autorul acesta ne-a obişnuit cu descinderile tipice de o filozofie aparte. aproape dorit inventată. finalul acestui text mi se pare totuşi straniu abrupt şi ludic. sau sarcastic. nu ştiu dacă textul "merita" un aşa final. pe de altă parte mi-aş fi dorit ca textul să continue, să fie mai lung. poate nici să nu se termine. dar poate oare un text să nu se termine...
am citit textul si mi se pare o porcarie atit grafic cit si ca text. de fapt prezinta elemente oarecum aproape de ideea de profanare (aspectul apare si in alte texte ale tale) - la care se refera punctul 14.4 din regulament - in care se face un melanj intre expresii evident biblice si altele cu evidenta conotatie sexuala. bineinteles se poate scrie oricum dar sugestia unui astfel de text este neindoielnic ofensatoare la adresa sentimentelor de reverenta religioasa ale unora. cu siguranta se va putea spune ca si Cintarea Cintarilor face acelasi lucru dar cine ar spune asta inseamna ca n-a citit bine cartea. anyway, trecind peste abureala melanjului religioso-erotic al textului care daca nu ofenseaza atunci poate face savoarea unor vinatori dupa astfel de delicatesuri, aspectul grafic este daca nu deranjant atunci o mare gafa. dar banuiesc ca e fiecare cu culorile si gusturile lui
da, ai dreptate. e un text care nu ma satisface. ar mai trebui lucrat. am senzatia ca ar putea iesi ceva mai muscator din el si nu-mi reuseste. cade usor spre final. prea clasic
Virgil, într-adevăr, procedeul ironiei despre care vorbeşti este ceva mai des întâlnit. Finalul l-am scris sub oareşce compromis. Mulţumesc de trecere!
D-nă Ştefan, înainte de toate, finalul este realist. Apoi, privit ca sintagmă de sine stătătoare, poate fi perceput puţin infatuat, însă nu e, fie şi numai pentru timpul la care este folosit + nuanţa de irepetabilitate - am fost. De ce nu "atunci scriam poezii"? Pentru că nu e vorba de scris acolo, e vorba pur şi simplu de starea de-a fi poet în momente când atâta mai rămâne. Mulţumesc pentru lectură!
tema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
Greşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
Nu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Ionuț Caragea, Aveți dreptate, am ieșit oarecum din matca mea obișnuită și am încercat, și eu, o incursiune în universul propriului corp. Dacă am reușit sau nu, îi las să se pronunțe, dacă vor dori, și pe alți membrii ai site-ului. V-aș ruga însă să observați că acest poem nu e doar o călătorie printre viscere. Versuri ca: "se aud furnicile raiului cum cară alice de aur și frunze"; "se aude gazul metan urcând etajele albăstrind zidul"; "se aude trenul prăvălindu-se în câmpie urcând munții" etc sunt imagini exterioare propriului trup. În privința repetiției ("se aude") poate că veți dreptate, poate că nu. Am citit multe poeme ale unor lirici consacrați pentru care construcția repetitivă reprezintă o soluție fertilă. De gustibus... Mircea Florin Șandru
parca asa suna cantecul acela... dar eu va cred, mai ales pe voi doi... iarna mai ales pe tine, Alma, cand teii se dezbracă de toate obiceiurile lor, nu-i asa?
onorat, m-ati cam luat prin surprindere
Virgil, este opusul la 'palme aspre si privire lunga', nu? nu e remarca la persoana, ci la felul cum mi-ai interpretat poezia. in traducere libera, cititorul a privit altfel caracterul pe care l-am gindit eu...vad ca ai incercat sa ma convingi ca textul ar fi avut mai multa credibilitate daca s-ar fi prezentat altfel: barbati orbi, femeia cu bigudiuri pe cap, etc... textul nu face decit sa lubrifice oarecum imaginatia femeii cu imaginea (vazuta prin prizma autoarei!) a barbatului ideal. inca se mai poate spera, nu? no offence, Virgil!:)) o zi buna...
Deși sunt împotriva sistemului penițelor simt nevoia să acord una aici, prima de când sunt membru, în dedesubturile acestui text. M-am și logat pentru asta... Poezia de deasupra, care nu este o poezie din sfera clasică, m-a impresionat foarte tare. Depășește ultimele aproximativ 100 de texte citite de mine aici prin expresivitatea ei, prin conturarea foarte bună a unei stări. Și cam asta este poezia, în accepțiunea mea... O stare sufletească foarte bine surprinsă în coala de hîrtie, sau în coala virtuală. M-am regăsit în primul vers și apoi încet încet în mai toată scriitura și asta se numește "rezonanță" parcă... și chiar dacă nu port sandale, și mai ales de femeie, uite cum un text bine scris într-un moment bine ales, chiar cu iz feminist, poate să cucearască și un receptor-bărbat. this is life.
mulţumesc Ottilia. Este un senryu, adică un haiku ce include umor, ironie, referinţă la slăbiciuni omeneşti, etc. Poza am făcut-o din fotografii vechi de familie.
ei bine, nici mie nu-mi suna prea bine acel "popuata", crede-ma ca ma straduiesc sa gasesc un simonim mai fericit. ai vreo sugestie? mi-ar fi de ajutor daca mi-ai arata si partile care ti s-au parut fortate.
hai sa fim seriosi. tu numesti asta poezie?! atunci si "catelus cu paru' cret" este poezie, nu?
si ca sa fiu clar, nu ma refer la scurtime. japonezii au scris de secole haiku si alte texte miniaturale. dar aceea "este" poezie.
În primul rând, felicitări Paul Blaj, pentru „Graiul cu accent de mort”! Mă abțin Violeta Savu, în ceea ce privește comentariul asupra titlului - dacă este așa cum spui tu, - "(potrivit ales)"..Nu știu. Poate pentru că aș vrea (în secret) să văd volumul să-l citesc. Iarăși mă abțin în ceea ce privește caracterizarea lui Paul Blaj ca fiind "poet dificil și complex"... E un joc inegal: tu ai cartea, noi nu. Îl cunoști pe Blaj și celelalte cinci volume, noi nu... Si de ce nu scanezi coperta să ne o arăți și nouă? ...Cred că îmi amintesc de metafora menționată "o metaforă a libertății, aceasta are „gust acrișor” de fruct kiwi"...Libertatea nu este numai atât: are gustul insulelor nevăzute din inima noastră cu tot decorul adecvat... Însă pentru acest text doresc să adaug plină de încredere în demersul liric al lui Paul Blaj, o aurie peniță de toamnă precum gutuile uitate în alte sertare. Unde putem găsi volumul? Se difuzează prin ce librărie?Ce editură îl promovează? Uuunde găsim cartea?
Despre Adrian Păunescu se pot spune multe lucruri. Domul Tudor Cristea, fiind un maestru al vorbelor frumos aşezate în pagină şi nu numai, ne-a prezentat omul Păunescu în viaţă, în casa vieţii domniei sale - poetul.
Cum l-am văzut eu pe maestrul Adrian Păunescu. Un om care a simţit cu sufletul şi asta se vedea cu ochiul liber, doar privindu-l, doar văzând cum i se zbate vena la gât, doar privindu-i ochii...a trăit şi a murit spre nemurire într-o veşnică nemurire cu cei care au văzut în el oglindirea unui om cu minte sclipitoare, nu un geniu, cum poate mulţi îl consideră postmortem, dar poate că genial prin vivacitatea graiului său pătrunzător, până în măduva oselor când recita versul. Versul urca pe limba domniei sale mereu sprinten, chiar şi în momentele de tristeţe, îşi avea ecoul lui inconfundabil şi ne place sau nu, de l-am iubit sau nu, intra la suflet măcar momentul rostirii lui, atunci şi acolo – EXISTA. Fără metaforă, domnia sa repezintă un fapt concret, un deces, o moarte aici pe pământ. Dar mai sus decât toate legătura cu divinitatea îl va păstra etern. Cioran spunea despre moarte aşa: „Nu îmi este teamă de moarte, ci de eternitatea ei”. Oare poetului Adrian Păunescu i-o fi fost frică de moarte în sensul tragic al morţii ? Mai puţin ne interesează acest aspect acum. Ne interesează, dacă citindu-l pe omul Păunescu, plecăm cu ceva în viaţă, dacă suntem mai deştepţi cu o carte, cu un Păunescu în plus. Dacă am câştigat ceva din noi, pentru noi, dacă am învăţat ceva de la poetul Păunescu, dacă merită să-l păstrăm ca valoare în memoria noastră, în cultura noastră.
Pentru că nu vorbim de Adrian Păunescu doar ca om ci mai ales ca om de valoare (căci asta ne interesează - pentru şi în literatura noastră, trecerea sa în nefiinţă trebuie să îmbrace faptic imaginea unui popor, şi reuşeşte. Şi pentru că Adrian Păunescu a fost român din naştere şi pentru că a iubit cu patimă ţara lui, valorile ţării lui, sufletul neamului domniei sale, poeziile sale vor vorbi de la sine poporului. Poezia lui Păunescu, îi va face onoarea înscăunării vieţii sale pe firmamentul poeziei noastre de valoare aşa cum, fără îndoială, poetul a simţit-o de pe vremea când încă trăia viu...
Sfârșitul poveștii de iubire... E ca o piramidă din cărți de joc de porțelan. Chiar dacă după ce se dărâmă o reconstruim, nu va mai fi la fel. Cu atât mai puțin dacă este sfărâmată de prea multe ori...
Bine , Margas, fie cum zici tu. Esti libera sa- ti placa sau nu. Parerea mea e ca poemul nu e atat de paros cum ti se pare tie. Si nici nu e plin de nu stiu ce substante. Mersi de critica. ( pe bune). Ultima fraza din comentariul tau, no offence, ma trimite cu gandul la niste perle de bacalaureat pe care le- am citit de curand. Si evident, totul este perfectibil, aici sunt total de acord cu tine.
Mihaela, nu pot decat sa-ti multumesc pentru sinceritatea si profesionalismul cu care ai abordat lectura volumului meu memorialistic si spiritual. Unii oameni ma citesc si ma apreciaza, altii mai putin, fiecare cu libertatea de a-si exprima gusturile. Am vazut ca aceasta recenzie a fost publicata, chiar azi, si in Luceafarul de Botosani, ceea ce demonstreaza ca textul tau este foarte bine scris. Te felicit si iti multumesc pentru rabdarea de a ma fi citit.
O descriere iniţială a personajelor ar fi făcut predictibil dialogul. Ele se dezvăluie astfel cititorului treptat, interacţionând. Am încercat o tehnică oarecum regizorală, o punere în scenă cu indicaţii cât mai precise.
Nu întâmplător Lucian îi ceruse acea carte lui Jean.
La început, mijloc şi sfărşit sunt trimiteri clare la Veneţia şi măştile ei.
Apreciez la dvs. faptul că aţi reuşit, dincolo de stridenţe, să auziţi ritmul povestirii. Asta înseamnă că aveţi "ureche literară".
Vă felicit pentru locul onorant la Concursul de proză scurtă Agonia 2009 !
asta contează Virgil "să se vadă în poză"...acești frumoși nebuni, cum spui chiar tu...:) Roxana...important e că ai citit...chiar și din poezia unui mare...absent ca nea Anton. readus între noi de tine dacă tot umbla pe afară...:) Dorine abia aștept să citesc cartea ta. pe de altă parte propun și o polemică: doamnelor și domnilor cu și anume cine seamănă Dorin Cozan? cam multe asemănări nu? ei și tu în loc să spui că ești unic și indivizibil!...:)
aşa zic şi eu. încercăm să facem poezie. dacă nu reuşim, încercăm din nou. Submediocru nu este textul, mi se pare un pic prea mult. Mediocru este. Şi din punctul meu de vedere e genial, nu o să explic de ce, dar e genial. Mulţumesc pentru comentarii, ar fi foarte frumos dacă ar fi şi mai aplicate, pentru că eu nu pot să îmi dau seama de ce e submediocru dacă nu îmi spuneţi. Nu?
hmmm, o fi, dar in acelas timp si mie mi se pare un pic jenant cand cineva acuza de lipsa de cultura intr-un domeniu o persoana pe care n-a cunoscut-o decat vag din poezie.
imi asum vina, poate ar fi trebuit sa ma gandesc prima data la Biblie si apoi la cele mai lumesti. data viitoare asa voi face cand voi citi un text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
autorul acesta ne-a obişnuit cu descinderile tipice de o filozofie aparte. aproape dorit inventată. finalul acestui text mi se pare totuşi straniu abrupt şi ludic. sau sarcastic. nu ştiu dacă textul "merita" un aşa final. pe de altă parte mi-aş fi dorit ca textul să continue, să fie mai lung. poate nici să nu se termine. dar poate oare un text să nu se termine...
pentru textul : Mobile deam citit textul si mi se pare o porcarie atit grafic cit si ca text. de fapt prezinta elemente oarecum aproape de ideea de profanare (aspectul apare si in alte texte ale tale) - la care se refera punctul 14.4 din regulament - in care se face un melanj intre expresii evident biblice si altele cu evidenta conotatie sexuala. bineinteles se poate scrie oricum dar sugestia unui astfel de text este neindoielnic ofensatoare la adresa sentimentelor de reverenta religioasa ale unora. cu siguranta se va putea spune ca si Cintarea Cintarilor face acelasi lucru dar cine ar spune asta inseamna ca n-a citit bine cartea. anyway, trecind peste abureala melanjului religioso-erotic al textului care daca nu ofenseaza atunci poate face savoarea unor vinatori dupa astfel de delicatesuri, aspectul grafic este daca nu deranjant atunci o mare gafa. dar banuiesc ca e fiecare cu culorile si gusturile lui
pentru textul : crucile deinteresant. m-am întrebat cum ar suna asta ca și comentariu la imagine filmată.
pentru textul : Iar am vorbit. Cu tine. deE simpatic, dar "amuşină" e pretenţie.
pentru textul : vânătoare deda, ai dreptate. e un text care nu ma satisface. ar mai trebui lucrat. am senzatia ca ar putea iesi ceva mai muscator din el si nu-mi reuseste. cade usor spre final. prea clasic
pentru textul : mr bright debine Andu, stai jos, nu te-a rugat nimeni sa te ridici in picioare. parerea ta o folosesc, stii tu la care dos...
Adrian, cu siguranta.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deVirgil, într-adevăr, procedeul ironiei despre care vorbeşti este ceva mai des întâlnit. Finalul l-am scris sub oareşce compromis. Mulţumesc de trecere!
D-nă Ştefan, înainte de toate, finalul este realist. Apoi, privit ca sintagmă de sine stătătoare, poate fi perceput puţin infatuat, însă nu e, fie şi numai pentru timpul la care este folosit + nuanţa de irepetabilitate - am fost. De ce nu "atunci scriam poezii"? Pentru că nu e vorba de scris acolo, e vorba pur şi simplu de starea de-a fi poet în momente când atâta mai rămâne. Mulţumesc pentru lectură!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară detema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții deGreşeşti profund. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii (n-ai înţeles) că eu am simţul jocului. Şi, desigur, simţul relativităţii. Dacă nu-l aveam, nu eram aici.
pentru textul : O dimineață pe fugă deNu-mi place cum alternezi singularul cu pluralul în monologul tău adresat. Nu e cazul. Disputele noastre sunt vechi, se menţin, în genere, în limitele unei politeţi amicale, aşa că nu e niciun motiv de panică şi nici de iritare excesivă.
Mă aşteptam să observi cum am fost supus unui tir deloc corect din partea unor postatori de ultimă oră ale căror texte le-am comentat defavorabil, dar absolut sincer. A se vedea cum au comentat ei textele "Anotimp" şi "Într-o zi, într-o noapte". Ceea ce nu ştiu, însă, ei ar fi că nu mă deranjează. Poeţii sunt genus irritabile. Dacă-i atingi cu o floare, ei încearcă să-ţi dea un par în cap. Unii, însă, încearcă să-ţi înfigă cuţitul în spate. Îi anunţ că, la naştere, mama mea m-a scăldat într-un râu magic, ca pe Siegfrid. Nu le spun, însă, în ce loc mi-a căzut, pe corp, frunza de tei.
Ionuț Caragea, Aveți dreptate, am ieșit oarecum din matca mea obișnuită și am încercat, și eu, o incursiune în universul propriului corp. Dacă am reușit sau nu, îi las să se pronunțe, dacă vor dori, și pe alți membrii ai site-ului. V-aș ruga însă să observați că acest poem nu e doar o călătorie printre viscere. Versuri ca: "se aud furnicile raiului cum cară alice de aur și frunze"; "se aude gazul metan urcând etajele albăstrind zidul"; "se aude trenul prăvălindu-se în câmpie urcând munții" etc sunt imagini exterioare propriului trup. În privința repetiției ("se aude") poate că veți dreptate, poate că nu. Am citit multe poeme ale unor lirici consacrați pentru care construcția repetitivă reprezintă o soluție fertilă. De gustibus... Mircea Florin Șandru
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deparca asa suna cantecul acela... dar eu va cred, mai ales pe voi doi... iarna mai ales pe tine, Alma, cand teii se dezbracă de toate obiceiurile lor, nu-i asa?
pentru textul : pastel de iarnă deonorat, m-ati cam luat prin surprindere
Virgil, este opusul la 'palme aspre si privire lunga', nu? nu e remarca la persoana, ci la felul cum mi-ai interpretat poezia. in traducere libera, cititorul a privit altfel caracterul pe care l-am gindit eu...vad ca ai incercat sa ma convingi ca textul ar fi avut mai multa credibilitate daca s-ar fi prezentat altfel: barbati orbi, femeia cu bigudiuri pe cap, etc... textul nu face decit sa lubrifice oarecum imaginatia femeii cu imaginea (vazuta prin prizma autoarei!) a barbatului ideal. inca se mai poate spera, nu? no offence, Virgil!:)) o zi buna...
pentru textul : Blind date deDeși sunt împotriva sistemului penițelor simt nevoia să acord una aici, prima de când sunt membru, în dedesubturile acestui text. M-am și logat pentru asta... Poezia de deasupra, care nu este o poezie din sfera clasică, m-a impresionat foarte tare. Depășește ultimele aproximativ 100 de texte citite de mine aici prin expresivitatea ei, prin conturarea foarte bună a unei stări. Și cam asta este poezia, în accepțiunea mea... O stare sufletească foarte bine surprinsă în coala de hîrtie, sau în coala virtuală. M-am regăsit în primul vers și apoi încet încet în mai toată scriitura și asta se numește "rezonanță" parcă... și chiar dacă nu port sandale, și mai ales de femeie, uite cum un text bine scris într-un moment bine ales, chiar cu iz feminist, poate să cucearască și un receptor-bărbat. this is life.
pentru textul : sandale pentru no woman's land deobservasem si eu seria....penumbrelor. in aceasi nota, cu aceleasi senzatii. tristetea face bine poetului....
pentru textul : aqua marine demulţumesc Ottilia. Este un senryu, adică un haiku ce include umor, ironie, referinţă la slăbiciuni omeneşti, etc. Poza am făcut-o din fotografii vechi de familie.
pentru textul : family life deei bine, nici mie nu-mi suna prea bine acel "popuata", crede-ma ca ma straduiesc sa gasesc un simonim mai fericit. ai vreo sugestie? mi-ar fi de ajutor daca mi-ai arata si partile care ti s-au parut fortate.
pentru textul : (meta)morfoze dehai sa fim seriosi. tu numesti asta poezie?! atunci si "catelus cu paru' cret" este poezie, nu?
pentru textul : De ce ? desi ca sa fiu clar, nu ma refer la scurtime. japonezii au scris de secole haiku si alte texte miniaturale. dar aceea "este" poezie.
... erată: titlu ceva gen Blind Neo:)
pentru textul : caut femeie deM-am lmbucalat si eu de ingeri (n-ar fi trebuit?) rosu precum rosia la piata impovarat de prieteni chelind etc. Cum desigur si bunaoara. Ei si?
pentru textul : Metafora cea grea a elevației deÎn primul rând, felicitări Paul Blaj, pentru „Graiul cu accent de mort”! Mă abțin Violeta Savu, în ceea ce privește comentariul asupra titlului - dacă este așa cum spui tu, - "(potrivit ales)"..Nu știu. Poate pentru că aș vrea (în secret) să văd volumul să-l citesc. Iarăși mă abțin în ceea ce privește caracterizarea lui Paul Blaj ca fiind "poet dificil și complex"... E un joc inegal: tu ai cartea, noi nu. Îl cunoști pe Blaj și celelalte cinci volume, noi nu... Si de ce nu scanezi coperta să ne o arăți și nouă? ...Cred că îmi amintesc de metafora menționată "o metaforă a libertății, aceasta are „gust acrișor” de fruct kiwi"...Libertatea nu este numai atât: are gustul insulelor nevăzute din inima noastră cu tot decorul adecvat... Însă pentru acest text doresc să adaug plină de încredere în demersul liric al lui Paul Blaj, o aurie peniță de toamnă precum gutuile uitate în alte sertare. Unde putem găsi volumul? Se difuzează prin ce librărie?Ce editură îl promovează? Uuunde găsim cartea?
pentru textul : Paul Blaj și simțul tragicului în poezie deDespre Adrian Păunescu se pot spune multe lucruri. Domul Tudor Cristea, fiind un maestru al vorbelor frumos aşezate în pagină şi nu numai, ne-a prezentat omul Păunescu în viaţă, în casa vieţii domniei sale - poetul.
pentru textul : ADRIAN PĂUNESCU – Riscul pe cont propriu deCum l-am văzut eu pe maestrul Adrian Păunescu. Un om care a simţit cu sufletul şi asta se vedea cu ochiul liber, doar privindu-l, doar văzând cum i se zbate vena la gât, doar privindu-i ochii...a trăit şi a murit spre nemurire într-o veşnică nemurire cu cei care au văzut în el oglindirea unui om cu minte sclipitoare, nu un geniu, cum poate mulţi îl consideră postmortem, dar poate că genial prin vivacitatea graiului său pătrunzător, până în măduva oselor când recita versul. Versul urca pe limba domniei sale mereu sprinten, chiar şi în momentele de tristeţe, îşi avea ecoul lui inconfundabil şi ne place sau nu, de l-am iubit sau nu, intra la suflet măcar momentul rostirii lui, atunci şi acolo – EXISTA. Fără metaforă, domnia sa repezintă un fapt concret, un deces, o moarte aici pe pământ. Dar mai sus decât toate legătura cu divinitatea îl va păstra etern. Cioran spunea despre moarte aşa: „Nu îmi este teamă de moarte, ci de eternitatea ei”. Oare poetului Adrian Păunescu i-o fi fost frică de moarte în sensul tragic al morţii ? Mai puţin ne interesează acest aspect acum. Ne interesează, dacă citindu-l pe omul Păunescu, plecăm cu ceva în viaţă, dacă suntem mai deştepţi cu o carte, cu un Păunescu în plus. Dacă am câştigat ceva din noi, pentru noi, dacă am învăţat ceva de la poetul Păunescu, dacă merită să-l păstrăm ca valoare în memoria noastră, în cultura noastră.
Pentru că nu vorbim de Adrian Păunescu doar ca om ci mai ales ca om de valoare (căci asta ne interesează - pentru şi în literatura noastră, trecerea sa în nefiinţă trebuie să îmbrace faptic imaginea unui popor, şi reuşeşte. Şi pentru că Adrian Păunescu a fost român din naştere şi pentru că a iubit cu patimă ţara lui, valorile ţării lui, sufletul neamului domniei sale, poeziile sale vor vorbi de la sine poporului. Poezia lui Păunescu, îi va face onoarea înscăunării vieţii sale pe firmamentul poeziei noastre de valoare aşa cum, fără îndoială, poetul a simţit-o de pe vremea când încă trăia viu...
Sfârșitul poveștii de iubire... E ca o piramidă din cărți de joc de porțelan. Chiar dacă după ce se dărâmă o reconstruim, nu va mai fi la fel. Cu atât mai puțin dacă este sfărâmată de prea multe ori...
pentru textul : Teenage angst denu stiu cit e de deschis dar merci de trecere
pentru textul : extemporal la limba română I deBine , Margas, fie cum zici tu. Esti libera sa- ti placa sau nu. Parerea mea e ca poemul nu e atat de paros cum ti se pare tie. Si nici nu e plin de nu stiu ce substante. Mersi de critica. ( pe bune). Ultima fraza din comentariul tau, no offence, ma trimite cu gandul la niste perle de bacalaureat pe care le- am citit de curand. Si evident, totul este perfectibil, aici sunt total de acord cu tine.
pentru textul : air on a string deMihaela, nu pot decat sa-ti multumesc pentru sinceritatea si profesionalismul cu care ai abordat lectura volumului meu memorialistic si spiritual. Unii oameni ma citesc si ma apreciaza, altii mai putin, fiecare cu libertatea de a-si exprima gusturile. Am vazut ca aceasta recenzie a fost publicata, chiar azi, si in Luceafarul de Botosani, ceea ce demonstreaza ca textul tau este foarte bine scris. Te felicit si iti multumesc pentru rabdarea de a ma fi citit.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea deO descriere iniţială a personajelor ar fi făcut predictibil dialogul. Ele se dezvăluie astfel cititorului treptat, interacţionând. Am încercat o tehnică oarecum regizorală, o punere în scenă cu indicaţii cât mai precise.
Nu întâmplător Lucian îi ceruse acea carte lui Jean.
La început, mijloc şi sfărşit sunt trimiteri clare la Veneţia şi măştile ei.
Apreciez la dvs. faptul că aţi reuşit, dincolo de stridenţe, să auziţi ritmul povestirii. Asta înseamnă că aveţi "ureche literară".
Vă felicit pentru locul onorant la Concursul de proză scurtă Agonia 2009 !
Cu prietenie
pentru textul : Gust de septembrie deasta contează Virgil "să se vadă în poză"...acești frumoși nebuni, cum spui chiar tu...:) Roxana...important e că ai citit...chiar și din poezia unui mare...absent ca nea Anton. readus între noi de tine dacă tot umbla pe afară...:) Dorine abia aștept să citesc cartea ta. pe de altă parte propun și o polemică: doamnelor și domnilor cu și anume cine seamănă Dorin Cozan? cam multe asemănări nu? ei și tu în loc să spui că ești unic și indivizibil!...:)
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deaşa zic şi eu. încercăm să facem poezie. dacă nu reuşim, încercăm din nou. Submediocru nu este textul, mi se pare un pic prea mult. Mediocru este. Şi din punctul meu de vedere e genial, nu o să explic de ce, dar e genial. Mulţumesc pentru comentarii, ar fi foarte frumos dacă ar fi şi mai aplicate, pentru că eu nu pot să îmi dau seama de ce e submediocru dacă nu îmi spuneţi. Nu?
pentru textul : ultimul poem despre tine dehmmm, o fi, dar in acelas timp si mie mi se pare un pic jenant cand cineva acuza de lipsa de cultura intr-un domeniu o persoana pe care n-a cunoscut-o decat vag din poezie.
pentru textul : om! deimi asum vina, poate ar fi trebuit sa ma gandesc prima data la Biblie si apoi la cele mai lumesti. data viitoare asa voi face cand voi citi un text.
Pagini