o romanță fără valoare poetică ci mai mult sentimentală... eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri.. decât /A plecat un tren din gară și cu el - iubirea mea ce m-oi face fără ea A plecat un tren din gară/ aduce a folclorul copiilor, a bilet tras de papagal in care citim ce va să aducă pe felia din ce in ce mai neagra de paine ziua de mâine. sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca. K
Tema oglinzii si toate interpretarile posibile pornind de la aceasta reprezinta deja un loc comun in literatura insa remarc modul in care Sixtus reuseste sa ipostazieze relatia fiintei umane cu sine, o legatura care poate fi reala sau nu insa care este in masura sa genereze acea tensiune de care este nevoie pentru ca omul sa se cunoasca mai mult decat epidermic. Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc", poate pentru a nuanta nivelul la care se afla subiectul, la care se adauga si utilizarea lui " în" fata de "la", desigur cu raportare la oglinda. Textul insusi este o colectie de trei cioburi si Sixtus are destul tact incat sa lase cititorului posibilitatea sa-si genereze propria oglinda, propria iluzie, as adauga ca si opinie personala. Cat dintre ceea ce suntem se exileaza prin ochi in afara noastra si cat se intoarce ca si reprezentare genereaza cu siguranta un paradox.
Doru, cred că așa trebuie să arate proza scurtă, foarte comprimată, esențializată ca idei, sentimente, dar și ca subiect. Un fel de roman-pastila cu secvențe decupate, aparent fără legătură între ele. Cu astfel de notații de adâncime: "Îmi doresc o prezență dar întristarea este inviolabilă, aneantizantă." Sau " Nimeni nu rezistă în preajma unei permanente mânii. " E fragment de jurnal, nu?
Dorin, mă bucur mult că ți-a plăcut prima strofă.Poezia a suferit mai multe transformări până la această formă.Pentru mine debutul pe Hermeneia constituie un prim pas cu dreptul, datorită semnului de apreciere lăsat de tine. Aștept și amendamentele. Cu stimă, Laurențiu
Bun poem, are atmosfera si chiar o componenta vizuala destul de accentuata. N-am inteles prea bine exprimarea din "si de la o vreme fireasca", sa fie vremea asta fireasca adica nu e nefireasca... sau fuga sa fie "fireasca"... oricum, ceva e in neregula cu sintagma aia din final. Cred ca mai simplu si mai clar ar fi "nu mai zic de fuga după primul vagon și fireasca la o vreme după ultimul " Placut, Andu
Încercarea de a fabrica poezii, te face să pierzi încet din forță. Poate că poezia și cuvintele alese nu sunt cele mai fericite, dar nu am vrut să "lucrez" textul, am vrut să las fluxul de imagini să mă inunde și să scriu exact ce simt. Împreună suntem la începutul unui drum, personal vreau să las minciuna deoparte de poezie și, cel mai important, să învăț de pe urma feed-back-ului creat aici. Am găsit acest site, căutand poeziile lui Virgil, și așa cum mai spuneam, îmi place aici. Profetul a observat foarte bine, este în mine o revoltă, măcar într-un final de poezie, pentru tot ce ni se întâmplă nouă și celor din jurul nostru. Noroc că avem puterea să evadăm din cotidian. Cailean, la 1096 este atestat Oxford, pe la 1694 apare și o Academie Domnească la noi... e mult de recuperat. Până atunci suntem cu barza, vaca și broasca... sau, mai rău, cu stiuca, racu' și broasca. Obișnuit cu alt gen de site în care fiecare se comentează pe sine prin alții, vă mulțumesc că ați venit pe pagina mea. s.
M-ai trimis cu gândul la Bonnie & Clide, un film aș spune eu de referință, numai că de data aceasta spargerea ar fi la cea mai parșivă bancă din lume, aceea a timpului. Să nu dai vina pe mine că ți-am dat idei! Eu sunt de partea legii, știi? ;-) Interesant. Un altfel de Vladimir aici. Și totuși... nu ne păcălești, șarpele acela de metal îmi face impresia că undeva se pregătește o trecere.
Iertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
Marga
Revin, Poate ca am fost neintelegator, deci sunt pregatit sa mi se explice, daca cineva doreste acest lucru. Rafael, dupa aceea m-am gandit ca poate oi fi din neamul Santis iar eu sunt imbecil? Andu
singura problemă este că ionuț caragea nu s-a prins despre ce este vorba în acest text. probabil titlul e mai greu de citit. în rest toate sînt bune și frumoase pe frontul de vest.
Recunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
Acest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!
Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
Ai un typos in titlu. Personal, cred ca fragmentul asta ar fi trebuit postat pe fragmente ori fragmentat. Iti spun sincer, nu am rezistat pina la capat.
Raluca Blezniuc, preferabil ar fi ca textele pentru concurs să fie inedite. Sincer, am întâlnit şi texte postate pe NET, în grupajele concurenţilor - la ediţiile anterioare. Au uitat să şi le şteargă, vremelnic, de-acolo, de unde le-au postat.
Si barbatii tac...intimidati, oare, de trecerea olimpianului meu? :) Doamnelor, multumesc...femeile eu mai mult curaj, se pare. textul este scris prin 2007 si acum recitindu-l, vad ca si mie-mi place (inca). :). ceea ce nu se intampla prea des...
interesanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.
tu si nicodem, in saptamana Craciunului gasiti normal in a numi Fecioara Maria "borta naparcii"
aberați. în primu rînd că comentariile mele n-au dat exemple din text, apoi că nicodem nu spune asta. de unde dedus așa ceva, ați dedus prost. iată cum începe poemu:
la gura bortei năpârcii
fecioara naşte Copilul,
același lucru cu la gura scobiturii sau la intrarea în peșteră. deci nimic din ce ați înțeles
Textul este, într-adevăr, închegat și limpede. Dar sunt convinsă că se vor găsi destui care să îl citească ridicând din sprânceană. Cum despre tradiția toltecă știu prea puține, pentru mine a fost și foarte instructiv, mai ales că mi-a permis să mai leg niște ițe între ele. Concluziile pe care le-am tras vor rămâne pentru mine, deocamdată, asta ca să nu vă determin să-mi spuneți iarăși: "ai puțintică răbdare!" :) Am o nelamurire, totuși: spuneti că vă veti strădui să nu deveniți esoteric. Iar eu nu prea înțeleg cum se poate vorbi despre acea tendință la care faceți referire (Sacralitea esoterică transcultutală) păstrandu-te pe scoarța exoterică. Cât despre hamuri...eu mă tem că ar fi prea largi pentru mine. Din motive diverse, dintre care unele similare cu ale dumneavoastră. :) Dar, cum subiectul este fascinant, nu mă îndoiesc că oferta dumneavoastră nu va rămâne fără răspuns.
paul, semnul tău l-am văzut dimineaţă şi mi-a înseninat o zi pe care ştiam că trebuie s-o petrec pe drumuri, cu treburi. eu îţi mulţumesc şi mă bucur că ai o impresie favorabilă despre ceea ce scriu. am să mă străduiesc, deşi nu ştiu dacă e cuvântul potrivit, să menţin trend-ul, să-l îmbunătăţesc, să sap mai adânc:)
o seară plăcută şi ţie.
nu știu de ce zîmbesc dar zîmbesc. începînd de la ”hai să privim” am așa o impresie că te-ai plictisit și ai scris cam ce ți-a venit la mînă sau la inimă. telentul Alinei Manole e că și atunci cînd cîntă în doru' lelii o face destul de bine. deh, ce să îi faci, așa sînt poeții... sau poetesele
Și care e experimentul? să vezi dacă avem răbdare să citim atît de mult? Pînă una alta m-am împiedicat în „că încît” din versul 4. În ce privește faptul că l-ai încadrat ca și colaj poetic, poți să explici puțin de ce ai făcut asta? E făcut împreună cu cineva? În ce sens e colaj?
dom'le, bobadil. tu ești ca vitamina C. nelipsit în fiecare zi. chiar că mă bine dispui. dar uite, am o rugăminte. cu privire la oricine altcineva aici pe hermeneia, și cu privire la mine, te rog lasă familiile oamenilor în pace și out of our discutions. ok? te asigur că e ultima dată cînd te rog. la fel și cu privire la alte detalii personale care nu au nicio legătură cu textul.
Un text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
Pentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
în urma votului public, remarc următoarele, cu aproximările de rigoare, desigur:
peste jumătate dintre concurenţi au obţinut un punctaj peste 10,
o cincime dintre concurenţi au fost notaţi de cel puţin patru membri,
în primii cinci, punctaj strâns . şi aici vin cu o observaţie: locurile 2 şi 3 trebuie schimbate între ele. punctajul textului de pe locul 3 este de 34 de puncte, nu de 30.
mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
reţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o romanță fără valoare poetică ci mai mult sentimentală... eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri.. decât /A plecat un tren din gară și cu el - iubirea mea ce m-oi face fără ea A plecat un tren din gară/ aduce a folclorul copiilor, a bilet tras de papagal in care citim ce va să aducă pe felia din ce in ce mai neagra de paine ziua de mâine. sixtus, domnul meu, ceva e putred in danemarca. K
pentru textul : De inima albastră deTema oglinzii si toate interpretarile posibile pornind de la aceasta reprezinta deja un loc comun in literatura insa remarc modul in care Sixtus reuseste sa ipostazieze relatia fiintei umane cu sine, o legatura care poate fi reala sau nu insa care este in masura sa genereze acea tensiune de care este nevoie pentru ca omul sa se cunoasca mai mult decat epidermic. Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc", poate pentru a nuanta nivelul la care se afla subiectul, la care se adauga si utilizarea lui " în" fata de "la", desigur cu raportare la oglinda. Textul insusi este o colectie de trei cioburi si Sixtus are destul tact incat sa lase cititorului posibilitatea sa-si genereze propria oglinda, propria iluzie, as adauga ca si opinie personala. Cat dintre ceea ce suntem se exileaza prin ochi in afara noastra si cat se intoarce ca si reprezentare genereaza cu siguranta un paradox.
pentru textul : Oglinda deDoru, cred că așa trebuie să arate proza scurtă, foarte comprimată, esențializată ca idei, sentimente, dar și ca subiect. Un fel de roman-pastila cu secvențe decupate, aparent fără legătură între ele. Cu astfel de notații de adâncime: "Îmi doresc o prezență dar întristarea este inviolabilă, aneantizantă." Sau " Nimeni nu rezistă în preajma unei permanente mânii. " E fragment de jurnal, nu?
pentru textul : Tacut deRe-editează textul, alfel va fi șters
pentru textul : căciula cu patru bilețele deDorin, mă bucur mult că ți-a plăcut prima strofă.Poezia a suferit mai multe transformări până la această formă.Pentru mine debutul pe Hermeneia constituie un prim pas cu dreptul, datorită semnului de apreciere lăsat de tine. Aștept și amendamentele. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : Licuriciul din amforă demulțumesc pentru trecere și opinii
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi deMulţumesc Silvia, este într-adevăr un analgezic dulce-amar.
pentru textul : Haiku deBun poem, are atmosfera si chiar o componenta vizuala destul de accentuata. N-am inteles prea bine exprimarea din "si de la o vreme fireasca", sa fie vremea asta fireasca adica nu e nefireasca... sau fuga sa fie "fireasca"... oricum, ceva e in neregula cu sintagma aia din final. Cred ca mai simplu si mai clar ar fi "nu mai zic de fuga după primul vagon și fireasca la o vreme după ultimul " Placut, Andu
pentru textul : umbrele cu oameni deÎncercarea de a fabrica poezii, te face să pierzi încet din forță. Poate că poezia și cuvintele alese nu sunt cele mai fericite, dar nu am vrut să "lucrez" textul, am vrut să las fluxul de imagini să mă inunde și să scriu exact ce simt. Împreună suntem la începutul unui drum, personal vreau să las minciuna deoparte de poezie și, cel mai important, să învăț de pe urma feed-back-ului creat aici. Am găsit acest site, căutand poeziile lui Virgil, și așa cum mai spuneam, îmi place aici. Profetul a observat foarte bine, este în mine o revoltă, măcar într-un final de poezie, pentru tot ce ni se întâmplă nouă și celor din jurul nostru. Noroc că avem puterea să evadăm din cotidian. Cailean, la 1096 este atestat Oxford, pe la 1694 apare și o Academie Domnească la noi... e mult de recuperat. Până atunci suntem cu barza, vaca și broasca... sau, mai rău, cu stiuca, racu' și broasca. Obișnuit cu alt gen de site în care fiecare se comentează pe sine prin alții, vă mulțumesc că ați venit pe pagina mea. s.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deCezar, îţi mulţumesc frumos pentru oprire. (cu întărziere din cauze obiective, te asigur.). toate bune, Daniela
pentru textul : eram tânără şi te iubeam deM-ai trimis cu gândul la Bonnie & Clide, un film aș spune eu de referință, numai că de data aceasta spargerea ar fi la cea mai parșivă bancă din lume, aceea a timpului. Să nu dai vina pe mine că ți-am dat idei! Eu sunt de partea legii, știi? ;-) Interesant. Un altfel de Vladimir aici. Și totuși... nu ne păcălești, șarpele acela de metal îmi face impresia că undeva se pregătește o trecere.
pentru textul : Drumul mătăsii deIertată să îmi fie intervenția dacă este considerată nepotrivită, sau prea săptămânală, sau prea acidă, ceva de genul celor spuse de domnul 'trei de A doamne și toți trei' care deși afirmă că 'nu toți bărbații e porci' nu vine și cu argumente deci se cam contrazice... stimate autor, de ce trebuie să citim aceste 'variante' de exercițiu sub semnătura Dvs. în loc să vă introduceți singur aceste exerciții la șantier, crescând astfel audiența și implicit și credibilitatea secțiunii respective? Altfel care mai este rolul șantierului decât acela de a găzdui asemenea jocuri literare, unele mai puțin reușite, altele și mai puțin reușite? Eu nu îndrăznesc să spun că textul este slab, mi-e teamă, mi-e chiar frică, eu spun doar că autorul se joacă... cu textul și cu noi, arogându-și poate dreptul de a face orice pe tarlaua sa. Dar asta ar fi o atitudine atât de tipic românească, de care nu cred că Virgil, care își petrece viața în însorita Californie de atâta vreme, nu s-ar fi dezbărat deja. Deci, sunt confuză, mintea îmi spune una iar sufletul alta. Despre text un singur lucru... cuvântul 'băltoacă' este nepoetic și vulgar, încât pentru mine anulează această timidă încercare de poetizare a fenomenului transformării luminii.
pentru textul : dade I - varianta 2 deMarga
Revin, Poate ca am fost neintelegator, deci sunt pregatit sa mi se explice, daca cineva doreste acest lucru. Rafael, dupa aceea m-am gandit ca poate oi fi din neamul Santis iar eu sunt imbecil? Andu
pentru textul : excalibur desingura problemă este că ionuț caragea nu s-a prins despre ce este vorba în acest text. probabil titlul e mai greu de citit. în rest toate sînt bune și frumoase pe frontul de vest.
pentru textul : Umbra. deRecunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
pentru textul : sofa chess deAcest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!
Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deAi un typos in titlu. Personal, cred ca fragmentul asta ar fi trebuit postat pe fragmente ori fragmentat. Iti spun sincer, nu am rezistat pina la capat.
pentru textul : Cruciada nebunilor deRaluca Blezniuc, preferabil ar fi ca textele pentru concurs să fie inedite. Sincer, am întâlnit şi texte postate pe NET, în grupajele concurenţilor - la ediţiile anterioare. Au uitat să şi le şteargă, vremelnic, de-acolo, de unde le-au postat.
pentru textul : Concurs de poezie deSi barbatii tac...intimidati, oare, de trecerea olimpianului meu? :) Doamnelor, multumesc...femeile eu mai mult curaj, se pare. textul este scris prin 2007 si acum recitindu-l, vad ca si mie-mi place (inca). :). ceea ce nu se intampla prea des...
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deinteresanta "povestea" si cred ca s-ar putea spune multe. eu am participat doar la o singura Virtualie si cred ca exista ceva acolo ce nu poate fi transpus in cuvinte. este oare cuvintul "emulatie" potrivit? imi aduce aminte (daca pot spune asta) de spiritul cafenelor pariziene, de camaraderia boema a poetilor, pictorilor, muzicienilor si artistilor in harlem, san francisco sau weimar. e un talent sa poti incuraja arta in formele ei nascinde dar e si un mai mare talent sa ii poti face pe artisti, aceasta sub-specie ciudata de homo sapiens, sa interactioneze si sa scoata arta din ei. ca o observatie tehnica pentru emilian. pentru ca pozele au o rezolutie destul de slaba probabil ca nu ar fi fost nevoie sa le maresti asa de mult ci sa le pastrezi la o dimensiune ceva mai mica. asta ar fi ajutat si la pastrarea claritatii lor precum si la nestricarea frameworkului. thanks again emil.
pentru textul : un fel de poveste dede unde și pînă unde asta:
tu si nicodem, in saptamana Craciunului gasiti normal in a numi Fecioara Maria "borta naparcii"
aberați. în primu rînd că comentariile mele n-au dat exemple din text, apoi că nicodem nu spune asta. de unde dedus așa ceva, ați dedus prost. iată cum începe poemu:
la gura bortei năpârcii
fecioara naşte Copilul,
același lucru cu la gura scobiturii sau la intrarea în peșteră. deci nimic din ce ați înțeles
pentru textul : noapte cu plată deTextul este, într-adevăr, închegat și limpede. Dar sunt convinsă că se vor găsi destui care să îl citească ridicând din sprânceană. Cum despre tradiția toltecă știu prea puține, pentru mine a fost și foarte instructiv, mai ales că mi-a permis să mai leg niște ițe între ele. Concluziile pe care le-am tras vor rămâne pentru mine, deocamdată, asta ca să nu vă determin să-mi spuneți iarăși: "ai puțintică răbdare!" :) Am o nelamurire, totuși: spuneti că vă veti strădui să nu deveniți esoteric. Iar eu nu prea înțeleg cum se poate vorbi despre acea tendință la care faceți referire (Sacralitea esoterică transcultutală) păstrandu-te pe scoarța exoterică. Cât despre hamuri...eu mă tem că ar fi prea largi pentru mine. Din motive diverse, dintre care unele similare cu ale dumneavoastră. :) Dar, cum subiectul este fascinant, nu mă îndoiesc că oferta dumneavoastră nu va rămâne fără răspuns.
pentru textul : (1) Până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții [și îngerii]. Azi, «Vrăjitorii tolteci» depaul, semnul tău l-am văzut dimineaţă şi mi-a înseninat o zi pe care ştiam că trebuie s-o petrec pe drumuri, cu treburi. eu îţi mulţumesc şi mă bucur că ai o impresie favorabilă despre ceea ce scriu. am să mă străduiesc, deşi nu ştiu dacă e cuvântul potrivit, să menţin trend-ul, să-l îmbunătăţesc, să sap mai adânc:)
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deo seară plăcută şi ţie.
err: freudiană și devine
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii denu știu de ce zîmbesc dar zîmbesc. începînd de la ”hai să privim” am așa o impresie că te-ai plictisit și ai scris cam ce ți-a venit la mînă sau la inimă. telentul Alinei Manole e că și atunci cînd cîntă în doru' lelii o face destul de bine. deh, ce să îi faci, așa sînt poeții... sau poetesele
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deȘi care e experimentul? să vezi dacă avem răbdare să citim atît de mult? Pînă una alta m-am împiedicat în „că încît” din versul 4. În ce privește faptul că l-ai încadrat ca și colaj poetic, poți să explici puțin de ce ai făcut asta? E făcut împreună cu cineva? În ce sens e colaj?
pentru textul : roads dedom'le, bobadil. tu ești ca vitamina C. nelipsit în fiecare zi. chiar că mă bine dispui. dar uite, am o rugăminte. cu privire la oricine altcineva aici pe hermeneia, și cu privire la mine, te rog lasă familiile oamenilor în pace și out of our discutions. ok? te asigur că e ultima dată cînd te rog. la fel și cu privire la alte detalii personale care nu au nicio legătură cu textul.
pentru textul : despre poezie deUn text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi dePentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
în urma votului public, remarc următoarele, cu aproximările de rigoare, desigur:
peste jumătate dintre concurenţi au obţinut un punctaj peste 10,
o cincime dintre concurenţi au fost notaţi de cel puţin patru membri,
în primii cinci, punctaj strâns . şi aici vin cu o observaţie: locurile 2 şi 3 trebuie schimbate între ele. punctajul textului de pe locul 3 este de 34 de puncte, nu de 30.
succes la jurizare!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultate vot de popularitate deromâne, uite ce mişto e afară !
mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
pentru textul : 322 dereţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?
Pagini