O simbioza de mare efect: textele tale si fotografiile oferite de Tibick Indrikova. Parca sufera toate de moartea/dintr-o singura/respiratie ca un pact ireversibil irevocabil destinat distantelor delimitarii suprafetelor amniotice din alte religii din alte refugii din alte vami. Cred ca aceasta colaborare poate fi inceputul unei carti bibliofile superbe.
"promovarea și stimularea" bazaconiilor literare are loc aici, pe situl tău, profetule! poezia e ceva ce voi nu sunteti capabili sa faceți. nu toți, câțiva dintre voi cu tărâțe în loc de minte. areopag de junglă, asta e forumul tău. am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!
Luana, eu încă sper că moartea poate fi trasă pe sfoară. Îți mulțumesc pentru că te-ai îngrijit de soarta unor copii cu astfel de probleme. Și dă-mi voie să scriu o poezie despre Svetlana. Știu că nu înseamnă nimic, dar așa poate o vom ține minte mai mulți. Și poate se va mai dispersa durerea.
multumesc, am reflectat asupra a ceea ce mi/ati spus si, pentru prima oara am operat modificari in text, nu stiu daca sunt cele mai reusite dar, dupa ce/l voi lasa o vreme sa se odihneasca il voi rescrie.
Costa, sa nu te superi pe mine...dar nu cred ca acesta este un eseu. E o alegorie destul de frumoasa - desi, spre final, ma dusese cu gandul la caracterizarea nativului dintr-o zodie inchipuita, transmisa duminica la TV de astrologul maselor largi; ia uite: "Dacă din orice motiv ea le scapă, vîntul îi va purta prin văzduh într-un loc îndepărtat unde, ei se vor așeza, își vor găsi altă ancoră și se vor înălța din nou. Sunt determinați în orice și-ar dori să facă, iar eșecurile nu fac decît să-i încetinească. Ei vor totul și nimic. Au ceea ce au descoperit doar ei și dacă vei înțelege secretul lor, poți deveni și tu unul." Insa de la alegorie la eseu de e cale luuunga si intzelenita - ca sa nu mai vorbim de directie. fii bun si schimba incadrarea textului.
Da, un poem al echilibrului... e ca un dans pe sârmă acest text, ca o poveste fără sfârșit dar cu un fel de happy-end plin de farmec. Oare de ce zic și eu aici așa, netam-nesam? Păi vă zic, pentru că Emil este unul dintre cei mai plini de har autori pe care îi are virtualul azi, uneori mă mai supăr pe el, alteori mai înțep doar pentru a vedea ce se află underneath dar când citesc texte ca acesta... renunț fără doar și poate la orice fațadă! Citim aici un poem care ne duce spre santiago de compostella în căutarea fiului pierdut, sau poate altceva, la fel de important să ne pierdem 'into the wild' pentru cine a văzut această capodoperă. Și trebuie să mărturisesc, uite, Emil Pal mie mi-a amintit mereu de acel personaj nebun singuratic și posesor al unei filozofii unice a vieții, aventuroase și distructive. Păcat că Emiliam nu scrie mereu în aceeași notă. Uneori are impresia că tot ce zboară se mănâncă, și atunci sigur că manâncă tot felul de lucruri care zboară aruncate de alții. Nu este însă cazul aici. Aici am citit un poem 'genuine'... o scriitură echilibrată, iar între 'a fi' și 'a nu fi' nu mai este întrebarea, ci este altceva, un pseudopsalm, 'o lopată înfiptă adânc în odaie' sau mai simplu, Emilian Pal at his best!
Margas
sunt de acord cu Mariana și Adrian. cred că poemul merită șlefuit.
și mai cred că Andu, doar ca să audă un: ai dreptate, a coborât exigența estetică la turul pantalonlor.
Multumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))
O întrebare, "în același loc" cu cine, cu ce, raportat la ce anume? E o lipsă în inferența propusă de tine aici, mai ales că delimitezi ceva-ul "între coșmar și extaz". E corect cât ai tăiat. Urmează să modifici și titlul.
Este ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
Bine ai venit Florine pe Hermeneia. Avangarda si Dadaismul te asteapta. Sa gandim un nou folclor, sa redesenam automat visele, himerele, intr-un count down homeric, plin de albastru. Rameau
Imagini pline de prospetime, un fel de op art in care sunetele si culorile se contopesc intr-un absolut al luminii. Retinut: " hang drum și ploaie în china/ cerul își scutură ochii de păun".
hm...ma indoiesc ca ajungi la "perspectiva infinitului" reperand cuvantul ce il numeste...de doua-trei ori, acolo. pentru o mantra e nevoie de mai mult. dar nu-ti mai spun nimic - vad ca esti (putin) irascibil zilele astea. oricui i se poate intampla, ce-i drept.
Dacă îmi spune cineva că poezia și mai ales foamea noastră de poezie, de un anume tip de poezie, nu sunt subiective, se ceartă rău cu mine. Uite cum se ia una bucată istorie comună, cum se apropie obiectivul de fețele personajelor principale, atât de aproape până când totul nu mai este decât un iris imens, atât de aproape încât nici nu-ți dai seama când ți-ai apropriat, fără voie, istoria. Care nu mai este deloc comună. Virgil are mare dreptate, este un altfel de poezie, un altfel de scris, și pentru aceea îl evidențiez. Absolut subiectiv.
Remarc partea aceasta poate mai mult decât celelalte din ciclu, poate și unde cumva o așteptam. Găsesc tulburător modul în care, așa cum remarca și Dan, ai reușit să forțezi cititorul să se suprapună unor dimensiuni diferite, pentru ca apoi să sugerezi vizual și prin cuvânt urcușul (către Dumnezeu) prin coborâre (în sine) și coborârea (către sine) prin urcare (către Dumnezeu). Complet experiment, Dorin.
singurul vot facut public vor fi voturile juriului. votul popular este si ramine ceea ce este: un rezultat al opiniei generale al membrilor hermeneia care aleg sa si-l exprime. stiu ca exista subiectivitate ptr textele proprii dar de vreme ce fiecare va avea dreptul sa si-o exprime influenta se anuleaza reciproc. aceasta este parerea mea.
Eu am avut mari, foarte mari probleme cu cifra patru. Atît de mari încît și astăzi am o indispoziție cînd mă gîndesc. Cîte dupa-amiezi pierdute scriind la nesfîrșit cifra patru în loc să fiu afară la joacă. Și asta cu atît mai mult cu cît în școala mea am început direct cu stiloul și niciodată cu creionul așa cum făceau alte școli. (Pentru mai tinerii mei cititori și care nu știu ce este acela un stilou, el este un instrument subțire și ascuțit care se folosea în anii '60 în clasele primare la tortura și supliciul școlarilor.) Cu timpul însă am ajuns să depășesc și să rezolv problema asta a scrierii cifrei patru. Citind expresia “mulți morți” în “povestea uitată a regilor stepei” continui să nu văd nici o problemă. Iar dacă există una cu siguranță că, așa cum am spus, nu se ridică dincolo de pretenții de gust, ceea ce este, nu-i așa, relativ. Și acum hai să răspund (la provocare): 1- nu, nu se referea doar la cititorii care aduc laude și mă uimește că Aalizei se face că nu vede cuvîntul magic acolo, cuvîntul „eventual”. În plus, a afirma că aceasta înseamnă că eu scriu „pentru anumiți cititori” este, cum spun englezii, „preposterous”. Mi se pare evident (trebuie să spun asta) răuvoitor sau cel puțin suspect faptul că Aalizei trece sub tăcere sau ignoră următoarea frază din răspunsul dat de mine lui Sapphire „Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta.”. Oare nu spune asta că și dacă aș vrea (ceea ce nu este cazul) nu aș putea să scriu „la comandă publică”? Nu cred că există cineva care să poată spune că am scris ceva în mod expres pentru că m-a rugat sau pentru a satisface preferințele acelei persoane. De asemeni, a folosi expresia mea pentru a susține că de fapt eu ignor sau resping pe cei care nu mă laudă sau mă critică aspru este absolut nejustificat. Aș minți dacă aș spune că tresalt de bucurie cînd cineva îmi critică aspru și îmi „face praf” un text. Dar asta nu a însemnat și nu înseamnă că i-aș ignora sau nu aș căuta să înțeleg punctul lor de vedere. O astfel de interpretare a cuvintelor mele este o răstălmăcire neprietenă cu adevărul. 2- faptul că „împart cititorii” mi se pare ceva absolut nevinovat. Împărțirea este o operațiune matematică obiectivă proprie gîndirii umane. Adică nu există nimic inerent rău cu ea. Toți o facem. Împărțim la doi, la trei, la nouăzeci și trei. E dreptul nostru de ființe raționale (cu partea stîngă a creierului întreagă) să o facem, nu? Problema se pune doar cu ceea ce facem cu rezultatul împărțirii noastre. Now, a spune că eu savurez doar observațiile celor contemplativ-romantici și ignor sau resping pe cei sarcastic-ludici este din nou o concluzie eminamente greșită. Evident Aalizei nu a citit prea mult din textele mele inclusiv din cele care au apărut în volumul meu pentru a vedea că am o deosebită aplecare pentru ludic și chiar sarcastic. Cei care sînt mai familiari cu scriitura mea știu că așa este cazul. În cazul de față însă eu nu m-am jucat și nu am gîndit textul la modul ludic. Dar nici nu am interzis nimănui, cu atît mai putin lui Aalizei să o facă. Expresia mea a fost „Chiar și ultima ta remarcă mă face să cred că l-ai citit în registru ludic la fel ca și cum ai modula un concert preclasic în ritmurile unii vals. Se poate obține orice dintr-un text în funcție de cutia cu oglinzi în care vrei să îl privești. Iar efortul unui cititor de a face asta nu poate fi decît apreciat.” De unde și pînă unde a înțeles Aalizei că prin aceasta eu îi resping abordarea va rămîne un mister pentru mine. Iar generalizarea concluziei lui nu face decît să mă uimească și dezamăgească în continuare. Dar asta nu mă face să nu sper că așa cum am reușit eu pînă la urmă să scriu cifra patru, tot așa cu timpul cred că și Aalizei va ajunge să înțeleagă și eventual să guste „povestea uitată a regilor stepei”.
ernst, cred ca exagerezi putin cu cenzura. nu o vad, de exemplu, pe d-na adriana lisandru cenzurând vreun text. si înca ceva: tu esti un neamt serios, renunta, te rog, la denumirea asta copilareasca de "seful duamanilor". prea suna "manelistic ".es ist nur ein Vorschlag. alles Gute.
Ioane, micul tau fragment de proza este frumos si sensibil, transmite o emotie pe care doar poetul din tine o putea transmite. un mic univers patriarhal presarat cu nelinisti si îndoieli, cu dorinta de a uita ceva, din ceea ce, oricum, nu este de uitat.o natura statica de Rubens, în care totul se misca, dar care ramâne, totusi, neschimbata atunci când vine peste noi, prin timpuri.De remarcat.
Ani, in poezie este important si ce exprimi dar si cum exprimi. Uite formulari de genul "fiorul neamului", "semnele zborului"' "intunericul neființei"' "lumina conștiinței" si mai ales excesiva utilizare a acestor constructii nu pot constitui fundament pentru o poezie de calitate. Apoi faptul ca intr-un singur vers sugerezi de trei ori ideea circularitatii "cercurile mandalei-invârtite pe mijloc" nu cred ca poate fi o virtute poetica ci numai o scapare pleonastica. Eu iti sugerez sa nu te simti neinteleasa in ceea ce scrii pentru ca din cate am observat pe aici sunt destui oameni poate mai familiarizati ca tine cu elementele unui plan hermetic ci sa intelegi ca primul nivel de care se loveste cititorul in cazul unui text este cel literal si abia apoi patrunde mai departe.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O simbioza de mare efect: textele tale si fotografiile oferite de Tibick Indrikova. Parca sufera toate de moartea/dintr-o singura/respiratie ca un pact ireversibil irevocabil destinat distantelor delimitarii suprafetelor amniotice din alte religii din alte refugii din alte vami. Cred ca aceasta colaborare poate fi inceputul unei carti bibliofile superbe.
pentru textul : Bird no 44 de"promovarea și stimularea" bazaconiilor literare are loc aici, pe situl tău, profetule! poezia e ceva ce voi nu sunteti capabili sa faceți. nu toți, câțiva dintre voi cu tărâțe în loc de minte. areopag de junglă, asta e forumul tău. am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!
pentru textul : ce frumusețe rară deAdevărul este că m-am îndrăgostit de camui și începe să se vadă
pentru textul : poem din titluri de petruț camui definalul e cam abrupt si cam aiurea
pentru textul : Spune-mi, Copilărie deaalizeei, pentru tine am sase creioane, toate fermecate :)
pentru textul : șase creioane deLuana, eu încă sper că moartea poate fi trasă pe sfoară. Îți mulțumesc pentru că te-ai îngrijit de soarta unor copii cu astfel de probleme. Și dă-mi voie să scriu o poezie despre Svetlana. Știu că nu înseamnă nimic, dar așa poate o vom ține minte mai mulți. Și poate se va mai dispersa durerea.
pentru textul : atașatul meu sexual demultumesc, am reflectat asupra a ceea ce mi/ati spus si, pentru prima oara am operat modificari in text, nu stiu daca sunt cele mai reusite dar, dupa ce/l voi lasa o vreme sa se odihneasca il voi rescrie.
pentru textul : felii de tort deCosta, sa nu te superi pe mine...dar nu cred ca acesta este un eseu. E o alegorie destul de frumoasa - desi, spre final, ma dusese cu gandul la caracterizarea nativului dintr-o zodie inchipuita, transmisa duminica la TV de astrologul maselor largi; ia uite: "Dacă din orice motiv ea le scapă, vîntul îi va purta prin văzduh într-un loc îndepărtat unde, ei se vor așeza, își vor găsi altă ancoră și se vor înălța din nou. Sunt determinați în orice și-ar dori să facă, iar eșecurile nu fac decît să-i încetinească. Ei vor totul și nimic. Au ceea ce au descoperit doar ei și dacă vei înțelege secretul lor, poți deveni și tu unul." Insa de la alegorie la eseu de e cale luuunga si intzelenita - ca sa nu mai vorbim de directie. fii bun si schimba incadrarea textului.
pentru textul : Zmeii văzduhului deva multumesc pentru cuvintele frumoase.
pentru textul : de el deDa, un poem al echilibrului... e ca un dans pe sârmă acest text, ca o poveste fără sfârșit dar cu un fel de happy-end plin de farmec. Oare de ce zic și eu aici așa, netam-nesam? Păi vă zic, pentru că Emil este unul dintre cei mai plini de har autori pe care îi are virtualul azi, uneori mă mai supăr pe el, alteori mai înțep doar pentru a vedea ce se află underneath dar când citesc texte ca acesta... renunț fără doar și poate la orice fațadă! Citim aici un poem care ne duce spre santiago de compostella în căutarea fiului pierdut, sau poate altceva, la fel de important să ne pierdem 'into the wild' pentru cine a văzut această capodoperă. Și trebuie să mărturisesc, uite, Emil Pal mie mi-a amintit mereu de acel personaj nebun singuratic și posesor al unei filozofii unice a vieții, aventuroase și distructive. Păcat că Emiliam nu scrie mereu în aceeași notă. Uneori are impresia că tot ce zboară se mănâncă, și atunci sigur că manâncă tot felul de lucruri care zboară aruncate de alții. Nu este însă cazul aici. Aici am citit un poem 'genuine'... o scriitură echilibrată, iar între 'a fi' și 'a nu fi' nu mai este întrebarea, ci este altceva, un pseudopsalm, 'o lopată înfiptă adânc în odaie' sau mai simplu, Emilian Pal at his best!
pentru textul : mie redă-mă deMargas
interesant, uite o perioada cind mi-ar placea sa fiu la Paris. interesant ca nu participa nimeni din patria jazz-ului, America
pentru textul : Quatrième édition du festival international de jazz des instituts culturels étrangers à Paris “ JAZZYCOLORS 2006 ” descuze, mi-a scapat sa corectez si aici typosul ala. dar unde vezi lipsa diacritice? ec
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec demodificare la schimbare. am extins lungimea implicita a titlului comentariilor la 30 de caractere
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – desunt de acord cu Mariana și Adrian. cred că poemul merită șlefuit.
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deși mai cred că Andu, doar ca să audă un: ai dreptate, a coborât exigența estetică la turul pantalonlor.
Genială călimara şampanie! :))
pentru textul : revelion H deVă doresc tuturor un an minunat, cu bucurii şi sănătate şi ... nu uitaţi să fiţi buni... poeţi!
întotdeauna mă vor impresiona neplăcut oamenii care folosesc cuvinte din alte limbi și pe care nu le înțeleg.
pentru textul : eine kleine musik deMultumesc, Adrian. Ce ti-e si cu percepțiile astea. Eu chiar eram "mandra de mine" penrru ca am terminat textul si n-am pus nici o steluta. De obicei vad si eu ruperile si aici mi s-a parut ca nu prea sunt. Dar, dupa cum se observa, nu e bine sa fii prea sigur :))
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deO întrebare, "în același loc" cu cine, cu ce, raportat la ce anume? E o lipsă în inferența propusă de tine aici, mai ales că delimitezi ceva-ul "între coșmar și extaz". E corect cât ai tăiat. Urmează să modifici și titlul.
pentru textul : dimineți violet desunt onorata de semnul tau. matasea mea mai are si noduri, uneori...
pentru textul : Mătase de fluturi deEste ceva trist aici, dar găsesc o "poartă spre fericire" în finalul povestirii: acea obișnuință care te face să te recunoști între lucruri ca fiind acasă, între semne, chiar și cele ale unei simple ploi de vară. Iar a te rupe din această obișnuință este, uneori, un sacrilegiu. Probabil că Tudor va rămâne acolo, pentru că, pășind în alt cerc, în alt plan, Casa lui este deja alta.
pentru textul : La Pedrera deBine ai venit Florine pe Hermeneia. Avangarda si Dadaismul te asteapta. Sa gandim un nou folclor, sa redesenam automat visele, himerele, intr-un count down homeric, plin de albastru. Rameau
pentru textul : Brasilia deImagini pline de prospetime, un fel de op art in care sunetele si culorile se contopesc intr-un absolut al luminii. Retinut: " hang drum și ploaie în china/ cerul își scutură ochii de păun".
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum dehm...ma indoiesc ca ajungi la "perspectiva infinitului" reperand cuvantul ce il numeste...de doua-trei ori, acolo. pentru o mantra e nevoie de mai mult. dar nu-ti mai spun nimic - vad ca esti (putin) irascibil zilele astea. oricui i se poate intampla, ce-i drept.
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deDacă îmi spune cineva că poezia și mai ales foamea noastră de poezie, de un anume tip de poezie, nu sunt subiective, se ceartă rău cu mine. Uite cum se ia una bucată istorie comună, cum se apropie obiectivul de fețele personajelor principale, atât de aproape până când totul nu mai este decât un iris imens, atât de aproape încât nici nu-ți dai seama când ți-ai apropriat, fără voie, istoria. Care nu mai este deloc comună. Virgil are mare dreptate, este un altfel de poezie, un altfel de scris, și pentru aceea îl evidențiez. Absolut subiectiv.
pentru textul : Tată de duminică deRemarc partea aceasta poate mai mult decât celelalte din ciclu, poate și unde cumva o așteptam. Găsesc tulburător modul în care, așa cum remarca și Dan, ai reușit să forțezi cititorul să se suprapună unor dimensiuni diferite, pentru ca apoi să sugerezi vizual și prin cuvânt urcușul (către Dumnezeu) prin coborâre (în sine) și coborârea (către sine) prin urcare (către Dumnezeu). Complet experiment, Dorin.
pentru textul : crucile desingurul vot facut public vor fi voturile juriului. votul popular este si ramine ceea ce este: un rezultat al opiniei generale al membrilor hermeneia care aleg sa si-l exprime. stiu ca exista subiectivitate ptr textele proprii dar de vreme ce fiecare va avea dreptul sa si-o exprime influenta se anuleaza reciproc. aceasta este parerea mea.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deEu am avut mari, foarte mari probleme cu cifra patru. Atît de mari încît și astăzi am o indispoziție cînd mă gîndesc. Cîte dupa-amiezi pierdute scriind la nesfîrșit cifra patru în loc să fiu afară la joacă. Și asta cu atît mai mult cu cît în școala mea am început direct cu stiloul și niciodată cu creionul așa cum făceau alte școli. (Pentru mai tinerii mei cititori și care nu știu ce este acela un stilou, el este un instrument subțire și ascuțit care se folosea în anii '60 în clasele primare la tortura și supliciul școlarilor.) Cu timpul însă am ajuns să depășesc și să rezolv problema asta a scrierii cifrei patru. Citind expresia “mulți morți” în “povestea uitată a regilor stepei” continui să nu văd nici o problemă. Iar dacă există una cu siguranță că, așa cum am spus, nu se ridică dincolo de pretenții de gust, ceea ce este, nu-i așa, relativ. Și acum hai să răspund (la provocare): 1- nu, nu se referea doar la cititorii care aduc laude și mă uimește că Aalizei se face că nu vede cuvîntul magic acolo, cuvîntul „eventual”. În plus, a afirma că aceasta înseamnă că eu scriu „pentru anumiți cititori” este, cum spun englezii, „preposterous”. Mi se pare evident (trebuie să spun asta) răuvoitor sau cel puțin suspect faptul că Aalizei trece sub tăcere sau ignoră următoarea frază din răspunsul dat de mine lui Sapphire „Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta.”. Oare nu spune asta că și dacă aș vrea (ceea ce nu este cazul) nu aș putea să scriu „la comandă publică”? Nu cred că există cineva care să poată spune că am scris ceva în mod expres pentru că m-a rugat sau pentru a satisface preferințele acelei persoane. De asemeni, a folosi expresia mea pentru a susține că de fapt eu ignor sau resping pe cei care nu mă laudă sau mă critică aspru este absolut nejustificat. Aș minți dacă aș spune că tresalt de bucurie cînd cineva îmi critică aspru și îmi „face praf” un text. Dar asta nu a însemnat și nu înseamnă că i-aș ignora sau nu aș căuta să înțeleg punctul lor de vedere. O astfel de interpretare a cuvintelor mele este o răstălmăcire neprietenă cu adevărul. 2- faptul că „împart cititorii” mi se pare ceva absolut nevinovat. Împărțirea este o operațiune matematică obiectivă proprie gîndirii umane. Adică nu există nimic inerent rău cu ea. Toți o facem. Împărțim la doi, la trei, la nouăzeci și trei. E dreptul nostru de ființe raționale (cu partea stîngă a creierului întreagă) să o facem, nu? Problema se pune doar cu ceea ce facem cu rezultatul împărțirii noastre. Now, a spune că eu savurez doar observațiile celor contemplativ-romantici și ignor sau resping pe cei sarcastic-ludici este din nou o concluzie eminamente greșită. Evident Aalizei nu a citit prea mult din textele mele inclusiv din cele care au apărut în volumul meu pentru a vedea că am o deosebită aplecare pentru ludic și chiar sarcastic. Cei care sînt mai familiari cu scriitura mea știu că așa este cazul. În cazul de față însă eu nu m-am jucat și nu am gîndit textul la modul ludic. Dar nici nu am interzis nimănui, cu atît mai putin lui Aalizei să o facă. Expresia mea a fost „Chiar și ultima ta remarcă mă face să cred că l-ai citit în registru ludic la fel ca și cum ai modula un concert preclasic în ritmurile unii vals. Se poate obține orice dintr-un text în funcție de cutia cu oglinzi în care vrei să îl privești. Iar efortul unui cititor de a face asta nu poate fi decît apreciat.” De unde și pînă unde a înțeles Aalizei că prin aceasta eu îi resping abordarea va rămîne un mister pentru mine. Iar generalizarea concluziei lui nu face decît să mă uimească și dezamăgească în continuare. Dar asta nu mă face să nu sper că așa cum am reușit eu pînă la urmă să scriu cifra patru, tot așa cu timpul cred că și Aalizei va ajunge să înțeleagă și eventual să guste „povestea uitată a regilor stepei”.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deernst, cred ca exagerezi putin cu cenzura. nu o vad, de exemplu, pe d-na adriana lisandru cenzurând vreun text. si înca ceva: tu esti un neamt serios, renunta, te rog, la denumirea asta copilareasca de "seful duamanilor". prea suna "manelistic ".es ist nur ein Vorschlag. alles Gute.
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deIoane, micul tau fragment de proza este frumos si sensibil, transmite o emotie pe care doar poetul din tine o putea transmite. un mic univers patriarhal presarat cu nelinisti si îndoieli, cu dorinta de a uita ceva, din ceea ce, oricum, nu este de uitat.o natura statica de Rubens, în care totul se misca, dar care ramâne, totusi, neschimbata atunci când vine peste noi, prin timpuri.De remarcat.
pentru textul : poveste de noiembrie deAni, in poezie este important si ce exprimi dar si cum exprimi. Uite formulari de genul "fiorul neamului", "semnele zborului"' "intunericul neființei"' "lumina conștiinței" si mai ales excesiva utilizare a acestor constructii nu pot constitui fundament pentru o poezie de calitate. Apoi faptul ca intr-un singur vers sugerezi de trei ori ideea circularitatii "cercurile mandalei-invârtite pe mijloc" nu cred ca poate fi o virtute poetica ci numai o scapare pleonastica. Eu iti sugerez sa nu te simti neinteleasa in ceea ce scrii pentru ca din cate am observat pe aici sunt destui oameni poate mai familiarizati ca tine cu elementele unui plan hermetic ci sa intelegi ca primul nivel de care se loveste cititorul in cazul unui text este cel literal si abia apoi patrunde mai departe.
pentru textul : amfora dePagini