textul postat e slab pentru ca : titlul e banal, e plin de greseli, limbajul ..nici macar nu m-a facut sa casc...tot era o realizare... ca cititor naiv, nu pricep aproape nica, mai mult, ma face sa ma simt idiot (si nu sunt, decat in momentele de inspiratie poetica, dar atunci sunt un idiot sacru). Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ma oftic eu aici?
Apropo, mi-ati tastat numele gresit...sa cred ca o barza asezata pe umar v-a ...sugerat ceva in ureche?

mister Nicolas, stati calm....mi-e lene asta seara, altfel v-as provoca la duel, chiar daca momentan Dumnezeu doarme si l-am trezi cand v-as rasturna peste oalele din bucataria poetica. Pe bune, vedeti ce modest sunt? Sigur?

În primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă

eu așa le-aș numi. sigur, ideal ar fi să trăiești în pace cu ele. pe mine mă obsedează chestii de genul: ieri, la ora aceasta eram la sute de km de locul în care mă aflu acum.
timul e completat de spațiu. iar asta se desprinde și din textul de mai sus, un spațiu ca un pretext al ieșirii din timp preț de o răsuflare. un oarecare element de stranietate vine să completeze un tablou pe care, pentru o clipă, mi s-a părut că l-am mai văzut. la mine în amintire.
p.s. felicitări și pentru comm. l-am luat ca pe o parte din text.

dedicație unui om azi nu vreau să știu cât e ceasul sau care mai e prețul faptului de a fi sau nu sunt curioasă dacă se va vorbi iar la știri tot despre aceleași lucruri unui om aș vrea să-i desenez aripi să-i trimit flori pe e-mail și câte unul din răsăriturile mele decupate de pe geamul de la balcon să-i mai povestesc apoi câte ceva despre emisfere nelocuite din suflete despre vara asta care trece prea repede despre un anume spațiu numit gol undeva în partea stângă despre ubicuitate și esențe în viziunea unora despre ce simt eu acum și cui i-ar păsa dacă dintr-o dată ar fi noapte unui om îmi doresc să-i spun te iubesc altfel decât în fiecare zi mulțumesc că exiști și fiindcă te scriu iartă-mă

Aceeaşi mână sigură, aceeaşi tehnică a frazei/ propoziţiei scurte. Faine schimbările de planuri în jurul briciului.
Poate doar finalul să exagereze/ supraliciteze.

Textul trebuie neapărat corectat! (foarte multe erori de punctuaţie. Există şi litere lipsă, parcă şi un dezacord, două).

Bine ai revenit! Aştept şi alte texte.

In ce?

...și pun punct, indiferent de ce urmează! prea l-am discutat, actul creației! atent, paul

mai putin ultima strofa ..o concesie...o abdicare...anuleaza furia...revolta...

Adevărul Elena despre mine ca poetă este că nu mă consider o persoană cu opinie avizată, la fel cum ai spus şi tu despre tine, nu cred că are legătură cu autostima. Mulţumesc că ai revenit, nu era nevoie să îţi ceri scuze, poate că toţi ar trebui să citim şi să comentăm mai mult poeziile altora, în limita posibilităţilor.

Emi - sau Paul :) - reactionezi si argumentezi ca un votant care nu are nicio legatura cu jurnalismul. pe mine nu ma ingrijoreaza diaspora care nu merge la vot, pentru ca nu are chef sau nu are timp si bani sa circule pana la prima urna de vot de la ambasada din localitatea Y, iar cand merge este luata cu autocare branduite si dusa fix unde trebuie (am lista si modul de organizare, unde, cine si ce si cu cat per persoana). diaspora a ales sa fie diaspora si atat. ma ingrijoreaza prezenta la vot a electoratului traitor in tara, dar, mai ales, preferinta la vot a segmentului 18-25 care argumenteaza alegerea lui Basescu pentru ca "tipul e cool", pentru ca e "pe bune" si e "anti-comunist". colegi de-ai tai, mari poeti, aduc astfel de argumente. fireste ca habar nu au despre povestea de la Anvers, despre flota si alte gainarii, pentru ca nu citesc presa si nu sunt interesati de adevar. pana la diaspora, trebuie rezolvata problema aici, in Romania. mai mult, nu se poate ca un jurnalist ca tine sa nu stie ca, de fapt, diaspora nu a votat la propriu si ca listele au fost aranjate. multi dintre cei care au votat habar nu au ca au facut-o si in niciun caz cu cine. aminteste-ti de miscarea Nica si urmarile. ia in calcul cine a organizat campania, ia la rand ambasadele romanesti din fiecare stat si vei vedea cum au functionat lucrurile. cel mai simplu exemplu este cel de la Paris. banuiesc ca ati mai avut astfel de discutii pe H, pe tema asta, nu sunt la curent. daca te intereseaza mai multe despre ce a fost si de ce, te pot ajuta. tot ce vreau este sa renunti la superficialitatea asta de poiana lui Iocan, cel putin tu, ca ziarist.

Dacă aș fi vrut să scriu o povestire, aș fi sugerat probabil că este vorba despre un anume institut de boli câteodată (mai ales când nu te aștepți) terminale, că la etajul VII sunt copiii, că la 702 e un înger sau un pat gol șamd. S-ar fi înțeles probabil mai mult și toată lumea ar fi vărsat probabil o lacrimă și s-ar fi simțit apoi mai generoasă. Mea culpa. Iar șaptesutetrei goes without saying. Sau cel puțin așa vreau eu. Să cred. Mulțumesc de citire și de aplecare asupra unui poem care respectă reguli, care trece nevăzut la fel la orice tragedie care nu este a noastră. Confusion will be my epytaph...

bun în întregul lui, dar ultima strofă excelează prin naturaleţe, gingăşie, metaforă, efect vizual.
cum ar fi după o ploaie zdravănă să alergi prin bălţi de sentimente?!
să-şi închipuie cine poate!

Pentru că merită spus, am ales acest poem, acum când împlinesc în curând 35 de ani, ca să fie mărturisirea mea de credință. Mulțumesc mult, Maria! Poate omul duhovnicesc îl va învinge pe cel firesc...

Jenant Katya, cu adevarat jenant... niciodata nu cunosti oamenii cum sunt cu adevarat. Desi m-am bucurat cand te-ai inscris pe site, cand s-a acceptat revenirea ta, de catre Consiliul fata de care acum ai numai cuvinte de ocara, acum iti urez adio.