am vrut sa scriu altceva dar comentariul de mai sus este absolut manipulator. ce ar trebui oare sa raspunda cineva la asertiuni de genul „Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?” sau „Dar cred că şi tu o ştii.”? repet, am vrut sa scriu ceva despre absurdul unor astfel de manipulari dar iata ca nu o fac de vreme ce sint totusi manipulat pe jumatate.
Am remarcat de ieri poezia, dar timpul nu mi-a permis să las semn în fugă. Daniel Bratu construiește așa cum știm, exploatând fiecare cuvânt la maxim, jucându-se cu sensurile, cu așezarea cuvintelor în versuri, trimițându-ne pe piste false, construind cu ironie și în același timp reușind să nu piardă poezia pe drum. Nu e ușor să citești astfel de poezie, dar pe de altă parte cine vrea poezie lesnicioasă, nu e de găsit pe această pagină. Aici nimic nu e ce pare, iar orice sens întrezărit, cu cât mai puțin probabil, este foarte intenționat. Zic eu. Bine ai revenit, aș zice ghidușă poezie, dar în egală măsură... ha. Aș spune eu mai multe, dar nu vreau să stric plăcerea nimănui.
iată cum cineva a reușit să mă facă să rid astăzi pentru că pe propriul site scrie fără diactritice (rid, o cută a feței). cineva care nu a auzit de chestia aia de-i zice ou poetic. și care nu are evident nici o legătură cu comentariul meu anterior.
Mă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
si uitasem sa spun ca ma va urmari multa vreme imaginea acelor vrabii care isi rup oasele de realitate.
"un peisaj atât de real încât
şi vrăbiile îşi rup oasele
dacă încearcă
să zboare
dincolo"
la reducere din soldul de iarnă trecută. prea mult spus, lasă doar REDUCERE sau SOLD la o fereastră din clădirea gării LA FEREASTRĂ nu era destul? sau [la o fereastră din gară]? [să strig plină de libertate] aș scoate PLINĂ DE LIBERTATE, cine strigă [liniște în public! azi mor păsările] e, clar, plin de libertate [viața nu-i de vânzare și că nici măcar moartea nu poate fi cumpărată.] asta sună cam clișeistic și mai repeți că [moartea nu poate fi cumpărată] în final [pe o șină sau două] de ce nu simplu, pe șine? [heruvimilor blonzi] heruvimi roșcați nu prea am văzut prin iconografia bizantină... iarăși e cam mult BLONZI mi-a plăcut prima parte a poemului, cu kilowații atât de lirici, până la lozinca aia cu păsările ce mor restul mi se pare totuși un clișeu american, cu fetița cu păpușa albastră îmi place stilul tău
iar repetitia din ultima strofa e unul din plusurile textului, indiferent de ce povețe primesti cerul se întinde peste lume ca sacul de plastic peste cadavru oamenii se întind peste oameni ca sacul de plastic peste cadavru
O imagine desprinsa din cotidian, infrumusetata cu linistea unei aripi si melancolia unei seri cu luna plina. Combinatia de doua culori primare - rosu si galben (mere ionatane - lumina lunii). "Vanzatorul de mere" pare descrierea unui tablou impresionist.
paul, comentariul acela are tot sensul necesar daca il citesti cu atentie. din cauza faptului ca aveam sa spun ca textul m-a facut sa zimbesc si pentru ca in text exista expresia aceea, am făcut prima precizare pentru a evita orice confuzie, mai mult sau mai putin intentionata, cu privire la comentariul meu. dar daca tot veni vorba de confuzii, ma tem ca o confuzie faci tu. si anume, a spune ca un text te face sa zîmbești nu este echivalent cu a spune ca este o glumă.
dom'le uite mie mi-a placut. un text care parca aduce un altfel de aer. sint incintat sa cred ca revolta ii face bine autorului, mult mai bine decit contemplarea. si ma refer la binele artistic, nu la altceva
deci, nu stiu ce sa spun, elena. toata problema asta cu "reading the fine print", chiar daca in contextul acesta nu este menit sa fie doar un "fine print", este destul de... problematica. pe de-o parte nu sint convins nici ca o astfel de metoda ar asigura mare lucru, asta ca sa nu mai vorbim ca procesul realizarii unui asa "quiz" cere timp si resurse. la urma urmei am putea foarte bine sa re-introducem o etapa de aprobare in ciclul inscrierii dar si asta ar ingreuia procesul si cineva ar trebui sa primesca email-uri si sa verifice seriozitate, chestie care la urma urmei e la fel de precisa ca si timpul probabil. de aceea, principiul meu cred ca va ramine cum ca fiecare este considerat om serios si bine intentionat pina cind ne demonstreaza ca de fapt nu e. eu sint gata sa "iert" pe oricine spune "sorry, n-am stiut, imi pare rau, am sa fiu mai atent data viitoare" decit sa consider pe fiecare un potential calcator de regulament. e posibil sa fiu putin prea idealist. alternativa legalismului excesiv, insa, mi se pare nenaturala. nu ca ce ai propus tu ar fi fost legalism, dar incerc sa echilibrez "costuri" cu "beneficii".
de acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
Astăzi este o zi în tristă în orașul meu Ioana, tristă ca Jane Doe a ta. S-au aprins făclii primele frunze căzute. În privința spiritului de paternitate al poetului ți-aș da replica unui cunoscut autor: "Cu tot ce-a scris poetul nu-i patern/ El ca Saturn, copiii și-i mănîncă/ Nici versul ce-a rămas nu e etern/ Chiar dacă va dura o clipă încă". Eu nu sînt prietena ta Ioana, singurul meu prieten, adevărul, ar fi gelos, dar îmi place teribil cum scrii și nu pot să nu-ți spun asta odată și odată . :) și totuși (; .
Ștefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul
Linea, legenda am citit-o si eu foarte pe scurt, si mi s-a parut mult prea trista; unde mai pui ca samburelui de adevar mi s-a parut ca-i lipseste ceva. Intr-adevar, e nedrept, si am cautat sa redau povestea asa cum am "simtit-o" eu... si adaptata la mai mult, ca de obicei, am incercat sa fac o mica parabola, asa cum ai sesizat si tu, si Dahaar. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, intrucat o astfel de incercare nu am mai facut pana acum. Nici nu se putea ca ochiul tau atat de sensibil la culoare sa nu remarce ce-i cu rosul acela... Dahaar, am "simtit" foarte puternic personajul acesta astazi, cand s-a nascut, cand mi-am permis de fapt sa-l reinventez. Stii, comentariile sunt extrem de utile de obicei sa-ti dai seama unde ar mai trebui sa lucrezi, sau ce anume nu lasi sa se vada din ceea ce ai de spus. Dar uneori, ele te fac sa mergi mai departe si sa iti spui ca se merita. L-ai vazut pe Pierrot asa cum mi l-am dorit. Ce-ar mai fi de spus mai mult decat atat?
Bolnav de aceeaşi crudă curiozitate, se amestecaseră în mulţime
- aici ceva nu-i coșer cu verbele.
Se gândea la fântâna pescarilor, la ciuturile pline ochi cu apa care se prăpădea în iarba obraznică, crescută mândră şi grasă în ciuda uscăciunii din jur.
- aici la fel, nu-i clar, ori faci acordul verbului, ori pui o virgula undeva.
Interesant. Se vede că ai o mână sigură. Încă nu-mi dau seama dacă am avut senzația că mă pierd pe text pentru că e un fragment scos din context sau ține de scriere. Voi mai citi câteva fragmente.
Mi-a plăcut pasajul cu dresoarea de șerpi. Mi se pare foarte bine scris.
Ușor modificat ar fi un haiku. 1-al tău are 5/8/5 deci ca număr de silabe nu respectă regulă 2-n-are kireji chiar dacă ai pus semnul acolo 3-n-are kigo 4-face uz de personificare cu drag
text slab dupa parerea mea. Merlin, pinze de corabie... apoi... vapoare. "-nădejde aveți în Domnul!"???? apoi aproape anecdoticul "printr-o...virgină!" (altfel cum era sa interpretez acele puncte de suspensie..?!) "lantul ancorei sfredeleste (sic!) abisul memoriei". cum poate un lant sa sfredeleasca? si apoi bramburela cu "fecioara platosa" si cu apogeul "sabia cu cinci stele (sic! asta ma duce cu gindul al un hotel sau la o sticla de cine stie ce bautura - numai la sabii nu - ) .. aureolata. hai sa fim seriosi.. unde e poezia si ai vrut sa spui?... sau te pomenesti ca o fi vreo profetie pe care noi muritorii de rind nu avem cum sa o pricepem...
Textul este oricum intr-o constructie continua, daca pot sa-i spun asa. N-am incercat sa impresionez ori sa o dau in imagini semigretoase. Nici macar horror n-am vrut sa fie. Am vrut doar sa descriu realitatea intr-un mod suprarealist si cat mai sugestiv.
Probabil cateva pasaje de introspectie s-ar potrivi bine. Mai lucrez la text si sper sa revin cu o varianta mult imbunatatita cat de curand.
Marina, Cu toata stima pe care ti-o port (inca necunoscandu-te personal, desi am impresia ca tu ai ceva de reprosat mie, o fi asa??) spun ca tu chiar "nu stii totul despre chirpici". Si nu vreau sa te tulbur in autosuficienta ta, pentruca e mai bine sa fii linistita, sa crezi in lucrurile in care crezi si sa stii lucrurile pe care le stii. Mai rau e sa le negi pe celelalte, dar asta e deja alta chestiune. Multumesc de lectura, Andu
Pe mine textul n-a reusit sa "ma tina" pana la sfarsit deoarece, asa cum am mai spus intr-un alt comentariu recent (la un alt autor) eu cand dau de o piatra mare intr-un text ma impiedic si incep sa ma intreb "de ce" indeobste nu gasesc raspuns si renunt la a citi in continuare. In cazul de fata pietroiul l-am intalnit pe la jumatatea textului: "a răspuns ana l-a telefon a zis răgușit că ..." Oricum, pana in puctul respectiv recunosc ma saturasem deja de ana, de tavan de telefon si de igrasie asa ca nu mi-a parut foarte, foarte rau ca n-am citit si restul (si da puteti spune ca am folosit acea eroare gramaticala - ca typo n-are cum sa fie - de nota trei in clasa a patra primara ca pe un fel de scuza...) In concluzie: pentru mine un text plicticos si un autor agramat nu pentru ca e agramat ci pentru ca nu-si corecteaza textul sunand vreun prieten ceva nici macar dupa ce primeste doua penite. Sper sa nu o faci acum maestre ca nu se cuvine. Sarbatori Fericite! Andu
nu-mi place ultimul vers, e chiar nesimțit.
în rest un super minimalism logic plus bineînțeles un sofism acolo asa, a-la gorun.
Plăcut per ansamblu,
Amdu
Arhimede spunea „Dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul din loc”... poetul ia un cuvânt și mută Universul ...punctul lui de sprijin e stropul de cerneală ori punctul plin de farmec de deasupra lui ,,I'' zămislind ... mirabile dictus. La căpătâiul nou-născuților se adunau in vremurile vechi ursitorile să profetească destin bun... in apa de la botez, femeile de la tara pun petale de flori, zahar, bănuti ca să fie bogat si pun o pana sa aiba pasul leganat și simtul ritmului. Pun si eu o pana de gâscă din care poetul isi va face condei cu care va urni daca nu Pamantul macar ceva din inertia pământenilor...Succes lui si echipei cu care colaboreaza...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
atât e tot ceea ce am avut curajul să schimb. mai mult nu, şi nu dau explicaţie. scriu în plus mulţumesc şi dau click.
pentru textul : un fel de snafu ne-mbrăţişează idilic deam vrut sa scriu altceva dar comentariul de mai sus este absolut manipulator. ce ar trebui oare sa raspunda cineva la asertiuni de genul „Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?” sau „Dar cred că şi tu o ştii.”? repet, am vrut sa scriu ceva despre absurdul unor astfel de manipulari dar iata ca nu o fac de vreme ce sint totusi manipulat pe jumatate.
pentru textul : scrisori imaginare III deAm remarcat de ieri poezia, dar timpul nu mi-a permis să las semn în fugă. Daniel Bratu construiește așa cum știm, exploatând fiecare cuvânt la maxim, jucându-se cu sensurile, cu așezarea cuvintelor în versuri, trimițându-ne pe piste false, construind cu ironie și în același timp reușind să nu piardă poezia pe drum. Nu e ușor să citești astfel de poezie, dar pe de altă parte cine vrea poezie lesnicioasă, nu e de găsit pe această pagină. Aici nimic nu e ce pare, iar orice sens întrezărit, cu cât mai puțin probabil, este foarte intenționat. Zic eu. Bine ai revenit, aș zice ghidușă poezie, dar în egală măsură... ha. Aș spune eu mai multe, dar nu vreau să stric plăcerea nimănui.
pentru textul : dacă taci nu ajung I deiată cum cineva a reușit să mă facă să rid astăzi pentru că pe propriul site scrie fără diactritice (rid, o cută a feței). cineva care nu a auzit de chestia aia de-i zice ou poetic. și care nu are evident nici o legătură cu comentariul meu anterior.
oricum, merci pentru răgăială.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deMă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
pentru textul : Studentul de,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
si uitasem sa spun ca ma va urmari multa vreme imaginea acelor vrabii care isi rup oasele de realitate.
"un peisaj atât de real încât
şi vrăbiile îşi rup oasele
dacă încearcă
să zboare
dincolo"
superb.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală dela reducere din soldul de iarnă trecută. prea mult spus, lasă doar REDUCERE sau SOLD la o fereastră din clădirea gării LA FEREASTRĂ nu era destul? sau [la o fereastră din gară]? [să strig plină de libertate] aș scoate PLINĂ DE LIBERTATE, cine strigă [liniște în public! azi mor păsările] e, clar, plin de libertate [viața nu-i de vânzare și că nici măcar moartea nu poate fi cumpărată.] asta sună cam clișeistic și mai repeți că [moartea nu poate fi cumpărată] în final [pe o șină sau două] de ce nu simplu, pe șine? [heruvimilor blonzi] heruvimi roșcați nu prea am văzut prin iconografia bizantină... iarăși e cam mult BLONZI mi-a plăcut prima parte a poemului, cu kilowații atât de lirici, până la lozinca aia cu păsările ce mor restul mi se pare totuși un clișeu american, cu fetița cu păpușa albastră îmi place stilul tău
pentru textul : intervenție pe impresii goale deiar repetitia din ultima strofa e unul din plusurile textului, indiferent de ce povețe primesti cerul se întinde peste lume ca sacul de plastic peste cadavru oamenii se întind peste oameni ca sacul de plastic peste cadavru
pentru textul : the kill dedomnule, scriu uneori pe limba oamenilor cu umbra iar alteori, pe limba oamenilor fara umbră, iata de ce e mai greu sa intelegeti ceva.
pentru textul : ea deO imagine desprinsa din cotidian, infrumusetata cu linistea unei aripi si melancolia unei seri cu luna plina. Combinatia de doua culori primare - rosu si galben (mere ionatane - lumina lunii). "Vanzatorul de mere" pare descrierea unui tablou impresionist.
pentru textul : Vânzătorul de mere depaul, comentariul acela are tot sensul necesar daca il citesti cu atentie. din cauza faptului ca aveam sa spun ca textul m-a facut sa zimbesc si pentru ca in text exista expresia aceea, am făcut prima precizare pentru a evita orice confuzie, mai mult sau mai putin intentionata, cu privire la comentariul meu. dar daca tot veni vorba de confuzii, ma tem ca o confuzie faci tu. si anume, a spune ca un text te face sa zîmbești nu este echivalent cu a spune ca este o glumă.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi dedom'le uite mie mi-a placut. un text care parca aduce un altfel de aer. sint incintat sa cred ca revolta ii face bine autorului, mult mai bine decit contemplarea. si ma refer la binele artistic, nu la altceva
pentru textul : În Irlanda dedeci, nu stiu ce sa spun, elena. toata problema asta cu "reading the fine print", chiar daca in contextul acesta nu este menit sa fie doar un "fine print", este destul de... problematica. pe de-o parte nu sint convins nici ca o astfel de metoda ar asigura mare lucru, asta ca sa nu mai vorbim ca procesul realizarii unui asa "quiz" cere timp si resurse. la urma urmei am putea foarte bine sa re-introducem o etapa de aprobare in ciclul inscrierii dar si asta ar ingreuia procesul si cineva ar trebui sa primesca email-uri si sa verifice seriozitate, chestie care la urma urmei e la fel de precisa ca si timpul probabil. de aceea, principiul meu cred ca va ramine cum ca fiecare este considerat om serios si bine intentionat pina cind ne demonstreaza ca de fapt nu e. eu sint gata sa "iert" pe oricine spune "sorry, n-am stiut, imi pare rau, am sa fiu mai atent data viitoare" decit sa consider pe fiecare un potential calcator de regulament. e posibil sa fiu putin prea idealist. alternativa legalismului excesiv, insa, mi se pare nenaturala. nu ca ce ai propus tu ar fi fost legalism, dar incerc sa echilibrez "costuri" cu "beneficii".
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a IV a dede acord cu ce s-a scris mai sus: prima parte impresioneaza prin cadenta..ultima pare a fi dintr-un alt poem, pierde din energia initiala.
Oricum, mi-a amintit de un roman citit acum citiva ani: Tall Pappies (Loiuse Bagshawe).
Spor!:p
pentru textul : pe tocuri prea înalte deAstăzi este o zi în tristă în orașul meu Ioana, tristă ca Jane Doe a ta. S-au aprins făclii primele frunze căzute. În privința spiritului de paternitate al poetului ți-aș da replica unui cunoscut autor: "Cu tot ce-a scris poetul nu-i patern/ El ca Saturn, copiii și-i mănîncă/ Nici versul ce-a rămas nu e etern/ Chiar dacă va dura o clipă încă". Eu nu sînt prietena ta Ioana, singurul meu prieten, adevărul, ar fi gelos, dar îmi place teribil cum scrii și nu pot să nu-ți spun asta odată și odată . :) și totuși (; .
pentru textul : jane doe deȘtefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deLinea, legenda am citit-o si eu foarte pe scurt, si mi s-a parut mult prea trista; unde mai pui ca samburelui de adevar mi s-a parut ca-i lipseste ceva. Intr-adevar, e nedrept, si am cautat sa redau povestea asa cum am "simtit-o" eu... si adaptata la mai mult, ca de obicei, am incercat sa fac o mica parabola, asa cum ai sesizat si tu, si Dahaar. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, intrucat o astfel de incercare nu am mai facut pana acum. Nici nu se putea ca ochiul tau atat de sensibil la culoare sa nu remarce ce-i cu rosul acela... Dahaar, am "simtit" foarte puternic personajul acesta astazi, cand s-a nascut, cand mi-am permis de fapt sa-l reinventez. Stii, comentariile sunt extrem de utile de obicei sa-ti dai seama unde ar mai trebui sa lucrezi, sau ce anume nu lasi sa se vada din ceea ce ai de spus. Dar uneori, ele te fac sa mergi mai departe si sa iti spui ca se merita. L-ai vazut pe Pierrot asa cum mi l-am dorit. Ce-ar mai fi de spus mai mult decat atat?
pentru textul : Pierrot deBolnav de aceeaşi crudă curiozitate, se amestecaseră în mulţime
- aici ceva nu-i coșer cu verbele.
Se gândea la fântâna pescarilor, la ciuturile pline ochi cu apa care se prăpădea în iarba obraznică, crescută mândră şi grasă în ciuda uscăciunii din jur.
- aici la fel, nu-i clar, ori faci acordul verbului, ori pui o virgula undeva.
Interesant. Se vede că ai o mână sigură. Încă nu-mi dau seama dacă am avut senzația că mă pierd pe text pentru că e un fragment scos din context sau ține de scriere. Voi mai citi câteva fragmente.
Mi-a plăcut pasajul cu dresoarea de șerpi. Mi se pare foarte bine scris.
pentru textul : Şarpele de aramă (XXIX) deUșor modificat ar fi un haiku. 1-al tău are 5/8/5 deci ca număr de silabe nu respectă regulă 2-n-are kireji chiar dacă ai pus semnul acolo 3-n-are kigo 4-face uz de personificare cu drag
pentru textul : apus deadus bunicii. Bunicii vor trai atata timp cat vor fi in mintea, in inima si vorbele noastre...
pentru textul : Bunica detext slab dupa parerea mea. Merlin, pinze de corabie... apoi... vapoare. "-nădejde aveți în Domnul!"???? apoi aproape anecdoticul "printr-o...virgină!" (altfel cum era sa interpretez acele puncte de suspensie..?!) "lantul ancorei sfredeleste (sic!) abisul memoriei". cum poate un lant sa sfredeleasca? si apoi bramburela cu "fecioara platosa" si cu apogeul "sabia cu cinci stele (sic! asta ma duce cu gindul al un hotel sau la o sticla de cine stie ce bautura - numai la sabii nu - ) .. aureolata. hai sa fim seriosi.. unde e poezia si ai vrut sa spui?... sau te pomenesti ca o fi vreo profetie pe care noi muritorii de rind nu avem cum sa o pricepem...
pentru textul : profeții dedacă nu ar avea forma asta de şlagăr probabil că ar putea deveni un crochiu interesant
pentru textul : ROTUND deTrebuia sa lasi si scrisul de pe statuie =)). Remarc si bicicletele, si toiagurile fiecaruia :). Penita pentru idee si munca pe forma.
pentru textul : perpetuum mobile deTextul este oricum intr-o constructie continua, daca pot sa-i spun asa. N-am incercat sa impresionez ori sa o dau in imagini semigretoase. Nici macar horror n-am vrut sa fie. Am vrut doar sa descriu realitatea intr-un mod suprarealist si cat mai sugestiv.
pentru textul : It is possible to die deProbabil cateva pasaje de introspectie s-ar potrivi bine. Mai lucrez la text si sper sa revin cu o varianta mult imbunatatita cat de curand.
Marina, Cu toata stima pe care ti-o port (inca necunoscandu-te personal, desi am impresia ca tu ai ceva de reprosat mie, o fi asa??) spun ca tu chiar "nu stii totul despre chirpici". Si nu vreau sa te tulbur in autosuficienta ta, pentruca e mai bine sa fii linistita, sa crezi in lucrurile in care crezi si sa stii lucrurile pe care le stii. Mai rau e sa le negi pe celelalte, dar asta e deja alta chestiune. Multumesc de lectura, Andu
pentru textul : avon cosmetics dePe mine textul n-a reusit sa "ma tina" pana la sfarsit deoarece, asa cum am mai spus intr-un alt comentariu recent (la un alt autor) eu cand dau de o piatra mare intr-un text ma impiedic si incep sa ma intreb "de ce" indeobste nu gasesc raspuns si renunt la a citi in continuare. In cazul de fata pietroiul l-am intalnit pe la jumatatea textului: "a răspuns ana l-a telefon a zis răgușit că ..." Oricum, pana in puctul respectiv recunosc ma saturasem deja de ana, de tavan de telefon si de igrasie asa ca nu mi-a parut foarte, foarte rau ca n-am citit si restul (si da puteti spune ca am folosit acea eroare gramaticala - ca typo n-are cum sa fie - de nota trei in clasa a patra primara ca pe un fel de scuza...) In concluzie: pentru mine un text plicticos si un autor agramat nu pentru ca e agramat ci pentru ca nu-si corecteaza textul sunand vreun prieten ceva nici macar dupa ce primeste doua penite. Sper sa nu o faci acum maestre ca nu se cuvine. Sarbatori Fericite! Andu
pentru textul : cerul interzis denu-mi place ultimul vers, e chiar nesimțit.
pentru textul : Pe muchie de cuţit deîn rest un super minimalism logic plus bineînțeles un sofism acolo asa, a-la gorun.
Plăcut per ansamblu,
Amdu
te rog sa incadrezi textul unde trebuie
pentru textul : Le diable avec l’aile de carton deda ai dreptate, e prea bla bla baluic minulescian pe acolo
pentru textul : dimineți violet deArhimede spunea „Dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul din loc”... poetul ia un cuvânt și mută Universul ...punctul lui de sprijin e stropul de cerneală ori punctul plin de farmec de deasupra lui ,,I'' zămislind ... mirabile dictus. La căpătâiul nou-născuților se adunau in vremurile vechi ursitorile să profetească destin bun... in apa de la botez, femeile de la tara pun petale de flori, zahar, bănuti ca să fie bogat si pun o pana sa aiba pasul leganat și simtul ritmului. Pun si eu o pana de gâscă din care poetul isi va face condei cu care va urni daca nu Pamantul macar ceva din inertia pământenilor...Succes lui si echipei cu care colaboreaza...
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 dePagini