'Am încărcat absenţa cu un glonţ,
o aşez minuţios cu gaura spre mine,'
... deci absența are o gaură? Ce să înțeleg din acest vers?
A... absența e o armă... pentru că este încărcată cu un glonț, ok.
Atunci arma are o gaură? O singură gaură din moment ce o așez 'cu gaura spre mine'?
Însă arma, din moment ce vorbiți în acest poem de ruleta rusească, poate avea mai multe 'găuri' de exemplu cele corespunzătoare cartușelor neîncărcate, deci aici s-ar putea interpreta că așezați arma, adică absența, cu gaura spre Dvs. tocmai pentru a nu vă răni.
Incipitul poemului deci mi se pare confuziv, neputând din poziția de simplu cititor să identific natura găurii absenței despre care vorbiți.
Margas
am ramas asa, cu un zimbet. mi-am amintit cum e controlul medical aici in america si cite chestii de etica medical-legala s-ar incalca daca s-ar putea petrece aici asa ceva. zimbesc. se vede ca ai o mina deprinsa cu arta dialogului. bun venit pe Hermeneia. am rezerve fata de folosirea gerunziului "întingând". parca eu stiam ca se foloseste "întinzînd". offtopic: te rog sa imi trimiti pe adresa [email protected] o alta adresa de e-mail. cea cu care te-ai inscris a functionat la validare dar acum nu mai functioneaza. este nevoie de o adresa valida si la care poti fi contactata. multumesc virgil titarenco
dragă Iulia, îţi doresc din miezul inimii mele să reuşeşti ceea ce ţi-ai propus. Poate că unora le este necesară ambiţia de a se cizela şi perfecţiona pentru a fi acceptaţi sau mai mult decât atât, pentru a fi împăcaţi cu ei înşişi. Şi acesta e un modus vivendi sau o nevoie de autorealizare cum spun psihologii. Eu sunt altfel. Am trăit pur şi simplu. Am fost mereu un om calm şi relaxat în forul lăuntric şi faţă de cei cunoscuţi. Nu pot vedea viaţa ca pe o luptă de nici un fel, nici cu sine însuşi nici cu alţii. Nici legată la ochi. Când alţii m-au respins sau m-au lovit eu nu am simţit decât tristeţe pentru inutilitatea violenţei şi m-am retras în tăcere cu delicateţe. Eşecurile nu m-au stimulat niciodată. Eu am fost prea constantă de felul meu, genul care nu renunţă la o prietenie sau care are duşmani trainici pentru că nu se schimbă defel şi nu uită nimic. În ce priveşte poezia, a fost un mod liniştit al meu de a trăi integral pe pagina caietului sau pe ecran. Mulţumesc mult pentru scrisoarea atât de limpede şi liniştită.
YESTER:
Citesc şi recitesc.
Totul duce spre poemele tip tanka ale lui Hakushş« Kitahara.Mă învârt într-un univers clădit pe imagini.
Să văd ce pot face.
Mulţumesc pentru sfaturi
realismul din text e crud. tocmai asta îl face credibil.eu cred că nu m-am înșelat, dar e doar părerea mea. maniera originală în care sunt puse întrebările, îl face interesant, si nu numai.., apoi combinația semiconfesivă...cultura la care se face referire...construiesc un colaj literar frumos. rămân la părerea că aici se surprinde mult mai mult decât ce cunosc unii azi ce e "după blocuri", deși ar fi interesantă și o serie pe această tematică, nu doar cu informațiile aflate de la formațiile hip-hop actuale, pentru că acolo, după blocuri se știe despre socializarea cu tomberoanele, și frumusețile de femei desenate parcă cu mâna stângă (parafrazez actualizând "pentru cel mai prost din curtea școlii" care își respectă profesorii chiar când se bâlbâie la predarea de lecții, nu se aruncă de pe podul Grant și le aduce flori,doar ,doar o primi și el un 5 pentru a trece clasa, desigur pot fi contrazis. dar cu argumente pe text și le voi acorda toată atenția. ... eu mizez pe aceste "după douăzeci de ani",.. și citesc cu mai mult decât interes... unii care au trăit în acele vremuri ar trebui să fie pe fază... iar pe lângă aceasta cred că si acum pronunță nostalgicii români ai francezului ... Dumm-ass... asta pentru că a fost autorul preferat al copilăriei lor actuale
Pășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
un asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
dragul meu Hecatonhir, merci pentru interventie. nu iti explic ultimele versuri, ca stric poanta...noaptea asta este de fapt a mea, ca si poezia cu hotelul ei cu tot (Mesner, pentru prieteni, pe dreapta). cit despre extraterestrii mici verzi si cu encefalul marit, sincera sa fiu, este vorba doar de unul singur, recunoscut in Guiness Book, celebru ambidextru.
andule, eu zic că sînt un individ rezonabil. chiar și pentru un tip care nu mai știe ce înseamnă să fii român, a emigrat, s-a americanizat și a pierdut mioritica toleranță de lasă-mă lăsu-te. și tocmai de aceea cred că nu m-ar deranja neaparat ieșirile astea „despre oameni” dacă nu ar fi aproape întotdeauna denigratoare și dacă, mai ales ar avea măcar o urmă de comentariu pe text. tu însă le ai de-a-ndoaselea. încetează să mai faci ceea ce faci așa cum faci ca să nu fiu eu nevoit să te fac să nu mai poți să faci ceea ce încă mai poți să faci. și acum aștept miștoul tău isteț pe seama jocului meu jenant de cuvinte. dar mai ales să pricepi.
ti-as multumi daca ai verifica ceea ce ti-am indicat mai sus. observatia ta m-a determinat sa las pe site-ul respectiv poeziile mele pe timp nedeterminat.
dincolo de cifre, de acea dimensiune materială palpabilă confortabilă rămâne exilul gândurilor, agățate, abandonate în alte țărmuri de bună voie și nesilite de nimeni. în această ecuație, "învățătura de minte a inimii" nu își are locul. de acord cu tine Vladimir: "In acest text autorul s-a ascuns foarte bine printre cuvinte, el vinde iluzii la superoferta"... pragmatism și eficacitatea practică a ideilor, promisiunilor, iluziilor, teoriilor...
Mi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
o chestie foarte reusita mi se pare alegerea numelor personajelor. doar ca personajele in sine nu mi se par destul individualizate mai sunt sclipiri interesante ici-colo, insa cred ca puteai concentra ideile intr-un text mai mic si mai profund (ma refer la toata piesa, ca am citit-o in intregime) in plus, vad idei filosofice diferite in discursul acelorasi personaje, ceea ce arata ca n-au o scara de valori ori o personalitate atat de bine definita
Intr-un fel de incheiere a acestei mini-dezbateri si pentru ca nu pot sa nu zic la ce zice Dorin "nimic din ceea ce e gratis nu mi-e strain" este vorba originala a ghici ciuperca ce-i cui. Cine stie altfel sa aunce primul piatra. P.S. Mi-au placut haiku-urile Orianei
penita pentru imagini. decupez inima poemului si m-am jucat putin cu ea: /te caut venind dinspre toate lumile sunt un poem zidit într-o piramidă aruncată în mare din trupul tău freamătând voi ieși umed ca o pasăre de unde ne cunoaștem oare într-o viață trecută ți-a rămas de la mine pergamentul unde ai găsit drumul diafan către piatra funerară cu epitaf scene de frescă din zilele nesfîrșite în care tînjeam după tine între noi a mai rămas un sarcofag de piatră în care se aud scîncetele unui prunc lăsat într-un coș de nuiele împletite pe Nil dacă sosești din viitor șuvița ta lungă de păr o să se preschimbe-ntr-un șarpe cu coada ruptă mușcând răsăritul desenez pe nisip amprenta trupului tău e o harpă/
e un text care mi a placut, prin modul in care vorbesti in el. insa sunt si lucruri spuse deja. ti as recomanda sa pui versuri mai scurte. adica, din text cu aspect de proza sa l transformi intr-un poem usor lizibil
Două observații am de făcut. 1. O singură frunză în făraș pare neverosimilă. Aș fi spus "frunze". 2. Parcă e prea mult două imagini într-un haiku. Una din ele merită să trimită pe o pistă de lectură care să implice afectiv cititorul, să-i transmită o rezonanță umană... Dar, ca schițare a unui moment autumnal, ca și caligrafiere cu mână sigură din câteva tușe a unei senzații vii, luminoase, haiku-ul mi se pare reușit.
remarc asta "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine despre cancer de la o vreme am început să mă uit la știri medicale ca de exemplu nu știu dacă ai văzut că cercetătorii au izolat cele patru gene ale cancerului și numai acționând agresiv împotriva celor patru ne putem vindeca ține minte nu te vindeci ne vindecăm dimineața ne întâlnim pe holuri avem de toate sonde pentru urină catetere suntem complet dotați complet umani într-un fel sau altul toți suntem în metastază tu ai să-mi zici să-mi trăiesc viața ca și cum ar fi ultima ar trebui doar să te întrebi ce te-ai face fără mine dacă eu trăiesc veșnic răspunsul ți-l dau tot eu nu-ți fie frică dincolo n-o să mai fie biletul de tren opt sute de mii dincolo o să bem cafea cu jony halliday o să ne îndrăgostim unul de altul unul de altul unul de altul unul de altul până o să facem un lanț antiderapaj dintr-odată sunt gol oameniii au două mâini ca să țină balanța ca să aibă ce împreuna ca să aibă ce pierde dacă aș fi cohen ți-aș spune că mă tragi pe nas doar să-ți aduci aminte cum e să simți iar în nopțile în care nu ai cu cine îți faci curaj la o mie de săruturi adâncime ". acesta este tot poemul. inglobeaza tot ce e mai viabil, mai simtitor, mai sincer. si jonny halliday. aici este un tu si o ea care vibreaza si care spun. e o constientizare si cuvintele care se lovesc si se imabina. frumos si ai reusit sa ma faci sa sed langa tine cu tine si sa ma bucur. adica esential.
Nu mi se pare coerent să folosești două scrieri pentru același sunet. Complicație inutilă. Dar nu e un capăt de lume, I don't really care. O să modific. Nu mi se pare important cum scrii, ci ce scrii. Multumesc de aprecierile prozei.:) M-am temut sa nu aiba un iz de pamflet politic, dar chiar nu e, sunt lucruri inspirate din momente reale.
Alexandra. o observatie si o intrebare. observatia e ca vad ca ai mai postat textul acesta si apoi l-ai retras si si-a pierdut comentariile. As prefera ca odata postat un text, chiar daca este editat sa ramina la adresa initiala. Tocmai de aceea am introdus optiunea de editare, pentru ca sa nu fii nevoit sa deschizi un post nou daca vrei sa modifici ceva ci sa iti poti face absolut toate modificarile acolo intrebarea este legata de imagini. vad ca poarta watermark-ul de la deviantart si alte adrese de pe internet. Esti sigura ca aceste imagini iti aparitin si/sau ai dreptul sa le folosesti aici?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
implicația este că textul trebuie să ajungă deocamdată în șantier
pentru textul : Cenaclul uitat deda, a fost un fel dragoste umbland pe doua picioare, daca de Pesamosca vorbesti. zile faine!
pentru textul : fără de arginţi de'Am încărcat absenţa cu un glonţ,
pentru textul : Ruleta rusească deo aşez minuţios cu gaura spre mine,'
... deci absența are o gaură? Ce să înțeleg din acest vers?
A... absența e o armă... pentru că este încărcată cu un glonț, ok.
Atunci arma are o gaură? O singură gaură din moment ce o așez 'cu gaura spre mine'?
Însă arma, din moment ce vorbiți în acest poem de ruleta rusească, poate avea mai multe 'găuri' de exemplu cele corespunzătoare cartușelor neîncărcate, deci aici s-ar putea interpreta că așezați arma, adică absența, cu gaura spre Dvs. tocmai pentru a nu vă răni.
Incipitul poemului deci mi se pare confuziv, neputând din poziția de simplu cititor să identific natura găurii absenței despre care vorbiți.
Margas
am ramas asa, cu un zimbet. mi-am amintit cum e controlul medical aici in america si cite chestii de etica medical-legala s-ar incalca daca s-ar putea petrece aici asa ceva. zimbesc. se vede ca ai o mina deprinsa cu arta dialogului. bun venit pe Hermeneia. am rezerve fata de folosirea gerunziului "întingând". parca eu stiam ca se foloseste "întinzînd". offtopic: te rog sa imi trimiti pe adresa [email protected] o alta adresa de e-mail. cea cu care te-ai inscris a functionat la validare dar acum nu mai functioneaza. este nevoie de o adresa valida si la care poti fi contactata. multumesc virgil titarenco
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine dedragă Iulia, îţi doresc din miezul inimii mele să reuşeşti ceea ce ţi-ai propus. Poate că unora le este necesară ambiţia de a se cizela şi perfecţiona pentru a fi acceptaţi sau mai mult decât atât, pentru a fi împăcaţi cu ei înşişi. Şi acesta e un modus vivendi sau o nevoie de autorealizare cum spun psihologii. Eu sunt altfel. Am trăit pur şi simplu. Am fost mereu un om calm şi relaxat în forul lăuntric şi faţă de cei cunoscuţi. Nu pot vedea viaţa ca pe o luptă de nici un fel, nici cu sine însuşi nici cu alţii. Nici legată la ochi. Când alţii m-au respins sau m-au lovit eu nu am simţit decât tristeţe pentru inutilitatea violenţei şi m-am retras în tăcere cu delicateţe. Eşecurile nu m-au stimulat niciodată. Eu am fost prea constantă de felul meu, genul care nu renunţă la o prietenie sau care are duşmani trainici pentru că nu se schimbă defel şi nu uită nimic. În ce priveşte poezia, a fost un mod liniştit al meu de a trăi integral pe pagina caietului sau pe ecran. Mulţumesc mult pentru scrisoarea atât de limpede şi liniştită.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deYESTER:
pentru textul : respiraţie de toamnă deCitesc şi recitesc.
Totul duce spre poemele tip tanka ale lui Hakushş« Kitahara.Mă învârt într-un univers clădit pe imagini.
Să văd ce pot face.
Mulţumesc pentru sfaturi
realismul din text e crud. tocmai asta îl face credibil.eu cred că nu m-am înșelat, dar e doar părerea mea. maniera originală în care sunt puse întrebările, îl face interesant, si nu numai.., apoi combinația semiconfesivă...cultura la care se face referire...construiesc un colaj literar frumos. rămân la părerea că aici se surprinde mult mai mult decât ce cunosc unii azi ce e "după blocuri", deși ar fi interesantă și o serie pe această tematică, nu doar cu informațiile aflate de la formațiile hip-hop actuale, pentru că acolo, după blocuri se știe despre socializarea cu tomberoanele, și frumusețile de femei desenate parcă cu mâna stângă (parafrazez actualizând "pentru cel mai prost din curtea școlii" care își respectă profesorii chiar când se bâlbâie la predarea de lecții, nu se aruncă de pe podul Grant și le aduce flori,doar ,doar o primi și el un 5 pentru a trece clasa, desigur pot fi contrazis. dar cu argumente pe text și le voi acorda toată atenția. ... eu mizez pe aceste "după douăzeci de ani",.. și citesc cu mai mult decât interes... unii care au trăit în acele vremuri ar trebui să fie pe fază... iar pe lângă aceasta cred că si acum pronunță nostalgicii români ai francezului ... Dumm-ass... asta pentru că a fost autorul preferat al copilăriei lor actuale
pentru textul : după douăzeci de ani (II) de"nimeni n-a atins stânca cu toiagul
la apele de la meriba"
si aici e preferabil, pentru a se evita acel "ca cu" schimbat astfel:
nimeni n-a atins stânca
la apele de la meriba
cu toiagul
inteleg acest poem ca parte a unui proiect grafica/poezie de viitor. si e bine.
pentru textul : tablou cu berze deDoamne, cate vorbe!...
pentru textul : Devorah dePășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă dealma am corectat, multumesc , cum vezi tot , Argus.
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte deun asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) dedragul meu Hecatonhir, merci pentru interventie. nu iti explic ultimele versuri, ca stric poanta...noaptea asta este de fapt a mea, ca si poezia cu hotelul ei cu tot (Mesner, pentru prieteni, pe dreapta). cit despre extraterestrii mici verzi si cu encefalul marit, sincera sa fiu, este vorba doar de unul singur, recunoscut in Guiness Book, celebru ambidextru.
pentru textul : pietrele umbrei deandule, eu zic că sînt un individ rezonabil. chiar și pentru un tip care nu mai știe ce înseamnă să fii român, a emigrat, s-a americanizat și a pierdut mioritica toleranță de lasă-mă lăsu-te. și tocmai de aceea cred că nu m-ar deranja neaparat ieșirile astea „despre oameni” dacă nu ar fi aproape întotdeauna denigratoare și dacă, mai ales ar avea măcar o urmă de comentariu pe text. tu însă le ai de-a-ndoaselea. încetează să mai faci ceea ce faci așa cum faci ca să nu fiu eu nevoit să te fac să nu mai poți să faci ceea ce încă mai poți să faci. și acum aștept miștoul tău isteț pe seama jocului meu jenant de cuvinte. dar mai ales să pricepi.
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui deti-as multumi daca ai verifica ceea ce ti-am indicat mai sus. observatia ta m-a determinat sa las pe site-ul respectiv poeziile mele pe timp nedeterminat.
pentru textul : știi, doar dimineața... dedincolo de cifre, de acea dimensiune materială palpabilă confortabilă rămâne exilul gândurilor, agățate, abandonate în alte țărmuri de bună voie și nesilite de nimeni. în această ecuație, "învățătura de minte a inimii" nu își are locul. de acord cu tine Vladimir: "In acest text autorul s-a ascuns foarte bine printre cuvinte, el vinde iluzii la superoferta"... pragmatism și eficacitatea practică a ideilor, promisiunilor, iluziilor, teoriilor...
pentru textul : sephirot III deMi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
pentru textul : escape deo chestie foarte reusita mi se pare alegerea numelor personajelor. doar ca personajele in sine nu mi se par destul individualizate mai sunt sclipiri interesante ici-colo, insa cred ca puteai concentra ideile intr-un text mai mic si mai profund (ma refer la toata piesa, ca am citit-o in intregime) in plus, vad idei filosofice diferite in discursul acelorasi personaje, ceea ce arata ca n-au o scara de valori ori o personalitate atat de bine definita
pentru textul : Cruciada nebunilor deFrancisc...
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete deIntr-un fel de incheiere a acestei mini-dezbateri si pentru ca nu pot sa nu zic la ce zice Dorin "nimic din ceea ce e gratis nu mi-e strain" este vorba originala a ghici ciuperca ce-i cui. Cine stie altfel sa aunce primul piatra. P.S. Mi-au placut haiku-urile Orianei
pentru textul : Lunatice depenita pentru imagini. decupez inima poemului si m-am jucat putin cu ea: /te caut venind dinspre toate lumile sunt un poem zidit într-o piramidă aruncată în mare din trupul tău freamătând voi ieși umed ca o pasăre de unde ne cunoaștem oare într-o viață trecută ți-a rămas de la mine pergamentul unde ai găsit drumul diafan către piatra funerară cu epitaf scene de frescă din zilele nesfîrșite în care tînjeam după tine între noi a mai rămas un sarcofag de piatră în care se aud scîncetele unui prunc lăsat într-un coș de nuiele împletite pe Nil dacă sosești din viitor șuvița ta lungă de păr o să se preschimbe-ntr-un șarpe cu coada ruptă mușcând răsăritul desenez pe nisip amprenta trupului tău e o harpă/
pentru textul : Eterna reîntoarcere deai dreptate apropo de titlu.
multam de trecere. imi pare bine ca ti-a placut.
pentru textul : Still Haven't Found dee un text care mi a placut, prin modul in care vorbesti in el. insa sunt si lucruri spuse deja. ti as recomanda sa pui versuri mai scurte. adica, din text cu aspect de proza sa l transformi intr-un poem usor lizibil
pentru textul : origami cu inima ta deDouă observații am de făcut. 1. O singură frunză în făraș pare neverosimilă. Aș fi spus "frunze". 2. Parcă e prea mult două imagini într-un haiku. Una din ele merită să trimită pe o pistă de lectură care să implice afectiv cititorul, să-i transmită o rezonanță umană... Dar, ca schițare a unui moment autumnal, ca și caligrafiere cu mână sigură din câteva tușe a unei senzații vii, luminoase, haiku-ul mi se pare reușit.
pentru textul : Haiku deda, ai dreptate Francisc. Si eu care nu stiam ce nu imi pica bine acolo. Am modificat, chiar mai mult...
pentru textul : tăcerea hienei dezile de moină -
pentru textul : Renga dedin ultimul ţurţure
picură soare
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte
remarc asta "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine despre cancer de la o vreme am început să mă uit la știri medicale ca de exemplu nu știu dacă ai văzut că cercetătorii au izolat cele patru gene ale cancerului și numai acționând agresiv împotriva celor patru ne putem vindeca ține minte nu te vindeci ne vindecăm dimineața ne întâlnim pe holuri avem de toate sonde pentru urină catetere suntem complet dotați complet umani într-un fel sau altul toți suntem în metastază tu ai să-mi zici să-mi trăiesc viața ca și cum ar fi ultima ar trebui doar să te întrebi ce te-ai face fără mine dacă eu trăiesc veșnic răspunsul ți-l dau tot eu nu-ți fie frică dincolo n-o să mai fie biletul de tren opt sute de mii dincolo o să bem cafea cu jony halliday o să ne îndrăgostim unul de altul unul de altul unul de altul unul de altul până o să facem un lanț antiderapaj dintr-odată sunt gol oameniii au două mâini ca să țină balanța ca să aibă ce împreuna ca să aibă ce pierde dacă aș fi cohen ți-aș spune că mă tragi pe nas doar să-ți aduci aminte cum e să simți iar în nopțile în care nu ai cu cine îți faci curaj la o mie de săruturi adâncime ". acesta este tot poemul. inglobeaza tot ce e mai viabil, mai simtitor, mai sincer. si jonny halliday. aici este un tu si o ea care vibreaza si care spun. e o constientizare si cuvintele care se lovesc si se imabina. frumos si ai reusit sa ma faci sa sed langa tine cu tine si sa ma bucur. adica esential.
pentru textul : schizoid de profesie deNu mi se pare coerent să folosești două scrieri pentru același sunet. Complicație inutilă. Dar nu e un capăt de lume, I don't really care. O să modific. Nu mi se pare important cum scrii, ci ce scrii. Multumesc de aprecierile prozei.:) M-am temut sa nu aiba un iz de pamflet politic, dar chiar nu e, sunt lucruri inspirate din momente reale.
pentru textul : Tabu deAlexandra. o observatie si o intrebare. observatia e ca vad ca ai mai postat textul acesta si apoi l-ai retras si si-a pierdut comentariile. As prefera ca odata postat un text, chiar daca este editat sa ramina la adresa initiala. Tocmai de aceea am introdus optiunea de editare, pentru ca sa nu fii nevoit sa deschizi un post nou daca vrei sa modifici ceva ci sa iti poti face absolut toate modificarile acolo intrebarea este legata de imagini. vad ca poarta watermark-ul de la deviantart si alte adrese de pe internet. Esti sigura ca aceste imagini iti aparitin si/sau ai dreptul sa le folosesti aici?
pentru textul : Destrămare delucian, iertare ca nu am vazut comentariul tau pana acum. din amanunte se alcatuieste intregul.
pentru textul : mălai dePagini