actaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru
Orice comentariu pe care il fac are o anumita sustinere. Incerc sa fiu cat mai degajat si sa va las pe dv sa luati deciziile care trebuie. Daimonul are o istorie lunga in poezia romaneasca. Si nu am vrut sa va zic ca poemul dv se aseamana, tematic, cu acela al lui Nichita Stanescu - Daimonul meu catre mine. Puteti sa asociati substantivele poezie si daimon si apoi sa cautati pe Google. Lectura bogata, sau cel putin cautarea pe Google, pot fi de mare ajutor in procesul formarii dv ca poet. Va multumesc.
Da, da, da, nici Baudellaire n-a fost el ci un altul care se dadea drept el si-a scris mai bine decit el cind se exprima: " Greselile ,necazul,zgircenia,prostia/ne-aduc in suflet zbucium..." el insusi a scis numa' "Femeia linge mine, se zvircolea salbatic/asemeni unui sarpe,zvirlit pe un jaratic". Ca sa nu mai vorbim de Lamartine cind scria treaba aia celebra a lui cu " timpul care tre sa-si opreasca zborul" . Pardon, asta-i alta poezie. Gorune, nici tu nu esti tu, sint io, da habar n-ai. h
fregata e un vas de recunoaștere și patrulare, pază de coastă... nu pare a corespunde cu destinațiile de explorare transoceanice pe care le sugerează poemul... iar dacă iei fregata în accepțiunea de vas de război pentru escortă contra submarinelor... pare a devia de la subiectul oniric-aventuros de ce crabul acela avea doar un ochi... poate și-l pierduse pe celălalt într-o luptă liberă? strofa a doua mi se pare sub nivel, se poate scoate mult mai mult din motivul "femeile de acolo", paradisiace, făinoase, soroase, cur-ate, desfăcute, mirabile, semizeiești... aș reface-o ne propui o remitizare a lumii, pe traiectele unei geografii fabuloase, cu escapisme în spații uchronice unde mai poți face dragoste pe dig fără să te aresteze poliția (cel mult un crab voyeurist să te prindă de buci), cu refugieri în legendare caraibe cu sargase de lună, până la simetria gesturilor ce marchează fericita convergență alter-identitară poemul se susține... se poate broda mult pe temă... sper să recidivezi cu texte în colecția asta partea cu "să scoți altceva din frică și uitare" e memorabilă
virgile, absolut laudabil acest nou proiect al tau. in sfarsit tirania incepe sa se manifeste ca atare, cu toate functiile si institutiile "statului" Hermeneia. felicitari - pt un om ca tine e apogeul! daca tot tam-tamu-ul acesta internautic ar fi dublat de un set de valori literare (si chiar umane), probabil ai fi dat lovitura. date fiind conditiile insa... sandramaua "hermeneutica" ramane un local provincial, nesemnificativ pe scena limbii romane. ...in ciuda carcotasilor ;) orice bun manager, care urca firma pan' la cer, cunoaste importanta ''schimbarii la fata'' a marfii sale, printr-un nou ambalaj. lauda tie.
OK, Virgil. Dacă e aşa importantă discuţia despre halat şi crăpături, halatul din textul meu are o crăpătură/ruptură exact lângă aia formată de şirul nasturilor. Aşadar, e altă crăpătură. Na! Mai fă-mi obiecţii :))
Interesanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
îmi amintesc clar că am avut o opinie la acest text.
Nu o regăsesc însă aici, în subsolul acestui text și mă întreb oare de ce?
Nu oi fi butonat eu ce trebuie? ...deși sunt destul de veche pe H...
Mulțumesc,
Margas
P.S. Ce-mi amintesc este că mi-a plăcut textul mai puțin partea cu tatăl aplecat peste calculator care mi se pare nepotrivită.
Adriana, Tagore spune ca: "adevarul marunt se exprima prin vorbe, iar adevarul mare, prin tacere".
eu nu stiu daca intr-adevar exista un adevar "marunt" si un alt adevar "mare", oricum nu mi-as permite sa intru in polemica cu Tagore :) dar stiu ca cel care scrie, ia cu timpul chipul scrisului sau, isi creaza o lume imaginara concordanta
cu el insusi ... iar eu simt la tine aceasta concordanta :)
sapphire, nici nu stiu cum sa incep.... filmul nu l am vazut, dar am citit despre el ( si eu tot un fel de basm am vrut, in care sa mi incerc puterile, fara a sti dinainte sortii), dar mi a intrat sub piele fierbinteala Povestașului, plus daimonul jucaus care, ferice de mine, piosul - vorba cuiva -, nu doarme nici cand muza mea recesiva ma lasa nici cand e mai complicata situatiunea. si acu tac, sa nu ma confunzi. da ma gandesc de un timp si la monastire. a argesului, logic vladimir, numa cel care renunta, stie cum e, saracu de moi (sic!). si eu vroiam sa zic vreo ceva de thomas kuhn, ăsta m a dat pe spate de la prima pagina, da, dupa cum ma stii si tu, is modest si timid din fire. o varianta ar fi aceea ca, aici, poate nici nu conteaza rezultatul, cat drumul si incercarile lui. vreau sa cred ( si eu chiar cred), in ac primavara-vara, ca am reusit sa ma joc cum am vrut eu, intr un spatiu si un timp dat, pe carele le stim cu totii. si nici sa zgarii ceva prea tare. ai spus si despre spiritul de colegialitate...e bun de perseverat pe ac drum, poate va ajung. si trag un claxon. promit
Sa inteleg ca EA e balanta, cu ascendent in varsator si mijlocul cerului in fecioara? =)) Ca taurul... Nu, nu e bine cu zodiile in poezie. Vezi cum faci, poate schimbi si finalul, ca e cu mai multe... intelesuri =)). Ma scuzi.
e un poem ce reuseste sa imi transmita o stare similara, ceva intre neliniste, pesimism si resemnare... suspectez finalul de reusita: "atunci îmi aduc aminte de pietrele netede și rotunde cuibărite în căușul palmei precum niște cuvinte vechi pe care nu le-am mai rostit de mult le pipăi simțindu-le moliciunea aparentă plăcerea și se supun ca și cum m-ar trăda"... pare una dintre cele mai bune poezii scrise de tine. nu iti ofer o penita de aur, nu pentru ca nu ai merita, ci pentru ca as vrea ca "microbul" poeziei sa nu fie ceva sporadic intimplator la tine precum un guturai de toamna... scrie, scrie, scrie! Be You!
si eu m-am gandit la Exupery , la desenele acelea deloc naive, la elefantul inghitit de sarpe ... e si o intoarcere inspre copilarie in jocul acesta re-recunoscut, dar „micul tau print” e domnul acela care a pierdut sirul orelor, nu?
voiam doar sa-ti spun ca e pur si simplu uluitor ce-ai scris aici.
am avut impresia de prapastie cascata intre poeziile pe care le remarc in mod obisnuit si textul asta. reuseste sa scormoneasca pur si simplu in om pana la nestiute si nerostite, e ca un voiaj de clarificare al multor "noduri" interioare. il voi trece la favorite, e prima data cand am impulsul asta. :o)
În afară de "împart singurătatea felie cu felie" (care e un clişeu şi ideatic şi imanent) şi de fragmentarea, să-i spunem, neinspirată, textul îmi pare unul reusit.
bobadile, inchin in sanatea ta un păhar de răchie intru multi ani! insa de vrei ca "blog" sa se dea peste cap de 3 ori si sa devie altceva, mai frumos si mai gustos, curat si placut uscat, da-mi, rogu-te, si alternativa: un cuvant care sa se potriveasca in context si sa fie pe placul mariei tale, dar mai ales a neinfruntatilor boiari de pe site. ps: chiar asa, sa nu stii tu ca organele sexuale sunt interzise si cenzurate pe hermeneia?!!...vai!
Salut ! Un text relativ bun cu mici "carente". Titlul este interesant, atrage prin acea inverisune de idee. In inceput ai o cacofonie destul de sacaitoare "facuse sete", poate poti sa modelezi un pic versul. Urmeaza iar o idee buna prin a "nimeri in genunchii altuia"... o constructie interesanta si oarecum surprinzatoare. Formularea din versul "a spune... echivaleaza" imi pare ca suna prea fortat. Tu mentii o tema, creezi o atmosfera si o strici prin uzitarea unor temeni ce tin mai mult de explicativ neologic. O alta idee care imi suna mai degraba ilar :"uneori iubesc până îmi fulegeră între dinți". Nu stiu ce ai vrut sa spui excat prin el. Finalul este unul foate bun...parerea mea ! Poate ai mai putea lucra putin in punctele amintite anterior. Ialin
Sursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
și cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
Stimată doamnă,
Şi eu sunt de acord cu dumneavoastră, deci implicit cu mine. Din păcate argumentele nu conving de ce nu, dar rămân pe recepţie. Mai ştii?
Am aici 10 texte? Cât despre gemul de macaroane, trebuie să fie interesant, nu m-am gândit niciodată.
domnule Vasiliu, eu nu fac nici un boicot aici. Nu stiu de unde ai scos-o dumneata. Sau poate nu cunosti definitia cuvintului boicot. Pina una alta insa comentariul dumitale imi pare o revenire penibila. Parol.
stimate domn, nu pot decat sa va multumesc pentru opinii si pentru lectura. mai mult decat constructive aceste opinii si cu siguranta voi reveni asupra textului. in parte cred ca am stiut ca ceva scartie, restul am aflat acum. acolo la ascute cuvinte, sunt tare de acord. deci, revin sa mai...ascut. multumiri, inca o data.
Dihotomia eu-lui tău naţional,artificial scindat dar condamnat să nu fie niciodată întreg aşa cum năzuieşti,pare un crâmpei de baladă. Balada dezrădăcinării, a unui rătăcitor, a unui Ashaverus sui-generis, care spre deosebire de originalul, se simte acasă în călătoria sa continuă spre aceeaşi patrie.
"din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)
nu ştiu ce mai face "românaşul nostru" dar eu zic că acest text sensibil, difuz în reproşul lui, care creează şi alte subsecvenţe dihotomice în mintea cititorului, merită o peniţă.
Mie mi-a adus aminte de Breakfast în America al trupei Supertramp, putin.
Poemul aduce o undă de vitalitate, de vioiciune specifică vârstei căreia i se adresează :). Nota distinctivă este dată însă de ironia fină menită să marcheze lirismul adânc, ecoul acut al acestui strigăt social.
Am citit de mai multe ori dorind să găsesc un punct comun, ceva care să mă ajute să rezonez. E vina mea; se pare că, momentat, sunt pe altă felie :)
Mi-au plăcut registrul confesiv și tenta existențială.
De prea multă citire/recitire, iată că voi cârcoti un pic: în prima strofă apare de două ori „asta” și cred că prima poate lipsi, ba chair ar fi indicat din mai multe considerente. În aceeași strofă sunt vreo trei atributive și nu fac decât să explice prea mult. De asemenea, ultimul vers mi se pare defectuos: are două gerunzii și o aglomerare de „d”-uri care fac rostirea acestuia destul de dificilă. Sunt doar păreri.
Mi-a plăcut imaginea „tu privind iepurele de fum al jobenului”.
Acum, trebuie sa marturisesc ca este un text destul de vechi (cam trei ani) pe care l-am postat pentru ca intr-o discutie cu Profetul in subsolul unui alt text sheriful ma facea "criptic" :-) iar eu i-am amintit de acest text (pe care eu il etichetam drept "si mai criptic") pe care am "incasat" prima mea stea agonica de la Virgil Titarenco, pe care, evident, mi-am pus-o in frunte :-) Atunci el m-a rugat sa postez textul si pe Hermeneia si trebuie sa recunosc ca il stiam pe dinafara (nu ma pot lauda ca stiu multe dintre textele mele pe de rost, dar acesta este unul dintre ele) si l-am postat. Se pare ca imaginea continuta in cele cateva cuvinte a reusit sa ilustreze starea pe care am simtit-o intr-o zi frumoasa de toamna (nu era deci nici vara, nici iarna :-) la vama veche. Intors de la Istanbul unde asistasem la acele spectaculoase "same" intr-un spectacol folcoric, mi-am amintit de dervisi... Iar picioarele mele sunt chiar filiforme pe langa cele ale acestor dansatori :-) Va multumesc pentru citire si semn, Andu P.S. Special Bianca: de doua ori multumesc, a doua oara pentru ca, probabil, te-am facut sa si zambesti, asa-i?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
actaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deOrice comentariu pe care il fac are o anumita sustinere. Incerc sa fiu cat mai degajat si sa va las pe dv sa luati deciziile care trebuie. Daimonul are o istorie lunga in poezia romaneasca. Si nu am vrut sa va zic ca poemul dv se aseamana, tematic, cu acela al lui Nichita Stanescu - Daimonul meu catre mine. Puteti sa asociati substantivele poezie si daimon si apoi sa cautati pe Google. Lectura bogata, sau cel putin cautarea pe Google, pot fi de mare ajutor in procesul formarii dv ca poet. Va multumesc.
pentru textul : stare de fapt deDa, da, da, nici Baudellaire n-a fost el ci un altul care se dadea drept el si-a scris mai bine decit el cind se exprima: " Greselile ,necazul,zgircenia,prostia/ne-aduc in suflet zbucium..." el insusi a scis numa' "Femeia linge mine, se zvircolea salbatic/asemeni unui sarpe,zvirlit pe un jaratic". Ca sa nu mai vorbim de Lamartine cind scria treaba aia celebra a lui cu " timpul care tre sa-si opreasca zborul" . Pardon, asta-i alta poezie. Gorune, nici tu nu esti tu, sint io, da habar n-ai. h
pentru textul : Plansu-mi-s-a defregata e un vas de recunoaștere și patrulare, pază de coastă... nu pare a corespunde cu destinațiile de explorare transoceanice pe care le sugerează poemul... iar dacă iei fregata în accepțiunea de vas de război pentru escortă contra submarinelor... pare a devia de la subiectul oniric-aventuros de ce crabul acela avea doar un ochi... poate și-l pierduse pe celălalt într-o luptă liberă? strofa a doua mi se pare sub nivel, se poate scoate mult mai mult din motivul "femeile de acolo", paradisiace, făinoase, soroase, cur-ate, desfăcute, mirabile, semizeiești... aș reface-o ne propui o remitizare a lumii, pe traiectele unei geografii fabuloase, cu escapisme în spații uchronice unde mai poți face dragoste pe dig fără să te aresteze poliția (cel mult un crab voyeurist să te prindă de buci), cu refugieri în legendare caraibe cu sargase de lună, până la simetria gesturilor ce marchează fericita convergență alter-identitară poemul se susține... se poate broda mult pe temă... sper să recidivezi cu texte în colecția asta partea cu "să scoți altceva din frică și uitare" e memorabilă
pentru textul : la nave del olvido devirgile, absolut laudabil acest nou proiect al tau. in sfarsit tirania incepe sa se manifeste ca atare, cu toate functiile si institutiile "statului" Hermeneia. felicitari - pt un om ca tine e apogeul! daca tot tam-tamu-ul acesta internautic ar fi dublat de un set de valori literare (si chiar umane), probabil ai fi dat lovitura. date fiind conditiile insa... sandramaua "hermeneutica" ramane un local provincial, nesemnificativ pe scena limbii romane. ...in ciuda carcotasilor ;) orice bun manager, care urca firma pan' la cer, cunoaste importanta ''schimbarii la fata'' a marfii sale, printr-un nou ambalaj. lauda tie.
pentru textul : hermeneia 2.0 deOK, Virgil. Dacă e aşa importantă discuţia despre halat şi crăpături, halatul din textul meu are o crăpătură/ruptură exact lângă aia formată de şirul nasturilor. Aşadar, e altă crăpătură. Na! Mai fă-mi obiecţii :))
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deInteresanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
pentru textul : ne lut deîmi amintesc clar că am avut o opinie la acest text.
pentru textul : siberii suspendate deNu o regăsesc însă aici, în subsolul acestui text și mă întreb oare de ce?
Nu oi fi butonat eu ce trebuie? ...deși sunt destul de veche pe H...
Mulțumesc,
Margas
P.S. Ce-mi amintesc este că mi-a plăcut textul mai puțin partea cu tatăl aplecat peste calculator care mi se pare nepotrivită.
schimband pe ici pe colo, iese o poezie excelenta. m ai surprins in mod placut. bravos!
pentru textul : Ea de ultima dată deAdriana, Tagore spune ca: "adevarul marunt se exprima prin vorbe, iar adevarul mare, prin tacere".
pentru textul : cântec de adormit singurătatea deeu nu stiu daca intr-adevar exista un adevar "marunt" si un alt adevar "mare", oricum nu mi-as permite sa intru in polemica cu Tagore :) dar stiu ca cel care scrie, ia cu timpul chipul scrisului sau, isi creaza o lume imaginara concordanta
cu el insusi ... iar eu simt la tine aceasta concordanta :)
sapphire, nici nu stiu cum sa incep.... filmul nu l am vazut, dar am citit despre el ( si eu tot un fel de basm am vrut, in care sa mi incerc puterile, fara a sti dinainte sortii), dar mi a intrat sub piele fierbinteala Povestașului, plus daimonul jucaus care, ferice de mine, piosul - vorba cuiva -, nu doarme nici cand muza mea recesiva ma lasa nici cand e mai complicata situatiunea. si acu tac, sa nu ma confunzi. da ma gandesc de un timp si la monastire. a argesului, logic vladimir, numa cel care renunta, stie cum e, saracu de moi (sic!). si eu vroiam sa zic vreo ceva de thomas kuhn, ăsta m a dat pe spate de la prima pagina, da, dupa cum ma stii si tu, is modest si timid din fire. o varianta ar fi aceea ca, aici, poate nici nu conteaza rezultatul, cat drumul si incercarile lui. vreau sa cred ( si eu chiar cred), in ac primavara-vara, ca am reusit sa ma joc cum am vrut eu, intr un spatiu si un timp dat, pe carele le stim cu totii. si nici sa zgarii ceva prea tare. ai spus si despre spiritul de colegialitate...e bun de perseverat pe ac drum, poate va ajung. si trag un claxon. promit
pentru textul : a căzut o stea deSa inteleg ca EA e balanta, cu ascendent in varsator si mijlocul cerului in fecioara? =)) Ca taurul... Nu, nu e bine cu zodiile in poezie. Vezi cum faci, poate schimbi si finalul, ca e cu mai multe... intelesuri =)). Ma scuzi.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II dee un poem ce reuseste sa imi transmita o stare similara, ceva intre neliniste, pesimism si resemnare... suspectez finalul de reusita: "atunci îmi aduc aminte de pietrele netede și rotunde cuibărite în căușul palmei precum niște cuvinte vechi pe care nu le-am mai rostit de mult le pipăi simțindu-le moliciunea aparentă plăcerea și se supun ca și cum m-ar trăda"... pare una dintre cele mai bune poezii scrise de tine. nu iti ofer o penita de aur, nu pentru ca nu ai merita, ci pentru ca as vrea ca "microbul" poeziei sa nu fie ceva sporadic intimplator la tine precum un guturai de toamna... scrie, scrie, scrie! Be You!
pentru textul : ca și cum le-aș azvîrli desi eu m-am gandit la Exupery , la desenele acelea deloc naive, la elefantul inghitit de sarpe ... e si o intoarcere inspre copilarie in jocul acesta re-recunoscut, dar „micul tau print” e domnul acela care a pierdut sirul orelor, nu?
pentru textul : Poema del Piccolo Principe devoiam doar sa-ti spun ca e pur si simplu uluitor ce-ai scris aici.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deam avut impresia de prapastie cascata intre poeziile pe care le remarc in mod obisnuit si textul asta. reuseste sa scormoneasca pur si simplu in om pana la nestiute si nerostite, e ca un voiaj de clarificare al multor "noduri" interioare. il voi trece la favorite, e prima data cand am impulsul asta. :o)
În afară de "împart singurătatea felie cu felie" (care e un clişeu şi ideatic şi imanent) şi de fragmentarea, să-i spunem, neinspirată, textul îmi pare unul reusit.
pentru textul : Blond-negru debobadile, inchin in sanatea ta un păhar de răchie intru multi ani! insa de vrei ca "blog" sa se dea peste cap de 3 ori si sa devie altceva, mai frumos si mai gustos, curat si placut uscat, da-mi, rogu-te, si alternativa: un cuvant care sa se potriveasca in context si sa fie pe placul mariei tale, dar mai ales a neinfruntatilor boiari de pe site. ps: chiar asa, sa nu stii tu ca organele sexuale sunt interzise si cenzurate pe hermeneia?!!...vai!
pentru textul : Odinioară aproape deSalut ! Un text relativ bun cu mici "carente". Titlul este interesant, atrage prin acea inverisune de idee. In inceput ai o cacofonie destul de sacaitoare "facuse sete", poate poti sa modelezi un pic versul. Urmeaza iar o idee buna prin a "nimeri in genunchii altuia"... o constructie interesanta si oarecum surprinzatoare. Formularea din versul "a spune... echivaleaza" imi pare ca suna prea fortat. Tu mentii o tema, creezi o atmosfera si o strici prin uzitarea unor temeni ce tin mai mult de explicativ neologic. O alta idee care imi suna mai degraba ilar :"uneori iubesc până îmi fulegeră între dinți". Nu stiu ce ai vrut sa spui excat prin el. Finalul este unul foate bun...parerea mea ! Poate ai mai putea lucra putin in punctele amintite anterior. Ialin
pentru textul : fiecare oră are la dispoziție un om deSursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
pentru textul : 60 de ani de Surealism deși cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
pentru textul : Anotimp deStimată doamnă,
Şi eu sunt de acord cu dumneavoastră, deci implicit cu mine. Din păcate argumentele nu conving de ce nu, dar rămân pe recepţie. Mai ştii?
Am aici 10 texte? Cât despre gemul de macaroane, trebuie să fie interesant, nu m-am gândit niciodată.
pentru textul : Lângă dedomnule Vasiliu, eu nu fac nici un boicot aici. Nu stiu de unde ai scos-o dumneata. Sau poate nu cunosti definitia cuvintului boicot. Pina una alta insa comentariul dumitale imi pare o revenire penibila. Parol.
pentru textul : ploua în eden III deok, incerc varianta ta
pentru textul : astăzi destimate domn, nu pot decat sa va multumesc pentru opinii si pentru lectura. mai mult decat constructive aceste opinii si cu siguranta voi reveni asupra textului. in parte cred ca am stiut ca ceva scartie, restul am aflat acum. acolo la ascute cuvinte, sunt tare de acord. deci, revin sa mai...ascut. multumiri, inca o data.
pentru textul : sunt liber demultumesc, Simona. te mai astept. mircea.
pentru textul : Întâiul psalm al lui Iov deDihotomia eu-lui tău naţional,artificial scindat dar condamnat să nu fie niciodată întreg aşa cum năzuieşti,pare un crâmpei de baladă. Balada dezrădăcinării, a unui rătăcitor, a unui Ashaverus sui-generis, care spre deosebire de originalul, se simte acasă în călătoria sa continuă spre aceeaşi patrie.
"din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)
nu ştiu ce mai face "românaşul nostru" dar eu zic că acest text sensibil, difuz în reproşul lui, care creează şi alte subsecvenţe dihotomice în mintea cititorului, merită o peniţă.
pentru textul : Dus-întors deDomnule Manolescu, nu vi se pare penibil să puneți în gura unuia ca Rorty astfel de aberații? Dacă răspunsul este "nu", nu vă mai osteniți vă rog.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deMie mi-a adus aminte de Breakfast în America al trupei Supertramp, putin.
pentru textul : Planeta maimuțelor dePoemul aduce o undă de vitalitate, de vioiciune specifică vârstei căreia i se adresează :). Nota distinctivă este dată însă de ironia fină menită să marcheze lirismul adânc, ecoul acut al acestui strigăt social.
Am citit de mai multe ori dorind să găsesc un punct comun, ceva care să mă ajute să rezonez. E vina mea; se pare că, momentat, sunt pe altă felie :)
Mi-au plăcut registrul confesiv și tenta existențială.
De prea multă citire/recitire, iată că voi cârcoti un pic: în prima strofă apare de două ori „asta” și cred că prima poate lipsi, ba chair ar fi indicat din mai multe considerente. În aceeași strofă sunt vreo trei atributive și nu fac decât să explice prea mult. De asemenea, ultimul vers mi se pare defectuos: are două gerunzii și o aglomerare de „d”-uri care fac rostirea acestuia destul de dificilă. Sunt doar păreri.
Mi-a plăcut imaginea „tu privind iepurele de fum al jobenului”.
pentru textul : clivaj deAcum, trebuie sa marturisesc ca este un text destul de vechi (cam trei ani) pe care l-am postat pentru ca intr-o discutie cu Profetul in subsolul unui alt text sheriful ma facea "criptic" :-) iar eu i-am amintit de acest text (pe care eu il etichetam drept "si mai criptic") pe care am "incasat" prima mea stea agonica de la Virgil Titarenco, pe care, evident, mi-am pus-o in frunte :-) Atunci el m-a rugat sa postez textul si pe Hermeneia si trebuie sa recunosc ca il stiam pe dinafara (nu ma pot lauda ca stiu multe dintre textele mele pe de rost, dar acesta este unul dintre ele) si l-am postat. Se pare ca imaginea continuta in cele cateva cuvinte a reusit sa ilustreze starea pe care am simtit-o intr-o zi frumoasa de toamna (nu era deci nici vara, nici iarna :-) la vama veche. Intors de la Istanbul unde asistasem la acele spectaculoase "same" intr-un spectacol folcoric, mi-am amintit de dervisi... Iar picioarele mele sunt chiar filiforme pe langa cele ale acestor dansatori :-) Va multumesc pentru citire si semn, Andu P.S. Special Bianca: de doua ori multumesc, a doua oara pentru ca, probabil, te-am facut sa si zambesti, asa-i?
pentru textul : liniștea din vamă dePagini