trenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.
Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals. Eu, sincer, nu l-am citit complet din lipsă de timp, la fel cum nu am citit complet nici manifestul de care se vorbește aici, din aceeași lipsă de timp. Sper că această afirmație a mea să nu jignească nici o parte implicată. Doresc să mai precizez că părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere.
asta contează Virgil "să se vadă în poză"...acești frumoși nebuni, cum spui chiar tu...:) Roxana...important e că ai citit...chiar și din poezia unui mare...absent ca nea Anton. readus între noi de tine dacă tot umbla pe afară...:) Dorine abia aștept să citesc cartea ta. pe de altă parte propun și o polemică: doamnelor și domnilor cu și anume cine seamănă Dorin Cozan? cam multe asemănări nu? ei și tu în loc să spui că ești unic și indivizibil!...:)
Eu mă gândesc că, în mod paradoxal, altceva i-a sugerat lui Adrian ideea de fluture: femeile acestea (al căror chip nu se vede, chiar dacă cititorul ar ridica eventual capul, chipul lor tot nu s-ar vedea) sunt "în aer". Habar nu am cum a reușit să facă această fotografie, pentru că mușchii lor par perfect relaxați, bănuiesc eu că e un trucaj aici. Dar, într-un fel, sugerează un fel de dans, de zbor, dacă vreți, macabru (ele doar țin în mâini coarda, nu?!). Poate că eu aș fi marșat, dacă aș fi putut (repet, și n-am de ce să ma scund, poza nu-mi "place" deloc) face asta, mai mult pe aspectele ironice/decadente ale mesajului pozei. Așa, îmi pare că tu parcă ai vrut să "reabilitezi" cumva dezordinea aceasta a lumii, poate tocmai de aici impresia că poza nu are legătură. Alma, poate că poza în sine are mai multă legătură cu arta fotografică decât cu literatura, sau poate chiar cu ideea de experiment. Mă gândesc însă ce și cum și cât ar trebui interzis. Și cum le-am defini? Cu cât interzici mai mult (că tot vorbeam mai devreme), cu atât riști să ai un număr sporit de încălcări. Cred că este o discuție aici, și e bine să fie purtată. Poate nu neaparat în subsolul acestui text. Ce sunt de acord este că și mie îmi vine pur și simplu greu să mă uit la poza aceasta. Dar nu sunt sigură că eu sunt etalon și nici că pot scoate o definiție din asta. Și cu atât mai puțin că ar fi una justificată.
pot spune ca e un poem "adevarat". nu e fantastic in idei, tehnica sau limbaj. nu mi satisface standardele, nu ma face invidios sau gelos. dar ma face sa simt ceea ce spune.
Dalba, m-aș așterne la scris poeme în proză, dar nu aș ști unde să le încadrez, fiindcă unii ar spune că sunt poezii, alții proză, alții gânduri poetice. Cred că voi găsi o soluție. Aici e mai mult poezie decât poem în proză, deocamdată las așa. Promit că voi scrie și ceea ce știi tu că reușesc eu uneori, când nici eu nu mă aștept de la mine. Și mie mi-e dor. Mulțumesc pentru străfulgerare din gerul ăsta, trecând prin iarna paralelă.
Mie imi da senzatia unui text bine scris, urmand de aproape atmosfera sugerata de titlu... un text care mizeaza pe firescul sugestiei. Nu ma prea impac eu cu " pâinile somnului" si versul trei al primei strofe.
Da, Luv, am un defect teribil. Scriu așa cum sunt, așa cum simt, așa cum trăiesc, așa cum mă cunosc, așa cum văd lumea. Evoluând, autodepășindu-mă pe cât e posibil, încerc mereu să fie posibil. Aici ai desprins ceva ce doar un cititor fidel desprinde: cum pot lua forma celuilalt, dar să îmi păstrez esența. Și să o metamorfozez. Mulțumesc, Luv, pentru cum îmi simți cuvintele și cum le înalți.
Discuţia a ajuns într-un punct care, pentru mine, devine extrem de interesant. Şi anume cel care pleacă de la ipoteza Whorf – Sapir. Lansată în prima jumătate a secolului trecut. „Pe scurt, aceasta ipoteza argumenteaza ideea conform careia, limba pe care-o vorbim ne influenteaza modul in care gandim. Tiparele/structurile lingvistice proprii fiecarei limbi le limiteaza vorbitorilor perceptia asupra lumii”. Nu voi intra aici într-o discuţie extinsă. O voi face ulterior, mai devreme sau mai târziu, după ce această căldură năucitoare va trece. Am adunat suficient material. Voi menţiona numai că această ipoteză (numită, uneori greşit, şi teorie) a fost cam de multişor abandonată chiar de epistemologia promovată de filosofia analitică a limbajului. După ce a făcut oarece valuri la început. După părerea mea ea nu reprezintă nimic altceva decât un reducţionism drastic al „Matricei stilistice” (Blaga). Şi chiar a paradigmei/ paradigmaticului (Khun) care a depăşit demult graniţele cunoaşterii ştiinţifice intrând în ceea ce numim „cultură” (concept mult mai general). Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la lina maternă.
De unde știi de păpușa cu genele tunse? Trebuie să spun ceva aici... Ce mai scandal au făcut fetele... dar țin bine minte că n-am încasat-o. Când eram mic, și eu am tăiat genele păpușilor surorilor mele, ca să văd dacă cresc la loc. Și până acum n-am mai întâlnit pe nimeni care să spună că ar fi făcut ceva la fel. Poate pentru că, așa cum remarcă și autoarea, nu globurile copilăriei sunt fragile, nu ochii păpușilor, aceia care se închideau și se deschideau, ci fragil este însuși jocul. Iar acum când ne plimbăm pe stradă cu lacrimi în ochi ne dăm brusc seama "how fragile we are". Nu? Frumos text. Face mai suportabilă toamna asta fragilă.
un poem-psalm care mie mi-a transmis o emotie curata, ca atunci cand privesc prima zapada din an, asa s-a asternut in mine o pace.
si nu e doar emotia, mai e o punte ingusta intre material si spiritual, pe care tu o treci in perfect echilibru...
cuvintele intr-o mana iar in cealalta simtirea.
ar fi putut proveni si din pastrarea timpului verbelor (cred), dar astfel ar fi "suparat" repetarea obsesiva "as face si as drege".
cat despre "alunecarea spre locurile comune"... e greu sa n-o fac: sunt un tip mediocru si, nu-i asa, poezicile mele nu pot decat sa reflecte asta. incerc eu sa extrag, dar...
multumesc, din nou, pentru trecere!
Ioan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
toti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all. (O Wilde) - poate una din radacinile poemului?
Andu esti mai aproape de adevar decit crezi: chiar discutam asta recent, impactul mediei pe retina muzei..nu stiu daca a fost scris in fata tv-ului dar inspiratia a pornit de la un film f scarry: After-life. Foarte trist/ macabru/ pe alocuri grotesc. insa esenta era cred intrebarea: de ce murim? si raspunsul dat de unul din personaje a fost: ca sa apreciem mai mult viata. Multumesc de apreciere si semn! (vezi? nu doare sa vorbim [aproape] civilizat! :D)
Adrian, multumesc pentru feedbackul constructiv si ma bucur ca ai metionat ce ai mentionat mai sus: in verva creatiei uneori nu constientizez stlul scrierii si uneori mesajul iese diluat. daca aici a iesit bine voi revedea cum si de ce.
Multumesc tuturor celor care m-au citit si comentat. si recomandat
PS: Chiar voiam sa va intreb: credeti ca femeia din poza sarutata de barbat este cea a carei cenusa se afla in urna?
Mulţumesc domnule Virgil pentru "răspuns".
E frumos haiku-ul dv. Denotă prmăvara cu timp schimbător şi florile ce rămân nemişcate tocmai când se bucurau de soare. Felicitări. Cezar
Domnule Titarenco, cu tot respectul, nu cred că este corect deontologic să-mi atribuiți "evidențe" ori "probabilități" asupra cărora nu m-am pronunțat. În plus, expresia domniei voastre "hai să fim serioși" nu este un argument științific, la fel cum nici a mea, "unii teologi", nu este; dar nu cred că este locul aici pentru prea multă acribie. Genitivul, da, vă dă dreptate. La fel și termenul de "revelație" în accepțiunea simplistă pe care i-o oferiți. Cer scuze pentru îndrăzneală și vă salut călduros.
nu imi aduc aminte sa fi emis o parere generala despre tine ca autor. in ce priveste parerile mele te asigur ca sint pertinente, adica la obiect, daca este cazul pot sa iti ofer exemple. nu sint de acord cu afirmatia ca "numai daca dispui de lecturi consistente si bine structurate iti poti permite sa critici aspru un text". Daca ar fi asa eu cred ca nimeni nu ar mai avea atunci dreptul sa isi exprime o opinie critica aici si ar cam trebui sa inchidem pravalia. dar, aici principiul este altul. si el este dat de ceea ce spune regulamentul: "22. Membrii comunității literare Hermeneia au posibilitatea să își exprime liber opiniile despre textele publicate pe site. Comentarea textelor nu este și nu va putea fi îngrădită. Totuși aceste comentarii trebuie să se încadreze și ele în prevederile punctelor 16.1, 16.2, 16.3 și 16.4 . 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități." deci, asa cum scrie mai sus, nici tu si nici altcineva nu aveti dreptul sa ingraditi dreptul la comentariu pe Hermeneia pe principiul "tu nu ai scoala de literatura, deci sa taci". asupra acestui lucru s-a discutat suficient in anii trecuti pe hermeneia. noi credem ca daca un membru hermeneia este fie indompetent fie pur malevolent in comentariile sale, cu timpul va fi marginalizat. am avut cazuri si s-a pierdut in decor. in cazul in care apar atacuri la persoana, exista moderator si editori pe hermeneia care pot interveni si vor interveni, asa ca we are pretty much covered.
Adriana, stii am citit textul acesta atunci cind a aparut si am simtit ca ceva nu merge dar nu mi-am dat seama ce este. Acum am recitit si zic eu ca am putut sa identific acel lucru care ma intriga. In primul vers vorbesti despre timp framintat in palme "ca pe o frunza de nuc" si imaginea, desi putin neclara, e frumoasa sau cel putin sugestiva. Dar apoi asezi totul in mijlocul iernii, si inca o iarna din aia cumplita. Problema e ca mie mi se pare un salt spatio-temporal cam dificil de facut de la frunza evident verde de nuc (altfel e discutabil cita aroma buna de frint in palme ar avea), deci frunza verde de nuc care evident vorbeste despre toamna, chiar poate toamna tirziu, catre cumplita iarna. Eu am probleme cu asta. Dar poate este vorba numai de perceptia mea.
mie imi place tecstul acesta. nu stiu exact de ce, poate pentru ca e simplu, pentru ca imi vorbeste direct, poate pentru ca recunosc atmosfera de aici si pentru ca si eu am avut si inca mai am carciumi de acest fel, pentru ca imi place numele si-mi inchipui cum se zice hai sa ne bagam in pussy la o bere, pur si simplu imi place. e un tecst care nu epateaza deloc, care nu face pretentii, care nu se chinuie si se strofoaca. pentru ca asa cum e el e sincer si baleiaza pe doua planuri fara efort.
observ că mergi pe structura la musique avant toute chose în poezia ta, și jocul tău de aici exemplifică aceasta, ceea ce nu înseamnă un tribut adus posterității ci o înclinație opțională. eu prefer să amestec uneori ingambamentul cu insolitul solipsism la nivel de idee, aici, cel puțin. însă nu este un poem așezat în tiparele uzuale ale modului meu de a scrie, ceea ce nu mă împiedică să las cititorul să se oprească în vers unde crede el și să nu îl oblig fracturând versul la maxim. bref: îmi place. cel mai mult înlăturarea din final a adj. "inutilă" dar nu din rațiuni estetice. și poate că arhetipul miezului din noi va deveni, după cum merge triada hegeliană, ființă, neființă, devenire:). merci, cris!
nu e cu banat dar deocamdata, din locul in care ma aflu, nu pot modifica acest lucru, cred, sper, ca in curind am sa stabilesc un protocol si pentru prima pagina In alta ordine de idei, cred ca cineva m-a intrebat pe ym sau email daca vor exista si pagini personale Desi nu am inteles prea bine intrebarea (pentru ca poate insemna mai multe lucruri) vreau sa va spun ca deja exista pagina de autor pe care o puteti accesa din mai multe locuri facind click pe numele unui autor. mai am de ajustat lucrul acesta dar de pe sectiunea Poezie functioneaza In curind va fi si autoeditabil
ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza mai ales ca trec printr-o perioada destul se seaca in care tacerile imi par cu cumlt mai pretioase. n-am scos "grupul" nu pentru ca nu sunt de acord cu ce spui (sunt) ci pentru ca uneori formularile mai prozaice pentru mine sunt un fel de a pedepsi poezia pe care o iubesc urand-o si invers, n-as putea spune de ce (sau n-am timp, sau n-are sens).
silvia
am facut cateva modificari, cred ca am taiat din lucrurile prea personale care ingreunau si prin formulari si prin faptul ca nu aveau de ce suscita interesul. ce a ramas nemodificat e cam din acelasi motiv de mai sus si pentru ca nici n-as sti cum altfel.
Virgile, ai o penita de la mine, pentru un poem foarte compact, care surprinde prin vigoare si reuseste sa impresioneze. Nu plictisesti, pentru ca transmiti foarte multe informatii in foarte putine versuri, filtrand totul printr-o imagistica bogata. mi-a placut finalul felicitari petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
trenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deMi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals. Eu, sincer, nu l-am citit complet din lipsă de timp, la fel cum nu am citit complet nici manifestul de care se vorbește aici, din aceeași lipsă de timp. Sper că această afirmație a mea să nu jignească nici o parte implicată. Doresc să mai precizez că părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deasta contează Virgil "să se vadă în poză"...acești frumoși nebuni, cum spui chiar tu...:) Roxana...important e că ai citit...chiar și din poezia unui mare...absent ca nea Anton. readus între noi de tine dacă tot umbla pe afară...:) Dorine abia aștept să citesc cartea ta. pe de altă parte propun și o polemică: doamnelor și domnilor cu și anume cine seamănă Dorin Cozan? cam multe asemănări nu? ei și tu în loc să spui că ești unic și indivizibil!...:)
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deEu mă gândesc că, în mod paradoxal, altceva i-a sugerat lui Adrian ideea de fluture: femeile acestea (al căror chip nu se vede, chiar dacă cititorul ar ridica eventual capul, chipul lor tot nu s-ar vedea) sunt "în aer". Habar nu am cum a reușit să facă această fotografie, pentru că mușchii lor par perfect relaxați, bănuiesc eu că e un trucaj aici. Dar, într-un fel, sugerează un fel de dans, de zbor, dacă vreți, macabru (ele doar țin în mâini coarda, nu?!). Poate că eu aș fi marșat, dacă aș fi putut (repet, și n-am de ce să ma scund, poza nu-mi "place" deloc) face asta, mai mult pe aspectele ironice/decadente ale mesajului pozei. Așa, îmi pare că tu parcă ai vrut să "reabilitezi" cumva dezordinea aceasta a lumii, poate tocmai de aici impresia că poza nu are legătură. Alma, poate că poza în sine are mai multă legătură cu arta fotografică decât cu literatura, sau poate chiar cu ideea de experiment. Mă gândesc însă ce și cum și cât ar trebui interzis. Și cum le-am defini? Cu cât interzici mai mult (că tot vorbeam mai devreme), cu atât riști să ai un număr sporit de încălcări. Cred că este o discuție aici, și e bine să fie purtată. Poate nu neaparat în subsolul acestui text. Ce sunt de acord este că și mie îmi vine pur și simplu greu să mă uit la poza aceasta. Dar nu sunt sigură că eu sunt etalon și nici că pot scoate o definiție din asta. Și cu atât mai puțin că ar fi una justificată.
pentru textul : Felinar depot spune ca e un poem "adevarat". nu e fantastic in idei, tehnica sau limbaj. nu mi satisface standardele, nu ma face invidios sau gelos. dar ma face sa simt ceea ce spune.
pentru textul : paseo de cristobal deDalba, m-aș așterne la scris poeme în proză, dar nu aș ști unde să le încadrez, fiindcă unii ar spune că sunt poezii, alții proză, alții gânduri poetice. Cred că voi găsi o soluție. Aici e mai mult poezie decât poem în proză, deocamdată las așa. Promit că voi scrie și ceea ce știi tu că reușesc eu uneori, când nici eu nu mă aștept de la mine. Și mie mi-e dor. Mulțumesc pentru străfulgerare din gerul ăsta, trecând prin iarna paralelă.
pentru textul : o iarnă paralelă deMie imi da senzatia unui text bine scris, urmand de aproape atmosfera sugerata de titlu... un text care mizeaza pe firescul sugestiei. Nu ma prea impac eu cu " pâinile somnului" si versul trei al primei strofe.
pentru textul : abur deo recapitulare a istoriei iubirii intr-o suprapunere a dimensiunilor temporale. foarte frumos!
pentru textul : antikythera deera bine si inainte ce nu stiu eu este ce anume e filozofia iepurelui de angora. chestia asta mi-a scapat
pentru textul : Icoane de copil deDa, Luv, am un defect teribil. Scriu așa cum sunt, așa cum simt, așa cum trăiesc, așa cum mă cunosc, așa cum văd lumea. Evoluând, autodepășindu-mă pe cât e posibil, încerc mereu să fie posibil. Aici ai desprins ceva ce doar un cititor fidel desprinde: cum pot lua forma celuilalt, dar să îmi păstrez esența. Și să o metamorfozez. Mulțumesc, Luv, pentru cum îmi simți cuvintele și cum le înalți.
pentru textul : secret revelation deDiscuţia a ajuns într-un punct care, pentru mine, devine extrem de interesant. Şi anume cel care pleacă de la ipoteza Whorf – Sapir. Lansată în prima jumătate a secolului trecut. „Pe scurt, aceasta ipoteza argumenteaza ideea conform careia, limba pe care-o vorbim ne influenteaza modul in care gandim. Tiparele/structurile lingvistice proprii fiecarei limbi le limiteaza vorbitorilor perceptia asupra lumii”. Nu voi intra aici într-o discuţie extinsă. O voi face ulterior, mai devreme sau mai târziu, după ce această căldură năucitoare va trece. Am adunat suficient material. Voi menţiona numai că această ipoteză (numită, uneori greşit, şi teorie) a fost cam de multişor abandonată chiar de epistemologia promovată de filosofia analitică a limbajului. După ce a făcut oarece valuri la început. După părerea mea ea nu reprezintă nimic altceva decât un reducţionism drastic al „Matricei stilistice” (Blaga). Şi chiar a paradigmei/ paradigmaticului (Khun) care a depăşit demult graniţele cunoaşterii ştiinţifice intrând în ceea ce numim „cultură” (concept mult mai general). Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la lina maternă.
pentru textul : oolong tea deDe unde știi de păpușa cu genele tunse? Trebuie să spun ceva aici... Ce mai scandal au făcut fetele... dar țin bine minte că n-am încasat-o. Când eram mic, și eu am tăiat genele păpușilor surorilor mele, ca să văd dacă cresc la loc. Și până acum n-am mai întâlnit pe nimeni care să spună că ar fi făcut ceva la fel. Poate pentru că, așa cum remarcă și autoarea, nu globurile copilăriei sunt fragile, nu ochii păpușilor, aceia care se închideau și se deschideau, ci fragil este însuși jocul. Iar acum când ne plimbăm pe stradă cu lacrimi în ochi ne dăm brusc seama "how fragile we are". Nu? Frumos text. Face mai suportabilă toamna asta fragilă.
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... deun poem-psalm care mie mi-a transmis o emotie curata, ca atunci cand privesc prima zapada din an, asa s-a asternut in mine o pace.
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave desi nu e doar emotia, mai e o punte ingusta intre material si spiritual, pe care tu o treci in perfect echilibru...
cuvintele intr-o mana iar in cealalta simtirea.
ar fi putut proveni si din pastrarea timpului verbelor (cred), dar astfel ar fi "suparat" repetarea obsesiva "as face si as drege".
pentru textul : negociere decat despre "alunecarea spre locurile comune"... e greu sa n-o fac: sunt un tip mediocru si, nu-i asa, poezicile mele nu pot decat sa reflecte asta. incerc eu sa extrag, dar...
multumesc, din nou, pentru trecere!
am mai primit remarca cum ca ultima strofa ar contine elemente straine. eu cred ca citita in cheie ironica, cum bine ai vazut, are sens.
pentru textul : balada vecinei de vizavi deda, Alma. si morile de vant nu s-au lasat prea mult asteptate.
pentru textul : login deIoan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
pentru textul : amărui detoti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all. (O Wilde) - poate una din radacinile poemului?
Andu esti mai aproape de adevar decit crezi: chiar discutam asta recent, impactul mediei pe retina muzei..nu stiu daca a fost scris in fata tv-ului dar inspiratia a pornit de la un film f scarry: After-life. Foarte trist/ macabru/ pe alocuri grotesc. insa esenta era cred intrebarea: de ce murim? si raspunsul dat de unul din personaje a fost: ca sa apreciem mai mult viata. Multumesc de apreciere si semn! (vezi? nu doare sa vorbim [aproape] civilizat! :D)
Adrian, multumesc pentru feedbackul constructiv si ma bucur ca ai metionat ce ai mentionat mai sus: in verva creatiei uneori nu constientizez stlul scrierii si uneori mesajul iese diluat. daca aici a iesit bine voi revedea cum si de ce.
Multumesc tuturor celor care m-au citit si comentat. si recomandat
PS: Chiar voiam sa va intreb: credeti ca femeia din poza sarutata de barbat este cea a carei cenusa se afla in urna?
pentru textul : Dum vita est deprin 90, ierea răzbel și săream cu parașuta. aha? cum adică câte parașute?
pentru textul : Jurnal de vecin. Bormașina cu surdină desă vă fie rușine pentru ce ați spus mai sus!
Mulţumesc domnule Virgil pentru "răspuns".
pentru textul : 8 Martie deE frumos haiku-ul dv. Denotă prmăvara cu timp schimbător şi florile ce rămân nemişcate tocmai când se bucurau de soare. Felicitări. Cezar
Domnule Titarenco, cu tot respectul, nu cred că este corect deontologic să-mi atribuiți "evidențe" ori "probabilități" asupra cărora nu m-am pronunțat. În plus, expresia domniei voastre "hai să fim serioși" nu este un argument științific, la fel cum nici a mea, "unii teologi", nu este; dar nu cred că este locul aici pentru prea multă acribie. Genitivul, da, vă dă dreptate. La fel și termenul de "revelație" în accepțiunea simplistă pe care i-o oferiți. Cer scuze pentru îndrăzneală și vă salut călduros.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus demie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul, desi l-as fi vrut mai incisiv si poate mai putin topîrcenist.
pentru textul : Îndobivărare deAcum m-am liniştit de tot. Pregătisem coşul.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii denu imi aduc aminte sa fi emis o parere generala despre tine ca autor. in ce priveste parerile mele te asigur ca sint pertinente, adica la obiect, daca este cazul pot sa iti ofer exemple. nu sint de acord cu afirmatia ca "numai daca dispui de lecturi consistente si bine structurate iti poti permite sa critici aspru un text". Daca ar fi asa eu cred ca nimeni nu ar mai avea atunci dreptul sa isi exprime o opinie critica aici si ar cam trebui sa inchidem pravalia. dar, aici principiul este altul. si el este dat de ceea ce spune regulamentul: "22. Membrii comunității literare Hermeneia au posibilitatea să își exprime liber opiniile despre textele publicate pe site. Comentarea textelor nu este și nu va putea fi îngrădită. Totuși aceste comentarii trebuie să se încadreze și ele în prevederile punctelor 16.1, 16.2, 16.3 și 16.4 . 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități." deci, asa cum scrie mai sus, nici tu si nici altcineva nu aveti dreptul sa ingraditi dreptul la comentariu pe Hermeneia pe principiul "tu nu ai scoala de literatura, deci sa taci". asupra acestui lucru s-a discutat suficient in anii trecuti pe hermeneia. noi credem ca daca un membru hermeneia este fie indompetent fie pur malevolent in comentariile sale, cu timpul va fi marginalizat. am avut cazuri si s-a pierdut in decor. in cazul in care apar atacuri la persoana, exista moderator si editori pe hermeneia care pot interveni si vor interveni, asa ca we are pretty much covered.
pentru textul : Șoapte deAdriana, stii am citit textul acesta atunci cind a aparut si am simtit ca ceva nu merge dar nu mi-am dat seama ce este. Acum am recitit si zic eu ca am putut sa identific acel lucru care ma intriga. In primul vers vorbesti despre timp framintat in palme "ca pe o frunza de nuc" si imaginea, desi putin neclara, e frumoasa sau cel putin sugestiva. Dar apoi asezi totul in mijlocul iernii, si inca o iarna din aia cumplita. Problema e ca mie mi se pare un salt spatio-temporal cam dificil de facut de la frunza evident verde de nuc (altfel e discutabil cita aroma buna de frint in palme ar avea), deci frunza verde de nuc care evident vorbeste despre toamna, chiar poate toamna tirziu, catre cumplita iarna. Eu am probleme cu asta. Dar poate este vorba numai de perceptia mea.
pentru textul : madlenă demie imi place tecstul acesta. nu stiu exact de ce, poate pentru ca e simplu, pentru ca imi vorbeste direct, poate pentru ca recunosc atmosfera de aici si pentru ca si eu am avut si inca mai am carciumi de acest fel, pentru ca imi place numele si-mi inchipui cum se zice hai sa ne bagam in pussy la o bere, pur si simplu imi place. e un tecst care nu epateaza deloc, care nu face pretentii, care nu se chinuie si se strofoaca. pentru ca asa cum e el e sincer si baleiaza pe doua planuri fara efort.
pentru textul : Pussy deobserv că mergi pe structura la musique avant toute chose în poezia ta, și jocul tău de aici exemplifică aceasta, ceea ce nu înseamnă un tribut adus posterității ci o înclinație opțională. eu prefer să amestec uneori ingambamentul cu insolitul solipsism la nivel de idee, aici, cel puțin. însă nu este un poem așezat în tiparele uzuale ale modului meu de a scrie, ceea ce nu mă împiedică să las cititorul să se oprească în vers unde crede el și să nu îl oblig fracturând versul la maxim. bref: îmi place. cel mai mult înlăturarea din final a adj. "inutilă" dar nu din rațiuni estetice. și poate că arhetipul miezului din noi va deveni, după cum merge triada hegeliană, ființă, neființă, devenire:). merci, cris!
pentru textul : lemnia denu e cu banat dar deocamdata, din locul in care ma aflu, nu pot modifica acest lucru, cred, sper, ca in curind am sa stabilesc un protocol si pentru prima pagina In alta ordine de idei, cred ca cineva m-a intrebat pe ym sau email daca vor exista si pagini personale Desi nu am inteles prea bine intrebarea (pentru ca poate insemna mai multe lucruri) vreau sa va spun ca deja exista pagina de autor pe care o puteti accesa din mai multe locuri facind click pe numele unui autor. mai am de ajustat lucrul acesta dar de pe sectiunea Poezie functioneaza In curind va fi si autoeditabil
pentru textul : prima pagină deadrian
ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza mai ales ca trec printr-o perioada destul se seaca in care tacerile imi par cu cumlt mai pretioase. n-am scos "grupul" nu pentru ca nu sunt de acord cu ce spui (sunt) ci pentru ca uneori formularile mai prozaice pentru mine sunt un fel de a pedepsi poezia pe care o iubesc urand-o si invers, n-as putea spune de ce (sau n-am timp, sau n-are sens).
silvia
am facut cateva modificari, cred ca am taiat din lucrurile prea personale care ingreunau si prin formulari si prin faptul ca nu aveau de ce suscita interesul. ce a ramas nemodificat e cam din acelasi motiv de mai sus si pentru ca nici n-as sti cum altfel.
multumesc!
pentru textul : Cruzimi deVirgile, ai o penita de la mine, pentru un poem foarte compact, care surprinde prin vigoare si reuseste sa impresioneze. Nu plictisesti, pentru ca transmiti foarte multe informatii in foarte putine versuri, filtrand totul printr-o imagistica bogata. mi-a placut finalul felicitari petre
pentru textul : defectul simplu II dePagini