stii ce ar schimba esential poemul, fara sa-l schimbe, de fapt? inlocuirea primului vers "dragostea" cu "iubirea" care are un spectru urias. foarte frumos poemul. congrat
,,și se face brusc crăciun
îți vine să îți intri în propriul pîntec
să te cuibărești printre mațe calde și coaste să asculți
la nesfîrșit
o noapte preasfințită"
M-a durut acest poem cu universul lui rotund si simplu. Atât de bine ai surprins o realitate dură si modul de a găsi un refugiu pentru ,,noaptea preasfinţită". Felicit si evidentiez.
Să fie lumină pe orice coridor! Si crăciunul crăciun! :)
Și ai reușit, Shappire, să faci asta. O lume pestriță s-ar arăta cu adevăratele ei valențe. Simt o încelștare în textul tău, o formă de a strînge palma spre a închide acolo ceva ce se știe că e efemer. "Uneori te ating și sunt tentată să îți spun farmece în ureche de parcă aș bănui că se afla altcineva dincolo de noi." - uite aici eu regăsesc o idee interesantă. Cine se află dincolo de noi, în spatele măștilor?
Un poem frumos, foarte bine ritmat (inclusiv ca succesiune a ideilor), într-un crescendo sugestiv, topit într-o generalizare conclusivă, retezată scurt, în final. Dar se mai poate tăia (până la os) chiar în acest text. De pildă: al doilea "uneori" din primul vers şi "al unei energii necunoscute" (care mi se pare cam abstract), din versul al optulea. În plus, mie simţul muzical îmi cere "s-o aştepţi", în ante-antepenultimul vers.
Însă şi aşa, textul mi se pare notabil.
draga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
Seara bună!
mă măgulești snowdon king. nu știam că te am de fan. dar e măgulitor să știi că cineva îți urmărește persoana, gestica, timbrul vocii. ohohooo! ai grijă cu declarații din astea că lumea mai intră și la bănuieli. anyway, mă măgulești. și ce este rău în a avea fun? deși nu îmi imaginez să fi spus asta. dar dacă mi-o poți arăta într-o înregistrare mai vorbim. în orice caz, de unde știi tu că răspunsul acela este exhaustiv? de ce ar trebui să fiu exhibiționist (ca tine probabil) și să îmi flutur plîngăcios tot interiorul meu înaintea unui auditoriu? chestia asta cu ridicatul fustelor (care văd că pe tine te pasionează) mie îmi repugnă. mi se pare absurd să îmi pretinzi să am aceleași preferințe dubioase pentru „destăinuiri grandomaniacale” precum ionuț caragea. ceea ce mă miră este faptul că nu îți dai seama că mai toată lumea rîde (și rîdea și la val david) privind acest comportament la tine. dar dacă ții cu tot dinadinsul să fii clown e ok pentru mine. dar nu te amăgi că oamenii te-ar privi ca pe un fel de geniu neînțeles. asta dacă vrei să locuiești în mijlocul realității și nu într-o fantasmagorie pe care cu grație ți-o imaginezi. cînd mi-am lansat volumul la cluj și la iași am spus poate ceva mai mult. oricum la val david nu mă aflam între prieteni. iar eu, probabil este deja evident, nu mă deschid între străini.
mă măgulești cu siguranță și cînd mă compari cu sorescu, eminescu, corbu, cărtărescu sau buchovski. chiar dacă sub o formă paternal-dojenitoare, alăturarea îmi face cinste dar nu o iau în serios. sînt convins că sînt destui care abia așteaptă acum să facă mișto despre acest lucru.
apreciez, așa cum am spus, interesul tău pentru „opera” mea. dar există și persoane ceva mai calificate care și-au exprimat opinia. și, by the way, nu le-am cumpărat-o. dar îți spun deschis, nu mă prea afectează. am mai spus-o, nu sînt poet. iar motivele pentru care scriu sînt foarte personale (dacă poate fi folosit superlativul..). dincolo de unde îți este ție îngăduit să o faci pe paparazzo.
Am citit al cincilea nesomn acum câteva zile și am revenit. După ce am citit încă o dată ceea ce m-a făcut să revin ("Oare poate o pasăre să își aducă înapoi cîntecul sau o pădure foșnetele?"), mi-am amintit că, într-o după-amiază, trecând prin centru la o oră mai liniștită, un rotocol de păsări cântătoare mi-a atras atenția pe deasupra copacilor și-mi păru rău că nu știam ce nume poartă.
Un text remarcabil. Mai întâi prin "subiect", prin "poveste". Apoi prin sentiment, prin durerea reţinută, prin sugestia reverberării în timp a unei trăiri. Şi în al treilea rand, prin "stil", prin ingeniozitatea (ascunsă) a selectării unor imagini secventiale ce par aleatorii, dar comunică la nivelul întregului: zăpada pe frunzele palmierilor, mirosul de leoaică, frunza de arţar...Poate cu o singură disonanţă, epitetul "straniu"..."un miros straniu de leoaică în părul tău"...E nevoie acolo de un epitet, dar parcă nu ăsta...Mi-a venit chiar acum în gând unul, dar nu-mi place să propun, mă limitez la a face câte-o observatie.
Nu uita de promisiune, Virgil!
există momente din zi care par friguroase. când te zgribulești într-un gând ca într-o scorbură. sau momente care încetinesc precum mașinile lăsând un suspans ori chemând întrebări. unele din acestea rămân înnegurate, bentale și abia percepute după ce nu mai sunt. dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă. și, câteodată, vine un om frumos, se uită în tine printre cuvinte, scoate aurul și te lasă sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior. cred că atunci, dar și pe viitor, frumusețea va urma cuvintele blânde, binevoitoare ca o trenă la suflet. îți mulțumesc, Mariana!
câteva virgule ici-colo, pe la vocative mai ales. (ești un om cu frică de Dumnezeu, Dumitre!)
un treacă-meargă de corectat puțin, lipsește un a.
Înțeleg că avem doi profesori universitari în poveste, dar restul sunt oameni de la sat, aș regionaliza un pic dialogurile.
de exemplu, - Bată-l Dumnezeu să-l bată! - parcă-i prea literar Dumnezeul ăsta pentru un om de la țară.
În povestire, utilizați ca și narator un discurs literar, apoi integrați "ulcică". Poate s-ar acorda mai bine un narator din viața satului sau utilizarea unui "pahar" sau "cană" în loc.
Oricum, dincolo de aceste observații care pot fi subiective, textul are același iz pe care il au toate cele scrise de dumneavoatră. Sunt subiecte pe care eu nu le agreez în mod special pentru că mi se par învechite, scrise și răscrise, cum e viața la sat, dar scriitura dumneavoastră m-a făcut să le citesc cu plăcere. :)
mi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
Interesanta poezie... reusesti sa acumulezi extrem de multa tensiune in aceasta alcatuire aparent firava iar melanjul cuvantului cu fotografia mi se pare foarte reusit. Daca nu ai fi revelat finalul ar fi fost aproape magic :) Bine ai venit.
interesantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
O părere echilibrată, analiză sinceră prin prisma proprie. Da, un subiect ce abia a fost început aici. Vor mai curge rîuri de cerneală de acum. Apreciez abordarea.
multumesc Aranca Actaeon, la primul nu renunt dar la al doilea da. asa ca sa nu zici ca nu stiu sa fac un compromis. de fapt nu imi place sonoritatea lui "ci si" din ultimele doua rinduri. probabil ca la o analiza mai atenta as mai face unele permutari acolo precum "printre cruci ratacit", etc deocamdata insa ramine asa
Multe dintre ceea cele ce se scriu acum sunt, în general, poeme-proză, prozo-poeme sau, uneori, (pseudo)eseuri în care se amestecă toate cele. Și acest lucru se întâmpla nu numai în literatură ci și în știință, filosofie, etc.. Și e bine. Prea ne-am obișnuit cu ideea că trebuie să ne "fragmentăm" (cartezian). Ca și când "personalitatea" ar putea fi ruptă în bucățile "specializate" care să emită idei "clare și distincte". Cel mult pot exista în una și aceiai "persoană" mai multe "personalități". Dar, pe unde undeva, în adânc, și ele se interpătrund și se aglutinează. Chiar dacă, uneori, intră în conflicte aparent drastice, la limită frizând patologicul. Toată problema este ca această dizarmonie, când apare, să decină "armonică" pentru a putea fi comunicată. "Scăpând" astfel de ea. Dar, punct. "Proza" de față (ca și altele ale aceluiași autor) este un "prozo-poem". Reușit (după opinia mea). Micile imperfecțiuni (unele semnalate de Solomon) pot fi ușor îndreptate. În plus, textul mai îndeplinește încă o condiție cerută de publicarea "on-line": este scurt (nimeini nu citește pe display romane fluviu). Dar consitent.
și tot holbându-mă la zădărnicia poemului, am schimbat și terra, că era clișeu...
nu prea am multe de comentat la intervenția ta, pentru care îți mulțumesc, Marga! dar ești perceptivă rău:) chiar la Lacustrișoara lui Bacovel?:) dacă e doar lac de unghii?:)
uite bag aici ce am găsit pe net referitor la poante/ ponturi:
POÁNT//Ă2 ~e f. 1) Poziție de bază în baletul clasic, executată de balerine, constând în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor. 2) Vârf tare al pantofilor de balet. /
mi-a placut prin constructie si bineinteles prin continut, cred ca eul poetic se dezvaluie cel mai bine atunci cand scriem despre altii, nu, nu e o utopie Alma, pe socoteala altora nu putem abera :) strofa a treia este de o delicateta si de un ludic incantator!
lalin, cred ca cel mai interesant este sa scrii "banalitati" si sa iasa poezie. nu neaparat din fuga dupa imagini socante cum fac altii. si uite ca lui Djamal chiar ii iese "poezie" scriind simplu si nu simplist. Este doar o parere.
Vio, te rog să-mi permiți să îți spun că, atunci când te apuci să așterni pe hârtie (fie ea virtuală sau nu) ceva trebuie să faci o pauză de respirație. Ce este o pauză de respirație? Sunt mulți care să-ți răspundă la această întrebare, nu voi fi eu aceea care să o fac și nu aici.
Apoi vei scrie din ce în ce mai bine, crede-mă pe cuvânt.
Margas
iata ca mcdonaldizarea societatii, in asteptarea sarbatorilor, poate fi una destul de acceptabila. lumea in care traim isi are frumusetea ei. imi plac mai mult din partea a doua delicatetea si izul de ataraxie, ca mirosul de julfă
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
stii ce ar schimba esential poemul, fara sa-l schimbe, de fapt? inlocuirea primului vers "dragostea" cu "iubirea" care are un spectru urias. foarte frumos poemul. congrat
pentru textul : cu cărțile pe piept de,,și se face brusc crăciun
îți vine să îți intri în propriul pîntec
să te cuibărești printre mațe calde și coaste să asculți
la nesfîrșit
o noapte preasfințită"
M-a durut acest poem cu universul lui rotund si simplu. Atât de bine ai surprins o realitate dură si modul de a găsi un refugiu pentru ,,noaptea preasfinţită". Felicit si evidentiez.
pentru textul : o noapte preasfințită deSă fie lumină pe orice coridor! Si crăciunul crăciun! :)
Și ai reușit, Shappire, să faci asta. O lume pestriță s-ar arăta cu adevăratele ei valențe. Simt o încelștare în textul tău, o formă de a strînge palma spre a închide acolo ceva ce se știe că e efemer. "Uneori te ating și sunt tentată să îți spun farmece în ureche de parcă aș bănui că se afla altcineva dincolo de noi." - uite aici eu regăsesc o idee interesantă. Cine se află dincolo de noi, în spatele măștilor?
pentru textul : Bal mascat deîntr-adevăr, nespus de multă liniște la horăicioara. mă bucur mult! s-avem lumină, prietene!
pentru textul : ... deUn poem frumos, foarte bine ritmat (inclusiv ca succesiune a ideilor), într-un crescendo sugestiv, topit într-o generalizare conclusivă, retezată scurt, în final. Dar se mai poate tăia (până la os) chiar în acest text. De pildă: al doilea "uneori" din primul vers şi "al unei energii necunoscute" (care mi se pare cam abstract), din versul al optulea. În plus, mie simţul muzical îmi cere "s-o aştepţi", în ante-antepenultimul vers.
pentru textul : uneori deÎnsă şi aşa, textul mi se pare notabil.
draga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...
pentru textul : Stare de extaz dede dragul aspectului nu cred ca e necesar sa introduci locul si data
pentru textul : toamnă deBună seara!
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
pentru textul : atât, până îmi vor îngheța mâinile deSeara bună!
Mulţumesc de trecere!
pentru textul : O coborâre demă măgulești snowdon king. nu știam că te am de fan. dar e măgulitor să știi că cineva îți urmărește persoana, gestica, timbrul vocii. ohohooo! ai grijă cu declarații din astea că lumea mai intră și la bănuieli. anyway, mă măgulești. și ce este rău în a avea fun? deși nu îmi imaginez să fi spus asta. dar dacă mi-o poți arăta într-o înregistrare mai vorbim. în orice caz, de unde știi tu că răspunsul acela este exhaustiv? de ce ar trebui să fiu exhibiționist (ca tine probabil) și să îmi flutur plîngăcios tot interiorul meu înaintea unui auditoriu? chestia asta cu ridicatul fustelor (care văd că pe tine te pasionează) mie îmi repugnă. mi se pare absurd să îmi pretinzi să am aceleași preferințe dubioase pentru „destăinuiri grandomaniacale” precum ionuț caragea. ceea ce mă miră este faptul că nu îți dai seama că mai toată lumea rîde (și rîdea și la val david) privind acest comportament la tine. dar dacă ții cu tot dinadinsul să fii clown e ok pentru mine. dar nu te amăgi că oamenii te-ar privi ca pe un fel de geniu neînțeles. asta dacă vrei să locuiești în mijlocul realității și nu într-o fantasmagorie pe care cu grație ți-o imaginezi. cînd mi-am lansat volumul la cluj și la iași am spus poate ceva mai mult. oricum la val david nu mă aflam între prieteni. iar eu, probabil este deja evident, nu mă deschid între străini.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit demă măgulești cu siguranță și cînd mă compari cu sorescu, eminescu, corbu, cărtărescu sau buchovski. chiar dacă sub o formă paternal-dojenitoare, alăturarea îmi face cinste dar nu o iau în serios. sînt convins că sînt destui care abia așteaptă acum să facă mișto despre acest lucru.
apreciez, așa cum am spus, interesul tău pentru „opera” mea. dar există și persoane ceva mai calificate care și-au exprimat opinia. și, by the way, nu le-am cumpărat-o. dar îți spun deschis, nu mă prea afectează. am mai spus-o, nu sînt poet. iar motivele pentru care scriu sînt foarte personale (dacă poate fi folosit superlativul..). dincolo de unde îți este ție îngăduit să o faci pe paparazzo.
Am citit al cincilea nesomn acum câteva zile și am revenit. După ce am citit încă o dată ceea ce m-a făcut să revin ("Oare poate o pasăre să își aducă înapoi cîntecul sau o pădure foșnetele?"), mi-am amintit că, într-o după-amiază, trecând prin centru la o oră mai liniștită, un rotocol de păsări cântătoare mi-a atras atenția pe deasupra copacilor și-mi păru rău că nu știam ce nume poartă.
pentru textul : jurnal de nesomn V deUn text remarcabil. Mai întâi prin "subiect", prin "poveste". Apoi prin sentiment, prin durerea reţinută, prin sugestia reverberării în timp a unei trăiri. Şi în al treilea rand, prin "stil", prin ingeniozitatea (ascunsă) a selectării unor imagini secventiale ce par aleatorii, dar comunică la nivelul întregului: zăpada pe frunzele palmierilor, mirosul de leoaică, frunza de arţar...Poate cu o singură disonanţă, epitetul "straniu"..."un miros straniu de leoaică în părul tău"...E nevoie acolo de un epitet, dar parcă nu ăsta...Mi-a venit chiar acum în gând unul, dar nu-mi place să propun, mă limitez la a face câte-o observatie.
pentru textul : french kiss vegetal deNu uita de promisiune, Virgil!
există momente din zi care par friguroase. când te zgribulești într-un gând ca într-o scorbură. sau momente care încetinesc precum mașinile lăsând un suspans ori chemând întrebări. unele din acestea rămân înnegurate, bentale și abia percepute după ce nu mai sunt. dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă. și, câteodată, vine un om frumos, se uită în tine printre cuvinte, scoate aurul și te lasă sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior. cred că atunci, dar și pe viitor, frumusețea va urma cuvintele blânde, binevoitoare ca o trenă la suflet. îți mulțumesc, Mariana!
pentru textul : ziua îmbătrâniților decâteva virgule ici-colo, pe la vocative mai ales. (ești un om cu frică de Dumnezeu, Dumitre!)
un treacă-meargă de corectat puțin, lipsește un a.
Înțeleg că avem doi profesori universitari în poveste, dar restul sunt oameni de la sat, aș regionaliza un pic dialogurile.
de exemplu, - Bată-l Dumnezeu să-l bată! - parcă-i prea literar Dumnezeul ăsta pentru un om de la țară.
În povestire, utilizați ca și narator un discurs literar, apoi integrați "ulcică". Poate s-ar acorda mai bine un narator din viața satului sau utilizarea unui "pahar" sau "cană" în loc.
Oricum, dincolo de aceste observații care pot fi subiective, textul are același iz pe care il au toate cele scrise de dumneavoatră. Sunt subiecte pe care eu nu le agreez în mod special pentru că mi se par învechite, scrise și răscrise, cum e viața la sat, dar scriitura dumneavoastră m-a făcut să le citesc cu plăcere. :)
Vă urez succes în continuare!
pentru textul : Aproapelui cu ură 18 demi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
pentru textul : M de la mag deVezi pe poezie.ro andrei ruse cauta pe google
pentru textul : Umbra. deai acolo manifest impotriva cuvantului curva si mai ai si poezia madona.
Interesanta poezie... reusesti sa acumulezi extrem de multa tensiune in aceasta alcatuire aparent firava iar melanjul cuvantului cu fotografia mi se pare foarte reusit. Daca nu ai fi revelat finalul ar fi fost aproape magic :) Bine ai venit.
pentru textul : Lumina deinteresantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
pentru textul : slăbiciuni și realități deO părere echilibrată, analiză sinceră prin prisma proprie. Da, un subiect ce abia a fost început aici. Vor mai curge rîuri de cerneală de acum. Apreciez abordarea.
pentru textul : Adrian Păunescu - un poet liber deCristina,
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas demultumesc ca mi-ai venit in ajutor cu postarea copertii, un gest de mare noblete!
multumesc Aranca Actaeon, la primul nu renunt dar la al doilea da. asa ca sa nu zici ca nu stiu sa fac un compromis. de fapt nu imi place sonoritatea lui "ci si" din ultimele doua rinduri. probabil ca la o analiza mai atenta as mai face unele permutari acolo precum "printre cruci ratacit", etc deocamdata insa ramine asa
pentru textul : teofilia de...e pur si muove:)! (sa ma corecteze deștepții la spelling)
pentru textul : cromozomii de fier deMulte dintre ceea cele ce se scriu acum sunt, în general, poeme-proză, prozo-poeme sau, uneori, (pseudo)eseuri în care se amestecă toate cele. Și acest lucru se întâmpla nu numai în literatură ci și în știință, filosofie, etc.. Și e bine. Prea ne-am obișnuit cu ideea că trebuie să ne "fragmentăm" (cartezian). Ca și când "personalitatea" ar putea fi ruptă în bucățile "specializate" care să emită idei "clare și distincte". Cel mult pot exista în una și aceiai "persoană" mai multe "personalități". Dar, pe unde undeva, în adânc, și ele se interpătrund și se aglutinează. Chiar dacă, uneori, intră în conflicte aparent drastice, la limită frizând patologicul. Toată problema este ca această dizarmonie, când apare, să decină "armonică" pentru a putea fi comunicată. "Scăpând" astfel de ea. Dar, punct. "Proza" de față (ca și altele ale aceluiași autor) este un "prozo-poem". Reușit (după opinia mea). Micile imperfecțiuni (unele semnalate de Solomon) pot fi ușor îndreptate. În plus, textul mai îndeplinește încă o condiție cerută de publicarea "on-line": este scurt (nimeini nu citește pe display romane fluviu). Dar consitent.
pentru textul : at least we tried deși tot holbându-mă la zădărnicia poemului, am schimbat și terra, că era clișeu...
nu prea am multe de comentat la intervenția ta, pentru care îți mulțumesc, Marga! dar ești perceptivă rău:) chiar la Lacustrișoara lui Bacovel?:) dacă e doar lac de unghii?:)
uite bag aici ce am găsit pe net referitor la poante/ ponturi:
POÁNT//Ă2 ~e f. 1) Poziție de bază în baletul clasic, executată de balerine, constând în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor. 2) Vârf tare al pantofilor de balet. /
pentru textul : lângă martie era un lac deso, you are wrong:) hi hi!
mi-a placut prin constructie si bineinteles prin continut, cred ca eul poetic se dezvaluie cel mai bine atunci cand scriem despre altii, nu, nu e o utopie Alma, pe socoteala altora nu putem abera :) strofa a treia este de o delicateta si de un ludic incantator!
pentru textul : când îngerul își imaginează delalin, cred ca cel mai interesant este sa scrii "banalitati" si sa iasa poezie. nu neaparat din fuga dupa imagini socante cum fac altii. si uite ca lui Djamal chiar ii iese "poezie" scriind simplu si nu simplist. Este doar o parere.
pentru textul : Nada deNu am reproşuri în ceea ce priveşte traducerea, dar eu în ultima strofă aş fi tradus un pic mai ad-literam:
"în timp ce cruda iubire mă cuprinse fără milă
pentru textul : Sonet III de Pablo Neruda depână când, străpungându-mă cu săbii şi spini,
deschise-n a mea inimă un drum ce arde."
Vio, te rog să-mi permiți să îți spun că, atunci când te apuci să așterni pe hârtie (fie ea virtuală sau nu) ceva trebuie să faci o pauză de respirație. Ce este o pauză de respirație? Sunt mulți care să-ți răspundă la această întrebare, nu voi fi eu aceea care să o fac și nu aici.
pentru textul : jurnalul meu deApoi vei scrie din ce în ce mai bine, crede-mă pe cuvânt.
Margas
iata ca mcdonaldizarea societatii, in asteptarea sarbatorilor, poate fi una destul de acceptabila. lumea in care traim isi are frumusetea ei. imi plac mai mult din partea a doua delicatetea si izul de ataraxie, ca mirosul de julfă
pentru textul : i’m lovin’it dede ce atit pesimism?
pentru textul : Areopagul dePagini