Sapphire... bine punctat... desi daca am fi la un cenaclu adevarat un lector nelamurit ar putea desigur intreba autoarea cu privire la un fragment din creatia supusa analizei. Ideea e ca nu toata lumea scrie diwan ori ceva similar de aceea nu mereu exista nevoia "cheilor" pentru ca textul exista doar pe un singur nivel de interpretare. De exemplu acest text mi se pare unul bun, in acelasi registru tematic cu care autoarea ne-a obisnuit deja, insa de aceasta data avem de-a face cu un intreg, relativ inchegat si cu o atmosfera deosebita. Nu ma prea impac cu "ontologia înecaților din dragoste"... cunoscand semnificatia termenilor ma gandesc ca ar fi fost mai potrivit sa utilizezi poate gnoseologia, axiologia etc Interesanta formularea "la capătul penumbrelor" dar cred ca e putin fortata pentru ca in real exista o granita insesizabila de catre ochiul omenesc intre partea luminoasa si aria umbrei. Miroase frumos poezia ta... ma gandesc insa ca pe cat sunt de frumoase frunzele leandrului pe atat sunt de toxice.
textul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
nu pot să nu remarc un text deosebit. acum cind sint absolut ametit de lucruri mult mai tehnice si mai pragmatice decit poezia recunosc ca versurile astea mi-au facut bine cam cu iti face bine aerul tare al iernii cind esti epuizat de febra. atrag atentia in mod deosebit asupra versurilor: „nu mai sunt, te privesc întâi cu coada ochiului, apoi cu coarnele ochiului și mai apoi cu limbile lui căprui, spatele tău ca o fereastră ni se aprind luminițele, împreunați, suntem o boltă de stele și te nasc și mă naști” foarte frumos
Din motive obiective, cenaclul se amână pentru 22 decembrie, ora 16.
Dacă reuşim să ne adunăm atunci, vom fi prima generaţie de poeţi post-apocaliptici :)
multumesc, Mircea. Din comentariul tau, da-mi voie si mie sa retin cuvantul "impletire". Fiindca el este cheia citirii cestui text. :) tot cu prietenie, Adriana
sacadat, în ritm de bolero, "lăsând deoparte pământul" - ce-mi place lucrul ăsta. păi muzica este ceva aproape ireal. nu ştiu ce m-aş/ ne-am face fără ea!
dacă ţie îţi pare timpul obez, mie mi se pare că se contractă în acel bob de orez şi totul se duce, se duce...
Te rog să reîncadrezi la secțiunea „Artă”, subsecțiunea „video & cinema”.
Se recomandă ca și în video-poeme să se utilizeze diacriticile.
Întrebare: tu ești autorul acestui material? În caz contrar, lucrurile se schimbă. Te rog să recitești cu atenție Regulamentul Hermeneia.
Iateresant text, prin contrapondere cu „Pustiul” lui Djamal. Ibn ’Arabi, că tot a venit vorba de el, mai spune: „Dumnezeu a făcut să se deschidă o spărtură….El mi-a spus:«Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu ți-o mai poți distinge»….El mi-a zis: «Aceasta e propria Mea lumină. Nimeni altcineva, în afară de mine nu poate vedea înlăuntrul ei»” . Ori, în textul de față este vorba de „întunericul” demonic al reflexiei luminii în vălul care-l ascunde pe Creator, devenit „oglindă”. Reflexie care încearcă, fantasmagoric, să „re-creze” , utilizȃnd valențele cele mai penetrante cele ale unei afectivități legate de tȃnjurea contrariul/lipsei celei/celui de care ai fost despărțit(ă). Căci: „un contur străpuns de absențe pe care și-l leapădă în jăratic împielițând fantasme sorb cu nesaț sângele negru al nopții miros florile nedăruite le ascult căderea sunetul viorii zdrobite de caldarîm scrâșnit demonic”, ca să se încheie cu super-luciditatea inutilității unei astfel de „re-creații”: „al unui final apter”, pus de autor într-o clipă într-adevăr inspirată.
'de mult am spus că nu mai spun
povestea mea la orice vânt
că nu se-ngaimă un cuvânt
şi-n cioburi sorii mei apun' - am inlocuit ciorile cu cioburile şi bănuiesc că Tu ai mai mulţi sori, nu ştiu de ce, un gut-feeling...
cit despre acel 'last stanza' - hmmmm, let us be the judge of that.:)
'Pacat ca nu mai pot sa scriu
Ce n-am scris inca nimanui
Ma chinuie un gind ascuns
Prin capu-mi alergind haihui
(bonus)
O, versuri-frunze, oi-pribegi
Ce somnu-mi spulberati mereu
De saptamini si zile-ntregi
A fi poet imi este greu'
Diana, nu trebuie să scrii titlul cu majuscule. pe cuvânt că nu! :) chiar și eu, care sunt disperat - dacă vrei, și „redundand” (sic!)- de mioapă, l-aș putea vedea fără să-mi fie vârât în ochi. de asemenea, cred că aș înțelege se anume vrei să transmiți și fără acele semne de exclamare. iarăși, am simțit că cineva ține neapărat să i se acorde atenție lui, în detrimentul textului.
bănuiesc, totuși, că un autor nu asta urmărește.:) oare mă-nșel?
un poem care oscilează cu o tristeţe asumată între depărtare/apropiere acceptare/renunţare. confesiune strunită cu decupări cotidiene ce sugerează un univers familiar/familial peste care se suprapun uneori tuşe exotice, prilej de întrebări retorice. evidenţiez fluenţa textului, grija pentru exprimare, fără capricii lingvistice. nu am votat dar trec şi eu acest poem în lista preferinţelor mele.
frumos. nu credeam ca voi acorda inca o penita in seara asta insa textul tau merita. daca prima strofa pune in paranteze cliseele, restul poemului construieste o dialectica in interiorul careia celalalt ca nebun sau si ca cersetor cauta si poarta totodata o taina. pe parcurs, ma intrebam cum vei solutiona tensiunea respectiva. ai facut o bine.
m-a captivat textul tau, cu atat mai mult cu cat si tatal meu e hutzul iar locurile descrise imi sunt cunoscute. hutzulscina, tara hutulilor, e inca un taram al legendelor, al hultanilor, moroilor, vorostelor sau pricolicilor, cel putin in imaginatia localnicilor. cautatori de comori inca exista. cat succes au, nu stiu. oricum, am reintrat datorita textului in atmosfera aceea atat de stranie si de placuta, a serilor de iarna din acel sat al bunicii, pierdut intre obcinile bucovinei :) o singura mentiune - poate ca pentru hutzula ar fi fost nimerit un alt alfabet, si nu cel roman, care nu poate da macar o idee despre pronuntie celor ce nu cunosc vreo limba slava ghecuiu faino / ghekuju fajno :D
Sa spun drept eu mai degraba as corecta dezacordul din poemul IV "nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu". Entuziasmul e facil, la fel ca si acest gen de text. Lipsa consistentei verbale este apanajul poeziei de mare valoare, insa Emil mai are mult pana acolo. Emil este inconsistent pur si simplu iar uneori sufera si de diaree verbala. Apoi unii (care nu au fost niciodata beti manga) se entuziasmeaza de vorbele lui ca de alte alea. Parerea mea, Bobadil.
Am citit anunțul tău de azi, voi încerca să îmi spun părerea acolo. Îmi cer scuze dacă a părut că aș acuza, a fost doar o neînțelegere, nu știu care e mecanismul interior al unui website, dar încerc să înțeleg atunci când mi se explică. Mulțumesc pentru răspuns.
... da Marina, este un citat pe care l-am descoperit în cartea prietenului a. g. secară , pare-mi-se că și Adi cita la rândul său, nu mai știu autorul, dar mi-a rămas ideea transmisă. mulțumesc de trecere și de semn, contează.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sapphire... bine punctat... desi daca am fi la un cenaclu adevarat un lector nelamurit ar putea desigur intreba autoarea cu privire la un fragment din creatia supusa analizei. Ideea e ca nu toata lumea scrie diwan ori ceva similar de aceea nu mereu exista nevoia "cheilor" pentru ca textul exista doar pe un singur nivel de interpretare. De exemplu acest text mi se pare unul bun, in acelasi registru tematic cu care autoarea ne-a obisnuit deja, insa de aceasta data avem de-a face cu un intreg, relativ inchegat si cu o atmosfera deosebita. Nu ma prea impac cu "ontologia înecaților din dragoste"... cunoscand semnificatia termenilor ma gandesc ca ar fi fost mai potrivit sa utilizezi poate gnoseologia, axiologia etc Interesanta formularea "la capătul penumbrelor" dar cred ca e putin fortata pentru ca in real exista o granita insesizabila de catre ochiul omenesc intre partea luminoasa si aria umbrei. Miroase frumos poezia ta... ma gandesc insa ca pe cat sunt de frumoase frunzele leandrului pe atat sunt de toxice.
pentru textul : confesiune detextul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
pentru textul : ambiguu pentru fiare imposibil de îmblînzit și asediu denu pot să nu remarc un text deosebit. acum cind sint absolut ametit de lucruri mult mai tehnice si mai pragmatice decit poezia recunosc ca versurile astea mi-au facut bine cam cu iti face bine aerul tare al iernii cind esti epuizat de febra. atrag atentia in mod deosebit asupra versurilor: „nu mai sunt, te privesc întâi cu coada ochiului, apoi cu coarnele ochiului și mai apoi cu limbile lui căprui, spatele tău ca o fereastră ni se aprind luminițele, împreunați, suntem o boltă de stele și te nasc și mă naști” foarte frumos
pentru textul : colindul cămășii albastre deEu ma uit cu surprindere si vad ca Vlad nu are niciun comentariu pe acest site, nici raspuns nici alt fel de interactiune.
pentru textul : dragul meu denu am înțeles prea bine, are ambii ochi de sticlă?
pentru textul : Şi tu încă mă mai cauţi dee chiar frumos scris.
pentru textul : policrom dedar... elemente precum "căci voi ști că" sau "ce le tot" suna cam nepoetic, dupa parerea mea
Multă sănătate și belșug tuturor! La mulți ani Hermeneia 2009. Să ne auzim cu bine și pe 2010. Crăciun Fericit, Virgil, mulțumim! Silvia
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deDin motive obiective, cenaclul se amână pentru 22 decembrie, ora 16.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deDacă reuşim să ne adunăm atunci, vom fi prima generaţie de poeţi post-apocaliptici :)
multumesc, Mircea. Din comentariul tau, da-mi voie si mie sa retin cuvantul "impletire". Fiindca el este cheia citirii cestui text. :) tot cu prietenie, Adriana
pentru textul : Poem cu titlu pierdut defoarte foarte cizelarea Adrianei. eu atât aş păstra, cu săru' mâna.
pentru textul : Ne vom mira împreună de"apropie-ți pântecul de mine
pentru textul : aruncai verigari spre mine decum apropii un ceas mecanic de ureche" - mă sâcâie, în general, cuvântul "pântec", dar imaginea e foarte reuşită.
sacadat, în ritm de bolero, "lăsând deoparte pământul" - ce-mi place lucrul ăsta. păi muzica este ceva aproape ireal. nu ştiu ce m-aş/ ne-am face fără ea!
pentru textul : bolero dedacă ţie îţi pare timpul obez, mie mi se pare că se contractă în acel bob de orez şi totul se duce, se duce...
Te rog să reîncadrezi la secțiunea „Artă”, subsecțiunea „video & cinema”.
pentru textul : Poezie mărţişor pentru fete cu mult dor! deSe recomandă ca și în video-poeme să se utilizeze diacriticile.
Întrebare: tu ești autorul acestui material? În caz contrar, lucrurile se schimbă. Te rog să recitești cu atenție Regulamentul Hermeneia.
Iateresant text, prin contrapondere cu „Pustiul” lui Djamal. Ibn ’Arabi, că tot a venit vorba de el, mai spune: „Dumnezeu a făcut să se deschidă o spărtură….El mi-a spus:«Vezi cȃt de puternic este întunericul acestei lumi. Ȋntinde-ți mȃna și nu ți-o mai poți distinge»….El mi-a zis: «Aceasta e propria Mea lumină. Nimeni altcineva, în afară de mine nu poate vedea înlăuntrul ei»” . Ori, în textul de față este vorba de „întunericul” demonic al reflexiei luminii în vălul care-l ascunde pe Creator, devenit „oglindă”. Reflexie care încearcă, fantasmagoric, să „re-creze” , utilizȃnd valențele cele mai penetrante cele ale unei afectivități legate de tȃnjurea contrariul/lipsei celei/celui de care ai fost despărțit(ă). Căci: „un contur străpuns de absențe pe care și-l leapădă în jăratic împielițând fantasme sorb cu nesaț sângele negru al nopții miros florile nedăruite le ascult căderea sunetul viorii zdrobite de caldarîm scrâșnit demonic”, ca să se încheie cu super-luciditatea inutilității unei astfel de „re-creații”: „al unui final apter”, pus de autor într-o clipă într-adevăr inspirată.
pentru textul : Răvașe către întuneric deNick, iata o posibila soluitie la pariul tau:
'de mult am spus că nu mai spun
povestea mea la orice vânt
că nu se-ngaimă un cuvânt
şi-n cioburi sorii mei apun' - am inlocuit ciorile cu cioburile şi bănuiesc că Tu ai mai mulţi sori, nu ştiu de ce, un gut-feeling...
cit despre acel 'last stanza' - hmmmm, let us be the judge of that.:)
'Pacat ca nu mai pot sa scriu
Ce n-am scris inca nimanui
Ma chinuie un gind ascuns
Prin capu-mi alergind haihui
(bonus)
O, versuri-frunze, oi-pribegi
Ce somnu-mi spulberati mereu
De saptamini si zile-ntregi
A fi poet imi este greu'
just a thought...
C
ps:...scuze pt diacritice, intelegi tu.
pentru textul : pariu deatata tristete...pina la ulcerarea tuturor zilelor trecute ca o liturghie ca un maslu al necuvintelor ma duc in mare sa uit atita tristete...
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II deDiana, nu trebuie să scrii titlul cu majuscule. pe cuvânt că nu! :) chiar și eu, care sunt disperat - dacă vrei, și „redundand” (sic!)- de mioapă, l-aș putea vedea fără să-mi fie vârât în ochi. de asemenea, cred că aș înțelege se anume vrei să transmiți și fără acele semne de exclamare. iarăși, am simțit că cineva ține neapărat să i se acorde atenție lui, în detrimentul textului.
bănuiesc, totuși, că un autor nu asta urmărește.:) oare mă-nșel?
pentru textul : UN GROTESC COTIDIAN dede acord. mai ales cu prima ta afirmatie.
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee de...mulțumesc Vio, cu seriozitatea care te caracterizează, te recunosc, altfel, aș zâmbi puțin...
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine deNu ştim! Tu eşti mama, "mama virtualia", tu să ne spui! "Râd e vers" by Alina Manole.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deSaphirre, e doar un cintec (de leganat griul)...incadrarea de aseara a fost neintentionata. ma mai gindesc sa renunt sau nu la"linga ceruri".
pentru textul : cîntec de legănat grîul dee păcat ca textul ăsta să stea în șantier!
țiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii cred că e țiuitul aparatului.
pentru textul : ieşită din context deun poem care oscilează cu o tristeţe asumată între depărtare/apropiere acceptare/renunţare. confesiune strunită cu decupări cotidiene ce sugerează un univers familiar/familial peste care se suprapun uneori tuşe exotice, prilej de întrebări retorice. evidenţiez fluenţa textului, grija pentru exprimare, fără capricii lingvistice. nu am votat dar trec şi eu acest poem în lista preferinţelor mele.
pentru textul : poem de alungat singurătatea defrumos. nu credeam ca voi acorda inca o penita in seara asta insa textul tau merita. daca prima strofa pune in paranteze cliseele, restul poemului construieste o dialectica in interiorul careia celalalt ca nebun sau si ca cersetor cauta si poarta totodata o taina. pe parcurs, ma intrebam cum vei solutiona tensiunea respectiva. ai facut o bine.
pentru textul : morile de vânt nu au ecou del-am schimbat. sper că în mai bine...
pentru textul : fruct dem-a captivat textul tau, cu atat mai mult cu cat si tatal meu e hutzul iar locurile descrise imi sunt cunoscute. hutzulscina, tara hutulilor, e inca un taram al legendelor, al hultanilor, moroilor, vorostelor sau pricolicilor, cel putin in imaginatia localnicilor. cautatori de comori inca exista. cat succes au, nu stiu. oricum, am reintrat datorita textului in atmosfera aceea atat de stranie si de placuta, a serilor de iarna din acel sat al bunicii, pierdut intre obcinile bucovinei :) o singura mentiune - poate ca pentru hutzula ar fi fost nimerit un alt alfabet, si nu cel roman, care nu poate da macar o idee despre pronuntie celor ce nu cunosc vreo limba slava ghecuiu faino / ghekuju fajno :D
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deSa spun drept eu mai degraba as corecta dezacordul din poemul IV "nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu". Entuziasmul e facil, la fel ca si acest gen de text. Lipsa consistentei verbale este apanajul poeziei de mare valoare, insa Emil mai are mult pana acolo. Emil este inconsistent pur si simplu iar uneori sufera si de diaree verbala. Apoi unii (care nu au fost niciodata beti manga) se entuziasmeaza de vorbele lui ca de alte alea. Parerea mea, Bobadil.
pentru textul : alte cinci poeme de dragoste deAm citit anunțul tău de azi, voi încerca să îmi spun părerea acolo. Îmi cer scuze dacă a părut că aș acuza, a fost doar o neînțelegere, nu știu care e mecanismul interior al unui website, dar încerc să înțeleg atunci când mi se explică. Mulțumesc pentru răspuns.
pentru textul : ultimele modificări pe site de... da Marina, este un citat pe care l-am descoperit în cartea prietenului a. g. secară , pare-mi-se că și Adi cita la rândul său, nu mai știu autorul, dar mi-a rămas ideea transmisă. mulțumesc de trecere și de semn, contează.
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" dee de bine...bine că ți-ai făcut simțită prezența.binevenită și mențiunea privind postarea biografiei.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil dePagini