subliniez alături de alți cititori, niște pasaje deosebite: "pentru că erai precum cea care își bea cafeaua în tihna solitară a unei dimineți, precum cea pentru care aș plânge spontan la durere, precum cea care își cumpără ziarul glumind cu vânzătoarea, precum cea care iartă și are zâmbet firesc" sau "apoi îți netezeam ironia din ochi cum un soldat îndrăgostit răvașul pentru iubita lui din spatele liniilor frontului" e un avantaj să mergi "cinșpe pași cu Marlena Braester" în această vară, iată, eu o să aștept iar până în toamnă, să o întâlnesc la Salonul revistelor francofone de la Paris, comme d'habitude...
uite ca m-am (h)ambitionat si am lecturat tot textul,insa opinia mea a ramas aceeasi. si nu cred ca e cazul sa te simti lezata in vreun fel (caci mie impresia asta mi-o lasi); ar fi mai ok sa abordezi opiniile/critica la modul constructiv.
mi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu
andu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
Vin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu
Dahaar, nu separa "vîrstele copacilor" de "dinți de fierăstrău". Eu vad aici centrul de greutate al poeziei: dinții de fierăstrău sunt cei ce mușcă din inelele-vârste ale copacilor, și iată-i mușcând și din mine. De asemenea, cred că se poate renunța la întregul vers "o avalanșă de imagini", această avalanșă e clară din text. La fel, "pași" poate să fie suprimat și să rămână: "ca o pisică". Acesta ar fi gustul pe care l-aș simți eu pe limbă, dar, bine-nțeles, fiecare are gustul lui.
Cu putin efort in a chema si luciditatea la aceasta masa sentimentala - ar fi iesit un poem nespus de frumos. Niciodata nu-i tarziu, insa. Se mai poate lucra pe text. O bijuterie nu apare brusc - vezi povestea diamantului neslefuit. Totusi, pentru curajul de-a indrazni sa intri in teritoriul atat de oropsit de contemporaneitate al lucrurilor spuse din inima, iata o penita de aur. Speranta mea e sa citesc in curand ceva mai elaborat. Sa ai pace, Dancus
da, un text remarcabil nu numai ca forma dar si ca „precizie stilistică”. Singurul loc unde am avut o anumită dificultate a fost la „vintrele cuvintelor”. Încă încerc să captez ideea. Felicitări. Un text la care poți reveni mereu ca la o referință.
de ce v-ati oprit? puteati continua la nesfarsit definitia sta serioasa...
ah, ador oamenii care tin sa imi spuna ca poezia este un lucru foarte serios.
asa, ca spalatul pe dinti.
asteptam sa te vad pe hermeneia. aici cu siguranta vei creste. talant ai. vezi ca intotdeauna ti se va cere mai mult decat ti s-a dat. bine ai venit! succes cu incredere, francisc
de obicei imi plac parti din poezii, vad dilutiile, vad cum as fi scris altfel. aici nu e cazul.
ma mira mereu poeziile care par atat de simple, sunt aproape aerate si totusi iti lasa o incarcatura sentimentala covarsitoare. culmea e ca nu-mi plac poeziile cu "poeme" si "cuvinte", dar imaginea asta e atat de graitoare incat probabil ca o voi avea mult timp cu mine:
"până când toate cuvintele nespuse
tâșneau
elice verzi
scrijelindu-ți numele
pe catapulta clipei"
imi mai place atemporalitatea ei, faptul ca mie mi-a transmis "inclestarea" (masina o vad ca pe-un mod de unire) dintre doi oameni intr-un moment limita si n-are alta pretentie. si e destul ca sa fie poezie, pentru mine.
Până să citesc "pa-ul domnului Pa" al Alinei Manole, eu nu-l prea înțelegeam, și-l consideram fad și gol, un fel de înjurătură pe lângă "servus-ul" nostru. Acum stau și mă gândesc, da, are dreptate, convinge, căci ce te poate convinge mai bine, dacă nu un argument poetic. Privit așa, din toate părțile deodată, dă bine și nu-l mai vezi atât de gol. Nu-ți trebuie răbdare să-l citești până la capăt, ci interes. Un interes pe care ți-l trezește aparenta joacă de-a "din partea asta cum arăt?", dar ai grijă ce spui, pentru că la mijloc e inima mea. Da, e un joc inventat pe loc, dar numai poetul inventează atât de frumos. Priviți cum se țes în jurul lui o sumedenie de lumi! Peniță pentru argumentarea poetică a unui gest străin.
well, o poezie cu multa experienta de viata. subiectul a fost tratat de multe ori, dar aici e o enrgie masculina si o simplitate a versului remarcabile
Am remarcat poemul prin nuanţele sale afective, şi mai ales prin acel touch catifelat de la final. Remarc şi adăugarea unui neologism limbii române: "sororitate". Interesant.
Postez în subsol penultima variantă a acestui text, urmând să public mai sus varianta revizuită.
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Aștept în continuare un feedback constructiv pe text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Va multumesc tuturor pentru atentie! Babuta e 100% reala!!!
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera dee cel mai comic text pe care l-am citit, de mi se hâțână burtile...
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă dechiar daca bifez de fiecare data sa-mi fie anuntate prin mails comentariile, nu mai sunt, decat rareori. daca ma poate ajuta cineva... multumesc
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia desubliniez alături de alți cititori, niște pasaje deosebite: "pentru că erai precum cea care își bea cafeaua în tihna solitară a unei dimineți, precum cea pentru care aș plânge spontan la durere, precum cea care își cumpără ziarul glumind cu vânzătoarea, precum cea care iartă și are zâmbet firesc" sau "apoi îți netezeam ironia din ochi cum un soldat îndrăgostit răvașul pentru iubita lui din spatele liniilor frontului" e un avantaj să mergi "cinșpe pași cu Marlena Braester" în această vară, iată, eu o să aștept iar până în toamnă, să o întâlnesc la Salonul revistelor francofone de la Paris, comme d'habitude...
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester deCe e adevarat, daca nu cumva totul e o iluzie? Textul tau mi-a lasat acelasi nod in gat ca si cuvintele Eclesiastului.
pentru textul : versuri simple I deNicholas, este pentru fiul meu, copilul din tine!:) si altii... un gind la inceput de an... Iti multumesc de apreciere Corina
pentru textul : Celui fraged deuite ca m-am (h)ambitionat si am lecturat tot textul,insa opinia mea a ramas aceeasi. si nu cred ca e cazul sa te simti lezata in vreun fel (caci mie impresia asta mi-o lasi); ar fi mai ok sa abordezi opiniile/critica la modul constructiv.
pentru textul : La coada televizorului demi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu
pentru textul : domnul Pa și visul deandu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
pentru textul : linia deVin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu
pentru textul : vis finit nedeterminist deDahaar, nu separa "vîrstele copacilor" de "dinți de fierăstrău". Eu vad aici centrul de greutate al poeziei: dinții de fierăstrău sunt cei ce mușcă din inelele-vârste ale copacilor, și iată-i mușcând și din mine. De asemenea, cred că se poate renunța la întregul vers "o avalanșă de imagini", această avalanșă e clară din text. La fel, "pași" poate să fie suprimat și să rămână: "ca o pisică". Acesta ar fi gustul pe care l-aș simți eu pe limbă, dar, bine-nțeles, fiecare are gustul lui.
pentru textul : gust de timp deD-le Dinu, am să iau ca glumă prima parte a comentariului d-voastră. Dacă nu-i aşa,e grav :)) Voi corecta typo-ul. Mulţumesc de oprire!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deCu putin efort in a chema si luciditatea la aceasta masa sentimentala - ar fi iesit un poem nespus de frumos. Niciodata nu-i tarziu, insa. Se mai poate lucra pe text. O bijuterie nu apare brusc - vezi povestea diamantului neslefuit. Totusi, pentru curajul de-a indrazni sa intri in teritoriul atat de oropsit de contemporaneitate al lucrurilor spuse din inima, iata o penita de aur. Speranta mea e sa citesc in curand ceva mai elaborat. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Aici începe totul deCu plăcere; tot astfel aştept şi curcanul, pentru botez:)
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deda, un text remarcabil nu numai ca forma dar si ca „precizie stilistică”. Singurul loc unde am avut o anumită dificultate a fost la „vintrele cuvintelor”. Încă încerc să captez ideea. Felicitări. Un text la care poți reveni mereu ca la o referință.
pentru textul : în jur e zare prăvălită-n cruci deerr: comentariul
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – dede ce v-ati oprit? puteati continua la nesfarsit definitia sta serioasa...
pentru textul : atunci se întâmplă deah, ador oamenii care tin sa imi spuna ca poezia este un lucru foarte serios.
asa, ca spalatul pe dinti.
ma bucur ca avem ceva in comun, lucian. oricat m-as stradui, ca in anii 60 nu pot fi...:) iata ca ieri ai trecut pe lecturi hard. strange...
pentru textul : V deasteptam sa te vad pe hermeneia. aici cu siguranta vei creste. talant ai. vezi ca intotdeauna ti se va cere mai mult decat ti s-a dat. bine ai venit! succes cu incredere, francisc
pentru textul : De dimineață dede obicei imi plac parti din poezii, vad dilutiile, vad cum as fi scris altfel. aici nu e cazul.
ma mira mereu poeziile care par atat de simple, sunt aproape aerate si totusi iti lasa o incarcatura sentimentala covarsitoare. culmea e ca nu-mi plac poeziile cu "poeme" si "cuvinte", dar imaginea asta e atat de graitoare incat probabil ca o voi avea mult timp cu mine:
"până când toate cuvintele nespuse
tâșneau
elice verzi
scrijelindu-ți numele
pe catapulta clipei"
imi mai place atemporalitatea ei, faptul ca mie mi-a transmis "inclestarea" (masina o vad ca pe-un mod de unire) dintre doi oameni intr-un moment limita si n-are alta pretentie. si e destul ca sa fie poezie, pentru mine.
pentru textul : În amonte dePână să citesc "pa-ul domnului Pa" al Alinei Manole, eu nu-l prea înțelegeam, și-l consideram fad și gol, un fel de înjurătură pe lângă "servus-ul" nostru. Acum stau și mă gândesc, da, are dreptate, convinge, căci ce te poate convinge mai bine, dacă nu un argument poetic. Privit așa, din toate părțile deodată, dă bine și nu-l mai vezi atât de gol. Nu-ți trebuie răbdare să-l citești până la capăt, ci interes. Un interes pe care ți-l trezește aparenta joacă de-a "din partea asta cum arăt?", dar ai grijă ce spui, pentru că la mijloc e inima mea. Da, e un joc inventat pe loc, dar numai poetul inventează atât de frumos. Priviți cum se țes în jurul lui o sumedenie de lumi! Peniță pentru argumentarea poetică a unui gest străin.
pentru textul : pa-ul domnului Pa detoata poezia asta uriasa prin nimicnicia din cuvinte incape fara niciun efort in cafeaua fierbinte amagita intre palme...
pentru textul : cine ce cum unde când detextul ne e prost dar nici nu iese in evidenta decit printr-un fel de tristete resemnare sint multe lucruri pe care nu le-am inteles in el
pentru textul : Legile poeziei dewell, o poezie cu multa experienta de viata. subiectul a fost tratat de multe ori, dar aici e o enrgie masculina si o simplitate a versului remarcabile
pentru textul : uneori femeia deAm remarcat poemul prin nuanţele sale afective, şi mai ales prin acel touch catifelat de la final. Remarc şi adăugarea unui neologism limbii române: "sororitate". Interesant.
pentru textul : lullaby pentru zâne denici nu îmi imaginam că versurile acestea vor stîrni una așa interes
pentru textul : februarie dede acord, mai ales daca taceai si tu
pentru textul : Auzul Vederii dePostez în subsol penultima variantă a acestui text, urmând să public mai sus varianta revizuită.
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Aștept în continuare un feedback constructiv pe text.
Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deMultumțumesc Camelia de semn. Da, Marina, totul dinainte trebuie să fie banal și amorf ca să vedem bine strada aceea.
pentru textul : Orașul deun poem candid. poate as mai lucra la sintaxa apreciez in mod deosebit imaginea mirilor din strofa a 2-a
pentru textul : Niciun semn de la tine dePagini