Intr-adevar, am plasat demersul meu pe un calapod gresit atribuindu-i anumite valente care nu isi au locul in acest context. Mai mult, premisa de la care am pornit a fost una eronata si rezultatul nu putea fi altceva decat ceea ce apare mai sus. Sper sa depasesc insa faza aceasta. Va multumesc pentru sfaturile si sugestiile voastre care ma ajuta sa vad unde anume trebuie sa mai lucrez. Va mai astept cu cerneala rosie, caci altfel cum sa invat daca nu din greseli :) .
Mi-am gătit casa cu muguri de salcie, tată -
mâine e ziua mea, lumânările ard de la Paști neobosite...
Nu și-au pierdut speranța că te vei întoarce, tată.
În ceruri plouă, aici e liniște -
neschimbată e lumea (doar eu am mai crescut cu un an).
Poate ai vrea să mă vezi în rochița mea nouă,
poate ai vrea, tată, cu mine să vorbeşti...
Când tăcerea se transformă într-un timpan uriaş, când scopul ei e de asculta cu toată fiinţa pe aproapele sau, poate, "timpul", trecerea lui discretă, atunci e una din tăcerile bune :) (... că sunt atâtea feluri de tăceri! )
Mi-a plăcut ideea din prima parte şi felul cum ai sugerat-o!
Per ansamblu cred că poemul are subtilităţi foarte adânci şi grave precum alternanţa şi contrastul dintre gângurit şi ţipăt.
Expresia "se târăşte pe brânci" mi se pare pleonastică.
Un citat drag, apropo de tăcere: ... Că, mai întâi de toate, este tăcerea, iar tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frica, şi frica face smerenie, smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, şi dragostea face sufletele să vorbeasca cu îngerii. Atuncea va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu."
( "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie")
Bianca, ingaduit sa-mi fie sa-ti spun ca obisnuinta este rea, dar e si buna uneori, pentru ca nu te poti lupta la nesfarsit cu inevitabilul, singurul lucru care iti ramane este sa il accepti (adica sa te obisnuiesti cu el, cu alte cuvinte). Eu nu ii voi nega Arancai dreptul de a veni asa, pur si simplu si de a spune "text slab, etc etc" gandindu-ma cat mi-ar fi de usor sa ii intorc aceasta "favoare" pe textele ei cu aceeasi moneda, dar nu o fac, pentru ca sper in adancul sufletului meu ca ea a inteles pactul pe care i l-am propus si va actiona in consecinta. De la un caracter ca al ei nu ma astept la mai mult iar asta deja nu mai are nimic de-a face cu literatura, stiu. Parerea mea este ca un astfel de personaj isi gaseste locul doar in cartea de biologie la capitolul "originea speciilor', dar asta e doar parerea mea, ca intotdeauna. Bobadil.
ma gandeam la aceasta teorie inedita a cioturilor: "nu știu de ce numai noaptea devenim conștienți de noi înșine ca și cum în timpul zilei ne e frică de noi". si la Tina Arena... "Je m’appelle Bagdad Princesse défigurée Et Shéhérazade M’a oubliée"... poate nu toti uitam Prezentul.
Crănțăni mărul în uitarea lui Ăl de sus,. nu neuitarea,. Adică precum Eva. Eu, în nemernicia mea, că tot a murit Dinică,săracu, socoteam că naratoarea e o leacă de Eva. Nu mă întreba de ce am scris o leacă și nu oleacă, fincă fac moarte de poetă. Zilele iestea m-am războulit cu tot felul de dobitoace și acu vreau să mă bucur. Bucură-mă Solomonărițo, adică vrăjitoareo!
Dorin, "e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare" - suntem in plin oniric aici. "de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"? " - ei, as fi asteptat o astfel de intrebare de la oricine, dar nu de la tine! de ce nu asa cum am spus eu? de ce asa cum ai spus tu? de ce - si ce bine ca! - poezia nu se supune axiomelor?...:) la buna citire.
Florine din cate stiu eu se scrie "grafitti", insa fiind doua opinii ar trebui sa verifici, poate greseala este la mine. As utiliza in unele locuri in loc de formele scurte mai degraba varianta normala pentru o mai buna "muzicalizare" a textului - de exemplu "astazi" in loc de "azi". Cred ca textul este fracturat in mod intentionat iar un probabil hint de intelegere a acestuia este tocmai aparatul polaroid si felul in care acesta face pozele fara a putea fi copiate :)
O fi infantila, nu neg, insa am incercat dupa umilele mele puteri sa transmit voit, prin acest stil, un mesaj, daca n-am reusit imi cer scuze Multumesc pentru parerile voastre
Multumesc Emanuel pentru ca uite tocul asteapta, calimara asijderea...deci bucurie ca suna... sa spunem Dorine ca si-a uitat cascheta prin vreun alcov altfer nu se mai vedea si pace...multumesc...
Uite si tu ce ai in text: - cioburile de sticlă - zidurile de beton - ciulinii nebuni - cerul de plumb Vai de capul meu :)). In rest, un text pe care il apreciez, un stil care ma surprinde deseori, cu o emotie aparte.
Dacă mi se permite şi mie o părere - poate că cel mai negativ aspect al acestui text este poetizarea. Cel puţin în cazul meu, scrierea nu a reuşit să-mi transmită nimic. O fi de vină discursul ăsta smerit, care, cumva, depersonalizează (nu doar în cazul acesta), o fi de vină scufundarea în meditaţia spirituală, revelată prin analogii materiale primordiale (apă/izvor/fântână/nisip/lut/cerc), o fi de vină percepţia mea...
Cred că oricare ar fi ideea unui text, oricât de inedită/adevărată/spectaculoasă ar fi, atunci când este exprimată prin construcţii de genul celor de mai jos, nu respiră.
"izvoare care nu au vreme de zbor" (sintagmă artistică, nimic de zis, dar retorică, goală)
"lacrimile nu mai au gust de sare" (demitizare/declişeizare)
"firele nisipului prinzând să se îmbine în ulcioare de lut" [megaclişeu (firele nisipului) + pleonasm (ulcioarele sunt din lut)
"motiv al rostogolirii/descleştarea zborului/presărarea firii" - (genitive, genitive, genitive)
"căderea în dimineață e doar apa pregătită [...] - "fără niciun corespondent logic, deci având doar noimă intuitivă". Aici ar mai fi de zis că foarte mulţi au uitat că există şi o logică a metaforelor şi că ea, metafora, nu se poate întemeia fără această logică.
...într-un loc...și într-un timp, aș mai adăuga. Sunt aici, aproape de locul nașterii lui. M-a emoționat foarte tare poemul. Uf! Și chiar acum ninge de parcă se scutură cerul de toată floarea de tei...
Surprinzi metafora în acasa ei, printre oameni si locuri, printre suflete albe. Și da, marea înghețată nu putea oglindi cerul. Mă opresc aici...restul se scrie pe această ninsoare ce îți dă atâta dreptate. Mulțumiri, Virgil! Un poem care m-a îmbogățit.
Remarc mai ales:
,,pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer"
"doar marea
singură și rece
privea înghețată cerul
ca pe o oglindă întunecată
și asta te făcea să crezi că poate
îl aștepta pe el
pe eminescu
să o atingă și să să o facă să se simtă
pentru prima dată
frumoasă"
Alma:
„Iisus s-a nascut prin primavara se pare”. După ce „se pare”?
Articolul are vreo câteva idei, din păcate destul de anemic expuse. N-ar strica o documentare înainte de a aborda astfel de teme. Iar dacă te obosesc Sărbătorile, cine te împiedică să te sustragi agitației generale și să le petreci așa cum îți dorești?
Îmi pare rău dacă am deranjat cu acest comentariu. Nu e cu rea intenție.
sună ca pentru un final pe care, vrem, nu vrem, tot ne va ajunge din urmă. cu toată ironia disimulată în grav pe care o emană textul, mesajul e unul reuşit: distanţa între oameni e una convenţională, dar din ce în ce mai mare!
"Antropos" se detșeaza psihologic de "Zoon" poate prin actul intențional al conștiinței, ca sa fiu in ton cu Husserl... Problema e e mult mai complexă si diversă ca să o decelam aici, dar in nuce putem spune ilar: Orient-Occident se văd prin bun simț/ Când omul e Om si n-are dezminț... Mulțumesc pentru trecere peste aceasta "pajiște eseistică", care se vrea o mica atitudine in fața iminentei integrări a României in UE (gest de "zoon politikon"...)
Nicodem, asta e ipocrizie din partea ta. Mîna la gură trebuia să ți-o pui înainte să mă ataci pe mine și familia mea de anul nou. Iar ură de frați și alte mizerii sînt caracteristicile tale, dragul meu. Ca să poți să pui punct trebuie mai întîi să știi să scrii. Iar ție îți lipsește din păcate asta și la propriu și la figurat. Cît privește veninul de basilisc mă faci să zîmbesc. Mai bine ai citi comentariile tale oriune mai comentez și eu. Sau mai bine te-ai uita în oglindă. Ai spus că pleci. Sau au fost un fel de lacrimi de crocodil?...
mda... mie imi pare mai degraba un poem de factura romantica, tratat suprarealist, decat clasic, or whatever... am ghemuirea. o vad, o simt. ce nu am?! de la "ca într-un batiscaf translucid" nu am translucidul care se anunta si pe care il vreau, pentru ca mi-l promiti. nu am solutii acum. ma gandesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
frumoasă rugăminte către Moş Crăciun. cred că l-ai dat gata şi pe el, aşa că e pe cale să-ţi satisfacă dorinţele... :)
pentru textul : trei crai de la răsărit deSărbători poetice îţi doresc!
Intr-adevar, am plasat demersul meu pe un calapod gresit atribuindu-i anumite valente care nu isi au locul in acest context. Mai mult, premisa de la care am pornit a fost una eronata si rezultatul nu putea fi altceva decat ceea ce apare mai sus. Sper sa depasesc insa faza aceasta. Va multumesc pentru sfaturile si sugestiile voastre care ma ajuta sa vad unde anume trebuie sa mai lucrez. Va mai astept cu cerneala rosie, caci altfel cum sa invat daca nu din greseli :) .
pentru textul : Sărutul deMi-am gătit casa cu muguri de salcie, tată -
mâine e ziua mea, lumânările ard de la Paști neobosite...
Nu și-au pierdut speranța că te vei întoarce, tată.
În ceruri plouă, aici e liniște -
pentru textul : Promisiune deneschimbată e lumea (doar eu am mai crescut cu un an).
Poate ai vrea să mă vezi în rochița mea nouă,
poate ai vrea, tată, cu mine să vorbeşti...
este bine să schimbi titlul! găseşte-i unul pe măsura textului. nu divulga...
pentru textul : pasăre albă deCând tăcerea se transformă într-un timpan uriaş, când scopul ei e de asculta cu toată fiinţa pe aproapele sau, poate, "timpul", trecerea lui discretă, atunci e una din tăcerile bune :) (... că sunt atâtea feluri de tăceri! )
Mi-a plăcut ideea din prima parte şi felul cum ai sugerat-o!
Per ansamblu cred că poemul are subtilităţi foarte adânci şi grave precum alternanţa şi contrastul dintre gângurit şi ţipăt.
Expresia "se târăşte pe brânci" mi se pare pleonastică.
Un citat drag, apropo de tăcere:
... Că, mai întâi de toate, este tăcerea, iar tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frica, şi frica face smerenie, smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, şi dragostea face sufletele să vorbeasca cu îngerii. Atuncea va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu."
( "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie")
pentru textul : astenii infantile deBianca, ingaduit sa-mi fie sa-ti spun ca obisnuinta este rea, dar e si buna uneori, pentru ca nu te poti lupta la nesfarsit cu inevitabilul, singurul lucru care iti ramane este sa il accepti (adica sa te obisnuiesti cu el, cu alte cuvinte). Eu nu ii voi nega Arancai dreptul de a veni asa, pur si simplu si de a spune "text slab, etc etc" gandindu-ma cat mi-ar fi de usor sa ii intorc aceasta "favoare" pe textele ei cu aceeasi moneda, dar nu o fac, pentru ca sper in adancul sufletului meu ca ea a inteles pactul pe care i l-am propus si va actiona in consecinta. De la un caracter ca al ei nu ma astept la mai mult iar asta deja nu mai are nimic de-a face cu literatura, stiu. Parerea mea este ca un astfel de personaj isi gaseste locul doar in cartea de biologie la capitolul "originea speciilor', dar asta e doar parerea mea, ca intotdeauna. Bobadil.
pentru textul : 111 deAranca multumesc, de la final am plecat si am incercat sa construiesc invers, dar s-ar putea sa ai dreptate ...
pentru textul : portret cu duminică demultumesc. :)
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip dema gandeam la aceasta teorie inedita a cioturilor: "nu știu de ce numai noaptea devenim conștienți de noi înșine ca și cum în timpul zilei ne e frică de noi". si la Tina Arena... "Je m’appelle Bagdad Princesse défigurée Et Shéhérazade M’a oubliée"... poate nu toti uitam Prezentul.
pentru textul : je m'appelle bagdad deCrănțăni mărul în uitarea lui Ăl de sus,. nu neuitarea,. Adică precum Eva. Eu, în nemernicia mea, că tot a murit Dinică,săracu, socoteam că naratoarea e o leacă de Eva. Nu mă întreba de ce am scris o leacă și nu oleacă, fincă fac moarte de poetă. Zilele iestea m-am războulit cu tot felul de dobitoace și acu vreau să mă bucur. Bucură-mă Solomonărițo, adică vrăjitoareo!
pentru textul : nerușinare deDorin, "e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare" - suntem in plin oniric aici. "de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"? " - ei, as fi asteptat o astfel de intrebare de la oricine, dar nu de la tine! de ce nu asa cum am spus eu? de ce asa cum ai spus tu? de ce - si ce bine ca! - poezia nu se supune axiomelor?...:) la buna citire.
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte derevin spre a cere carte ta. daca esti de acord, da/mi un semn in acest sens, te rog!
pentru textul : Scrum VI deFlorine din cate stiu eu se scrie "grafitti", insa fiind doua opinii ar trebui sa verifici, poate greseala este la mine. As utiliza in unele locuri in loc de formele scurte mai degraba varianta normala pentru o mai buna "muzicalizare" a textului - de exemplu "astazi" in loc de "azi". Cred ca textul este fracturat in mod intentionat iar un probabil hint de intelegere a acestuia este tocmai aparatul polaroid si felul in care acesta face pozele fara a putea fi copiate :)
pentru textul : Nostalgie deO fi infantila, nu neg, insa am incercat dupa umilele mele puteri sa transmit voit, prin acest stil, un mesaj, daca n-am reusit imi cer scuze Multumesc pentru parerile voastre
pentru textul : alergie la îngeri deMultumesc Emanuel pentru ca uite tocul asteapta, calimara asijderea...deci bucurie ca suna... sa spunem Dorine ca si-a uitat cascheta prin vreun alcov altfer nu se mai vedea si pace...multumesc...
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele deUite si tu ce ai in text: - cioburile de sticlă - zidurile de beton - ciulinii nebuni - cerul de plumb Vai de capul meu :)). In rest, un text pe care il apreciez, un stil care ma surprinde deseori, cu o emotie aparte.
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deDacă mi se permite şi mie o părere - poate că cel mai negativ aspect al acestui text este poetizarea. Cel puţin în cazul meu, scrierea nu a reuşit să-mi transmită nimic. O fi de vină discursul ăsta smerit, care, cumva, depersonalizează (nu doar în cazul acesta), o fi de vină scufundarea în meditaţia spirituală, revelată prin analogii materiale primordiale (apă/izvor/fântână/nisip/lut/cerc), o fi de vină percepţia mea...
Cred că oricare ar fi ideea unui text, oricât de inedită/adevărată/spectaculoasă ar fi, atunci când este exprimată prin construcţii de genul celor de mai jos, nu respiră.
"izvoare care nu au vreme de zbor" (sintagmă artistică, nimic de zis, dar retorică, goală)
"pleoapa (caldă a) deşertului lumii" [genitiv dublu + aglomerare preţioasă (caldă) + megaclişeu (deşertul lumii)]
"lacrimile nu mai au gust de sare" (demitizare/declişeizare)
"firele nisipului prinzând să se îmbine în ulcioare de lut" [megaclişeu (firele nisipului) + pleonasm (ulcioarele sunt din lut)
"motiv al rostogolirii/descleştarea zborului/presărarea firii" - (genitive, genitive, genitive)
"căderea în dimineață e doar apa pregătită [...] - "fără niciun corespondent logic, deci având doar noimă intuitivă". Aici ar mai fi de zis că foarte mulţi au uitat că există şi o logică a metaforelor şi că ea, metafora, nu se poate întemeia fără această logică.
etc
pentru textul : transformarea în alb de...într-un loc...și într-un timp, aș mai adăuga. Sunt aici, aproape de locul nașterii lui. M-a emoționat foarte tare poemul. Uf! Și chiar acum ninge de parcă se scutură cerul de toată floarea de tei...
pentru textul : iarnă și eminescu deSurprinzi metafora în acasa ei, printre oameni si locuri, printre suflete albe. Și da, marea înghețată nu putea oglindi cerul. Mă opresc aici...restul se scrie pe această ninsoare ce îți dă atâta dreptate. Mulțumiri, Virgil! Un poem care m-a îmbogățit.
Remarc mai ales:
,,pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer"
"doar marea
singură și rece
privea înghețată cerul
ca pe o oglindă întunecată
și asta te făcea să crezi că poate
îl aștepta pe el
pe eminescu
să o atingă și să să o facă să se simtă
pentru prima dată
frumoasă"
Rog editorul care a mutat acest text în șantier să îmi explice gestul său. Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deAlma:
„Iisus s-a nascut prin primavara se pare”. După ce „se pare”?
Articolul are vreo câteva idei, din păcate destul de anemic expuse. N-ar strica o documentare înainte de a aborda astfel de teme. Iar dacă te obosesc Sărbătorile, cine te împiedică să te sustragi agitației generale și să le petreci așa cum îți dorești?
pentru textul : Crăciun e când s-a născut Isus deÎmi pare rău dacă am deranjat cu acest comentariu. Nu e cu rea intenție.
dar textul mi-a apărut de trei ori...sper să fie bine.
pentru textul : muzeul neființelor denu pricep prea bine lucrurile de pe aici. sper să aveți răbdare și cu mine:)
eu as schimba cu "într-un colț obscur", si ar ramine 5 silabe articolul hotarit suna aiurea acolo
pentru textul : Colțul obscur desună ca pentru un final pe care, vrem, nu vrem, tot ne va ajunge din urmă. cu toată ironia disimulată în grav pe care o emană textul, mesajul e unul reuşit: distanţa între oameni e una convenţională, dar din ce în ce mai mare!
pentru textul : faute de mieux de"auzeam cântecul din ochii ei lungi" imagine sinestetica. mai vrem. mai asteptam.
pentru textul : singurătate deeh, nu mă îndoiesc de simțurile tale, eu marșam pe adevăr...
pentru textul : how sweet the sound dedimpotrivă, mie mi s-a părut un poem curajos și matur. ultima parte însă este o dezamăgire totală
pentru textul : Inscripție pe o frunte de"Antropos" se detșeaza psihologic de "Zoon" poate prin actul intențional al conștiinței, ca sa fiu in ton cu Husserl... Problema e e mult mai complexă si diversă ca să o decelam aici, dar in nuce putem spune ilar: Orient-Occident se văd prin bun simț/ Când omul e Om si n-are dezminț... Mulțumesc pentru trecere peste aceasta "pajiște eseistică", care se vrea o mica atitudine in fața iminentei integrări a României in UE (gest de "zoon politikon"...)
pentru textul : Est ca Vest deNicodem, asta e ipocrizie din partea ta. Mîna la gură trebuia să ți-o pui înainte să mă ataci pe mine și familia mea de anul nou. Iar ură de frați și alte mizerii sînt caracteristicile tale, dragul meu. Ca să poți să pui punct trebuie mai întîi să știi să scrii. Iar ție îți lipsește din păcate asta și la propriu și la figurat. Cît privește veninul de basilisc mă faci să zîmbesc. Mai bine ai citi comentariile tale oriune mai comentez și eu. Sau mai bine te-ai uita în oglindă. Ai spus că pleci. Sau au fost un fel de lacrimi de crocodil?...
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dece vacă de muls, poetul
pentru textul : în căutarea acului pierdut demda... mie imi pare mai degraba un poem de factura romantica, tratat suprarealist, decat clasic, or whatever... am ghemuirea. o vad, o simt. ce nu am?! de la "ca într-un batiscaf translucid" nu am translucidul care se anunta si pe care il vreau, pentru ca mi-l promiti. nu am solutii acum. ma gandesc.
pentru textul : ghemuire III dePagini