domnule kruger, ca intre autori si cititori versati de poezie, pot spune cu certitudine in aceste zile ca daca dragoste nu e, atunci nimic nu e. si daca nu e, noi putem face sa fie lumina. multumesc pt faptul ca ma inscriu printre pasiunile dvs.
Danutza, ma bucur de intilnire si multumesc pentru sugestii. Eu de curente ma folosesc doar atit cit cred ca am nevoie, desi de multe ori prefer sa le ocolesc. De hatirul eului liric, mai las sa-mi scape si cite-o virgula. Enunturile prefer sa le incep cu majuscula si sa le inchei cu punct. In rest inot de voie. Cit despre instantanee, le-am cules totusi din alta parte.
Despre tagurile folosite aici. Aș fi lăsat doar "p16" și "nu" bold, pentru că sublinierile înclinate încetinesc citirea poemului. Per total, poemul este destul de bun, sunt mici amănunte de exprimare poetică, precum "căușul palmelor" care mai trebuie lucrate. Ideea e de actualitate și prinde la public. Probabil că Sorin se referă la feedback din partea anumitor persoane care publică pe Hermeneia, motiv pentru care am intervenit. :) Sper ca părerea mea să îți fie de folos.
„Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.” Fandare inteligentă. Şi, evident, dacă plecăm de la premise diferite, orice dialog devine unul al surzilor. Însă măcar una dintre eventualele premise mi se par a le împărtăşi. Şi anume că prin «metafizica» aşa cum este azi înţeleasă, poezia poate deveni „religie” şi astfel ajungem la o „Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi”. Numai că… (zic şi eu în nemernicia mea – sper să nu fiu afurisit de habotnici); numai că poezia are un avantaj (şi nu faţă de religie, ci chiar faţă de mistică) şi anume că, prin metaforă, se poate sugera (infinit de mult) dincolo de aparenţe fără a „tremura” (în faţa divinităţii – oricare o fi ea) şi nu „tăcând” (cu mai multă sau mai puţină «smerenie» devenind „nepoeţi”). Iar treaba aia cu internetu’ pe care, de cele mai multe ori, se vorbesc discuţii şi se exacerbează orgolii, este numai relativ aşa. Câte o dată se poate ridica şi aici stacheta. Sper ca următorul text pe care îl tot moşesc, referitor la meta-fizică vs. meta-foră, să te găsească printre comentatori. Şi ca să închei optimist: spiritele mari întotdeauna se întâlnesc; precum Tanţa şi Costel (La Lelhliu sau la Mizil, nu mai sunt sigur pe unde).
Frumos, prima strofă este chiar cuceritoare, acel gen de coup-d-etat poetic, în care autoarea răstoarnă în căteva secunde de lectură dictatura plictiselii.
Din păcate, deși ideea bună a poemului se susține până la final, el mai pierde din forță prin cele trei versuri care urmează, becul economic care pâlpâie nu mi se pare reușit.
Finalul oricum este adorabil, mai ales că, mai știind câte ceva despre forma de exprimare a autoarei, acea 'despielițare' parcă vine dintr-o variantă cenzurată...
Oricum, poemul meu de peniță pentru acest crochiu negru cu oameni și lucruri
nicolas, mulțumesc pentru trecere. m-ați făcut să zâmbesc cu acel vers din final.
dinu, mă bucur că ai rezonat cu acest poem simplu. mulțumesc pentru urare și apreciere.
toate bune, Daniela
Idee bună însă o prozodie care lasă de dorit.
Incipitul are toate șansele să facă de fapt cititorul să 'părăsească' lectura foarte repede. Adevărat, mai apoi poemul își revine, devine tot mai interesant pe măsură ce trec versurile de parcă autorul se încălzește scriind tot mai bine la fel cum pofta vine mâncând și culminând cu un final simbolic destul de reușit.
Însă incipitul este foarte slab, de alfabet poetic și ruinează poemul, părerea mea.
Margas
"Uneori mă doare că mă doare" nicodeme, fii un bun crestin si nu raspandi durerile tare inaprehensibile celor care nu vor si nu le pot purta. e o chestie de carantina, dupa cum o vad eu...
Rafael, Multumesc de citirea atenta, ma si duc sa corectez "tatuate CU semne" (era "tatuate DE semne")si "fiinta "LIPSITA DE substanta" (era "fiinta FARA substanta") ... punand in paranteza varianta initiala pentru a nu lasa "fara substanta" :-) comentariul tau. Bobadil.
margas, nu știu, și cred că nu interesează pe nimeni, de unde ai ajuns tu la concluzia că ești obeză. probabil citești superficial. și aceasta nu este o acuză ci o constatare. eu foloseam un exemplu care este redat prin procedeul stilistic numit: compoarație. dar nu e prima dată când cineva aberează. să îți spun și de ce aberezi: nu te cunosc, iar bustul din profilul tău de autoare m-ar fi dus mai degrabă la exemplificare prin comparația: ca și cum ai cumpăra în 2011 chewing gum de la o țigancă dacă aș fi dorit să micterizez fragila ta ființă, pură, imaculată și desigur ventilată (după cum spuneai). acum îți recomand să te lași de UFO-logia pe care ai început-o sub textul meu și mergi în pace pe căile domnului, sau ale lui viceversa. as you like!
iar dacă și acum, după explicații pe care nu eram obligat să ți le ofer, te vei simți jignită, pune-ți măcar o poză la profil cu abdomenul tău plat și încins, să faci în ciudă ălora care citesc textele și le interpretează ca tine.
Uite că pe mine ultima parte m-a impresionat. Sunt subiectiv, ştiu, dar cumva fragmentul a vorbit pe limba mea (şi a bunicului, care-n ultimii ani nu mai avea nevoie de mine sau de Mont Blanc pentru a crede că e încă în armată şi se ascunde de nemţi). Cei care vin îi salută pe cei care pleacă. Întotdeauna. Şi noi suntem cumva acum liantul. Poate pentru că încă mai ştim cine a fost Raj Kapoor.
interesant textul. "ce-ar fi dacă el mi-ar citi gândurile, cum că aș trece desculță printre bănci ca pe iarba din parcul tineretului?" o trimitere originală la ideile lui Amartya Sen și la "The Argumentative Indian" și nu numai atât...
cui prodest?. înțeleg că cineva a vrut să scrie despre iad. mi se pare o intreprindere foarte grea de vreme ce nimeni nu cred că la văzut. sau dacă l-a văzut mă îndoiesc că este membru Hermeneia. în orice caz a scrie din cauza iadului mi s-ar părea o chestie ceva mai interesantă estetico-filosofic. dacă cineva încearcă să scrie despre iad ca să îi sperie pe oameni ca să își găsească salvator și să nu ajungă acolo mi se pare și amuzant și de prost gust. ceva cam în genul scrierii unui poem despre pericolul curentuui electric și importanța folosirii izolației la toate sculele cu care atingi firele care transportă curent electric. evident, se poate scrie poezește și despre asta. însă cîtă valoare literară ar avea așa ceva este greu de crezut. textul de față este o nulitate din punct de vedere estetic iar emfaza dogmatico-retorică cu care este scris nu face decît să descumpănească. asta ca să nu mai spun că 90% din cei ce îl citesc habar nu au ce este efa și sînt pe deasupra convinși că în gura ursului grizzly, ca de altfel în gura oricărui mamifer este o temperatură undeva între 30 și 40 de grade Celsius.
astfel că citind acest text mă întreb și eu ca autorul în titlu: cui prodest?
Emilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!
1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
pentru distracție dar și pentru a argumenta cele afirmate mai sus, dau un link vă rog să nu îmi luați asta în nume de rău știu că nu e bine să dăm linkuri pe siteurile concurente dar rog o excepție pentru că eu cred că dezbaterea, hai să o numesc așa de acolo deși e varză la multe capitole mă scutește de alte comentarii sau explicații și vorbește destul de răspicat, mai ales pentru alde ca Nicholas despre limitele înțelegerii umanoide. http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1733626/punctul_de_plecare
Cu siguranță este un experiment poate pentru că este alt stil, este... este Poezie. Am trei observații: "și care nu vor publica" sună prozaic, "decât gârboviți de întunecări" sună optzecist (o sugestie, pentru ritmul interior al poemului: ultimul cuvânt din 2 silabe, terminat în vocală) și "nu-ți fă griji e întotdeauna o compensație" nu sună a vers. Și fără "de obicei". Am fost primul tău cititor. Un text puternic.
poezia aceasta imi sugereaza putin suprarealismul lui Luis Bunuel (mai ales in "Ciinele andaluz", realizat impreuna cu Salvator Dali in plina efervescenta a suprarealismului), bineinteles in alt registru al imaginilor, al impactului... ...si totusi, stranie aceasta atractie/dragoste ca un esafod comun...un erotism aparte, socant... am remarcat si nu numai aici, ma refer, in general, la finalurile poemelor tale (pe care le citesc) o forta de expresie aparte: "gâdele a tras peste capetele noastre o mască și ne-am ciopârțit unul altuia în întuneric."
Imi place poemul - aduce a litanie, miroase a cantec nibelungic, a moarte de luptator cu spada... "unul câte unul devenim corimbe suspendate de o fericire nepământeană litografii ale unui vis cu cetacee" este de o muzicalitate pe care rar o intalnesc (n-am inteles cuvantul "corimbe"), dar asta nu stirbeste cu nimic respectul fata de aceste versuri. Tenta moderna a incantatiei (cantecului, litaniei, oricum s-ar denumi) nu reduce cu nimic farmecul curgerii cuvintelor. Poemul acesta seamana cu o apa moale careia - daca vrei - i te poti darui. Dancus
parerea mea este ca am citit texte mult mai bune scrise de alma pe teme asemanatoare sau pornind de la inspiratii asemanatoare. aici mi se pare ca nu a avut rabdarea si poate dispozitia suficienta pentru a scrie ceva pe masura
e nevoie de trudă, de renunţări, de reconstrucţii, de curaj şi de multe altele pentru a ajunge acolo unde cuvântul să te caute... să te găsească, să te înalţe...
iată că trebuie să exprim tot eu și prima opinie pe site-ul Hermeneia. mă așteptam să o facă alcineva. citind textul acesta trebuie să recunosc că am perceput o mînă destul de sigură păstrîndu-și totuși feminitatea. sînt totuși curios ce ai vrut să spui prin acest termen "bal mascat". de obicei are o notă tragic existențialistă. sau poate greșesc eu?
e mai tentant textul din comentariu cu condiția sa eviți rimele involuntare "Ți-am oferit ultimul zmeu./Cu el înălțam visul meu." ; "insonor și subit/În universul meu nedefinit." sau chestii ca "vastă fereastră"... de subliniat in ambele texte că: MIAZĂNOÁPTE f. (în opoziție cu miazăzi) (vezi DEX) se scrie legat (eventual de gramatică...)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
a văzut cineva dintre voi filmul „The Taqwacores”?
pentru textul : punk bach dedomnule kruger, ca intre autori si cititori versati de poezie, pot spune cu certitudine in aceste zile ca daca dragoste nu e, atunci nimic nu e. si daca nu e, noi putem face sa fie lumina. multumesc pt faptul ca ma inscriu printre pasiunile dvs.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deDanutza, ma bucur de intilnire si multumesc pentru sugestii. Eu de curente ma folosesc doar atit cit cred ca am nevoie, desi de multe ori prefer sa le ocolesc. De hatirul eului liric, mai las sa-mi scape si cite-o virgula. Enunturile prefer sa le incep cu majuscula si sa le inchei cu punct. In rest inot de voie. Cit despre instantanee, le-am cules totusi din alta parte.
pentru textul : Mirajul deDespre tagurile folosite aici. Aș fi lăsat doar "p16" și "nu" bold, pentru că sublinierile înclinate încetinesc citirea poemului. Per total, poemul este destul de bun, sunt mici amănunte de exprimare poetică, precum "căușul palmelor" care mai trebuie lucrate. Ideea e de actualitate și prinde la public. Probabil că Sorin se referă la feedback din partea anumitor persoane care publică pe Hermeneia, motiv pentru care am intervenit. :) Sper ca părerea mea să îți fie de folos.
pentru textul : poemul cornet de semințe demultam pt comentariu si felicitari! cele absolut bune!
pentru textul : refuz de„Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.” Fandare inteligentă. Şi, evident, dacă plecăm de la premise diferite, orice dialog devine unul al surzilor. Însă măcar una dintre eventualele premise mi se par a le împărtăşi. Şi anume că prin «metafizica» aşa cum este azi înţeleasă, poezia poate deveni „religie” şi astfel ajungem la o „Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi”. Numai că… (zic şi eu în nemernicia mea – sper să nu fiu afurisit de habotnici); numai că poezia are un avantaj (şi nu faţă de religie, ci chiar faţă de mistică) şi anume că, prin metaforă, se poate sugera (infinit de mult) dincolo de aparenţe fără a „tremura” (în faţa divinităţii – oricare o fi ea) şi nu „tăcând” (cu mai multă sau mai puţină «smerenie» devenind „nepoeţi”). Iar treaba aia cu internetu’ pe care, de cele mai multe ori, se vorbesc discuţii şi se exacerbează orgolii, este numai relativ aşa. Câte o dată se poate ridica şi aici stacheta. Sper ca următorul text pe care îl tot moşesc, referitor la meta-fizică vs. meta-foră, să te găsească printre comentatori. Şi ca să închei optimist: spiritele mari întotdeauna se întâlnesc; precum Tanţa şi Costel (La Lelhliu sau la Mizil, nu mai sunt sigur pe unde).
pentru textul : Har şi talent deFrumos, prima strofă este chiar cuceritoare, acel gen de coup-d-etat poetic, în care autoarea răstoarnă în căteva secunde de lectură dictatura plictiselii.
pentru textul : Disfuncţii deDin păcate, deși ideea bună a poemului se susține până la final, el mai pierde din forță prin cele trei versuri care urmează, becul economic care pâlpâie nu mi se pare reușit.
Finalul oricum este adorabil, mai ales că, mai știind câte ceva despre forma de exprimare a autoarei, acea 'despielițare' parcă vine dintr-o variantă cenzurată...
Oricum, poemul meu de peniță pentru acest crochiu negru cu oameni și lucruri
nicolas, mulțumesc pentru trecere. m-ați făcut să zâmbesc cu acel vers din final.
pentru textul : bucovina lodge and dhl dedinu, mă bucur că ai rezonat cu acest poem simplu. mulțumesc pentru urare și apreciere.
toate bune, Daniela
Idee bună însă o prozodie care lasă de dorit.
pentru textul : fără cuvinte deIncipitul are toate șansele să facă de fapt cititorul să 'părăsească' lectura foarte repede. Adevărat, mai apoi poemul își revine, devine tot mai interesant pe măsură ce trec versurile de parcă autorul se încălzește scriind tot mai bine la fel cum pofta vine mâncând și culminând cu un final simbolic destul de reușit.
Însă incipitul este foarte slab, de alfabet poetic și ruinează poemul, părerea mea.
Margas
"Uneori mă doare că mă doare" nicodeme, fii un bun crestin si nu raspandi durerile tare inaprehensibile celor care nu vor si nu le pot purta. e o chestie de carantina, dupa cum o vad eu...
pentru textul : uneori mă doare... dealta varianta
pentru textul : Priviri deRafael, Multumesc de citirea atenta, ma si duc sa corectez "tatuate CU semne" (era "tatuate DE semne")si "fiinta "LIPSITA DE substanta" (era "fiinta FARA substanta") ... punand in paranteza varianta initiala pentru a nu lasa "fara substanta" :-) comentariul tau. Bobadil.
pentru textul : fericire off-topic demargas, nu știu, și cred că nu interesează pe nimeni, de unde ai ajuns tu la concluzia că ești obeză. probabil citești superficial. și aceasta nu este o acuză ci o constatare. eu foloseam un exemplu care este redat prin procedeul stilistic numit: compoarație. dar nu e prima dată când cineva aberează. să îți spun și de ce aberezi: nu te cunosc, iar bustul din profilul tău de autoare m-ar fi dus mai degrabă la exemplificare prin comparația: ca și cum ai cumpăra în 2011 chewing gum de la o țigancă dacă aș fi dorit să micterizez fragila ta ființă, pură, imaculată și desigur ventilată (după cum spuneai). acum îți recomand să te lași de UFO-logia pe care ai început-o sub textul meu și mergi în pace pe căile domnului, sau ale lui viceversa. as you like!
iar dacă și acum, după explicații pe care nu eram obligat să ți le ofer, te vei simți jignită, pune-ți măcar o poză la profil cu abdomenul tău plat și încins, să faci în ciudă ălora care citesc textele și le interpretează ca tine.
pentru textul : siberii suspendate deimi place cum ai transformat-o, mai la obiect si mai la subiect si asa devine evident care-i spilu
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deUite că pe mine ultima parte m-a impresionat. Sunt subiectiv, ştiu, dar cumva fragmentul a vorbit pe limba mea (şi a bunicului, care-n ultimii ani nu mai avea nevoie de mine sau de Mont Blanc pentru a crede că e încă în armată şi se ascunde de nemţi). Cei care vin îi salută pe cei care pleacă. Întotdeauna. Şi noi suntem cumva acum liantul. Poate pentru că încă mai ştim cine a fost Raj Kapoor.
pentru textul : ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor deinteresant textul. "ce-ar fi dacă el mi-ar citi gândurile, cum că aș trece desculță printre bănci ca pe iarba din parcul tineretului?" o trimitere originală la ideile lui Amartya Sen și la "The Argumentative Indian" și nu numai atât...
pentru textul : amartya decui prodest?. înțeleg că cineva a vrut să scrie despre iad. mi se pare o intreprindere foarte grea de vreme ce nimeni nu cred că la văzut. sau dacă l-a văzut mă îndoiesc că este membru Hermeneia. în orice caz a scrie din cauza iadului mi s-ar părea o chestie ceva mai interesantă estetico-filosofic. dacă cineva încearcă să scrie despre iad ca să îi sperie pe oameni ca să își găsească salvator și să nu ajungă acolo mi se pare și amuzant și de prost gust. ceva cam în genul scrierii unui poem despre pericolul curentuui electric și importanța folosirii izolației la toate sculele cu care atingi firele care transportă curent electric. evident, se poate scrie poezește și despre asta. însă cîtă valoare literară ar avea așa ceva este greu de crezut. textul de față este o nulitate din punct de vedere estetic iar emfaza dogmatico-retorică cu care este scris nu face decît să descumpănească. asta ca să nu mai spun că 90% din cei ce îl citesc habar nu au ce este efa și sînt pe deasupra convinși că în gura ursului grizzly, ca de altfel în gura oricărui mamifer este o temperatură undeva între 30 și 40 de grade Celsius.
pentru textul : cui prodest deastfel că citind acest text mă întreb și eu ca autorul în titlu: cui prodest?
Emilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!
pentru textul : și eu te iubesc deLa maniera aceasta??
pentru textul : Şah anatomic de1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
Seară faină!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării depentru distracție dar și pentru a argumenta cele afirmate mai sus, dau un link vă rog să nu îmi luați asta în nume de rău știu că nu e bine să dăm linkuri pe siteurile concurente dar rog o excepție pentru că eu cred că dezbaterea, hai să o numesc așa de acolo deși e varză la multe capitole mă scutește de alte comentarii sau explicații și vorbește destul de răspicat, mai ales pentru alde ca Nicholas despre limitele înțelegerii umanoide.
pentru textul : un cavaler pentru milady dehttp://www.poezie.ro/index.php/poetry/1733626/punctul_de_plecare
Da, vezi, de aici nu aș mai scoate nimic... ai atins simplitatea. :)
pentru textul : text deCu siguranță este un experiment poate pentru că este alt stil, este... este Poezie. Am trei observații: "și care nu vor publica" sună prozaic, "decât gârboviți de întunecări" sună optzecist (o sugestie, pentru ritmul interior al poemului: ultimul cuvânt din 2 silabe, terminat în vocală) și "nu-ți fă griji e întotdeauna o compensație" nu sună a vers. Și fără "de obicei". Am fost primul tău cititor. Un text puternic.
pentru textul : concert fără orchestră și pian depoezia aceasta imi sugereaza putin suprarealismul lui Luis Bunuel (mai ales in "Ciinele andaluz", realizat impreuna cu Salvator Dali in plina efervescenta a suprarealismului), bineinteles in alt registru al imaginilor, al impactului... ...si totusi, stranie aceasta atractie/dragoste ca un esafod comun...un erotism aparte, socant... am remarcat si nu numai aici, ma refer, in general, la finalurile poemelor tale (pe care le citesc) o forta de expresie aparte: "gâdele a tras peste capetele noastre o mască și ne-am ciopârțit unul altuia în întuneric."
pentru textul : Eșafod deperfectă prin mesaj...fericirea și cuțitul deasupra...abia aștept să văd volumul în franceză.
pentru textul : Poème du bonheur deImi place poemul - aduce a litanie, miroase a cantec nibelungic, a moarte de luptator cu spada... "unul câte unul devenim corimbe suspendate de o fericire nepământeană litografii ale unui vis cu cetacee" este de o muzicalitate pe care rar o intalnesc (n-am inteles cuvantul "corimbe"), dar asta nu stirbeste cu nimic respectul fata de aceste versuri. Tenta moderna a incantatiei (cantecului, litaniei, oricum s-ar denumi) nu reduce cu nimic farmecul curgerii cuvintelor. Poemul acesta seamana cu o apa moale careia - daca vrei - i te poti darui. Dancus
pentru textul : cântecul lui Abigail deparerea mea este ca am citit texte mult mai bune scrise de alma pe teme asemanatoare sau pornind de la inspiratii asemanatoare. aici mi se pare ca nu a avut rabdarea si poate dispozitia suficienta pentru a scrie ceva pe masura
pentru textul : după douăzeci de ani decei ce simt...
e nevoie de trudă, de renunţări, de reconstrucţii, de curaj şi de multe altele pentru a ajunge acolo unde cuvântul să te caute... să te găsească, să te înalţe...
pentru textul : fericiți cei ce plâng... deiată că trebuie să exprim tot eu și prima opinie pe site-ul Hermeneia. mă așteptam să o facă alcineva. citind textul acesta trebuie să recunosc că am perceput o mînă destul de sigură păstrîndu-și totuși feminitatea. sînt totuși curios ce ai vrut să spui prin acest termen "bal mascat". de obicei are o notă tragic existențialistă. sau poate greșesc eu?
pentru textul : Bal mascat dee mai tentant textul din comentariu cu condiția sa eviți rimele involuntare "Ți-am oferit ultimul zmeu./Cu el înălțam visul meu." ; "insonor și subit/În universul meu nedefinit." sau chestii ca "vastă fereastră"... de subliniat in ambele texte că: MIAZĂNOÁPTE f. (în opoziție cu miazăzi) (vezi DEX) se scrie legat (eventual de gramatică...)
pentru textul : Madlenă 1 dePagini