Cristi, nu trebuie sa schimbi nimic, eu iti spun sincer ce cred eu, iar parerea mea e doar parerea mea si nimic mai mult. La fel ca bucuria sa te vad scriind astfel :-) Andu
absolut fantastic, aranca! tu esti singura cu opinii pe siteul asta? sper ca nu se cenzureaza comentariile... :) iarna asta facem transfuzii. c'est pas moche. moa
Ecaterina, eu personal cred ca Bobadil a gresit. Evident ar fi civilizat sa isi ceara scuze. El si-a exprimat o opinie despre tine si noi nu incurajam ca in comentarii sa fie exprimate opinii despre persoane, mai ales in mod gratuit. Nu neaparat pentru ca nu ar fi interesant ci pentru ca multe conflicte nu reusesc sa ramina in zona literara ci incep sa o ia foarte razna. Dar opinia lui totusi a avut o legatura cu "activitatea si credibilitatea ta literara". Stiu ca acum unii ma vor acuza ca "nuantez" oarecum regulamentul, si poate o fac, dar cred ca orice discutie daca are o legatura cu textul si cu activitatea literara poate totusi avea loc. Nu vreau sa folosesc acest spatiu ca sa explic aici si acum aceasta in totalitate dar am observat ca de teama de a nu "calca regulamentul" oamenii nu mai spun nimic. Tac milc. In acelasi timp stiu ca orice discutie "literara" (mai ales la noi romanii) se inflameaza repede si devine un mic razboi balcanic. Deci imi dau seama ca este o fringhie foarte subtire cea pe care incerc sa merg. Acum recunosc pe pentru unii va fi ceva nou dar intotdeauna am considerat Hermeneia un organism care poate evolua. Categoric nu incurajez jignirile dar, asa cum am spus-o si alta data, nu orice conflict este rau per se. In acelasi timp eu nu am incurajat comparatiile cu alte site-uri si cu atit mai putin cu agonia. Dar stiu ca nu pot sa pun neaparat un embargo. Multi va cunoasteti de pe acolo si de bune si de rele. Asa ca daca Bobadil are ceva sa reproseze modului in care tu faci comentarii asta nu mai este vina mea si nici a site-ului Hermeneia. Chiar daca nu cred ca avea vreo legatura cu situatia de fata. Dar lucrurile nu pot fi decupate cu foarfecul. Viata se interpatrunde. Interesant este faptul ca nu ai negat ce a spus el. Poate nu ai facut-o pentru ca e adevarat sau poate pentru ca nu ai vrut sa escaladezi conflictul. Indiferent care este motivul nu imi pretinde mie sa maimutaresc agonia si sa am offtopicuri pentru ca "asa este acolo". Hermeneia, daca inca nu te-ai prins, a fost creata tocmai pentru ca "sa nu fie ca acolo". Te asigur ca o astfel de remarca (cea cu offtopicul), precum si cea legata de "deceptia" ta nu fac decit sa ma dezamageasca pe mine. Pentru ca imi lasa impresia unei persoane destul de egoiste care este gata sa arunce blamul pe un site intreg pentru ca cineva i-a spus ceva ce culmea s-ar putea sa fie adevarat. Deci cu alte cuvinte esti fetita care isi ia papusa si pleaca acasa pentru ca nu stiu ce cavaler ti-a spus ca esti urita. Convinge-ne ca nu esti urita. Convinge-ne ca nu e adevarat, ca nu te "pliezi" pe dupa doamna "agon" (sic!) Ela Luca. Eu habar nu am care este adevarul dar reactia ta ma face sa cred ca nu ar fi exclus ca Andu sa aiba dreptate. Si atunci ce te faci?
Bună-dispoziţie ca la nuntă :), dar să revenim la fotografie. Vina o poartă amănuntul meu (o altă marcă a feminităţii, ca şi pofta de a vorbi ).Iertare!
Vlad, îţi mulţumesc pentru intenţia ta şi mărturisesc că şi eu îmi doresc să revii la acest ,,joc” :), dar, evident, în măsura dispoziţiei şi a timpului. Aprecierile despre cromatică şi aspectul compoziţional mă bucură. Mă tot întreb dacă e potrivit titlul, dacă se justifică întrebările…
Da, Adriana, o observaţie excelentă, nu e nimic trucat, e totul real si frumos. E un instantaneu, şi culmea, e de undeva de pe la jumătatea evenimentului când şi coafura nu mai era cum trebui, dar asta nu a dăunat grav feminităţii :) O fi feminitatea în mimică, în felul cum se privesc sau cum îşi ţine mireasa privirea într-o parte sau cum îşi ţine mâinile ( un limbaj nonverbal mai altfel )?
Mă bucur aşa de mult că fotografia asta ţi-a adus seninul. Într-un fel şi mie :) şi sunt fericită că sunt femeie şi respect cum se cuvine pe cei din a căror coastă am fost dăltuite, de acolo, de lângă inimă ca să le fim aproape, să fim acel ,,ajutor potrivit”.
nu ma pot masura cu hanny, care reuseste sa produca bijuterii si in comentarii. eu o sa comentez... prozaic, pe text. strict literar, si linea a luat caimacul. receptorul meu textual e de natura muzicala. aud muzicalitatea textului, cu melodie, armonie, contrapunct, tot tacamul. textul lui calin/cailean nu are absolut nici o singura nota falsa, toate accentele cad exact unde trebuie, forta evocatoare e la inaltimea subiectului, tensiunea dozata cu finetze si mereu la nivel inalt, poanta destul de bine mascata, simti ca va veni o poanta dar n-o poti prevedea, iar poanta e scrisa adanc... am apreciat acele comentarii ale autorului pe care le-am citit. marturisesc ca n-am prera citit poezia lui, habar n-am cum e ca poet, dar ca prozator e unul solid. il astept si cu o intriga epica, cu texte dialogate (dialogul final mi s-a parut partea cu ceva sub nivelul restului, e fluent dar n-are acelasi sunet de bronz. are insa alibi, dialogul e momentul de destindere post climax. presupun ca intr-un text unde dialogul are functie principala va suna pe masura. rim
Da, voi reflecta la propunerea dumneavoastra.
Textul se vrea o pictura, o imagine plastica a suferintelor evreiesti din Moldova si Transnistria. Lagarul de la Bug era un lagar de exterminare.
Iar Devorah este o fetita care a murit in chinuri intr-o cocina de porci.
poemul are calitatea de a crea o proiectie intr-o lume aparent fantastica, a simbolurilor necunoscute nemuritorilor, unde spatiul, timpul vin si se intorc intr-o alta dimensiune, enigmatica, purtind suflul epopeelor launtrice, tatuate adinc in sufletele insingurate, devastate. si iata, scribul Ligriv se intoarce cu fata spre muntele sorilor gemeni, sa caute tarimul Labirinthiei, presarat cu spinii si lacrimile proscrisilor, in asteptarea altui rasarit. "Triști, arborii Labirinthiei au fost singurii martori ai primei noastre nopți fără dragoste..." e doar marturia scribului Ligriv in piatra constiintei sale.
dar acel "viermănos" nu îmi sună prea plăcut. Aş renunţa şi la "de uitare" din penultimul vers. "plouă cu miez auriu" mi se pare mult mai sugestiv...
În rest,mi se pare ok.
cu scuze, i.p.v.
din acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
dragă, mulţumesc pentru semnul de întrebare pe care "laboratorul", ca oricare "interior" în care se cercetează amestecuri şi combinaţii spre obţinerea de unicate, ţi l-a pus. plăcerea este de partea mea.
Bobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.
am citit textul si mi se pare o porcarie atit grafic cit si ca text. de fapt prezinta elemente oarecum aproape de ideea de profanare (aspectul apare si in alte texte ale tale) - la care se refera punctul 14.4 din regulament - in care se face un melanj intre expresii evident biblice si altele cu evidenta conotatie sexuala. bineinteles se poate scrie oricum dar sugestia unui astfel de text este neindoielnic ofensatoare la adresa sentimentelor de reverenta religioasa ale unora. cu siguranta se va putea spune ca si Cintarea Cintarilor face acelasi lucru dar cine ar spune asta inseamna ca n-a citit bine cartea. anyway, trecind peste abureala melanjului religioso-erotic al textului care daca nu ofenseaza atunci poate face savoarea unor vinatori dupa astfel de delicatesuri, aspectul grafic este daca nu deranjant atunci o mare gafa. dar banuiesc ca e fiecare cu culorile si gusturile lui
Textul este, desigur, creionul unui poet remarcabil. Notabil mi se pare mai ales faptul că se menţine perspectiva bacoviană, nu se retorizează preţios în marginea stilului atât de marcat al poetului.
Dar pentru că ne jucăm în stilul acestuia, mă prind eu însumi în acest joc, sedus de poemul lui Paul.
Las la o parte sintagma "icnesc sec" (care mi se pare - cum să zic? - crispată) şi propun, pentru versurile eliptice cu care se încheie primele trei strofe, variante cu predicat (care-mi par mai în spiritul lui Bacovia); sigur, ca sugestie, nu ca forme de acceptat:
1. Te uită-n oglindă cum mori.
2. Să stau la o masă de lemn.
3. Că-i calea ce duce-n sicriu.
Culmea e că dezavuez propunerile de acest fel!
Aş ţine, totuşi, la cea făcută pentru prima strofă; ea ar impune şi o mică schimbare în versul 5 (care ar putea deveni, eventual, "În mâini ţin o carte gălbuie".
O peniţă de aur pentru textul excelent, dar şi pentru a nu (se) înţelege greşit discuţia mea.
da. chiar dacă e posibil ca unii să numească textul acesta puţin prea simplu eu cred că tocmai această simplitate fascinează la el. scris cu dezinvoltura aceea pe care o ai cînd nici nu îţi pasă dacă iese poezie deşi ai talentul să o comiţi.
Acest text este un bun exemplu de lirica "a polobocului". Extensia metaforei este bine tinuta in frau prin cateva comparatii aparent contradictorii, pentruca de fapt autorul ne plaseaza intr-un spatiu polobocian de cea mai autentica factura. Sigur, exista si semne de intrebare, dar ce ar fi un poem fara acestea? De ce "corabia le face poc", sau "apoi nimic sau chiar deloc", imagini puternice insa doar aparent nelegate pe cine oare "le" face corabia "poc? - poate pe borduri, un subiect nu doar incitant, dar si la moda...apoi "nimic sau chiar deloc", o scara comparativa intre "nimic" si "deloc"... deloc usor de urcat. Un poem cu adevarat "saltaret si zblobiu" cum spune Dorin. Andu
..nu am să uit niciodată urarea făcută cu un an în urmă....
„...e liber la stele...”
azi vin să vi le dăruiesc.excelentă grafică.
sărbători fericite tuturor!
Virgil, impresionată de acest portret spiritual, pictezi în cuvinte o imagine dintr-un lăuntru, care apare treptat, dincolo de liniile chipului, de neputința cuprinsă în mâini, mâini ce: "îi atîrnau rămășiță de viață așteptîndu-și sfîrșitul ca niște fructe zbîrcite mirosind amărui a duhan lut amestecat cu balegă de cal și izmă" Știu, "erau totuși ale lui/de la Dumnezeu", însă întreg al tău poem m-a trimis la un tablou de Rembrandt, de la Luvru: "Portrait of an Old Man" (see this: Portrait of an Old Man 1665 (30 Kb); Oil on canvas; Uffizi, Florence; pe Rembrandt, pictures). În prima strofă sunt multe cuvinte care încep cu pă, pe, pi, pa... (privea, pielea, palmelor, parcă, parcă, poveri, pământii, pustii, prelungirea, pretexte, pentru) - asta ar fi singura disonanță din poezie. Tu alegi dacă păstrezi așa sau schimbi ici-colo. Mă bucură să găsesc aici un poem așa cum îl știu eu pe Virgil Titarenco a scrie.
idei interesante (nu stiu daca neaparat noi, dar nu noutatea-i calitatea absolut necesara ideii) insa...chiar eseu?
mi-e ca se va ridica de sub lespede domnul acela aquitan si ne va provoca pe toti la duel! :)
Va anunt ca pe 10 decembrie volumul intra in tipografie. Daca mai e cineva care doreste sa participe la cenaclu si sa trimita texte, sa se grabeasca. Multumesc pentru intelegere!
Aici parcă mai aveți coerență. Dar tot n-a prea ieșit. Am observat că aveți o obsesie cu venele. La fel cu ”delir”, ”isterie”, sau de prin zona ”cadavru”, ”mormânt”, ”oase”, ”mort”, ”sânge”, ”îmbălsămare”, ”fantome”; eu aș zice să căutați poezia și prin alte părți. Zău că v-ar prinde bine.
Poem valoros. Pentru mine. Domnule "autor", aici am puterea să recunosc hermeneutica potrivită simțirilor mele. Desigur, antevorbitorul meu reclamă câteva expresii. Eu nu. Putem găsi "nod în papură" la Eminescu, la N.Stanescu și la Bacovia. Este doar cârcoteală. Un text care mi-a mers la suflet și pentru asta acord o peniță de aur. Cristi
am citit poezia aceasta cu bucurie. De ce? Fiindcă este suavă şi aspră în acelaşi timp, dar emoţia delicată şi luminoasă e mai puternică. Cred că am spus şi altădată că îmi place registrul estetic în care te încadrezi. Simplitate şi armonie suavă. În general aduci în prim plan poveşti şi zâne care au farmecul lor. Nu ştiu dacă un poet e şaman sau vraci, eu cred că nu este nici măcar pentru sine, e greu pentru poet să răspundă imperativului cura te ipsum. Mai adesea poetul se descompune pe sine, se hrăneşte cu sine. Ceea ce apare evident dacă nu mă înşel în ultima strofă în această poezie.
Nu stiu ce are motto-ul meu cu tine. Continui sa aberezi in voie cum ca motto-ul meu ar urmari sa aiba un efect asupra ta. tu chiar nu iti dai seama ca esti penibil? Nu stiu ce numesti tu bolboroseala dar ma tem ca afirmatii din acestea generale nu fac decit sa te discrediteze si pe tine precum si caricatura de crestinism pe care incerci sa o fluturi pe aici. sa nu crezi ca poezie e limba de lemn cu care scrii tu. sloganele nu sint poezie. nu sint nici macar teologie sau crestinism. sint, dupa parerea mea, ceva mostenit dintr-o epoca pozitivista in care se credea ca daca vorbim cu hei-rup si cu metafore siropoase o sa fie cineva impresionat. eu zic sa te trezesti la realitate. dar tu continui sa fii penibil. si e regretabil ca nu iti dai seama. ai grija ca a ma acuza pe mine de furt e o acuzatie foarte grava. in mod normal calomniile se platesc. mi se pare ca manifesti ipocrizie fariseica sa te dai drept crestin pe de-o parte si sa acuzi pe altul pe nedrept si fara justificare pe alta parte. dar banuiesc ca la cite mizerii a inghitit crestinismul o poate inghiti si pe a ta. nu cred ca trebuia sa iti cer tie voie sa folosesc termenul hermeneia si nu cred ca apartine teologiei. cred insa ca iti demonstrezi incultura vorbind asa. nu am nimic impotriva afirmatiei ca textul de mai sus e "intru amintirea Nasterii Lui". DAR NU E POEZIE!! pricepi?? poate fi orice dar nu numi asta poezie. iarta-ma ca insist dar vad ca pricepi mai greu. o tot iei pe tangente cu abureli ieftine de genul "Dragostea Lui e poezia vieții mele și nu pot să fiu duminica sfânt și restul săptămânii fariseu. Dacă tu vrei, treaba ta!". din nou, ce are capra cu iapa? ce, crezi ca eu nu am scris texte cu subiect sau caracter crestin sau biblic? dar ce are una cu alta? ce are sfintenia cu ce te intrebam eu? simti nevoia sa jignesti pe celalalt atunci cind nu mai ai argumente? m-am legat eu de crestinismul tau? am intrebat, si mai intreb inca o data: UNDE ESTE POEZIA? atita tot. scuteste-ma de moralismele si acuzatiile tale de doi bani, care fie vorba intre noi, iti discrediteaza ceea ce tu numesti crestinism, si raspunde la intrebare. daca ai cu ce. Eu nu dau pupicuri nimanui si la nici un lucru. te rog frumos sa ai macar o bruma de bun simt si sa iti pastrezi limbajul asta de mahala pentru lumea in care traiesti. iar daca aici exista sau ai citit texte blasfemiatoare te rog sa ne atragi atentia si Consiliul Hermeneia va decide daca a avut loc o incalcare de regulament. Regulamentul Hermeneia interzice asa ceva. dar, pe de alta parte nu te lansa in cruciade din astea de cartier sau in vinatori de vrajitoare pentru ca aici nu ne propunem nici sa infieram si nici sa promovam religia sau nereligia cuiva. exista locuri in care poti abera in voie despre asta dar te rog nu aici. aici nu se fac nici prozelitisme si nici blasfemii. daca a avut loc asa ceva ne atragi atentia si luam masurile necesare. faptul ca poeziile mele nu au gust sau sint uscate "precum oasele de crocodil" ramine evident parerea ta personala si ti-o respect. ai da dovada de inteligenta daca ti-ai si argumenta afirmatiile. altfel ramine asa o zicere cam subreda. nu iti fa iluzii de grandoare fiindca afirmatia "Ți-o spun eu, nicodem." nu poate genera decit un amestec de mila si hilar. Comul meu e plin de otrava? Unde? Poti fi mai explicit? Intelege te rog ca rabufnelile tale generalizatoare nu impresioneaza pe nimeni. Incearca sa renunti la limbajul acesta mirlanesc cu "pusul la creier" fiindca nu iti revelezi decit primitivismul. Nu tin neaparat sa iti placa ce scriu sau sa ma agreezi ca persoana dar daca ai ceva de spus incearca sa o faci inteligent si cu argumente. Sentimentalismele or fi ele bune dar la altceva si in alta parte. Deci, unde e poezia?
rogvaiv- inginereasca alegere. in meseria mea, este de baza. nu mai fac nici o analiza, ca primesc bataie.cu o crengutza de salcie. nu as pleca nicaieri de aici, dar a trecut timpul si gata. "m-am lipit de un mugure/ si tac/ eliberandu-l". seara frumoasa in continuare! Vio
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristi, nu trebuie sa schimbi nimic, eu iti spun sincer ce cred eu, iar parerea mea e doar parerea mea si nimic mai mult. La fel ca bucuria sa te vad scriind astfel :-) Andu
pentru textul : De-a dreapta ei am învățat tăcerea deok. am rescanat imaginea.
pentru textul : The Poetry Society’s NATIONAL POETRY COMPETITION 2007 deabsolut fantastic, aranca! tu esti singura cu opinii pe siteul asta? sper ca nu se cenzureaza comentariile... :) iarna asta facem transfuzii. c'est pas moche. moa
pentru textul : telegrama deEcaterina, eu personal cred ca Bobadil a gresit. Evident ar fi civilizat sa isi ceara scuze. El si-a exprimat o opinie despre tine si noi nu incurajam ca in comentarii sa fie exprimate opinii despre persoane, mai ales in mod gratuit. Nu neaparat pentru ca nu ar fi interesant ci pentru ca multe conflicte nu reusesc sa ramina in zona literara ci incep sa o ia foarte razna. Dar opinia lui totusi a avut o legatura cu "activitatea si credibilitatea ta literara". Stiu ca acum unii ma vor acuza ca "nuantez" oarecum regulamentul, si poate o fac, dar cred ca orice discutie daca are o legatura cu textul si cu activitatea literara poate totusi avea loc. Nu vreau sa folosesc acest spatiu ca sa explic aici si acum aceasta in totalitate dar am observat ca de teama de a nu "calca regulamentul" oamenii nu mai spun nimic. Tac milc. In acelasi timp stiu ca orice discutie "literara" (mai ales la noi romanii) se inflameaza repede si devine un mic razboi balcanic. Deci imi dau seama ca este o fringhie foarte subtire cea pe care incerc sa merg. Acum recunosc pe pentru unii va fi ceva nou dar intotdeauna am considerat Hermeneia un organism care poate evolua. Categoric nu incurajez jignirile dar, asa cum am spus-o si alta data, nu orice conflict este rau per se. In acelasi timp eu nu am incurajat comparatiile cu alte site-uri si cu atit mai putin cu agonia. Dar stiu ca nu pot sa pun neaparat un embargo. Multi va cunoasteti de pe acolo si de bune si de rele. Asa ca daca Bobadil are ceva sa reproseze modului in care tu faci comentarii asta nu mai este vina mea si nici a site-ului Hermeneia. Chiar daca nu cred ca avea vreo legatura cu situatia de fata. Dar lucrurile nu pot fi decupate cu foarfecul. Viata se interpatrunde. Interesant este faptul ca nu ai negat ce a spus el. Poate nu ai facut-o pentru ca e adevarat sau poate pentru ca nu ai vrut sa escaladezi conflictul. Indiferent care este motivul nu imi pretinde mie sa maimutaresc agonia si sa am offtopicuri pentru ca "asa este acolo". Hermeneia, daca inca nu te-ai prins, a fost creata tocmai pentru ca "sa nu fie ca acolo". Te asigur ca o astfel de remarca (cea cu offtopicul), precum si cea legata de "deceptia" ta nu fac decit sa ma dezamageasca pe mine. Pentru ca imi lasa impresia unei persoane destul de egoiste care este gata sa arunce blamul pe un site intreg pentru ca cineva i-a spus ceva ce culmea s-ar putea sa fie adevarat. Deci cu alte cuvinte esti fetita care isi ia papusa si pleaca acasa pentru ca nu stiu ce cavaler ti-a spus ca esti urita. Convinge-ne ca nu esti urita. Convinge-ne ca nu e adevarat, ca nu te "pliezi" pe dupa doamna "agon" (sic!) Ela Luca. Eu habar nu am care este adevarul dar reactia ta ma face sa cred ca nu ar fi exclus ca Andu sa aiba dreptate. Si atunci ce te faci?
pentru textul : poetul I deBună-dispoziţie ca la nuntă :), dar să revenim la fotografie. Vina o poartă amănuntul meu (o altă marcă a feminităţii, ca şi pofta de a vorbi ).Iertare!
Vlad, îţi mulţumesc pentru intenţia ta şi mărturisesc că şi eu îmi doresc să revii la acest ,,joc” :), dar, evident, în măsura dispoziţiei şi a timpului. Aprecierile despre cromatică şi aspectul compoziţional mă bucură. Mă tot întreb dacă e potrivit titlul, dacă se justifică întrebările…
Da, Adriana, o observaţie excelentă, nu e nimic trucat, e totul real si frumos. E un instantaneu, şi culmea, e de undeva de pe la jumătatea evenimentului când şi coafura nu mai era cum trebui, dar asta nu a dăunat grav feminităţii :) O fi feminitatea în mimică, în felul cum se privesc sau cum îşi ţine mireasa privirea într-o parte sau cum îşi ţine mâinile ( un limbaj nonverbal mai altfel )?
Mă bucur aşa de mult că fotografia asta ţi-a adus seninul. Într-un fel şi mie :) şi sunt fericită că sunt femeie şi respect cum se cuvine pe cei din a căror coastă am fost dăltuite, de acolo, de lângă inimă ca să le fim aproape, să fim acel ,,ajutor potrivit”.
Vă aştept cu drag de fiecare dată.
Cu mulţumiri, Mariana
pentru textul : Feminitate sine qua non denu ma pot masura cu hanny, care reuseste sa produca bijuterii si in comentarii. eu o sa comentez... prozaic, pe text. strict literar, si linea a luat caimacul. receptorul meu textual e de natura muzicala. aud muzicalitatea textului, cu melodie, armonie, contrapunct, tot tacamul. textul lui calin/cailean nu are absolut nici o singura nota falsa, toate accentele cad exact unde trebuie, forta evocatoare e la inaltimea subiectului, tensiunea dozata cu finetze si mereu la nivel inalt, poanta destul de bine mascata, simti ca va veni o poanta dar n-o poti prevedea, iar poanta e scrisa adanc... am apreciat acele comentarii ale autorului pe care le-am citit. marturisesc ca n-am prera citit poezia lui, habar n-am cum e ca poet, dar ca prozator e unul solid. il astept si cu o intriga epica, cu texte dialogate (dialogul final mi s-a parut partea cu ceva sub nivelul restului, e fluent dar n-are acelasi sunet de bronz. are insa alibi, dialogul e momentul de destindere post climax. presupun ca intr-un text unde dialogul are functie principala va suna pe masura. rim
pentru textul : Fuga deReferitor la "la vorbitul despre artă", categoric, ai dreptate. Iniţial acolo fusese "rană".
pentru textul : Gheara desincere mulţumiri, z
Da, voi reflecta la propunerea dumneavoastra.
pentru textul : Devorah deTextul se vrea o pictura, o imagine plastica a suferintelor evreiesti din Moldova si Transnistria. Lagarul de la Bug era un lagar de exterminare.
Iar Devorah este o fetita care a murit in chinuri intr-o cocina de porci.
îşi ascute tot mai îndârjit stiletul liric, dă cu el în poezie şi iese foc.
pentru textul : străini în Bermuda depoemul are calitatea de a crea o proiectie intr-o lume aparent fantastica, a simbolurilor necunoscute nemuritorilor, unde spatiul, timpul vin si se intorc intr-o alta dimensiune, enigmatica, purtind suflul epopeelor launtrice, tatuate adinc in sufletele insingurate, devastate. si iata, scribul Ligriv se intoarce cu fata spre muntele sorilor gemeni, sa caute tarimul Labirinthiei, presarat cu spinii si lacrimile proscrisilor, in asteptarea altui rasarit. "Triști, arborii Labirinthiei au fost singurii martori ai primei noastre nopți fără dragoste..." e doar marturia scribului Ligriv in piatra constiintei sale.
pentru textul : Nefericitele peripeții ale scribului Ligriv și ale ereticei Celiadhee (I) ▒ dedar acel "viermănos" nu îmi sună prea plăcut. Aş renunţa şi la "de uitare" din penultimul vers. "plouă cu miez auriu" mi se pare mult mai sugestiv...
pentru textul : e sărbătoare / sunt fruct şi plutesc deÎn rest,mi se pare ok.
cu scuze, i.p.v.
din acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
pentru textul : brb deda, știu că nu întrebi aiurea, dar ăsta e micul meu secret liric:)
pentru textul : avangarda iernii despasiva!
dragă, mulţumesc pentru semnul de întrebare pe care "laboratorul", ca oricare "interior" în care se cercetează amestecuri şi combinaţii spre obţinerea de unicate, ţi l-a pus. plăcerea este de partea mea.
pentru textul : laborator deBobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deam citit textul si mi se pare o porcarie atit grafic cit si ca text. de fapt prezinta elemente oarecum aproape de ideea de profanare (aspectul apare si in alte texte ale tale) - la care se refera punctul 14.4 din regulament - in care se face un melanj intre expresii evident biblice si altele cu evidenta conotatie sexuala. bineinteles se poate scrie oricum dar sugestia unui astfel de text este neindoielnic ofensatoare la adresa sentimentelor de reverenta religioasa ale unora. cu siguranta se va putea spune ca si Cintarea Cintarilor face acelasi lucru dar cine ar spune asta inseamna ca n-a citit bine cartea. anyway, trecind peste abureala melanjului religioso-erotic al textului care daca nu ofenseaza atunci poate face savoarea unor vinatori dupa astfel de delicatesuri, aspectul grafic este daca nu deranjant atunci o mare gafa. dar banuiesc ca e fiecare cu culorile si gusturile lui
pentru textul : crucile deTextul este, desigur, creionul unui poet remarcabil. Notabil mi se pare mai ales faptul că se menţine perspectiva bacoviană, nu se retorizează preţios în marginea stilului atât de marcat al poetului.
Dar pentru că ne jucăm în stilul acestuia, mă prind eu însumi în acest joc, sedus de poemul lui Paul.
Las la o parte sintagma "icnesc sec" (care mi se pare - cum să zic? - crispată) şi propun, pentru versurile eliptice cu care se încheie primele trei strofe, variante cu predicat (care-mi par mai în spiritul lui Bacovia); sigur, ca sugestie, nu ca forme de acceptat:
1. Te uită-n oglindă cum mori.
2. Să stau la o masă de lemn.
3. Că-i calea ce duce-n sicriu.
Culmea e că dezavuez propunerile de acest fel!
pentru textul : remember me autumn (bacoviană) deAş ţine, totuşi, la cea făcută pentru prima strofă; ea ar impune şi o mică schimbare în versul 5 (care ar putea deveni, eventual, "În mâini ţin o carte gălbuie".
O peniţă de aur pentru textul excelent, dar şi pentru a nu (se) înţelege greşit discuţia mea.
da. chiar dacă e posibil ca unii să numească textul acesta puţin prea simplu eu cred că tocmai această simplitate fascinează la el. scris cu dezinvoltura aceea pe care o ai cînd nici nu îţi pasă dacă iese poezie deşi ai talentul să o comiţi.
pentru textul : Undeva cîndva deAcest text este un bun exemplu de lirica "a polobocului". Extensia metaforei este bine tinuta in frau prin cateva comparatii aparent contradictorii, pentruca de fapt autorul ne plaseaza intr-un spatiu polobocian de cea mai autentica factura. Sigur, exista si semne de intrebare, dar ce ar fi un poem fara acestea? De ce "corabia le face poc", sau "apoi nimic sau chiar deloc", imagini puternice insa doar aparent nelegate pe cine oare "le" face corabia "poc? - poate pe borduri, un subiect nu doar incitant, dar si la moda...apoi "nimic sau chiar deloc", o scara comparativa intre "nimic" si "deloc"... deloc usor de urcat. Un poem cu adevarat "saltaret si zblobiu" cum spune Dorin. Andu
pentru textul : Lacu’- str. de..nu am să uit niciodată urarea făcută cu un an în urmă....
pentru textul : Sărbători fericite! de„...e liber la stele...”
azi vin să vi le dăruiesc.excelentă grafică.
sărbători fericite tuturor!
Observ că ai făcut niște modificări și asta e bine.
PS. În cazul în care dorești să fii activ și prin comentarii, propun spre informare linkurile:
pentru textul : Trecere imaginară dehttp://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Virgil, impresionată de acest portret spiritual, pictezi în cuvinte o imagine dintr-un lăuntru, care apare treptat, dincolo de liniile chipului, de neputința cuprinsă în mâini, mâini ce: "îi atîrnau rămășiță de viață așteptîndu-și sfîrșitul ca niște fructe zbîrcite mirosind amărui a duhan lut amestecat cu balegă de cal și izmă" Știu, "erau totuși ale lui/de la Dumnezeu", însă întreg al tău poem m-a trimis la un tablou de Rembrandt, de la Luvru: "Portrait of an Old Man" (see this: Portrait of an Old Man 1665 (30 Kb); Oil on canvas; Uffizi, Florence; pe Rembrandt, pictures). În prima strofă sunt multe cuvinte care încep cu pă, pe, pi, pa... (privea, pielea, palmelor, parcă, parcă, poveri, pământii, pustii, prelungirea, pretexte, pentru) - asta ar fi singura disonanță din poezie. Tu alegi dacă păstrezi așa sau schimbi ici-colo. Mă bucură să găsesc aici un poem așa cum îl știu eu pe Virgil Titarenco a scrie.
pentru textul : palmele bătrînului deidei interesante (nu stiu daca neaparat noi, dar nu noutatea-i calitatea absolut necesara ideii) insa...chiar eseu?
pentru textul : Despre încredere şi antivirus demi-e ca se va ridica de sub lespede domnul acela aquitan si ne va provoca pe toti la duel! :)
Va anunt ca pe 10 decembrie volumul intra in tipografie. Daca mai e cineva care doreste sa participe la cenaclu si sa trimita texte, sa se grabeasca. Multumesc pentru intelegere!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deAici parcă mai aveți coerență. Dar tot n-a prea ieșit. Am observat că aveți o obsesie cu venele. La fel cu ”delir”, ”isterie”, sau de prin zona ”cadavru”, ”mormânt”, ”oase”, ”mort”, ”sânge”, ”îmbălsămare”, ”fantome”; eu aș zice să căutați poezia și prin alte părți. Zău că v-ar prinde bine.
pentru textul : Stiharul de duminici, poetul de talcioc depentru Adrian! Adrian, felicitarile mele! Ma bucur!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci dePoem valoros. Pentru mine. Domnule "autor", aici am puterea să recunosc hermeneutica potrivită simțirilor mele. Desigur, antevorbitorul meu reclamă câteva expresii. Eu nu. Putem găsi "nod în papură" la Eminescu, la N.Stanescu și la Bacovia. Este doar cârcoteală. Un text care mi-a mers la suflet și pentru asta acord o peniță de aur. Cristi
pentru textul : poetul I deam citit poezia aceasta cu bucurie. De ce? Fiindcă este suavă şi aspră în acelaşi timp, dar emoţia delicată şi luminoasă e mai puternică. Cred că am spus şi altădată că îmi place registrul estetic în care te încadrezi. Simplitate şi armonie suavă. În general aduci în prim plan poveşti şi zâne care au farmecul lor. Nu ştiu dacă un poet e şaman sau vraci, eu cred că nu este nici măcar pentru sine, e greu pentru poet să răspundă imperativului cura te ipsum. Mai adesea poetul se descompune pe sine, se hrăneşte cu sine. Ceea ce apare evident dacă nu mă înşel în ultima strofă în această poezie.
pentru textul : poetul deNu stiu ce are motto-ul meu cu tine. Continui sa aberezi in voie cum ca motto-ul meu ar urmari sa aiba un efect asupra ta. tu chiar nu iti dai seama ca esti penibil? Nu stiu ce numesti tu bolboroseala dar ma tem ca afirmatii din acestea generale nu fac decit sa te discrediteze si pe tine precum si caricatura de crestinism pe care incerci sa o fluturi pe aici. sa nu crezi ca poezie e limba de lemn cu care scrii tu. sloganele nu sint poezie. nu sint nici macar teologie sau crestinism. sint, dupa parerea mea, ceva mostenit dintr-o epoca pozitivista in care se credea ca daca vorbim cu hei-rup si cu metafore siropoase o sa fie cineva impresionat. eu zic sa te trezesti la realitate. dar tu continui sa fii penibil. si e regretabil ca nu iti dai seama. ai grija ca a ma acuza pe mine de furt e o acuzatie foarte grava. in mod normal calomniile se platesc. mi se pare ca manifesti ipocrizie fariseica sa te dai drept crestin pe de-o parte si sa acuzi pe altul pe nedrept si fara justificare pe alta parte. dar banuiesc ca la cite mizerii a inghitit crestinismul o poate inghiti si pe a ta. nu cred ca trebuia sa iti cer tie voie sa folosesc termenul hermeneia si nu cred ca apartine teologiei. cred insa ca iti demonstrezi incultura vorbind asa. nu am nimic impotriva afirmatiei ca textul de mai sus e "intru amintirea Nasterii Lui". DAR NU E POEZIE!! pricepi?? poate fi orice dar nu numi asta poezie. iarta-ma ca insist dar vad ca pricepi mai greu. o tot iei pe tangente cu abureli ieftine de genul "Dragostea Lui e poezia vieții mele și nu pot să fiu duminica sfânt și restul săptămânii fariseu. Dacă tu vrei, treaba ta!". din nou, ce are capra cu iapa? ce, crezi ca eu nu am scris texte cu subiect sau caracter crestin sau biblic? dar ce are una cu alta? ce are sfintenia cu ce te intrebam eu? simti nevoia sa jignesti pe celalalt atunci cind nu mai ai argumente? m-am legat eu de crestinismul tau? am intrebat, si mai intreb inca o data: UNDE ESTE POEZIA? atita tot. scuteste-ma de moralismele si acuzatiile tale de doi bani, care fie vorba intre noi, iti discrediteaza ceea ce tu numesti crestinism, si raspunde la intrebare. daca ai cu ce. Eu nu dau pupicuri nimanui si la nici un lucru. te rog frumos sa ai macar o bruma de bun simt si sa iti pastrezi limbajul asta de mahala pentru lumea in care traiesti. iar daca aici exista sau ai citit texte blasfemiatoare te rog sa ne atragi atentia si Consiliul Hermeneia va decide daca a avut loc o incalcare de regulament. Regulamentul Hermeneia interzice asa ceva. dar, pe de alta parte nu te lansa in cruciade din astea de cartier sau in vinatori de vrajitoare pentru ca aici nu ne propunem nici sa infieram si nici sa promovam religia sau nereligia cuiva. exista locuri in care poti abera in voie despre asta dar te rog nu aici. aici nu se fac nici prozelitisme si nici blasfemii. daca a avut loc asa ceva ne atragi atentia si luam masurile necesare. faptul ca poeziile mele nu au gust sau sint uscate "precum oasele de crocodil" ramine evident parerea ta personala si ti-o respect. ai da dovada de inteligenta daca ti-ai si argumenta afirmatiile. altfel ramine asa o zicere cam subreda. nu iti fa iluzii de grandoare fiindca afirmatia "Ți-o spun eu, nicodem." nu poate genera decit un amestec de mila si hilar. Comul meu e plin de otrava? Unde? Poti fi mai explicit? Intelege te rog ca rabufnelile tale generalizatoare nu impresioneaza pe nimeni. Incearca sa renunti la limbajul acesta mirlanesc cu "pusul la creier" fiindca nu iti revelezi decit primitivismul. Nu tin neaparat sa iti placa ce scriu sau sa ma agreezi ca persoana dar daca ai ceva de spus incearca sa o faci inteligent si cu argumente. Sentimentalismele or fi ele bune dar la altceva si in alta parte. Deci, unde e poezia?
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria derogvaiv- inginereasca alegere. in meseria mea, este de baza. nu mai fac nici o analiza, ca primesc bataie.cu o crengutza de salcie. nu as pleca nicaieri de aici, dar a trecut timpul si gata. "m-am lipit de un mugure/ si tac/ eliberandu-l". seara frumoasa in continuare! Vio
pentru textul : rogvaiv dePagini