura de editor nu ar mai stînjeni cu nimic, iar meritul acestora, contribuția lor, ar justifica pe deplin această titulatură. Cît despre nazismul literar Vigil, iar trag cu urechea la ce spun alții și zic la fel ca ei: `` Cînd cineva nu înțelege o privire, cu atît mai puțin va înțelege o explicație``. Direcția în care vor să pășească membrii acestei comunități este din fericire alta. Cît despre români și românism să nu uităm că este vorba despre o națiune care a trebuit să se descurce în diferite circumstanțe. Și pentru că veni vorba despre evrei, tocmai mi-am amintit ce au făcut românii cînd au fost nevoiți să-i deporteze pe evrei. Dar aceasta este deja o altă poveste, mai amplă.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar dePagini