aceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
Începi cu Liniştea lui Blaga şi termini cu Trecut-au anii ... lui Eminescu. "Mă-ncui" nu e bun deloc pentru finalul unui text. Textul, însă, merită citit, deşi seamănă a Blaga, chiar şi ca ritm interior. Dar e de remarcat strofa:
Aştept să treacă timpul
mai repede, dar,
pe un asemenea frig,
orele cad în palmele mele asemeni
păsărilor împuşcate
la picioarele unui vânător
acum am inteles (desi nu sunt neaparat de acord cu "reciproca" :D). trecand peste asta cred ca cel putin pentru naturaletea discursului textul merita apreciat. deci il "insemnez" cu penita. Sorin Ift.
Dragă caminante,
Parțial împărtășesc entuziasmul lui moi în legătură cu acest poem... are ceva halucinant în el, recunosc.
Dar am câteva obiecții pe care te rog să îmi îngădui să ți le scriu aici.
1. Ghiață nu se scrie așa
2. Jucăriile au început să frigă... verbul a frige nu merge folosit, zic eu, așa, singur, plus că sună chiar hilar, dacă te gândești că 'a frige' face deja parte din jargon. Mi se pare o alegee total nefericită aceea de a încheia acest poem cu 'jucăriile au început să frigă' generând preanecurata întrebare 'pe cine' carevasăzică au început jucăriile 'să frigă'?
3. Metaforizarea mi se pare excesivă... trăsurile, omizile, caii, iepurele, pâinea, efectul razelor gamma asupra anemonelor (tu i-ai zis efectul fluturelui pe ram), cosul fabricii de caramizi.... etc etc etc etc etc.... dezlânat eu așa am citit această obositoare înșiruire de metafore care pur și simplu 'nu se leagă'.
În rest, un poem eseu l-aș numi... și... am citit și texte mult mai slabe.
Succes pe mai departe, ai resurse evidente,
Marga.
Mi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
Inițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
Multumesc, aveti dreptate, consider ca textul e foarte slab, l-am postat in dorinta de a atrage opinii, pentru a ma ajuta sa-l remediez intr-o oarecare masura
Un text cu niscai simboluri dosite printre cuvinte. Poezia ta în formă fixă este întotdeauna riguros elaborată, indiferent dacă este laică sau are valenţe carismatice.
Ceva corecturi care trebuie realizate urgent : Delicious, interesecţie, Sa le spun, nici unei/ niciunei, ultimilor 24 de ore/ultimelor …, că eu/ ca eu, acesta bancă, musician, aici, Dacă/aici. Dacă , "cadea" , VERDELE/ verdele, ora noua, ochiilor.
Înainte de “dar” şi “iar” adversativ trebuie virgulă. Mai sunt câteva de pus.
Toate propozițiile introduse prin “dacă” trebuie separate de virgule de regentele lor. De asemenea, explicațiile trebuie intercalate de virgule.
Punctele de suspensie trebuie să fie doar trei.
Numărătoarea secundelor la un ceas electronic e de obicei crescătoare. Prin numărătoarea descrescătoare am senzația unui ceas cu bombă. Poate că există şi astfel de ceasuri, care numără descrescator, şi nu ştiu eu… sau poate e o scăpare a autorului, motiv pentru care am semnalat acest aspect.
Am citit cu plăcere. Narațiune, monolog, introspecție, tehnica detaliului. Tensiunea bine gestionată, în general, doar pe alocuri parcă se supralicitează. La final parcă e prea ca la sfârşitul unui episod care te lasă în suspans obligându-te să vezi neapărat episodul următor.
Impresie finală: e clar că avem de a face cu un condei experimentat.
Ela multumesc pentru lotca, uitasem cuvantul. E interesant cum anumite cuvinte vin si dispar parca dirijate de o moda. Imi amintesc de haleala (sau potol) care erau omniprezente in argou cand se pomenea de mancare. Acum au disparut. Sanchi mai exista? imi vin si altele : balabusta, mafalda, clapon, mocan si inca multe. Textul tau e tragic pt ca ne arata ca nu ascultam spaimele altora si e normal sa ne aparam, sa inchidem ochii, sa fugim de suferinte, e impotenta care ne retine sa inotam contra curentului fie el verbal, fie temporal sau chiar si inafara lui .
In prag de craciun poate ar fi bine sa-mi cer iertare pentru acel prea subtil typo. Poate ca am vrut sa lansez deocamdadaismul, poate ca nu, oricum ma mai gandesc. Andule, tu ce spui, sa da sau sa nu? Sensibilitatea ta literara aplicata face mult in situatii din astea.
Foarte frumos poem, pentru mine prin prisma faptului că este astfel scris încât nu pot să-mi dau seama dacă este o satiră sau e 'pe bune'. Autorul mă lasă liberă să-mi imaginez orice, iar asta îmi place.
Ceva de corectat acolo pe final la 'mă trezesc noaptea pe întuneric'... de încercat variantele 'mă trezesc noaptea pe lumină' sau și mai interesant 'mă trezesc la prânz pe întuneric'. În rest un poem super fain.
Margas
Cine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
Poem bun. Te urmaresc, bobadil. Remarca: numara cate litere "V" ai aici. Imi place cum scrii. Da-mi o adresa sa-trimit o carte. Ori 2. Vad eu. Sa ai pace, Dancus
Evident, ritmicitatea este un atribut esential al poeziei cu rima si chiar ( daca nu obligatoriu) al poeziei in vers alb. Nu as putea spune ca poezia (figurile stilistice) Luminitei este lipsita de sensuri, poate doar ca, si iti dau dreptate, un poem poate capata si conotatii filosofice, transcendentale si nu numai imagistice. Si da, Barbu a facut acest lucru. Tocmai de aceea Barbu ramane un poet greu. Nu imi place ceea ce a facut Foarta, elaboreaza prea... sofisticat, mai mult se joaca decat scrie, insa a fost acceptat ca stil ....inedit. Ciudat, se accepta noul si mai putin tendinta posmoderniste pe linii retroclasice. Este o discutie care poate capata amploare. As mai adauga ceva. Sa nu negam ca poetica feminina este orientata mult mai mult spre imagistica si sensibilitate, mai putin pe filosofic. Foarte putine scriitoare au atins cote inalte la capitolul conotatii, Valeria Coman este una dintre ele. Si asta mai la sfarsit, dupa ce a trecut prin cateva volume rimate si ritmate. Sper ca viata, experienta, conjunctura, sa o ajute pe autoare sa atinga si altfel de valente, insa, oricum, ea reuseste sa creeeze si fara sa fie intertrigo, o poezie placuta. Respectele mele.
margas, vezi că se poate?
dacă renunţi la:
"prostia, bat-o vina
că e de toată stima!",
eşti în stare să faci un comentariu coerent pe un text?
personal, nu sunt de acord cu punctul tău de vedere, ci cu textul lui adrian, din două motive:
1. textul de faţă, comentat de noi, foloseşte un limbaj specific poeziei pe care îl ţine în frâu.
2. borges spunea că istoria literaturii este istoria câtorva metafore.
fără supărare, felicitări pentru comentariu, de data asta la subiect!
licenţă poetică, fraţilor. luaţi-o ca atare. corect, româneşte, e temere (temerii). gardul înalt al temerii. mie îmi place "gardul înalt al teamei". teamei de ghilotină, de critică, de ce vreţi voi. dar e teamei, care e temerii. şi e licenţă poetică.
mi-a placut, Djamal...are ceva din seninatatea si simplitatea sufismului, incrustat in metafore mai actuale. In ciuda notelor de protest surd din primele doua strofe, utima strofa m-a trimis spre Mevlana Rumi. Adriana
"de când m-ai dat dat mâna" mi se pare că sună agramat.
textul începe bine și mă așteptam la o continuare de alt gen
pentru mine totul se termină cu "îmi pun visele la încercare". restul e balast
Un poem de stare, de reflecţii, un poem de luat în braţe, mai ales că, da, aburii tinereţii s-au ridicat demult...
Şi uite aşa intră lectorul în aceeaşi stare şi caută cu ochii umezi ceva viu dincolo de geam, moment în care un porumbel alb se ridică de pe ramura de salcăm scuturând-o de alb.
Mi-a plăcut geometria ridurilor.
Aş avea şi o nedumerire, dar tac şi recitesc, fiindcă sunt convinsă că totul are logică, artistică sau ideatică, în poemele tale, Paul. Deja se face lumină.
Crăciun luminos! ... fiindcă, da, se apropie şi râde copilul din noi :)
Bianca, dupa cum spuneam si in primul comm, sper ca nu te-am suparat. Cu atat mai mult cu cat mi-ai dovedit, iata ca ai inteles ce voiam sa spun: poezia nu este neaparat intelect (sau DOAR intelect) si nu am vrut sa sune asta ca un fel de jignire, este doar parerea mea sincera catre tine. Cat despre copyright(s) pentru ca lucrez in industria de software te asigur ca stiu ce inseamna semnele astea :-) iar semnul de marca inregistrata este un semn din aceasta categorie a celor care avertizeaza asupra unor copyright(s), cel mai puternic chiar, agree? (registrated trade mark parca, nu? :-) Explicatia ta insa in legatura cu aparitia acestui semn doar in titlul poemului este pentru mine insuficienta si inclin sa fiu de acord cu Profetul care o interpreteaza ca pe un gest de teribilism Andu
un poem pe care să mărturisesc, îl așteptam demult... de pe vremea celor cu yerba-mate... în care Virgil folosește vocea lui distinctă nu neapărat ludică (deși bate în idei acolo, la acea ușă desupra căreia arde o lumină roșiatică inefabil moștenită de alți boemi rătăciți în noapte) dar vocea lui este altfel, este suculentă, aș zice umorală... oricum... este zemoasă!
nu mi-a plăcut primul vers și l-aș rescrie a venit vremea să-i spun copacului, pentru a rămâne în nota meditativă care îl prinde atât de bine pe autor în acest peisaj umoral-ludic
mulțumesc pentru lectură
este un fragment din ceva mai mare? daca da, ok...
Daca nu.. e bai. In sensul ca nu se intampla nimic, e o asteptare nerezolvata si putin incalcita, uneori e greu sa sesizezi a cui e cartea, mainile verucoase la laptop, etc. Emotional da, e credibil, jena, curiozitatea. E parte din ceva mai mare, nu?:)
"claxonează la omul din mine dintre docuri, bărci fluierând." aveti aici o actiune redata prin doua verbe apartinand aceluiasi camp semantic. cred ca ar fi mai bine daca ati inlocui fluieratul...scapati astfel si de (mult prea facila) rima in gerunziu. "troienit de ninsori"... inedit, indeed! "fără vrere tresar emotiv. prin gânduri strigă fosila poetului ostentativ"........ m-am incruntat dintr-o spranceana, "am zambit" din cealalta. "sunt eu, trudind să-mi înalț prin veacuri rotunde statuia cu stihuri și verbe de zmalț -" un bibelou costa mai putin...:D (glumeam, scuzati, am fugit!)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
pentru textul : Implozii deÎncepi cu Liniştea lui Blaga şi termini cu Trecut-au anii ... lui Eminescu. "Mă-ncui" nu e bun deloc pentru finalul unui text. Textul, însă, merită citit, deşi seamănă a Blaga, chiar şi ca ritm interior. Dar e de remarcat strofa:
Aştept să treacă timpul
pentru textul : Noapte albă. Ianuarie negru. demai repede, dar,
pe un asemenea frig,
orele cad în palmele mele asemeni
păsărilor împuşcate
la picioarele unui vânător
acum am inteles (desi nu sunt neaparat de acord cu "reciproca" :D). trecand peste asta cred ca cel putin pentru naturaletea discursului textul merita apreciat. deci il "insemnez" cu penita. Sorin Ift.
pentru textul : primul pas despre care deScuze, n-am știut să scot virgulele. Graba, am scos ceva de lângă ele și au rămas aiurea.
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deNu mi se permite să editez, așa că, scuze ptr prima frază.
sînt înclinat să cred că „hawai” s-a vrut o licență poetică. dar numai elena ne poate spune adevărul
pentru textul : BIG EYES deDragă caminante,
pentru textul : Poezie pentru orbi deParțial împărtășesc entuziasmul lui moi în legătură cu acest poem... are ceva halucinant în el, recunosc.
Dar am câteva obiecții pe care te rog să îmi îngădui să ți le scriu aici.
1. Ghiață nu se scrie așa
2. Jucăriile au început să frigă... verbul a frige nu merge folosit, zic eu, așa, singur, plus că sună chiar hilar, dacă te gândești că 'a frige' face deja parte din jargon. Mi se pare o alegee total nefericită aceea de a încheia acest poem cu 'jucăriile au început să frigă' generând preanecurata întrebare 'pe cine' carevasăzică au început jucăriile 'să frigă'?
3. Metaforizarea mi se pare excesivă... trăsurile, omizile, caii, iepurele, pâinea, efectul razelor gamma asupra anemonelor (tu i-ai zis efectul fluturelui pe ram), cosul fabricii de caramizi.... etc etc etc etc etc.... dezlânat eu așa am citit această obositoare înșiruire de metafore care pur și simplu 'nu se leagă'.
În rest, un poem eseu l-aș numi... și... am citit și texte mult mai slabe.
Succes pe mai departe, ai resurse evidente,
Marga.
Mi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deInițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
Multumesc, aveti dreptate, consider ca textul e foarte slab, l-am postat in dorinta de a atrage opinii, pentru a ma ajuta sa-l remediez intr-o oarecare masura
pentru textul : Noua dragoste deUn text cu niscai simboluri dosite printre cuvinte. Poezia ta în formă fixă este întotdeauna riguros elaborată, indiferent dacă este laică sau are valenţe carismatice.
pentru textul : nebunul deCeva corecturi care trebuie realizate urgent : Delicious, interesecţie, Sa le spun, nici unei/ niciunei, ultimilor 24 de ore/ultimelor …, că eu/ ca eu, acesta bancă, musician, aici, Dacă/aici. Dacă , "cadea" , VERDELE/ verdele, ora noua, ochiilor.
Înainte de “dar” şi “iar” adversativ trebuie virgulă. Mai sunt câteva de pus.
Toate propozițiile introduse prin “dacă” trebuie separate de virgule de regentele lor. De asemenea, explicațiile trebuie intercalate de virgule.
Punctele de suspensie trebuie să fie doar trei.
Numărătoarea secundelor la un ceas electronic e de obicei crescătoare. Prin numărătoarea descrescătoare am senzația unui ceas cu bombă. Poate că există şi astfel de ceasuri, care numără descrescator, şi nu ştiu eu… sau poate e o scăpare a autorului, motiv pentru care am semnalat acest aspect.
Am citit cu plăcere. Narațiune, monolog, introspecție, tehnica detaliului. Tensiunea bine gestionată, în general, doar pe alocuri parcă se supralicitează. La final parcă e prea ca la sfârşitul unui episod care te lasă în suspans obligându-te să vezi neapărat episodul următor.
Impresie finală: e clar că avem de a face cu un condei experimentat.
pentru textul : Verde de Dumnezeu demultumesc Ioana...o sa ma gandesc la ce mi-ai spus.
pentru textul : laleaua neagră detu ce crezi citindu-mi poeziile?
pentru textul : Canibal deputin "să mă îmbăt cu lumina strecurată", care aduce acea dulceata in plus. in rest, un poem cuminte, cald - bun pt o lectura matinala
pentru textul : ca din greșeală deEla multumesc pentru lotca, uitasem cuvantul. E interesant cum anumite cuvinte vin si dispar parca dirijate de o moda. Imi amintesc de haleala (sau potol) care erau omniprezente in argou cand se pomenea de mancare. Acum au disparut. Sanchi mai exista? imi vin si altele : balabusta, mafalda, clapon, mocan si inca multe. Textul tau e tragic pt ca ne arata ca nu ascultam spaimele altora si e normal sa ne aparam, sa inchidem ochii, sa fugim de suferinte, e impotenta care ne retine sa inotam contra curentului fie el verbal, fie temporal sau chiar si inafara lui .
pentru textul : a șaptea întâmplare deVersuri calde, sensibile, în ton cu anotimpul, parcă. Șoapte ce păstrează căldura cuvântului "în miezuri de taină" Ce înseamnă șeol? tincuța
pentru textul : Șoapte deIn prag de craciun poate ar fi bine sa-mi cer iertare pentru acel prea subtil typo. Poate ca am vrut sa lansez deocamdadaismul, poate ca nu, oricum ma mai gandesc. Andule, tu ce spui, sa da sau sa nu? Sensibilitatea ta literara aplicata face mult in situatii din astea.
Virgil, esti genial. Fara ironie! :)
pentru textul : Punct și de la capăt deFoarte frumos poem, pentru mine prin prisma faptului că este astfel scris încât nu pot să-mi dau seama dacă este o satiră sau e 'pe bune'. Autorul mă lasă liberă să-mi imaginez orice, iar asta îmi place.
pentru textul : indie deCeva de corectat acolo pe final la 'mă trezesc noaptea pe întuneric'... de încercat variantele 'mă trezesc noaptea pe lumină' sau și mai interesant 'mă trezesc la prânz pe întuneric'. În rest un poem super fain.
Margas
Cine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
pentru textul : pat-ranger dePoem bun. Te urmaresc, bobadil. Remarca: numara cate litere "V" ai aici. Imi place cum scrii. Da-mi o adresa sa-trimit o carte. Ori 2. Vad eu. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : împăcarea cu lumina deEvident, ritmicitatea este un atribut esential al poeziei cu rima si chiar ( daca nu obligatoriu) al poeziei in vers alb. Nu as putea spune ca poezia (figurile stilistice) Luminitei este lipsita de sensuri, poate doar ca, si iti dau dreptate, un poem poate capata si conotatii filosofice, transcendentale si nu numai imagistice. Si da, Barbu a facut acest lucru. Tocmai de aceea Barbu ramane un poet greu. Nu imi place ceea ce a facut Foarta, elaboreaza prea... sofisticat, mai mult se joaca decat scrie, insa a fost acceptat ca stil ....inedit. Ciudat, se accepta noul si mai putin tendinta posmoderniste pe linii retroclasice. Este o discutie care poate capata amploare. As mai adauga ceva. Sa nu negam ca poetica feminina este orientata mult mai mult spre imagistica si sensibilitate, mai putin pe filosofic. Foarte putine scriitoare au atins cote inalte la capitolul conotatii, Valeria Coman este una dintre ele. Si asta mai la sfarsit, dupa ce a trecut prin cateva volume rimate si ritmate. Sper ca viata, experienta, conjunctura, sa o ajute pe autoare sa atinga si altfel de valente, insa, oricum, ea reuseste sa creeeze si fara sa fie intertrigo, o poezie placuta. Respectele mele.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra demargas, vezi că se poate?
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele dedacă renunţi la:
"prostia, bat-o vina
că e de toată stima!",
eşti în stare să faci un comentariu coerent pe un text?
personal, nu sunt de acord cu punctul tău de vedere, ci cu textul lui adrian, din două motive:
1. textul de faţă, comentat de noi, foloseşte un limbaj specific poeziei pe care îl ţine în frâu.
2. borges spunea că istoria literaturii este istoria câtorva metafore.
fără supărare, felicitări pentru comentariu, de data asta la subiect!
licenţă poetică, fraţilor. luaţi-o ca atare. corect, româneşte, e temere (temerii). gardul înalt al temerii. mie îmi place "gardul înalt al teamei". teamei de ghilotină, de critică, de ce vreţi voi. dar e teamei, care e temerii. şi e licenţă poetică.
pentru textul : noapte cu plată demi-a placut, Djamal...are ceva din seninatatea si simplitatea sufismului, incrustat in metafore mai actuale. In ciuda notelor de protest surd din primele doua strofe, utima strofa m-a trimis spre Mevlana Rumi. Adriana
pentru textul : Decojirea de"de când m-ai dat dat mâna" mi se pare că sună agramat.
pentru textul : de mama apelor detextul începe bine și mă așteptam la o continuare de alt gen
pentru mine totul se termină cu "îmi pun visele la încercare". restul e balast
Un poem de stare, de reflecţii, un poem de luat în braţe, mai ales că, da, aburii tinereţii s-au ridicat demult...
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deŞi uite aşa intră lectorul în aceeaşi stare şi caută cu ochii umezi ceva viu dincolo de geam, moment în care un porumbel alb se ridică de pe ramura de salcăm scuturând-o de alb.
Mi-a plăcut geometria ridurilor.
Aş avea şi o nedumerire, dar tac şi recitesc, fiindcă sunt convinsă că totul are logică, artistică sau ideatică, în poemele tale, Paul. Deja se face lumină.
Crăciun luminos! ... fiindcă, da, se apropie şi râde copilul din noi :)
moartea nu trebuie s-o înţelegem. Moartea trebuie să o conştientizăm, doar aşa vom trăi fiecare clipă la maxim.
pentru textul : frica de moarte deBianca, dupa cum spuneam si in primul comm, sper ca nu te-am suparat. Cu atat mai mult cu cat mi-ai dovedit, iata ca ai inteles ce voiam sa spun: poezia nu este neaparat intelect (sau DOAR intelect) si nu am vrut sa sune asta ca un fel de jignire, este doar parerea mea sincera catre tine. Cat despre copyright(s) pentru ca lucrez in industria de software te asigur ca stiu ce inseamna semnele astea :-) iar semnul de marca inregistrata este un semn din aceasta categorie a celor care avertizeaza asupra unor copyright(s), cel mai puternic chiar, agree? (registrated trade mark parca, nu? :-) Explicatia ta insa in legatura cu aparitia acestui semn doar in titlul poemului este pentru mine insuficienta si inclin sa fiu de acord cu Profetul care o interpreteaza ca pe un gest de teribilism Andu
pentru textul : Îngeri ® deun poem pe care să mărturisesc, îl așteptam demult... de pe vremea celor cu yerba-mate... în care Virgil folosește vocea lui distinctă nu neapărat ludică (deși bate în idei acolo, la acea ușă desupra căreia arde o lumină roșiatică inefabil moștenită de alți boemi rătăciți în noapte) dar vocea lui este altfel, este suculentă, aș zice umorală... oricum... este zemoasă!
pentru textul : ca din greșeală denu mi-a plăcut primul vers și l-aș rescrie a venit vremea să-i spun copacului, pentru a rămâne în nota meditativă care îl prinde atât de bine pe autor în acest peisaj umoral-ludic
mulțumesc pentru lectură
este un fragment din ceva mai mare? daca da, ok...
pentru textul : Popas deDaca nu.. e bai. In sensul ca nu se intampla nimic, e o asteptare nerezolvata si putin incalcita, uneori e greu sa sesizezi a cui e cartea, mainile verucoase la laptop, etc. Emotional da, e credibil, jena, curiozitatea. E parte din ceva mai mare, nu?:)
"claxonează la omul din mine dintre docuri, bărci fluierând." aveti aici o actiune redata prin doua verbe apartinand aceluiasi camp semantic. cred ca ar fi mai bine daca ati inlocui fluieratul...scapati astfel si de (mult prea facila) rima in gerunziu. "troienit de ninsori"... inedit, indeed! "fără vrere tresar emotiv. prin gânduri strigă fosila poetului ostentativ"........ m-am incruntat dintr-o spranceana, "am zambit" din cealalta. "sunt eu, trudind să-mi înalț prin veacuri rotunde statuia cu stihuri și verbe de zmalț -" un bibelou costa mai putin...:D (glumeam, scuzati, am fugit!)
pentru textul : cumpănă dePagini