de asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
Marturisesc primul impuls a fost sa incep sa fac comparatii, paralele cu alte scrieri ale altor scriitori, ar fi destule pe aici. Apoi insa, la a doua lectura m-am trezit (iata si eu cu greu, ca ardeleanul) sedus de aceasta "facatura" poetica a lui Emilian... si odata intrat in poem i-am simtit gustul amarui de "cafea groasa", am dat piept si eu cu o zi de luni, cu "burtile supte" ale si mai ales cu "lucrurile fara prea multa importanta". Poate cu exceptia finalului, care este un pic prea previzibil si usor banal, poemului m-a incantat pe toata intinderea sa. Imi place cand autorul reuseste ca in cazul de fata o economie de mijloace complicate, de metafore grele, evita cuvintele la care au acces doar cei cu o anumita eruditie si se prezinta in fata cititorului asa, dezgolit de aparente angoase metafizice, in forma sa poetica cea mai adevarata a trairii, a emotiei sincere. Aici Emil ne invita poate la cel mai greu lucru de pe lumea asta si anume sa privim aceasta dimineata "plina de despartiri" prin ochii lui care tanjesc dupa vremea cand "eram copii si nu aveam ce manca decat prune verzi". Englezul spune ca "you cannot be in someone else's shoes", dar uneori, iata, cu ceva lectura, zic eu ca am reusit. Semnalez acest poem de calitate membrilor site-ului. Bobadil. P.S. 1/ Scuze daca vreunul dintre citate nu este exact, am citat din memorie (din lipsa de timp) si dupa doar doua lecturi, dar am tinut sa las semnul meu aici 2/ Fotografia de la inceput mi se pare deosebit de inspirata, la randu-i
se schimba total, zic eu. trimiterea initiala indoita ma localiza intr-un spatiu care ma ajuta doar cultural, trecand de faptul ca era redundanta.
iti mai sugeram si alt titlu "Se facea ca...". asa, poti renunta la prima parte din primul vers
Se facea ca...
Isus era în Egipt,
călărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”...
Domnule Jorz, acum, că "m-ați prins asupra faptului", ce să fac? recunosc. este un text pretext pentru ultima strofă sau, dacă vreți, ea a dat naștere retrospecției și metaforizării. despre partea epică...mă răzbun (inconștient, probabil) pe îndărătnicia prozei, care nu mă lasă să-i pun șaua și hamurile. :) cu mulțumiri
Sunt sigur ca este asa cum spui (banuiam asta, de altfel). Asta e. Daca textele ar avea mii de accesari, n-ar conta. Dar aici sunt accesari putine. Si eu contez pe buna-credinta a tuturor, mai ales ca suntem intr-o conversatie, nu intr-o competitie.
prima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
Elia, Și tu ai multă sensibilitate și conduci bine firul narativ atît de necesar pentru poezia pentru copii. Felicitări, începi să strîngi de-o cărticică!
Un poem desăvârșit. Nu am găsit nici o fisură, e echilibrat pe toate registrele de trăire perceptibile sau în subtil, e bine prelucrat tehnic, îi oferă cititorului posibilitatea de a gândi, a simți și a se lăsa reveriei. Cel mai mult am rezonat cu ultima strofă. Apreciez și cum ai modelat timpurile de astă dată, în acord cu adâncurile sau înalturile redate. Felicitări, Vladimir, este - din tot ce am citit de atâta vreme la tine (și am citit tot) - unul dintre cele mai bune poeme, dacă nu cel mai bun. Aș îndrăzni să te rog să îl incluzi într-un volum rar.
Da, unul din multele lucruri pe care cred ca multi nici macar nu le baga in seama este faptul ca Alina Manole a cheltuit si cheltuieste bani si timp din banii ei si din timpul ei pentru Virtualia si pentru volumul aferent. Banuiesc ca acum, dupa doua zeci de ani de la Revolutie, cam orice român a cam priceput ca banii costa. Si costa mult. Daca numai si din acest motiv pur mercantil dar nu mai putin important si sint nevoit sa spun ca efortul, perseverenta, curajul, idealismul si viziunea Alinei sint fascinante si incredibile. Bineinteles ca nu doar de laude are nevoie Alina. Probabil ca daca pe viitor cineva ar pune si mina in buzunar ca sa coopereze cu ea si sa o ajute la acest proiect ar fi si mai remarcabil. Sau, asa cum face Vlad - grafica (banuiesc) pe gratis, daca cineva ar facilita o tiparire la un pret cu discount, sau cazari cu discount, sau publicitate, sau etc. Vreau sa precizez ca nu am discutat niciodata asta cu Alina si nu m-a rugat sa spun aceste lucruri. Dar o fac din admiratie pentru ea si munca ei. Asa cum spunea cineva aici, efortul ei si Cenaclul/Volumul Virtualia va merita sa intre in Istoria Literaturii Române.
Rimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
Repet: textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală (când ești logat). Se mai poate verifica accesând antepenultimul comentariu al lui Andu de aici http://hermeneia.com/users/bobadil.
Și da, nu voi fi în stare să scriu niciodată un text ca acesta... doar suntem unici, nu? :)
...asa cum uneori poti te poti regasi in trairile cine stie cui citindu-i, intamplator, cuvintele. Le citesti si te-ntrebi, pur si simplu, cum de te-a scris. poate fiindca adevarurile se spun intotdeauna simplu. si se transmit simplu, cum lichidele prin vasele comunicante. ca acest dor circuland, osmotic, de la inima la mana, asa cum lumina ajunge pamantului. penita pentru toate acestea, Andule. cu multumiri. P.S: stiu ca acesta nu e ceea ce s-ar numi "un comentariu literar", dar chiar nu vad rostul unuia.
M-am referit la text și la interpretarea pe care ai dat-o pe care o pot considera tendențioasă, chiar dacă acest text aparține altcuiva. Nu se poate analiza un text numai dintr-un singur punct de vedere (pe care l-ai expus), mai ales că acesta este eronat. Acest text este încadrabil la un anume gen literar. In general termenii de confidențialitate (dacă aceștia există stabiliți într-un regulament) se aplică la informații reale. După cum afirmi, ai reședința în Mongolia... Modul în care te adresezi tu, draga mea Younger Sister, la persoana mea, este însă discutabil.
Le froid dans les mots, toujours le feu s'absente, rien nous ne touche, rien plus que la nuit de l`esprit, au-délà des visages; seulement la lumière en nous, presque invisible. J' entend la silence dans ton poeme, Marlena. (aavancent? - sans un "a", je crois)
de cind cu UMBRELE LIMBILOR mi-a lipsit capacitatea de a va acorda atentia cuvenita ca POET....asta ce este? BLASFEMIE? sau forma IPOCRITA de a accepta propria dumneavoastra realitate fata de Dumnezeu si restul lumii electrificate??
e multă emoţie în textul tău, întrebările ţi le adresezi, dar le scoţi în afara ta ca şi când ai căuta răspunsuri în ceilalţi, asta conferă o notă meditativă...
...nici eu nu aș reuși să afirm mai sigur ca tine simplu,trist. ai un simț sintetic dezvoltat. Matei, mă bucură trecerea ta liniștită, pașnică, după cum îți e scrisul.Mulțumesc pentru apreciere! Și eu cred că în real sunt esențele. Pateticularizat au ba. Cine suntem noi să judecăm?(retoric) Important e să ne scriem până la capăt. De câte ori rezonezi la ceva scris de mine mă simt mai tânăr, mai generos... nu pot să uit imaginea aceea a ta cu studenții se scurg spre examene, acțiune plasată prin Copou, într-un peisaj de Caspar David Friedrich (Abație în stejăriș) ... poezia nu merită cosmetizată... și după cum îmi spunea o persoană dragă, Constanța Buzea, cu ani în urmă, mai poet ca la tinerețe nu poți fi niciodată. Scuză-mi divagația de... purtător de ani. Mulțam de semn. cu gânduri bune, paul
Lea, spui ca: "Pe autor nu îl cunosc și nu înțeleg de ce l-aș aborda într-un alt context decît prin intermediul acestor comentarii." As fi de acord cu ce afirmi, daca nu te-ar contrazice prima ta interventie sub text, unde nu te adresai autorului (asta ar fi presupus o apelare la persoana a doua, directa), ci consiliului Hermenenei. Nici eu nu te cunosc, asta nu ma impiedica sa ma adresez TIE, cata vreme incerc sa port un dialog cu tine. "M-am referit la calitatea editor pe care o are și la conflictul de interese dintre această calitate și obiectivitatea cu care este privit textul său." Tot in numele obiectivitatii invocate te rugasem (nu iti cerusem, te rugasem...) sa exemplifici prin citate pasajele care ti s-au parut pornografice, profanatoare, etc. Nu ai facut-o si ai continuat cu acuzatiile. Cand faci un proces cuiva ( fie el si de intentie ), e bine sa ai niste argumente, altfel demersul va aluneca in derizoriu. "Avertismentul dat îmi amintește teribil de vremurile comuniste." Regretabila confuzie, Lea. Si tot regretabil este faptul ca unora inca le este greu sa inteleaga ca libertatea nu inseamna negarea tuturor regulilor. "Circ îi zice acum la opinie?" Opinia nu este circ. Insa modul in care o faci cunoscuta poate fi circ.
felicitari pentru remarcabila exprimare poetica potentata de o inspiratie a carei mesaj se desira dincolo de titlu, care - imi pare - nepotrivit! remarc numai textul, din tot sufletul, cu o penita, care ar trebui sa insemne mai mult decat apare.
Multumesc Emanuel pentru ca uite tocul asteapta, calimara asijderea...deci bucurie ca suna... sa spunem Dorine ca si-a uitat cascheta prin vreun alcov altfer nu se mai vedea si pace...multumesc...
Poezie superbissimă, realizare vizuală de excepție. Acest galben pe albastru-verzui, aproape amestecate și estompate, coborând de la linia orizontului în ... adânc, pe lângă celelalte luminițe din departe, reflectate și ele la rându-le, toate pe rând... E un text perfect susținut prin așezarea sa în imagine. Mhm, e o nouă artă asta, uite, născută pe internet, acum sub ochii noștri. Vedeți? Virgil, ai adus pe Hermeneia ceva original... Eu așa zic. Asta ca să vezi că luăm lucrurile în serios.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
pentru textul : silent night deMarturisesc primul impuls a fost sa incep sa fac comparatii, paralele cu alte scrieri ale altor scriitori, ar fi destule pe aici. Apoi insa, la a doua lectura m-am trezit (iata si eu cu greu, ca ardeleanul) sedus de aceasta "facatura" poetica a lui Emilian... si odata intrat in poem i-am simtit gustul amarui de "cafea groasa", am dat piept si eu cu o zi de luni, cu "burtile supte" ale si mai ales cu "lucrurile fara prea multa importanta". Poate cu exceptia finalului, care este un pic prea previzibil si usor banal, poemului m-a incantat pe toata intinderea sa. Imi place cand autorul reuseste ca in cazul de fata o economie de mijloace complicate, de metafore grele, evita cuvintele la care au acces doar cei cu o anumita eruditie si se prezinta in fata cititorului asa, dezgolit de aparente angoase metafizice, in forma sa poetica cea mai adevarata a trairii, a emotiei sincere. Aici Emil ne invita poate la cel mai greu lucru de pe lumea asta si anume sa privim aceasta dimineata "plina de despartiri" prin ochii lui care tanjesc dupa vremea cand "eram copii si nu aveam ce manca decat prune verzi". Englezul spune ca "you cannot be in someone else's shoes", dar uneori, iata, cu ceva lectura, zic eu ca am reusit. Semnalez acest poem de calitate membrilor site-ului. Bobadil. P.S. 1/ Scuze daca vreunul dintre citate nu este exact, am citat din memorie (din lipsa de timp) si dupa doar doua lecturi, dar am tinut sa las semnul meu aici 2/ Fotografia de la inceput mi se pare deosebit de inspirata, la randu-i
pentru textul : aproape ziuă dehuh? ai gresit butoanele sau a derapat Dacia?
pentru textul : plouă cu dragoste dese schimba total, zic eu. trimiterea initiala indoita ma localiza intr-un spatiu care ma ajuta doar cultural, trecand de faptul ca era redundanta.
iti mai sugeram si alt titlu "Se facea ca...". asa, poti renunta la prima parte din primul vers
Se facea ca...
Isus era în Egipt,
pentru textul : Se făcea că... decălărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”...
Domnule Jorz, acum, că "m-ați prins asupra faptului", ce să fac? recunosc. este un text pretext pentru ultima strofă sau, dacă vreți, ea a dat naștere retrospecției și metaforizării. despre partea epică...mă răzbun (inconștient, probabil) pe îndărătnicia prozei, care nu mă lasă să-i pun șaua și hamurile. :) cu mulțumiri
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr deSunt sigur ca este asa cum spui (banuiam asta, de altfel). Asta e. Daca textele ar avea mii de accesari, n-ar conta. Dar aici sunt accesari putine. Si eu contez pe buna-credinta a tuturor, mai ales ca suntem intr-o conversatie, nu intr-o competitie.
pentru textul : despre noi I I ▒ deprima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
pentru textul : Drumul mătăsii deElia, Și tu ai multă sensibilitate și conduci bine firul narativ atît de necesar pentru poezia pentru copii. Felicitări, începi să strîngi de-o cărticică!
pentru textul : Cea mai sensibilă floare deUn poem desăvârșit. Nu am găsit nici o fisură, e echilibrat pe toate registrele de trăire perceptibile sau în subtil, e bine prelucrat tehnic, îi oferă cititorului posibilitatea de a gândi, a simți și a se lăsa reveriei. Cel mai mult am rezonat cu ultima strofă. Apreciez și cum ai modelat timpurile de astă dată, în acord cu adâncurile sau înalturile redate. Felicitări, Vladimir, este - din tot ce am citit de atâta vreme la tine (și am citit tot) - unul dintre cele mai bune poeme, dacă nu cel mai bun. Aș îndrăzni să te rog să îl incluzi într-un volum rar.
pentru textul : apostasia deDa, unul din multele lucruri pe care cred ca multi nici macar nu le baga in seama este faptul ca Alina Manole a cheltuit si cheltuieste bani si timp din banii ei si din timpul ei pentru Virtualia si pentru volumul aferent. Banuiesc ca acum, dupa doua zeci de ani de la Revolutie, cam orice român a cam priceput ca banii costa. Si costa mult. Daca numai si din acest motiv pur mercantil dar nu mai putin important si sint nevoit sa spun ca efortul, perseverenta, curajul, idealismul si viziunea Alinei sint fascinante si incredibile. Bineinteles ca nu doar de laude are nevoie Alina. Probabil ca daca pe viitor cineva ar pune si mina in buzunar ca sa coopereze cu ea si sa o ajute la acest proiect ar fi si mai remarcabil. Sau, asa cum face Vlad - grafica (banuiesc) pe gratis, daca cineva ar facilita o tiparire la un pret cu discount, sau cazari cu discount, sau publicitate, sau etc. Vreau sa precizez ca nu am discutat niciodata asta cu Alina si nu m-a rugat sa spun aceste lucruri. Dar o fac din admiratie pentru ea si munca ei. Asa cum spunea cineva aici, efortul ei si Cenaclul/Volumul Virtualia va merita sa intre in Istoria Literaturii Române.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deRimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
pentru textul : deuteronomia deRepet: textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală (când ești logat). Se mai poate verifica accesând antepenultimul comentariu al lui Andu de aici http://hermeneia.com/users/bobadil.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deȘi da, nu voi fi în stare să scriu niciodată un text ca acesta... doar suntem unici, nu? :)
Mulțumesc, Aranca, pentru apreciere. Am adăugat la sfârșit o notă despre limbile folosite.
pentru textul : 心 (Kokoro - Inimă) deLa mulţi ani să ne fie într-o veşnică mulţumire sufletească. Sănătate şi spor în poezie pe Hermeneia. Mulţumim, Virgil!
pentru textul : De Nașterea Domnului deSilvia Bitere
parerea mea ramane aceeasi. imaginile nu se leaga. daca ai vrut un aer suprarealist, nu ti-a iesit.
pentru textul : semn scrijelit într-o parcare depăi, bea un energizant:)! și ieși pe străzi... sau invers:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir de...asa cum uneori poti te poti regasi in trairile cine stie cui citindu-i, intamplator, cuvintele. Le citesti si te-ntrebi, pur si simplu, cum de te-a scris. poate fiindca adevarurile se spun intotdeauna simplu. si se transmit simplu, cum lichidele prin vasele comunicante. ca acest dor circuland, osmotic, de la inima la mana, asa cum lumina ajunge pamantului. penita pentru toate acestea, Andule. cu multumiri. P.S: stiu ca acesta nu e ceea ce s-ar numi "un comentariu literar", dar chiar nu vad rostul unuia.
pentru textul : unele lucruri deM-am referit la text și la interpretarea pe care ai dat-o pe care o pot considera tendențioasă, chiar dacă acest text aparține altcuiva. Nu se poate analiza un text numai dintr-un singur punct de vedere (pe care l-ai expus), mai ales că acesta este eronat. Acest text este încadrabil la un anume gen literar. In general termenii de confidențialitate (dacă aceștia există stabiliți într-un regulament) se aplică la informații reale. După cum afirmi, ai reședința în Mongolia... Modul în care te adresezi tu, draga mea Younger Sister, la persoana mea, este însă discutabil.
pentru textul : e bună tipa detextul asta curge frumos, fara poticniri. Are imagini in discretia lor - frapante. Finalul o rotunjeste:
pentru textul : desperado de"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge"
Le froid dans les mots, toujours le feu s'absente, rien nous ne touche, rien plus que la nuit de l`esprit, au-délà des visages; seulement la lumière en nous, presque invisible. J' entend la silence dans ton poeme, Marlena. (aavancent? - sans un "a", je crois)
pentru textul : Il a froid dans les mots (I) dede cind cu UMBRELE LIMBILOR mi-a lipsit capacitatea de a va acorda atentia cuvenita ca POET....asta ce este? BLASFEMIE? sau forma IPOCRITA de a accepta propria dumneavoastra realitate fata de Dumnezeu si restul lumii electrificate??
pentru textul : Gând de vecernie dee multă emoţie în textul tău, întrebările ţi le adresezi, dar le scoţi în afara ta ca şi când ai căuta răspunsuri în ceilalţi, asta conferă o notă meditativă...
" atât de perfecţi" nu este o formulare corectă.
mai trec prin această pagină.
pentru textul : umbrelele trecătoare ale ploilor albastre de...nici eu nu aș reuși să afirm mai sigur ca tine simplu,trist. ai un simț sintetic dezvoltat. Matei, mă bucură trecerea ta liniștită, pașnică, după cum îți e scrisul.Mulțumesc pentru apreciere! Și eu cred că în real sunt esențele. Pateticularizat au ba. Cine suntem noi să judecăm?(retoric) Important e să ne scriem până la capăt. De câte ori rezonezi la ceva scris de mine mă simt mai tânăr, mai generos... nu pot să uit imaginea aceea a ta cu studenții se scurg spre examene, acțiune plasată prin Copou, într-un peisaj de Caspar David Friedrich (Abație în stejăriș) ... poezia nu merită cosmetizată... și după cum îmi spunea o persoană dragă, Constanța Buzea, cu ani în urmă, mai poet ca la tinerețe nu poți fi niciodată. Scuză-mi divagația de... purtător de ani. Mulțam de semn. cu gânduri bune, paul
pentru textul : Singura boală este prezentul deLea, spui ca: "Pe autor nu îl cunosc și nu înțeleg de ce l-aș aborda într-un alt context decît prin intermediul acestor comentarii." As fi de acord cu ce afirmi, daca nu te-ar contrazice prima ta interventie sub text, unde nu te adresai autorului (asta ar fi presupus o apelare la persoana a doua, directa), ci consiliului Hermenenei. Nici eu nu te cunosc, asta nu ma impiedica sa ma adresez TIE, cata vreme incerc sa port un dialog cu tine. "M-am referit la calitatea editor pe care o are și la conflictul de interese dintre această calitate și obiectivitatea cu care este privit textul său." Tot in numele obiectivitatii invocate te rugasem (nu iti cerusem, te rugasem...) sa exemplifici prin citate pasajele care ti s-au parut pornografice, profanatoare, etc. Nu ai facut-o si ai continuat cu acuzatiile. Cand faci un proces cuiva ( fie el si de intentie ), e bine sa ai niste argumente, altfel demersul va aluneca in derizoriu. "Avertismentul dat îmi amintește teribil de vremurile comuniste." Regretabila confuzie, Lea. Si tot regretabil este faptul ca unora inca le este greu sa inteleaga ca libertatea nu inseamna negarea tuturor regulilor. "Circ îi zice acum la opinie?" Opinia nu este circ. Insa modul in care o faci cunoscuta poate fi circ.
pentru textul : keep my secret well defelicitari pentru remarcabila exprimare poetica potentata de o inspiratie a carei mesaj se desira dincolo de titlu, care - imi pare - nepotrivit! remarc numai textul, din tot sufletul, cu o penita, care ar trebui sa insemne mai mult decat apare.
pentru textul : plâns acaju deMult succes in continuare, Aranca (Marina, Luminita, Virgil). Vorba aceea cu aparentele care inseala e cat se poate de adevarata.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deVă mulţumesc pentru comentariu. Ascunde în sine înţelegerea.
pentru textul : Margherita atinge pămîntul deLIM.
Multumesc Emanuel pentru ca uite tocul asteapta, calimara asijderea...deci bucurie ca suna... sa spunem Dorine ca si-a uitat cascheta prin vreun alcov altfer nu se mai vedea si pace...multumesc...
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele deerata noianul de clone...
pentru textul : Răsare dePoezie superbissimă, realizare vizuală de excepție. Acest galben pe albastru-verzui, aproape amestecate și estompate, coborând de la linia orizontului în ... adânc, pe lângă celelalte luminițe din departe, reflectate și ele la rându-le, toate pe rând... E un text perfect susținut prin așezarea sa în imagine. Mhm, e o nouă artă asta, uite, născută pe internet, acum sub ochii noștri. Vedeți? Virgil, ai adus pe Hermeneia ceva original... Eu așa zic. Asta ca să vezi că luăm lucrurile în serios.
pentru textul : Secunda luminii dePagini