Beh, lasa ca mai scrie Asztalos si cate unul din asta, da' dup-aia scrie si unul din celalalt, cam asta am invatat eu din ceva viata virtuala si literara pe deasupra pe care am impartit-o cu acest co-iepure chinezesc de-al meu. Eu ti-as da si penita pentru poemul asta si stii de ce? Pentru ca melodia mea preferata e din bucata mea de paine a Romicai Puceanu si sa-mi spui tu mie care-i om si care-i caine? Dar nu dau, ca vreau sa revin la o intrebare mai veche, mai stii cum iti zicem eu de nu intelegea nimeni ce am cu tine? ca daca iti amintesti, si imi ingadui si mie sa-ti ofer o explicatie, ai o penita intelectuala de apreciere de la mine.. Cu plecaciune, Andu
Cum ajung la un calculator, am sa - l refac. E asa din word, desi era spatiat la un rand, ceva n- a iesit ca de obicei.
Sincer, nu mi- e mila , decat un pic, doar ca si eu sunt la fel tine, asa , ca utilizator de internet. :))
Am citit toate lucrările postate de Ionel Bostan pe site și recunosc, a fost un exercițiu interesant. Nu insist pe plusuri - avem deja semnale pozitive – voi trece direct la observație: autorul este îndrăgostit peste măsură de paranteze, ne oferă cu insistență, chiar în text, „note de subsol”, după părerea mea inutile, mai ales că sînt ușor de evitat/reformulat. Exemple: “până la urmă rana (mortală a) armei”- pînă la urmă rana mortală a armei. “(„mintenaș” nu se întrebuința deloc pe la noi, giurgeștenii fiind, de felul lor, mai neumblați prin lume)” –știu că autorul se întreabă dacă nu este confuz și dacă nu este cazul să ne lămurească matematic, mintenaș cu o nouă acoladă, dar nu este cazul, riscăm să insultăm inteligența cititorilor. “în ruptul capului să i se întâmple ceva lui Petrișor (cum îl botezaseră pe copil). Evident se găsesc și aici alte formulări, evitînd astfel parantezele. E păcat să oprești curgerea textului și să îl transformi într-o listă de footnotes/endnotes. Mă opresc aici, las autorului libertatea de a cumpăni. Cititorul așa cum a văzut el, Cu stimă!
I loved this one
'children rush to me like lambs to their mother-sheep'
... and only few other unwritten lines from the unwritten book.
It was a complex reading, I felt like spendind a long Sunday afternoon at the animal farm preparing a late-night lunch for whoever stays awake so long... with all those smells!
"mama poetilor ratacitori",
alma, chiar nu poate? de ce dupa atitea incercari jenante nu ai inteles ca vorbesti prostii? apreciez "altruismul" tau, vocatia asta de "maica tereza", sau "mama pisicilor", sau "mama poetilor ratacitori", sau cum oi mai vrea tu sa fii sau sa fii vazuta, dar e pur si simplu de ajuns. de unde stii tu ca el nu poate? esti editor pe hermeneia? si daca ai astfel de intrebari administrative chinuitoare de ce nu le pui acolo unde trebuie? de ce nu folosesti caile pe care le-am pus la dispozitie?
Ecaterina, 1.citez din crezul tău artistic : "gestionez patetismul ca și cum e mai important decît să gîndim în imagini de fapt ce e important și cum se împacă asta cu nevoia de fugă se mai spune că trăim prin alții" Fiecare poezie are patetismul ei și mă mir că nu știi acest lucru. 2.Ana are mere.Tu nu ai proprietatea termenilor.Poezia aste o formă de abstracțiune. 3.Ești o poetă talentată dar rebelă doar la nivelul comentariilor.La vârsta ta , crezi că ai pătruns sensurile infantilismului și te poți hazarda în asemenea aprecieri ? Eu te stimez, încearcă te rog să te ridici la valoarea poeziilor tale, Laurențiu
Poemul e bun, ideea e centrala. Insa cred ca ai introdus cam mult balast. "Fotoliul enorm din piele" cred ca e deajuns "fotoliul din piele" (ai vazut fotolii din piele mici, inghesuite?) "fara absolut niciun zgomot" la fel "fara niciun zgomot" e mai non-pleonastic, "pielita timpanului" e hilara, de ce nu simplu "in timpan, in meninge" (sau atunci in pielita timpanului si in pielicica meningelui :-) "un fel de rastignire sublima" - exagerat de ce "un fel de"? aici "intr-o rastignire sublima" ti se pare ca nu e de tine or what? "asteptari imposibile" e cliseu. Pe final nu prea mai am de carcotit :-) Un poem bun, imi place ca Virgil scrie lately. Penita nu mai dau ca dup-aia imi ies vorbe, dar se subintelege. Andu
Nu prea sunt sigură ce ai dorit tu să iasă aici, dar îți voi spune că a ieșit ceva mult prea aproape de manele, din nefericire. Cea mai relevantă sub acest aspect este strofa a patra. Nu salvează nici ușorul iz ironic, pentru că nu știu de ce am impresia că e mai mult involuntar. Încearcă să triezi singură ceea ce scrii, și să citești cât mai mult literatură. Din păcate, nu găsesc nici o soluție pentru textul acesta, altfel aș fi încercat.
vorbele tale inca o data rostite de noi nu pot fi decit altfel. doamne, ce amanuntit, explici procesul asta de emanare a sunetelor "te iubesc". parca ai ecplica un proces biochimic, sau o reactie in acest gen. probabil ca ai vrut tu rima ceea in final, pe mine nu m-a impresionat, dar daca este moftul tau. fie.
Dargă Marina, mulțumesc pentru comentariu. Am corectat greșeala de tipar. Și mie îmi place mult Sofia Vicoveanca, și nu numai pentru că e bucovineancă. După părerea mea e una din cele mai valoroase voci ale folclorului românesc. Cum i-am promis și Leei, va veni și continuarea cum găsesc ceva timp și inspirație. Iar când se vor strânge destule istorii din munții unde am copilărit, poate că voi încerca și să le public într-un mic volumaș. Povestea cu ciobanii ("Așa ceva nu se există") a apărut deja în "Nord Literar" la Baia Mare...
ce e aia „ființă agonică”? ce e aia „cetate agonică”? „lume agonică”? ce fel de „complement” este cuvîntul „vitualiter”? Personal nu văd polemica. Văd însă parodia.
da, aşa înţelesesem când am citit comentariul. ai dreptate în legătură cu repetiţiile, însă eu cred că asta face textul să fie diferit, îi dă un caracter personal pentru că, de fapt, e un poem confesiv. voi ţine cont totuşi de sugestia ta. mulţumesc :)
Gasesc aici o perspectiva eccelctica superioara celor incercate de Virgil si Ela in poeziile de astazi insa cred ca tehnicizezi prea mult... poeziile tale ajung sa fie ca niste pasari impaiate, aproape perfect realizate dar fara viata... simte-te libera sa gresesti si sa nu-ti pese de asta... e ciudat textul acesta care nu stie sa se apropie de lector... fa-l viu Alina, resusciteaza ce mai merita sa fie spus. Si vorba unui prieten comun... cai batatorite la nivelul ideii.
Marina, îți respect părerea și-ți mulțumesc pentru sinceritate. Eu așteptam să-mi comentezi poemul Copac și chiar sunt curios să aflu părerea ta. Cu respect și prietenie
Cîtă cursivitate! Te citesc cu mare plăcere! Ador textele care se desfășoară cu atîta seninătate în curgere încît simți că alergi. Bun, asta e legat de construcție. Acum.. de conținut. Ideea de eu-Dumnezeu, cădere, unic Dumnezeu, dialog cu Dumnezeu, condiția umană, nu e nouă dar nici nu tocmai obosește, că s-ar sinucide toți filozofii. Ideea se digeră relativ ușor tocmai din cauza discursului cursiv, ironiei și sarcasmului. Face dintr-o lectură care în sine are un subiect greu, să discuți spiritualul în termeni de micoze.. nu-i tocmai de colea. Oricum, ești cel mai bun prozator care îl descopăr în ultima vreme. Ah și ce mă bucur, și ce mai sper că textul asta nu e a one time thing behavior.
Dacă toate micile întâmplări din viața noastră gen "twilight yone" ar fi poezie... Se înțelege foarte bine, chiar prea "facil" "mesajul", dar am impresia că am citit un mesaj într-o sticlă... pe masa din bucătărie, nu în ocean. Facil, cu alte cuvinte, iar poezia chiar lipsește. Desigur, este doar părerea mea, la fel ca și a antecomentatorului meu. Poți să răspunzi la fel, dar cel mai important este că tu știi să scrii în acea "zicere liberă" și să-ți iasă și poezie, dar aici nu e nimic de felul acesta. Fii tu mai exigent cu tine, până să fim noi. Din autosuficiență nu progresezi. Mai bine să îți spui tu singur că nu e bine, iar noi să te lăudăm, decât invers.
Ela, cum am mai spus, încerc să lucrez poemele în ultimul timp, să le concentrez, să ma debarasez de încărcături inutile. acest poem pe care tu îl apreciezi, nu este unul lucrat, este scris ca toate celelalte scrieri ale mele... dacă ție ți-a plăcut și nu ai găsit nimic de modificat, este un lucru extraordinar pentru mine. este un pas înainte. dacă tot mi-ai vorbit de un viitor volum la comentariul anterior, îl aleg și pe acesta, nu?:) p.s. - este o stare de detașare, un alt vis... liane și umbre. Madim
citeodata declansezi nostalgia fara sa te gindesti la consecinte... versurile acestea sint deosebite: "firav, mic și gârbovit, bunicul meu vorbește în fiecare zi, vorbe lungi, cu dumnezeu" de unde ti-a venit titlul? este un citat?
multumesc, Virgil. nu, nu e construita in graba, ci in ultimele 7 zile. si chiar a fost corectata si acum, desi e putin dificil fiindca nu sunt la mine. incerc sa fiu exigenta. uneori reusesc, alteori nu pana la nivelul exigentei celorlalti. multe lucruri s-au folosit in poezie, dar nu stiu daca in contexte similare, am participat deja la o intalnire unde s-a discutat mult pe tema ce anume se mai poate scrie original, inedit, nou in asa fel incit sa nu fie nici artificial, nici fortat. oricum, nu am scris banal. multumesc pentru parere voi tine seama. mi-ar fi placut sa stiu parerea ta si pe unul din textele mai bune, in caz ca ai gasit pana acum.
Când mi-am intitulat cartea „Dincolo de ironie şi ironism” care a consemnat parcurgerea unui purgatoriu – amintirea acestei parcurgeri mă bântuie încă şi vreau să scap de ea dar e prea curând – mă refeream la negativitatea unei asemenea „ironii” marca PoMo. Dar iată că există şi una stenică în care jocul inteligenţei încântă. Aşa cum rezultă şi din textul de mai sus, precum şi din cele două com-uri anterioare.
lucian, surprinzatoare perceptia ta asupra poemului. insa, ptr mine, e vorba despre faptul de a merge impreuna, de a potrivi pasul, miscarea, gandul -asemenea emotiei unui dans- iar aici, fireste, nu e vorba de nicio amenintare sau altceva, ci, pur si simplu, de acord. daca privirea soarbe, da. se mai numeste si obiectivare, adica deschidere care inchide. multumesc mult ptr semnul tau de azi
înclin să îți dau dreptate în distihul al treilea. am să văd când îmi va veni cheful ce și cum voi înlocui. acum e o vreme aiurea pe aici. nici la cumpărături nu îmi vine să ies:)
mulțumesc frumos de semn și sugestii, Adrian!
Marian, as citi cu placere o asemenea replica... cu atat mai mult cu cat simt ca va fi in hutula si esperanto cel putin. Varianta in limba sparga totusi las-o la mine, ok? Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Beh, lasa ca mai scrie Asztalos si cate unul din asta, da' dup-aia scrie si unul din celalalt, cam asta am invatat eu din ceva viata virtuala si literara pe deasupra pe care am impartit-o cu acest co-iepure chinezesc de-al meu. Eu ti-as da si penita pentru poemul asta si stii de ce? Pentru ca melodia mea preferata e din bucata mea de paine a Romicai Puceanu si sa-mi spui tu mie care-i om si care-i caine? Dar nu dau, ca vreau sa revin la o intrebare mai veche, mai stii cum iti zicem eu de nu intelegea nimeni ce am cu tine? ca daca iti amintesti, si imi ingadui si mie sa-ti ofer o explicatie, ai o penita intelectuala de apreciere de la mine.. Cu plecaciune, Andu
pentru textul : Bestial Planet deCum ajung la un calculator, am sa - l refac. E asa din word, desi era spatiat la un rand, ceva n- a iesit ca de obicei.
pentru textul : construct deSincer, nu mi- e mila , decat un pic, doar ca si eu sunt la fel tine, asa , ca utilizator de internet. :))
Am citit toate lucrările postate de Ionel Bostan pe site și recunosc, a fost un exercițiu interesant. Nu insist pe plusuri - avem deja semnale pozitive – voi trece direct la observație: autorul este îndrăgostit peste măsură de paranteze, ne oferă cu insistență, chiar în text, „note de subsol”, după părerea mea inutile, mai ales că sînt ușor de evitat/reformulat. Exemple: “până la urmă rana (mortală a) armei”- pînă la urmă rana mortală a armei. “(„mintenaș” nu se întrebuința deloc pe la noi, giurgeștenii fiind, de felul lor, mai neumblați prin lume)” –știu că autorul se întreabă dacă nu este confuz și dacă nu este cazul să ne lămurească matematic, mintenaș cu o nouă acoladă, dar nu este cazul, riscăm să insultăm inteligența cititorilor. “în ruptul capului să i se întâmple ceva lui Petrișor (cum îl botezaseră pe copil). Evident se găsesc și aici alte formulări, evitînd astfel parantezele. E păcat să oprești curgerea textului și să îl transformi într-o listă de footnotes/endnotes. Mă opresc aici, las autorului libertatea de a cumpăni. Cititorul așa cum a văzut el, Cu stimă!
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deI loved this one
pentru textul : Well... de'children rush to me like lambs to their mother-sheep'
... and only few other unwritten lines from the unwritten book.
It was a complex reading, I felt like spendind a long Sunday afternoon at the animal farm preparing a late-night lunch for whoever stays awake so long... with all those smells!
"mama poetilor ratacitori",
pentru textul : Viraj mult prea strâns dealma, chiar nu poate? de ce dupa atitea incercari jenante nu ai inteles ca vorbesti prostii? apreciez "altruismul" tau, vocatia asta de "maica tereza", sau "mama pisicilor", sau "mama poetilor ratacitori", sau cum oi mai vrea tu sa fii sau sa fii vazuta, dar e pur si simplu de ajuns. de unde stii tu ca el nu poate? esti editor pe hermeneia? si daca ai astfel de intrebari administrative chinuitoare de ce nu le pui acolo unde trebuie? de ce nu folosesti caile pe care le-am pus la dispozitie?
Ecaterina, 1.citez din crezul tău artistic : "gestionez patetismul ca și cum e mai important decît să gîndim în imagini de fapt ce e important și cum se împacă asta cu nevoia de fugă se mai spune că trăim prin alții" Fiecare poezie are patetismul ei și mă mir că nu știi acest lucru. 2.Ana are mere.Tu nu ai proprietatea termenilor.Poezia aste o formă de abstracțiune. 3.Ești o poetă talentată dar rebelă doar la nivelul comentariilor.La vârsta ta , crezi că ai pătruns sensurile infantilismului și te poți hazarda în asemenea aprecieri ? Eu te stimez, încearcă te rog să te ridici la valoarea poeziilor tale, Laurențiu
pentru textul : ochiul lui van gogh deNu-mi amintesc, era un cântec, am redat textul din memorie. L-am şters.
pentru textul : Timp şi nisip dePoemul e bun, ideea e centrala. Insa cred ca ai introdus cam mult balast. "Fotoliul enorm din piele" cred ca e deajuns "fotoliul din piele" (ai vazut fotolii din piele mici, inghesuite?) "fara absolut niciun zgomot" la fel "fara niciun zgomot" e mai non-pleonastic, "pielita timpanului" e hilara, de ce nu simplu "in timpan, in meninge" (sau atunci in pielita timpanului si in pielicica meningelui :-) "un fel de rastignire sublima" - exagerat de ce "un fel de"? aici "intr-o rastignire sublima" ti se pare ca nu e de tine or what? "asteptari imposibile" e cliseu. Pe final nu prea mai am de carcotit :-) Un poem bun, imi place ca Virgil scrie lately. Penita nu mai dau ca dup-aia imi ies vorbe, dar se subintelege. Andu
pentru textul : memento II deNu prea sunt sigură ce ai dorit tu să iasă aici, dar îți voi spune că a ieșit ceva mult prea aproape de manele, din nefericire. Cea mai relevantă sub acest aspect este strofa a patra. Nu salvează nici ușorul iz ironic, pentru că nu știu de ce am impresia că e mai mult involuntar. Încearcă să triezi singură ceea ce scrii, și să citești cât mai mult literatură. Din păcate, nu găsesc nici o soluție pentru textul acesta, altfel aș fi încercat.
pentru textul : reborn devorbele tale inca o data rostite de noi nu pot fi decit altfel. doamne, ce amanuntit, explici procesul asta de emanare a sunetelor "te iubesc". parca ai ecplica un proces biochimic, sau o reactie in acest gen. probabil ca ai vrut tu rima ceea in final, pe mine nu m-a impresionat, dar daca este moftul tau. fie.
pentru textul : Metamorfoze deAm fost contactat de cenaclul RefleXos. Te rog caută-mă pentru detalii la adresa de mail din profil.
Se pare că adresa ta nu e validă.
Toate cele bune!
pentru textul : Premiile "RefleXos" deDargă Marina, mulțumesc pentru comentariu. Am corectat greșeala de tipar. Și mie îmi place mult Sofia Vicoveanca, și nu numai pentru că e bucovineancă. După părerea mea e una din cele mai valoroase voci ale folclorului românesc. Cum i-am promis și Leei, va veni și continuarea cum găsesc ceva timp și inspirație. Iar când se vor strânge destule istorii din munții unde am copilărit, poate că voi încerca și să le public într-un mic volumaș. Povestea cu ciobanii ("Așa ceva nu se există") a apărut deja în "Nord Literar" la Baia Mare...
pentru textul : Fiarele (I) dece e aia „ființă agonică”? ce e aia „cetate agonică”? „lume agonică”? ce fel de „complement” este cuvîntul „vitualiter”? Personal nu văd polemica. Văd însă parodia.
pentru textul : clona_terorista deda, aşa înţelesesem când am citit comentariul. ai dreptate în legătură cu repetiţiile, însă eu cred că asta face textul să fie diferit, îi dă un caracter personal pentru că, de fapt, e un poem confesiv. voi ţine cont totuşi de sugestia ta. mulţumesc :)
pentru textul : trembling deGasesc aici o perspectiva eccelctica superioara celor incercate de Virgil si Ela in poeziile de astazi insa cred ca tehnicizezi prea mult... poeziile tale ajung sa fie ca niste pasari impaiate, aproape perfect realizate dar fara viata... simte-te libera sa gresesti si sa nu-ti pese de asta... e ciudat textul acesta care nu stie sa se apropie de lector... fa-l viu Alina, resusciteaza ce mai merita sa fie spus. Si vorba unui prieten comun... cai batatorite la nivelul ideii.
pentru textul : shortcut to L.L. desi inlocuieste si jedegetele alea sau ce-s ele cu degetele
pentru textul : Umbra. deMarina, îți respect părerea și-ți mulțumesc pentru sinceritate. Eu așteptam să-mi comentezi poemul Copac și chiar sunt curios să aflu părerea ta. Cu respect și prietenie
pentru textul : Haiku-uri deCîtă cursivitate! Te citesc cu mare plăcere! Ador textele care se desfășoară cu atîta seninătate în curgere încît simți că alergi. Bun, asta e legat de construcție. Acum.. de conținut. Ideea de eu-Dumnezeu, cădere, unic Dumnezeu, dialog cu Dumnezeu, condiția umană, nu e nouă dar nici nu tocmai obosește, că s-ar sinucide toți filozofii. Ideea se digeră relativ ușor tocmai din cauza discursului cursiv, ironiei și sarcasmului. Face dintr-o lectură care în sine are un subiect greu, să discuți spiritualul în termeni de micoze.. nu-i tocmai de colea. Oricum, ești cel mai bun prozator care îl descopăr în ultima vreme. Ah și ce mă bucur, și ce mai sper că textul asta nu e a one time thing behavior.
pentru textul : Jurnalul unui condamnat deDacă toate micile întâmplări din viața noastră gen "twilight yone" ar fi poezie... Se înțelege foarte bine, chiar prea "facil" "mesajul", dar am impresia că am citit un mesaj într-o sticlă... pe masa din bucătărie, nu în ocean. Facil, cu alte cuvinte, iar poezia chiar lipsește. Desigur, este doar părerea mea, la fel ca și a antecomentatorului meu. Poți să răspunzi la fel, dar cel mai important este că tu știi să scrii în acea "zicere liberă" și să-ți iasă și poezie, dar aici nu e nimic de felul acesta. Fii tu mai exigent cu tine, până să fim noi. Din autosuficiență nu progresezi. Mai bine să îți spui tu singur că nu e bine, iar noi să te lăudăm, decât invers.
pentru textul : arie de acoperire dedragut acest semn amical ,stimata ioana...
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită desterge cealalta postare.
pentru textul : Săgeata deEla, cum am mai spus, încerc să lucrez poemele în ultimul timp, să le concentrez, să ma debarasez de încărcături inutile. acest poem pe care tu îl apreciezi, nu este unul lucrat, este scris ca toate celelalte scrieri ale mele... dacă ție ți-a plăcut și nu ai găsit nimic de modificat, este un lucru extraordinar pentru mine. este un pas înainte. dacă tot mi-ai vorbit de un viitor volum la comentariul anterior, îl aleg și pe acesta, nu?:) p.s. - este o stare de detașare, un alt vis... liane și umbre. Madim
pentru textul : Liane și umbre deMultumesc, Cristina,
pentru textul : Alt eu fără oase deDa, iti este parmis. Intotdeauna!
am retinut pentru reflectare!!!
citeodata declansezi nostalgia fara sa te gindesti la consecinte... versurile acestea sint deosebite: "firav, mic și gârbovit, bunicul meu vorbește în fiecare zi, vorbe lungi, cu dumnezeu" de unde ti-a venit titlul? este un citat?
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" demultumesc, Virgil. nu, nu e construita in graba, ci in ultimele 7 zile. si chiar a fost corectata si acum, desi e putin dificil fiindca nu sunt la mine. incerc sa fiu exigenta. uneori reusesc, alteori nu pana la nivelul exigentei celorlalti. multe lucruri s-au folosit in poezie, dar nu stiu daca in contexte similare, am participat deja la o intalnire unde s-a discutat mult pe tema ce anume se mai poate scrie original, inedit, nou in asa fel incit sa nu fie nici artificial, nici fortat. oricum, nu am scris banal. multumesc pentru parere voi tine seama. mi-ar fi placut sa stiu parerea ta si pe unul din textele mai bune, in caz ca ai gasit pana acum.
pentru textul : downtown deCând mi-am intitulat cartea „Dincolo de ironie şi ironism” care a consemnat parcurgerea unui purgatoriu – amintirea acestei parcurgeri mă bântuie încă şi vreau să scap de ea dar e prea curând – mă refeream la negativitatea unei asemenea „ironii” marca PoMo. Dar iată că există şi una stenică în care jocul inteligenţei încântă. Aşa cum rezultă şi din textul de mai sus, precum şi din cele două com-uri anterioare.
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! delucian, surprinzatoare perceptia ta asupra poemului. insa, ptr mine, e vorba despre faptul de a merge impreuna, de a potrivi pasul, miscarea, gandul -asemenea emotiei unui dans- iar aici, fireste, nu e vorba de nicio amenintare sau altceva, ci, pur si simplu, de acord. daca privirea soarbe, da. se mai numeste si obiectivare, adica deschidere care inchide. multumesc mult ptr semnul tau de azi
pentru textul : (hai, vii?) deînclin să îți dau dreptate în distihul al treilea. am să văd când îmi va veni cheful ce și cum voi înlocui. acum e o vreme aiurea pe aici. nici la cumpărături nu îmi vine să ies:)
mulțumesc frumos de semn și sugestii, Adrian!
am să păstrez totuși pronumele din final.
pentru textul : în toate drumurile mele respinse deMarian, as citi cu placere o asemenea replica... cu atat mai mult cu cat simt ca va fi in hutula si esperanto cel putin. Varianta in limba sparga totusi las-o la mine, ok? Bobadil.
pentru textul : un fragment întreg demultumesc. am cautat sa vad cum as putea poetiza partile respective si mi-a iesit asta. nu stiu daca e neaparat mai bine sau mai rau.
pentru textul : policrom dePagini