Un poem-metaforă a răstignirii, aşa îl simt. M-a surprins acest tablou cu maci şi grâu, foarte drag mie (la care mai adaug şi albăstrele :), dar mărturisesc că niciodată nu m-am gândit la aceste simboluri extraordinare...şi doar ştiam de ,,bobul de grâu care trebuie să moară ca să aducă rod"...şi ştiam şi ,,Ce dor frumos, ce rai ne leagă" de C. Ioanid.
Am citit de nenunmărate ori acest poem în zilele pascale...l-am citit şi familiei şi musafirilor :) Încă îi aud ,,agonia" şi sunetul metalic al ,,fier(ului) cenușiu ascuțit". Bine evidenţiat cenuşiul în cadrul galbenului auriu al ,,pâinii" şi al roşului. Remarc şi prezenţa vuietului trenului în contrast cu unduirea şi liniştea unui câmp cu grâu şi maci. E un poem care se adresează tututror simţurilor şi, mai ales, conştiinţei.
Mă ruşinez la gândul că, la prima citire, pe diagonală, am spus că e doar un pastel...
Felicitări şi mulţumiri!
D-le Dinu, am explicat/argumentat de multe ori de ce genitivele sunt, de cele mai multe ori, de evitat, deci n-am s-o mai fac. Mă limitez să spun că sunt extraordinar de facile şi, cele mai multe, lipsite de substanţă discursivă.
Mai spun doar că eu nu văd frumuseţea clişeului "ochiul zilei" şi nici legătura dintre necesitatea paharului de-a avea gură şi insuşirea sa nonrotundă.
p.s "moş crăciun" şi "tălpile goale" nu se află în cazul genitiv.
Descopăr (din întâmplare, pentru că tocmai în aceste momente a fost rulat pe prima pagină) acest text! Incipitul mi se pare absolut remarcabil: "în magazinul de animale mici/ se prelingeau iepuri albaști prin tuburi de eprubetă". Un poem suprarealist de o ingeniozitate deosebită. Care utilizează (calculat, cum fac îndeobşte suprarealiştii, orice-ar pretinde ei şi orice-ar zice Freud) dicteul "automat". În acelaşi sens, aş mai reţine "zgomotul șoptit al gîndacilor africani/
tandri ca niște contorsionări ale sorții". Dar important este că asemenea secvenţe se integrează în textul în sine, de o sugestivitate salutară. Intuită, ca atare, de către Cristina.
Prima strofa mi se pare putin cam haotica, mai ales ca "noapte avida de dragoste" mi se pare o stingacie. In rest, in opinia mea, mi-a placut jocul acesta.
Virgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.
Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.
mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.
Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.
Virgil Titarenco, am spus clar ca am fost insultat si mi s-a pocit pseudonimul. Ce masuri iei in aceasta situatie? De ce esti partinitor si nu aplici regulamentul cum trebuie? Yester trebuia macar avertizat. Nu stiu despre ce amenintare vorbesti. Mi s-a spus sa contribui pozitiv la Hermeneia si va asigur ca veti primi exact ceea ce meritati, pe masura priceperii mele. De ce traieste cu impresia ca in jurul tau sunt atacuri sau amenintari cand, de fapt, eu am fost cel insultat, iar tu, trebuie, pur si simplu sa-i avertizezi pe cei in cauza. Oricum, multumesc, am salvat paragrafele lui Yester si raspunsul tau ca sa mi le aduc aminte mai bine.
da, da, apa din sâmbure de măr pare a fi „sâmburele” poeziei... Ultimele 3 versuri parcă prea îmbânzesc, omenesc, cumințesc textul, zic eu că. vremuri bune!
E un poem pe care îl citesti si il recitesti de atâtea ori, nu doar pentru sensurile absconse, ci si pentru că e prea frumos si vrei să gusti fiecare metaforă, fiecare imagine fâcând un zoom pe acestea si trâgând cu ochiul la imaginea de fundal.
Titlul e ca o cortină :) trasă parţial( de fapt cam asa sunt titlurile la poemele tale ). Nu pot să nu remarc versurile care m-au surprins prin forţa de sugestie, prin noutate, prin tandreţe:
,,îți șterg firul de păr căzut pe tastatură
te iau în brațe ca un poem"
,,floare a soarelui dezorientată"
,,plămânii mei ar cânta cum cântau
martirii la roma"
,,dacă aș putea exista în cerceii tăi să aud
săniile trase de cai
între noi s-a lăsat o uliță pe care merg
și miroase a cozonaci sau a pește prăjit
mâncat de Iisus după înviere".
Paul, fie ca ,,săritura peste novembre" să fie usoară si ulita sa nu se introienească!
( am tras cu ochiul la comentul Silviei, si am ,,empatizat cu ea", apoi m-am gândit la cât de frumos ne poate lua în braţe un poem :) )
Cami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.
un text care mi-a plăcut foarte mult. pentru că în el găseşti pasaje care te fac să te simţi bine. nu cred că este SF, se înscrie mai degrabă pe o linie existenţială, uşor psihologică, prin stări, trăiri, imagini care transmit ca de exemplu:
Copilul cel mic calcă prin cioburi
"Cu papucii de gumă.
A învățat să scrie, știe multe
Cuvinte. Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
altfel spus după cum vreau eu să văd, pentru că ne lasă autoarea această libertate, aş spune omul şi bucata de pâine este un câine pentru că rimează cu mâine, mâine fiind o zi, un drum, viaţa prin care trebuie să păşim. suntem nişte copii cu papuci din gumă, călcăm prin cioburi cu ei, uite câte ştim noi, mamă! suntem la fel, eu şi cu tine deşi aici nu rimează.
eu las o peniţă. pentru aceste versuri m-am oprit în mod deosebit.
viorel - poezia asta a fost scrisa pe fuga, cu pixul pe o hartie mototolita. asa ca daca este fortata, nu este voit fortata. sper ca am inteles ce vrei sa spui prin asta. pasajul acela se vrea o trecere de la un nivel la altul... poate nu mi-a iesit.
Domnule Virgil, mulţumesc pentru trecere şi opinie. E un text mai vechi şi în momentul în care l-am conceput, aşa am simţit. De fapt, acesta ar fi cam singurul motiv pt. care postez: ca să aud cât mai multe păreri critice si pertinente. Oricum, o să ţin cont de opiniile dumneavoastră şi ale colegilor de pe site. Citesc multă poezie virtuală şi nu numai, există si pe hermeneia autori pe care îi citesc constant de ceva timp. Doar că abia acuma m-am hotărât să-mi deschid şi eu un cont.
...''arcușul'' e pastrat probabil ''fragment din sadismul altora'' de către puștiul șmecher ''plictisit în muzica zilelor'', pasionat poate mai mult de.., baterie.. Îmi place poemul, fabius
si eu l-am citit si, pt un novice (no offence, andreea) e un text bun, cel putin ca idee. si de aici, cred, increderea in text si autorul lui. personal, am ales ultima strofa. si l-am inghitit pe "i" din titlu. si sa nu uitam, sa nu aruncam cu piatra daca magarul da cu piciorul...
am o nelamurire. cam cum ai spune cu alte cuvinte: "când ochii-i ovali îl vor țintui prima oară. " ? ca eu nu inteleg acel "ochii-i" este fie o eroare gramaticala ori vreo formula mai confuza pentru mine. nu inteleg de ce nu ai spus "ochi ovali"
Marina, mulțumesc. O voi face probabil, însă intenția mea era ceva de genul "Cocoșatului de la Notre Capșa". (a-mi fi scuzată lipsa de timp, temporară și ea)
am senzatii impartite fata de acel „sa zaci” de la inceput, in esenta el introduce o intreaga prisma pentru tot textul. nu imi place, mai ales prin ceea ce eu percep ca fiind un fel de „tinguire”, si totusi lipsa lui ar schimba intregul text. interesanta introducere
nu sunt de inima albastra, dar sunt la obiect. Cuvinte si fraze retinute pentru o durere atat de mare. O scriere ingrijita, motivata. Pacat ca cei care ar trebui sa citeasca asa ceva n-o fac si nici n-o s-o faca pe motiv de... va las sa alegeti: ignoranta, sau indiferenta?
Oricum ar fi, imi revine in memorie: "prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul".
Cu drag,
Da, a fost o seară tare plăcută și mă bucur foarte mult că am reușit să stabilim conexiunea online, live. A fost o provocare contratimp, contraiarnă, contraresurse, dar a ieșit. Așa, amator cum s-a întâmplat, dar ce bine că s-a întâmplat. Pe anul viitor mai învățăm. :)
Voi posta cât de curând apuc niște poze cu oameni, poezie și haosul tehnic. :D Vă mulțumesc și eu, ție Virgil pentru îndrumare, la fel și Almei pentru perseverența ei în a organiza acest cenaclu an de an, lui Vlad și lui Cătălin (angajatul de la Casa Pogor) pentru ajutorul tehnic. Băieții cu folkul au fost superbi, iar Cosmin Vaman o surpriză extrem de plăcută, atât prin voce cât și prin umor.
Sunt curioasă cine va fi primul care postează o cronică. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
merci mult pentru analiză, mă bucur că ți-a plăcut :)
pentru textul : retro .01 deUn poem-metaforă a răstignirii, aşa îl simt. M-a surprins acest tablou cu maci şi grâu, foarte drag mie (la care mai adaug şi albăstrele :), dar mărturisesc că niciodată nu m-am gândit la aceste simboluri extraordinare...şi doar ştiam de ,,bobul de grâu care trebuie să moară ca să aducă rod"...şi ştiam şi ,,Ce dor frumos, ce rai ne leagă" de C. Ioanid.
pentru textul : grîu și maci deAm citit de nenunmărate ori acest poem în zilele pascale...l-am citit şi familiei şi musafirilor :) Încă îi aud ,,agonia" şi sunetul metalic al ,,fier(ului) cenușiu ascuțit". Bine evidenţiat cenuşiul în cadrul galbenului auriu al ,,pâinii" şi al roşului. Remarc şi prezenţa vuietului trenului în contrast cu unduirea şi liniştea unui câmp cu grâu şi maci. E un poem care se adresează tututror simţurilor şi, mai ales, conştiinţei.
Mă ruşinez la gândul că, la prima citire, pe diagonală, am spus că e doar un pastel...
Felicitări şi mulţumiri!
D-le Dinu, am explicat/argumentat de multe ori de ce genitivele sunt, de cele mai multe ori, de evitat, deci n-am s-o mai fac. Mă limitez să spun că sunt extraordinar de facile şi, cele mai multe, lipsite de substanţă discursivă.
Mai spun doar că eu nu văd frumuseţea clişeului "ochiul zilei" şi nici legătura dintre necesitatea paharului de-a avea gură şi insuşirea sa nonrotundă.
p.s "moş crăciun" şi "tălpile goale" nu se află în cazul genitiv.
pentru textul : decor deDescopăr (din întâmplare, pentru că tocmai în aceste momente a fost rulat pe prima pagină) acest text! Incipitul mi se pare absolut remarcabil: "în magazinul de animale mici/ se prelingeau iepuri albaști prin tuburi de eprubetă". Un poem suprarealist de o ingeniozitate deosebită. Care utilizează (calculat, cum fac îndeobşte suprarealiştii, orice-ar pretinde ei şi orice-ar zice Freud) dicteul "automat". În acelaşi sens, aş mai reţine "zgomotul șoptit al gîndacilor africani/
pentru textul : în magazinul de animale mici detandri ca niște contorsionări ale sorții". Dar important este că asemenea secvenţe se integrează în textul în sine, de o sugestivitate salutară. Intuită, ca atare, de către Cristina.
Felicitari si succes! Te asteptam sambata si la Iasi.
pentru textul : ,,Femeia-Mac" de Elena Albu Istrati, lansare de carte la Brăila deDin punctul meu de vedere incadrarea corecta e la limbi straine.
pentru textul : Le diable avec l’aile de carton dePrima strofa mi se pare putin cam haotica, mai ales ca "noapte avida de dragoste" mi se pare o stingacie. In rest, in opinia mea, mi-a placut jocul acesta.
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă deVirgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.
Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.
mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.
Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.
pentru textul : stare de emigrant deVirgil Titarenco, am spus clar ca am fost insultat si mi s-a pocit pseudonimul. Ce masuri iei in aceasta situatie? De ce esti partinitor si nu aplici regulamentul cum trebuie? Yester trebuia macar avertizat. Nu stiu despre ce amenintare vorbesti. Mi s-a spus sa contribui pozitiv la Hermeneia si va asigur ca veti primi exact ceea ce meritati, pe masura priceperii mele. De ce traieste cu impresia ca in jurul tau sunt atacuri sau amenintari cand, de fapt, eu am fost cel insultat, iar tu, trebuie, pur si simplu sa-i avertizezi pe cei in cauza. Oricum, multumesc, am salvat paragrafele lui Yester si raspunsul tau ca sa mi le aduc aminte mai bine.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie dedar e normal în cazul lui...
pentru textul : emindoină deei, bine, mă bucură revenirea ta cu... precizări :).
Influente (eventuale) ale Paingului Orb, trecute prin filtrul talentului tau. Cum ne-ai obisnuit, un text plin de forta.
pentru textul : Sonetul 129 deda, da, apa din sâmbure de măr pare a fi „sâmburele” poeziei... Ultimele 3 versuri parcă prea îmbânzesc, omenesc, cumințesc textul, zic eu că. vremuri bune!
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deE un poem pe care îl citesti si il recitesti de atâtea ori, nu doar pentru sensurile absconse, ci si pentru că e prea frumos si vrei să gusti fiecare metaforă, fiecare imagine fâcând un zoom pe acestea si trâgând cu ochiul la imaginea de fundal.
Titlul e ca o cortină :) trasă parţial( de fapt cam asa sunt titlurile la poemele tale ). Nu pot să nu remarc versurile care m-au surprins prin forţa de sugestie, prin noutate, prin tandreţe:
,,îți șterg firul de păr căzut pe tastatură
te iau în brațe ca un poem"
,,floare a soarelui dezorientată"
,,plămânii mei ar cânta cum cântau
martirii la roma"
,,dacă aș putea exista în cerceii tăi să aud
săniile trase de cai
între noi s-a lăsat o uliță pe care merg
și miroase a cozonaci sau a pește prăjit
mâncat de Iisus după înviere".
Paul, fie ca ,,săritura peste novembre" să fie usoară si ulita sa nu se introienească!
( am tras cu ochiul la comentul Silviei, si am ,,empatizat cu ea", apoi m-am gândit la cât de frumos ne poate lua în braţe un poem :) )
pentru textul : sar peste novembre deCami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deun text care mi-a plăcut foarte mult. pentru că în el găseşti pasaje care te fac să te simţi bine. nu cred că este SF, se înscrie mai degrabă pe o linie existenţială, uşor psihologică, prin stări, trăiri, imagini care transmit ca de exemplu:
Copilul cel mic calcă prin cioburi
"Cu papucii de gumă.
A învățat să scrie, știe multe
Cuvinte. Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
altfel spus după cum vreau eu să văd, pentru că ne lasă autoarea această libertate, aş spune omul şi bucata de pâine este un câine pentru că rimează cu mâine, mâine fiind o zi, un drum, viaţa prin care trebuie să păşim. suntem nişte copii cu papuci din gumă, călcăm prin cioburi cu ei, uite câte ştim noi, mamă! suntem la fel, eu şi cu tine deşi aici nu rimează.
pentru textul : aleea cu cireși deeu las o peniţă. pentru aceste versuri m-am oprit în mod deosebit.
viorel - poezia asta a fost scrisa pe fuga, cu pixul pe o hartie mototolita. asa ca daca este fortata, nu este voit fortata. sper ca am inteles ce vrei sa spui prin asta. pasajul acela se vrea o trecere de la un nivel la altul... poate nu mi-a iesit.
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia denu vad diacritice lipsa
pentru textul : Dilemă divină deDomnule Virgil, mulţumesc pentru trecere şi opinie. E un text mai vechi şi în momentul în care l-am conceput, aşa am simţit. De fapt, acesta ar fi cam singurul motiv pt. care postez: ca să aud cât mai multe păreri critice si pertinente. Oricum, o să ţin cont de opiniile dumneavoastră şi ale colegilor de pe site. Citesc multă poezie virtuală şi nu numai, există si pe hermeneia autori pe care îi citesc constant de ceva timp. Doar că abia acuma m-am hotărât să-mi deschid şi eu un cont.
Cu stimă,
pentru textul : Autumnal deBot Eugen
...''arcușul'' e pastrat probabil ''fragment din sadismul altora'' de către puștiul șmecher ''plictisit în muzica zilelor'', pasionat poate mai mult de.., baterie.. Îmi place poemul, fabius
pentru textul : cromozomii de fier deCristina, mulţumim pentru aprecieri! Cam aşa se scria pe atunci. Iar acestea nu sunt texte lucrate, sunt scrise în timp real.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur debucuros alături de bucuria ta, Adrian. Felicitări!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 denimeni nu propune nimic aici. iar daca tu crezi ca exista obiectivitate in poezie... probabil ca inca nu ti-au crescut degete.
pentru textul : REM desi eu l-am citit si, pt un novice (no offence, andreea) e un text bun, cel putin ca idee. si de aici, cred, increderea in text si autorul lui. personal, am ales ultima strofa. si l-am inghitit pe "i" din titlu. si sa nu uitam, sa nu aruncam cu piatra daca magarul da cu piciorul...
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deam o nelamurire. cam cum ai spune cu alte cuvinte: "când ochii-i ovali îl vor țintui prima oară. " ? ca eu nu inteleg acel "ochii-i" este fie o eroare gramaticala ori vreo formula mai confuza pentru mine. nu inteleg de ce nu ai spus "ochi ovali"
pentru textul : Imago deMuțumesc pentru obsevații, Andrei. Le mai aștept.
pentru textul : despre o femeie goală deMarina, mulțumesc pentru că ai trecut pe aici, cred că acum e mai potrivita imaginea.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante deMarina, mulțumesc. O voi face probabil, însă intenția mea era ceva de genul "Cocoșatului de la Notre Capșa". (a-mi fi scuzată lipsa de timp, temporară și ea)
pentru textul : ...I'm growing like spells... deam senzatii impartite fata de acel „sa zaci” de la inceput, in esenta el introduce o intreaga prisma pentru tot textul. nu imi place, mai ales prin ceea ce eu percep ca fiind un fel de „tinguire”, si totusi lipsa lui ar schimba intregul text. interesanta introducere
pentru textul : Sanitarium denu sunt de inima albastra, dar sunt la obiect. Cuvinte si fraze retinute pentru o durere atat de mare. O scriere ingrijita, motivata. Pacat ca cei care ar trebui sa citeasca asa ceva n-o fac si nici n-o s-o faca pe motiv de... va las sa alegeti: ignoranta, sau indiferenta?
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! deOricum ar fi, imi revine in memorie: "prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul".
Cu drag,
Da, a fost o seară tare plăcută și mă bucur foarte mult că am reușit să stabilim conexiunea online, live. A fost o provocare contratimp, contraiarnă, contraresurse, dar a ieșit. Așa, amator cum s-a întâmplat, dar ce bine că s-a întâmplat. Pe anul viitor mai învățăm. :)
Voi posta cât de curând apuc niște poze cu oameni, poezie și haosul tehnic. :D Vă mulțumesc și eu, ție Virgil pentru îndrumare, la fel și Almei pentru perseverența ei în a organiza acest cenaclu an de an, lui Vlad și lui Cătălin (angajatul de la Casa Pogor) pentru ajutorul tehnic. Băieții cu folkul au fost superbi, iar Cosmin Vaman o surpriză extrem de plăcută, atât prin voce cât și prin umor.
Sunt curioasă cine va fi primul care postează o cronică. :)
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com dePagini