Alma, nu mi-o lua in nume de rau insa mi se pare mult prea mult aceasta siguranta. nu spun ca nu ai dreptate in ceea ce priveste textul meu, dar usurinta cu care se dau verdicte mi se pare cel putin ridicola. 1. poezia transmite 2. poezia nu trebuie sa transmita tuturor 3. poezia poate sa nu transmita nimic unuia sau mai multor cititori sunt poezii pe care le-am citit, destul de multe chiar si din care mi-au ramas increstate pe suflet doua versuri, sau unul. asta nu inseamna desigur ca-i voi ciopartii poema lui Nichita sau Poe. deci, iti respect opinia, dar te-as ruga sa nu ai asteptari in privinta asta. . te-as mai ruga sa justifici totusi aceasta opinie atata timp cat o faci publica. chestie care tine de fair play si cu care va trebui sa ne obisnuim, avem carente mari in domeniu. numai de bine
incearca sa scrii cu mainile goale, daca intelegi ce spun. fii tu insuti. incearca sa aduci limpede cititorului ceea ce vrei sa comunici. lasa metaforele astea ieftine.
Mi-a placut gerunziul poemului astuia... da! Si religiozitatea lui mi-a placut pentru ca este discreta, orice ar zice oricine. Nu mi-au placut doua chestii "tehnice" 1/ mana strangad - typo hilar 2/ "bătrânul oprit în mijlocul curții un vânticel cu miros de grajd" - o imagine care zambeste de la sine In rest, o lectura placuta.
si eu cum fac ca sa se rezolve si la mine? se vede tot deplasat, cum descria alma si cum arata poza.am vazut la colega mea cum e noua versiune si as vrea sa se vada si pe compul meu.
Imi plac idei din el, in ansamblu este un text slab. Incetati cu rastalmaciutul cuvintelor, daca vreti sa intelegeti bine, daca nu... pot sa citesc altceva, nu-i nicio problema. Legat de periaj... cred ca iar nu vad bine. Poate ar trebui sa recititi cu atentie, se pare ca avem o problema de comunicare aici, dar cum am mai spus, pot citi altceva. Ialin
Iată un text care m-a amuzat teribil. Tre' să fie tare nașpa să te oprească Bobby pe partea stîngă (dom'le ce aiurea conduceți). Anyway, un text bunișor. Cu același iz vag de misandrism ca un parfum nocturn. Singurul lucru pe care îl reproșez este bășcălia naivă pe ici pe colo care poate ar trebui ceva mai nuanțată spre grav. Un text bun pentru the morning cup of tea.
N.L.R... intotdeauna nu este importanta viata in sine ci modul in care o traiesti... apropos de Ioana. Multumesc pentru aprecierea ta lasata sub textul Biancai... spun astfel pentru ca am ales sa contribui foarte putin cu "vocea" mea pentru ca ea "canta" foarte frumos. Aranca...
Prima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
dom'le, bobadil. tu ești ca vitamina C. nelipsit în fiecare zi. chiar că mă bine dispui. dar uite, am o rugăminte. cu privire la oricine altcineva aici pe hermeneia, și cu privire la mine, te rog lasă familiile oamenilor în pace și out of our discutions. ok? te asigur că e ultima dată cînd te rog. la fel și cu privire la alte detalii personale care nu au nicio legătură cu textul.
Mi-ar fi foarte uşor să-i răspund lui Bobadil,dar în acest fel s-ar ajunge la vulgarităţi şi jigniri care cred nu au ce căuta pe Hermeneia. Te rog să iei măsurile în conformitate cu regulamentul.
și mie, metamorfoza. :) și Magritte. am înțeles alegerea, de la început. așa îți place? "măștile noastre vegetale înfipte în carne (ce/o/) metamorfoză în doi piranha înfometați de spații deschise" nu mai spun mai mult. promise. :)
Foarte bun textul, cu nişte formulări inedite, ingenioase, care se pliază atât de bine pe totul poeziei; cu detaşare, sictir, şi eleganţă; cu durere, zâmbet şi ironie.
La celălalt pol, complet ratate primele trei versuri + acestea două "nevoile fiziologice înlocuiesc/rugăciunile de dimineaţă" - de altfel, ăsta e şi motivul pentru care nu acord peniţă.
ia uite dom'le cum a ajuns numele meu in fruntea s(t)atului s(t)atul pe ginduri eu tot n-am inteles daca e vorba de "parale" sau "paralele", ma mai gindesc sectiunea care imi place la nebunie si cred ca va ramine celebra in literatura: "Astazi am urcat o cruce mare de piatra in basculanta unui camion si mi-am zis trebuie sa ucid patetismul. Este antieconomic, antiecologic, cersetorie la drumul mare. M-am intrebat pe cine ar trebui sa intereseze cat de patetica este crucea aia din camion si pe ce mormant va fi asezata si cate ploi se vor zbate in aripile ei atat de curate precum lacrima vitei-de-vie." m-a intors pe dos textul si mi-a facut bine. mai ioana, da' tu chiar stii sa scrii. se pare ca tot ai invatat ceva la scoala aia de teatru sau ce ai facut tu pe acolo excelent textul, pentru prima data regret ca nu exista "stelute" pe hermeneia sau alte forme de evidentiere
Aveți dreptate domnule Titarenco, însă mi-aș permite să subliniez, în litera și spiritul acestui site pe care îl apreciez pentru consistența sa în raport cu materia poetică, faptul că o parodie pornită de la un comentariu deschide un fel de cutie a Pandorei, sper că mă înțelegeți.
Una este să parodiezi un text al unui autor și alta e să parodiezi un comentariu scos din contextul dezbaterii de idei din care a apărut. Mie asta mi s-a părut o manevră 'forțată'.
Asta ca să nu mai spun despre asocierea numelui împreună cu imaginea mea cu o margarină care mi s-a părut (nu știu cum vi se pare Dvs. domnule Titarenco) că a trecut mult dincolo de granițele parodiei trecând înspre teritoriul fără-de-legi al batjocurii.
OK, eu am și scris despre asta, sunt o femeie supraponderală, asta rezultă și din textele mele, dar nu mai știu dacă este parodie sau batjocură să asociezi o femeie scriitor cu o margarină pornind de la un comentariu la un text.
Gândiți Dvs domnule Titarenco în locul meu.
Eu una m-am cam lămurit re dl. aalizei care, pot să pun pariu, se va ascunde după degete așa cum face mereu și va râde în barbă și așa e, domnule aalizei, așa e! aveți dreptate, sunteți cel mai tare, sunt o margarină de femeie poet, poate nici nu știți câtă dreptate aveți.
Să vă dea Dumnezeu sănătate și viață lungă!
Margas
cum de n-am observat eu textul asta. ii umor de calitate si reflecta o situatie in care chiar m-am gasit, dar in alt decor si cu alte personaje. numa ca nu prea ne-am ajutat apoi intre noi
Mizezi pe imagine și stare, sau mai bine zis pe cele două componente esențiale ale pulsiunilor: reprezentare și afect. Fiind vorba despre sublimare în poesis, reușești să treci de personal, prin dialogul cu celălalt (cititorul) și prin implantarea unui personaj care poate deveni orice: imago, cheie, trecere, tată, animus. Iar urâtul nu este prezent decât pentru a-l metamorfoza. Putreziciune, omizi, "chirci tot mai frumos", "naiba știe". Întrepătrunzi planuri, imagini, personaje, senzații, sinestezic cumva, încercând să atingi un punct de convergență. Corpul-cadrul-materia nu sunt prezente decât pentru a fi transgresate, pentru a ieși din după ce ai fost în. Deosebit realizată, compoziție aproape fără fisură. Fiindcă aș fi renunțat la "dar ce ne facem" sau l-aș fi exprimat altfel. Acum, depinde pe ce ton îl citim, desigur. Oricum, acela ar fi singurul punct în care aș modifica ceva, în rest... scrii... "tot mai frumos" Adina.
Se pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
Un text complet care in afara unor bucati pentru care nu ai avut destul liant destul da aparenta unei structuri inchegate si logice. Cu o mentiune pentru sfarsit, care este remarcabil.
dragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
îmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
Cred că fiecare este îndrituit să comenteze cum are chef pe hermeneia.com atîta timp cît respectă Regulamentul. Alte supra-restricţii moralizatoare sau de altă natură, mi se par mie neproductive pentru literatură. Dacă cineva nu este în stare să îşi apere textul sau nu este în stare să lupte într-o polemică de idei mă îndoiesc că are prea mult ce să facă în literatură. Şi dacă mi-aş permite să mă uit la tot soborul de poeţi sau scriitori care au trăit vreodată mă tem că grupul celor de valoare a fost de cele mai multe ori grupul celor cu personalitaţi puternice, belicoşi, pasionali, duri, luptători, ireconciliabili. Ştiu că pentru unii poate suna puţin nashpa dar literatura nu e pentru suflete slabe. Există budoare şi cercuri de poezie cu fundiţe, fluturaşi şi îngeraşi pentru chestia asta.
Anyway, eu mi-aş dori chiar mai multe comentarii şi conflicte, lupte pe teme şi texte. Efectul va fi stimularea, încrîncenarea, autocenzura, elitismul, calitatea. Ce e rău cu asta?
aveti perfecta dreptate in ceea ce spuneti aici. celor carora am gresit rog sa ma ierte. nu e suficient atat, voi incerca sa ma revansez, acolo unde se poate. cred ca aproape fiecare din noi are ceva de adaugat aici.
prea atipic sonetul. cu multe schimonoseli riduri si hopuri stilistice anevoioase. poate ar trebui reluata ideea, lucrat textul mai mult... dar asta este doar o parere.
eu am mai multe defecte. unul din ele este ca nu stiu sirbeste. textul este muscator si liric in acelasi timp. aleksandar scrie bine chiar daca aparitiile astea ale lui Dumnezeu prin textele tale pot parea la un moment dat redundante. dar ai talent, si asta iti cumpara multa ingaduinta din partea cititorului
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
daca tu consideri versul alb proza in versuri, atunci, ovYus, iti multumesc pentru delicatul tau comentariu.
pentru textul : Despre Cezara deAlma, nu mi-o lua in nume de rau insa mi se pare mult prea mult aceasta siguranta. nu spun ca nu ai dreptate in ceea ce priveste textul meu, dar usurinta cu care se dau verdicte mi se pare cel putin ridicola. 1. poezia transmite 2. poezia nu trebuie sa transmita tuturor 3. poezia poate sa nu transmita nimic unuia sau mai multor cititori sunt poezii pe care le-am citit, destul de multe chiar si din care mi-au ramas increstate pe suflet doua versuri, sau unul. asta nu inseamna desigur ca-i voi ciopartii poema lui Nichita sau Poe. deci, iti respect opinia, dar te-as ruga sa nu ai asteptari in privinta asta. . te-as mai ruga sa justifici totusi aceasta opinie atata timp cat o faci publica. chestie care tine de fair play si cu care va trebui sa ne obisnuim, avem carente mari in domeniu. numai de bine
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete deincearca sa scrii cu mainile goale, daca intelegi ce spun. fii tu insuti. incearca sa aduci limpede cititorului ceea ce vrei sa comunici. lasa metaforele astea ieftine.
pentru textul : Crepuscul deroger adriana, good point! over
pentru textul : Poemul pentru Chichere deDa... un ligament licentios :)
pentru textul : melancolie 2.0 deMi-a placut gerunziul poemului astuia... da! Si religiozitatea lui mi-a placut pentru ca este discreta, orice ar zice oricine. Nu mi-au placut doua chestii "tehnice" 1/ mana strangad - typo hilar 2/ "bătrânul oprit în mijlocul curții un vânticel cu miros de grajd" - o imagine care zambeste de la sine In rest, o lectura placuta.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu desi eu cum fac ca sa se rezolve si la mine? se vede tot deplasat, cum descria alma si cum arata poza.am vazut la colega mea cum e noua versiune si as vrea sa se vada si pe compul meu.
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 deImi plac idei din el, in ansamblu este un text slab. Incetati cu rastalmaciutul cuvintelor, daca vreti sa intelegeti bine, daca nu... pot sa citesc altceva, nu-i nicio problema. Legat de periaj... cred ca iar nu vad bine. Poate ar trebui sa recititi cu atentie, se pare ca avem o problema de comunicare aici, dar cum am mai spus, pot citi altceva. Ialin
pentru textul : și noaptea ca o duenă deÎn viziunea mea, poemul de faţă constituie un interesant şi semnificativ itinerar sufletesc
pentru textul : La margine (Profetul) deIată un text care m-a amuzat teribil. Tre' să fie tare nașpa să te oprească Bobby pe partea stîngă (dom'le ce aiurea conduceți). Anyway, un text bunișor. Cu același iz vag de misandrism ca un parfum nocturn. Singurul lucru pe care îl reproșez este bășcălia naivă pe ici pe colo care poate ar trebui ceva mai nuanțată spre grav. Un text bun pentru the morning cup of tea.
pentru textul : Friday, 13 deN.L.R... intotdeauna nu este importanta viata in sine ci modul in care o traiesti... apropos de Ioana. Multumesc pentru aprecierea ta lasata sub textul Biancai... spun astfel pentru ca am ales sa contribui foarte putin cu "vocea" mea pentru ca ea "canta" foarte frumos. Aranca...
pentru textul : Orléans dePrima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
pentru textul : gravity dema frate, pentru jocul cuvintelor, as da si eu penita. dar gandesc, ca ar fi prea mult trei penite pentru o asa scriere.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! dedom'le, bobadil. tu ești ca vitamina C. nelipsit în fiecare zi. chiar că mă bine dispui. dar uite, am o rugăminte. cu privire la oricine altcineva aici pe hermeneia, și cu privire la mine, te rog lasă familiile oamenilor în pace și out of our discutions. ok? te asigur că e ultima dată cînd te rog. la fel și cu privire la alte detalii personale care nu au nicio legătură cu textul.
pentru textul : despre poezie deMi-ar fi foarte uşor să-i răspund lui Bobadil,dar în acest fel s-ar ajunge la vulgarităţi şi jigniri care cred nu au ce căuta pe Hermeneia. Te rog să iei măsurile în conformitate cu regulamentul.
Cu stimă
pentru textul : fahrenheit game deși mie, metamorfoza. :) și Magritte. am înțeles alegerea, de la început. așa îți place? "măștile noastre vegetale înfipte în carne (ce/o/) metamorfoză în doi piranha înfometați de spații deschise" nu mai spun mai mult. promise. :)
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deFoarte bun textul, cu nişte formulări inedite, ingenioase, care se pliază atât de bine pe totul poeziei; cu detaşare, sictir, şi eleganţă; cu durere, zâmbet şi ironie.
La celălalt pol, complet ratate primele trei versuri + acestea două "nevoile fiziologice înlocuiesc/rugăciunile de dimineaţă" - de altfel, ăsta e şi motivul pentru care nu acord peniţă.
Felicitări!
pentru textul : să-mi sculpteze cineva un glonţ deia uite dom'le cum a ajuns numele meu in fruntea s(t)atului s(t)atul pe ginduri eu tot n-am inteles daca e vorba de "parale" sau "paralele", ma mai gindesc sectiunea care imi place la nebunie si cred ca va ramine celebra in literatura: "Astazi am urcat o cruce mare de piatra in basculanta unui camion si mi-am zis trebuie sa ucid patetismul. Este antieconomic, antiecologic, cersetorie la drumul mare. M-am intrebat pe cine ar trebui sa intereseze cat de patetica este crucea aia din camion si pe ce mormant va fi asezata si cate ploi se vor zbate in aripile ei atat de curate precum lacrima vitei-de-vie." m-a intors pe dos textul si mi-a facut bine. mai ioana, da' tu chiar stii sa scrii. se pare ca tot ai invatat ceva la scoala aia de teatru sau ce ai facut tu pe acolo excelent textul, pentru prima data regret ca nu exista "stelute" pe hermeneia sau alte forme de evidentiere
pentru textul : paraleli barbat/femeie la propunerea lui virgil deAveți dreptate domnule Titarenco, însă mi-aș permite să subliniez, în litera și spiritul acestui site pe care îl apreciez pentru consistența sa în raport cu materia poetică, faptul că o parodie pornită de la un comentariu deschide un fel de cutie a Pandorei, sper că mă înțelegeți.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deUna este să parodiezi un text al unui autor și alta e să parodiezi un comentariu scos din contextul dezbaterii de idei din care a apărut. Mie asta mi s-a părut o manevră 'forțată'.
Asta ca să nu mai spun despre asocierea numelui împreună cu imaginea mea cu o margarină care mi s-a părut (nu știu cum vi se pare Dvs. domnule Titarenco) că a trecut mult dincolo de granițele parodiei trecând înspre teritoriul fără-de-legi al batjocurii.
OK, eu am și scris despre asta, sunt o femeie supraponderală, asta rezultă și din textele mele, dar nu mai știu dacă este parodie sau batjocură să asociezi o femeie scriitor cu o margarină pornind de la un comentariu la un text.
Gândiți Dvs domnule Titarenco în locul meu.
Eu una m-am cam lămurit re dl. aalizei care, pot să pun pariu, se va ascunde după degete așa cum face mereu și va râde în barbă și așa e, domnule aalizei, așa e! aveți dreptate, sunteți cel mai tare, sunt o margarină de femeie poet, poate nici nu știți câtă dreptate aveți.
Să vă dea Dumnezeu sănătate și viață lungă!
Margas
cum de n-am observat eu textul asta. ii umor de calitate si reflecta o situatie in care chiar m-am gasit, dar in alt decor si cu alte personaje. numa ca nu prea ne-am ajutat apoi intre noi
pentru textul : Katia i Kostea deMizezi pe imagine și stare, sau mai bine zis pe cele două componente esențiale ale pulsiunilor: reprezentare și afect. Fiind vorba despre sublimare în poesis, reușești să treci de personal, prin dialogul cu celălalt (cititorul) și prin implantarea unui personaj care poate deveni orice: imago, cheie, trecere, tată, animus. Iar urâtul nu este prezent decât pentru a-l metamorfoza. Putreziciune, omizi, "chirci tot mai frumos", "naiba știe". Întrepătrunzi planuri, imagini, personaje, senzații, sinestezic cumva, încercând să atingi un punct de convergență. Corpul-cadrul-materia nu sunt prezente decât pentru a fi transgresate, pentru a ieși din după ce ai fost în. Deosebit realizată, compoziție aproape fără fisură. Fiindcă aș fi renunțat la "dar ce ne facem" sau l-aș fi exprimat altfel. Acum, depinde pe ce ton îl citim, desigur. Oricum, acela ar fi singurul punct în care aș modifica ceva, în rest... scrii... "tot mai frumos" Adina.
pentru textul : e r h a n de"Pe care ceelații " - ai un typo aici.
pentru textul : Niciunde deBianca, Dorin - multumesc pentru impresii.
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată deSe pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deUn text complet care in afara unor bucati pentru care nu ai avut destul liant destul da aparenta unei structuri inchegate si logice. Cu o mentiune pentru sfarsit, care este remarcabil.
pentru textul : querida dedragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
pentru textul : fiecare om deîmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
Cred că fiecare este îndrituit să comenteze cum are chef pe hermeneia.com atîta timp cît respectă Regulamentul. Alte supra-restricţii moralizatoare sau de altă natură, mi se par mie neproductive pentru literatură. Dacă cineva nu este în stare să îşi apere textul sau nu este în stare să lupte într-o polemică de idei mă îndoiesc că are prea mult ce să facă în literatură. Şi dacă mi-aş permite să mă uit la tot soborul de poeţi sau scriitori care au trăit vreodată mă tem că grupul celor de valoare a fost de cele mai multe ori grupul celor cu personalitaţi puternice, belicoşi, pasionali, duri, luptători, ireconciliabili. Ştiu că pentru unii poate suna puţin nashpa dar literatura nu e pentru suflete slabe. Există budoare şi cercuri de poezie cu fundiţe, fluturaşi şi îngeraşi pentru chestia asta.
pentru textul : văd cireși de smoală deAnyway, eu mi-aş dori chiar mai multe comentarii şi conflicte, lupte pe teme şi texte. Efectul va fi stimularea, încrîncenarea, autocenzura, elitismul, calitatea. Ce e rău cu asta?
aveti perfecta dreptate in ceea ce spuneti aici. celor carora am gresit rog sa ma ierte. nu e suficient atat, voi incerca sa ma revansez, acolo unde se poate. cred ca aproape fiecare din noi are ceva de adaugat aici.
pentru textul : jurnal de nesomn IV deprea atipic sonetul. cu multe schimonoseli riduri si hopuri stilistice anevoioase. poate ar trebui reluata ideea, lucrat textul mai mult... dar asta este doar o parere.
pentru textul : Schimonoseli și riduri deeu am mai multe defecte. unul din ele este ca nu stiu sirbeste. textul este muscator si liric in acelasi timp. aleksandar scrie bine chiar daca aparitiile astea ale lui Dumnezeu prin textele tale pot parea la un moment dat redundante. dar ai talent, si asta iti cumpara multa ingaduinta din partea cititorului
pentru textul : vin prost dePagini