hai sa marturisesc ca nu este placere mai mare decat sa citesc, o, voluptate a volupatilor! Unde mai pui ca se intampla sa citesc si comentariul dinaintea citirii mele, asta e un orgasm intelectual. Acum, hai sa fim sinceri pana la capat, cine nu il cunoaste pe vladimir ca autor poate usor cadea in capcana prozodiei, dar vladimir nu scrie ca se afle in treaba, el scrie pentruca are ceva de spus, de aceea eu niciodata (si l-am comentat de ma dor deshtele :-) nu m-am legat de prozodie pentruca nu despre asta era vorba. Daca mi se ingaduie, ma voi intoarce acum, aici, insa doar pentru o simpla propozitie, la tarot. "femei care se imbraca fara pudoare/ irevocabil in rosu". Uneori zambesc, din pacate din ce in ce mai rar, insa atunci cand o fac, sunt fericit fara sa mint. Andu
Madim, permite-mi sa trec cu incetinitorul prin poezia ta in seara aceasta, fara prea multe urme. Doar acestea: atmosfera bine conturata, sustinuta, cuvantul unduieste si se ridica chiar asemenea unui sarpe din iarba. Promit ca voi reveni, acum te mai rog doar sa te mai uiti la "și cămășile verzi cu doi nasturi ca să nu se vadă înăuntru", prea multe cuvinte, prea multe explicatii... Dar revin, promit. Ai facut primul pas spre ingeri si ironia vine ca de la sine: de teama sa ne batem joc, atunci cand altfel nu o putem stapani.
yester, hopernicus, este un text ceva mai vechi. dar cu siguranta foarte aproape de anumite amitiri. opiniile voastre ma incurajeaza sa mai incerc sa scriu in lb. engleza
Marian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil
"măcar lasă o urmă, să-mi vină pruncii tăi, îmbătați de lumină…" Cantată pentru pian de lumină și prunci zămisliți din lumină. Sonet pentru iarna viu născătoare de iubire, întru dalbă simțire, prag de timp, la ceasul anilor. Tu te naști odată cu anii, suflet "mai alb decât albul din tot". Sania iubirilor tale, dinspre veri ce "se tot duc înspre nea", fericită de a fi purtată de renii cei colindători ai gândului, ce "loc fac icoanelor de adăpost". Prunci tăi de lumină au primit binecuvântarea. Și prețuirea mea pentru sonetul iernii vibrând a viață. Fericite clipe de pruncie avut-ai și așa să îți fie anii mai departe, mai d e p a r t e a iubirii! Ela
pe mine, o asemenea recenzie m-ar determina sa ma las de scris; ramane de vazut daca si pe cel vizat de ea.
si ma gandesc ca-i usor sa te superi pe criticii literari, uitand ca "meseria" asta e una care necesita, pe langa alte calitati, muuulta rabdare; eu as fi abandonat cartea cu pricina dupa primele pagini, probabil...
o confesiune inchegata, complexa, care valorizeaza "portretele genetice" ale istoriei autorului, puternice si clasice in opozitie cu "papusile" prezentului. sunt multe de spus la poem, dar ii las si pe ceilalti la analiza, mie fiindu-mi suficiente observatiile pentru o prima recomandare. congrat!
Eu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
Francisc, pentru ce imi multumesti? vrei sa-ti dedic un poem? oare acesta ti-ar place? "mă uit în ochii lui bărbatul meu se înserează nervi întinși pe tavan ca ultima iarbă crescută printre anii ruginiți de umezeală aș da foc casei să nu mai văd priveliștea bărbatului frânt de jale mirosul absenței lui curge ca un câine turbat legat în zgarda căsniciei așa mi-am pierdut oglinda de atunci mă privesc numai în cer văd norul alb cu râsul printre dinți văd pânda ochilor de bărbat temători văd disparițiile în trupul blondei nocturne poate aș putea cu sufletul meu să le împodobesc visele de ieri sunt tot a nimănui orele lui scot limba la mine atât a mai rămas din nopțile albe de dragoste îndrăznesc prin camera lui să-mi alint umbletul cu lacrimi spăl obrajii murdari ai depărtării mi-l mângâi cu dorința chemării ce ai nevastă? mă întreabă verigheta lui tu nu te vezi? îmi șoptește ultima lacrimă a toamnei din noi esti doar un dulap de amintiri…spun degetele lui răsfirate nu pot nevastă să te iubesc nu pot să o înșel pe EA tinerețea mea prelungită ... am tăiat zgarda și de atunci aleargă ca un câine plouat inimă-n inimi rătăcită..." :), Francisc, am o intrebare conform punctului 14.5 din regulament, acest text există in alte "părți" dar mai mult de o vechime de două luni In cazul in care a existat pe un alt site literar acum o lună si jumătate dar intre timp a fost sters, am voie sa-l postez? aaaaa, si poemul e dăruit ...normal, se subintelege:)
aranca – din pacate duminicile mele sunt... un fel de iluzii iar prietenii mei, mai mult imaginari ... multumesc de semn! yester – da, „prieteni” e un cuvant sfant, dar ei vin si pleaca, cel care ramane e frigul... si corpul acesta de care mi-e teama:) imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, nu ma inteleg prea bine cu timpul:)
mă apropie de tine cuvintele tale sensibile și frumoase. lirismul tău, calculat în sensul că nu este în exces, ajunge să se exprime într-o estetică plăcută și demnă. ai versuri ce mi-au căzut foarte bine. de la o ploaie la alta ochii mei sunt tot mai lungi cerul tot mai subțire precum și: acum clipele sunt mai lungi decât venele mele seamănă cu iarba sunt verzi rămân în palmele mele când te ating iar finalul este excelent. un poem care prin simplitatea sa dar și prin alcătuirea atentă îmi demonstrează încă o dată că nu mă înșelam când mai veneam pe aici pe la tine, Nuța. Revelion frumos și un an nou plin de cei dragi ție. Las și un semn galben cu drag.
Deja mă distrez citind textele acestei autoare la început am crezut că e o glumă dar acum văd că nu, tovarășa nou-venită (am mai zis, doamnă încă nu pot să-i zic) chiar scrie militant anti- ce vreți voi... deci vouă care căutați sensuri poetice luați o pauză de cafea.
Gabi, poemul ăsta este chiar mai slab decât anteriorul, măcar acolo se mai simțea așa, un miros pestilențial. Dintre versurile astea nu răzbate chiar nimic.
Promisiunea mea este nu că e ultimul text pe care ți-l citesc, pentru că voi mai citi ce mai scrii pe aici, ci că este ultima mea intervenție în subsol până nu voi vedea o schimbare benefică în ceea ce scrii.
Deocamdată eu cred că scrii gunoaie, scuză-mă dar mai bine un dușman pe față decât un prieten fățarnic, de acord?
Succes și nu lua ce spun eu decât ca pe o părere personală refritoare strict la ce scrii și nu la persoana ta pe care nu o cunosc plus că eu nu sunt o autoritate în materie.
Va rămâne o amintire frumoasă, cu superbele poeme nipone ca reper al fiecărui anotimp în care mă voi afla. Mă bucur mult că pot să am volumul aproape în momentele când cad pe gânduri și simt nevoia să trec cumva dincolo de pojghița subțire a cuvintelor. Iar comorile cu care mă întorc sunt mărturie vie că tu, Mariana, ai scris o carte la hotar de suflet pentru mine și pentru condeierii haiku. Plină de înțelesuri, răsuflă o puritate rară, de preț, prin care m-a cucerit. Felicit cu drag această apariție editorială!
Dom'le, e oare chiar asa de greu sa scriem in limba româna? Parca pina mai ieri ma acuza cineva pe aici ca nu am respect fata de România. Acum vad ca românii nu stiu sa scrie româneste
da, și mie-mi place ideea, uneori m-am mai jucar și eu „de-a epigramistul”. :)
dar nu pentru asta o să puno peniță, cu pentru a atrage atenția asupra inițiativei.
să vedem... cine se mai joacă? (bine, știu că epigrama, cel puțin, e lucru serios, dar...)
tu eşti o nucă de cocos într-o mămăligă, ori o gospodină incultă, la alegere.
poemul are farmecul şi avantajul de a pune lectorul pe gânduri. nu se dezvăluie indecent şi provoacă.
mie mi-a plăcut cel mai mult: pentru o clipă înțelegem subtilitatea
blestemului de a nu muri de
odată ca niciodată se nasc copii
în pauza dintre vedict și sentință
prin despicătura limbii șarpelui trec
spre valea umplută de sînge
care de foc
din păcate, tu în loc să gândeşti, nico, ai ce ai cu coarnele... dar fiecare cu durerile lui.
Frumos poem, speciale versurile de început: "atât de mult scrii (...) încât începi să (te a)semeni cuvintelor" Remarc și ideea pietrei / nisipului la atingere.
CÁTGUT s.n. Fir resorbabil preparat din intestinul unor animale (pisică, oaie) și întrebuințat în chirurgie, la cusături, drenaj etc. – Din fr. catgut.
Andu, țin cont de sugestiile tale. Iau acest comentariu ca o primă lecție. Până acum ai fost zgârcit. Aprecierea acelui "ceva...pas", mă-mpinge către perseverență; asta ai vrut , nu? ;) Mulțumesc.
Buna seara ! Personal cred ca mai puteti lucra la acest text. De obicei sintagme gen "sensul metaforic " nu isi au locul intr-un text poetic deorece sunt uzitate in cadrul analizelor literare. Incercati sa mai condensati textul pentru a concentra ideile cat mai bine. In versul "pe care îl voi păstra doar pentru mine nu- l voi arăta nimănui" ati spus acelasi lucru de doua ori. Verul "o să- l copiez pe hârtie va fi exact așa" este destul de slab in context. Mie mi-a placut ideea din versul "care degete scutură șoapta rămasă prin firele albe" care este foarte sugestiv, foarte bine construit. Nu vad punctuatie chair deloc. De curand am avut un schimb de idei cu o doamna de pe site pe acesta tema si nu pot spune daca e un lucru bun sau nu pentru ca nu stiu exact. Eu prefer sa o uzitez... Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
the day after! zombi alergand spre un darwinian inceput...
pentru textul : escape deCrăciun fericit tuturor!
pentru textul : De Nașterea Domnului dehai sa marturisesc ca nu este placere mai mare decat sa citesc, o, voluptate a volupatilor! Unde mai pui ca se intampla sa citesc si comentariul dinaintea citirii mele, asta e un orgasm intelectual. Acum, hai sa fim sinceri pana la capat, cine nu il cunoaste pe vladimir ca autor poate usor cadea in capcana prozodiei, dar vladimir nu scrie ca se afle in treaba, el scrie pentruca are ceva de spus, de aceea eu niciodata (si l-am comentat de ma dor deshtele :-) nu m-am legat de prozodie pentruca nu despre asta era vorba. Daca mi se ingaduie, ma voi intoarce acum, aici, insa doar pentru o simpla propozitie, la tarot. "femei care se imbraca fara pudoare/ irevocabil in rosu". Uneori zambesc, din pacate din ce in ce mai rar, insa atunci cand o fac, sunt fericit fara sa mint. Andu
pentru textul : insomnie deMadim, permite-mi sa trec cu incetinitorul prin poezia ta in seara aceasta, fara prea multe urme. Doar acestea: atmosfera bine conturata, sustinuta, cuvantul unduieste si se ridica chiar asemenea unui sarpe din iarba. Promit ca voi reveni, acum te mai rog doar sa te mai uiti la "și cămășile verzi cu doi nasturi ca să nu se vadă înăuntru", prea multe cuvinte, prea multe explicatii... Dar revin, promit. Ai facut primul pas spre ingeri si ironia vine ca de la sine: de teama sa ne batem joc, atunci cand altfel nu o putem stapani.
pentru textul : Femeia fără țipăt deAndule, tu chiar nu îți dai seama că ultima intervenție nu a fost amuzantă ci ridicolă?
pentru textul : turburisme deyester, hopernicus, este un text ceva mai vechi. dar cu siguranta foarte aproape de anumite amitiri. opiniile voastre ma incurajeaza sa mai incerc sa scriu in lb. engleza
pentru textul : there is a war ▒ deDa, multumesc, si pe mine mine mă ajuta. S-a mai dus din curgerea ca de film, e mai concis, poate mai de impact. Ok, mersi mult!!:)
pentru textul : auto - market deMarian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil
pentru textul : un fragment întreg de"măcar lasă o urmă, să-mi vină pruncii tăi, îmbătați de lumină…" Cantată pentru pian de lumină și prunci zămisliți din lumină. Sonet pentru iarna viu născătoare de iubire, întru dalbă simțire, prag de timp, la ceasul anilor. Tu te naști odată cu anii, suflet "mai alb decât albul din tot". Sania iubirilor tale, dinspre veri ce "se tot duc înspre nea", fericită de a fi purtată de renii cei colindători ai gândului, ce "loc fac icoanelor de adăpost". Prunci tăi de lumină au primit binecuvântarea. Și prețuirea mea pentru sonetul iernii vibrând a viață. Fericite clipe de pruncie avut-ai și așa să îți fie anii mai departe, mai d e p a r t e a iubirii! Ela
pentru textul : Prunci de lumină deEmiemi, amintește-ți și continuarea comentariilor: eu am fost cea care am întrebat ceva de genul "Și ce cauți în biserică printre pițigoi? etc".
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deVă mulţumesc pentru comentariu. Ascunde în sine înţelegerea.
pentru textul : Margherita atinge pămîntul deLIM.
pe mine, o asemenea recenzie m-ar determina sa ma las de scris; ramane de vazut daca si pe cel vizat de ea.
si ma gandesc ca-i usor sa te superi pe criticii literari, uitand ca "meseria" asta e una care necesita, pe langa alte calitati, muuulta rabdare; eu as fi abandonat cartea cu pricina dupa primele pagini, probabil...
pentru textul : Păcatele bătrâneţilor dePosibil să fie nevoie și de cioburi esențiale, pentru reușita unui vitraliu. Mulțumesc pentru trecerea ta.
pentru textul : coming soon deo confesiune inchegata, complexa, care valorizeaza "portretele genetice" ale istoriei autorului, puternice si clasice in opozitie cu "papusile" prezentului. sunt multe de spus la poem, dar ii las si pe ceilalti la analiza, mie fiindu-mi suficiente observatiile pentru o prima recomandare. congrat!
pentru textul : la un ceai cu păpuşile depunct
pentru textul : despre inundaţii. altfel deEu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
pentru textul : some rule rules some rules deFrancisc, pentru ce imi multumesti? vrei sa-ti dedic un poem? oare acesta ti-ar place? "mă uit în ochii lui bărbatul meu se înserează nervi întinși pe tavan ca ultima iarbă crescută printre anii ruginiți de umezeală aș da foc casei să nu mai văd priveliștea bărbatului frânt de jale mirosul absenței lui curge ca un câine turbat legat în zgarda căsniciei așa mi-am pierdut oglinda de atunci mă privesc numai în cer văd norul alb cu râsul printre dinți văd pânda ochilor de bărbat temători văd disparițiile în trupul blondei nocturne poate aș putea cu sufletul meu să le împodobesc visele de ieri sunt tot a nimănui orele lui scot limba la mine atât a mai rămas din nopțile albe de dragoste îndrăznesc prin camera lui să-mi alint umbletul cu lacrimi spăl obrajii murdari ai depărtării mi-l mângâi cu dorința chemării ce ai nevastă? mă întreabă verigheta lui tu nu te vezi? îmi șoptește ultima lacrimă a toamnei din noi esti doar un dulap de amintiri…spun degetele lui răsfirate nu pot nevastă să te iubesc nu pot să o înșel pe EA tinerețea mea prelungită ... am tăiat zgarda și de atunci aleargă ca un câine plouat inimă-n inimi rătăcită..." :), Francisc, am o intrebare conform punctului 14.5 din regulament, acest text există in alte "părți" dar mai mult de o vechime de două luni In cazul in care a existat pe un alt site literar acum o lună si jumătate dar intre timp a fost sters, am voie sa-l postez? aaaaa, si poemul e dăruit ...normal, se subintelege:)
pentru textul : Cioplitorului de vers dearanca – din pacate duminicile mele sunt... un fel de iluzii iar prietenii mei, mai mult imaginari ... multumesc de semn! yester – da, „prieteni” e un cuvant sfant, dar ei vin si pleaca, cel care ramane e frigul... si corpul acesta de care mi-e teama:) imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, nu ma inteleg prea bine cu timpul:)
pentru textul : duminica - mai ales duminica demă apropie de tine cuvintele tale sensibile și frumoase. lirismul tău, calculat în sensul că nu este în exces, ajunge să se exprime într-o estetică plăcută și demnă. ai versuri ce mi-au căzut foarte bine. de la o ploaie la alta ochii mei sunt tot mai lungi cerul tot mai subțire precum și: acum clipele sunt mai lungi decât venele mele seamănă cu iarba sunt verzi rămân în palmele mele când te ating iar finalul este excelent. un poem care prin simplitatea sa dar și prin alcătuirea atentă îmi demonstrează încă o dată că nu mă înșelam când mai veneam pe aici pe la tine, Nuța. Revelion frumos și un an nou plin de cei dragi ție. Las și un semn galben cu drag.
pentru textul : de la o ploaie la alta deDeja mă distrez citind textele acestei autoare la început am crezut că e o glumă dar acum văd că nu, tovarășa nou-venită (am mai zis, doamnă încă nu pot să-i zic) chiar scrie militant anti- ce vreți voi... deci vouă care căutați sensuri poetice luați o pauză de cafea.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deGabi, poemul ăsta este chiar mai slab decât anteriorul, măcar acolo se mai simțea așa, un miros pestilențial. Dintre versurile astea nu răzbate chiar nimic.
Promisiunea mea este nu că e ultimul text pe care ți-l citesc, pentru că voi mai citi ce mai scrii pe aici, ci că este ultima mea intervenție în subsol până nu voi vedea o schimbare benefică în ceea ce scrii.
Deocamdată eu cred că scrii gunoaie, scuză-mă dar mai bine un dușman pe față decât un prieten fățarnic, de acord?
Succes și nu lua ce spun eu decât ca pe o părere personală refritoare strict la ce scrii și nu la persoana ta pe care nu o cunosc plus că eu nu sunt o autoritate în materie.
Erată: „Ați intuit bine rolul laitmotiviului din tex(t).;
pentru textul : Solilocvii aride de”Oricum, mă bucur, totuși, că ați găsit ceva care să (vă) placă.
Va rămâne o amintire frumoasă, cu superbele poeme nipone ca reper al fiecărui anotimp în care mă voi afla. Mă bucur mult că pot să am volumul aproape în momentele când cad pe gânduri și simt nevoia să trec cumva dincolo de pojghița subțire a cuvintelor. Iar comorile cu care mă întorc sunt mărturie vie că tu, Mariana, ai scris o carte la hotar de suflet pentru mine și pentru condeierii haiku. Plină de înțelesuri, răsuflă o puritate rară, de preț, prin care m-a cucerit. Felicit cu drag această apariție editorială!
pentru textul : Karumi deDom'le, e oare chiar asa de greu sa scriem in limba româna? Parca pina mai ieri ma acuza cineva pe aici ca nu am respect fata de România. Acum vad ca românii nu stiu sa scrie româneste
pentru textul : vorbesc o latină ciudată deda, și mie-mi place ideea, uneori m-am mai jucar și eu „de-a epigramistul”. :)
pentru textul : epigrama bat-o vina dedar nu pentru asta o să puno peniță, cu pentru a atrage atenția asupra inițiativei.
să vedem... cine se mai joacă? (bine, știu că epigrama, cel puțin, e lucru serios, dar...)
tu eşti o nucă de cocos într-o mămăligă, ori o gospodină incultă, la alegere.
poemul are farmecul şi avantajul de a pune lectorul pe gânduri. nu se dezvăluie indecent şi provoacă.
mie mi-a plăcut cel mai mult:
pentru o clipă înțelegem subtilitatea
blestemului de a nu muri de
odată ca niciodată se nasc copii
în pauza dintre vedict și sentință
prin despicătura limbii șarpelui trec
spre valea umplută de sînge
care de foc
din păcate, tu în loc să gândeşti, nico, ai ce ai cu coarnele... dar fiecare cu durerile lui.
pentru textul : secretele noastre împrumutate deFrumos poem, speciale versurile de început: "atât de mult scrii (...) încât începi să (te a)semeni cuvintelor" Remarc și ideea pietrei / nisipului la atingere.
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale deMulțumesc, Vladimr, mă bucur că ți-a plăcut
pentru textul : Umbra deCÁTGUT s.n. Fir resorbabil preparat din intestinul unor animale (pisică, oaie) și întrebuințat în chirurgie, la cusături, drenaj etc. – Din fr. catgut.
pentru textul : poetul I deAndu, țin cont de sugestiile tale. Iau acest comentariu ca o primă lecție. Până acum ai fost zgârcit. Aprecierea acelui "ceva...pas", mă-mpinge către perseverență; asta ai vrut , nu? ;) Mulțumesc.
pentru textul : re-Facerea deBuna seara ! Personal cred ca mai puteti lucra la acest text. De obicei sintagme gen "sensul metaforic " nu isi au locul intr-un text poetic deorece sunt uzitate in cadrul analizelor literare. Incercati sa mai condensati textul pentru a concentra ideile cat mai bine. In versul "pe care îl voi păstra doar pentru mine nu- l voi arăta nimănui" ati spus acelasi lucru de doua ori. Verul "o să- l copiez pe hârtie va fi exact așa" este destul de slab in context. Mie mi-a placut ideea din versul "care degete scutură șoapta rămasă prin firele albe" care este foarte sugestiv, foarte bine construit. Nu vad punctuatie chair deloc. De curand am avut un schimb de idei cu o doamna de pe site pe acesta tema si nu pot spune daca e un lucru bun sau nu pentru ca nu stiu exact. Eu prefer sa o uzitez... Ialin
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) dePagini