Textul este o bucată de proză fragmentată.

Minunat eseu domnule Gorun! L-am recitit și parcă îmi lipsea atmosfera unui amfiteatru, o veche pasiune a mea pe care a trebuit să o abandonez la un moment dat din motive pragmatice. Dar gândul are legile lui, nu-i așa? Iar eu am zburat spre 'omul cunoașterii' lui Castaneda (de fapt să zicem că era totuși al lui Don Juan) și cele câteva principii de bază ' a deveni om al cunoașterii e o problemă de învățare' și 'un om al cunoașterii are o intenție neînduplecată', desigur 'un om al cunoașterii beneficia de o minte clară', 'a deveni un om al cunoașterii era consecința unei munci asidue', 'un om al cunoașterii era un luptător' și 'a deveni om al cunoașterii implica un proces continuu'.
Câteva dintre aceste principii le-am regăsit în eseul Dvs domnule Gorun și mi-a plăcut, am simțit acea comuniune de gândire cu Dvs.
Și ca să nu mă lungesc prea mult pe lângă subiect, am să-l citez tot pe prietenul meu ' reînnoirea permanentă a efortului de a deveni om al cunoașterii era exprimată de tema celor patru dușmani întâlniți în timpul instruirii, teama, claritatea, puterea și vârsta înaintată. Un adevărat om al cunoașterii trebuia să se lupte cu fiecare dintre cei patru dușmani unul după altul, până în ultima clipă a vieții lui.'
Eu vă doresc succes domnule Gorun, și fie ce-o fi, încerc să fiu alături de Dvs, în ciuda slăbiciunilor mele!
Margas

Atenție Boba! Eu îii vorbesc de una si tu înțelegi alta. Eu nu vorbesc de „sfințenie”. Eu îți vorbesc de sentimentul „sacrului” și nu de toate prostiile unei religii instituționalizate. Și nici de tot soiul de manipulari prin care pot fi manipulați habotnicii. Indiferent de relegia carora le aparțin. Și care, fiind habotnici, pot fi mult mai ușor manipulați. Aici e mult de discutat. Oricum, mai vreau să adaug că între „sacralitate” și „religiozitate” și chiar „misticitate” este aceeași diferență ca între „mitic” și „miticismul” lui Mitică. Este, într-un fel, ca și diferența care o simți (cel puțin, mie mi se pare că o simt și d-aia nu-mi place să analizez cȃnd îmi place un text, de exemplu) între o poezie – poezie și una care îndeplinește toate canoanele, dar nu e. Ori sentimentul sacralitatii se seamănă oarecum cu cel al „estiticității” unei „arhitecturi”, a unui gestalt al unei asemenea arhitecturi (în sens larg) prin care diferența între subiect si obiect dispare. „Subiectul” experimentează „obiectul” și, la rȃndul său, „obiectul” experimentează „subiectul”. Un astfel de experiment – interacțiune se face dincolo de Empiric. Iar faptul că am mizat, „manipulator”, pe emoțional în textul postat are un scop precis. Te las să-l descoperi singur!

A! Azi-noapte am uitat un lucru important. Consider că gestul meu este argumentat prin comentariul anterior. Mulțumesc, Dorin, că nu mă mănânci :))

E bine clădită atmosfera, să știi. Iar finalul înfioară, e ca și cum ai auzi ceva după ce ai crezut că s-a terminat totul... Aș renunța însă cu totul la penultima strofă, care este mult prea languroasă parcă. Ar mai fi câteva mici detalii de schimbat pe ici pe colo, cuvinte în plus, imagini prea comune, dar cred că acestea le vei vedea în timp...

Invariabil nu mai pot citi poeziile Adrianei fără a mi-o închipui audibil. Nu știu dacă asta e bine sau nu. Versurile sunt foarte variate ca măsură, dar tăierea lor are efect, fixând centrele de greutate. De remarcat este siguranța cu care începe fiecare strofă, pentru ca mai apoi să alunece încet înspre fragil (strofa I și a III-a) ori posibil (strofa a II-a). Și ce altceva este cumpăna? Există și o treptată abstractizare până la acea ”răsucire între strigăt și frig”.

Limpezimea expresiei ține până la penultimul vers, când autoarea ne supune unui excurs logic mai pretențios: un timbru ”dezlipit” care abia se mai ține însă ”pe” scrisoare. Ultimul vers descheie eliberator la șireturi corsetul unei ”cumpene” tensionate.

Probabil că mă așteptam la o altă "mișcare" decât cea a fierăstrăului tăind Roma, din final, după lectura celorlalte (reușite) dinainte. "Clipe rubinii" NU (prea) "degete de lut" NU (pentru că s-a tot zis).

Domnule Costin, iti multumesc de trecere si pt apreciere. ma bucur ca te gasesc si aici cu stima

de acord. dar ce este "o jumătate de sfârțit "?

As elimina penultima strofa, mi se pare fortata. As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul". La nivel ideatic prima parte mi se pare cea mai reusita. Imi place efectul sonor dat de "vom mirui tampla mirarilor". In strofa doi imaginea "vesmant alb" reprezinta un mare stereotip. Actiunea e gradata destul de bine bine. O ultima strofa pe masura primeia. In general un text foarte bun.

Nu aş avea de ce să fiu altcineva decât sunt..:)) Nu aş avea de ce să mint, deghizându-mă într-un Raul Coldea de clasa a doişpea, gata să termine liceul, un Raul Coldea care s-a transferat la un moment dat, de-aia e în al doilea liceu...
Original? În ce sens?

Mulţumesc de oprire!

Raul

Da, vezi, de aici nu aș mai scoate nimic... ai atins simplitatea. :)

Una dintre problemele acestui text (sau a textelor de genul acesta pe care le-ai mai publicat - unu, pare-mi-se) constă în dezechilibrul dintre redarea cotidianului şi introspecţiile ce se vor sensul/direcţia veritabil(ă) al/a textului; miza, în cele din urmă.

Într-o parte, amănunte trebuincioase, nimic de zis. Cotodianul pregăteşte introspecţia, îi oferă contrast, forţă. Însă nu într-atât încât să spui de patru ori, în treizeci de rânduri, că trebuie să plăteşti facturi. Şi acesta este numai un exemplu. Altfel spus, prozaismul înghite cu totul trăirea/ideea care constituie, în fond, textul.

Din nou, atenţie la punctuaţie! Ori fără, ori cu, dar corectă. Atenţie, în special, la virgulogie. Dacă nu sunt puse unde trebuie, ies chifteluţe de genul "Trecători curioși, puțini își fac curaj...", unde, din cauză că lipseşte virgula de după "puţini", te-ai ales cu una fix între subiect si predicat. Şi iarăşi, acesta e doar un exemplu.

Mai citim, mai vedem.

ma bucur ca ai venit pe Hermeneia, Bogdan. bine ai venit. felicitari pentru volum si pentru textele excelente pe care, deja, le-ai postat. pe unele le-am recitit, pe altele le-am citit prima data. sper sa-ti placa aici.