În versul 2 ar fi mers evitat "prinde_de", cu "prinde capătul". Topica în v4 dă o notă de forțare în recitare. Gerunziile unul sub altul "jucând"-"trimițând" pot fi revăzute. Se repetă "spune povestea" - "poveste de spus", tristețea, în versuri destul de apropiate, fiind poezie de mică dimensiune. Ideea în sine este și a tot fost vehiculată în tot felul de scrieri, aici remarc "cercuri de fum" și ceea ce ochiul abia vede. "hit the road", da, conține și o nuanță de ironie poezia ta.

Repet, ți-am mai scris și la alt text: "un soare" nu sună tocmai luminos, mai degrabă unsuros (unsoare). Iar într-un titlu asta nu dă deloc bine. Paradoxal, singurele versuri pe care le consider reușite sunt: "frigul minciunilor mă apasă mai mult decât umbra sticlei tale de vin." Versul "majuscula greșelilor mele" e previzibil dar sună binișor. În rest, de la "un soare" la "nor", "gâdilă", "cărările vremii", la "o ultimă suflare" sunt expresii la care poți renunța fără vreo părere de rău.

Sapphire - da, necesară urare și expresivă remarcă. Nu îmi doresc să dramatizez lucrurile și probabil nu sunt cel mai năpăstuit și încărcat cu experinețe negative individ din prea întunecata noastră Românie. E vorba de o anumită modalitate de a transla lucrurile spre un deznodământ interior tensionat. Asta nu prea e bine pentru echilibrul fiecărei zile, dar sonetul vine tocmai să-mi aducă dezlegarea necesară și conștiința că pot trece prin vremi și vremuri fără să mă las supus de greutatea lor. Cu prietenie

Am retinut cateva imagini interesante din acest poem, mulajul acela care "nu se mai potriveste" inimii, apoi farul oarecum bicefal care striga catre un inceput pierdut in negura timpurilor. Am si cateva observatii: "mi-am scobit in stanca un loc" e prea lucrativ, e greu sa-ti "scobesti" un loc in stanca, cred ca "mi-am gasit in stanca un loc" ar fi mai potrivit, apoi finalul primei parti cu impletitul fiarelor e cam de "story-teller" si nu se potriveste cu tonul poemului, parca imi aminteste de ghilgames un pic dar nu cred ca ar fi trebuit "si a murit enghidu, prietenul care ucise cu mine lei". Apoi scrierea aceasta araba, e drept, da un estetic aparte scrierii, e vizuala. Nu cred ca pe aici e cineva care cunoaste aceasta limba, in afara ta Katya, se pare. Ai avut prieteni arabi prin facultate? Dadeau kent dadeau valuta? :-) Bobadil.

nu fi suparata, katya! chiar eram f grabit cand am facut com aici. sugeram doar faptul ca in loc de "ploaie", as fi pus "poezie". si urma sa revin cu unele sugestii privind textul tau. da nu vreau sa te superi si sa ma impusti

ai intiut bine acel strigăt sălbatic despre care am scris aici. o să țin cont de sfatul tău. mulțumesc. Madim

„…tunetele sunt lovituri
indecise în țeastă lângă prima baltă te vei apleca vei lua apă în căuș
ca și cum ar trebui să spargi deja ceva pentru a ieși la lumină
ultima dată când va ploua nu vei ști unde te va nimeri însă ea te va
așeza încetișor pe ceva îți va pune mâna uscățivă pe frunte uite plouă
afară îți va zice de ce ieși în ploaie la ora asta”

Ştii, am mai spus-o, că nu mă interesează metafora-cuvânt, nici metafora-propoziţie/frază, ci doar metafora-text, ca întreg. Ori aici, despre o metaforă-text ca întreg este vorba. In care fiecare cuvânt/propoziţie/frază îşi găseşte locul cuvenit. Şi citatul anterior dă putere întregului.

Voilla cum se adevereste proverbul ala cu facerea de bine...adica ce anume-ti strica tie poezia? Luna aia care-i in plus sau pe margine? In mod normal si firesc luna se pregateste sa apara dupa ora sase. si faptul ca te intorci acasa e numai un indemn sa innebunesti fix la ora aia. Luna fiind un simbol.Pe luna plina oamenii lupi isi schimba infatisarea si ies la atac ( era sa spun pascut) nu poti sa te apuci, sa innebunesti asa, fara nici un pretex.Ai inteles?

eu nu apăr deloc comunismul. Cred că n-ai înţeles ce am scris. Se mai întâmplă, nu fac un capăt de ţară.
Dar înţeleg ce te-a deranjat: faptul că am zis rău de Băsescu. În această privinţă îţi atrag atenţia că, aflându-te departe de România, eşti total dezinformat: Băsescu, un fost securist notoriu, nu este (şi nici n-ar avea cum să fie) un anticomunist. În forul său interior, este la fel de comunist ca Ion Iliescu (plus nuanţa dură, securistică, plus cinismul). Dar, mă rog, în privinţa asta n-o să ne înţelegem, având în vedere că toţi susţinătorii lui Băsescu (puţini, câţi mai sunt) sunt foarte pătimaşi. Eu, unul, dacă asta poate însemna ceva, nutresc simpatii liberale. Şi sunt destul de flexibil. Dovadă şi felul în care-ţi răspund aici.
Iată de ce îţi explic încă o dată, pe îndelete, sensul afirmaţiei mele privind felul în care a fost condusă România după 89. Ea trebuia condusă către un capitalism veritabil, nu către unul "original", devenit apoi foarte confuz, în condiţiile instalării la cârma ţării a unui regim mafiot.
Dar aici începe o altă discuţie, pe care nu e cazul s-o purtăm aici.
Te invit, totuşi, ca pe viitor, să te gândeşti, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului.
Nu de alta, dar te descalifici în acelaşi mod cu cei care comentează entuziast fără să ştie ce comentează.

sorry ottilia, incerc sa fac prea multe lucruri in acelasi timp.
in ce priveste votarea ptr propriul text nu mi se pare obraznica. dar asta este parerea mea.

Parafrazȃndu-l pe Heiddegger: Poziția «Sacrală» care-și face loc în «Postmodernitate» din ce în ce mai mult, după ce a fost, în «Modernism» (începȃnd din «Renaștere») ținută sub obroc și sub presiune: „De ce este Sinele [conștiența (awareness), intuiția, etc.] ceva mai mult decât nimic ?” Ȋn opoziție cu: Poziția «Postmodernistă», mȃnă în mȃnă cu «Filosofia analitică» (care are în centru «Analitica limbajului»; prin care acesta, limbajul, este rupt, pur și simplu, de entitatea care îl produce, propunȃndu-se studierea sa separată, ca un obiect mort, fixat într-un insectar. Sau, mai rău, ca un cadavru supus disecției. Și urmează extrapolarea apoi, la organismul viu, a concluziilor. Pierzându-se din vedere faptul că o disecție poate decela, cel mult, eventualele cauze ale unui deces. Și nu de ce organismul a trăit mai înainte bine mersi: „De ce este Eu-l = vocabular individual, «final» cum zice Rorty , TOTUL și nimic altceva ?” Asta vreau să arăt pȃnă la sfȃrșitul volumului meu de eseuri „Despre Post-predictibilitate”; care, după mai multe re-scrieri, a început, acum, să se scrie, în fine, singur. Sper să-l și termin.

Poate e chiar un poem bun, dar se lasă greu receptat, Cristian. Ai cîteva imagini și versuri pe care mă așteptam să le dezvolți altfel. Spre exemplu primele 3 versuri mi se par în plus. La fel și strofa a doua are balast. Cu prietenie taraborez

in marginea moscovei lui vladimir makanin din "underground sau un erou al timpului nostru" am gasit-o pe tanta, dar nu putem extinde asupra rusilor, ca cum ziceam, era doar marginea moscovei. o stim cu totii pe tanta, i-am pune-o, desi o urim si stim ca ne va da in git cu prima ocazie

"o noapte de taina" care se vrea cuminte si...tu n-o vrei. Remarc ultima strofa. cele bune.