in "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
1. Daca doresti sa nu ne impartasesti din ceea ce este "particular" de ce ai mai adus asta in discutie si mai ales de ce justifici un demers prin ceva neverificabil? Oricum intrebarea mea viza un raspuns simplu si cred ca l-am obtinut. 2. Deci au fost doua femei si un barbat, nu au fost colaje "ci altceva" (cam indeterminat)... treaba asta are legatura cu incalcarea regulamentului pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l respectam de aceea te-am rugat, in zadar, sa ma lamuresti. 3-4. Cobaii am fost noi, membrii hermeneia... aici raspunsul tau este cel putin sarcastic si greu de inteles de catre cei care ti-au oferit feed-backul de care probabil ai avut nevoie. 5.Sper ca cei care au stiut sa nu fie din randul acelora pusi sa vegheze la respectarea regulilor. Cred ca intelegi ca e inerent ca oamenii sa intrebe atunci cand sunt nelamuriti... onorabil ar fi, din acelasi gest de curtoazie de care ne-ai vorbit, sa incerci sa raspunzi. Nu de alta dar mie tot Aranca imi vine sa-ti zic desi am stat candva, la un cenaclu, la aceeasi masa :)
typo, primul cuvant din paragraful 3. ciudat, nu ma inteleg cu textul asta...dar s-ar putea sa nu fie vina lui. o sa-l citesc ceva mai tarziu, sa vad daca il imblanzesc, in cele din urma.
Îmi cer scuze că nu comentez direct la text, dar valoare unei cărți nu este deloc direct proporțională cu tirajul. Ca exemplu putem da cărțile lui Ceaușescu dinainte de 1989 și romanele Sandrei Brown, traduse în România în atâtea exemplare după 1990. Iar exemplele pot continua.
Domnule Sixtus, în versurile "fluviul neantului/ ce curge din sine în sine spre nicăieri" mărturisesc cu rușine că nu am avut în cap nicio referință filosofică, de genul Hegel sau Heidegger. Am avut o intuiție poetică, un fel de imagine apărută în urma meditării la cea mai dificilă întrebare: "de ce există mai degrabă ceva decât nimic?". Logic, totul ar fi trebuit să fie nimicul infinit, zero, neant, vid, gol. De ce există energie, de ce există totuși diversitatea formelor? Această intuiție a unui fenomen care nu poate fi descris sau apropriat prin logică am încercat să o cuprind în acele versuri. Pentru mine e destul de mulțumitoare. Nu pretind că ar fi și pentru alții. Oricum, de această problemă a infinitului nu ne putem apropria decât prin metafore, nu? Am încercat să vă urmez sfatul și să decriptez discursiv textul meu. Nu văd însă cu ce aș putea înlocui stringurile (corzile nu trimit la conceptul vizat) sau electronii ori fractalii ori curenții electrici. Nu avem încă sinonime prin care să echivalăm aceste concepte pentru alt nivel de înțelegere. Ce se poate înlocui, totuși? Vortex cu vârtej (dar vortex e un cuvânt la care țin mult). Și aveam deja "sorb"! Sau "casante", dar aveam mai sus "fragile". De fapt am încercat să vorbesc în poem despre dragostea pe fundalul infinitului și al eternității, dar fără a folosi învechitele metafore ale reîncarnării sau genezei. Cu o altă viziune: a stringurilor, a fractalilor, etc. Am înțeles însă obiecțiile dvs. și voi ține seama de ele. Poate că, deși Aranca spune că astfel de experimente se fac demult, vremea poeziei "savante" sau "S.F." nu a sosit încă, deoarece nu există un public-țintă, nu există critici, nu există gusturi formate pentru așa ceva. Și probabil sună prea bizar, prea artificial pentru cei scufundați în poezia zilelor noastre. Aranca, scriu și proză s.f. Însă sunt doar un amator în acest domeniu, mai mult citesc în domeniu. Mulțumesc pentru încurajare. Însă tind să cred că o astfel de poezie "s.f." (deși nu mă încântă deloc termenul, am avea nevoie de altă denumire) are nevoie de site-uri de profil, unde un public restrâns ar gusta așa ceva. Dar suntem prea puțini, așa simt, ca să se poată coagula vreo mișcare, fie ea cât de mică, doar la nivel de blog. Să aveți parte de poezie frumoasă!
imi cer iertare din suflet. alma are dreptate. eu am gresit. nu cred ca sunt bun de comentator. in timp, poate reusesc sa renunt si la scris. si la si. cu sinceritate adanca, francisc
mi-a plăcut mereu stilul ăsta cald în care scrii.
în acest text îmi place îndeosebi partea de la mijloc spre final.
şi cu toate astea, cred că ai cam multe comparaţii chiar în zona asta.
şi te-aş ruga să fii atentă la "vor năvălii".
Andrei... textul meu intr-adevar trebuia inteles intr-un registru apropiat celui la care ai facut referire in comentariu... insa fiecare cu parerea lui. Desi nu ma multumesc cu comentarii de un rand, imi spun ca ar trebui sa fiu recunoascator ca macar ma baga lumea in seama, dat fiind faptul ca timpul fiecaruia este limitat :) Bianca, unde vezi tu clovni, aruncatori de cutite, elefanti dresati ori lei care sar prin inele in flacari?
Trebuie să mărturisesc că am citit de două ori comentariul tău şi încă sunt confuz. Am să răspund la unele chestii pe care am pretenţia că le-am pătruns.
"ce de-a personaje real-imaginare" - nu ştiu dacă "personaje". Să spunem, mai degrabă, ipostaze. Nu neapărat ale mele (legat de acest fapt, aş amenda, în genere vorbind, graba de-a confunda eul cu autorul - asta ar insemna că poezia de idei nu mai e posibilă). Si nu sunt multe ipostaze, ci două: a omului prin care se rătăceşte şi a rătăcitorului, deşi pe aceasta din urmă e concentrat textul.
Textul nu este o pleiadă, ci un tot unitar şi stilistic care se derulează logic până si dpdv artistic. Şi nu e vorba de momentul îndrăgostirii - pentru că atunci aş fi scris de rai. :).
Plecând de la prolog - "omul e un loc periculos", totul urmează firesc din perspectiva rătăcitorului prin om: "geneza" (ce se întâmplă când te rătăceşti într-un om - aici e treaba fiecărui cititor de-a dezlega "rătăcirea"), geneză care se lasă cu potop, apoi "frigul", rezultat din umezeală, apoi "îngheţul" şi tot aşa, fiecare fragment fiind susţinut logic, ideatic şi artistic. Partea cu italic aparţine "rătăcitorului" si se vrea un soi de jurnal, iar finalul încheie totul rotund: "omul e un loc periculos (prologul)--> dacă te rătăceşti în el, ajungându-i, târziu, în piept (cuprinsul) --> dacă ai mai urca puţin, ar putea să te scuipe (epilogul).
Concluziv, s-ar putea spune că e o alegoriei a rătăcirii printr-un om, din perspectiva rătăcitorului şi a stărilor acestuia (frigul, canicula, foametea etc).
Vladimir, bine-nțeles că ai dreptate, dar nici eu n-am cum să înțeleg perspectiva ta. Pentru mine e un chin să stau în fum, pentru alții în schimb, e o delectare. Cum să ne înțelegem atunci? Aici mi s-a părut interesant cum, din motive exterior literare (nu e nici meta-text, nici para-text, e altceva și cum să-i spunem?) putem induce anumite perceperi ale unei scrieri - aici "înecăcioase" pentru mine - de care nu ne dăm seama. Văd că Bianca a prins ideea.
ia uite dom'le cum a ajuns numele meu in fruntea s(t)atului s(t)atul pe ginduri eu tot n-am inteles daca e vorba de "parale" sau "paralele", ma mai gindesc sectiunea care imi place la nebunie si cred ca va ramine celebra in literatura: "Astazi am urcat o cruce mare de piatra in basculanta unui camion si mi-am zis trebuie sa ucid patetismul. Este antieconomic, antiecologic, cersetorie la drumul mare. M-am intrebat pe cine ar trebui sa intereseze cat de patetica este crucea aia din camion si pe ce mormant va fi asezata si cate ploi se vor zbate in aripile ei atat de curate precum lacrima vitei-de-vie." m-a intors pe dos textul si mi-a facut bine. mai ioana, da' tu chiar stii sa scrii. se pare ca tot ai invatat ceva la scoala aia de teatru sau ce ai facut tu pe acolo excelent textul, pentru prima data regret ca nu exista "stelute" pe hermeneia sau alte forme de evidentiere
...Alina, acum stii de ce am scris poezia si inca sint in cautarea barbatului asta: lumea este plina de barbati ca Virgil, cu palme fine si privire scurta!:)) ma bucur ca am fost (din nou) pe aceeasi lungime de unda a inimii... PS Virgil am scris textul in blugi si cu bigudiurile pe cap, does it count? :)) va doresc un 2009 plin de inspiratie! Corina
Aranca, dacă nu dorești să dai curs rugăminților lui Francisc (și este, desigur, dreptul tău), te-aș ruga pur și simplu să nu-i mai răspunzi, te lași condusă spre discuții în afara interesului acestui site. Francisc, Aranca nu este obligată, într-adevăr, să îți ofere explicațiile solicitate, și nici să expună motivele pentru care nu o face. Te rog să respecți regulamentul, referitor la conținutul comentariilor.
Ram, mulțumesc, întâmplarea este și în interior, nu doar în exterior. De aceea "mor în mine". Părtașă, nu știu; împărtășind aceeași viață-moarte, da. Și în poezie, și dincolo de ea.
Matei, văd că adori statisticile, dar logica neam :). Când sub un text se derulează polemici ori discuţii care nu mai au nimic comun cu el, uneori, nici măcar incipitul, nu înseamnă ca "textul este comentat". Când sub un text se adună 50 (cincizeci) de comentarii, făcute de 2 (doi) autori, iar sub altul apar 3 (trei) comentarii, semnate de 3 (trei) autori, poţi spune că textul cu 50 de comentarii este mai comentat decâţ cel cu 3? Înc-o dată, dacă tot vânezi statistici, vânează-le corect - cu permis de port-armă, în sezonul de vânătoare, constumat corespunator, etc, altfel, n-ai să poţi deosebi pădurea de circ şi căprioara de clovn.
Sunt multe tipuri/moduri de a scrie haiku. Eu prefer acel gen care se aseamănă cu captuarea unei imagini de către o cameră foto. Grija mea este de a reda acea captură prin cuvinte. Valențele stilistice ale gerunziului sunt multiple, mult mai multe decât ale modului indicativ prezent. Dacă aș fi scris „sprijină” nu aș fi făcut decât să indic o acțiune și totul s-ar fi banalizat. Însă gerunziul „sprijinind” are acel sens de acțiune care durează deși captura s-a finalizat. Eu văd totul ca o încremenire a unei stări... precum femeia lui Lot transformată în stâncă de sare uitându-se în urmă. Cam asta ar fi explicația. Nu știu să explic mai mult/mai bine :)
Adrian a simțit foarte bine nuanța gerunziului ales de mine: „nuanţa de continuitate, de mişcare în nemişcare, de veşnicie”
Vă mulțumesc amândurora.
hello, ma bag si eu in seama, daca nu te superi... firul poeziei e "prea" unitar (daca se poate folosi expresia"... prea gros, realizarea artistica e prea bogata in epitete si insistente fara acoperire... mi se pare ca te invarti in jurul cozii. parerea mea (ca sa citez din clasici) a LEX.
In dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
trec în fiecare zi neobservată înainte de a pleca îmi caut ochelarii și cheile rătăcite întotdeauna seara mă furișez în sufragerie televizorul e aprins mă aplec să văd dacă doarme și îl sărut ca de obicei deschid geamul lumânarea e aprinsă are întotdeauna grijă să ardă lângă icoană mă gândesc să scriu cândva despre asta despre ziua de azi nu mai pot să spun nimic nu mai vreau să gândesc acum nu simt nici oboseala nici teama aici dorm și ușa e încuiată mâine va ploua iar eu am răbdare înseamnă că va fi un nou răsărit în loc de comentariu. cu aleasa prietenie, mircea nincu.
Ei da... acum ca te-ai citat singur ma strabate un sentiment de inaltare vecin cu lumina de la neon. Am niste amendamente pe care am sa le zic intr-un mod care sa te faca sa le intelegi... versul ala e alb ca asa ii zice si e multi care face poezii astfel si nu e croitori ci de zece mii de ori mai cititi decat Dedal... aia cu ouroboros nu se consuma laolalta cu gandacii... deh, lecturile, care ai ascuns bre cartile... am uitat era unul Omar, calif de felul sau, care gandea ca si tine.Ma opresc aici ca soarele la amiaza... adica Horus... adica soimul cerului... si daca tot vorbim de eclipsa imi vine in minte Amos "În acea zi de sfârșit eu am să fac să dispară soarele în plină amiază și voi acoperi pământul cu întuneric în plină zi"... dar mai bine tac pentru ca nu vreau sa deschizi prea multe ferestre pe google. In rest, despre Blanca numai de bine... am o slabiciune pentru laptele de capra dar tot mai bine era sa fie bivolita.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc! Și aștept cât mai multe critici și sfaturi, așa ma pot perfecționa.
pentru textul : Teenage angst dein "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
pentru textul : despre închideri de1. Daca doresti sa nu ne impartasesti din ceea ce este "particular" de ce ai mai adus asta in discutie si mai ales de ce justifici un demers prin ceva neverificabil? Oricum intrebarea mea viza un raspuns simplu si cred ca l-am obtinut. 2. Deci au fost doua femei si un barbat, nu au fost colaje "ci altceva" (cam indeterminat)... treaba asta are legatura cu incalcarea regulamentului pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l respectam de aceea te-am rugat, in zadar, sa ma lamuresti. 3-4. Cobaii am fost noi, membrii hermeneia... aici raspunsul tau este cel putin sarcastic si greu de inteles de catre cei care ti-au oferit feed-backul de care probabil ai avut nevoie. 5.Sper ca cei care au stiut sa nu fie din randul acelora pusi sa vegheze la respectarea regulilor. Cred ca intelegi ca e inerent ca oamenii sa intrebe atunci cand sunt nelamuriti... onorabil ar fi, din acelasi gest de curtoazie de care ne-ai vorbit, sa incerci sa raspunzi. Nu de alta dar mie tot Aranca imi vine sa-ti zic desi am stat candva, la un cenaclu, la aceeasi masa :)
pentru textul : Despre noi și Anca Florian detypo, primul cuvant din paragraful 3. ciudat, nu ma inteleg cu textul asta...dar s-ar putea sa nu fie vina lui. o sa-l citesc ceva mai tarziu, sa vad daca il imblanzesc, in cele din urma.
pentru textul : pierderea deÎmi cer scuze că nu comentez direct la text, dar valoare unei cărți nu este deloc direct proporțională cu tirajul. Ca exemplu putem da cărțile lui Ceaușescu dinainte de 1989 și romanele Sandrei Brown, traduse în România în atâtea exemplare după 1990. Iar exemplele pot continua.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș demi se pare...facila.
pentru textul : primăvara demulțumesc, Adrian !
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu demi-am primit azi premiul. mulțumesc încă o dată!
pentru textul : două mâini deDomnule Sixtus, în versurile "fluviul neantului/ ce curge din sine în sine spre nicăieri" mărturisesc cu rușine că nu am avut în cap nicio referință filosofică, de genul Hegel sau Heidegger. Am avut o intuiție poetică, un fel de imagine apărută în urma meditării la cea mai dificilă întrebare: "de ce există mai degrabă ceva decât nimic?". Logic, totul ar fi trebuit să fie nimicul infinit, zero, neant, vid, gol. De ce există energie, de ce există totuși diversitatea formelor? Această intuiție a unui fenomen care nu poate fi descris sau apropriat prin logică am încercat să o cuprind în acele versuri. Pentru mine e destul de mulțumitoare. Nu pretind că ar fi și pentru alții. Oricum, de această problemă a infinitului nu ne putem apropria decât prin metafore, nu? Am încercat să vă urmez sfatul și să decriptez discursiv textul meu. Nu văd însă cu ce aș putea înlocui stringurile (corzile nu trimit la conceptul vizat) sau electronii ori fractalii ori curenții electrici. Nu avem încă sinonime prin care să echivalăm aceste concepte pentru alt nivel de înțelegere. Ce se poate înlocui, totuși? Vortex cu vârtej (dar vortex e un cuvânt la care țin mult). Și aveam deja "sorb"! Sau "casante", dar aveam mai sus "fragile". De fapt am încercat să vorbesc în poem despre dragostea pe fundalul infinitului și al eternității, dar fără a folosi învechitele metafore ale reîncarnării sau genezei. Cu o altă viziune: a stringurilor, a fractalilor, etc. Am înțeles însă obiecțiile dvs. și voi ține seama de ele. Poate că, deși Aranca spune că astfel de experimente se fac demult, vremea poeziei "savante" sau "S.F." nu a sosit încă, deoarece nu există un public-țintă, nu există critici, nu există gusturi formate pentru așa ceva. Și probabil sună prea bizar, prea artificial pentru cei scufundați în poezia zilelor noastre. Aranca, scriu și proză s.f. Însă sunt doar un amator în acest domeniu, mai mult citesc în domeniu. Mulțumesc pentru încurajare. Însă tind să cred că o astfel de poezie "s.f." (deși nu mă încântă deloc termenul, am avea nevoie de altă denumire) are nevoie de site-uri de profil, unde un public restrâns ar gusta așa ceva. Dar suntem prea puțini, așa simt, ca să se poată coagula vreo mișcare, fie ea cât de mică, doar la nivel de blog. Să aveți parte de poezie frumoasă!
pentru textul : baloane de tăcere deimi cer iertare din suflet. alma are dreptate. eu am gresit. nu cred ca sunt bun de comentator. in timp, poate reusesc sa renunt si la scris. si la si. cu sinceritate adanca, francisc
pentru textul : Cioplitorului de vers demi-a plăcut mereu stilul ăsta cald în care scrii.
pentru textul : reverie fără lăutar deîn acest text îmi place îndeosebi partea de la mijloc spre final.
şi cu toate astea, cred că ai cam multe comparaţii chiar în zona asta.
şi te-aş ruga să fii atentă la "vor năvălii".
Andrei... textul meu intr-adevar trebuia inteles intr-un registru apropiat celui la care ai facut referire in comentariu... insa fiecare cu parerea lui. Desi nu ma multumesc cu comentarii de un rand, imi spun ca ar trebui sa fiu recunoascator ca macar ma baga lumea in seama, dat fiind faptul ca timpul fiecaruia este limitat :) Bianca, unde vezi tu clovni, aruncatori de cutite, elefanti dresati ori lei care sar prin inele in flacari?
pentru textul : fado curvo deEcaterina lumineaza-ma si pe mine de ce acest text este "prost"? horridas nostrae mentis purga tenebras accende lumen sensibus :)
pentru textul : o soluție temporară defrumos spus: unghiul caderii avionului de hartie...
pentru textul : punct şi încă unul deTrebuie să mărturisesc că am citit de două ori comentariul tău şi încă sunt confuz. Am să răspund la unele chestii pe care am pretenţia că le-am pătruns.
"ce de-a personaje real-imaginare" - nu ştiu dacă "personaje". Să spunem, mai degrabă, ipostaze. Nu neapărat ale mele (legat de acest fapt, aş amenda, în genere vorbind, graba de-a confunda eul cu autorul - asta ar insemna că poezia de idei nu mai e posibilă). Si nu sunt multe ipostaze, ci două: a omului prin care se rătăceşte şi a rătăcitorului, deşi pe aceasta din urmă e concentrat textul.
Textul nu este o pleiadă, ci un tot unitar şi stilistic care se derulează logic până si dpdv artistic. Şi nu e vorba de momentul îndrăgostirii - pentru că atunci aş fi scris de rai. :).
Plecând de la prolog - "omul e un loc periculos", totul urmează firesc din perspectiva rătăcitorului prin om: "geneza" (ce se întâmplă când te rătăceşti într-un om - aici e treaba fiecărui cititor de-a dezlega "rătăcirea"), geneză care se lasă cu potop, apoi "frigul", rezultat din umezeală, apoi "îngheţul" şi tot aşa, fiecare fragment fiind susţinut logic, ideatic şi artistic. Partea cu italic aparţine "rătăcitorului" si se vrea un soi de jurnal, iar finalul încheie totul rotund: "omul e un loc periculos (prologul)--> dacă te rătăceşti în el, ajungându-i, târziu, în piept (cuprinsul) --> dacă ai mai urca puţin, ar putea să te scuipe (epilogul).
Concluziv, s-ar putea spune că e o alegoriei a rătăcirii printr-un om, din perspectiva rătăcitorului şi a stărilor acestuia (frigul, canicula, foametea etc).
pentru textul : Primul infern deVladimir, bine-nțeles că ai dreptate, dar nici eu n-am cum să înțeleg perspectiva ta. Pentru mine e un chin să stau în fum, pentru alții în schimb, e o delectare. Cum să ne înțelegem atunci? Aici mi s-a părut interesant cum, din motive exterior literare (nu e nici meta-text, nici para-text, e altceva și cum să-i spunem?) putem induce anumite perceperi ale unei scrieri - aici "înecăcioase" pentru mine - de care nu ne dăm seama. Văd că Bianca a prins ideea.
pentru textul : insomnie detextul nu e prost dar eu am ajuns sa fac alergie cind mai citesc sau mai scriu "tăcerea", "umbre", "clipă" sau "icoană".
pentru textul : peretelui din gînd dere: "Plânsu-mi-sa deci lumina" - plânsu-mi-s-a (mi s-a plâns, mi s-au plâns...). La plural ai respectat regula.
pentru textul : Plansu-mi-s-a deia uite dom'le cum a ajuns numele meu in fruntea s(t)atului s(t)atul pe ginduri eu tot n-am inteles daca e vorba de "parale" sau "paralele", ma mai gindesc sectiunea care imi place la nebunie si cred ca va ramine celebra in literatura: "Astazi am urcat o cruce mare de piatra in basculanta unui camion si mi-am zis trebuie sa ucid patetismul. Este antieconomic, antiecologic, cersetorie la drumul mare. M-am intrebat pe cine ar trebui sa intereseze cat de patetica este crucea aia din camion si pe ce mormant va fi asezata si cate ploi se vor zbate in aripile ei atat de curate precum lacrima vitei-de-vie." m-a intors pe dos textul si mi-a facut bine. mai ioana, da' tu chiar stii sa scrii. se pare ca tot ai invatat ceva la scoala aia de teatru sau ce ai facut tu pe acolo excelent textul, pentru prima data regret ca nu exista "stelute" pe hermeneia sau alte forme de evidentiere
pentru textul : paraleli barbat/femeie la propunerea lui virgil de...Alina, acum stii de ce am scris poezia si inca sint in cautarea barbatului asta: lumea este plina de barbati ca Virgil, cu palme fine si privire scurta!:)) ma bucur ca am fost (din nou) pe aceeasi lungime de unda a inimii... PS Virgil am scris textul in blugi si cu bigudiurile pe cap, does it count? :)) va doresc un 2009 plin de inspiratie! Corina
pentru textul : Blind date deAranca, dacă nu dorești să dai curs rugăminților lui Francisc (și este, desigur, dreptul tău), te-aș ruga pur și simplu să nu-i mai răspunzi, te lași condusă spre discuții în afara interesului acestui site. Francisc, Aranca nu este obligată, într-adevăr, să îți ofere explicațiile solicitate, și nici să expună motivele pentru care nu o face. Te rog să respecți regulamentul, referitor la conținutul comentariilor.
pentru textul : confesiune deRam, mulțumesc, întâmplarea este și în interior, nu doar în exterior. De aceea "mor în mine". Părtașă, nu știu; împărtășind aceeași viață-moarte, da. Și în poezie, și dincolo de ea.
pentru textul : poduri suspendate defrancisc - multumesc pentru semn. mai vorbim...
pentru textul : pe ale primăverii cărări deMatei, văd că adori statisticile, dar logica neam :). Când sub un text se derulează polemici ori discuţii care nu mai au nimic comun cu el, uneori, nici măcar incipitul, nu înseamnă ca "textul este comentat". Când sub un text se adună 50 (cincizeci) de comentarii, făcute de 2 (doi) autori, iar sub altul apar 3 (trei) comentarii, semnate de 3 (trei) autori, poţi spune că textul cu 50 de comentarii este mai comentat decâţ cel cu 3? Înc-o dată, dacă tot vânezi statistici, vânează-le corect - cu permis de port-armă, în sezonul de vânătoare, constumat corespunator, etc, altfel, n-ai să poţi deosebi pădurea de circ şi căprioara de clovn.
pentru textul : noapte cu plată deSunt multe tipuri/moduri de a scrie haiku. Eu prefer acel gen care se aseamănă cu captuarea unei imagini de către o cameră foto. Grija mea este de a reda acea captură prin cuvinte. Valențele stilistice ale gerunziului sunt multiple, mult mai multe decât ale modului indicativ prezent. Dacă aș fi scris „sprijină” nu aș fi făcut decât să indic o acțiune și totul s-ar fi banalizat. Însă gerunziul „sprijinind” are acel sens de acțiune care durează deși captura s-a finalizat. Eu văd totul ca o încremenire a unei stări... precum femeia lui Lot transformată în stâncă de sare uitându-se în urmă. Cam asta ar fi explicația. Nu știu să explic mai mult/mai bine :)
Adrian a simțit foarte bine nuanța gerunziului ales de mine: „nuanţa de continuitate, de mişcare în nemişcare, de veşnicie”
Vă mulțumesc amândurora.
Adrian, întrebarea este retorică, nu? :)
pentru textul : Haiku de"braţele sincerităţii" - aş reformula.
"mă lipesc de tine ca timbrul de scrisoarea necitită" - clişeu, tautologie.
"celula inimii mele" - ...
""să-ţi închiriez toate visurile" - nu ştiu, eu aş vedea acest vers mai degrabă într-o piesă dance din 2013.
"între noi curg aceleaşi ţeluri
pentru textul : Manuscris netradus dedin când în când pornim unul spre celălalt
ca două andrele care ţes acelaşi drum" - plăcut.
hello, ma bag si eu in seama, daca nu te superi... firul poeziei e "prea" unitar (daca se poate folosi expresia"... prea gros, realizarea artistica e prea bogata in epitete si insistente fara acoperire... mi se pare ca te invarti in jurul cozii. parerea mea (ca sa citez din clasici) a LEX.
pentru textul : nihil sine deo deIn dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
pentru textul : Blue Iulia detrec în fiecare zi neobservată înainte de a pleca îmi caut ochelarii și cheile rătăcite întotdeauna seara mă furișez în sufragerie televizorul e aprins mă aplec să văd dacă doarme și îl sărut ca de obicei deschid geamul lumânarea e aprinsă are întotdeauna grijă să ardă lângă icoană mă gândesc să scriu cândva despre asta despre ziua de azi nu mai pot să spun nimic nu mai vreau să gândesc acum nu simt nici oboseala nici teama aici dorm și ușa e încuiată mâine va ploua iar eu am răbdare înseamnă că va fi un nou răsărit în loc de comentariu. cu aleasa prietenie, mircea nincu.
pentru textul : eu trec așa în fiecare zi deEi da... acum ca te-ai citat singur ma strabate un sentiment de inaltare vecin cu lumina de la neon. Am niste amendamente pe care am sa le zic intr-un mod care sa te faca sa le intelegi... versul ala e alb ca asa ii zice si e multi care face poezii astfel si nu e croitori ci de zece mii de ori mai cititi decat Dedal... aia cu ouroboros nu se consuma laolalta cu gandacii... deh, lecturile, care ai ascuns bre cartile... am uitat era unul Omar, calif de felul sau, care gandea ca si tine.Ma opresc aici ca soarele la amiaza... adica Horus... adica soimul cerului... si daca tot vorbim de eclipsa imi vine in minte Amos "În acea zi de sfârșit eu am să fac să dispară soarele în plină amiază și voi acoperi pământul cu întuneric în plină zi"... dar mai bine tac pentru ca nu vreau sa deschizi prea multe ferestre pe google. In rest, despre Blanca numai de bine... am o slabiciune pentru laptele de capra dar tot mai bine era sa fie bivolita.
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) dePagini