Poezia are o muzicalitate aparte, si asta inca in engleza, iar banuiesc ca nu aceasta este limba ta materna. Asadar, cu atat mai mare lauda. Atmosfera este bine sustinuta de fiecare cuvant, iar fotografia este cu adevarat un sine qua non. Poate ca este una dintre cele mai deosebite poezii citite pe pagina ta. Stiam deja ca ai talentul de a te apleca asupra unor imagini deosebite, de a contempla atmosfera si a starni povestea, dar aici, zic eu, chiar te-ai depasit. Felicitari. Am sa imi permit totusi, la cate sfaturi si aluzii ai primit, sa mai dau si eu cu piatra in apa: ai incercat sa atasezi cumva versurile in continuarea (in josul) fotografiei? Atunci probabil ai putea sa renunti la denaturarea contrastului, iar fotografia nu ar parea atat de incarcata (nu se mai distinge mult din ea, decat daca te "uiti printre versuri" oarecum. Iar prima strofa, din cauza norilor, este tot greu de citit. Si uf, inca o data, e pacat de fotografie, de loc, de atmosfera sa.
"cui îi mai pasă" - "cândva eu eram centrul" - "toți toți ajung să caute
un chip care să fie în stare" - "iar eu mă îngrop în pagini de subtilități și nimicuri". nu stiu daca mi-a placut ce ai scris, dar sigur mi-a placut cum ai scris. "trecut glorios" pare ratacit pe-acolo, pe de alta parte da o culoare interesanta poeziei. dar asta e poezia:) spor la scris, cele bune!
M-a bucurat acest poem fiindcă prezintă un hristos omniprezent şi, mai mult de atât, un hristos ce locuieşte în om (purtătorul de Hristos). Şi eu l-am întâlnit într-o zi în parc...mânca nişte firimituri dintr-o batistă. M-a privit. L-am recunoscut.
În poemul tău e un hristos căruia îi pasă de noi, care ştie de orice fir de păr, când cade sau albeşte. Şi ce e mai minunat, e invitaţia aceea la a sta de vorbă, de a fi disponilbil să asculte ca un adevărat prieten. Îmi aminteşte de ,,voi intra la el şi voi cina cu el". Ce e mai minunat ca starea de la cină? Ai surprins esenţialul creştinismului, al religiei iubirii, într-un context în care aproape totul e instituţionalizat şi rece. Aici e multă căldură în hristosul acela de la mall.
Dm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
Luminita, multumesc pentru distinctie. ma bucur sa vad ca inca ma citesti. Virgil,eu inca nu am decis caruia din adjectivele folosite de tine sa-i confer premiul pentru ironie... dar cred ca o sa aleg ;metafizic;...:) Andule, ti-ai imaginat bine.
chei de lectura 1 (asa cum vad eu lumea): a. precizari: textul de fata nu este unul prozaic, dimpotriva; de parca prozaicul ar fi o acuza.... Nedecriptarea lui tine exact de ceea ce arata si textul: ramanerea la suprafata lucrurilor, a noastra, a ideilor...Eroarea provine(paradoxal?) din neasumarea si supraevaluarea unor entitati de natura ontologica, teologica, artistica etc.... sfat: sa incercam sa trecem dincolo, dar sa nu ne asteptam (iar) la ceva bun, adica placut b. comentariul textului (partial): titlul delimiteaza aria problemei, una arhicunoscuta, aceea a mancarii (a taierii, a sacrificiului, a intelegerii) unui miel (sa-i zicem un concept anume). E de asemenea un protest, manifest, fiind in protap, adica aratat sus, cu degetul. Vom vedea pe cine arata de fapt.... "Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă In pielea roz care o imbrăca se oglindea cerul ca și cum exista" = am rasucit (ptr a completa cunoasterea), totul era acolo (rozul aici e o revolta stilistica, cerul, la fel.....vezi, ca si cum ar exista) „Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia” = experienta cautarii se desfasoara ….(firesc) mielul (masc) e de fapt o mia (fem) “Indexul” explica iar unde se da lupta (nu un joc intre teorii) caci indexul ofera chei de lectura, aparent ciudata fiind alaturarea indexul (arma) cu taierea (fizica) a mielului. Se spera (cred) intr-o reactie contrara dar mia (miel/mia= androginul?) cauta sa vada cu ochii ei (deschisi), parca se cere sacrificata (ceea ce e o falsa atitudine, normala ptr noi, oamenii normali, nu si ptr cei care trec dincolo …) vezi acum “M-a mângâiat încet cu vârful copitei pe obraz Tot nu se uita la mine ținea capul intors si ochii deschiși În ei se răsfrângea grația se asmuțea flacara se cambra ultimul arc „ ; mi s-a facut mila si nu e bine..... „Înainte de cină am închinat bucatele mi-am făcut rugaciunea” = aici e unul din centrele poemului: inainte de cina (de liniste, de imparteala painii si a vinului, de impartasire, ......de acceptare?) ne rugam (repetam gestul salvator, ne agatam de cuvinte, le sanctificam si, firesc,nu le luam in serios... „iar pe ea am renumit-o ca pe mama sora fiica” = ea (mia, de ex, poezia in fata tuturor acum) devine mama, sora, fiica (sunt sange din sangele meu, adica, din neamul meu, din ceea ce am mai profund); sau aceasta trecere de la familiaritate la celalalt nu are loc..... desi e re-numita, re-asezata in protap, mai exact in stomacul nostru „din sângele meu ioana d’arc” = iata de ce finalul pare unul asteptat de fiecare; e fireasca sacrificarea Ioanei d`Arc, se stie, ea, entitatea care e ...folosita ca mijloc si nu ca scop. Ea e purtatarea protapului-drapel si de aici, ironia fina a textului, lirismul sau abundent de care ne e rusine (nu?), neintelegerea.... pe scurt: sacrificiul nu se justifica, nu exista necesitate, nu exista dumnezei (daca ar exista i-am omori, nu? am striga nu e el/ea aceea, taie-l, mananca-l) E, in plus, o replica, o demonstratie a incorectei viziuni prezente in viata si poezia romaneasca (vezi Miorita, Labis, St Doinas etc) unde se crede si se astepta mereu intr-un semn, o necesitate, implinirea destinului; un mesianism de parada, o prostie naturala sa zicem.... in cea mai nebuna din lumile posibile ps: imi asum neintelegerile....
Lisandro,
a fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
interesant text, mai ales in partea a doua. o obiectie ar fi cea legata de tentatia blamarii in poezie, si e din cauza deficitului de morala si a parului din ochi, cel putin sofistic.
Andu, multam de corectura, de la o vreme is cu capu in nori. Nu e un text vechi, tot ceea ce am postat in ultima vreme sunt texte noi. Multumesc de semn.
Eu cred ca esti sau ai fost intr-o "pasa" proasta Francisc. Nu uita insa ca tu ai fost primul care ai ironizat (sau luat peste picior) discutia de aici. Nu inteleg, chiar nu inteleg, de unde aceasta agresivitate gratuita si aceasta atitudine (tot de doi lei) din partea ta. Tot citesc si recitesc si ma mir. Ma mir de unde si acuzatiile cum ca eu am dezvoltat "strategia perfecta pt a va descotorosi de inca un membru al site ului care nu are aceleasi idei si principii". E cel putin bizara aceasta furie. Si daca ar fi sa manifest si eu aceasta suspicionita ca si tine m-as intreba ce anume se afla de fapt in spatele acestei furii bruste si din senin in care, culmea, sint acuzat de chestii si mai ciudate. Chiar as fi curios, asa doar de dragul rationamentului corect, sa imi spui si mie cum si pe ce baza ai ajuns la concluziile astea. Pentru ca pentru mine ramin unul dintre cele mai fortate chestii de care am fost acuzat in ultimile luni.
E fascinantă această saga a satului, a oamenilor cândva cunoscuți, întâlniți. Nu numai calitatea de narator o evidențiez în textul prezentat dar și memoria intactă a detaliilor ca într-o pictură naivă de Petru Mihuț ("Marșul nuntașilor" din Hălmagiu de ex.) sau de Valeria Tofan ( "Obiceiuri din Moldova"). Remarcabilă este și forma structurală a prozei pe care o dezvolți. Ai un condei autentic pentru care nu pot decât să te felicit!
NU. Eu nu consider deloc abuziva interventia lui Virgil. Daca vreti sa fiti respectata invatati sa respectati la rindul dumneavoastra. Acest site are un regulament. Se specifica foarte clar ca pentru evenimentele de acest gen, lansarile sau alte semnale culturale, este nevoie de aprobare. Un simplu mail catre cel responsabil putea evita tot acest tambalau. Ati reusit sa transformati acest eveniment intr-o dovada a modului in care unii "artisti" stiu sa respecte alti artisti. Simpla incdrare la Proza nu va absolva de vina, mai mult, va incrimineaza. In loc sa respectati niste reguli simple, ati preferat sa le eludati. Pentru mine asta inseamna o lipsa de respect.
Mie mi se pare ca atitudinile astea sensibilicoase vis-a-vis de religii sunt paguboase si daca-s pro si daca-s contra. Din tot raspunsul tau Gorune eu am inteles ca tu ai o rafuiala destul de personala (fie ea si spirituala) cu Biserica Ortodoxa Romana (careia nici nu-i pronunti numele ci alegi sa-i zici BOR de aprca ar fi Biroul Electoral Central) si ma lasi asa, tuflit la acest capitol pentru ca ma obligi sa te vad in loc de un trismegistus douamiist un fel de paunescu pasoptist. Gorune, asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil. Cu toate ca pot fi contrazis, iata ai luat doua penite de la necredinciosi.No surprises. Insa textul tau e penibil dal capo al fine. De la mine deci... nici vorba de vreo penita. Poate doar de o parere de rau urmata de tzz-tzz trece amarul si vine ridicarea lenta dar ferma a degetului din mijloc. Poate cel mai slab text pe care l-ai scris de cand ne stim, daca parerea mea are vreo importanta pentru tine. Un exemplu de dat cu mucii in fasole pe care doar un prost il poate oferi. Dar tu esti un tip desptept. So how come? Just shit happens? Andu
m-a luat un tremur si trebuie sa scriu sa iti spun ca absenta a fost dintotdeauna in aceia care nu ne-au fost nu ne-au iubit. iar albatrosii, ciocurile lor intinse pe linia orizontului, vor putea curand sa ne treaca prin aerul lor claustrofob, prin apele largi si nisipurile care curg din pantece. aceasta delimitare tueu, eutu nu este decat o sentinta in fata lui Dumnezeu. mai departe sti-vor cei care ne arata mereu inima ca ce ne-a fost destinat prin scris va umple toate celelalte spatii.
Leo, dacă stai un pic și cugeți asupra titlului pe care l-ai dat acestui poem din altă postură decât a ta, poate vei realiza că acesta (titlul) poate fi interpretat ca fiind peiorativ sau poate retoric în cel mai fericit caz.
Apoi poemul e mult prea lung și nu suficient de închegat pentru a putea emite pretenția să îți fie citit până la capăt cu inima deschisă de altcineva decât de fanii tăi.
Iar last but not least, chestia asta cu Eminescu și 15 ianuarie este atât de overated încât, părerea mea, din clipa când începi să scrii despre asta ești doomed. Unless nu ești genial, iar tu nu ești. Niciunul dintre noi nu este. Indiferent dacă 'simți' (și maneliștii simt, no ofense) sau nu 'simți' cum zice antecomentatoarea mea. Aici nu e chestie de simțire.
Aici, dacă o dai în bară, e chestie de 'nesimțire'.
E doar părerea mea, desigur
Îți plac metaforele dar textul este defectuos. Și iată de ce: expresia "lumina se leapădă de iscodit alcovuri de amanți" sună aproximativ agramat sau cel puțin nepotrivit. A doua strofă are un alt defect. Prezența repetată a adjectivului postat anterior o face să sune ciudat. Aș spune languros de nepoetic.
Lentib, nu este cazul să pui sub lentilă greșelile din trecut ale lui Bobadil (absolut irelevante în contextul prezent) atunci cînd el pune lentila pe greșelile tale de acum. E ridicol și nu arată decît că ești incapabil să accepți o critică absolut pertinentă. Reacția ta îmi amintește de un banc cu sovieticii și americanii. Se zice că americanii s-au luat odată la întrecere cu rușii. Și cînd au fost să decidă cine face cea mai tare mașină au cîștigat americanii. Cînd au fost să hotărască cine are cea mai tare valută au cîștigat tot americanii. Cînd au fost să decidă cine are cea mai puternică industrie de film au cîștigatat tot americanii. În momentul acela rușii nu au mai rezistat și au izbucnit: „Da, e adevărat, dar noi nu i-am exterminat pe apași și pe navaho!!!” Cam așa faci și tu. Și e ridicol. Va trebui toți să ne temem de acum că dacă îți facem o critică la vreun text ai să spui la toată lumea cum am făcut noi pipi la grădiniță? Sau cum am scos limba la tovarășa? Ai grijă că în felul ăsta ți se va duce faima de plîngăcios răzbunător care nu adoră decît aplaudac(ele). Chiar vrei asta?
yester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
Eu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poezia are o muzicalitate aparte, si asta inca in engleza, iar banuiesc ca nu aceasta este limba ta materna. Asadar, cu atat mai mare lauda. Atmosfera este bine sustinuta de fiecare cuvant, iar fotografia este cu adevarat un sine qua non. Poate ca este una dintre cele mai deosebite poezii citite pe pagina ta. Stiam deja ca ai talentul de a te apleca asupra unor imagini deosebite, de a contempla atmosfera si a starni povestea, dar aici, zic eu, chiar te-ai depasit. Felicitari. Am sa imi permit totusi, la cate sfaturi si aluzii ai primit, sa mai dau si eu cu piatra in apa: ai incercat sa atasezi cumva versurile in continuarea (in josul) fotografiei? Atunci probabil ai putea sa renunti la denaturarea contrastului, iar fotografia nu ar parea atat de incarcata (nu se mai distinge mult din ea, decat daca te "uiti printre versuri" oarecum. Iar prima strofa, din cauza norilor, este tot greu de citit. Si uf, inca o data, e pacat de fotografie, de loc, de atmosfera sa.
pentru textul : Jaded dede fiecare data cand pleci, eu cad in stomacul tau. inima mea este o cutie goala.
pentru textul : if you go away deUn exerciţiu stilistic şi tematic... convingător. Ioan.
pentru textul : din suferinţele toponimice ale căpşunăresei deda, e un ton melancolic.Ottilia, fără melancolie viața ar fi pustiu, nu?
pentru textul : despre noi deovyus, atunci nu mai citi. regretele sint o tragedie mai ales cind nu poti avea altfel de senzatii.
pentru textul : caut femeie de"cui îi mai pasă" - "cândva eu eram centrul" - "toți toți ajung să caute
pentru textul : consiliere cu freud deun chip care să fie în stare" - "iar eu mă îngrop în pagini de subtilități și nimicuri". nu stiu daca mi-a placut ce ai scris, dar sigur mi-a placut cum ai scris. "trecut glorios" pare ratacit pe-acolo, pe de alta parte da o culoare interesanta poeziei. dar asta e poezia:) spor la scris, cele bune!
erori de scriere (litere lipsa).
pentru textul : Alcool deM-a bucurat acest poem fiindcă prezintă un hristos omniprezent şi, mai mult de atât, un hristos ce locuieşte în om (purtătorul de Hristos). Şi eu l-am întâlnit într-o zi în parc...mânca nişte firimituri dintr-o batistă. M-a privit. L-am recunoscut.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deÎn poemul tău e un hristos căruia îi pasă de noi, care ştie de orice fir de păr, când cade sau albeşte. Şi ce e mai minunat, e invitaţia aceea la a sta de vorbă, de a fi disponilbil să asculte ca un adevărat prieten. Îmi aminteşte de ,,voi intra la el şi voi cina cu el". Ce e mai minunat ca starea de la cină? Ai surprins esenţialul creştinismului, al religiei iubirii, într-un context în care aproape totul e instituţionalizat şi rece. Aici e multă căldură în hristosul acela de la mall.
ok Eugen, când voi reveni pe text părerea ta va fi tot aici:)
pentru textul : covrigi calzi demulțam de lectură!
diagnostic: impotenta poetica cronica
pentru textul : parfumul Hermeneiei derecomandari: gargara x3/zi,
joc de glezne,
dat din buze-n cucuruze
Dm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
pentru textul : Poem deLuminita, multumesc pentru distinctie. ma bucur sa vad ca inca ma citesti. Virgil,eu inca nu am decis caruia din adjectivele folosite de tine sa-i confer premiul pentru ironie... dar cred ca o sa aleg ;metafizic;...:) Andule, ti-ai imaginat bine.
pentru textul : abac de septembrie denu am apucat anul acesta să-i scriu si eu Moșului! dar mă regăsesc în scrisoarea ta. La muţi ani tuturor!
pentru textul : trei crai de la răsărit dechei de lectura 1 (asa cum vad eu lumea): a. precizari: textul de fata nu este unul prozaic, dimpotriva; de parca prozaicul ar fi o acuza.... Nedecriptarea lui tine exact de ceea ce arata si textul: ramanerea la suprafata lucrurilor, a noastra, a ideilor...Eroarea provine(paradoxal?) din neasumarea si supraevaluarea unor entitati de natura ontologica, teologica, artistica etc.... sfat: sa incercam sa trecem dincolo, dar sa nu ne asteptam (iar) la ceva bun, adica placut b. comentariul textului (partial): titlul delimiteaza aria problemei, una arhicunoscuta, aceea a mancarii (a taierii, a sacrificiului, a intelegerii) unui miel (sa-i zicem un concept anume). E de asemenea un protest, manifest, fiind in protap, adica aratat sus, cu degetul. Vom vedea pe cine arata de fapt.... "Am răsturnat mielul pe spate i-am pipăit burta caldă In pielea roz care o imbrăca se oglindea cerul ca și cum exista" = am rasucit (ptr a completa cunoasterea), totul era acolo (rozul aici e o revolta stilistica, cerul, la fel.....vezi, ca si cum ar exista) „Am apăsat ușor cu indexul el a behait încet a intors capul într-o parte si nu s-a zbatut Avea uger mic fremătător era o mia” = experienta cautarii se desfasoara ….(firesc) mielul (masc) e de fapt o mia (fem) “Indexul” explica iar unde se da lupta (nu un joc intre teorii) caci indexul ofera chei de lectura, aparent ciudata fiind alaturarea indexul (arma) cu taierea (fizica) a mielului. Se spera (cred) intr-o reactie contrara dar mia (miel/mia= androginul?) cauta sa vada cu ochii ei (deschisi), parca se cere sacrificata (ceea ce e o falsa atitudine, normala ptr noi, oamenii normali, nu si ptr cei care trec dincolo …) vezi acum “M-a mângâiat încet cu vârful copitei pe obraz Tot nu se uita la mine ținea capul intors si ochii deschiși În ei se răsfrângea grația se asmuțea flacara se cambra ultimul arc „ ; mi s-a facut mila si nu e bine..... „Înainte de cină am închinat bucatele mi-am făcut rugaciunea” = aici e unul din centrele poemului: inainte de cina (de liniste, de imparteala painii si a vinului, de impartasire, ......de acceptare?) ne rugam (repetam gestul salvator, ne agatam de cuvinte, le sanctificam si, firesc,nu le luam in serios... „iar pe ea am renumit-o ca pe mama sora fiica” = ea (mia, de ex, poezia in fata tuturor acum) devine mama, sora, fiica (sunt sange din sangele meu, adica, din neamul meu, din ceea ce am mai profund); sau aceasta trecere de la familiaritate la celalalt nu are loc..... desi e re-numita, re-asezata in protap, mai exact in stomacul nostru „din sângele meu ioana d’arc” = iata de ce finalul pare unul asteptat de fiecare; e fireasca sacrificarea Ioanei d`Arc, se stie, ea, entitatea care e ...folosita ca mijloc si nu ca scop. Ea e purtatarea protapului-drapel si de aici, ironia fina a textului, lirismul sau abundent de care ne e rusine (nu?), neintelegerea.... pe scurt: sacrificiul nu se justifica, nu exista necesitate, nu exista dumnezei (daca ar exista i-am omori, nu? am striga nu e el/ea aceea, taie-l, mananca-l) E, in plus, o replica, o demonstratie a incorectei viziuni prezente in viata si poezia romaneasca (vezi Miorita, Labis, St Doinas etc) unde se crede si se astepta mereu intr-un semn, o necesitate, implinirea destinului; un mesianism de parada, o prostie naturala sa zicem.... in cea mai nebuna din lumile posibile ps: imi asum neintelegerile....
pentru textul : Miel la Proțap deLisandro,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" dea fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
interesant text, mai ales in partea a doua. o obiectie ar fi cea legata de tentatia blamarii in poezie, si e din cauza deficitului de morala si a parului din ochi, cel putin sofistic.
pentru textul : Balada despărțirii deAndu, multam de corectura, de la o vreme is cu capu in nori. Nu e un text vechi, tot ceea ce am postat in ultima vreme sunt texte noi. Multumesc de semn.
pentru textul : blue american deLacrima cristi...da.
pentru textul : perdera deașa am să fac madam. merci.
pentru textul : ars poetica II deEu cred ca esti sau ai fost intr-o "pasa" proasta Francisc. Nu uita insa ca tu ai fost primul care ai ironizat (sau luat peste picior) discutia de aici. Nu inteleg, chiar nu inteleg, de unde aceasta agresivitate gratuita si aceasta atitudine (tot de doi lei) din partea ta. Tot citesc si recitesc si ma mir. Ma mir de unde si acuzatiile cum ca eu am dezvoltat "strategia perfecta pt a va descotorosi de inca un membru al site ului care nu are aceleasi idei si principii". E cel putin bizara aceasta furie. Si daca ar fi sa manifest si eu aceasta suspicionita ca si tine m-as intreba ce anume se afla de fapt in spatele acestei furii bruste si din senin in care, culmea, sint acuzat de chestii si mai ciudate. Chiar as fi curios, asa doar de dragul rationamentului corect, sa imi spui si mie cum si pe ce baza ai ajuns la concluziile astea. Pentru ca pentru mine ramin unul dintre cele mai fortate chestii de care am fost acuzat in ultimile luni.
pentru textul : Ce rost are poezia? deE fascinantă această saga a satului, a oamenilor cândva cunoscuți, întâlniți. Nu numai calitatea de narator o evidențiez în textul prezentat dar și memoria intactă a detaliilor ca într-o pictură naivă de Petru Mihuț ("Marșul nuntașilor" din Hălmagiu de ex.) sau de Valeria Tofan ( "Obiceiuri din Moldova"). Remarcabilă este și forma structurală a prozei pe care o dezvolți. Ai un condei autentic pentru care nu pot decât să te felicit!
pentru textul : Idilă rurală și Alzheimer deNU. Eu nu consider deloc abuziva interventia lui Virgil. Daca vreti sa fiti respectata invatati sa respectati la rindul dumneavoastra. Acest site are un regulament. Se specifica foarte clar ca pentru evenimentele de acest gen, lansarile sau alte semnale culturale, este nevoie de aprobare. Un simplu mail catre cel responsabil putea evita tot acest tambalau. Ati reusit sa transformati acest eveniment intr-o dovada a modului in care unii "artisti" stiu sa respecte alti artisti. Simpla incdrare la Proza nu va absolva de vina, mai mult, va incrimineaza. In loc sa respectati niste reguli simple, ati preferat sa le eludati. Pentru mine asta inseamna o lipsa de respect.
pentru textul : zilele universitatii desa aveti dreptate. mie personal nu-mi "suna" chiar atat de rau, dar poate nu aud eu destul de bine. multumesc mult pentru comentariu!
pentru textul : senzație deMie mi se pare ca atitudinile astea sensibilicoase vis-a-vis de religii sunt paguboase si daca-s pro si daca-s contra. Din tot raspunsul tau Gorune eu am inteles ca tu ai o rafuiala destul de personala (fie ea si spirituala) cu Biserica Ortodoxa Romana (careia nici nu-i pronunti numele ci alegi sa-i zici BOR de aprca ar fi Biroul Electoral Central) si ma lasi asa, tuflit la acest capitol pentru ca ma obligi sa te vad in loc de un trismegistus douamiist un fel de paunescu pasoptist. Gorune, asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil. Cu toate ca pot fi contrazis, iata ai luat doua penite de la necredinciosi.No surprises. Insa textul tau e penibil dal capo al fine. De la mine deci... nici vorba de vreo penita. Poate doar de o parere de rau urmata de tzz-tzz trece amarul si vine ridicarea lenta dar ferma a degetului din mijloc. Poate cel mai slab text pe care l-ai scris de cand ne stim, daca parerea mea are vreo importanta pentru tine. Un exemplu de dat cu mucii in fasole pe care doar un prost il poate oferi. Dar tu esti un tip desptept. So how come? Just shit happens? Andu
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). dem-a luat un tremur si trebuie sa scriu sa iti spun ca absenta a fost dintotdeauna in aceia care nu ne-au fost nu ne-au iubit. iar albatrosii, ciocurile lor intinse pe linia orizontului, vor putea curand sa ne treaca prin aerul lor claustrofob, prin apele largi si nisipurile care curg din pantece. aceasta delimitare tueu, eutu nu este decat o sentinta in fata lui Dumnezeu. mai departe sti-vor cei care ne arata mereu inima ca ce ne-a fost destinat prin scris va umple toate celelalte spatii.
pentru textul : perdera deLeo, dacă stai un pic și cugeți asupra titlului pe care l-ai dat acestui poem din altă postură decât a ta, poate vei realiza că acesta (titlul) poate fi interpretat ca fiind peiorativ sau poate retoric în cel mai fericit caz.
pentru textul : eminescu să mă judece deApoi poemul e mult prea lung și nu suficient de închegat pentru a putea emite pretenția să îți fie citit până la capăt cu inima deschisă de altcineva decât de fanii tăi.
Iar last but not least, chestia asta cu Eminescu și 15 ianuarie este atât de overated încât, părerea mea, din clipa când începi să scrii despre asta ești doomed. Unless nu ești genial, iar tu nu ești. Niciunul dintre noi nu este. Indiferent dacă 'simți' (și maneliștii simt, no ofense) sau nu 'simți' cum zice antecomentatoarea mea. Aici nu e chestie de simțire.
Aici, dacă o dai în bară, e chestie de 'nesimțire'.
E doar părerea mea, desigur
Îți plac metaforele dar textul este defectuos. Și iată de ce: expresia "lumina se leapădă de iscodit alcovuri de amanți" sună aproximativ agramat sau cel puțin nepotrivit. A doua strofă are un alt defect. Prezența repetată a adjectivului postat anterior o face să sune ciudat. Aș spune languros de nepoetic.
pentru textul : Crepuscul deLentib, nu este cazul să pui sub lentilă greșelile din trecut ale lui Bobadil (absolut irelevante în contextul prezent) atunci cînd el pune lentila pe greșelile tale de acum. E ridicol și nu arată decît că ești incapabil să accepți o critică absolut pertinentă. Reacția ta îmi amintește de un banc cu sovieticii și americanii. Se zice că americanii s-au luat odată la întrecere cu rușii. Și cînd au fost să decidă cine face cea mai tare mașină au cîștigat americanii. Cînd au fost să hotărască cine are cea mai tare valută au cîștigat tot americanii. Cînd au fost să decidă cine are cea mai puternică industrie de film au cîștigatat tot americanii. În momentul acela rușii nu au mai rezistat și au izbucnit: „Da, e adevărat, dar noi nu i-am exterminat pe apași și pe navaho!!!” Cam așa faci și tu. Și e ridicol. Va trebui toți să ne temem de acum că dacă îți facem o critică la vreun text ai să spui la toată lumea cum am făcut noi pipi la grădiniță? Sau cum am scos limba la tovarășa? Ai grijă că în felul ăsta ți se va duce faima de plîngăcios răzbunător care nu adoră decît aplaudac(ele). Chiar vrei asta?
pentru textul : încă o zi perfectă deyester-day poet, de ce vrei să mă convingi mereu cât ești de expirat? Găsește ceva nou man ori complace-te într-o balegă literară, îți spun cu toată prietenia pe care, evident că nu ți-o port. Dar uneori aceasta se numește simpatie.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deEu unul o voi nutri mereu față de spiritele rigide și cei handicapați.
Felicitări! Mă bucură această apariție care invită la o lectură atentă. Frumoase prezentări din partea criticilor.
pentru textul : Apariţie editorială dePagini