o picătură căzută de nicaieri frunza uscată Varianta mea... asa sugerezi kireji... in rest imi place acest haiku... e mai bun decat cel postat de mine astazi.
Am uitat să remarc cea mai frumoasă strofă cu o imagine foarte concentrată:"Fantastică este noaptea! Scârțâie toată, ca niște sfori de clopote trase din lumea cealaltă." Poate ar trebui să renunți la primul vers, să-l lași pe cititor să-și spună asta în gând după ce citește versurile ce-i urmează.
Eu văd poemul ca pe o parodie care ridiculizează un alt text chiar cu mijloacele acestuia, pe scheletul lui. Din acest punct de vedere e reusit. Mă întreb, însă, la ce bun? Mădălina e la început de drum si atât de tânără. Dacă prezentul poem are scop didactic, felicit autoarea (situaţie în care trebuie să se asigure că functionează metoda), iar dacă e un demers plin de răutate, mă abţin.
Astept un poem dn acela frumos cu luna încurcată la lucrul ei:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?" Zi frumoasă!
Cred că este ultima mea intervenție de acest gen pe hermeneia, asa încât voi încerca să fiu suficient de scurtă și cuprinzătoare. Nu mă erijez într-o persoană îndreptățită a spune ce reprezintă sau ce ar trebui să reprezinte hermeneia.com și nici nu cred că ar fi multe persoane care ar putea sș spunș asta. Poate nici Virgil, care ne poate spune doar ce și-a dorit și își dorește el, pentru că este și rămâne, indiferent ce vrea unul sau altul, gazda, până la urmă. Ce este clar este ce nu ar trebui sa fie, și anume un spațiu destinat polemicilor de alt fel decât cele legate de literatură… atât cât zicem noi toți că ne pricepem la asta. Spațiul deschis comentariilor este cel mai mare pericol, pe cât este el de democratic; și asta o învață rând pe rând toți proprietarii de site-uri. “Fața” acestui site nu depinde de Virgil, de Vlad, de Aranca, Alma sau de altul, ci de fiecare dintre noi luați individual și de modul în care știm să ne raportăm unul la altul. Avem la dispoziție o facilitate, eu zic să o folosim cum se cuvine sau dacă nu hai să renunțăm la ea. Nu este, cred, un spațiu în care sa ne facem educație unul altuia, decât în măsura în care în orice nucleu al societății ori te educi ori ești dat la o parte. Dacă m-ar întreba cineva pe mine, nici nu ar trebui să existe moderatori sau editori. Din tot ce este scris aici aș răspunde la obiect doar lui Adrian, rugându-l să vină cu propuneri și idei concrete, pentru că, sunt convinsă, vor intra în dezbateri adevarate. Nu deține nimeni, cred, know-how-ul perfect. Putem reveni toți la scris? Și subliniez… toți.
Adrian, nu este vorba aici de a aduce o notă în plus faţă de ceea ce exprimă chiar expresia cu pricina. Totul porneşte de la un episod despre care nu voi povesti, acesta este motivul pentru care am şi răspuns bref. Deci, exprimarea în cauză este punctul de plecare al textului. Nici să nu te gândeşti la snobism - că nu mă caracterizează, şi cred că ai observat asta din cât m-ai citit. Eu chiar nu prea folosesc titluri/ termeni/ inserţii ş. a. într-o limbă străină sau, în orice caz, se întâmplă rarisim, spre deosebire de un procent apreciabil de autori contemporani. Însă, recunosc, mi-ar plăcea să cochetez cu expresii de genul celei în discuţie, de ce nu, dacă şi-ar avea momentul şi locul potrivite.
Andu, ai înţeles foarte bine treaba cu lianţii, aşa că nu am ce să explic. În ceea ce priveşte acel „pe”, într-adevăr, scuze, am omis („m-am făcut că plouă”- în limbajul tău). Uite cum stă treaba:
„...
peste aşezarea îngrămădită
între fălcile muntelui,
ca o halcă de săturat sălbăticia”. Cu asta, cred că te-am lămurit cum este cu lianţii. Când sunt prea mulţi, construcţia se poate prăbuşi la fel de bine ca atunci când nu sunt suficienţi. Este vorba de un echilibru, de acel bun-simţ al folosirii. A nu se exagera!
În ceea ce priveşte versul eminescian, desigur că cel mai bine este cum a spus poetul: „dintre sute de catarge”, dar în niciun caz nu ar fi sunat bine "dintre câte catarge" ( "din câte catarge" ar fi fost altceva, dacă s-ar fi pus problema unui astfel de vers, desigur). Aşa că, prepoziţia „din” are rostul ei indiscutabil.
Şi, revenind la textul de faţă, "din câte uşi ar fi putut nimeri", ar fi mers cum zici tu dacă aş fi scris: "dintre uşile la care ar fi putut nimeri", însă e cu totul altceva, nu ca idee, ca exprimare.
Mulţumesc, amândurora, pentru implicare şi atitudine.
Yester, ai incercat din rasputeri sa ne iluminezi, ceea ce este laudabil. Imi dai exemple din Wikipedia, care stii bine ca nu este o sursa serioasa de documentare si nici una recunoscuta de acedemii sau biblioteci. Pe Wikipedia oricine scrie ce-i trece prin cap, dar chiar si asa, a fi considerat minor este una, a fi considerat simplu este cu totul altceva. Minor si simplu nu sunt sinonime.
Oricum, a fi poet sau critic nu tine cont de facultatea absolvita. Tine cont de o lectura bogata, experienta de viata, experienta literara, frecventarea mediilor literare. conjunctura creatiei si, bineinteles, recunoastere. Ca daca ar fi fost doar dupa diploma de absolvent, am fi avut vreo cateva zeci de mii de poeti si critici, aleluia!
Exemplul cu banalul metafizic este unul nepotrivit, banalul metafizic nu are nicio legatura cu SIMPLUL de care vorbesti tu. Banal inseamna comun, obisnuit, iar metafizicul se leaga de simturi si cadrul experientei. Domnul mentionat de tine vrea sa zica ca filozofia lui Bacovia este una ce nu depaseste sfera normalului, nu face trimiteri la dimensiuni transcendentale, ea se leaga de realitatea imediata din care se inspira poetul.
Si da, cand dai niste exemple, generalizand, si mai apoi spui ca exista nu stiu ce surse si gazete ale vremii, ar trebui sa stii dinainte despre ce vorbesti. Eu nu te-am pus sa umbli pe la bibloteci, pentru ca banuiam ca afirmatiile tale au o sustinere si ca tu ai un bagaj necesar pentru a exemplifica.
Quod erat demonstrandum, my friend. Este si din partea mea ultimul raspuns aici. Pot spune ca a fost o discutie extrem de folositoare, imi cam lipsea un partener inteligent de discutie. Drept pentru care iti multumesc si te felicit.
„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
ce vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
Marinela este vizibil faptul ca ai sensibilitate insa sunt de parere ca nu esti destul de critica fata de textele pe care le postezi... uite cateva repere: cauta o idee de la care sa pleci si pe care sa o aspectezi pe parcurs sau incearca sa folosesti cuvantul pentru a creiona stari... un amestec de idei si stari, fiecare dintre acestea tratate superficial, nu se numeste poezie oricat de mult am dori.
Chiar că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu lucrez la nicio revistă. Scriu, fără a fi remunerat, la mai multe. În general, articole de critică lierară, recenzii, semnale editoriale. Prima ediţie a concursului "George Suru" am câştigat-o eu. De atunci (cu o singură excepţie) am fost prezent în juriul concursului, dar am mai şi ajutat la organizare. Sincer, nu am ştiut (şi încă nu ştiu) unde trebuie plasat acest regulament de concurs. Orice fel de ajutor este bine-venit! Îmi cer scuze! Cu amiciţie,
Vedeţi ce se întâmplă dacă intru în dialog cu cine nu trebuie?
Nu v-aş mai fi răspuns, dar, când îmi cereţi să pun ghilimele în cazul citatelor din autori celebri, dovediţi că habar n-aveţi de tehnicile intertextuale. În orice caz, nu se folosesc ghilimele, cel mult citatele se redactează cu italice (dar nu totdeauna). Ceea ce eu am şi făcut, atât în volumul "Conturul speranţei", din 1987, unde a apărut prima dată acest text, cu titlul "Oraş", cât şi în antologia de autor "Alter ego" din 2001. Doar că aici, pe site, n-am reuşit să mă descurc din punct de vedere tehnic spre a le sublinia ca atare.
Dar nu despre asta e vorba. Şi, oricum, opinia mea despre textele dvs. nu are nicio legătură cu intervenţiile privind jurizarea concursului. Ignor, din păcate, acele intervenţii. Şi apoi, habar n-am dacă aţi participat la concurs sau nu. N-am avut timp să fac o cercetare privind paternitatea tuturor textelor jurizate şi nici n-am de gând s-o fac pe viitor. Pentru că nu e vorba chiar de o problemă homerică... Probabil că aţi participat şi v-am dat notă mică. Îmi pare rău, dar asta a fost situaţia.
Cât despre faptul că nu vă place cum scriu poezie (poate nici roman şi nici critică), nu e nicio problemă (deşi altora, între care se află şi critici literari importanţi, le cam place). Nici mie nu-mi place cum scrie, bunăoară, Allan Ginsberg, dar asta nu are chiar o mare importanţă.
Vă atrag însă atenţia că atunci când faceţi comentarii ofuscate şi în evident dezacord cu evidenţa(ca şi atunci când comentaţi elogios texte proaste), asta nu e în defavoarea (sau în favoarea) textelor comentate, ci în defavoarea dvs. Vă discreditează.
Dar, slavă Domnului, sper că ştiţi toate astea, că suntem oarecum apropiaţi ca generaţie...
În încheiere, nu pot decât să vă urez să aveţi mai mult senin în suflet şi-n gând.
margas, nu pot să spun decît că este regretabil că te-ai aplecat să participi în această masă rotundă „de dragul” meu. te asigur că nu era nevoie. nu am idee ce trece prin capul tău dar justificările tale nu au sens. asta în cazul în care sînt sincere. nu are nimeni aici nevoie de amabilitățile tale. m-ai întrebat de insolență. iată un exemplu clasic de insolență la tine. care crezi că participarea ta sau prezența ta aici, ca de altfel oriunde, este ceva nespus de prețios. ești insolentă și cînd te îndoiești că nu aș cunoaște definiția termenului. deocamdată tu ești cea care ne-ai demonstrat că folosești cuvinte aiurea fără să le cunoști. probabil dintr-un snobism cu tentă patologică. iar în situația respectivă, în care am folosit cuvîntul în comentariul meu, mă refeream la faptul că este o dovadă de insolență din partea ta să te deranjeze (vezi Doamne!) faptul că eu spun că unii cititori sînt superficiali în timp ce tu ai jignit pe aproape oricine (nu îmi cere să mai dau exemple) din cei care activează aici. insolența este modul tău natural de a fi, se pare, de aceea probabil nici nu îți mai dai seama. dar ultimul tău comentariu m-a deranjat în mod deosebit. pentru că încearcă printr-o manieră de-a dreptul mojică să își impună punctul de vedere. dacă ai ceva de spus poți să spui. dar te rog să încetezi să mai manipulezi sau denigrezi pe ceilalți participanți de aici. am mai spus-o. cît privește persoana mea rezist la suficient de mult dar nu am să permit ca hermeneia.com să se transforme într-un spațiu în care un individ să hărțuiască sau să împroște cu noroi în alții. te rog să te consideri avertizată. și te rog să nu uiți că în consiliul hermeneia eu am fost unul dintre ultimii tăi apărători. încă o dată, dacă nu îți place ceva, nu te obligă nimeni să participi. dacă participi încearcă să o faci decent.
Așa vrei, să aducă cărbuni, să fie o licență? Discretul parfum mistico oriental, spulberat de fumul locomotivei, mătasea albă, semn de doliu în cultura orientală, simbolismul celor trei cifre în descreștere, care să fie mesajul scrierii în ebraică ?
francisc, te rog frumos sa tii cont ca te atentionez pentru ultima oara (desi nu imi plac ultimatumurile) cu privire la raspunsurile laconice si care nu reprezinta un comentariu sau un raspuns la comentariu. daca doresti sa multumesti cuiva (doar) incearca sa integrezi acest lucru intr-un alt mesaj. in principiu incercam sa descurajam raspunsurile "chatiste" si sa incurajam schimbul de idei inclusiv contradictorii, daca este cazul
Raluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
superb! există acea simplitate a siguranței meseriei, a cunoașterii prozodiei în aspectele ei moderne, iar lucrurile simple sunt întotdeauna adânci, în noi, de unde vin spre suprafața cuvintelor. am rezonat. și pentru asta, desigur. frumos poem , frumoasă poezie. (m-aș opri la "despre moarte nu putem scrie cuvântul întreg, înțelegi tu de ce) se vede maturitatea simțirii. numai de bine, Adriana.
primele două versuri sunt excelente, le-aș vrea ale mele.
Sapphire, așa este, precum spui. Dar, dacă alții își permit să discute altceva decât text, nu vă de ce nu s-ar răspunde cu aceeași monedă. Mai ales că nu e prima dată. Fiecăruia trebuie să-i vorbești pe limba lui ca să priceapă, nu-i așa? Asta-i limba doamnei editor, deci, așa vorbim. Cu insinuări ca răspuns la alte insinuări. Pentru că nici să taci la nesfârșit nu mi se pare o atitudine sănătoasă. Cât despre observațiile făcute în comentariul tău, eu le cunoșteam, cred că ar trebui aduse altcuiva la cunoștință. Poți fi cu multă personalitate într-un comentariu, fără să faci insinuări care sunt atacuri... Mulțumesc pentru intervenție, Cami
ai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
eminemi, voi trece peste faptul ca din punctul tau de vedere scriu la fel de prost ( ,,dar in momentul in care nu se vrea evolutie, de ce postezi? Eu nu am vazut nimic schimbat nici in scriitura nici in atitudine, desi de cele mai multe ori esti nedreapta cu cei care pot sa spuna ceva despre scriitura ta la modul pertinent.,,)ai facut o afirmatie pentru care eu ti/am cerut argumente. Am dreptul sa cer justificarea afirmatiilor tale pentru ca pe mine chiar ma intereseaza progresul. Cu tristete constat faptul ca din noi doi tu ai fost cel agresiv, insa nu ma mai dor raspunsurile brutale ale celor care vin sa ma citeasca. Nu esti obligat sa scrii nimic,insa in momentul in care decizi sa comentezi ,, verba volant, scripta manet'', trebuie sa fii capabil sa duci un dialog elegant.
Tre' să cârcotesc niţel: mă gândesc, Vlad, cum pot cei pudici de urechi să rostească/asculte (fără să roşească până-n vârful nasului) cuvinte de genul: cacao, manipula, curcubeu, ampulă, cactus etc...
vad in textele tale multa ura pentru aproapele nostru. nu e prea crestineste (ioi, suna ca spusa de predicatorul vreunei secte) cîteodata privesti lumea, restul, cu indiferenta, incerci s-o ignori, alte ori te vad foarte implicat, inversunat, gata s-o strivesti ca pe o boaba de muștar
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o picătură căzută de nicaieri frunza uscată Varianta mea... asa sugerezi kireji... in rest imi place acest haiku... e mai bun decat cel postat de mine astazi.
pentru textul : în zori deAm uitat să remarc cea mai frumoasă strofă cu o imagine foarte concentrată:"Fantastică este noaptea! Scârțâie toată, ca niște sfori de clopote trase din lumea cealaltă." Poate ar trebui să renunți la primul vers, să-l lași pe cititor să-și spună asta în gând după ce citește versurile ce-i urmează.
pentru textul : Gând de vecernie deEu văd poemul ca pe o parodie care ridiculizează un alt text chiar cu mijloacele acestuia, pe scheletul lui. Din acest punct de vedere e reusit. Mă întreb, însă, la ce bun? Mădălina e la început de drum si atât de tânără. Dacă prezentul poem are scop didactic, felicit autoarea (situaţie în care trebuie să se asigure că functionează metoda), iar dacă e un demers plin de răutate, mă abţin.
Astept un poem dn acela frumos cu luna încurcată la lucrul ei:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?" Zi frumoasă!
Mariana, cu drag!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar dedaca-l demetaforizezi si scapi de termeni gen "trahee", "pleura" si altele, faci si restul scrierii mai ok
pentru textul : carnea mea sfâşiată de stele deCred că este ultima mea intervenție de acest gen pe hermeneia, asa încât voi încerca să fiu suficient de scurtă și cuprinzătoare. Nu mă erijez într-o persoană îndreptățită a spune ce reprezintă sau ce ar trebui să reprezinte hermeneia.com și nici nu cred că ar fi multe persoane care ar putea sș spunș asta. Poate nici Virgil, care ne poate spune doar ce și-a dorit și își dorește el, pentru că este și rămâne, indiferent ce vrea unul sau altul, gazda, până la urmă. Ce este clar este ce nu ar trebui sa fie, și anume un spațiu destinat polemicilor de alt fel decât cele legate de literatură… atât cât zicem noi toți că ne pricepem la asta. Spațiul deschis comentariilor este cel mai mare pericol, pe cât este el de democratic; și asta o învață rând pe rând toți proprietarii de site-uri. “Fața” acestui site nu depinde de Virgil, de Vlad, de Aranca, Alma sau de altul, ci de fiecare dintre noi luați individual și de modul în care știm să ne raportăm unul la altul. Avem la dispoziție o facilitate, eu zic să o folosim cum se cuvine sau dacă nu hai să renunțăm la ea. Nu este, cred, un spațiu în care sa ne facem educație unul altuia, decât în măsura în care în orice nucleu al societății ori te educi ori ești dat la o parte. Dacă m-ar întreba cineva pe mine, nici nu ar trebui să existe moderatori sau editori. Din tot ce este scris aici aș răspunde la obiect doar lui Adrian, rugându-l să vină cu propuneri și idei concrete, pentru că, sunt convinsă, vor intra în dezbateri adevarate. Nu deține nimeni, cred, know-how-ul perfect. Putem reveni toți la scris? Și subliniez… toți.
pentru textul : trei observații deAdrian, nu este vorba aici de a aduce o notă în plus faţă de ceea ce exprimă chiar expresia cu pricina. Totul porneşte de la un episod despre care nu voi povesti, acesta este motivul pentru care am şi răspuns bref. Deci, exprimarea în cauză este punctul de plecare al textului. Nici să nu te gândeşti la snobism - că nu mă caracterizează, şi cred că ai observat asta din cât m-ai citit. Eu chiar nu prea folosesc titluri/ termeni/ inserţii ş. a. într-o limbă străină sau, în orice caz, se întâmplă rarisim, spre deosebire de un procent apreciabil de autori contemporani. Însă, recunosc, mi-ar plăcea să cochetez cu expresii de genul celei în discuţie, de ce nu, dacă şi-ar avea momentul şi locul potrivite.
Andu, ai înţeles foarte bine treaba cu lianţii, aşa că nu am ce să explic. În ceea ce priveşte acel „pe”, într-adevăr, scuze, am omis („m-am făcut că plouă”- în limbajul tău). Uite cum stă treaba:
„...
peste aşezarea îngrămădită
între fălcile muntelui,
ca o halcă de săturat sălbăticia”. Cu asta, cred că te-am lămurit cum este cu lianţii. Când sunt prea mulţi, construcţia se poate prăbuşi la fel de bine ca atunci când nu sunt suficienţi. Este vorba de un echilibru, de acel bun-simţ al folosirii. A nu se exagera!
În ceea ce priveşte versul eminescian, desigur că cel mai bine este cum a spus poetul: „dintre sute de catarge”, dar în niciun caz nu ar fi sunat bine "dintre câte catarge" ( "din câte catarge" ar fi fost altceva, dacă s-ar fi pus problema unui astfel de vers, desigur). Aşa că, prepoziţia „din” are rostul ei indiscutabil.
Şi, revenind la textul de faţă, "din câte uşi ar fi putut nimeri", ar fi mers cum zici tu dacă aş fi scris: "dintre uşile la care ar fi putut nimeri", însă e cu totul altceva, nu ca idee, ca exprimare.
Mulţumesc, amândurora, pentru implicare şi atitudine.
Vă aştept oricând,
Ottilia Ardeleanu
pentru textul : one way ticket deYester, ai incercat din rasputeri sa ne iluminezi, ceea ce este laudabil. Imi dai exemple din Wikipedia, care stii bine ca nu este o sursa serioasa de documentare si nici una recunoscuta de acedemii sau biblioteci. Pe Wikipedia oricine scrie ce-i trece prin cap, dar chiar si asa, a fi considerat minor este una, a fi considerat simplu este cu totul altceva. Minor si simplu nu sunt sinonime.
Oricum, a fi poet sau critic nu tine cont de facultatea absolvita. Tine cont de o lectura bogata, experienta de viata, experienta literara, frecventarea mediilor literare. conjunctura creatiei si, bineinteles, recunoastere. Ca daca ar fi fost doar dupa diploma de absolvent, am fi avut vreo cateva zeci de mii de poeti si critici, aleluia!
Exemplul cu banalul metafizic este unul nepotrivit, banalul metafizic nu are nicio legatura cu SIMPLUL de care vorbesti tu. Banal inseamna comun, obisnuit, iar metafizicul se leaga de simturi si cadrul experientei. Domnul mentionat de tine vrea sa zica ca filozofia lui Bacovia este una ce nu depaseste sfera normalului, nu face trimiteri la dimensiuni transcendentale, ea se leaga de realitatea imediata din care se inspira poetul.
Si da, cand dai niste exemple, generalizand, si mai apoi spui ca exista nu stiu ce surse si gazete ale vremii, ar trebui sa stii dinainte despre ce vorbesti. Eu nu te-am pus sa umbli pe la bibloteci, pentru ca banuiam ca afirmatiile tale au o sustinere si ca tu ai un bagaj necesar pentru a exemplifica.
Quod erat demonstrandum, my friend. Este si din partea mea ultimul raspuns aici. Pot spune ca a fost o discutie extrem de folositoare, imi cam lipsea un partener inteligent de discutie. Drept pentru care iti multumesc si te felicit.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deAlina - am introdus în pagina unde sînt listați membrii Hermeneia un filtru care te va ajuta sa identifici răspunsul la întrebarea ta.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – de„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
pentru textul : orgoliu dece vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
esti sigura ca titlul este corect in limba engleza?
pentru textul : A native preparation of the tissue deMarinela este vizibil faptul ca ai sensibilitate insa sunt de parere ca nu esti destul de critica fata de textele pe care le postezi... uite cateva repere: cauta o idee de la care sa pleci si pe care sa o aspectezi pe parcurs sau incearca sa folosesti cuvantul pentru a creiona stari... un amestec de idei si stari, fiecare dintre acestea tratate superficial, nu se numeste poezie oricat de mult am dori.
pentru textul : Ninsoarea din noi desi eu sunt batrana...
pentru textul : A minți este o adevărată virtute deChiar că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu lucrez la nicio revistă. Scriu, fără a fi remunerat, la mai multe. În general, articole de critică lierară, recenzii, semnale editoriale. Prima ediţie a concursului "George Suru" am câştigat-o eu. De atunci (cu o singură excepţie) am fost prezent în juriul concursului, dar am mai şi ajutat la organizare. Sincer, nu am ştiut (şi încă nu ştiu) unde trebuie plasat acest regulament de concurs. Orice fel de ajutor este bine-venit! Îmi cer scuze! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deVedeţi ce se întâmplă dacă intru în dialog cu cine nu trebuie?
pentru textul : Anotimp deNu v-aş mai fi răspuns, dar, când îmi cereţi să pun ghilimele în cazul citatelor din autori celebri, dovediţi că habar n-aveţi de tehnicile intertextuale. În orice caz, nu se folosesc ghilimele, cel mult citatele se redactează cu italice (dar nu totdeauna). Ceea ce eu am şi făcut, atât în volumul "Conturul speranţei", din 1987, unde a apărut prima dată acest text, cu titlul "Oraş", cât şi în antologia de autor "Alter ego" din 2001. Doar că aici, pe site, n-am reuşit să mă descurc din punct de vedere tehnic spre a le sublinia ca atare.
Dar nu despre asta e vorba. Şi, oricum, opinia mea despre textele dvs. nu are nicio legătură cu intervenţiile privind jurizarea concursului. Ignor, din păcate, acele intervenţii. Şi apoi, habar n-am dacă aţi participat la concurs sau nu. N-am avut timp să fac o cercetare privind paternitatea tuturor textelor jurizate şi nici n-am de gând s-o fac pe viitor. Pentru că nu e vorba chiar de o problemă homerică... Probabil că aţi participat şi v-am dat notă mică. Îmi pare rău, dar asta a fost situaţia.
Cât despre faptul că nu vă place cum scriu poezie (poate nici roman şi nici critică), nu e nicio problemă (deşi altora, între care se află şi critici literari importanţi, le cam place). Nici mie nu-mi place cum scrie, bunăoară, Allan Ginsberg, dar asta nu are chiar o mare importanţă.
Vă atrag însă atenţia că atunci când faceţi comentarii ofuscate şi în evident dezacord cu evidenţa(ca şi atunci când comentaţi elogios texte proaste), asta nu e în defavoarea (sau în favoarea) textelor comentate, ci în defavoarea dvs. Vă discreditează.
Dar, slavă Domnului, sper că ştiţi toate astea, că suntem oarecum apropiaţi ca generaţie...
În încheiere, nu pot decât să vă urez să aveţi mai mult senin în suflet şi-n gând.
demona e un titlu bun. restul, o sinteza................................... te mai citesc
pentru textul : demona (Lisa) dep.s. 'Șoricarul' cred că e titlul perfect. scuze. revin pentru că îmi scăpase pojghița amintirilor... e un genitival puternic dar de evitat.
pentru textul : Zzet degând bun!
margas, nu pot să spun decît că este regretabil că te-ai aplecat să participi în această masă rotundă „de dragul” meu. te asigur că nu era nevoie. nu am idee ce trece prin capul tău dar justificările tale nu au sens. asta în cazul în care sînt sincere. nu are nimeni aici nevoie de amabilitățile tale. m-ai întrebat de insolență. iată un exemplu clasic de insolență la tine. care crezi că participarea ta sau prezența ta aici, ca de altfel oriunde, este ceva nespus de prețios. ești insolentă și cînd te îndoiești că nu aș cunoaște definiția termenului. deocamdată tu ești cea care ne-ai demonstrat că folosești cuvinte aiurea fără să le cunoști. probabil dintr-un snobism cu tentă patologică. iar în situația respectivă, în care am folosit cuvîntul în comentariul meu, mă refeream la faptul că este o dovadă de insolență din partea ta să te deranjeze (vezi Doamne!) faptul că eu spun că unii cititori sînt superficiali în timp ce tu ai jignit pe aproape oricine (nu îmi cere să mai dau exemple) din cei care activează aici. insolența este modul tău natural de a fi, se pare, de aceea probabil nici nu îți mai dai seama. dar ultimul tău comentariu m-a deranjat în mod deosebit. pentru că încearcă printr-o manieră de-a dreptul mojică să își impună punctul de vedere. dacă ai ceva de spus poți să spui. dar te rog să încetezi să mai manipulezi sau denigrezi pe ceilalți participanți de aici. am mai spus-o. cît privește persoana mea rezist la suficient de mult dar nu am să permit ca hermeneia.com să se transforme într-un spațiu în care un individ să hărțuiască sau să împroște cu noroi în alții. te rog să te consideri avertizată. și te rog să nu uiți că în consiliul hermeneia eu am fost unul dintre ultimii tăi apărători. încă o dată, dacă nu îți place ceva, nu te obligă nimeni să participi. dacă participi încearcă să o faci decent.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dee un text, frumos, liniștit. aceeași voce plăcută care te îndeamnă la meditație. mi-a plăcut mult prima strofă.
pentru textul : puzzle deAșa vrei, să aducă cărbuni, să fie o licență? Discretul parfum mistico oriental, spulberat de fumul locomotivei, mătasea albă, semn de doliu în cultura orientală, simbolismul celor trei cifre în descreștere, care să fie mesajul scrierii în ebraică ?
pentru textul : Mireasa Mecanică defrancisc, te rog frumos sa tii cont ca te atentionez pentru ultima oara (desi nu imi plac ultimatumurile) cu privire la raspunsurile laconice si care nu reprezinta un comentariu sau un raspuns la comentariu. daca doresti sa multumesti cuiva (doar) incearca sa integrezi acest lucru intr-un alt mesaj. in principiu incercam sa descurajam raspunsurile "chatiste" si sa incurajam schimbul de idei inclusiv contradictorii, daca este cazul
pentru textul : crucile deRaluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit desuperb! există acea simplitate a siguranței meseriei, a cunoașterii prozodiei în aspectele ei moderne, iar lucrurile simple sunt întotdeauna adânci, în noi, de unde vin spre suprafața cuvintelor. am rezonat. și pentru asta, desigur. frumos poem , frumoasă poezie. (m-aș opri la "despre moarte nu putem scrie cuvântul întreg, înțelegi tu de ce) se vede maturitatea simțirii. numai de bine, Adriana.
pentru textul : despre ea, niciodată deprimele două versuri sunt excelente, le-aș vrea ale mele.
Sapphire, așa este, precum spui. Dar, dacă alții își permit să discute altceva decât text, nu vă de ce nu s-ar răspunde cu aceeași monedă. Mai ales că nu e prima dată. Fiecăruia trebuie să-i vorbești pe limba lui ca să priceapă, nu-i așa? Asta-i limba doamnei editor, deci, așa vorbim. Cu insinuări ca răspuns la alte insinuări. Pentru că nici să taci la nesfârșit nu mi se pare o atitudine sănătoasă. Cât despre observațiile făcute în comentariul tău, eu le cunoșteam, cred că ar trebui aduse altcuiva la cunoștință. Poți fi cu multă personalitate într-un comentariu, fără să faci insinuări care sunt atacuri... Mulțumesc pentru intervenție, Cami
pentru textul : se-ntâmplă uneori deai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) denu știu ce să zic... mă lasi fără cuvinte...
pentru textul : dragoste la periferie deeminemi, voi trece peste faptul ca din punctul tau de vedere scriu la fel de prost ( ,,dar in momentul in care nu se vrea evolutie, de ce postezi? Eu nu am vazut nimic schimbat nici in scriitura nici in atitudine, desi de cele mai multe ori esti nedreapta cu cei care pot sa spuna ceva despre scriitura ta la modul pertinent.,,)ai facut o afirmatie pentru care eu ti/am cerut argumente. Am dreptul sa cer justificarea afirmatiilor tale pentru ca pe mine chiar ma intereseaza progresul. Cu tristete constat faptul ca din noi doi tu ai fost cel agresiv, insa nu ma mai dor raspunsurile brutale ale celor care vin sa ma citeasca. Nu esti obligat sa scrii nimic,insa in momentul in care decizi sa comentezi ,, verba volant, scripta manet'', trebuie sa fii capabil sa duci un dialog elegant.
pentru textul : laleaua neagră deDe ce să nu ne mândrim că suntem ciobani?
pentru textul : românia lui virgil t -III- deun text excelent
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deTre' să cârcotesc niţel: mă gândesc, Vlad, cum pot cei pudici de urechi să rostească/asculte (fără să roşească până-n vârful nasului) cuvinte de genul: cacao, manipula, curcubeu, ampulă, cactus etc...
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul devad in textele tale multa ura pentru aproapele nostru. nu e prea crestineste (ioi, suna ca spusa de predicatorul vreunei secte) cîteodata privesti lumea, restul, cu indiferenta, incerci s-o ignori, alte ori te vad foarte implicat, inversunat, gata s-o strivesti ca pe o boaba de muștar
pentru textul : Simțire dePagini