silviu, eu nu m-am referit la poezie, la text în ansamblu. m-am referit la expresie. în ce priveşte poezia am eu o nemulţumire ceva mai "tehnică": schimbarea de ritm nu cred că avantajează. iar combinarea defectuoasă a accentelor, care generează muzicalitate atunci cînd te foloseşti de rimă şi ritm, nu ajută nici ea. dar nu vreau să fiu prea sever pentru că ştiu că nu e uşor să scrii aşa şi să o faci şi bine.
Nu pot nici in vreun fel sa-mi inchipuiesc cum vine treaba cu un prezent înmulțit cu niște câmpuri electromagnetice si care e rezultatul. Dar de un lucru as fi sigura: nimeni, niciodata, niciunde pe niciun camp de oricare, de pe Terra, nu a terminat vreun poem in "lopată". De unde si originalitatea pastelului.
in poemele lui Mircea Florin Sandru regasesc intotdeauna proiectia dureroasa a sufletului citadin grefat pe coordonatele unei lumi agresive, vernaculare. poemele sint mai mult decit o evadare din anodin: un protest cronicizat, un cancer al disperarii. mai regasim oare linistea inflorita in noi? "vino și tu cât mai ai timp vor trage podul și nu-ți vei mai aduce aminte de mine." deosebit. vom veni.
daca te-ai hotarat sa renunti la semnele de punctuatie, renunta la toate. virgulele acelea doua stau asa, pierdute, ratacite, atarnate de text ca niste scaieti. sa simtim mirosul ierburilor crude. in rest un poem delicat, un fel de pastorala, e ok. mi-a facut placere sa-l citesc. am retinut imaginea campiei care se plimba langa porti.
n-aș spune ca iese foc. ies cîteva concepte-cheie specifice autorului: apa, ploaia, vîntul, vesnicia, moartea, îngerul, s.a. - aici sau pe unde mai postează domnia sa.
textul de față este interesant prin introducerea în atmosferă.
am observat o tendintă spre autodepăsire și nu aș comenta dacă n-aș vedea un licăr de potență în ale scrisului. însă ceva-ceva nu funcționează la cote înalte.
:-) Mă așteptam la un răspuns de acest gen. Tu chiar ai crezut că așa va fi? ;-) Poate schimbi încadrarea în cazul acesta. Sau revii... Și, lasă, nu mă mai felicita, serios că n-a fost greu. Vezi că unele serii creează dependență. Habar n-am cum e cu scăderea dozei până la dispariție :-)
ok.ma vad nevoita sa repet comentariul...:) Sintagma "predictibilitatea incomprehensibilitatii" are mai degraba valente ironice...Ma insel, Lucian? "Pare-mi-se că asist la operația lupilor în haită. Exersează expresii culte, novatoare și literare, Ca în cimitirul în care groparii și-au dat demisia Și predictibilitatea incomprehensibilității suferă." strofa trebuie abordata unitar. incep sa ma familiarizez, incet-incet, cu ludicul textelor tale.
aici mă simt în mine însămi, mă privesc în poemul tău ca într-o oglindă paralelă, îmi aud cuvintele dinspre tine, re-inventate, ca un origami incomplet. ai creat nu doar imagini inedit construite: "talpa casei", "origami sonor plin de iarbă încărunțind", "arbori de zăpadă", ci și o atmosferă onirică, o iubire imperială, unică, niciodată în a cincea zi când Dumnezeu a făcut... știu că știi continuarea. deosebită simțire aici, cred că am auzit vocea casei tale, așa cum se spune în bătrâni.
Interesantă prezentarea, cred că m-a stârnit escatologia de care vorbeai sau acel tragic invocat din versurile poetului. Oare cum se pot găsi/cumpăra volumele autorului Dinu Virgil? "Trilogia luminii", "Piatra vie" sunt tot ale lui? Există undeva date despre Dinu Virgil? Poate le-ai putea adăuga în subsolul textului. Ai face atât cititorilor cât și poetului un real serviciu.
năzuind neființa gri sufletul, suferind de cromatice migrene fericite, prea optimiste râzând în a lor disperare imaterială. Colericul viu are dor melancolic în abilitatea neființei din ființă ia să vedem noi metafizica asta grea de cap cât ar fi. deci : sufletul dorind intrarea în neant în postura de gri, adică nici cu albul, reprezentat aici prin bine, nici cu antonimul său ce reprezintă "răul", suferă de culoarea stărilor de melancolie, uneori fericite. demn de subliniat această sintagmă migrene fericite. faptul că aceste stări sunt prea "optimiste" ține de naturelul autorului care le privește ironic ca pe ceea ce sunt, imateriale Firea poetului are dorurile clar exprimate în trecerea pasageră de a privi de multe ori moartea din viu.( abilitatea neființei/din ființă. uffff! ce greu fuse:)! imaginea este reușită, reprezintă cu succes versurile, ermetice în parte, cu sapiditatea lor însă. alăturarea este reușită, tonul este original, toate îndeamnă la a revedea, a reciti, a regândi. nefiind nici mungiu (nici pipidi sau cum s-o fi scriind numele cu pricina) nu pot decât să apreciez în limitele mele alăturarea aceasta de enigmă-explicație, adicătelea text-imagine. la urma urmei dacă nu facem focul în rai, în iad nu va mai fi nevoie:)!
well.... mă faci să zîmbesc, corina. îmi este greu să cred că (așa teoretic vorbind) pentru tine french kiss e tot una cu țucatu' de la maramu'
era mai mult decît o folosire "xenofilă" a cuvîntului. dar, mă rog. dimpotrivă, mie îmi sună chiar... cum să spun... seducător nițeluș. deși undeva in the background o aud pe doamna blandiana cu poporul ei vegetal. mmmmm....
Faina pozitionarea cascavalului (simbolul beneficuiului) la final. Poemul e retoric, in general retorismul trebuie folosit cu masura in poezie pentru a nu pica in refren, dar uite ca aici Costel reuseste sa fie consistent... ok, cred ca a exagerat un pic. Insa pentru constructia de ansamblu si verbul acestei retorici acord o penita de apreciere. Andu
Un poem care te reține prin muzicalitatea intrinsecă, curățat de balastul unor procedee stilistice prea încărcate, o metaforă în sine. Apreciez harul și migala finisajului.
Nu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.
dana, astept sa ma ajuti sa fiu din ce in ce mai bun, si mai bun, si mai bun. spune-mi daca vrei sa fiu periculos. pentru tine devin cum vrei tu. vreau sa te impresionez. dan, cred ca fiecare din noi iubeste. pe sine, pe altul..... aici, nimeni nu ar trebui sa aiba vreri. sa invatam. multumesc
Aranca, precum am mai spus, fiecare "vede" într-un text ceva ce e pe aceeași frecvență de undă cu el. De-asta am spus de oglindă. Pentru că atunci când nu vezi nimic sau poate doar o anumită latură, de fapt tu esti cel care se identifică cu acea parte. Nu cel ce a scris e responsabil pentru asta, pentru ceea ce simți tu când citești. Apreciez că putem sta de vorbă și în limitele bunului simț și te-aș ruga doar ca de acum încolo să faci aprecieri, dacă vrei, pentru că văd că nu scap, doar cu privire la textele mele și fără să insinuezi altceva prin subsidiar, că nu de alta, dar, știi, se simte. Nu ne cunoaștem și să faci aprecieri cu privire la personalitatea cuiva pe care nu-l cunoști bine e o barieră în comunicare.
La prima lectură, observ experimentul la nivelul limbajului, un text dada mai degrabă, cu surprize de context lingvistic poetice:"Ràzon nu se sinchisește de o farfuri cu melci." iar partea asta urmuziană e o capodoperă: "-dragonul trântit pe costumele de dans e fonetic cinstit -Dumnezeu nu dă telefon! declară Ràzon în pași de dans -nici tango nu știe -nici pas à trois plier -Vendredi am să merg la coafor -să nu uiți să cumperi un poisson cu ochi galbeni - să facem împreună baie, cu ulei de nucă! - nu pot să sufăr nuca, am cască de prizonier submarin plictisit" Nu-mi place siluirea cuvintelor, în schimb: "vorbizează " "soldant", "conturzionați ".
exista unele încercări metaforice dar după parerea mea are încă prea multe formulări descriptive de genul „în care să mă” sau „mă face să mă”, „în care”, „pe care”, etc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
silviu, eu nu m-am referit la poezie, la text în ansamblu. m-am referit la expresie. în ce priveşte poezia am eu o nemulţumire ceva mai "tehnică": schimbarea de ritm nu cred că avantajează. iar combinarea defectuoasă a accentelor, care generează muzicalitate atunci cînd te foloseşti de rimă şi ritm, nu ajută nici ea. dar nu vreau să fiu prea sever pentru că ştiu că nu e uşor să scrii aşa şi să o faci şi bine.
pentru textul : rugă dinspre pământeni deNu pot nici in vreun fel sa-mi inchipuiesc cum vine treaba cu un prezent înmulțit cu niște câmpuri electromagnetice si care e rezultatul. Dar de un lucru as fi sigura: nimeni, niciodata, niciunde pe niciun camp de oricare, de pe Terra, nu a terminat vreun poem in "lopată". De unde si originalitatea pastelului.
pentru textul : pastel de iarnă dein poemele lui Mircea Florin Sandru regasesc intotdeauna proiectia dureroasa a sufletului citadin grefat pe coordonatele unei lumi agresive, vernaculare. poemele sint mai mult decit o evadare din anodin: un protest cronicizat, un cancer al disperarii. mai regasim oare linistea inflorita in noi? "vino și tu cât mai ai timp vor trage podul și nu-ți vei mai aduce aminte de mine." deosebit. vom veni.
pentru textul : pe străzile orașului atomic deErata: pe dreapta. P.S. Francisc, nu am inteles "ps: sorry virgil ptr...".
pentru textul : pietrele umbrei dedaca te-ai hotarat sa renunti la semnele de punctuatie, renunta la toate. virgulele acelea doua stau asa, pierdute, ratacite, atarnate de text ca niste scaieti. sa simtim mirosul ierburilor crude. in rest un poem delicat, un fel de pastorala, e ok. mi-a facut placere sa-l citesc. am retinut imaginea campiei care se plimba langa porti.
pentru textul : Dimineața vin fluturii deunde e pisica neagra? glumesc.
imi place prima parte (din cele doua). mai ales prăpastia din ochii oamenilor. poate de aceea si mustelor le e frica sa mai zboare!
pentru textul : iluzia ca un alcool deAlma, mulțumesc pentru cuvinte! Nu prea știu cum să modific. Am încercat sa schimb fotografia, dar ...niciun rezultat!
pentru textul : Intencity deCorectat.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deMultumesc tuturor de lectura, neasteptata si placuta reactie pentru mine.
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deÎn comentariul meu de la textul "Cioplitorului de vers" am precizat "un_soare" (sic!), "sic" adică citit în acea manieră, nu sâc!
pentru textul : Soare comun den-aș spune ca iese foc. ies cîteva concepte-cheie specifice autorului: apa, ploaia, vîntul, vesnicia, moartea, îngerul, s.a. - aici sau pe unde mai postează domnia sa.
pentru textul : străini în Bermuda detextul de față este interesant prin introducerea în atmosferă.
am observat o tendintă spre autodepăsire și nu aș comenta dacă n-aș vedea un licăr de potență în ale scrisului. însă ceva-ceva nu funcționează la cote înalte.
Vlad: aşişderea, cu speranţa ca, la trecutele afişe, să pui trecutul tva! :))
pentru textul : îngeri sub cărămizi deTi-as cere voie sa reproduc versiunea ta in engleza a textului meu aici, pe Hemeneia, dar si in revista online Egophobia in care public.
Iti raman profund indatorat pentru revelatia care mi-ai"revelat-o".
Gorun
pentru textul : Recuperarea Realului de:-) Mă așteptam la un răspuns de acest gen. Tu chiar ai crezut că așa va fi? ;-) Poate schimbi încadrarea în cazul acesta. Sau revii... Și, lasă, nu mă mai felicita, serios că n-a fost greu. Vezi că unele serii creează dependență. Habar n-am cum e cu scăderea dozei până la dispariție :-)
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deok.ma vad nevoita sa repet comentariul...:) Sintagma "predictibilitatea incomprehensibilitatii" are mai degraba valente ironice...Ma insel, Lucian? "Pare-mi-se că asist la operația lupilor în haită. Exersează expresii culte, novatoare și literare, Ca în cimitirul în care groparii și-au dat demisia Și predictibilitatea incomprehensibilității suferă." strofa trebuie abordata unitar. incep sa ma familiarizez, incet-incet, cu ludicul textelor tale.
pentru textul : Pui cu patru picioare deaici mă simt în mine însămi, mă privesc în poemul tău ca într-o oglindă paralelă, îmi aud cuvintele dinspre tine, re-inventate, ca un origami incomplet. ai creat nu doar imagini inedit construite: "talpa casei", "origami sonor plin de iarbă încărunțind", "arbori de zăpadă", ci și o atmosferă onirică, o iubire imperială, unică, niciodată în a cincea zi când Dumnezeu a făcut... știu că știi continuarea. deosebită simțire aici, cred că am auzit vocea casei tale, așa cum se spune în bătrâni.
pentru textul : niciodată vineri deInteresantă prezentarea, cred că m-a stârnit escatologia de care vorbeai sau acel tragic invocat din versurile poetului. Oare cum se pot găsi/cumpăra volumele autorului Dinu Virgil? "Trilogia luminii", "Piatra vie" sunt tot ale lui? Există undeva date despre Dinu Virgil? Poate le-ai putea adăuga în subsolul textului. Ai face atât cititorilor cât și poetului un real serviciu.
pentru textul : Spălare de melodii - Dinu Virgil denăzuind neființa gri sufletul, suferind de cromatice migrene fericite, prea optimiste râzând în a lor disperare imaterială. Colericul viu are dor melancolic în abilitatea neființei din ființă ia să vedem noi metafizica asta grea de cap cât ar fi. deci : sufletul dorind intrarea în neant în postura de gri, adică nici cu albul, reprezentat aici prin bine, nici cu antonimul său ce reprezintă "răul", suferă de culoarea stărilor de melancolie, uneori fericite. demn de subliniat această sintagmă migrene fericite. faptul că aceste stări sunt prea "optimiste" ține de naturelul autorului care le privește ironic ca pe ceea ce sunt, imateriale Firea poetului are dorurile clar exprimate în trecerea pasageră de a privi de multe ori moartea din viu.( abilitatea neființei/din ființă. uffff! ce greu fuse:)! imaginea este reușită, reprezintă cu succes versurile, ermetice în parte, cu sapiditatea lor însă. alăturarea este reușită, tonul este original, toate îndeamnă la a revedea, a reciti, a regândi. nefiind nici mungiu (nici pipidi sau cum s-o fi scriind numele cu pricina) nu pot decât să apreciez în limitele mele alăturarea aceasta de enigmă-explicație, adicătelea text-imagine. la urma urmei dacă nu facem focul în rai, în iad nu va mai fi nevoie:)!
pentru textul : euforie muribundă dewell.... mă faci să zîmbesc, corina. îmi este greu să cred că (așa teoretic vorbind) pentru tine french kiss e tot una cu țucatu' de la maramu'
pentru textul : french kiss vegetal deera mai mult decît o folosire "xenofilă" a cuvîntului. dar, mă rog. dimpotrivă, mie îmi sună chiar... cum să spun... seducător nițeluș. deși undeva in the background o aud pe doamna blandiana cu poporul ei vegetal. mmmmm....
Virgil, voi încerca pe viitor. Până atunci sper să poți aprecia minimorum acest experiment vizual. Mulțumesc pentru îndrumări.
pentru textul : roca din care mă nasc deFaina pozitionarea cascavalului (simbolul beneficuiului) la final. Poemul e retoric, in general retorismul trebuie folosit cu masura in poezie pentru a nu pica in refren, dar uite ca aici Costel reuseste sa fie consistent... ok, cred ca a exagerat un pic. Insa pentru constructia de ansamblu si verbul acestei retorici acord o penita de apreciere. Andu
pentru textul : Întrebare deUn poem care te reține prin muzicalitatea intrinsecă, curățat de balastul unor procedee stilistice prea încărcate, o metaforă în sine. Apreciez harul și migala finisajului.
pentru textul : nu lăsa depărtarea deschisă deÎn romgleza lui, Virgil are, cred, dreptate: poemul începe excelent, dar se sfârşeşte lamentabil (mă refer la întreaga secvenţă finală).
pentru textul : inima dimprejur tăiată deSchimbă ceva la regulament...sau citeşte doar textul Virgil! Cu prietenie.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deNu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dedana, astept sa ma ajuti sa fiu din ce in ce mai bun, si mai bun, si mai bun. spune-mi daca vrei sa fiu periculos. pentru tine devin cum vrei tu. vreau sa te impresionez. dan, cred ca fiecare din noi iubeste. pe sine, pe altul..... aici, nimeni nu ar trebui sa aiba vreri. sa invatam. multumesc
pentru textul : cheile deAranca, precum am mai spus, fiecare "vede" într-un text ceva ce e pe aceeași frecvență de undă cu el. De-asta am spus de oglindă. Pentru că atunci când nu vezi nimic sau poate doar o anumită latură, de fapt tu esti cel care se identifică cu acea parte. Nu cel ce a scris e responsabil pentru asta, pentru ceea ce simți tu când citești. Apreciez că putem sta de vorbă și în limitele bunului simț și te-aș ruga doar ca de acum încolo să faci aprecieri, dacă vrei, pentru că văd că nu scap, doar cu privire la textele mele și fără să insinuezi altceva prin subsidiar, că nu de alta, dar, știi, se simte. Nu ne cunoaștem și să faci aprecieri cu privire la personalitatea cuiva pe care nu-l cunoști bine e o barieră în comunicare.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deSunt flatat că ţi-a plăcut acest poem.
Cu stimă
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deLa prima lectură, observ experimentul la nivelul limbajului, un text dada mai degrabă, cu surprize de context lingvistic poetice:"Ràzon nu se sinchisește de o farfuri cu melci." iar partea asta urmuziană e o capodoperă: "-dragonul trântit pe costumele de dans e fonetic cinstit -Dumnezeu nu dă telefon! declară Ràzon în pași de dans -nici tango nu știe -nici pas à trois plier -Vendredi am să merg la coafor -să nu uiți să cumperi un poisson cu ochi galbeni - să facem împreună baie, cu ulei de nucă! - nu pot să sufăr nuca, am cască de prizonier submarin plictisit" Nu-mi place siluirea cuvintelor, în schimb: "vorbizează " "soldant", "conturzionați ".
pentru textul : Evoluția tăcută a dansului deexista unele încercări metaforice dar după parerea mea are încă prea multe formulări descriptive de genul „în care să mă” sau „mă face să mă”, „în care”, „pe care”, etc
pentru textul : e prea mult? dePagini