Aici, venind din nou cu prejudecățile mele legate de limba franceză, mă gândesc că "la porte blanche" ar suna mai natural... Nu e nevoie să fiu luat în serios...
multumesc pentru trecerea ta si impresii. tot poemul a pornit de la titlul acesta, dar simt ca poate nu am exprimat in totalitate
ceea ce el mi-a inspirat. am sa ma mai gandesc. ma bucur ca ti-a placut :)
să facem totul, era o expresie pe care acum o atribuim limbii de lemn comuniste.
aș da totul, seamănă cu să facem totul
dar poate ca schimba... vitezeza versurilor anterioare... si...vorba unei ante-comentatoare ? parca? zic si eu? două puncte p... si etcetera... ca asa e chat-ul
Poezie deosebita... atrage atentia bogatia si ineditul imaginilor la care se adauga modalitatea total dezinhibata de a scrie... "asfaltul e de fapt un cer prin care li se văd oamenilor viermii și sămânța"... tot spilul e sa ramana macar un singur individ care sa constate ca teoria lumilor spanzurate e doar un pretext pentru o poezie buna :)
Parcă am văzut un film scurt, alcătuit din secvenţe abstracte şi intime. Ceva în genul cinematografiei europene din vremurile moderne.
Mi-a plăcut, în special finalul.
" lăsați tristețea să vină la noi" - interesante valenţe intepretative suportă acest vers, în special dacă mă gândesc la dictonul biblic.
Mulțumesc vouă mult pentru lectură și pentru semnele lăsate.
Dragă Cristina, atenționarea ta este de obicei precisă, însă acum ce să înțeleg din ea, că eu nu știu cum e corect sau că, în contextul poemului, ar trebui să aplic forma corectă (de dragul gramaticii) și să iasă 'de atunci mă străduiesc să te iubesc'.
Stimate domnule Jorz, mă bucur că aveți o asemenea convingere vis-a-vis de poziția feței mele în raport cu poezia și mai mult, cu drumul Damascului. Personal mă îndoiesc de foarte multe lucruri și, credeți-mă, ori de câte ori întâlnesc un om de statură verticală așa ca Dvs., care este în posesia vreunei certitudini, oricare ar fi aceea, mă cutremur de admirație și Doamne ferește, în funcție de gravitatea revelației, pot genera chiar un tsunami.
Margas
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
moi, eu cred ca ai vrut sa spui mai mult. Dar multumesc pentru ca te-ai oprit si ai binevoit sa apreciezi acest text care pentru mine e ceva mai special. Matei, desigur fiecare cu perspectiva lui. Eu totusi ramin la parerea ca prefer un drum european in raport cu un "route 66" cu truck cu tot. Dar asa sint eu, un tip ceva mai clasic
iata ca intreb si eu ca omul. e ceva ascuns. mistic cu acele semne, &! sau ø . nu de alta dar poate e ceva ce imi scapa. in rest un text interesant desi am senzatia ca ideea iubirii a contaminat pe toata lumea zilele astea
Eu văd poemul acesta ca pe o împuşcătură fără ochire. Era nevoie de cineva viu. Atunci când aştepţi crezând că aşteptarea face minuni nici şapte ore nu ţi se par a fi foarte mult, mai ales când nu ştii dacă ţinta va fi atinsă. Mi-a plăcut.
Yester, îţi mulţumesc pentru citire. Mu fac decât să mă înorc sub zidurile Troiei. Poate găsesc acolo un stoc de capace de bere cu versuri în metru antic, să mai învăţ şi eu ceva despre poezie.
"iar îmi amoarte mâna stângă/mă gândesc uite iar se întamplă" iese din registrul sau, se proiecteaza dincolo, intr-un alt studio al temerilor, al anxietatii, intr-un teatru burlesc molipsitor, in care actorul nu mai evolueaza in gama sa amuzanta, usor excentrica... si daca viata e o scena, iar noi, clovnii ei, niste saltimbanci caraghiosi, indirjiti, in tristetea asta maladiva, generalizata, (dupa cum spunea stii tu cine), si cineva trebuie sa scrie "încă un scenariu cu poante cascadă/comicării umor sec umor ironic umor de situație" si daca stii in sfirsit, "nici măcar tristă nu sunt/aștept să-mi treacă mâna asta/o să treacă toate trec nimic nu e veșnic" atunci stii ca acel ceva "déjà vu" din partitura propriei opere bufe intr-un singur act e tot mai aproape...un biet clown sans frontières... uite ce stare poti sa transmiti...
Paul, inpofida zicerii: "Best friends listen to what you don't say" ai scris un text in frumos (este un dialect mai rar in ziua de azi!), apreciez contopirea intre admiratia pentru poezie si cea pentru omul din spatele ei. Ai punctat foarte bine acel tempo al poeziei cozaniene, fidelitatea pentru elementele biblice/ ludice/ filosofice precum si 'the mile stones of friendship'.
Despre Dorin se va mai scrie asa, pentru ca Baletsitul este doar actul de deschidere, the Cozanian poetry show has just begun si totusi..
Este o placere sa citesti sinceritatea si admiratia exprimate cu atita candoare si onestitate intr-o lume unde 'rasismul' poetic escaleaza.
Se mai spune ca "Friends are the siblings God forgot to give us".
Un univers feminin in care formele nu tind spre cosmos si nu se lasa aranjate... mai mult asteptare decat cautare, multe cuvinte rostite cu durere laolalta cu constiinta care intuieste neputinta de a rosti adevarul separat de afect. Probabil mai degraba un film decat o poezie insa o lectura placuta.
Interesant acest experiment de întretăiere a unor planuri temporale, poate și spațiale. Mi-a plăcut strofa: "eu nu mai știam deosebi liniile palmelor mele de departe în ochii tai lumini fără urme năluci" nu știu cine a scris-o; și atmosfera de la început. Nu e Orléans?
andu nu stiu cum e cu ouale de vulturi, dar m-a inhierbantat frigul confesiunii: prinsei o nestavilita pasiune pt hermeneia. cat timp am fost la rehab -vorba poetului- am cercetat mai des situl decat daca as fi fost "activ". in scopuri profilactice desigur. si cu verva aceea caragialiana am descoperit o adevarata mina de aur. nu te grabi, staaai...prea te-ai aprins! nu e vorba de "elitismul textelor"...ci de paradoxia pur balcanoida, penduland intre razboaie de staniol (facute asa ca sa fie, ori ca sa astupe o satrapica sete) si atingerile gaysh de tandre (o, voi, corectilor politic, iertati-ma!) ale penitelor ce se contrabalanseaza intr-o reciprocitate parca ...predestinata. ca intr-un basm oriental, aici cel mai frivol lucru e eviscerat cu maxima seriozitate, desi aceasta piere subminata de micile prietesuguri ori de marile dusmanii -semn ca ne aflam in zodia dulcii miorite. am urmarit cu patima lista de membri si cand virgil&co mai adauga un CST, eu alergam grabit spre acel/acea nefericit(a). nu ca sa alin vreo durere ori sa pun niste sare pe rana,cum se face dupa cutume, ci din curat BDSM estetic. deja regret acele zile!... nici n-ai idee ce savuroase sunt polemicile, comentariile aiurea, invectivele caustice si gratuitele rautati, mai ales atunci cand se ivesc din senin si se sting la fel de senin...ca nichitianul nor cu soldati dus de vant cine stie unde. am fost atent si la diferitele pledoarii ale victimelor (le-as zice CSTisti, dar chiar nu vreau sa jignesc). carele cateodata nici n-au apucat a zice "a" si deja fura lepadati cu de-a forta de al lor grai. alldat' vazui o victima indaratnica ce se tot indracea sa se arate lumii cine este si cum stie el a fluera...degeaba poveste insa, ca pe loc se aduse roata iar rasculatul fu spintecat in strigatele gloatei. pe final ma prinse plictiseala... atata distractie (stii ce greu e in ziua de azi sa gasesti divertisment de calitate!) iar eu stau deoparte... fix in acea clipa, parca pe un cal alb, sbura domnu' virgil cu titulatura de autor catra mine iar eu venii intr-o sorbire sa ma fericesc de atata neasemuita literatura.
Katya, aceasta nu este poezie. Nu este prima încălcare a regulamentului de când ai revenit. Te rog să remediezi în cel mai scurt timp. Următoarea ocazie de acest fel va aduce o propunere de suspendare a contului tău.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aici, venind din nou cu prejudecățile mele legate de limba franceză, mă gândesc că "la porte blanche" ar suna mai natural... Nu e nevoie să fiu luat în serios...
pentru textul : La blanche porte deFrumos poem, plin de sensuri, ancorat în realitate. Își merită penița. Nu crezi că nu e nevoie de cuvântul "căci" (repetat) în ultima strofă?
pentru textul : Durere demultumesc pentru trecerea ta si impresii. tot poemul a pornit de la titlul acesta, dar simt ca poate nu am exprimat in totalitate
pentru textul : the devil and the angel inside deceea ce el mi-a inspirat. am sa ma mai gandesc. ma bucur ca ti-a placut :)
sunt raluca in masura sa vorbesc despre bunul simt. Imi permit sa ignor restul comentariului tau!
pentru textul : risipă de nori desă facem totul, era o expresie pe care acum o atribuim limbii de lemn comuniste.
pentru textul : doar o zi în veșnicie deaș da totul, seamănă cu să facem totul
dar poate ca schimba... vitezeza versurilor anterioare... si...vorba unei ante-comentatoare ? parca? zic si eu? două puncte p... si etcetera... ca asa e chat-ul
Poezie deosebita... atrage atentia bogatia si ineditul imaginilor la care se adauga modalitatea total dezinhibata de a scrie... "asfaltul e de fapt un cer prin care li se văd oamenilor viermii și sămânța"... tot spilul e sa ramana macar un singur individ care sa constate ca teoria lumilor spanzurate e doar un pretext pentru o poezie buna :)
pentru textul : te iu-BECK'S deParcă am văzut un film scurt, alcătuit din secvenţe abstracte şi intime. Ceva în genul cinematografiei europene din vremurile moderne.
Mi-a plăcut, în special finalul.
" lăsați tristețea să vină la noi" - interesante valenţe intepretative suportă acest vers, în special dacă mă gândesc la dictonul biblic.
pentru textul : dinastii de fier deMulțumesc vouă mult pentru lectură și pentru semnele lăsate.
pentru textul : Paul, te iubesc canonic deDragă Cristina, atenționarea ta este de obicei precisă, însă acum ce să înțeleg din ea, că eu nu știu cum e corect sau că, în contextul poemului, ar trebui să aplic forma corectă (de dragul gramaticii) și să iasă 'de atunci mă străduiesc să te iubesc'.
Stimate domnule Jorz, mă bucur că aveți o asemenea convingere vis-a-vis de poziția feței mele în raport cu poezia și mai mult, cu drumul Damascului. Personal mă îndoiesc de foarte multe lucruri și, credeți-mă, ori de câte ori întâlnesc un om de statură verticală așa ca Dvs., care este în posesia vreunei certitudini, oricare ar fi aceea, mă cutremur de admirație și Doamne ferește, în funcție de gravitatea revelației, pot genera chiar un tsunami.
Margas
Marina mă bucură revenirea ta, iti multumesc de trecere si pt apreciere. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Dansul zidului de"urmezi tu
punctul
apoi seara" - inspirat liant.
Nu înţeleg de ce există conjuncţie în "cu palmele arme și reci"...
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deVorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie demoi, eu cred ca ai vrut sa spui mai mult. Dar multumesc pentru ca te-ai oprit si ai binevoit sa apreciezi acest text care pentru mine e ceva mai special. Matei, desigur fiecare cu perspectiva lui. Eu totusi ramin la parerea ca prefer un drum european in raport cu un "route 66" cu truck cu tot. Dar asa sint eu, un tip ceva mai clasic
pentru textul : memento I deiata ca intreb si eu ca omul. e ceva ascuns. mistic cu acele semne, &! sau ø . nu de alta dar poate e ceva ce imi scapa. in rest un text interesant desi am senzatia ca ideea iubirii a contaminat pe toata lumea zilele astea
pentru textul : ø dedeh, iarasi eu cu steaua. merci de penita vituala, fireste.
pentru textul : soare viu deEu văd poemul acesta ca pe o împuşcătură fără ochire. Era nevoie de cineva viu. Atunci când aştepţi crezând că aşteptarea face minuni nici şapte ore nu ţi se par a fi foarte mult, mai ales când nu ştii dacă ţinta va fi atinsă. Mi-a plăcut.
Pe aici, ascultând murmurul aşteptării, Lyset
pentru textul : prezentul simplu deYester, îţi mulţumesc pentru citire. Mu fac decât să mă înorc sub zidurile Troiei. Poate găsesc acolo un stoc de capace de bere cu versuri în metru antic, să mai învăţ şi eu ceva despre poezie.
pentru textul : mister în trenul de noapte deTextul asta merita o scufundare hermeneutica! ma duc sa-mi iau tubul de oxigen.
pentru textul : Și bate-mă, amore, cu brâu` și cosița decorecteaza titlul, te rog.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă de"iar îmi amoarte mâna stângă/mă gândesc uite iar se întamplă" iese din registrul sau, se proiecteaza dincolo, intr-un alt studio al temerilor, al anxietatii, intr-un teatru burlesc molipsitor, in care actorul nu mai evolueaza in gama sa amuzanta, usor excentrica... si daca viata e o scena, iar noi, clovnii ei, niste saltimbanci caraghiosi, indirjiti, in tristetea asta maladiva, generalizata, (dupa cum spunea stii tu cine), si cineva trebuie sa scrie "încă un scenariu cu poante cascadă/comicării umor sec umor ironic umor de situație" si daca stii in sfirsit, "nici măcar tristă nu sunt/aștept să-mi treacă mâna asta/o să treacă toate trec nimic nu e veșnic" atunci stii ca acel ceva "déjà vu" din partitura propriei opere bufe intr-un singur act e tot mai aproape...un biet clown sans frontières... uite ce stare poti sa transmiti...
pentru textul : clown dePaul, inpofida zicerii: "Best friends listen to what you don't say" ai scris un text in frumos (este un dialect mai rar in ziua de azi!), apreciez contopirea intre admiratia pentru poezie si cea pentru omul din spatele ei. Ai punctat foarte bine acel tempo al poeziei cozaniene, fidelitatea pentru elementele biblice/ ludice/ filosofice precum si 'the mile stones of friendship'.
Despre Dorin se va mai scrie asa, pentru ca Baletsitul este doar actul de deschidere, the Cozanian poetry show has just begun si totusi..
Este o placere sa citesti sinceritatea si admiratia exprimate cu atita candoare si onestitate intr-o lume unde 'rasismul' poetic escaleaza.
Se mai spune ca "Friends are the siblings God forgot to give us".
Blessed be!
pentru textul : Dorin Cozan - "Baletistul" deNu mi-a plăcut plasarea versului cu orgasmele, parcă e din alt film.
pentru textul : …ca pe tine însuţi deEu am o mare stimă pentru orgasm, d-aia zic.
Un univers feminin in care formele nu tind spre cosmos si nu se lasa aranjate... mai mult asteptare decat cautare, multe cuvinte rostite cu durere laolalta cu constiinta care intuieste neputinta de a rosti adevarul separat de afect. Probabil mai degraba un film decat o poezie insa o lectura placuta.
pentru textul : the last song of Shéhérazade deidem - mai degarbă "ibidem", şi aici: "mu-ţe-ni-e; slu-ţe-ni-e; nu mu-ţe-nie Nu cred...", un binemeritat punct după "mu-ţe-ni-e"
Scuze!
pentru textul : Sfinx deInteresant acest experiment de întretăiere a unor planuri temporale, poate și spațiale. Mi-a plăcut strofa: "eu nu mai știam deosebi liniile palmelor mele de departe în ochii tai lumini fără urme năluci" nu știu cine a scris-o; și atmosfera de la început. Nu e Orléans?
pentru textul : Orléans desi inca ceva ce am uitat
pentru textul : Anatomia și Fiziologia Iubirii dene mutam cu totii spre Cluj? :)
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 defelicitari, Paul
si la cat mai multi cititori!
Mi-a plăcut partea mediană şi tenta de repetabilitate ezoterică, o karma înainte de vreme.
Aş face câte ceva cu banalul "pietre de moară".
pentru textul : kamalateză deandu nu stiu cum e cu ouale de vulturi, dar m-a inhierbantat frigul confesiunii: prinsei o nestavilita pasiune pt hermeneia. cat timp am fost la rehab -vorba poetului- am cercetat mai des situl decat daca as fi fost "activ". in scopuri profilactice desigur. si cu verva aceea caragialiana am descoperit o adevarata mina de aur. nu te grabi, staaai...prea te-ai aprins! nu e vorba de "elitismul textelor"...ci de paradoxia pur balcanoida, penduland intre razboaie de staniol (facute asa ca sa fie, ori ca sa astupe o satrapica sete) si atingerile gaysh de tandre (o, voi, corectilor politic, iertati-ma!) ale penitelor ce se contrabalanseaza intr-o reciprocitate parca ...predestinata. ca intr-un basm oriental, aici cel mai frivol lucru e eviscerat cu maxima seriozitate, desi aceasta piere subminata de micile prietesuguri ori de marile dusmanii -semn ca ne aflam in zodia dulcii miorite. am urmarit cu patima lista de membri si cand virgil&co mai adauga un CST, eu alergam grabit spre acel/acea nefericit(a). nu ca sa alin vreo durere ori sa pun niste sare pe rana,cum se face dupa cutume, ci din curat BDSM estetic. deja regret acele zile!... nici n-ai idee ce savuroase sunt polemicile, comentariile aiurea, invectivele caustice si gratuitele rautati, mai ales atunci cand se ivesc din senin si se sting la fel de senin...ca nichitianul nor cu soldati dus de vant cine stie unde. am fost atent si la diferitele pledoarii ale victimelor (le-as zice CSTisti, dar chiar nu vreau sa jignesc). carele cateodata nici n-au apucat a zice "a" si deja fura lepadati cu de-a forta de al lor grai. alldat' vazui o victima indaratnica ce se tot indracea sa se arate lumii cine este si cum stie el a fluera...degeaba poveste insa, ca pe loc se aduse roata iar rasculatul fu spintecat in strigatele gloatei. pe final ma prinse plictiseala... atata distractie (stii ce greu e in ziua de azi sa gasesti divertisment de calitate!) iar eu stau deoparte... fix in acea clipa, parca pe un cal alb, sbura domnu' virgil cu titulatura de autor catra mine iar eu venii intr-o sorbire sa ma fericesc de atata neasemuita literatura.
pentru textul : candiru decu exceptia ultimelor doua rinduri textul mi se pare slab
pentru textul : Femeie de ploaie deKatya, aceasta nu este poezie. Nu este prima încălcare a regulamentului de când ai revenit. Te rog să remediezi în cel mai scurt timp. Următoarea ocazie de acest fel va aduce o propunere de suspendare a contului tău.
pentru textul : inutile dePagini