domnule ion pascal vlad, alias zapada, m-ati impresionat. nu ca barbat, nu ca femeie, ci ca poet! mi-ar dori sa vorbim. id-ul meu il gasiti pe net, daca doriti...

Imaginea din prima strofa nu este una credibila din punct de vedere logic ("turnul de sticla" ce isi afla punctul de pornire in chiar miezul pamantului dar nu-l trancende nu implica defel existenta unui spatiu al privirii, al observatiei... nu cred ca te-ai referit la introspectie)... nici o posibila interpretare spirituala nu cred ca este sustinuta, mai ales in contextul htonian (mijlocul pamantului)/falic (turnul)... aici nu m-ai convins si cred ca de fapt te-ai lasat dusa de o reverie fara insa a putea exprima un tablou coerent. Imi pare buclucasa exprimarea "uneori se aud sunete"... pot sa ma gandesc la faptul ca s-a vrut sugerata imaginea unei potentialitati in sensul ca sunetul reprezinta doar o parte a unui univers care se doreste a fi inteles. Formulari de genul "orologiul din turn", "cheița de aramă", "tangoul serilor de bronz" cred ca nu sunt potrivite pentru a sugera categoria de stari/idei pe care le regasim in textele autoarei. Mie imi pare un poem slab si prea descriptiv cu un titlu nepotrivit. Poate ca ar trebui rescris mai cu nerv.

Ela despre risipa de culori a iernii... Femeia, strania femeie ascunsă în spatele iernii. Ascunsă de iarnă. Pelicula de zăpadă, de rece și de frig, ca voal și prag dincolo de care sunteți voi. Așa cum la gura sobei iarna este frumoasă, așa cum ninsoare sub soare îmbată gândul, la fel alba femeie de iarnă mângâie, acoperă și încântă. Așa cum ceaiul fierbinte este promisiunea de rai a unui îngheț năucitor. Dar acolo, în vârful degetelor înghețate, în respirația înfiptă în plămâni cu pumnale de viscol, aproape că e mai bine fără iarnă.

și acum, serios vorbind, mulțumesc Doina, mulțumesc Alina, mulțumesc Vlad. cred că am să scriu curînd ceva despre natura stranie a prieteniei.

"La mulți ani" și "Sărbători fericite". personal, aș dori ca situl să spargă, în sfârșit, gheața (ori greața?) creată între diferitele condeie (care scriu in vers alb, clasic, elitistic, profund sau mai puțin profund). nu, românul nu s-a născut poet, toți învățăm și ne străduim spre mai bine... eu țin să mulțumesc pentru acest forum.

Alexandra, poemul este destul de slab, ai primit câteva observații foarte la obiect, mai ales de la Maria(na)... nicidecum experimente de genul acesta ar trebui să ne facă pe noi, cititorii, imediat, să picăm în vreun extaz.
Sfatul meu este să scurtezi discursul, să esențializezi... apoi poate vei reuși să te exprimi mai prolific. Este plină poezia contemporană de poeți prolifici (vezi Ancuța Leonard, Emilian Pal, etc etc) și care confundă poezia cu abundența de cuvinte, unul prin metafore și comparații care ar putea face obiectul guiness book of records iar altul cu logoreea sentimentalistă și elitistă, ziaristică, pentru că în România, nu-i așa, jurnaliștii știu cel mai bine.
În rest, spor la viață și la scris! (cât încă nu e înregistrat la orda)

Andu, îmi dezamăgești așteptările. Mai încearcă...

Nu sunt un fan al produselor Avon, ci Amway, deci imi permit sa nu fiu incantata si sa critic textul. Iata un "vers" ce schioapata sub multe aspecte: "și mă gândesc mai există, nu-i așa?" E nevoie de maiestrie pentru a utiliza verbul "a gandi" in poezie. Uite un citat din Eminescu: "- Cum? Când lumea mi-e deschisa, a privi gandesti ca pot Ca intreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?" Si de ce nu "și gândesc ca mai există, nu-i așa?" si de ce semn de intrebare aici si nu la sfarsitul textului ca sa nu imi dea impresia ca lipseste subiectul si... ce vrea de fapt sa imi spuna acest "vers" de sine statator? Si de ce nu "clipe ce explodeaza"? Si chiar aveai nevoie de "ca" in "ca o exonerare". Si si si... Si gandesc ca mai ai de lucru la acest text daca vrei sa isi merite penita. S-auzim de bine!

Paul,

„este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!”
Paul Blaj

Televizorul, care ne-a înnebunit pe toţi, mi-a atras atenţia asupra unui anunţ al Ambasadei Ruse (se regăseşte la http://www.romania.mid.ru/actual_rom.htm), anunţ de care nu ştiam până acum. El m-a scos din «cămaşa de forţă» şi m-a convins definitiv să aleg, cu orice risc, Europa şi NATO şi nu Rusia. Şi m-a lecuit de „o naivitate (de a fi) naţionalist într-o manieră moderată”. Şi îmi mai aduc aminte (lucru pe care în nebunia de azi îl uitasem) de cele spuse de ministrului nostru actual de Externe, prof. Marga, care afirma la audierile din Parlament înainte de numire, că (citez din memorie) trebuie să ne apropiem de Rusia, Papa şi Putin fiind singurii oameni importanţi ai planetei. Acum nu mai e vorba de Băsescu sau Antonescu. E vorba de ceva infinit mai periculos pentru noi.

Şi acum, anunţul.

„Recepţia la Ambasada Rusiei în România cu ocazia Zilei Naţionale a Federaţiei Ruse
Pe data de 14 iunie 2012 E.S. O.S.Malghinov, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România a organizat la Ambasada recepţia cu prilejul sărbătorii naţionale – Ziua Rusiei.
Dl. V. Ponta, Prim-ministru al României era principalul invitat la acest eveniment. De asemenea au fost prezenţi şi înalţii reprezentanţi ai Administraţiei Prezidenţiale a României, Aparatului Guvernului, Parlamentului României, precum şi ai MAE, Ministerului Apărării Naţionale şi altor minestere şi instituţii. La recepţie au participat şi veteranii războiului, Preşedintele Academiei de Ştiinţe ale României, oamenii de ştiinţă, artă şi cultură, precum şi reprezentanţii cercurilor de afaceri, corpului diplomatic, conaţionalii şi prieteni ai Rusiei, jurnalişti.
Au fost intonate Imnurile Rusiei şi al României, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Rusiei în România Dl. O.S.Malghinov, şi Dl. V.Ponta, Prim-ministru al României, adresându-se oaspeţilor.
Dl. O.S.Malghinov a menţionat că Ziua Rusiei este cea mai recentă sărbătoare de stat de 12 iunie 1990 când Sovietul Suprem al RSFSR a adoptat Declaraţia cu privire la suveranitatea de stat. Acest document a pus bazele moderne a statalităţii ruse, a stabilit direcţii cheie de dezvoltare a Rusiei contemporane, a marcat succesiunea generaţiilor, a tras linie sub contradicţiile de clasă şi cele civice.

Obiectivele politicii noastre externe continuă să aibă un caracter strategic, şi nu de conjunctură. Principalele priorităţi rămân pragmatismul, deschiderea, multivectorialitatea, promovarea consecventă a intereselor noastre în lumea policentrică în curs de formare. Rusia urmăreşte întărirea securităţii la nivel mondial, renunţarea la confruntare, contracararea eficientă a proliferării armelor nucleare, a terorismului, ameninţării drogurilor, creşterea eficienţei acţiunilor colective convenite, bazate pe inviolabilitatea normelor fundamentale ale dreptului internaţional, în primul rând Carta ONU. Federaţia Rusă se pronunţă pentru construirea unei asemenea arhitecturi moderne de securitate şi stabilitate, unde fiecare membru al comunităţii internaţionale să se simtă confortabil, fiind sigur că celelalte state nu-şi vor construi capacităţi de apărare subminând securitatea vecinilor şi a partenerilor lor.
Rusia este deschisă unei cooperări amicale strânse şi multilaterale cu România. Acum ne concentrăm pe viitor, ne străduim să elaborăm o agendă pozitivă, printre priorităţile căreia se află şi completarea cunoştinţelor insuficiente despre ţările noastre la generaţiile tinere de români şi ruşi, depăşirea stereotipurilor şi divergenţelor, elaborarea unui program de măsuri concrete şi punerea lor planificată în aplicare. Rezultatul tuturor acestor eforturi va fi cu siguranţă şi intensificarea dialogului dintre ţările noastre. Noi credem că a venit timpul ca Rusia şi România - două ţări puternice, având interese în regiunea Mării Negre, să-şi intensifice eforturile de a construi relaţii moderne, independente, care să se bazeze pe priorităţile reale naţionale ale ambelor ţări.
Prim-ministrul V.Ponta a transmis cele mai sincere felicitări Federaţiei Ruse şi poporului rus, exprimând o dorinţă sinceră de a dezvolta relaţii şi cooperare intre România şi Rusia. A subliniat că prezenţa lui în Ambasada nu este doar un gest de curtoazie şi un mesaj asumat menit să arate dorinţa Guvernului României că relaţii dintre România şi Federaţia Rusă să meargă pe un drum pozitiv în viitor. Dl. Ponta a zis că face parte dintr-o generaţie de politicieni care se uită foarte mult în viitor şi foarte puţin în trecut. A exprimat convingerea că prin dialog şi încredere România şi Federaţia Rusă pot să aibă o colaborare politică şi economică mult mai bună decât până în prezent. Dl. Prim-ministru a înaintat Federaţiei Ruse cele mai bune gânduri şi cele mai bune urări pentru viitor, exprimând speranţa că în viitor înalţi reprezentanţi ai României să fie mereu prezenţi la evenimente importante pentru Federaţia Rusă.
Au fost exprimate cele mai bune gânduri în ceea ce priveşte Rusia şi dezvoltare în continuare a relaţiilor ruso-române spre binele popoarelor celor două ţări prieteneşti.
Recepţia s-a desfăşurat într-o atmosferă de prietenie.”

Interesante prelucrarile, Vlad. Am vazut si pe blogul tau ca te pricepi. Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare. Folosesc un Canon EOS 100D fara pretentii mari, un DSLR entry-level. Am postat pe cateva site-uri de fotografie 'artistica'. La prelucrari nu ma pricep, asa ca am preferat sa includ fotografiile ca atare (doar cu un minimum de retusari). Pentru editia tiparita am folosit hartie groasa, cretata si imprimare de calitate 'inalta'. Au iesit bine (cel putin asa spun si altii care au vazut cartea tiparita).

Burta nu poate fi ”lipită de stern” (v. primul rând). Gândiți-vă la locația biologică a celor două părți anatomice.

Nu construiți corect acuzativul: probabil doriți să spuneți ”PE care o așteptase atâta” (par. 4).

Ori paragraf, ori aliniat, decideți-vă.

Nu cred că vreun calmant se injectează în mușchi, dar poate mă înșel aici.

Nu e corect ”permanent nu-şi înghiţea medicamentele”. Eventual ”niciodată nu-și...”

”i-au ticsit ÎN viață” nu merge (a ticsi înseamnă a umple până la refuz)

Nu v-ar strica deloc să folosiți inițiale majuscule. În primul rând deoarece așa se scrie decent o proză, sau măcar în cazul numelor proprii că așa zice gramatica elementară. Valoarea este cea care impune licența de scriitor și nu invers.

ș.a.m.d.

erata: sufletul, nu...sufleul. :)

Adrian, extraordinar de facile este un oximoron. şi nu agreez cu el.

Virgil, am zis că voi reveni pe text, nu mă suprasolicita! şi ce ai tu împotrivă dacă eu vreau să mor toamna? şi să fiu îngropat in vie? Eminescu voia să fie pus la malul mării. Fiecare cu chichiţa lui!

Vă mulţumesc pentru feed back.

Sunt câteva imagini foarte puternice aici, dar este necesară, cred, o îndepărtare de poem și o revenire când vei simți că o poți privi și cu un ochi critic, pentru a sesiza balastul inutil al acestei istorii atât de frumoase. Altfel spus, este sensibilă fără a fi dulceagă, este adâncă fără a epata. Încearcă să elimini toate tendințele de "poetizare" excesivă și... cred eu că va fi încă și mai deosebită. Doar câteva exemple de "asta nu", din perspectiva mea: "cerurile În care obișnuiai să îngropi adâncurile" (cerurile susținute, da; adâncurile îngropate în ceruri, nu - prea uzitat, facil ca și continuare logică etc); "Să te slăvesc, să te cânt, să te rog, să te chem, Fiindcă știai că oamenii te caută în pietre." (prea mult, prea mult, puteai descoperi un singur cuvânt care să le spună frust pe toate; iar cauzala e supralicitată aici, deși ideea e frumoasă); "am tăiat-o, am rupt-o, am ucis-o" (din nou tentația repetiției care nu aduce nimic nou decât exces de lirism)... ș.a.m.d. Cred că ai o imagine despre ce am vrut să spun.