pînă la versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” textul e relativ acceptabil. nu strălucește cu nimic dar e acceptabil. versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” este însă, cum să spun,... cel mult infantil.
iar partea ce urmează:
„bate precum femeia bate covoare
bate precum copilul bate mingea în zid
bate şi tot se bate cu pumnii în piept
bate pentru o cauză pierdută
bate aşa de nebună”...
mie mi se pare că duce același infantilism mai departe. este chiar disonant ambiguă prin chestia cu bătutul covoarelor sau cu bătutul în piept. mă întreb unde a vrut să ne ducă autorul în afară de o joacă de cuvinte cu miză sonoră.
„oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul
tăcerea şi tot universul?” ... dacă aș fi citit asta la o poetesă liceană dintr-a zecea ar fi fost ok, dar așa...
„oare câte bătăi de inimă
au bătut la poarta ta
şi tu n-ai răspuns
ai lăsat doar uşa crăpată
spre nu ştiu ce paradis
în care nu voi fi niciodată” .... mă abțin în mod deliberat să fiu ironic acum dar îmi trec tot felul de glume siropoase prin mine. și oare este numai vina mea? autorul... dar anyway.. dacă asta se vrea tragism pentru mine nu a reușit să fie decît tragicomic.
probabil iar voi fi acuzat de atac la persoană, lipsă de respect față de „musafiri”, ranchiună, invidie și alte o mie de păcate.
dacă heliade a spus „scrieți băieți, numai scrieți” probabil că unii chiar îi urmează sfatul. și cine sînt eu ca să mă împotrivesc...
1-Legănându-se în vânt este o personificare de preferat să spui legănată de vânt deci nu se leagănă ea o leagănă vântul.2- cezura nu este clară între cele două imagini 3-în haiku-ul 2 , nu se indică anotimpul, nu răspunde întrebării (unde) și natura-n el e cam moartă, haiku-ul 3 tot nu indică anotimpul etc . Oricum a fost o încercare. cu respect
"antene purtătoare ale unui mesaj". nu-mi dau seama de text, l-am citit de câteva ori și cred că promite... dar la prima vedere e destul de dificil și poate asta nu e ok :) buburuze am văzut și eu.
Sapphire... cu adevarat a fi intim cu Dumnezeu sau el cu noi nu este o imagine pe care sa o poti digera atat de usor insa as vrea ca aceasta sa fie inteleasa dincolo de orice conditionari de natura religioasa si totusi intr-un registru al sacrului... e un paradox pe acolo pe undeva. Ai talmacit bine finalul. Alma... sa stii ca la inceput asa a si fost insa am optat sa renunt la impulsul de a servi lectorul cu o portie de dulceata de trandafiri... am lasat numai paharul cu apa din fantana.
poate e ceva simplu dar ceea ce apreciez eu la acest text este faptul că autorul a știut exact cînd să se oprească.
am rezerve cu privire la formularea „nu înseamnă decât că” și la repetiția aceea intenționată „o să mai”. poate nu îmi place mie formularea asta a viitorului cu „o să”.
partea a doua a textului însă devine o poveste a viitorului care place. călin de fapt are de acum deja formată se pare o preocupare pentru futurismul poetic. îl încurajez să mai scrie așa.
Dorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
"Soarele confundă parcele afumate." - aici, m-am chinuit din răsputeri să înţeleg sensul, poate mă ajuţi:)Ştiu că nu se face, dar la tine nimic nu este întâmplător, prin urmare, poate îmi sugerezi, măcar, sensul dorit de tine, dacă eu nu l-am găsit.
Îmi place foarte mult versul: "Firul tremură scurt,/nu se aude."
"Pe tablele-epitaf,
oamenii rămaşi fac rebus,
se bea, se râde la pomană,
se salută."
Am citit aşa: 1. se bea, se râde/ 2. la pomană,se salută."
well, ovyus, trebuie sa fi scris ceva de te-am ofuscat asa de tare. sper ca nu ti-am tulburat prea tare dimineata. iar daca am facut-o o sa iti treaca.
eşti sigur că ai încadrat-o corect? ţi-aş recomanda cutia cu nisip... textul e doar un discurs şi câteva figuri de stil fade: "versuri fumate... " tuşesc metafore..." începi însă bine (prima strofă)
Hanny, mă uimești cu infantilitatea comportamentului tău. Și înainte de a te supăra pe mine că îți spun asta, te rog să îmi asculți explicațiile: 1. În primul rînd sînt dezamăgit, profund dezamăgit, să văd că pe tine te ține aici o statistică puerilă. Am crezut, am sperat că ai venit aici să scrii, să citești și să comentezi literatură. Am citit și eu textul tău "Cum să devii citită". Am crezut, sincer am crezut că e o glumă. E o glumă, Luana Zosmer? Pentru că dacă nu e, atunci mă tem că ai o mare criză de semnificație sau nu ai înțeles ce înseamnă să fii citită. Eu cred din toată inima că esti o autoare foarte talentată și că poți să scrii extraordinar. Cuiva îi spuneam cînd te-am citit prima dată că îmi amintești de Felix Aderca. Nu știu dacă ai auzit de el, scriitor evreu interbelic. În orice caz eu cred că poți să fii cu adevărat citită dar dacă tu crezi că aburelile și cancanurile astea ieftine sub formă de comentarii sub textele tale te vor face să fii citită, mă tem că ai înșeles greșit. Locul acesta nu este nici forum, nici chatroom, nici tabloid și nici soap opera. Este, adică vrea să devină altceva. Și tu poți fi o parte a acestui altceva dacă vrei. Statisticile sînt doar o formă de a ne autoevalua și nu de a ne arăta mușchii (sau mă rog, sînii). Pur și simplu ar fi ridicol, infantil și nu ar folosi decît la o satisfacție de-a dreptul epidermică. Evident fiecare vrea să aibă multe citiri dar cred că ele valorează ceva doar dacă înseamnă ceva. Nu știu dacă ai înțeles ce am vrut să spun. 2. Nimeni nu ți-a dat "blonda" jos de nicăieri. Dacă făceai un efort minim, repet, MINIM, și citeai punctul 3 din textul de mai sus sub care ai pus întrebarea ta, PRICEPEAI care este mecanismul secțiunii Celor mai citite texte. Dar nu ai facut-o. În schimb te aventurezi la avertismente/amenințări că nu vrei să mai publici. Draga mea, vezi acum ridicolul situației? Pricepi de ce am folosit cuvîntul "infantil"? 3. Eu sper că vei reveni la gînduri mai bune shabatul acesta și vei înțelege că nimeni nu îți vrea răul și că nu există nici o conspirație împotriva ta, și că poate ar fi bine să pui mîna să citești, să pricepi și să începem să ne respectăm reciproc și să ne ajutăm reciproc. Și mai presus de orice să înțelegem bine spiritul în jurul căruia a fost construit acest site. Eu voi rămîne foarte hotărît să îl promovez chiar dacă va trebui să rămîn singur aici. sărutări de mîini, Virgil
Virgil, pentru a lamuri lucrurile, nu cred ca m-am comportat necivilizat. Poate am exagerat de doua ori, odata cind am scris acel text si acum cind am spus un adevar surprinsa si eu de cum pot fi altii. Nu ti-am scris niciodata pe ym si sper sa n-o fi facut cineva in locul meu si n-am discutat cu nimeni pe ym despre acest scandal-circ, cum vrei sa-i zici. In general am fost destul de echilibrata in comentarii sper si cred, doar ca uneori mi-am permis a vorbi de la egal la egal cum am fost obisnuita si cred ca in asta consta lipsa mea de buna crestere. S-ar putea sa am si o lipsa de crestere, cine stie... Am dorit tot timpul sa fiu cat se poate de echilibrata, dar poate ca intr-adevar sunt eu inconstienta. Nici "acolo" (cum ii zici tu) nu am fost implicata in scandaluri, poate doar de doua ori, nu de aceeasi amploare cu acesta de aici si in unul dintre ele a fost implicata tot Marina. Si atunci am incercat sa aplanez conflictul, dar a improscat cu gunoi pina la final, fara macar sa-i fi adresat un singur cuvint urat. de atunci m-a dezgustat asa cum esti tu dezgustat acum de noi. Am fost si eu impresionata de proiectul tau si de felul cum l-ai gandit, de asta ma si implicasem serios si cu mult avant in activitatea pe acest site, intre timp m-a dezamagit, de asta si vorbeam de aparente. Apreciez foarte mult comentariul Biancai, a demonstrat ca este altfel decat ceilalti. Daca il judeci pe unul care injura, injurandu-l la randul tau, nu esti cu nimic mai bun decat acesta.
Multumesc, 1. Am notat. Am sa vad daca pot face sa fie asa. Intrebarea mea ar fi ce „data” ar trebui sa considere sistemul in cazul cind un autor isi publica un text, apoi il retrage, adauga o virgula si il publica din nou. Chestia poate deveni foarte complicata. Am sa anunt modul cum va functiona dar cred ca daca vrei ca sa gasesti textele cuiva le poti cauta si fara sa aiba importanta data. In aceasi timp cred ca in Hermeneia 2.0 vor exista si alte „mijloace” in care sa iti ”marketizezi” textul in afara datei de publicare. 2. Aceasta este poveste veche si complicata si probabil ca ar merita o discutie aparte. Dar pe scurt pot spune ca TOT, ABSOLUT TOT ce se face pe Hermeneia este gratuit si benevol. Daca cineva vrea sa ofere servicii de critica de calitate poate sa o faca si acum. Pe gratis. Universul digital este un univers ceva mai special si mai democratic in care nu ne prea cunoastem si o luam cam cu totii de la zero. Parerea mea este ca daca cineva are darul si talentul de critic de literatura o poate face pe Hermeneia si fara titulatura si fara surle si tobe. Deocamdata nu am prea citit la „Articole” sau „Jurnal literar” nici o recenzie critica la adresa textelor lui Bobadil, Oriana sau Virgil Titarenco. Nici pe la comentarii nu am vazut acei „critici avizati” sa se inghesuie. Marea mea nedumerire si intrebare este DE CE? Ce ii impiedica? Personal cred ca asa cum un autor pe Hermeneia are bunavointa si curajul sa se vulnerabilizeze si sa isi posteze un text, tot asa si acesti „critici avizati” ar trebui sa aibe bunavointa sa se coboare din turnul lor de fildes si sa inceapa sa critice pe Hermeneia. Nu de alta dar, asa cum spunea cineva, viitorul apartine mediului digital (la fel cum pe vremea lui Gutenberg apartinea tipariturii). Cine nu e convins de asta va intra in uitare. (Asa cum au intrat si atunci cei care nu au pus mina sa scrie carti.) Deci, eu ii astept pe acesti „critici avizati” sa apara. Si le dam noi penite si tot ce au nevoie daca au nevoie ca sa faca critica. 3. citeste raspunsul de mai sus. din nou, pe Hermeneia nu exista stagiatura. Si nu a existat nici pina acum. 4. cum propui sa se faca aceasta? Nu, nu este democratie pe Hermeneia. Nu este democratie nici pe un site pe care platesti un abonament, cu atit mai putin acolo unde nu platesti nimic. Dar, asa cum spune regulamentul, „8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toți membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri. ” Probabil aici ar trebui amendat aspectul acordarii de penite de aur care totusi nu va fi disponibil NOU VENITILOR si NOVICILOR. Dar in rest, cred ca exista mult mai multe drepturi decit pe alte site-uri românești de literatura. Si, asa cum imi spunea cineva de curind, citez „cel putin pe h. nu vin toti terchea berchea pt ca nu se practica pupindosu' ” Chestia asta a fost unul din complimentele acelea sincere care m-au impresionat cel mai mult.
oare sabia nu este decât un laitmotiv, o proiecție a unui obiect bidimensional într-un spațiu tridimensional al prezentului? și de ce arca? o nouă arcă a lui Noe ca o imagine în spațiu, ca o arcă salvatoare creată din benzi din ce în ce mai multe, la nesfârșit? purtăm fiecare câte o sabie de multe ori înfiptă în umeri, în omoplați, de aproape. de cele mai multe ori, cel ce îți înfige sabia în piept te privește întotdeauna în adâncul ochilor și ai deplină încredere și îl lași să se apropie... "iată de ce mă dureau mângâierile și tot ce atingeam cu inima sângera."
Câteva precizări: - "eu trasez cercurile albe tu pe cele negre" - exsită - typo - "mocnesc cărbunii" nu sună bine alăturarea - te pricepi tu să o repari.
Pe asta ți-a spus-o tot strămoșul dumitale, surugiul? Atunci du-te și spune-i că Sadoveanu a scris "Baltagul" în doar nouă zile! Șnur. Călătorie sprâncenată!
sa nu va permiteti sa ma porecliti. madam nu sunt. si, da, am o intelegere liniara despre text. sunt sigura ca poezia dvs ascunde multe profunzimi indescifrabile. in planuri planuri. deci, nu mai implic prea adinc. ma tem ca n-o sa pot iesi inapoi. am citit acum textul, arata mai bine.
Marina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
Uitasem sa-ti raspund la o intrebare. Cui ma adresez? Cand scriu, mie. Dupa ce textul iese in lume, nu ma mai intereseaza. Va gasi singur un destinatar - sau nu. Cred ca a scrie gandindu-te la felul in care vei fi perceput e o trista tradare...sper sa nu ajung acolo. :)
Un text care se va trebui recitit peste poate douăzeci de ani. În ciuda atmosferei care se încadrează subiectului, am reținut: ' Dar la douăzeci de ani de la căderea comunismului și la șaisprezece de la moartea scriitorului, ar fi necesară o viziune ceva mai obiectivată, nu neapărat favorabilă acestuia, dar decomplexată și bazată pe lecturi atente, iar nu pe simple prezumții.' Să sperăm că vor apare câțiva curajoși și nemotivați ideologic se vor dedica unei astfel de misiuni necesare ( în cazul lui Eugen Barbu ca și în cazul altora din aceeași perioadă ). Fie și pentru simplu motiv că altfel riscăm să suprasolicităm capacitatea noastră de întunecare a literaturii. Manevră în care ne-am dovedit îndeajuns de iscusiți în trecutul nu foarte îndepărtat. Pentru semnalul dumneavoastră precum și pentru partea bună din scriitura lui Eugen Barbu, cu un gând, e adevărat, și la amintirile legate de lectura 'Pricipele' , las un semn. Vă mulțumesc. Pasagerii sunt rugați să nu exceleze în a arunce orice peste bord în caz de pericol. Riscul de a rămâne fară istorie crește direct proporțional cu pericolul.
Seva lirică izbucnește în muguri, fiindcă și rădăcinii îi este dor de frunză :)
Un poem discret în expresie, delicat, sugestiv, chiar dacă pulsațiile par să fie puternice și perceptibile de departe în zvâcnetul tâmplei.
Ultimul distih mi-a plăcut mult prin puterea de sugestie:
„ o vreme rămân [...]
un pui de cuc izbind
găoacea unui verb”
Sunt și eu o frunză cu dor de frunză :)
Mulțumiri, Adriana!
ai dreptate Alina. rimele mie mi se par aproape un sacrilegiu, un primitivism. uneori sper sa divortez eu de ele, daca nu scapa ele de mine mai intii. carmen, ma tem ca nu ai inteles textul daca te-ai impiedicat in verbul "propovaduirii". pentru ca verbele sint elemente puternice, daca nu cumva definitorii in oikonomia unui text. iar hermeneutica lui e intotdeauna tributara lor. deci ma indoiesc ca pot fi banuit de neglijenta alegind acest verb. de fapt sugestiile tale mi se par, daca imi permiti, puerile sau neglijente. e ca si cum nu ai intelege de fapt ce reprezentare urmareste textul. de fapt in limba romana ma gindesc ca e foarte greu daca nu imposibil a gasi un verb care sa asceada la un anumit grad de sinonimie cu cel de "a propovadui". "a predica" se apropie oarecum dar e uscat si snob dupa parere mea (modesta). probabil ca datorita istoriei limbii romane si particularitatior traditiilor crestinsmului in romania nu prea exista o altfel de optiune si probabil ca verbul are un viitor. asa cum s-a intimplat cu "ctitorire" sau "evanghelie"
inaintea cuvantului si a numarului se afla mintea in cautarea unui obiect pe care sa-l cerceteze... Virgil fuge de idei... de fapt toata aceasta nevoie a scrisului este de fapt o fuga de idee, un mod functional de aerisire a mansardei, asemeni donatorului de sange care dupa o vreme simte nevoia sa se duca iarasi la dispensar. In acest text autorul s-a ascuns foarte bine printre cuvinte, el vinde iluzii la superoferta, insa unii zaresc si elefantii roz disimulati prin copaci... intr-un fel de similaritate, stiu unde sa caute si nimic mai mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pînă la versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” textul e relativ acceptabil. nu strălucește cu nimic dar e acceptabil. versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” este însă, cum să spun,... cel mult infantil.
iar partea ce urmează:
„bate precum femeia bate covoare
bate precum copilul bate mingea în zid
bate şi tot se bate cu pumnii în piept
bate pentru o cauză pierdută
bate aşa de nebună”...
mie mi se pare că duce același infantilism mai departe. este chiar disonant ambiguă prin chestia cu bătutul covoarelor sau cu bătutul în piept. mă întreb unde a vrut să ne ducă autorul în afară de o joacă de cuvinte cu miză sonoră.
„oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul
tăcerea şi tot universul?” ... dacă aș fi citit asta la o poetesă liceană dintr-a zecea ar fi fost ok, dar așa...
„oare câte bătăi de inimă
au bătut la poarta ta
şi tu n-ai răspuns
ai lăsat doar uşa crăpată
spre nu ştiu ce paradis
în care nu voi fi niciodată” .... mă abțin în mod deliberat să fiu ironic acum dar îmi trec tot felul de glume siropoase prin mine. și oare este numai vina mea? autorul... dar anyway.. dacă asta se vrea tragism pentru mine nu a reușit să fie decît tragicomic.
probabil iar voi fi acuzat de atac la persoană, lipsă de respect față de „musafiri”, ranchiună, invidie și alte o mie de păcate.
pentru textul : Transplant de inimă dedacă heliade a spus „scrieți băieți, numai scrieți” probabil că unii chiar îi urmează sfatul. și cine sînt eu ca să mă împotrivesc...
1-Legănându-se în vânt este o personificare de preferat să spui legănată de vânt deci nu se leagănă ea o leagănă vântul.2- cezura nu este clară între cele două imagini 3-în haiku-ul 2 , nu se indică anotimpul, nu răspunde întrebării (unde) și natura-n el e cam moartă, haiku-ul 3 tot nu indică anotimpul etc . Oricum a fost o încercare. cu respect
pentru textul : încercări de haiku de"antene purtătoare ale unui mesaj". nu-mi dau seama de text, l-am citit de câteva ori și cred că promite... dar la prima vedere e destul de dificil și poate asta nu e ok :) buburuze am văzut și eu.
pentru textul : antene deextrem de muzical poemul tau. si are ceva inefabil. poate degetele alea ale lui E.T. cine mai stie?
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele deSapphire... cu adevarat a fi intim cu Dumnezeu sau el cu noi nu este o imagine pe care sa o poti digera atat de usor insa as vrea ca aceasta sa fie inteleasa dincolo de orice conditionari de natura religioasa si totusi intr-un registru al sacrului... e un paradox pe acolo pe undeva. Ai talmacit bine finalul. Alma... sa stii ca la inceput asa a si fost insa am optat sa renunt la impulsul de a servi lectorul cu o portie de dulceata de trandafiri... am lasat numai paharul cu apa din fantana.
pentru textul : restauratio depoate e ceva simplu dar ceea ce apreciez eu la acest text este faptul că autorul a știut exact cînd să se oprească.
pentru textul : Cretacic târziu deam rezerve cu privire la formularea „nu înseamnă decât că” și la repetiția aceea intenționată „o să mai”. poate nu îmi place mie formularea asta a viitorului cu „o să”.
partea a doua a textului însă devine o poveste a viitorului care place. călin de fapt are de acum deja formată se pare o preocupare pentru futurismul poetic. îl încurajez să mai scrie așa.
Dorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
pentru textul : linia de"Soarele confundă parcele afumate." - aici, m-am chinuit din răsputeri să înţeleg sensul, poate mă ajuţi:)Ştiu că nu se face, dar la tine nimic nu este întâmplător, prin urmare, poate îmi sugerezi, măcar, sensul dorit de tine, dacă eu nu l-am găsit.
Îmi place foarte mult versul: "Firul tremură scurt,/nu se aude."
"Pe tablele-epitaf,
oamenii rămaşi fac rebus,
se bea, se râde la pomană,
se salută."
Am citit aşa: 1. se bea, se râde/ 2. la pomană,se salută."
text bun!
pentru textul : Memento dewell, ovyus, trebuie sa fi scris ceva de te-am ofuscat asa de tare. sper ca nu ti-am tulburat prea tare dimineata. iar daca am facut-o o sa iti treaca.
pentru textul : caut femeie deNu înțeleg unde vezi tu ironia! Te-am întrebat politicos întrucât eu nu știu limba arabă. În plus am căutat pe internet și nu am înțeles ce este.
pentru textul : valsând cu fiara deeşti sigur că ai încadrat-o corect? ţi-aş recomanda cutia cu nisip... textul e doar un discurs şi câteva figuri de stil fade: "versuri fumate... " tuşesc metafore..." începi însă bine (prima strofă)
pentru textul : Poem fără picioare deHanny, mă uimești cu infantilitatea comportamentului tău. Și înainte de a te supăra pe mine că îți spun asta, te rog să îmi asculți explicațiile: 1. În primul rînd sînt dezamăgit, profund dezamăgit, să văd că pe tine te ține aici o statistică puerilă. Am crezut, am sperat că ai venit aici să scrii, să citești și să comentezi literatură. Am citit și eu textul tău "Cum să devii citită". Am crezut, sincer am crezut că e o glumă. E o glumă, Luana Zosmer? Pentru că dacă nu e, atunci mă tem că ai o mare criză de semnificație sau nu ai înțeles ce înseamnă să fii citită. Eu cred din toată inima că esti o autoare foarte talentată și că poți să scrii extraordinar. Cuiva îi spuneam cînd te-am citit prima dată că îmi amintești de Felix Aderca. Nu știu dacă ai auzit de el, scriitor evreu interbelic. În orice caz eu cred că poți să fii cu adevărat citită dar dacă tu crezi că aburelile și cancanurile astea ieftine sub formă de comentarii sub textele tale te vor face să fii citită, mă tem că ai înșeles greșit. Locul acesta nu este nici forum, nici chatroom, nici tabloid și nici soap opera. Este, adică vrea să devină altceva. Și tu poți fi o parte a acestui altceva dacă vrei. Statisticile sînt doar o formă de a ne autoevalua și nu de a ne arăta mușchii (sau mă rog, sînii). Pur și simplu ar fi ridicol, infantil și nu ar folosi decît la o satisfacție de-a dreptul epidermică. Evident fiecare vrea să aibă multe citiri dar cred că ele valorează ceva doar dacă înseamnă ceva. Nu știu dacă ai înțeles ce am vrut să spun. 2. Nimeni nu ți-a dat "blonda" jos de nicăieri. Dacă făceai un efort minim, repet, MINIM, și citeai punctul 3 din textul de mai sus sub care ai pus întrebarea ta, PRICEPEAI care este mecanismul secțiunii Celor mai citite texte. Dar nu ai facut-o. În schimb te aventurezi la avertismente/amenințări că nu vrei să mai publici. Draga mea, vezi acum ridicolul situației? Pricepi de ce am folosit cuvîntul "infantil"? 3. Eu sper că vei reveni la gînduri mai bune shabatul acesta și vei înțelege că nimeni nu îți vrea răul și că nu există nici o conspirație împotriva ta, și că poate ar fi bine să pui mîna să citești, să pricepi și să începem să ne respectăm reciproc și să ne ajutăm reciproc. Și mai presus de orice să înțelegem bine spiritul în jurul căruia a fost construit acest site. Eu voi rămîne foarte hotărît să îl promovez chiar dacă va trebui să rămîn singur aici. sărutări de mîini, Virgil
pentru textul : jurnal de nesomn III deFrancisc, in toamna sint la Napoli.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deVirgil, pentru a lamuri lucrurile, nu cred ca m-am comportat necivilizat. Poate am exagerat de doua ori, odata cind am scris acel text si acum cind am spus un adevar surprinsa si eu de cum pot fi altii. Nu ti-am scris niciodata pe ym si sper sa n-o fi facut cineva in locul meu si n-am discutat cu nimeni pe ym despre acest scandal-circ, cum vrei sa-i zici. In general am fost destul de echilibrata in comentarii sper si cred, doar ca uneori mi-am permis a vorbi de la egal la egal cum am fost obisnuita si cred ca in asta consta lipsa mea de buna crestere. S-ar putea sa am si o lipsa de crestere, cine stie... Am dorit tot timpul sa fiu cat se poate de echilibrata, dar poate ca intr-adevar sunt eu inconstienta. Nici "acolo" (cum ii zici tu) nu am fost implicata in scandaluri, poate doar de doua ori, nu de aceeasi amploare cu acesta de aici si in unul dintre ele a fost implicata tot Marina. Si atunci am incercat sa aplanez conflictul, dar a improscat cu gunoi pina la final, fara macar sa-i fi adresat un singur cuvint urat. de atunci m-a dezgustat asa cum esti tu dezgustat acum de noi. Am fost si eu impresionata de proiectul tau si de felul cum l-ai gandit, de asta ma si implicasem serios si cu mult avant in activitatea pe acest site, intre timp m-a dezamagit, de asta si vorbeam de aparente. Apreciez foarte mult comentariul Biancai, a demonstrat ca este altfel decat ceilalti. Daca il judeci pe unul care injura, injurandu-l la randul tau, nu esti cu nimic mai bun decat acesta.
pentru textul : trei observații demultumesc Ioana, o sa tin seama la regulament. uneori , cam des..., uit si postez concomitent, voi fi mai atenta, promit. va invit sa fim cercuri
pentru textul : Cuvântul deMultumesc, 1. Am notat. Am sa vad daca pot face sa fie asa. Intrebarea mea ar fi ce „data” ar trebui sa considere sistemul in cazul cind un autor isi publica un text, apoi il retrage, adauga o virgula si il publica din nou. Chestia poate deveni foarte complicata. Am sa anunt modul cum va functiona dar cred ca daca vrei ca sa gasesti textele cuiva le poti cauta si fara sa aiba importanta data. In aceasi timp cred ca in Hermeneia 2.0 vor exista si alte „mijloace” in care sa iti ”marketizezi” textul in afara datei de publicare. 2. Aceasta este poveste veche si complicata si probabil ca ar merita o discutie aparte. Dar pe scurt pot spune ca TOT, ABSOLUT TOT ce se face pe Hermeneia este gratuit si benevol. Daca cineva vrea sa ofere servicii de critica de calitate poate sa o faca si acum. Pe gratis. Universul digital este un univers ceva mai special si mai democratic in care nu ne prea cunoastem si o luam cam cu totii de la zero. Parerea mea este ca daca cineva are darul si talentul de critic de literatura o poate face pe Hermeneia si fara titulatura si fara surle si tobe. Deocamdata nu am prea citit la „Articole” sau „Jurnal literar” nici o recenzie critica la adresa textelor lui Bobadil, Oriana sau Virgil Titarenco. Nici pe la comentarii nu am vazut acei „critici avizati” sa se inghesuie. Marea mea nedumerire si intrebare este DE CE? Ce ii impiedica? Personal cred ca asa cum un autor pe Hermeneia are bunavointa si curajul sa se vulnerabilizeze si sa isi posteze un text, tot asa si acesti „critici avizati” ar trebui sa aibe bunavointa sa se coboare din turnul lor de fildes si sa inceapa sa critice pe Hermeneia. Nu de alta dar, asa cum spunea cineva, viitorul apartine mediului digital (la fel cum pe vremea lui Gutenberg apartinea tipariturii). Cine nu e convins de asta va intra in uitare. (Asa cum au intrat si atunci cei care nu au pus mina sa scrie carti.) Deci, eu ii astept pe acesti „critici avizati” sa apara. Si le dam noi penite si tot ce au nevoie daca au nevoie ca sa faca critica. 3. citeste raspunsul de mai sus. din nou, pe Hermeneia nu exista stagiatura. Si nu a existat nici pina acum. 4. cum propui sa se faca aceasta? Nu, nu este democratie pe Hermeneia. Nu este democratie nici pe un site pe care platesti un abonament, cu atit mai putin acolo unde nu platesti nimic. Dar, asa cum spune regulamentul, „8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toți membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri. ” Probabil aici ar trebui amendat aspectul acordarii de penite de aur care totusi nu va fi disponibil NOU VENITILOR si NOVICILOR. Dar in rest, cred ca exista mult mai multe drepturi decit pe alte site-uri românești de literatura. Si, asa cum imi spunea cineva de curind, citez „cel putin pe h. nu vin toti terchea berchea pt ca nu se practica pupindosu' ” Chestia asta a fost unul din complimentele acelea sincere care m-au impresionat cel mai mult.
pentru textul : hermeneia 2.0 deNumai cititori inteligenți și sensibili la tristețile adunate lângă bucuriile tale, om bun! Felicitări Laurențiu!
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deoare sabia nu este decât un laitmotiv, o proiecție a unui obiect bidimensional într-un spațiu tridimensional al prezentului? și de ce arca? o nouă arcă a lui Noe ca o imagine în spațiu, ca o arcă salvatoare creată din benzi din ce în ce mai multe, la nesfârșit? purtăm fiecare câte o sabie de multe ori înfiptă în umeri, în omoplați, de aproape. de cele mai multe ori, cel ce îți înfige sabia în piept te privește întotdeauna în adâncul ochilor și ai deplină încredere și îl lași să se apropie... "iată de ce mă dureau mângâierile și tot ce atingeam cu inima sângera."
pentru textul : arca lui Moebius deCâteva precizări: - "eu trasez cercurile albe tu pe cele negre" - exsită - typo - "mocnesc cărbunii" nu sună bine alăturarea - te pricepi tu să o repari.
pentru textul : inerție a zilei denu sint un expert al acestui tip de literatura dar inclin sa cred ca numai primul se califica drept hai ku
pentru textul : Haiku-uri dePe asta ți-a spus-o tot strămoșul dumitale, surugiul? Atunci du-te și spune-i că Sadoveanu a scris "Baltagul" în doar nouă zile! Șnur. Călătorie sprâncenată!
pentru textul : Cu Maestrul la Borta Rece deadrian, cred ca ar fi bine sa scoti a doua imagine
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent desa nu va permiteti sa ma porecliti. madam nu sunt. si, da, am o intelegere liniara despre text. sunt sigura ca poezia dvs ascunde multe profunzimi indescifrabile. in planuri planuri. deci, nu mai implic prea adinc. ma tem ca n-o sa pot iesi inapoi. am citit acum textul, arata mai bine.
pentru textul : de ce ar trebui demai eliberează cuvintele, nu aglomera tropii... și scrie ca și cum ți-ai bea cafeaua...
pentru textul : respiraţie de toamnă degând bun!
Marina Nicolaev, Acest text e oarecum diferit de cele pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. Aveți dreptate când spuneți că poemul e "o circumnavigație anevoioasă în căutarea propriului eu, a propriei fiiințe"și, la fel, aveți dreptate că e vorba de un "raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeași destinație de scurtă durată inevitabilă". Ca și altădată, ați intuit bine ceea ce am vrut să spun. Vă mulțumesc pentru ca mă citiți și vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deUitasem sa-ti raspund la o intrebare. Cui ma adresez? Cand scriu, mie. Dupa ce textul iese in lume, nu ma mai intereseaza. Va gasi singur un destinatar - sau nu. Cred ca a scrie gandindu-te la felul in care vei fi perceput e o trista tradare...sper sa nu ajung acolo. :)
pentru textul : Pe când un consens? deUn text care se va trebui recitit peste poate douăzeci de ani. În ciuda atmosferei care se încadrează subiectului, am reținut: ' Dar la douăzeci de ani de la căderea comunismului și la șaisprezece de la moartea scriitorului, ar fi necesară o viziune ceva mai obiectivată, nu neapărat favorabilă acestuia, dar decomplexată și bazată pe lecturi atente, iar nu pe simple prezumții.' Să sperăm că vor apare câțiva curajoși și nemotivați ideologic se vor dedica unei astfel de misiuni necesare ( în cazul lui Eugen Barbu ca și în cazul altora din aceeași perioadă ). Fie și pentru simplu motiv că altfel riscăm să suprasolicităm capacitatea noastră de întunecare a literaturii. Manevră în care ne-am dovedit îndeajuns de iscusiți în trecutul nu foarte îndepărtat. Pentru semnalul dumneavoastră precum și pentru partea bună din scriitura lui Eugen Barbu, cu un gând, e adevărat, și la amintirile legate de lectura 'Pricipele' , las un semn. Vă mulțumesc. Pasagerii sunt rugați să nu exceleze în a arunce orice peste bord în caz de pericol. Riscul de a rămâne fară istorie crește direct proporțional cu pericolul.
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură deSeva lirică izbucnește în muguri, fiindcă și rădăcinii îi este dor de frunză :)
Un poem discret în expresie, delicat, sugestiv, chiar dacă pulsațiile par să fie puternice și perceptibile de departe în zvâcnetul tâmplei.
Ultimul distih mi-a plăcut mult prin puterea de sugestie:
„ o vreme rămân [...]
un pui de cuc izbind
găoacea unui verb”
Sunt și eu o frunză cu dor de frunză :)
pentru textul : pulsații deMulțumiri, Adriana!
ai dreptate Alina. rimele mie mi se par aproape un sacrilegiu, un primitivism. uneori sper sa divortez eu de ele, daca nu scapa ele de mine mai intii. carmen, ma tem ca nu ai inteles textul daca te-ai impiedicat in verbul "propovaduirii". pentru ca verbele sint elemente puternice, daca nu cumva definitorii in oikonomia unui text. iar hermeneutica lui e intotdeauna tributara lor. deci ma indoiesc ca pot fi banuit de neglijenta alegind acest verb. de fapt sugestiile tale mi se par, daca imi permiti, puerile sau neglijente. e ca si cum nu ai intelege de fapt ce reprezentare urmareste textul. de fapt in limba romana ma gindesc ca e foarte greu daca nu imposibil a gasi un verb care sa asceada la un anumit grad de sinonimie cu cel de "a propovadui". "a predica" se apropie oarecum dar e uscat si snob dupa parere mea (modesta). probabil ca datorita istoriei limbii romane si particularitatior traditiilor crestinsmului in romania nu prea exista o altfel de optiune si probabil ca verbul are un viitor. asa cum s-a intimplat cu "ctitorire" sau "evanghelie"
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deinaintea cuvantului si a numarului se afla mintea in cautarea unui obiect pe care sa-l cerceteze... Virgil fuge de idei... de fapt toata aceasta nevoie a scrisului este de fapt o fuga de idee, un mod functional de aerisire a mansardei, asemeni donatorului de sange care dupa o vreme simte nevoia sa se duca iarasi la dispensar. In acest text autorul s-a ascuns foarte bine printre cuvinte, el vinde iluzii la superoferta, insa unii zaresc si elefantii roz disimulati prin copaci... intr-un fel de similaritate, stiu unde sa caute si nimic mai mult.
pentru textul : sephirot III dePagini