Dacă aş fi la început, m-aş concentra fie pe proză, fie pe poezie. În niciun caz pe poemul în proză ori pe proza lirică, acolo unde, pentru a aşterne ceva credibil calitativ, trebuie să stăpâneşti cât de cât şi fenomenul poetic, şi fenomenul prozei.

Tiberiu, Multumesc pentru completare. Daca am ajuns la ceva matematica, am ajuns pe trei cai ocolite. Una este IT&C, unde, vrand necrand, a trebuit sa ma ocup, cat se poate de serios, dar cu un scop precis: Inteligenta Artificiala. A doua, teza de doctorat, unde a trebuit sa-mi bag nasul in calculul vectorial si tensorial. Si, in fine, a treia, fizica (pasiunea si inclinarea mea din tinerete, pe care n-am reusit sa le pun in practica). Si acum, la chestiune. 1. 'A fost primul [Cantor] care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare".' Este "absolut" adevarat. Dar in textul meu n-am stiut si, prin urmare, n-am reusit s-o spun fara sa plictisesc un cititor ne initiat (iar un initiat, ce sens avea sa suporte explicatia mea?). 2.' "Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice.' Asta n-o stiam. Multumesc pentru ca mi-ai atras atentia. 3.' Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.' Despre Godel am fost obligat sa aflu datorita meseriei mele (am si textele sale prin care si-a prezentat teoremele). Voi incerca sa discut despre el cand voi vorbi despre "logicile paraconsistente" (in cadrul carora cu greu si numai in cazuri particulare se mai poate aplica ca un "filtru" dar care scapa printr-o sita prea rara unele lucruri). Si o astfel de discutie vtrea s-o port cand ma voi ocupa, mai la obiect, de Graham Priest si, implicit, de "dialetheism" 4. Dupa cate am inteles (si nu stiu daca bine), Cantor a cladit teoria sa a multimilor altfel decat axiomatic. 5. O sugestie. Ce-ar fi daca cele ce mi le-ai transmis, ar fi fructificate printr-un text al dumitale pe care sa-l postezi aici? Ar fi, cred eu, un lucru benefic si pentru cititori, dar si pentru noi doi. Chiar daca printr-un "dialog la distanta" civilizat, dar si atragator. Toate cele bune, Gorun Manolescu

nu trebuia sa precizez si care cuvintel, nu? :)

nu ştiu ce s-a întâmplat de a apărut de atâtea ori comentariul!
cred că e suficient o singură dată. Mă poate ajuta cineva??

mi-a creat asa o stare de disconfort (putin spus). sunt imagini dure inlantuite, totusi, de o bruma de speranta. asa vad eu aici. o incercare de a mai... compromite cu intelepciune ramasitele de luciditate pe care ar trebui sa le avem cu totii in vederea salvarii. un altfel de manifest pentru continuitatea existentei. a doua si a treia unitate cred ca sunt demne de a fi remarcate suplimentar.

cin' te puse să „soundtrack”?

nu știu de ce ai încadrat acest text la poezie. poate dacă m-aș ghemui în fotoliul tău aș pricepe. partea cu refugiul nu o cred, fiindcă uneori chiar tu mă faci să cred contrariul. fii mai atentă la ce arunci pe geam! a.. răsăritul rotund... m-a făcut să zîmbesc. tîmp.

...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.

Dacă era un pic mai multă atenție la diacritice, la virgule, la punctuație.... Treci, te rog, încă o dată cu atenție prin el și cred că va arăta cu totul altfel. Ideile și modul în care ele s-au dezvoltat în acest prezent continuu mi-au plăcut.

da, din pacate fotografia face un deserviciu textului. e posibil ca aranca sa aiba o gravura cu "chevaux" dar sa nu vrea sa ne-o arate

Vezi Vlad, ti-am spus ca imaginea clonei tale creeaza un fals. Lumea crede ca esti modest. In realitate, Vlad este un autor bun caruia ii lipseste curajul sa isi supuna textele criticii din afara atelierelor literare. Aici poti ajunge vedeta si iti poti face adulatori neoferind nimic despre omul din spatele cuvintelor. In lumea literara din afara atelierelor literare, mult mai vasta si extrem de pretentioasa (si haina as spune), este greu sa te si ascuzi si este greu sa faci si pe modestul, presiunea este prea mare. Ai de ales intre a te lasa calcat in picioare sau a fi agresiv. Modestia este calitatea celor care nu au calitati, spunea Paler. Modestia este pentru prosti, spunea Iorga. Il provoc pe Vlad sa scoata capul, sa lase remuscarile si esecul pe seama altora si sa se bata de la egal la egal cu scriitorii generatiei sale.

Virgil. E discutabil într-adevăr. Dovadă comentariul ăsta elaborat. În principiu aici satirizez un obicei bătrîn încăpățînat și beteag care va continua în prostioara lui "fără leac", deși știe că se poate mai fain și mai bine...:) Dacă e comod să tai puiul de brad și nicio tragedie (că doar toți taie ...nu?) atunci propun să fie comod de tot și să se treacă la varianta de plastic. Există azi și miresme "de plastic" cu imitație de brad...nicio problemă. Și globuri și betele de plastic. Și alea și alea. Dar noo că e mai nathural să plătim o crimă elegantă și drăgălașă, un hingher de pădure, ca să avem și noi sărbători "ca lumea". Că brăduțu' e nesimțit și nu se poate apăra decît cu niște biete ace nu e o scuză. E o plantă vie și oricum am lua-o tot crimă se numește. Ca și florile puse la "reanimare" în vază... A, și nu e nicio dramatizare sau exagerare aici. E adevăru' care zburlește păru'. Așa că te poți zburli liniștit Virgil. Tot am dreptate. Rămîn la bonsaiul meu de Crăciun. Și să auzim numai că nu ni se face rău...de bine!

Abordarea acestui text din partea mea a fost subiectivă, recunosc. Pe mine caii aceia albi m-au purtat la gurile Istrului, sau vechiul Oceanos Potamos, acolo unde Echidna, hoața care i-a asuns lui Iason iepele sfinte, le dădea amazoanelor primele lecții de nemurire. Undeva în subconștientul meu stăruia ideea că totuși infanta, care suportase deja rigorile inchiziției, merita o înmormîntare creștinească. Și astfel s-a produs în imaginația mea o mutație. Sau poate că erau de vină căștile și zgomotul de fond?...

zile de moină -
din ultimul ţurţure
picură soare
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit