Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
Trebuie sa recunosc: am vrut sa va cuceresc chiar pe dv. doamna Cristina Stefan. Nu imi place sa ma simt respinsa.
Stiu ca nu e prea mult ce am obtinut de la mine aici, e prea devreme o penita. Multumesc Vio_B pentru ca te-ai compromis putin. Multumesc Kalipeto, chiar folosisem instinctiv o accentuare a concesiei, dar daca nu e bine nu e bine. Modific.
Iata ce inseamna sa tii texte de Craciun pe prima pagina pana in luna indragostitilor! Chiar, Andu, cine ti-a scris comentariile, ca parca nu e chiar stilul tau!?
Poate altfel gandit textul... ai incercat tu ceva, dar a iesit un simplu jurnal, intr-adevar. Ai vrut sa te scuturi de tot, sa intorci putin timpul spre nemiscare, prin "de-metaforizare". Din pacate, nu-i suficient. Revezi esentialul, Madim. Gesturile mici, inutilul lor, dar arata-ne de ce tocmai astazi, de ce sunt ele altfel, de ce ar trebui sa citim pana la sfarsit. Titlul, si el ales nefericit. Si, Madim, si jurnal daca ar fi, trebuie sa fie unul literar. Cred ca esti intr-o perioada de cautari.
Lucian, te rog să scoți cacofonia din titlu, "ca ceasul"(eliminându-l pe "ca", sau înlocuindu-l cu "precum", găsețti tu ceva, da?) De asemenea, n-ai făcut acordul corect, corectează în ultimul vers: "Ale cărui limbi" în loc de "a cărui.." Poezia e muzicală, te-ai străduit, dar rimele sunt facile, tu crezi ca mulți alții că e ușor să scrii așa, să sune doar, nu, e foarte greu fiindcă trebuie să cauți niște rime deosebite, cuvinte perechi mai rare, dacă nu originale. Ai câteva imagini simpatice: "prin albastru treci ca o gondolă." ,"umbre de gondole par să devină." dar și platitudini: "Îmi sunt dovada că în lumină locuim încă. Și faptul că măsoară timpul ca și cum ar fi o busolă"
Mi-au plăcut începutul și partea a doua a poemului, de la „iar seara...”. A doua strofă mi se pare prea explicită.
Remarc versurile:
„două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul”
ingerul la care faceam referire era un inger din hartie... mai mult exista in mintea persoanei care delireaza. depinde de fiecare persoana. delirul e mai mult decat o simpla abureala, in umila mea opinie. abureala poate fi si constientizata, limitata, dar delirul nu... cu stima,adelina
Cititoare de tot și de toate, de cele lumești și cele astrale, de la mic la mare, cu ură, cu bucurie în suflete, primim, iată, în acest sezon plin de inundații, un potop de vorbe cozane. Să fie vorba de apocalipsa după Ioan sau despre Apocalipsa după Vaslui, roman citit cu mare plăcere de mine încă de pe vremea când nici nu mă născusem. Adevărul este dincolo de noi sau pe undeva la mijloc. Felicitări autorului. Respecte. Peniță. Over. Silvia.
Cailean: sa ma nasc din ploaie suna bine". Ploaie de stele. Vizual e fantastic. Practic ... cind ti-o cadea o picatura de bolovan in cap nu mai e fantastic. Cred ca-i mortal.las-o cum ai scris-o.Eu vreau sa ma nasc din Pluto.Nu cel cu urechile. hau -hau.Planeta.
Linea, legenda am citit-o si eu foarte pe scurt, si mi s-a parut mult prea trista; unde mai pui ca samburelui de adevar mi s-a parut ca-i lipseste ceva. Intr-adevar, e nedrept, si am cautat sa redau povestea asa cum am "simtit-o" eu... si adaptata la mai mult, ca de obicei, am incercat sa fac o mica parabola, asa cum ai sesizat si tu, si Dahaar. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, intrucat o astfel de incercare nu am mai facut pana acum. Nici nu se putea ca ochiul tau atat de sensibil la culoare sa nu remarce ce-i cu rosul acela... Dahaar, am "simtit" foarte puternic personajul acesta astazi, cand s-a nascut, cand mi-am permis de fapt sa-l reinventez. Stii, comentariile sunt extrem de utile de obicei sa-ti dai seama unde ar mai trebui sa lucrezi, sau ce anume nu lasi sa se vada din ceea ce ai de spus. Dar uneori, ele te fac sa mergi mai departe si sa iti spui ca se merita. L-ai vazut pe Pierrot asa cum mi l-am dorit. Ce-ar mai fi de spus mai mult decat atat?
Boba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget», mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
Văd că fac ce fac și dau peste tine Vladimir. Fără Rotaru și djinii lui. Onorat să fim din nou colegi de năzbâtii virtuale. Poate mai facem ”un cuplet” pentru furtună, uragan... Ca de obicei o poezie marca Negru. Nu am steluțe nici comentarii savante – dar știu ce-mi place.
Elia, observ cu reala admiratie lejeritatea gestului poetic si modul in care te folosesti de simboluri in poezia asta. Nici nu stiu ce sa-ti spun ca m-a impresionat indeosebi, poate dimensiunile incomensurabile ale caderii in versul al doilea, ca si bucata aceea lipsa cu care am putea innoda urcusul inapoi... M-a deranjat putin "prezenta absenta din viata", ca imagine mult prea puternica si explicita aici. In rest, numai de bine si in forta, cu usor iz auto-ironic.
direct, frust, jurnalistic, sec ca un martini fără măslină
și cu puțină poezie
genul de panseu care îmi dă un refresh monden
pt. luminița nu-i rău trebăluiesc ăla e în acord cu textul
și above all mie îmi place și subtitlul =))
nice, quite nice
Andu
Virgil, nu-mi trebuie 24 de ore ca să demonstrez că un text de-al meu este în mod inevitabil un plagiat după un text de-al meu.
Că eu am multiple identități pe net, inclusiv pe Hermeneia, acesta este un fapt și nu vreau să mă laud, dar chiar mi-a reușit acest mic proiect de-al meu de a nu fi 'depistat' la vreme nici aici și nici prin alte locuri.
Și nu vreau să fiu greșit înțeles... toate site-urile au reguli anti-clone... pe care eu unul, sincer, nu le-am prea înțeles la capitolul scriitură, pentru că trebuie să fii destul de ignorant (fără să jignesc pe nimeni) ca să nu depistezi un autor, ori acel autor se dedublează și atunci nu mai e clonă, right?
Deci textul este un plagiat după textul meu scris de Alexandra, right.
Acum tot ce-ți rămâne de făcut este să decizi de ce mă suspenzi, pentru clonare sau pentru plagiat.
Sau pentru nici una dintre ele, dacă te gândești mai bine, dar asta deja presupune o încordare maximă a mușchiului creierului acela care se ocupă cu vederea laterală.
Sper că am răspuns în intervalul solicitat, pentru că noi avem fusele orare cam împrăștiate.
draga Mircea, sint departe de a fi ubicuu. Chiar daca as vrea sa fiu mai prompt timpul meu este si el limitat. Asa cum spuneam insa, exista poezie aici si dincolo de aparente o interesanta perceptie a romanismului din Ardeal.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
Bun venit, in primul rand. Las comentariu acesta pentru ca poezia m-a atras intr-un fel foarte interesant. Un vers minimalist care incearca si aproape reuseste sa poetizeze o stare aproape minimalista, o voce poate prea putin directa pentru ceea ce vrea sa spuna si un final pe care il gasesc tangential cu cliseicul, dar una peste alta, o poezie care pare a veni direct din autor, ea nefiind nemijlocita de nimic. Promit sa mai revin aici, pentru ca mi se pare interesant acest prim text. Sa ne citim cu bine!
Raluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
pentru textul : Cuvântul deTrebuie sa recunosc: am vrut sa va cuceresc chiar pe dv. doamna Cristina Stefan. Nu imi place sa ma simt respinsa.
pentru textul : de unde venea oboseala deStiu ca nu e prea mult ce am obtinut de la mine aici, e prea devreme o penita. Multumesc Vio_B pentru ca te-ai compromis putin. Multumesc Kalipeto, chiar folosisem instinctiv o accentuare a concesiei, dar daca nu e bine nu e bine. Modific.
Adriana, semnul tau m-a emotionat... Pur si simplu!
Multumesc!
pentru textul : Sunt zile deIata ce inseamna sa tii texte de Craciun pe prima pagina pana in luna indragostitilor! Chiar, Andu, cine ti-a scris comentariile, ca parca nu e chiar stilul tau!?
pentru textul : a christmas tale deun inceput care promitea ceva dar cu un sfirsit prozaic tern, indecis.
pentru textul : iluzie dePoate altfel gandit textul... ai incercat tu ceva, dar a iesit un simplu jurnal, intr-adevar. Ai vrut sa te scuturi de tot, sa intorci putin timpul spre nemiscare, prin "de-metaforizare". Din pacate, nu-i suficient. Revezi esentialul, Madim. Gesturile mici, inutilul lor, dar arata-ne de ce tocmai astazi, de ce sunt ele altfel, de ce ar trebui sa citim pana la sfarsit. Titlul, si el ales nefericit. Si, Madim, si jurnal daca ar fi, trebuie sa fie unul literar. Cred ca esti intr-o perioada de cautari.
pentru textul : Fără titlu deLucian, te rog să scoți cacofonia din titlu, "ca ceasul"(eliminându-l pe "ca", sau înlocuindu-l cu "precum", găsețti tu ceva, da?) De asemenea, n-ai făcut acordul corect, corectează în ultimul vers: "Ale cărui limbi" în loc de "a cărui.." Poezia e muzicală, te-ai străduit, dar rimele sunt facile, tu crezi ca mulți alții că e ușor să scrii așa, să sune doar, nu, e foarte greu fiindcă trebuie să cauți niște rime deosebite, cuvinte perechi mai rare, dacă nu originale. Ai câteva imagini simpatice: "prin albastru treci ca o gondolă." ,"umbre de gondole par să devină." dar și platitudini: "Îmi sunt dovada că în lumină locuim încă. Și faptul că măsoară timpul ca și cum ar fi o busolă"
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deMi-au plăcut începutul și partea a doua a poemului, de la „iar seara...”. A doua strofă mi se pare prea explicită.
pentru textul : Bosfor deRemarc versurile:
„două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul”
ingerul la care faceam referire era un inger din hartie... mai mult exista in mintea persoanei care delireaza. depinde de fiecare persoana. delirul e mai mult decat o simpla abureala, in umila mea opinie. abureala poate fi si constientizata, limitata, dar delirul nu... cu stima,adelina
pentru textul : Delir deO.K.. O sîngurîn cîrcotelî: în loc de „dom'le”, „dom’lor” (acordul cu „continuațî” devine perfect şi frazarea, impecabilî).
pentru textul : Asta este... deCititoare de tot și de toate, de cele lumești și cele astrale, de la mic la mare, cu ură, cu bucurie în suflete, primim, iată, în acest sezon plin de inundații, un potop de vorbe cozane. Să fie vorba de apocalipsa după Ioan sau despre Apocalipsa după Vaslui, roman citit cu mare plăcere de mine încă de pe vremea când nici nu mă născusem. Adevărul este dincolo de noi sau pe undeva la mijloc. Felicitări autorului. Respecte. Peniță. Over. Silvia.
pentru textul : De la Vaslui citire deCailean: sa ma nasc din ploaie suna bine". Ploaie de stele. Vizual e fantastic. Practic ... cind ti-o cadea o picatura de bolovan in cap nu mai e fantastic. Cred ca-i mortal.las-o cum ai scris-o.Eu vreau sa ma nasc din Pluto.Nu cel cu urechile. hau -hau.Planeta.
pentru textul : Cunoaștere deLinea, legenda am citit-o si eu foarte pe scurt, si mi s-a parut mult prea trista; unde mai pui ca samburelui de adevar mi s-a parut ca-i lipseste ceva. Intr-adevar, e nedrept, si am cautat sa redau povestea asa cum am "simtit-o" eu... si adaptata la mai mult, ca de obicei, am incercat sa fac o mica parabola, asa cum ai sesizat si tu, si Dahaar. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, intrucat o astfel de incercare nu am mai facut pana acum. Nici nu se putea ca ochiul tau atat de sensibil la culoare sa nu remarce ce-i cu rosul acela... Dahaar, am "simtit" foarte puternic personajul acesta astazi, cand s-a nascut, cand mi-am permis de fapt sa-l reinventez. Stii, comentariile sunt extrem de utile de obicei sa-ti dai seama unde ar mai trebui sa lucrezi, sau ce anume nu lasi sa se vada din ceea ce ai de spus. Dar uneori, ele te fac sa mergi mai departe si sa iti spui ca se merita. L-ai vazut pe Pierrot asa cum mi l-am dorit. Ce-ar mai fi de spus mai mult decat atat?
pentru textul : Pierrot deBoba, Boba, hai să vorbim și serios (dacă putem). Vezi că am mai adăugat ceva la text. Spui matale: „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”. Iar într-un com la alt text, vorbești despre «teologia negativă» sau «apofatică» cum se zice în ortodoxie; de ea, fără să fie numită, se vorbește și în islam; iar în budism – se practică. Wittgenstein, la rȃndul său, zice „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”; sau, eventual, să „se arate”, dacă e posibil. Ori cȃnd CINEVA, după ce s-a ajuns în vȃrful stȃlpului, «arată» (tot cu degetul «vorbirii»: „Realizează-l!” - e vorba de «vid») în loc să te uiți la «deget», mergi la ținta indicată. Dacă ești în stare să-l „realizezi” (sau nu), asta depinde de fiecare în parte! De la Nietzsche și pȃnă „teologia negativă” e un drum „mai lung decȃt calea ferată de la văscăuți la bȃrlad”.
pentru textul : Axis Mundi depoi de ce te miri, domnule poet?
pentru textul : astăzi nu dela o privire ulterioara cred ca ai dreptate cu privire la lucrurile care nu ti-au placut
pentru textul : simfonie cu candelabru şi seppuku deBineînţeles, nu mi-am dat seama.
pentru textul : Recital de poezie Adrian Munteanu la Sibiu deVăd că fac ce fac și dau peste tine Vladimir. Fără Rotaru și djinii lui. Onorat să fim din nou colegi de năzbâtii virtuale. Poate mai facem ”un cuplet” pentru furtună, uragan... Ca de obicei o poezie marca Negru. Nu am steluțe nici comentarii savante – dar știu ce-mi place.
pentru textul : Doi deElia, observ cu reala admiratie lejeritatea gestului poetic si modul in care te folosesti de simboluri in poezia asta. Nici nu stiu ce sa-ti spun ca m-a impresionat indeosebi, poate dimensiunile incomensurabile ale caderii in versul al doilea, ca si bucata aceea lipsa cu care am putea innoda urcusul inapoi... M-a deranjat putin "prezenta absenta din viata", ca imagine mult prea puternica si explicita aici. In rest, numai de bine si in forta, cu usor iz auto-ironic.
pentru textul : Copilul din cîrpe de in dedirect, frust, jurnalistic, sec ca un martini fără măslină
pentru textul : privirea și parbrizul deși cu puțină poezie
genul de panseu care îmi dă un refresh monden
pt. luminița nu-i rău trebăluiesc ăla e în acord cu textul
și above all mie îmi place și subtitlul =))
nice, quite nice
Andu
Virgil, nu-mi trebuie 24 de ore ca să demonstrez că un text de-al meu este în mod inevitabil un plagiat după un text de-al meu.
pentru textul : un cavaler pentru milady deCă eu am multiple identități pe net, inclusiv pe Hermeneia, acesta este un fapt și nu vreau să mă laud, dar chiar mi-a reușit acest mic proiect de-al meu de a nu fi 'depistat' la vreme nici aici și nici prin alte locuri.
Și nu vreau să fiu greșit înțeles... toate site-urile au reguli anti-clone... pe care eu unul, sincer, nu le-am prea înțeles la capitolul scriitură, pentru că trebuie să fii destul de ignorant (fără să jignesc pe nimeni) ca să nu depistezi un autor, ori acel autor se dedublează și atunci nu mai e clonă, right?
Deci textul este un plagiat după textul meu scris de Alexandra, right.
Acum tot ce-ți rămâne de făcut este să decizi de ce mă suspenzi, pentru clonare sau pentru plagiat.
Sau pentru nici una dintre ele, dacă te gândești mai bine, dar asta deja presupune o încordare maximă a mușchiului creierului acela care se ocupă cu vederea laterală.
Sper că am răspuns în intervalul solicitat, pentru că noi avem fusele orare cam împrăștiate.
draga Mircea, sint departe de a fi ubicuu. Chiar daca as vrea sa fiu mai prompt timpul meu este si el limitat. Asa cum spuneam insa, exista poezie aici si dincolo de aparente o interesanta perceptie a romanismului din Ardeal.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă dejugul si sarcina, cam aceeasi poveste. sau nu? in rest, una din delicatele intrebarile care incep cu "de ce?"...
pentru textul : dincolo de iluzie deprecizarea facuta este in conformitate cu informatiile furnizate de site-ul : http://ro.wikipedia.org/wiki/Cruce dvs?
pentru textul : rosario dema bucur ca v-a placut. chiar ma bucur.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deGeorge, fain dar prea multe explicatii prin text. Pai cititorul ce sa mai faca? Imi place discursul, e natural si frust. Andu
pentru textul : Fotografii nonexplicite deBun venit, in primul rand. Las comentariu acesta pentru ca poezia m-a atras intr-un fel foarte interesant. Un vers minimalist care incearca si aproape reuseste sa poetizeze o stare aproape minimalista, o voce poate prea putin directa pentru ceea ce vrea sa spuna si un final pe care il gasesc tangential cu cliseicul, dar una peste alta, o poezie care pare a veni direct din autor, ea nefiind nemijlocita de nimic. Promit sa mai revin aici, pentru ca mi se pare interesant acest prim text. Sa ne citim cu bine!
pentru textul : loveşte numai atunci când sunt la pământ deviolent e mult spus cred. e doar puterea unui gest de a produce o suferinta muta careia nu te poti opune. mai treci:)
pentru textul : ea (indiferența se așează în lucrurile mărunte) depentru comentariu ottilia!
pentru textul : Oraşul real. Puterea hârtiei albe. deRaluca, tu ori nu cunoşti proprietatea cuvintelor, ori ai carenţe comprehensive. Chiar nu poţi să discerni într-o polemică argumentată şi violenţă? Plus de asta, de dragul de-a zice, aici nu e dispensar. Dacă te ţin curelele literare, bine, dacă nu, nu mai postezi. Simplu. Şi, mă rog, de când eşti tu crucea roşie a site-ului? Eu zic să-ţi vezi de treburile tale şi să încetezi să pui foc. Eu am comentat textul şi comentariile la text, tu ce rost ai aici? Punct.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit dePagini