Cristina, am citit-o si eu cu voce tare, şi-ţi dau drepate. Mulţam!
D-le Dinu,
0. La v'o 36 de versuri lungi, nu e mult.
1. a posta nu este egal cu a scrie. Eu postez rar. De scris, scriu des. Public ce cred că merită. Şi dacă ar proceda toţi la fel, literatura virtuală ar fi puţin, puţin mai curată.
2. Încerc să impresionez? Păi rolul poeziei este de a impresiona (!), domnule.
În concluzie, d-voastră comentaţi prea des la cât de prost o faceţi.
e un inceput bun de a lua lectii de rusa si cel mai simplu e atunci cind cineva iti vorbeste; ca orice limba straina necunoscuta are un farmec aparte... sint imagini deosebite pe care le utilizezi cu simplitate ceea ce imprima un echilibru poemului. de exemplu: "vorbește-mi în rusă să iau accentul să-l învârt în minte zâmbind prin fum fluența ta e o apă caldă pe care o ții strâns la piept ar trebui s-o merit sau să mi-o iau"... samd exista un cor de rusi la metrou Chatelet pe care ii aud mereu...
emiemi, onorat de penita. a doua strofa este mai putin coerenta, insa se doreste a fi un alt "peisaj". voi mai umbla la ea, s-o mai incheg. multumesc pt sugestii, cu prietenie, kranich
imaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
frumoasa ideea de la care ai pornit djamal. indraznesc sa spun ca stiu despre ce vorbesti. insa, daca tot a venit primavara, de ce la tine in suflet inca ninge?
poate ca nu spuneam nimic daca nu era ultima remarca. pentru ca nu am vrut sa spun ceea ce spui tu. dimpotriva am vrut sa spun ceea ce am scris acolo. adica "sa aud cum trece timpul prin MINE" (ca sa folosesc si eu practica ta cu majusculele). solutia ta este modernista (evident). solutia mea este postmodernista (cel putin filozofic). de aici, zic eu, apare neintelegerea.
Aha, deci tu ai fost acolo. Dar, in loc sa te ridici si sa spui "domnule, scrii prost, foarte prost!", ai preferat sa mananci saratele? excelent. atunci considera ca ai ratat o sansa de a te comporta barbateste. puteai sa-ti expui punctul de vedere si altfel.
A traduce versurile altcuiva într-o altă limbă este în primul rând, capacitatea de a intra pe aceeași undă lirică, de a găsi structural un numitor comun sufletesc de cele mai multe ori invizibil majorității. Este o surpriză de proporții care de-altfel, onorează. Touchée!
...să fie, oarecum, dreptul la viaţă??
Întreb la modul serios, pentru a-mi putea formula o idee despre "Noi"
Nu prea ştiu cum să-mi explic "auzul îmi explodează / de liniştea ochilor tăi"
Sper, totuşi, să mă lămuresc, citind de mai multe ori!!
stimă
multumesc, nu ma asteptam sa mai aiba o sansa poezia asta. am intrat pe site hotarata s-o prelucrez pe unde mi s-a sugerat, asa ca am facut-o. sper sa iti placa inca, daca nu, de dez-prelucrat e mult mai usor. :o)
da, ultimul vers era aiurea, n-avea rost sa-l las. multumesc pentru observatie!
Un poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
Unii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
Se pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.
De acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
Fain, Călin, și eu tot asta făceam acum 3 ore, număram câte zile are Hermeneia, limitându-mă a spune aproape 3 luni. :) Și trăirea într-un spațiu virtual seamănă cu cea din spațiu real, fiindcă tot oameni se regăsesc, cu inimile și spiritele lor. Nu-i simplu să transformi un punct într-o virgulă care să nu redevină punct. E greu de ținut o virgulă în viață. Virgil (acum văd virg, începutul numelui) ne-a oferit posibilitatea, ne deschide ferestrele, multiple, noi doar să trăim. Și să îl ajutăm să scrie virgula mai departe. Nu știu de ce îmi place să scriu anume în acest spațiu. Aproape în fiecare zi mă întreb ce anume are această atracție asupra mea: eleganța, rafinamentul, design-ul, culorile Hermeneei, oamenii (deși o bună parte din ei deja i-am întâlnit în atâtea alte spații)? Ce anume îmi crează o altă stare, inedită, atunci când știu că voi așterne un text pe Hermeneia și nu în altă parte? Fiindcă e o stare deosebită. De aceea uneori ce scriu aici este incomparabil cu ce postez sau scriu în alte părți. Poate voi afla într-o zi sau poate nu, nici măcar nu mai contează. Este spațiul în care am doar virgulă, nu și punct. :) Tu spui "Construim o lume fără să vrem." Eu aș spune că vrem, conștient sau inconștient, vrem asta, altfel nu s-ar mai... construi. :)
corect, ultimul zboara! cred ca rimele au vraja lor. cu conditia sa nu ciobeasca ideea. criptic... da, criptic:) Multam de citire si comentariu, zile bune!
Acum m-am întristat și eu, Maia. M-am simțit inspirată de încercările de haiku ale lui Gorun, e numai vina lui că mi s-a întâmplat așa, nu sunt cum îți par. PS Gorunule, nu te lăsa de haiku!
nu prea mai comentez (stii tu de ce), nu inseamna ca nu te citesc (cam pe fuga, e adevarat), dar aici n-am putut sa nu ma opresc si sa nu spun ca ti-a iesit. bine de tot.
Bianca, Ai dreptate cand spui ce spui si faci bine ceea ce faci, eu imi cer scuze pentru reactia mea cam brusca, dar nu stiu cati autori ar ramane "reci si impartiali" la asemenea afirmatii ca cele ale Arancai. Insa recunosc inca o data ca ai dreptate. dar eu tot imi doresc ca macar aici pe Hermeneia sa primesc comentarii pe text si nu aprecieri subiective, ca sa nu mai vorbesc tendentioase. Multumesc pentru intelegere Andu
universul uman stabilindu-se pe conturul nostru. ne vom intalni cu ei - poetii albi - in astral adunand in noi dorinta de a roti mereu si mereu universul cuvintelor. tacerea sa ne fie regasire dupa zbaterea de aripi a intrebarilor. acolo, in coltul acela de lumina, oamenii toti vor purta pe umeri praful auriu din clepsidra. pentru ca vor ajunge sa priveasca, vor ajunge sa inteleaga. eu voi cere mai departe alte minute. regasire, Ela, si o calatorie spre miraj. multumesc.
spuneti ca am imprumutat o expresie..de la cine? cine a spus/o si eu am preluat/o? cine? comportamentul meu nu este copilaresc, nu merge aici sa ma jigniti apoi indulciti tonul..ati folosit aceasta exrpesie? da? daca nu, cine? emilian pal? stefam ciobanu? cine, doamna, cine? eu percep extrem de subtil nuantele, mai bine decat ati crede ca sunt capabila, cred in poezia mea de asta nu renunt, surse de ispiratie pot fi orice fel de lucruri si de intamplari.. ati spus ca am preluat o exrpresie, inseamna ca cineva a formulat/o inaimtea mea, cine? unde? cum? daca nu aveti argumente e cazul sa va cereti scuze, pentru ca nu permit nimanui sa/si bata joc de ceva aproape sacru pentru mine... mi/ati produs o imensa tristete si nici macar daca ati recunoaste ca nu va apratine formularea , tot nu mi/ati putea reface starea... biserica pitigoilor in acest moment nu mai e titlul unei colectii, nu mai e nimic...
"ochii închişi
inima
cât un pumn de copil"
cred ca aici este adevarul poeziei,inima(strânsa ca un)pumn de copil,candoare si teama.Restul este asteptare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina, am citit-o si eu cu voce tare, şi-ţi dau drepate. Mulţam!
D-le Dinu,
0. La v'o 36 de versuri lungi, nu e mult.
1. a posta nu este egal cu a scrie. Eu postez rar. De scris, scriu des. Public ce cred că merită. Şi dacă ar proceda toţi la fel, literatura virtuală ar fi puţin, puţin mai curată.
2. Încerc să impresionez? Păi rolul poeziei este de a impresiona (!), domnule.
În concluzie, d-voastră comentaţi prea des la cât de prost o faceţi.
pentru textul : Rugăciune cu lopată şi cleşte dee un inceput bun de a lua lectii de rusa si cel mai simplu e atunci cind cineva iti vorbeste; ca orice limba straina necunoscuta are un farmec aparte... sint imagini deosebite pe care le utilizezi cu simplitate ceea ce imprima un echilibru poemului. de exemplu: "vorbește-mi în rusă să iau accentul să-l învârt în minte zâmbind prin fum fluența ta e o apă caldă pe care o ții strâns la piept ar trebui s-o merit sau să mi-o iau"... samd exista un cor de rusi la metrou Chatelet pe care ii aud mereu...
pentru textul : vorbește-mi în rusă deemiemi, onorat de penita. a doua strofa este mai putin coerenta, insa se doreste a fi un alt "peisaj". voi mai umbla la ea, s-o mai incheg. multumesc pt sugestii, cu prietenie, kranich
pentru textul : astăzi dorm în tablou deimaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
pentru textul : la liberté promise defrumoasa ideea de la care ai pornit djamal. indraznesc sa spun ca stiu despre ce vorbesti. insa, daca tot a venit primavara, de ce la tine in suflet inca ninge?
pentru textul : Nada depoate ca nu spuneam nimic daca nu era ultima remarca. pentru ca nu am vrut sa spun ceea ce spui tu. dimpotriva am vrut sa spun ceea ce am scris acolo. adica "sa aud cum trece timpul prin MINE" (ca sa folosesc si eu practica ta cu majusculele). solutia ta este modernista (evident). solutia mea este postmodernista (cel putin filozofic). de aici, zic eu, apare neintelegerea.
pentru textul : cuvinte din țara lu deAha, deci tu ai fost acolo. Dar, in loc sa te ridici si sa spui "domnule, scrii prost, foarte prost!", ai preferat sa mananci saratele? excelent. atunci considera ca ai ratat o sansa de a te comporta barbateste. puteai sa-ti expui punctul de vedere si altfel.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deA traduce versurile altcuiva într-o altă limbă este în primul rând, capacitatea de a intra pe aceeași undă lirică, de a găsi structural un numitor comun sufletesc de cele mai multe ori invizibil majorității. Este o surpriză de proporții care de-altfel, onorează. Touchée!
pentru textul : Umbra Ingerului de...să fie, oarecum, dreptul la viaţă??
pentru textul : dreptul la frunză deÎntreb la modul serios, pentru a-mi putea formula o idee despre "Noi"
Nu prea ştiu cum să-mi explic "auzul îmi explodează / de liniştea ochilor tăi"
Sper, totuşi, să mă lămuresc, citind de mai multe ori!!
stimă
Andu, e un poem static intr-adevar mersi de trecere
pentru textul : vineri deDa, la altă țară. Concretă.
pentru textul : Viscol cu geminide dede acord, aștept dezbaterea
pentru textul : de ce se merită să citești hermeneia - sau despre sarcasm și sănătatea mintală demultumesc, nu ma asteptam sa mai aiba o sansa poezia asta. am intrat pe site hotarata s-o prelucrez pe unde mi s-a sugerat, asa ca am facut-o. sper sa iti placa inca, daca nu, de dez-prelucrat e mult mai usor. :o)
pentru textul : Geamantan cu pisică deda, ultimul vers era aiurea, n-avea rost sa-l las. multumesc pentru observatie!
Un poem nostalgic. Încerc să îi descifrez secvenţele şi nuanţele de alb-gălbui pe care le pot avea amintirile. Pare să fie poemul unei treceri prin anotimpurile vieţii. Nu insist. Am simţit nevoia să îl recitesc şi să îmi imaginez multe...Cert e că făcându-ne ,,mari", vom deveni cu timpul din ce în ce mai copii când vom privi fotografii.
pentru textul : preludiu și fugă deUnii spun că ar fi pleonasm ,,să creştem mari", dar e atât de încetăţenită sintagma, încât pare a fi o abatere de la normă ,,acceptată". Eu mă feresc să o folosesc.
Mi-a plăcut versul de la final:
,,a plouat și ceasurile sunt pline cu apă". E ca un ,,capac" la toată starea.
Se pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.
pentru textul : poemul lui ștefan deovYus, mucho gusto, amigo, no lo entiendo, pero estoy bien en mi incapacidad. asta la vista, bebeto!
pentru textul : ce frumusețe rară decin' te puse să „soundtrack”?
pentru textul : april soundtrack deDe acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
pentru textul : încolțirea pepenilor roșii demargas, să fie clar că eu nu am nimic împotrivă, dar te ocupi tu de tot? inclusiv de încurajări, juriu, eventuale recompense, etc...?
pentru textul : epigrama bat-o vina deFain, Călin, și eu tot asta făceam acum 3 ore, număram câte zile are Hermeneia, limitându-mă a spune aproape 3 luni. :) Și trăirea într-un spațiu virtual seamănă cu cea din spațiu real, fiindcă tot oameni se regăsesc, cu inimile și spiritele lor. Nu-i simplu să transformi un punct într-o virgulă care să nu redevină punct. E greu de ținut o virgulă în viață. Virgil (acum văd virg, începutul numelui) ne-a oferit posibilitatea, ne deschide ferestrele, multiple, noi doar să trăim. Și să îl ajutăm să scrie virgula mai departe. Nu știu de ce îmi place să scriu anume în acest spațiu. Aproape în fiecare zi mă întreb ce anume are această atracție asupra mea: eleganța, rafinamentul, design-ul, culorile Hermeneei, oamenii (deși o bună parte din ei deja i-am întâlnit în atâtea alte spații)? Ce anume îmi crează o altă stare, inedită, atunci când știu că voi așterne un text pe Hermeneia și nu în altă parte? Fiindcă e o stare deosebită. De aceea uneori ce scriu aici este incomparabil cu ce postez sau scriu în alte părți. Poate voi afla într-o zi sau poate nu, nici măcar nu mai contează. Este spațiul în care am doar virgulă, nu și punct. :) Tu spui "Construim o lume fără să vrem." Eu aș spune că vrem, conștient sau inconștient, vrem asta, altfel nu s-ar mai... construi. :)
pentru textul : "Found" sau cele 84 de zile deSunteţi tate în scripturi, asemenea apostolului Pavel.
În cartea sa «Dăriund vei dobândi» N. Steinhardt are un capitol foarte frumos despre Nicodim.
Vă mulţumesc pentru minunata poezie, numai Costache Ioanid, mai scria asemenea frumuseţi.
pentru textul : Sunt sclavul acestei lumi… deVă mulţumesc încă odată.
Iubito, mă gândesc la tine/ Ca un borfaş la ceasul unui lord/ Şi se ciocnesc în carnea mea drezine/ Şi caii fac atac de cord...
[...]
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea de"mai puternic decât orice fiinţă umană sau inumană"
singurul vers care nu mi-a plăcut atât de mult, în rest, un poem excelent
Numai bine...
corect, ultimul zboara! cred ca rimele au vraja lor. cu conditia sa nu ciobeasca ideea. criptic... da, criptic:) Multam de citire si comentariu, zile bune!
pentru textul : înălțare deAcum m-am întristat și eu, Maia. M-am simțit inspirată de încercările de haiku ale lui Gorun, e numai vina lui că mi s-a întâmplat așa, nu sunt cum îți par. PS Gorunule, nu te lăsa de haiku!
pentru textul : Lunatice denu prea mai comentez (stii tu de ce), nu inseamna ca nu te citesc (cam pe fuga, e adevarat), dar aici n-am putut sa nu ma opresc si sa nu spun ca ti-a iesit. bine de tot.
pentru textul : dezmierdare deBianca, Ai dreptate cand spui ce spui si faci bine ceea ce faci, eu imi cer scuze pentru reactia mea cam brusca, dar nu stiu cati autori ar ramane "reci si impartiali" la asemenea afirmatii ca cele ale Arancai. Insa recunosc inca o data ca ai dreptate. dar eu tot imi doresc ca macar aici pe Hermeneia sa primesc comentarii pe text si nu aprecieri subiective, ca sa nu mai vorbesc tendentioase. Multumesc pentru intelegere Andu
pentru textul : excalibur deuniversul uman stabilindu-se pe conturul nostru. ne vom intalni cu ei - poetii albi - in astral adunand in noi dorinta de a roti mereu si mereu universul cuvintelor. tacerea sa ne fie regasire dupa zbaterea de aripi a intrebarilor. acolo, in coltul acela de lumina, oamenii toti vor purta pe umeri praful auriu din clepsidra. pentru ca vor ajunge sa priveasca, vor ajunge sa inteleaga. eu voi cere mai departe alte minute. regasire, Ela, si o calatorie spre miraj. multumesc.
pentru textul : concert fără orchestră și pian despuneti ca am imprumutat o expresie..de la cine? cine a spus/o si eu am preluat/o? cine? comportamentul meu nu este copilaresc, nu merge aici sa ma jigniti apoi indulciti tonul..ati folosit aceasta exrpesie? da? daca nu, cine? emilian pal? stefam ciobanu? cine, doamna, cine? eu percep extrem de subtil nuantele, mai bine decat ati crede ca sunt capabila, cred in poezia mea de asta nu renunt, surse de ispiratie pot fi orice fel de lucruri si de intamplari.. ati spus ca am preluat o exrpresie, inseamna ca cineva a formulat/o inaimtea mea, cine? unde? cum? daca nu aveti argumente e cazul sa va cereti scuze, pentru ca nu permit nimanui sa/si bata joc de ceva aproape sacru pentru mine... mi/ati produs o imensa tristete si nici macar daca ati recunoaste ca nu va apratine formularea , tot nu mi/ati putea reface starea... biserica pitigoilor in acest moment nu mai e titlul unei colectii, nu mai e nimic...
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră derespectul e reciproc, știi asta.
pentru textul : în ultima cameră, el de"ochii închişi
pentru textul : eu, cea de dincolo deinima
cât un pumn de copil"
cred ca aici este adevarul poeziei,inima(strânsa ca un)pumn de copil,candoare si teama.Restul este asteptare.
Pagini