Iată un comentariu care m-a făcut să zîmbesc. Dacă tu, nicodeme, îți imaginezi că eu îmi pun propriile texte la „remarcate” înseamnă că imaginația ta a lut-o realmente razna. Dar se mai întîmplă, nu, la poeții valoroși? Mă refer la imaginație și la razna.
În orice caz, îmi pare rău că nu citești Regulamentul Hermeneia pe care îl poți găsi aici: http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Dacă l-ai fi citit, așa cum ar fi bine să îl citească fiecare membru, ai fi descoperit la paragraful 25 răspunsul la întrebarea ta: 25. Editorii/moderatorii Hermeneia pot decide evidenţierea unui text prin promovarea lui la rubrica textelor remarcate.
Cu siguranță nimeni nu își propune vreodată propriile texte și, în plus, de o bucată destul de lungă de vreme, o propunere trebuie să fie însoțită de susținerea a cel puțin încă a unui membru al Consiliului. Astfel că, chiar dacă un anumit editor ar putea fi suspectat de părtinire, este greu de crezut că ar putea să coopteze (și mai ales în mod repetat) participarea altuia. Bineînțeles acesta este scenariul cel mai urît și deranjant. Și nu cred că membrii Consiliului Hermeneia sînt în stare de așa ceva. Dar, evident, dacă cineva are cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar petrece noi sîntem deschiși oricărui scrutin.
Evident, părtinire nu este tot una cu subiectivitate. Aprecierile, ca orice apreciere umană, de la premiul întîi la recitări la grădiniță pînă la Pulitzer sau Grammy, sînt sume de aprecieri subiective. Dar valoarea și respectabilitatea unei aprecieri, evidențieri sau premieri stă în însăși valoarea, respectabilitatea și competența celor ce o fac. Și aici te rog să îmi permiți să am o convingere personală: în momentul de față Hermeneia are o echipă de editori excelentă. Atît în ce privește competența cît și deontologia. Atît de convins sînt de aceasta încît aș fi gata oricînd să plec șase luni de pe Hermeneia și sînt convins că la întoarcere aș găsi-o chiar mai bine decît atunci cînd am plecat.
Deci, expresia ta cum că „Ar trebui o mai obiectivă intervenție la "remarcate", poate opinia a doi, trei, critici literari.” este incorectă încă din start. Nu mă îndoiesc că prezența a încă „doi, trei critici literari” ar fi benefică în Consiliul Hermeneia. Deocamdată îi așteptăm să se înscrie pe Hermeneia și să își manifeste disponibilitatea. Dar prezența și activitatea lor nu ar aduce „obiectivitate”, din motivele pe care, sper că destul de logic, le-am înșirat mai sus. Ar aduce poate mai multă încredere, respectabilitate, etc. Și nu ne opunem acestui lucru. Oriunde e loc de mai bine. Dar subiectivitatea va rămîne. În ce privește măsura în care deciziile de evidențiere la „texte remarcate” ar fi cu mult mai diferite dă-mi voie să mă îndoiesc. Sînt convins că variațiile s-ar afla într-o plajă de eroare admisibilă. Probabil ar fi un text sau două la cîteva luni care ar fi diferit dar nu ar exista schimbări majore. Adică, te asigur, un text trebuie realmente să se remarce, să lase urme, să se ridice cel puțin cu un cap peste celelalte ca să „miște” exigența editorilor Hermeneia. Iar dacă faptul că un text scris de mine ajunge acolo te asigur că nu are nici o legătură cu faptul că Hermeneia îmi aparține. Ba chiar mai mult, cred că există o exigență mai mare în cazul textelor mele tocmai din grija ca nu cumva probitatea aprecierilor să fie pusă la îndoială. Te asigur că aș putea oricînd să îmi exclud textele de la acest proces dar mă tem că asta ar introduce un aer artificial, nenatural pe site. Și la urma urmei există multe texte ale mele care nu ajung acolo.
Dar da, anumiți autori au texte acolo în mod frecvent în timp ce alții mai deloc. Explicația este că nu sîntem „Cîntarea României” unde fiecare județ trebuia să cîștige pe rînd premiul. Ci căutăm să evidențiem ceea ce credem că se remarcă. Și o facem cu imparțialitate. Iar unii autori postează texte remarcabile mai des în timp ce alții nu. Noi (cei din Consiliu) ne străduim să îi îndrumăm pe cei ce postează să citească mai mult, să fie exigenți cu ce scriu, etc. Dar calitatea textelor postate aici rămîne în ultimă instanță opera autorilor lor. Chiar dacă nu putem fi „obiectivi” așa cum îți dorești tu, te asigur că sîntem corecți. Cel puțin pînă la proba contrarie.
Dragă Younger Sister, apreciem interesul tău în menținerea acestui spațiu la nivelul pe care ni l-am propus. Deși nu cred în principiu că este nimic rău în a avea de la toți membrii hermeneia un astfel de feed back, aș aprecia dacă am merge puțin mai departe și am realiza că nu orice spațiu este propice unor astfel de abordări. Pe viitor, ți-aș propune să încerci să abordezi în primul rând autorul în situația în care consideri că textul său are valențe pe care tu nu le consideri artistice. Dar haide să nu confundăm aceasta cu încălcarea regulamentului. Membrii consiliului nu au apreciat că acest text ar conține nici pornografie, nici elemente profanatoare. În orice societate există căi de reglare, dar anarhia nu este una dintre ele. Dacă tu, din dorința de a îmbunătăți ceva sau a semnala o neregulă, ești prima care încalci regulamentul, nu vei obține nimic altceva decât o nouă abatere a atenției de la interesul pentru care suntem cu toții aici. Ai căi la îndemână: purtarea unei discuții în limitele polemicii literare cu autorul, sesizarea consiliului pe adresa sa oficială, scrierea unui articol pe o temă care să atingă și subiectul respectiv etc. Dar NU apelarea de maniera pe care ai ales-o tu. Te asigur încă o dată că nu va avea nimeni nimic de câștigat dacă tu vei porni de la principiul că trebuie să faci circ pentru a-ți face auzită părerea. Încearcă, te rog, să fii prima care menține nivelul dorit de respect și interes pentru literatură, și te asigur că vom avea cu toții ceva de învățat unii de la alții. În situația dată însă, te voi ruga să nu mai postezi sub acest text sau sub altele comentarii care nu legătură cu textul (pentru că nu, tu nu te-ai referit la text, ci ai cerut "As dori sa stiu cum se impaca prevederile acestui din regulament cu textul si calitatea autorului."). Alege o altă cale din cele sugerate, fără însă a abuza în abordare (și știm amândouă despre ce vorbesc), și ai putea să fii mai edificată sau să ridici probleme cu mult mai mult succes decât intervenția ta aici, care nu a făcut altceva decât să îți atragă o avertizare. Dacă te deranjează aspecte ca acela ultim invocat de către tine, în ultimul tău comentariu, scrie un articol documentat și postează-l. Încearcă să faci legătura, dacă ea există, cu tendințe ale literaturii moderne, și ai să ai parte, probabil, de o polemică adevărată care poate să și însemne ceva mai mult decât un simplu schimb de replici usturătoare, acuzații gratuite ș.a.m.d. în subsolul unui text.
textul e bun . "une fois le temps inventé "- imi aduce aminte ca timpul e o inventie umana, natura nu cuantifica nimic. Profetul - mesajul e neelegant . Parca ne intoarcem la tirania de pe agonia...
alma, comentariul dumneavoastră este concis și deosebit de pertinent. Ati sesizat imediat că lucrurilor li se poate aplica o grilă asemănătoare celei dupa care există și simte ființa umană. Am admirat următoarea judecată pe care o faceti: "Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii". În altă ordine de idei, știm că o parte din poezia modernă si aproape integral cea postmoderna desfide orice punctuatie. Dar de aici și până la a spune că lectura poeziei mele v-a fost dificilă pentru că versurile mele încep cu majusculă și că respectă o brumă de punctuație e cale lunga. Vă aflați, cred, sub tirania "canonului" de pe poezie.ro și riscați să nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Oricum, va mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Sandru
I'm not jealous, I just know you'll not be able to make it on K2 in the winter time. this on top of all those talibans over there. but that's beside the point. I just don't want another funeral. better stay with me.
domnule Vasiliu, eu nu fac nici un boicot aici. Nu stiu de unde ai scos-o dumneata. Sau poate nu cunosti definitia cuvintului boicot. Pina una alta insa comentariul dumitale imi pare o revenire penibila. Parol.
am rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
Dorine , tată, ai grijă cu gropițele, ca s-au legalizat căsătoriile...:)) Multumesc pentru bunavoința de-a mă citi. Amice, mă cunoști, altfel nu te jucai cu limba franceză! Curând!
Incearca sa eviti comparatiile sau abundenta lor: ca o, ca un, acolo unde este posibil. La fel, rima de genul: tigara / doara, probabil involuntara, asa ti-a iesit din tastatura. Zici in final: "zid de" - suna metalic, zdruncina textul fluid si nu e cazul. Versul "sa fugim" nu e rezistent, asa subtire.
In rest, ce sa zic, e primul text care mi-a placut, vara asta.
”România lui virgil t”, chiar dacă între timp bobadil și-a schimbat subtitlul, tinde să devină brand cu licență hermenetică, despre o dispută/ polemică/ duel de note între doi autori care-și scrâșnesc dinții de la distanță unul la altul. Începe să devină savuros atât pentru cei de la fileu, cât și pentru băieții de mingi. Serviciile sunt rapide, mingile tăiate din scurt și rachetele de firmă.
cred ca varianta sugerata de zapata este mai concisa, mai poetica. ea inlatura cateva exprimari greoaie, maracinoase. prea multe incursiuni in excentric in text.
iata de exemplu o exprimare greoaie si gresita in acelasi timp:
"Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la tine-n sânge, -naripate,
himerele-kamikaze
cu zborul său
pururea amânat."
zborul e al lor, nu al sau. poemul cade ca un kamikaze asupra lui insusi, aproape taindu-i orice respiratie. parerea mea.
Cârdul de penițe care a aterizat pe acest text îmi amintește de un reflex de tip pavlov încă de pe vremurile de tristă amintire ale prezenței noastre (nu-i așa, Virgil?) pe situl în agonie. Acolo toate lansările de carte și anunțurile stăpânirii no matter what au fost, sunt și vor fi purtătoare de nenumărate steluțe (acolo e cu steluțe) de unele nu încăpeau pe un singur rând.
Eu cred că membrii site-ului ar trebui să fie mai rezervați pe viitoar cu acordarea de penițe pe asemenea texte pentru a nu creea confuzie în rândul celor (ca mine de exemplu) care consideră că penița se acordă, așa cum scrie Regulamentul, pentru valoarea unui text și nu pentru cine știe ce altă chestie mai mult sau mai puțin festivistă.
A
Tre' să cârcotesc niţel: mă gândesc, Vlad, cum pot cei pudici de urechi să rostească/asculte (fără să roşească până-n vârful nasului) cuvinte de genul: cacao, manipula, curcubeu, ampulă, cactus etc...
Am mai intalnit ideea, si si atunci mi-a placut mult. Diferenta era ca in loc de el era o ea.. care se tinea papadie folosind-o pe post de balon/parasuta zburand, dar cred ca asa se intampla, femeile zboara si barbatii cuceresc. :) Imi plac lucrarile tale, am trecut si pe la celelalte. Si mai trec. :)
Djamal, cred ca ai mai putea lucra un pic la acest poem. Ai o repetiție a cuvântului "parcă" înspre final. Nu l-aș folosi, oricum. Orice afirmație e mai puternică expresiv fără el. Și nu se înțelege cine este el din versul "parcă-l văd" în condițiile în care două versuri mai sus ai scris "parcă zăresc în el" el fiind zidul. Pari să vorbești fie de zid fie de copilul ce ai fost. Apoi cuvintele "sunt niște" sunt inutile. Uite ce îți propun eu: în fața mea scaune mari și goale mândre de pielea lor de trupurile ce li s-au așezat în brațe sprijinite de zid alb atât de alb încât zăresc în el palme mici de copil îl/mă văd întinzând mâinile spre mine Sigur, aceste versuri pornesc de la supoziția ca în final mâinile aparțin copilului ce-ai fost și nu zidului. Modifică tu așa cum ai intenționat.
am recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
Poezille tale sunt întregi scenarii de film. Poți face filme SF, filme horror, filme de dragoste, filme de filme. Mai departe depinde de regizor. Scenariul e scris. Și e scris bine. Ai nevoie de un Lynch.
uite aici dragul meu Bobadil: http://www.hermeneia.com/poezie/6352/ si in plus, vreau sa iti spun ca alergi fara sa te fugareasca nimeni. nici macar nu mi-am adus aminte de faptul ca ai avut un incident de plagiat. pur si simplu nu mi-am adus aminte. care se zice ca am uitat. asta ca sa vezi cit de "fixist" sint eu. dar banuiesc ca fiecare cu... "fixatiile" lui. am mai spus eu ce imi zicea bunica: "hotului de hot i-e frica". nu m-am gindit niciodata la tine. dar daca ai tu asa o musca pe caciula nu am eu cum sa te scap de ea. incearca sa te relaxezi dragul meu. eu cred in iertare si in recuperare. dupa cum cred ca oricine trebuie sa fie considerat nevinovat pina cind se demonstreaza contrariul. si nimeni nu trebuie sa fie condamnat in virtutea unui lucru care s-a incheiat, in virtutea unei trasaturi personale sau in virtutea unei anticipari. daca e greu de inteles iti pot explica. dar nu alerga fara sa te fugareasca nimeni. asta doar daca nu cumva vrei sa slabesti.
Desigur, am remarcat acest colaj de la apariția sa. Nu doar eleganța compoziției este remarcabilă, linia fină între exterior și interior, albul sidefiu pe un albastru-marin mat, luna pe jumătate, atinsă tangențial de un zbor, cât mai ales versurile în varianta engleză care au reverberat în mine și au rămas ca o dorință de lumină neîndoită de nici o trecere. Da, este dificil de redat exact sensul și în românește în așa fel încât să nu se piardă din poetic, îndeosebi acel: "that silky translucid bridge/turned into love/as a second desire of light"... Există un autor de origine engleză, Wilfred R. Bion, care nu este literat dar a avut o largă cunoaștere literară și culturală, și care a scris "Second thoughts" (s-a tradus la noi "Gânduri secunde"). Iar această dorință secundă de lumină mi-a reamintit de necesitatea de a transgresa spațiile primare de existență în spații cel puțin secunde, spre a putea accede spre alte dimensiuni ale conștiinței. Felicitări, Alma, și scuze că am lăsat semn atât de târziu.
Poemul dumneavoastră e, neîndoilenic, reușit, dar nu știu de ce el imi amintește de o epigramă a nonagenarului Mircea Ionescu-Quintus, spusă pe scena Ateneului Român, cu prilejul primirii unui premiu oferit de "Realitatea TV" în cadrul proiectului "10 pentru România", ediția 2008: "Pate vine câte-o fată-n Locuința mea de veci C-am intrare separată Și nu-i nimeni pe poteci".
La timp, destrămări, la timp, restructurări, vorba ceea. Ca atunci când votezi cu cineva. Și după, oranjul. Sau cozile la îngeri. Mulțumesc pentru cuvintele tale aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Iată un comentariu care m-a făcut să zîmbesc. Dacă tu, nicodeme, îți imaginezi că eu îmi pun propriile texte la „remarcate” înseamnă că imaginația ta a lut-o realmente razna. Dar se mai întîmplă, nu, la poeții valoroși? Mă refer la imaginație și la razna.
pentru textul : Ce este Hermeneia.com? deÎn orice caz, îmi pare rău că nu citești Regulamentul Hermeneia pe care îl poți găsi aici: http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Dacă l-ai fi citit, așa cum ar fi bine să îl citească fiecare membru, ai fi descoperit la paragraful 25 răspunsul la întrebarea ta:
25. Editorii/moderatorii Hermeneia pot decide evidenţierea unui text prin promovarea lui la rubrica textelor remarcate.
Cu siguranță nimeni nu își propune vreodată propriile texte și, în plus, de o bucată destul de lungă de vreme, o propunere trebuie să fie însoțită de susținerea a cel puțin încă a unui membru al Consiliului. Astfel că, chiar dacă un anumit editor ar putea fi suspectat de părtinire, este greu de crezut că ar putea să coopteze (și mai ales în mod repetat) participarea altuia. Bineînțeles acesta este scenariul cel mai urît și deranjant. Și nu cred că membrii Consiliului Hermeneia sînt în stare de așa ceva. Dar, evident, dacă cineva are cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar petrece noi sîntem deschiși oricărui scrutin.
Evident, părtinire nu este tot una cu subiectivitate. Aprecierile, ca orice apreciere umană, de la premiul întîi la recitări la grădiniță pînă la Pulitzer sau Grammy, sînt sume de aprecieri subiective. Dar valoarea și respectabilitatea unei aprecieri, evidențieri sau premieri stă în însăși valoarea, respectabilitatea și competența celor ce o fac. Și aici te rog să îmi permiți să am o convingere personală: în momentul de față Hermeneia are o echipă de editori excelentă. Atît în ce privește competența cît și deontologia. Atît de convins sînt de aceasta încît aș fi gata oricînd să plec șase luni de pe Hermeneia și sînt convins că la întoarcere aș găsi-o chiar mai bine decît atunci cînd am plecat.
Deci, expresia ta cum că „Ar trebui o mai obiectivă intervenție la "remarcate", poate opinia a doi, trei, critici literari.” este incorectă încă din start. Nu mă îndoiesc că prezența a încă „doi, trei critici literari” ar fi benefică în Consiliul Hermeneia. Deocamdată îi așteptăm să se înscrie pe Hermeneia și să își manifeste disponibilitatea. Dar prezența și activitatea lor nu ar aduce „obiectivitate”, din motivele pe care, sper că destul de logic, le-am înșirat mai sus. Ar aduce poate mai multă încredere, respectabilitate, etc. Și nu ne opunem acestui lucru. Oriunde e loc de mai bine. Dar subiectivitatea va rămîne. În ce privește măsura în care deciziile de evidențiere la „texte remarcate” ar fi cu mult mai diferite dă-mi voie să mă îndoiesc. Sînt convins că variațiile s-ar afla într-o plajă de eroare admisibilă. Probabil ar fi un text sau două la cîteva luni care ar fi diferit dar nu ar exista schimbări majore. Adică, te asigur, un text trebuie realmente să se remarce, să lase urme, să se ridice cel puțin cu un cap peste celelalte ca să „miște” exigența editorilor Hermeneia. Iar dacă faptul că un text scris de mine ajunge acolo te asigur că nu are nici o legătură cu faptul că Hermeneia îmi aparține. Ba chiar mai mult, cred că există o exigență mai mare în cazul textelor mele tocmai din grija ca nu cumva probitatea aprecierilor să fie pusă la îndoială. Te asigur că aș putea oricînd să îmi exclud textele de la acest proces dar mă tem că asta ar introduce un aer artificial, nenatural pe site. Și la urma urmei există multe texte ale mele care nu ajung acolo.
Dar da, anumiți autori au texte acolo în mod frecvent în timp ce alții mai deloc. Explicația este că nu sîntem „Cîntarea României” unde fiecare județ trebuia să cîștige pe rînd premiul. Ci căutăm să evidențiem ceea ce credem că se remarcă. Și o facem cu imparțialitate. Iar unii autori postează texte remarcabile mai des în timp ce alții nu. Noi (cei din Consiliu) ne străduim să îi îndrumăm pe cei ce postează să citească mai mult, să fie exigenți cu ce scriu, etc. Dar calitatea textelor postate aici rămîne în ultimă instanță opera autorilor lor. Chiar dacă nu putem fi „obiectivi” așa cum îți dorești tu, te asigur că sîntem corecți. Cel puțin pînă la proba contrarie.
simpatic. un fel de sudoku cu litere romane:) cel putin asa se vede de aici la ora asta.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deDragă Younger Sister, apreciem interesul tău în menținerea acestui spațiu la nivelul pe care ni l-am propus. Deși nu cred în principiu că este nimic rău în a avea de la toți membrii hermeneia un astfel de feed back, aș aprecia dacă am merge puțin mai departe și am realiza că nu orice spațiu este propice unor astfel de abordări. Pe viitor, ți-aș propune să încerci să abordezi în primul rând autorul în situația în care consideri că textul său are valențe pe care tu nu le consideri artistice. Dar haide să nu confundăm aceasta cu încălcarea regulamentului. Membrii consiliului nu au apreciat că acest text ar conține nici pornografie, nici elemente profanatoare. În orice societate există căi de reglare, dar anarhia nu este una dintre ele. Dacă tu, din dorința de a îmbunătăți ceva sau a semnala o neregulă, ești prima care încalci regulamentul, nu vei obține nimic altceva decât o nouă abatere a atenției de la interesul pentru care suntem cu toții aici. Ai căi la îndemână: purtarea unei discuții în limitele polemicii literare cu autorul, sesizarea consiliului pe adresa sa oficială, scrierea unui articol pe o temă care să atingă și subiectul respectiv etc. Dar NU apelarea de maniera pe care ai ales-o tu. Te asigur încă o dată că nu va avea nimeni nimic de câștigat dacă tu vei porni de la principiul că trebuie să faci circ pentru a-ți face auzită părerea. Încearcă, te rog, să fii prima care menține nivelul dorit de respect și interes pentru literatură, și te asigur că vom avea cu toții ceva de învățat unii de la alții. În situația dată însă, te voi ruga să nu mai postezi sub acest text sau sub altele comentarii care nu legătură cu textul (pentru că nu, tu nu te-ai referit la text, ci ai cerut "As dori sa stiu cum se impaca prevederile acestui din regulament cu textul si calitatea autorului."). Alege o altă cale din cele sugerate, fără însă a abuza în abordare (și știm amândouă despre ce vorbesc), și ai putea să fii mai edificată sau să ridici probleme cu mult mai mult succes decât intervenția ta aici, care nu a făcut altceva decât să îți atragă o avertizare. Dacă te deranjează aspecte ca acela ultim invocat de către tine, în ultimul tău comentariu, scrie un articol documentat și postează-l. Încearcă să faci legătura, dacă ea există, cu tendințe ale literaturii moderne, și ai să ai parte, probabil, de o polemică adevărată care poate să și însemne ceva mai mult decât un simplu schimb de replici usturătoare, acuzații gratuite ș.a.m.d. în subsolul unui text.
pentru textul : keep my secret well detextul e bun . "une fois le temps inventé "- imi aduce aminte ca timpul e o inventie umana, natura nu cuantifica nimic. Profetul - mesajul e neelegant . Parca ne intoarcem la tirania de pe agonia...
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte dealma, comentariul dumneavoastră este concis și deosebit de pertinent. Ati sesizat imediat că lucrurilor li se poate aplica o grilă asemănătoare celei dupa care există și simte ființa umană. Am admirat următoarea judecată pe care o faceti: "Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii". În altă ordine de idei, știm că o parte din poezia modernă si aproape integral cea postmoderna desfide orice punctuatie. Dar de aici și până la a spune că lectura poeziei mele v-a fost dificilă pentru că versurile mele încep cu majusculă și că respectă o brumă de punctuație e cale lunga. Vă aflați, cred, sub tirania "canonului" de pe poezie.ro și riscați să nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Oricum, va mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită decata naivitate =))
pentru textul : nonșalanța iubirii deI'm not jealous, I just know you'll not be able to make it on K2 in the winter time. this on top of all those talibans over there. but that's beside the point. I just don't want another funeral. better stay with me.
pentru textul : K.2 deare unitate poemul asta cu zombi. si atmosfera. poate ar trebui sa eviti gerunziul. nu prea mai e "la moda". spor la scris1 ...
pentru textul : împrejur dedomnule Vasiliu, eu nu fac nici un boicot aici. Nu stiu de unde ai scos-o dumneata. Sau poate nu cunosti definitia cuvintului boicot. Pina una alta insa comentariul dumitale imi pare o revenire penibila. Parol.
pentru textul : ploua în eden III deam rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
pentru textul : Iarnă roşie deDorine , tată, ai grijă cu gropițele, ca s-au legalizat căsătoriile...:)) Multumesc pentru bunavoința de-a mă citi. Amice, mă cunoști, altfel nu te jucai cu limba franceză! Curând!
pentru textul : Suntem primul născut deIncearca sa eviti comparatiile sau abundenta lor: ca o, ca un, acolo unde este posibil. La fel, rima de genul: tigara / doara, probabil involuntara, asa ti-a iesit din tastatura. Zici in final: "zid de" - suna metalic, zdruncina textul fluid si nu e cazul. Versul "sa fugim" nu e rezistent, asa subtire.
In rest, ce sa zic, e primul text care mi-a placut, vara asta.
pentru textul : mă irită vara asta, mă deCe anume ai vrut să scrii, "vazu-i" (văzul lui) sau "văzui"? Cred că s-ar citi mult mai ușor dacă ar fi scris cu diacritice.
pentru textul : te caut si ma isc de”România lui virgil t”, chiar dacă între timp bobadil și-a schimbat subtitlul, tinde să devină brand cu licență hermenetică, despre o dispută/ polemică/ duel de note între doi autori care-și scrâșnesc dinții de la distanță unul la altul. Începe să devină savuros atât pentru cei de la fileu, cât și pentru băieții de mingi. Serviciile sunt rapide, mingile tăiate din scurt și rachetele de firmă.
Ambii jucători spun că reprezintă România.
În pauzele dintre ghemuri, tribunele fac valuri.
pentru textul : românia lui virgil t -I- decred ca varianta sugerata de zapata este mai concisa, mai poetica. ea inlatura cateva exprimari greoaie, maracinoase. prea multe incursiuni in excentric in text.
iata de exemplu o exprimare greoaie si gresita in acelasi timp:
"Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la tine-n sânge, -naripate,
himerele-kamikaze
cu zborul său
pururea amânat."
zborul e al lor, nu al sau. poemul cade ca un kamikaze asupra lui insusi, aproape taindu-i orice respiratie. parerea mea.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor dede la mine, fără număr, fără număr...
pentru textul : octopus deCârdul de penițe care a aterizat pe acest text îmi amintește de un reflex de tip pavlov încă de pe vremurile de tristă amintire ale prezenței noastre (nu-i așa, Virgil?) pe situl în agonie. Acolo toate lansările de carte și anunțurile stăpânirii no matter what au fost, sunt și vor fi purtătoare de nenumărate steluțe (acolo e cu steluțe) de unele nu încăpeau pe un singur rând.
Eu cred că membrii site-ului ar trebui să fie mai rezervați pe viitoar cu acordarea de penițe pe asemenea texte pentru a nu creea confuzie în rândul celor (ca mine de exemplu) care consideră că penița se acordă, așa cum scrie Regulamentul, pentru valoarea unui text și nu pentru cine știe ce altă chestie mai mult sau mai puțin festivistă.
A
A
pentru textul : Șapte ani deTre' să cârcotesc niţel: mă gândesc, Vlad, cum pot cei pudici de urechi să rostească/asculte (fără să roşească până-n vârful nasului) cuvinte de genul: cacao, manipula, curcubeu, ampulă, cactus etc...
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deAm mai intalnit ideea, si si atunci mi-a placut mult. Diferenta era ca in loc de el era o ea.. care se tinea papadie folosind-o pe post de balon/parasuta zburand, dar cred ca asa se intampla, femeile zboara si barbatii cuceresc. :) Imi plac lucrarile tale, am trecut si pe la celelalte. Si mai trec. :)
pentru textul : snapshot deDjamal, cred ca ai mai putea lucra un pic la acest poem. Ai o repetiție a cuvântului "parcă" înspre final. Nu l-aș folosi, oricum. Orice afirmație e mai puternică expresiv fără el. Și nu se înțelege cine este el din versul "parcă-l văd" în condițiile în care două versuri mai sus ai scris "parcă zăresc în el" el fiind zidul. Pari să vorbești fie de zid fie de copilul ce ai fost. Apoi cuvintele "sunt niște" sunt inutile. Uite ce îți propun eu: în fața mea scaune mari și goale mândre de pielea lor de trupurile ce li s-au așezat în brațe sprijinite de zid alb atât de alb încât zăresc în el palme mici de copil îl/mă văd întinzând mâinile spre mine Sigur, aceste versuri pornesc de la supoziția ca în final mâinile aparțin copilului ce-ai fost și nu zidului. Modifică tu așa cum ai intenționat.
pentru textul : Scaune deam recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
pentru textul : râsul ca o alergare deCe înseamnă inacceptabil, să nu mai repet greșala?
pentru textul : Zâmbetul de duminică dePoezille tale sunt întregi scenarii de film. Poți face filme SF, filme horror, filme de dragoste, filme de filme. Mai departe depinde de regizor. Scenariul e scris. Și e scris bine. Ai nevoie de un Lynch.
pentru textul : sinestezie deok. atunci îl mai las? :) ce îmi place e că se realizează comunicarea, virgil. e foarte important. sunt chiar încîntat acum. sd
pentru textul : poemul cornet de semințe dese poate, dar eu zic că trasmite ceea ce are de trasmis.
pentru textul : sunt orb deer: imagine
pentru textul : Nelinişte deuite aici dragul meu Bobadil: http://www.hermeneia.com/poezie/6352/ si in plus, vreau sa iti spun ca alergi fara sa te fugareasca nimeni. nici macar nu mi-am adus aminte de faptul ca ai avut un incident de plagiat. pur si simplu nu mi-am adus aminte. care se zice ca am uitat. asta ca sa vezi cit de "fixist" sint eu. dar banuiesc ca fiecare cu... "fixatiile" lui. am mai spus eu ce imi zicea bunica: "hotului de hot i-e frica". nu m-am gindit niciodata la tine. dar daca ai tu asa o musca pe caciula nu am eu cum sa te scap de ea. incearca sa te relaxezi dragul meu. eu cred in iertare si in recuperare. dupa cum cred ca oricine trebuie sa fie considerat nevinovat pina cind se demonstreaza contrariul. si nimeni nu trebuie sa fie condamnat in virtutea unui lucru care s-a incheiat, in virtutea unei trasaturi personale sau in virtutea unei anticipari. daca e greu de inteles iti pot explica. dar nu alerga fara sa te fugareasca nimeni. asta doar daca nu cumva vrei sa slabesti.
pentru textul : tăceri deDesigur, am remarcat acest colaj de la apariția sa. Nu doar eleganța compoziției este remarcabilă, linia fină între exterior și interior, albul sidefiu pe un albastru-marin mat, luna pe jumătate, atinsă tangențial de un zbor, cât mai ales versurile în varianta engleză care au reverberat în mine și au rămas ca o dorință de lumină neîndoită de nici o trecere. Da, este dificil de redat exact sensul și în românește în așa fel încât să nu se piardă din poetic, îndeosebi acel: "that silky translucid bridge/turned into love/as a second desire of light"... Există un autor de origine engleză, Wilfred R. Bion, care nu este literat dar a avut o largă cunoaștere literară și culturală, și care a scris "Second thoughts" (s-a tradus la noi "Gânduri secunde"). Iar această dorință secundă de lumină mi-a reamintit de necesitatea de a transgresa spațiile primare de existență în spații cel puțin secunde, spre a putea accede spre alte dimensiuni ale conștiinței. Felicitări, Alma, și scuze că am lăsat semn atât de târziu.
pentru textul : texture dePoemul dumneavoastră e, neîndoilenic, reușit, dar nu știu de ce el imi amintește de o epigramă a nonagenarului Mircea Ionescu-Quintus, spusă pe scena Ateneului Român, cu prilejul primirii unui premiu oferit de "Realitatea TV" în cadrul proiectului "10 pentru România", ediția 2008: "Pate vine câte-o fată-n Locuința mea de veci C-am intrare separată Și nu-i nimeni pe poteci".
pentru textul : Intrări separate deLa timp, destrămări, la timp, restructurări, vorba ceea. Ca atunci când votezi cu cineva. Și după, oranjul. Sau cozile la îngeri. Mulțumesc pentru cuvintele tale aici.
pentru textul : pseudo/credo dePagini