Alma, m-ai lasat fara cuvinte...sunt mai mult decat onorata de trecere, apreciere si invitatii! despre emisiunea din seara asta nu stiu ce sa spun - de fapt, spre rusinea mea, marturisesc ca...nu stiu cum se face! :) insa pentru cenaclu si antologia Virtualia, da! - si multumesc mult de tot! astept niste informatii suplimentare. am pus si i-ul acela la loc.
am avut de ales între o emisiune la care se discută politică și (re)parcurgerea unui poem pe care l-am îndrăgit la prima lectură. există aici un mesaj puternic creștin mulat pe o sensibilitate frumoasă, pe o confesiune fertilă, care îndeamnă la contemplarea firii umane în particular în relație cu divinitatea. mi-a plăcut mult strofa a doua, dar sunt ziceri faine în tot textul. mă bucur ca atunci când citeam primul poem al tău, Mariana - Anotimp de logodnă! ce bine îți pui talantul la schimbător:) felicit cu drag autoarea!
fac o reverență cuvântului care mă înalță
până la ramura cea mai de sus
acolo unde seva din adâncuri
se rotunjește sub coajă de fruct neoprit excelent!
Exact. Această metrică - un vers alexandrin în troheu, dacă mi se permite - are menirea de a fragmenta discursul; de a-l fragmenta dincolo de senzaţia acustică:
"Frunze fracturate, soare muribund"
"Dezbrăcat de vise, iar mă dau bătut". În timpul oferit de cezură, cititorul pune accentele.
Dacă aţi fi scris mult timp în vers clasic, dar nu după ureche, probabil că nu aţi mai fi comentat astfel. Dacă ar fi ceva de reproşat autorului vizavi de neconcoradanţă, ar fi numărul verbelor (prea mare). Acest tip de versificare (care pune accentul pe monotonie, pesimism, resemnare) are o mai mare forţă dacă e lipsit de sau conţine puţine verbe. În rest, miza unui text nu se află niciodată în prozodie, iar a-l compara pe Vasiliu cu Fanache e lipsă de fineţe şi de logică. Cei doi nu au în comun decât faptul că scriu cu rimă.
paul, ma bucur ca ai trecut cu "ganduri bune" ... urmatorul meu volum de versuri se va numi probabil: "scrisori de imblanzit mainile" si ma bucur ca-ti suna bine acest titlu... despre eliminarile acelea, ai dreptate, problema e ca doar in pagina dupa ce postez, pot vedea poezia detasat... sensibilitatea mea? sper sa o pot ridica la rang de poezie :) mi-a facut placere sa te aud, va trebui sa ma crezi caci nici mie nu-mi place "sa spun ce nu cred"... numai bine!
rostul poeziei scurte e condesarea mesajului, trimitere la meditatie, e un fel da pastila luata in loc de o masa copioasa, citind textul, am ramas aproape flamand.
un eseu care, chiar prin titlul său, te determină să te oprești din drum.
am parcurs cam o treime din el și m-am gândit că e bine să îl semnalez. eu voi continua lectuta, pentru că pare să ofere o grădină roditoare de discuții.
tot ce pot spune după citirea acestei prime părți e că împărtășesc opiniile autorului. voi reveni.
...am recitit și am recitit textul tău, Daniel. și pentru că nu judec în termeni de nou-vechi ci pur și simplu de îmi place sau nu, de calitate în formă fixă sau vers alb, liber, te umilesc din nou îngălbenindu-te. cu drag pentru alegerea rimelor și imaginea frumoasă.
Da, Domnule Titarenco. L-am citit acum (mea culpa). Ȋn „litera” sa ai dreptate. Am comis o infracțiune flagrantă. Numai că există o neconcordanță. Și ea apare dacă mă refer la rubrica „Poză – Interviu”. Pentru că într-un interviu cu un om de cultură despre ce poți să discuți? Dacă nu, așa în treacăt, după ce ai epuizat toate părerile persoanei respective despre toate cele, să ajungi și la ce cărți a mai scris și cȃnd. Se cheamă că astfel comiți delictul de „reclamă” . Mai pe față sau mai mascat. Poate că ar trebui să se facă, în regulament, o oarece corelare între art. 16.6 (66 cifră fatidică) și (sub)rubrica „interviu”. Cel mai simplu ar fi să se excludă rubrica respectivă. Ȋn altă ordine de idei (sau în aceeași), mă întreb de ce nu a reacționat nimeni atunci cȃnd a postat, tot pe acest sit, interviul luat lui C.V. Negoiță. Pentru că și acolo era vorba de cărți ale autorului respectiv. Menționȃndu-se clar și editura în care au apărut. Și nu pe la 1900 și ceva. Ci după anul de grație 2000. Al dumitale, Gorun Manolescu
Aranca, furat de polemica neortodoxa pe care, sincer, o regret, dar care, la fel de sincer, m-a si distrat, am uitat sa mentionez ca, printre altele, textul de mai sus l-am scris in clipe de relaxare cu o tenta auto-ironic binevoitoare si nu malitioasa. Cat priveste muzicalitatea si disponibilitatea de a srie astfel de texte, marturisesc ca ma bantuie din cand in cand. Si, fara a avea pretentia ca ele sunt, neaparat, poezie de inalta clasa (aproape niciodata nu am avut credinta ca sunt apt de a produce asa ceva, chiar si cand postez texte "poetice" diferite ca factura de cele ce fac obiectul discutiei - cu exceptia unor clipe din tinerete) le scriu cu placere. Si o fac ca un fel de umplere a rezervorului intre comiterea unor eseuri in cadrul carora chiar ma iau in serios (asta nu inseamna ca ele sunt si bune intodeauna, dar sper mereu acest lucru). Toate cele bune, G.
Virgil, este opusul la 'palme aspre si privire lunga', nu? nu e remarca la persoana, ci la felul cum mi-ai interpretat poezia. in traducere libera, cititorul a privit altfel caracterul pe care l-am gindit eu...vad ca ai incercat sa ma convingi ca textul ar fi avut mai multa credibilitate daca s-ar fi prezentat altfel: barbati orbi, femeia cu bigudiuri pe cap, etc... textul nu face decit sa lubrifice oarecum imaginatia femeii cu imaginea (vazuta prin prizma autoarei!) a barbatului ideal. inca se mai poate spera, nu? no offence, Virgil!:)) o zi buna...
Dincolo de considerentele literar-artistice și de estetică a așezării în pagină, consider că titlul ocupă un spațiu mult prea mare cu destule incoveniente. Uită-te un pic la comentariile din dreapta să vezi în ce fel apare titlul.
Cât despre prenume, am făcut o gafă din ignoranță, drept pentru care cer iertare și sper să o primesc. Știu cât de important e numele și prenumele unei persoane.
Deci, iertare, Eugen!
Prea mulţi termeni din aceeaşi sferă - "agonia/ frică/ vulnerabile /speriată/ spaimă", iar contextual, "ochii iscoadei mă ţinteau/ gândurile negre/ fiarele se hrânesc" etc. Probabil că o bilă neagră a textelor tale e faptul că te repeţi. Şi la propriu, şi la figurat. Aceeaşi idee în trei, patru, cinci unităţi, uneori redată exact prin aceleaşi mijloace, prin acelaşi lexic. Dacă vrei musai să repeţi pâna cititorul se prinde, în cele din urmă, că te repeţi, ar trebui să te ajuţi de sugestie, sugestie captată prin instrumente lirice diferite. Finalul, cu acel joc ideatic, este neinspirat. E ca si cum un balerin, la finalul dansului, ar face o schemă de kung fu. Asta nu înseamnă, evident, că poezia ta e un dans, ci pur şi simplu că nu am găsit altă comparaţie.
Totuşi, acest text este peste ceea ce am citit la tine.
pi punct es nici "caţăr liane" nu sună tocmai a simfonie.
Ai niște typos, te rog corectează. Nu îmi place cum sună "mess" (nu numai în poezie), dar se pare că nu prea avem ce să le mai facem. Ultima strofă e cea mai reușită. Dar or fi contând și celelalte, pentru structura poemului.
spre a mă minuna încă o dată de felul în care unii comentează cu emfază ceea ce n-au avut răbdarea să citească. Oare ce-i mână în această luptă inutilă şi, în context, ridicolă şi descalificantă?
Ialin, cred ca e primul tau popas pe pagina mea asa ca bine ai venit. stiu ca ambele variante sunt perceptibile si de sine statatoare dar si sugestia ta e buna, multumesc. te mai astept.
dragii mei, multumesc pentru opinii. textul a stat mai multa vreme la dospit si apoi l-am pus aici aprecierile voastre inseamna ca poate dincolo de rezonanta a avut si ceva calitate. sper.
Si mie imi placu. Sunt multe parti bune spuse fain si cu simtire si mai cu tot ce se vrea. Desi sunt unele cuvinte/ expresii care din punctul meu de vedere nu se potrivesc, eu va dau penita pentru profunzime si touch. :)
Ioana... gând bun ai avut tu astăzi :-) ... mă tem că pagina aceasta se va încărca extrem de puternic... tu îți dai seama ce ai chemat aici? Poate ar trebui să pui un avertisment :-) Cred că nu voi face un comentariu chiar atât de "pe text", ci voi încerca să spun unde anume mi se pare, la fiecare, cât de subiectiv voi putea, punctul cel mai acut. Ioana: "ti-am spus ai gresit... ti-am mai spus am gresit... tu nu aveai voie sa gresesti am crezut ca era de la sine inteles " Francisc: "care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața." La rându-mi, îți las aceasta: Împărtășirea cu celălalt Niciodată nu scriem doar pentru noi înșine. Când cea mai ascunsă dorință, durere sau bucurie, cum ar fi, se așterne pe hârtie, ne-am făcut un părtaș. Există cineva pe care, conștient sau inconștient, l-am lăsa sau ni l-am dori să citească. Să știe. Uneori îmi pare că toate cuvintele, cu excepția unuia singur, au murit. Astăzi, el este durere. În altă seară, este iubire. Alteori, lacrimă. A fost și moarte. Să-mi fie Doamne în fiecare zi. Te-ai gândit cât de ușor ar fi dacă, în loc de a scrie, ne-am îndrepta încet spre ușa acelui prieten, spre brațele acelei iubite, și am spune în puține cuvinte moartea din suflet, disprețul ce ne macină, ura, durerea, patima, și ne-am așterne singurătatea? Dar cum să mai înfrunți și demonii celuilalt? Și cât de cumplit dacă am bătut la ușă și a rămas închisă. Sau, mai rău decât atât, s-a deschis, brațele ne-au primit, am fost ascultați, am fost și înțeleși! Ce ne mai rămâne, căci demonii aduși la lumina zilei par mici și caraghioși, chiar nouă ni se face parcă rușine… Asa că tăcem. Nu facem nici un drum, nu batem la nici o ușă, nu ne odihnim în brațele nimănui. Ne iubim temerile, le creștem și le hrănim, nu vrem să rămânem mai săraci cu o frământare. Hârtia este o promisiune care este mai bine, uneori, să rămână doar atât. (nov. 2004) P.S. Pentru editare, în dreapta paginii, sus: HCODE.
neverending, vocea ta poetică este una care merită ascultată cu atenție, ai un spus dominat de o anume vibrație care pe mine una mă apropie, în poezia aceasta imaginea dealului cu rufe albe în vânt are o plasticitate care definește întregul text, părerea mea, depășești lirismul feminin de circumstanță, cred că reușești să dai contururi ferme și atrăgătoare ideii
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
va doresc tuturor succes pentru lansarile de carte si pentru intreaga manifestare! Felicitari Alma, pentru a VIIa editie a Cenaclului Virtualia!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deAlma, m-ai lasat fara cuvinte...sunt mai mult decat onorata de trecere, apreciere si invitatii! despre emisiunea din seara asta nu stiu ce sa spun - de fapt, spre rusinea mea, marturisesc ca...nu stiu cum se face! :) insa pentru cenaclu si antologia Virtualia, da! - si multumesc mult de tot! astept niste informatii suplimentare. am pus si i-ul acela la loc.
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deam avut de ales între o emisiune la care se discută politică și (re)parcurgerea unui poem pe care l-am îndrăgit la prima lectură. există aici un mesaj puternic creștin mulat pe o sensibilitate frumoasă, pe o confesiune fertilă, care îndeamnă la contemplarea firii umane în particular în relație cu divinitatea. mi-a plăcut mult strofa a doua, dar sunt ziceri faine în tot textul. mă bucur ca atunci când citeam primul poem al tău, Mariana - Anotimp de logodnă! ce bine îți pui talantul la schimbător:) felicit cu drag autoarea!
fac o reverență cuvântului care mă înalță
până la ramura cea mai de sus
acolo unde seva din adâncuri
se rotunjește sub coajă de fruct neoprit excelent!
gând bun cu drag!
pentru textul : S-a topit singurul om de zăpadă deTandru, romantic, elegant.
pentru textul : Je t'aime, băi deExact. Această metrică - un vers alexandrin în troheu, dacă mi se permite - are menirea de a fragmenta discursul; de a-l fragmenta dincolo de senzaţia acustică:
"Frunze fracturate, soare muribund"
"Dezbrăcat de vise, iar mă dau bătut". În timpul oferit de cezură, cititorul pune accentele.
Dacă aţi fi scris mult timp în vers clasic, dar nu după ureche, probabil că nu aţi mai fi comentat astfel. Dacă ar fi ceva de reproşat autorului vizavi de neconcoradanţă, ar fi numărul verbelor (prea mare). Acest tip de versificare (care pune accentul pe monotonie, pesimism, resemnare) are o mai mare forţă dacă e lipsit de sau conţine puţine verbe. În rest, miza unui text nu se află niciodată în prozodie, iar a-l compara pe Vasiliu cu Fanache e lipsă de fineţe şi de logică. Cei doi nu au în comun decât faptul că scriu cu rimă.
pentru textul : Boală depaul, ma bucur ca ai trecut cu "ganduri bune" ... urmatorul meu volum de versuri se va numi probabil: "scrisori de imblanzit mainile" si ma bucur ca-ti suna bine acest titlu... despre eliminarile acelea, ai dreptate, problema e ca doar in pagina dupa ce postez, pot vedea poezia detasat... sensibilitatea mea? sper sa o pot ridica la rang de poezie :) mi-a facut placere sa te aud, va trebui sa ma crezi caci nici mie nu-mi place "sa spun ce nu cred"... numai bine!
pentru textul : scrisori de îmblânzit mâinile derostul poeziei scurte e condesarea mesajului, trimitere la meditatie, e un fel da pastila luata in loc de o masa copioasa, citind textul, am ramas aproape flamand.
cu stima
pentru textul : Miraj deun eseu care, chiar prin titlul său, te determină să te oprești din drum.
am parcurs cam o treime din el și m-am gândit că e bine să îl semnalez. eu voi continua lectuta, pentru că pare să ofere o grădină roditoare de discuții.
tot ce pot spune după citirea acestei prime părți e că împărtășesc opiniile autorului. voi reveni.
pentru textul : Religia progresului. Un eşec previzibil? deDuplicat.
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deEmil, iti multumesc ca imi intaresti convingerile. Simt asa, un fel de rezonanta intre noi cand citesc ce-mi spui. Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă deIoana, cind am sa ma fac mare ma fac psiholog, dar am auzit ca nu se plateste bine. de ce oare tot ce ajunge sa te pasioneze nu face bani?
pentru textul : îmi este teamă de femeie de...am recitit și am recitit textul tău, Daniel. și pentru că nu judec în termeni de nou-vechi ci pur și simplu de îmi place sau nu, de calitate în formă fixă sau vers alb, liber, te umilesc din nou îngălbenindu-te. cu drag pentru alegerea rimelor și imaginea frumoasă.
pentru textul : rondel-balans deda dom le, inteligență superioară, inteligentă supe-rioară, text de text, n-am cum cuvinte a-l ocoli, ave celui din rai și mai ales înapoi
pentru textul : my woman, drammen-house detest
pentru textul : hermeneia 2.0 deCristina, eşti o persoană foarte sensibilă, dovadă multele poeme pe care le scrii cu atâta simţire.
eu sunt supusul condeier al muzei. şi mai ales al lui Dumnezeu.
sărbători cu multă dragoste şi înţelegere îţi doresc şi eu, din suflet.
cu drag,
pentru textul : angajator deDa, Domnule Titarenco. L-am citit acum (mea culpa). Ȋn „litera” sa ai dreptate. Am comis o infracțiune flagrantă. Numai că există o neconcordanță. Și ea apare dacă mă refer la rubrica „Poză – Interviu”. Pentru că într-un interviu cu un om de cultură despre ce poți să discuți? Dacă nu, așa în treacăt, după ce ai epuizat toate părerile persoanei respective despre toate cele, să ajungi și la ce cărți a mai scris și cȃnd. Se cheamă că astfel comiți delictul de „reclamă” . Mai pe față sau mai mascat. Poate că ar trebui să se facă, în regulament, o oarece corelare între art. 16.6 (66 cifră fatidică) și (sub)rubrica „interviu”. Cel mai simplu ar fi să se excludă rubrica respectivă. Ȋn altă ordine de idei (sau în aceeași), mă întreb de ce nu a reacționat nimeni atunci cȃnd a postat, tot pe acest sit, interviul luat lui C.V. Negoiță. Pentru că și acolo era vorba de cărți ale autorului respectiv. Menționȃndu-se clar și editura în care au apărut. Și nu pe la 1900 și ceva. Ci după anul de grație 2000. Al dumitale, Gorun Manolescu
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deAranca, furat de polemica neortodoxa pe care, sincer, o regret, dar care, la fel de sincer, m-a si distrat, am uitat sa mentionez ca, printre altele, textul de mai sus l-am scris in clipe de relaxare cu o tenta auto-ironic binevoitoare si nu malitioasa. Cat priveste muzicalitatea si disponibilitatea de a srie astfel de texte, marturisesc ca ma bantuie din cand in cand. Si, fara a avea pretentia ca ele sunt, neaparat, poezie de inalta clasa (aproape niciodata nu am avut credinta ca sunt apt de a produce asa ceva, chiar si cand postez texte "poetice" diferite ca factura de cele ce fac obiectul discutiei - cu exceptia unor clipe din tinerete) le scriu cu placere. Si o fac ca un fel de umplere a rezervorului intre comiterea unor eseuri in cadrul carora chiar ma iau in serios (asta nu inseamna ca ele sunt si bune intodeauna, dar sper mereu acest lucru). Toate cele bune, G.
pentru textul : De inima albastră deVirgil, este opusul la 'palme aspre si privire lunga', nu? nu e remarca la persoana, ci la felul cum mi-ai interpretat poezia. in traducere libera, cititorul a privit altfel caracterul pe care l-am gindit eu...vad ca ai incercat sa ma convingi ca textul ar fi avut mai multa credibilitate daca s-ar fi prezentat altfel: barbati orbi, femeia cu bigudiuri pe cap, etc... textul nu face decit sa lubrifice oarecum imaginatia femeii cu imaginea (vazuta prin prizma autoarei!) a barbatului ideal. inca se mai poate spera, nu? no offence, Virgil!:)) o zi buna...
pentru textul : Blind date deDincolo de considerentele literar-artistice și de estetică a așezării în pagină, consider că titlul ocupă un spațiu mult prea mare cu destule incoveniente. Uită-te un pic la comentariile din dreapta să vezi în ce fel apare titlul.
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare deCât despre prenume, am făcut o gafă din ignoranță, drept pentru care cer iertare și sper să o primesc. Știu cât de important e numele și prenumele unei persoane.
Deci, iertare, Eugen!
Prea mulţi termeni din aceeaşi sferă - "agonia/ frică/ vulnerabile /speriată/ spaimă", iar contextual, "ochii iscoadei mă ţinteau/ gândurile negre/ fiarele se hrânesc" etc. Probabil că o bilă neagră a textelor tale e faptul că te repeţi. Şi la propriu, şi la figurat. Aceeaşi idee în trei, patru, cinci unităţi, uneori redată exact prin aceleaşi mijloace, prin acelaşi lexic. Dacă vrei musai să repeţi pâna cititorul se prinde, în cele din urmă, că te repeţi, ar trebui să te ajuţi de sugestie, sugestie captată prin instrumente lirice diferite. Finalul, cu acel joc ideatic, este neinspirat. E ca si cum un balerin, la finalul dansului, ar face o schemă de kung fu. Asta nu înseamnă, evident, că poezia ta e un dans, ci pur şi simplu că nu am găsit altă comparaţie.
Totuşi, acest text este peste ceea ce am citit la tine.
pi punct es nici "caţăr liane" nu sună tocmai a simfonie.
pentru textul : E timpul să trag de fiare deAi niște typos, te rog corectează. Nu îmi place cum sună "mess" (nu numai în poezie), dar se pare că nu prea avem ce să le mai facem. Ultima strofă e cea mai reușită. Dar or fi contând și celelalte, pentru structura poemului.
pentru textul : dintr-un autobuz, arșița despre a mă minuna încă o dată de felul în care unii comentează cu emfază ceea ce n-au avut răbdarea să citească. Oare ce-i mână în această luptă inutilă şi, în context, ridicolă şi descalificantă?
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deIalin, cred ca e primul tau popas pe pagina mea asa ca bine ai venit. stiu ca ambele variante sunt perceptibile si de sine statatoare dar si sugestia ta e buna, multumesc. te mai astept.
pentru textul : după ploaie dedesigur, Adriana, mea culpa. am schimbat. ce bine sa ai prieteni!
pentru textul : altar deAndule, esti incredibil. iti multumesc de trecere si pt semn. noroc
pentru textul : Albe&reci dedragii mei, multumesc pentru opinii. textul a stat mai multa vreme la dospit si apoi l-am pus aici aprecierile voastre inseamna ca poate dincolo de rezonanta a avut si ceva calitate. sper.
pentru textul : delirice VI deSi mie imi placu. Sunt multe parti bune spuse fain si cu simtire si mai cu tot ce se vrea. Desi sunt unele cuvinte/ expresii care din punctul meu de vedere nu se potrivesc, eu va dau penita pentru profunzime si touch. :)
pentru textul : spovedanie deun text bun acesta, cu un discurs controlat, firesc...
pentru textul : scrisoare închisă fostei mele iubiri din copilărie demai trec :)
Ioana... gând bun ai avut tu astăzi :-) ... mă tem că pagina aceasta se va încărca extrem de puternic... tu îți dai seama ce ai chemat aici? Poate ar trebui să pui un avertisment :-) Cred că nu voi face un comentariu chiar atât de "pe text", ci voi încerca să spun unde anume mi se pare, la fiecare, cât de subiectiv voi putea, punctul cel mai acut. Ioana: "ti-am spus ai gresit... ti-am mai spus am gresit... tu nu aveai voie sa gresesti am crezut ca era de la sine inteles " Francisc: "care mâini de copil, scrijelind, îți caută Fața." La rându-mi, îți las aceasta: Împărtășirea cu celălalt Niciodată nu scriem doar pentru noi înșine. Când cea mai ascunsă dorință, durere sau bucurie, cum ar fi, se așterne pe hârtie, ne-am făcut un părtaș. Există cineva pe care, conștient sau inconștient, l-am lăsa sau ni l-am dori să citească. Să știe. Uneori îmi pare că toate cuvintele, cu excepția unuia singur, au murit. Astăzi, el este durere. În altă seară, este iubire. Alteori, lacrimă. A fost și moarte. Să-mi fie Doamne în fiecare zi. Te-ai gândit cât de ușor ar fi dacă, în loc de a scrie, ne-am îndrepta încet spre ușa acelui prieten, spre brațele acelei iubite, și am spune în puține cuvinte moartea din suflet, disprețul ce ne macină, ura, durerea, patima, și ne-am așterne singurătatea? Dar cum să mai înfrunți și demonii celuilalt? Și cât de cumplit dacă am bătut la ușă și a rămas închisă. Sau, mai rău decât atât, s-a deschis, brațele ne-au primit, am fost ascultați, am fost și înțeleși! Ce ne mai rămâne, căci demonii aduși la lumina zilei par mici și caraghioși, chiar nouă ni se face parcă rușine… Asa că tăcem. Nu facem nici un drum, nu batem la nici o ușă, nu ne odihnim în brațele nimănui. Ne iubim temerile, le creștem și le hrănim, nu vrem să rămânem mai săraci cu o frământare. Hârtia este o promisiune care este mai bine, uneori, să rămână doar atât. (nov. 2004) P.S. Pentru editare, în dreapta paginii, sus: HCODE.
pentru textul : ce am scris "atunci" deneverending, vocea ta poetică este una care merită ascultată cu atenție, ai un spus dominat de o anume vibrație care pe mine una mă apropie, în poezia aceasta imaginea dealului cu rufe albe în vânt are o plasticitate care definește întregul text, părerea mea, depășești lirismul feminin de circumstanță, cred că reușești să dai contururi ferme și atrăgătoare ideii
pentru textul : vorbește-mi în rusă dePagini