În afara jocului poate rămîne un colaj interesant, rupt de contextul care l-a creeat...adică. O viziune bine proiectată din imagine-n verb sau invers. O singură sintagmă nu-mi place: "negru de fum". În economia textului pare un clișeu și inexpresiv. Felicitări pentru ansamblul ăsta fragmentat, cutremurat...!
eu zic sa nu dramatizăm. cred că ești într-un proces și asta este bine. s-a spus chiar uneori că procesul e mai important (sau mai valoros) decît produsul. și în parte sînt înclinat să o cred. atîta timp cît ești onestă cu tine însăți cînd scrii și ești receptivă (nu neaparat docilă) la critică, cred că este bine.
Cine a urmarit evolutia autorului (si eu am facut-o, in limita posibilitatilor mele) de la texte lungite excesiv pana spre unele concise care nu povestesc, ci sugereaza, nu o sa fie prea mirat citind aceasta poezie. Acord din inima penita. Si astept, cu incredere, ce va urma.
„…tunetele sunt lovituri
indecise în țeastă lângă prima baltă te vei apleca vei lua apă în căuș
ca și cum ar trebui să spargi deja ceva pentru a ieși la lumină
ultima dată când va ploua nu vei ști unde te va nimeri însă ea te va
așeza încetișor pe ceva îți va pune mâna uscățivă pe frunte uite plouă
afară îți va zice de ce ieși în ploaie la ora asta”
Ştii, am mai spus-o, că nu mă interesează metafora-cuvânt, nici metafora-propoziţie/frază, ci doar metafora-text, ca întreg. Ori aici, despre o metaforă-text ca întreg este vorba. In care fiecare cuvânt/propoziţie/frază îşi găseşte locul cuvenit. Şi citatul anterior dă putere întregului.
Prea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
Aș vrea să fac cîteva precizări în cazul în care aceste lucruri nu sînt clare pentru tine. În primul rînd acest site vrea să fie un site cu preocupări literare în limba română. De aceea este necesar (și în cazul de față și regulamentar) ca textele publicate aici să respecte limba, gramatica, etc, a limbii române. Deci pe viitor va trebui să îți editezi cu foarte mare atenție textele înainte de a le posta aici. Eventual rogi pe cineva care cunoaște limba română să o facă. Și apoi le postezi. În caz contrar vom fi nevoiți să le trimitem în șantierul literar. De asemeni cred că ar fi bine să îți completezi profilul în pagina personală pentru ca cititorii să știe de unde vii și cine ești. Precizări din acestea biografice în comentarii nu prea sînt citite de toată lumea.
las' ca se clatina undeva inauntru! prin scrisul asta parca ai lipi imagini de tot felul si genul pe un panou expus din intamplare pe site-ul asta poetic:) ganduri, amintiri inviate nu stiu de ce, perceptii - senzatii , sentimente, etc. Cum cauti un cos de gunoi care sa te scape de orasele plastificate? Mi-a placut ce ai scris aici
Nu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)
egoismul tău e caracterizat prin dorința ta de a rămîne singur? dacă da, al patrulea distih îți infirmă crezul, cel puțin în mintea mea. mi-a plăcut comparația omului ce vorbea singur, "poate fi dumnezeu deprimat".
M-a derutat „lui” de la început și „îl” din primul vers al strofei a doua. În cheie creștină, dacă „lui” poate fi un Adam, atunci „îl” se referă la un fiu, un nou Adam. Cuvântul „havuz” îmi arată că există însă și alte sfere decât cea creștină și atunci de ce „broaște”? Dacă or fi niște prinți blestemați? Dar să nu mă mai întrebăm atâta, ci să trăim „nici viitor nici prezent”. :-) Sfârșitul e frumos, dar dacă: el va crește în afară ea va crește înăuntru nu i-ar mai naște om? Ce atunci? Fată? Are „om” aici sensul popular de bărbat?... „ea” poate să fie și poezia.
O.K. Să trecem acum la oile noastre. Privind la rece, intr-o atmosferă cu miros de tanka, viata derulează firul ,oglindindu-și mizeriile cotidiene in oglinda.Exact "nimic nou-vei spune". Cu toate acestea observăm simbolurile :- 'roata de aur"-semnifică transformarea și schimbarea spirituală. - tulpina și rădăcina lotusului, secționate, prezintă compartimente goale, simbolizând înțelepciunea faptului de a înțelege vidul. ( aflam toate aceste din: www.lumeafengshui.ro/articol.aspx?ctg=4&kArticol=131 ) -numarul de aur-dezvăluie că intreg universul este structurat, respectand fidel proporția perfectă . Concluzia ar fi ca toate au rostul lor. Numai versurile "întoarce din desișuri de vid de memorie viitorul."aduc un avertisment. mai vorbim multumesc.
Cumva, în ultima strofă am vrut o revenire la elementele cu care lucrez de obicei, după evadarea din "cotidian". Posibil ca strofa a patra să fie o explicație în plus pentru ce am dorit să redau în text. Poate ar fi bine ca, din când în când, să stăm nemișcați 12''. :) Cu mulțumiri.
mi-a plăcut acest poem, chiar dacă are un aer resemnat. mi-a plăcut mult pasajul
"cînd nu mai pot ies din casă
îmi lipesc spatele de perete
trecutul acela încălzit de soare îmi face bine
oasele îmi dansează ca niște fete mulatre"
și finalul deasemeni. sper că e ok dacă vă acord o peniță, fără să comentez .. mai mult.
ideea nu e rea. încerc să-mi imaginez ce se întîmplă în cazul cuiva care scrie doar proză. cu acest prilej mi-am recitit propriile texte și îndrăznesc să vin cu o umilă părere/propunere. cred că ar fi potrivită implementarea unui mecanism astfel încît accesarea unui text de către autor să nu-i incrementeze contorul de vizionări. nu sînt sigură că-i o chestie fezabilă, dar ar fi mai cinstit.
zidul a fost spart de către oamenii cu mîini şi picioare. Experimentele acelea nu anu participat atunci. Nu de alte, dar infirmitatea putea fi şi mentală. Vă mulţumesc de trecere şi interpretare.
Treaba asta cu „ceai oolong” m-a dat pe spate. Aşa că, repede, la Wiki. Şi ce aflu?
„Mai este numit și Wulong sau ceai bleu-verde. Este un ceai semi-fermentat. Mai parfumate, mai dulci, mai puțin bogate în teină decât ceaiurile verzi, ceaiurile oolong sunt foarte apreciate.
Există mai multe metode de prelucrare a ceaiului oolong dar cea mai interesantă constă în a agita frunzele în coșuri. Astfel marginile frunzelor sunt "șocate", fermentând și înroșindu-se în timp ce centrul lor rămâne verde.”
Aşa că-mi revin.
Îmi permit să repet întregul text (scuzată-mi fie plăcerea estetică).
ceaiul oolong se prelinge încet
în ceașca mea de fier
dragon din aburi verzi
împletire de gînduri
tăcerea ta
mi se așează pe pleoape
cu zvîniri de fluture
cînd o ating cu mîna
roșești.
Poezia are de toate. Şu exotism, şi sugestie polisemantică, şi metafore dintre care una remarcabilă „tăcerea ta/ mi se așează pe pleoape/ cu zvîniri de fluture”, şi ritm interior şi, mai ales, sfârşit pe măsura întregului.
Pare un poem interesant, personal însă nu înțeleg și nu agreez în mod deosebit textele în care țigara este un motiv. Am remarcat ideea lui "un Dumnezeu funcțional / numai pe principii hidraulice" și, ca orice bun creștin cu lecturi de fizică, mă întreb care din principiile hidraulicii sunt valabile în această situație.
Eu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
Adrain, mulţumesc pentru comentariul lipsit de afectare. Totuşi nu înţeleg ce e rău în apa aceea de ploaie torenţială, poate nu îmi dau seama... În general, când scriu o poezie, utilizez multe imagini care mi s-au lipit de retină şi de foiţa intimă a inimii de-a lungul vieţii. Cred, sunt aproape convinsă, că pentru tine ploile nu au fost atât de toride şi torenţiale...eu am fost martora unor intemperii diluviene în ograda bunicilor, de aşa natură încât ploaia în torente este intim legată de constituţia mea sufletească şi are profunde semnificaţii afective. La fel, tot de inspiraţie rustică, este şi expresia legată de greblarea ouălor. Are o valoare aproape tactilă, dacă te gândeşti puţin nu e o găselniţă, este stilul meu de asociere de contrarii sau dimensiuni existenţiale opuse, un salt semantic şi sensibil. Mereu am scris aşa. Ceea ce numeşti tu găselniţe sunt de fapt idiosincrazii, care pot fi poezie în anumite cazuri.
Cu onestitate, mulţumiri pentru aprecierea ultimei strofe.
Am publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.
A spus domnul K tot ce am gandit eu cand am vazut prima data imaginea si mi-a scapat ooau si ma chinuiam sa vad daca e descult sau nu! Acum te felicit si am lasat si domnul pe scara sa arunce o privire grabnica!
cu drag
Pare o lume sterpă cea zugrăvită de tine :) Sunt câteva imagini care surprind tare bine această lume fadă, perfect ajustată la toate colţurile, cu toate neregularităţile ei ostracizate. Mi-ar plăcea să scrii despre viciaţii hârtiei, scrise şi tipărite :)
E o incercare Alma, de a scrie asa cum ai picta o stampa, folosind in loc de acuarele si tus simboluri, planuri si linii. Imi place varianta propusa de tine. Pot sa intreb si eu ceva? Nu am inteles cum se pot posta imagini, am incercat si nu reusesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În afara jocului poate rămîne un colaj interesant, rupt de contextul care l-a creeat...adică. O viziune bine proiectată din imagine-n verb sau invers. O singură sintagmă nu-mi place: "negru de fum". În economia textului pare un clișeu și inexpresiv. Felicitări pentru ansamblul ăsta fragmentat, cutremurat...!
pentru textul : astăzi astăzi deeu zic sa nu dramatizăm. cred că ești într-un proces și asta este bine. s-a spus chiar uneori că procesul e mai important (sau mai valoros) decît produsul. și în parte sînt înclinat să o cred. atîta timp cît ești onestă cu tine însăți cînd scrii și ești receptivă (nu neaparat docilă) la critică, cred că este bine.
pentru textul : Intro deCine a urmarit evolutia autorului (si eu am facut-o, in limita posibilitatilor mele) de la texte lungite excesiv pana spre unele concise care nu povestesc, ci sugereaza, nu o sa fie prea mirat citind aceasta poezie. Acord din inima penita. Si astept, cu incredere, ce va urma.
pentru textul : Umbra. de„…tunetele sunt lovituri
indecise în țeastă lângă prima baltă te vei apleca vei lua apă în căuș
ca și cum ar trebui să spargi deja ceva pentru a ieși la lumină
ultima dată când va ploua nu vei ști unde te va nimeri însă ea te va
așeza încetișor pe ceva îți va pune mâna uscățivă pe frunte uite plouă
afară îți va zice de ce ieși în ploaie la ora asta”
Ştii, am mai spus-o, că nu mă interesează metafora-cuvânt, nici metafora-propoziţie/frază, ci doar metafora-text, ca întreg. Ori aici, despre o metaforă-text ca întreg este vorba. In care fiecare cuvânt/propoziţie/frază îşi găseşte locul cuvenit. Şi citatul anterior dă putere întregului.
pentru textul : risipă de nori dePrea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
pentru textul : downloadez poezii deAș vrea să fac cîteva precizări în cazul în care aceste lucruri nu sînt clare pentru tine. În primul rînd acest site vrea să fie un site cu preocupări literare în limba română. De aceea este necesar (și în cazul de față și regulamentar) ca textele publicate aici să respecte limba, gramatica, etc, a limbii române. Deci pe viitor va trebui să îți editezi cu foarte mare atenție textele înainte de a le posta aici. Eventual rogi pe cineva care cunoaște limba română să o facă. Și apoi le postezi. În caz contrar vom fi nevoiți să le trimitem în șantierul literar. De asemeni cred că ar fi bine să îți completezi profilul în pagina personală pentru ca cititorii să știe de unde vii și cine ești. Precizări din acestea biografice în comentarii nu prea sînt citite de toată lumea.
pentru textul : Onoarea hoţilor de cai 1 defoarte mult, Mariana, pentru comentariul aplicat şi mă bucur pentru empatie, chiar dacă pe ici pe colea "mai şchioapătă" :).
pentru textul : cuvinte delas' ca se clatina undeva inauntru! prin scrisul asta parca ai lipi imagini de tot felul si genul pe un panou expus din intamplare pe site-ul asta poetic:) ganduri, amintiri inviate nu stiu de ce, perceptii - senzatii , sentimente, etc. Cum cauti un cos de gunoi care sa te scape de orasele plastificate? Mi-a placut ce ai scris aici
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină deNu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)
pentru textul : Hansel și Gretel dete felicita si Ela alaturi de mine pentru frumosul autentic din tine, ca om si poet.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deam înțeles ce vreți să spuneți, domnule Goru. ați fost... delicat :) mulțumesc!
pentru textul : în vârful picioarelor deegoismul tău e caracterizat prin dorința ta de a rămîne singur? dacă da, al patrulea distih îți infirmă crezul, cel puțin în mintea mea. mi-a plăcut comparația omului ce vorbea singur, "poate fi dumnezeu deprimat".
pentru textul : dragoste la periferie deM-a derutat „lui” de la început și „îl” din primul vers al strofei a doua. În cheie creștină, dacă „lui” poate fi un Adam, atunci „îl” se referă la un fiu, un nou Adam. Cuvântul „havuz” îmi arată că există însă și alte sfere decât cea creștină și atunci de ce „broaște”? Dacă or fi niște prinți blestemați? Dar să nu mă mai întrebăm atâta, ci să trăim „nici viitor nici prezent”. :-) Sfârșitul e frumos, dar dacă: el va crește în afară ea va crește înăuntru nu i-ar mai naște om? Ce atunci? Fată? Are „om” aici sensul popular de bărbat?... „ea” poate să fie și poezia.
pentru textul : Dumnezeu o va apăra deVirgil,
Sub com-ul meu (la textul meu) apare optiunea "Acorda o penita de aur". Semnalez acest lucru pt. remediere
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deO.K. Să trecem acum la oile noastre. Privind la rece, intr-o atmosferă cu miros de tanka, viata derulează firul ,oglindindu-și mizeriile cotidiene in oglinda.Exact "nimic nou-vei spune". Cu toate acestea observăm simbolurile :- 'roata de aur"-semnifică transformarea și schimbarea spirituală. - tulpina și rădăcina lotusului, secționate, prezintă compartimente goale, simbolizând înțelepciunea faptului de a înțelege vidul. ( aflam toate aceste din: www.lumeafengshui.ro/articol.aspx?ctg=4&kArticol=131 ) -numarul de aur-dezvăluie că intreg universul este structurat, respectand fidel proporția perfectă . Concluzia ar fi ca toate au rostul lor. Numai versurile "întoarce din desișuri de vid de memorie viitorul."aduc un avertisment. mai vorbim multumesc.
pentru textul : Sky Mirror deCumva, în ultima strofă am vrut o revenire la elementele cu care lucrez de obicei, după evadarea din "cotidian". Posibil ca strofa a patra să fie o explicație în plus pentru ce am dorit să redau în text. Poate ar fi bine ca, din când în când, să stăm nemișcați 12''. :) Cu mulțumiri.
pentru textul : 12'' demi-a plăcut acest poem, chiar dacă are un aer resemnat. mi-a plăcut mult pasajul
pentru textul : anticoncepționale de"cînd nu mai pot ies din casă
îmi lipesc spatele de perete
trecutul acela încălzit de soare îmi face bine
oasele îmi dansează ca niște fete mulatre"
și finalul deasemeni. sper că e ok dacă vă acord o peniță, fără să comentez .. mai mult.
ideea nu e rea. încerc să-mi imaginez ce se întîmplă în cazul cuiva care scrie doar proză. cu acest prilej mi-am recitit propriile texte și îndrăznesc să vin cu o umilă părere/propunere. cred că ar fi potrivită implementarea unui mecanism astfel încît accesarea unui text de către autor să nu-i incrementeze contorul de vizionări. nu sînt sigură că-i o chestie fezabilă, dar ar fi mai cinstit.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil decare "cosor"?!
pentru textul : pluvială dezidul a fost spart de către oamenii cu mîini şi picioare. Experimentele acelea nu anu participat atunci. Nu de alte, dar infirmitatea putea fi şi mentală. Vă mulţumesc de trecere şi interpretare.
pentru textul : Epoca aceea se putea salva cu răbdare deTreaba asta cu „ceai oolong” m-a dat pe spate. Aşa că, repede, la Wiki. Şi ce aflu?
„Mai este numit și Wulong sau ceai bleu-verde. Este un ceai semi-fermentat. Mai parfumate, mai dulci, mai puțin bogate în teină decât ceaiurile verzi, ceaiurile oolong sunt foarte apreciate.
Există mai multe metode de prelucrare a ceaiului oolong dar cea mai interesantă constă în a agita frunzele în coșuri. Astfel marginile frunzelor sunt "șocate", fermentând și înroșindu-se în timp ce centrul lor rămâne verde.”
Aşa că-mi revin.
Îmi permit să repet întregul text (scuzată-mi fie plăcerea estetică).
ceaiul oolong se prelinge încet
în ceașca mea de fier
dragon din aburi verzi
împletire de gînduri
tăcerea ta
mi se așează pe pleoape
cu zvîniri de fluture
cînd o ating cu mîna
roșești.
Poezia are de toate. Şu exotism, şi sugestie polisemantică, şi metafore dintre care una remarcabilă „tăcerea ta/ mi se așează pe pleoape/ cu zvîniri de fluture”, şi ritm interior şi, mai ales, sfârşit pe măsura întregului.
„zvîniri” , evident „zvîgniri”
pentru textul : oolong tea dePare un poem interesant, personal însă nu înțeleg și nu agreez în mod deosebit textele în care țigara este un motiv. Am remarcat ideea lui "un Dumnezeu funcțional / numai pe principii hidraulice" și, ca orice bun creștin cu lecturi de fizică, mă întreb care din principiile hidraulicii sunt valabile în această situație.
pentru textul : pasagera deEu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
pentru textul : some rule rules some rules deAdrain, mulţumesc pentru comentariul lipsit de afectare. Totuşi nu înţeleg ce e rău în apa aceea de ploaie torenţială, poate nu îmi dau seama... În general, când scriu o poezie, utilizez multe imagini care mi s-au lipit de retină şi de foiţa intimă a inimii de-a lungul vieţii. Cred, sunt aproape convinsă, că pentru tine ploile nu au fost atât de toride şi torenţiale...eu am fost martora unor intemperii diluviene în ograda bunicilor, de aşa natură încât ploaia în torente este intim legată de constituţia mea sufletească şi are profunde semnificaţii afective. La fel, tot de inspiraţie rustică, este şi expresia legată de greblarea ouălor. Are o valoare aproape tactilă, dacă te gândeşti puţin nu e o găselniţă, este stilul meu de asociere de contrarii sau dimensiuni existenţiale opuse, un salt semantic şi sensibil. Mereu am scris aşa. Ceea ce numeşti tu găselniţe sunt de fapt idiosincrazii, care pot fi poezie în anumite cazuri.
pentru textul : cântec candriu deCu onestitate, mulţumiri pentru aprecierea ultimei strofe.
Am publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deA spus domnul K tot ce am gandit eu cand am vazut prima data imaginea si mi-a scapat ooau si ma chinuiam sa vad daca e descult sau nu! Acum te felicit si am lasat si domnul pe scara sa arunce o privire grabnica!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău decu drag
Binențeles că umbra are umbră: penumbra.
pentru textul : femeia cu umbre dePare o lume sterpă cea zugrăvită de tine :) Sunt câteva imagini care surprind tare bine această lume fadă, perfect ajustată la toate colţurile, cu toate neregularităţile ei ostracizate. Mi-ar plăcea să scrii despre viciaţii hârtiei, scrise şi tipărite :)
pentru textul : confesiuni deDacă, referitor la "extraordinar", luăm în seamă doar sensurile pe care le vrem, da, e oximoron. Altfel, nu.
pentru textul : decor deE o incercare Alma, de a scrie asa cum ai picta o stampa, folosind in loc de acuarele si tus simboluri, planuri si linii. Imi place varianta propusa de tine. Pot sa intreb si eu ceva? Nu am inteles cum se pot posta imagini, am incercat si nu reusesc.
pentru textul : Hoh, Tenger! dePagini