"-uh, mon cher, cum să fie comode niște cavouri, e prea mult spațiu, parol!" Ești foarte grav Paul, acest umor de culoare aproape neagră ! Mă trec fiorii. Poate că totuși nu va fi nici o înmormîntare, poate că mai sînt încă destule suflete de români care să poarte povara fagurelui de miere. Pentru profunzimea textului, pentru modul mai mult sau mai puțin discret, dar parol!, autentic, pentru că dă un bobîrnac curentului jemonfisist pe limba lui...
Un poem remarcabil, preaplin de fior artistic și nu numai. Metafore frumoase, încă din primul vers. . Și parcă te criticau... sper să îi convingi că poți scrie și altfel. Finalul îmi pare ușor clișeistic, îl salvează însă caligrafierea inedită dincolo de umbre. Rămân și cu o impresie grafică plăcută, terțina finală accentuînd distribuția versurilor. O deformație de artist, plăcută ochiului de atfel. Deci astă noapte ți-ai luat rămas bun de la încă un an și ai decis să mai rămăi un răstimp de pasăre rară, nuntind frumosului pe pământ...
Brrr... ce poem medical ! Nu zic, interesante asocieri, mie mi-a placut mai ales aceasta care alatura mai multe simturi, vazul, auzul, peste ele timpul... din ultima strofa, care mi se pare o poezie in sine. Rectului nu-i gasesc insa loc prin poem. Am scris si eu si cu cur si cu bip si iara bip, dar "rect" este un termen atata de medical incat iti vine sa scoti bisturiul si sa tai... de acolo nu iese decat un singur lucru :-) Cred ca daca ai elimina rectul de acolo as simti big-bang-ul experimentului tau poetic si fara ajutorul acceleratorul blestemat. Placut, Andu
nu stiu daca neaparat e o poezie de sine statatoare sau poate numai un fel de colectie de contemplari dar este resusita si paul are talent. ofer o penita pentru arta cumpatarii in scris aici. aproape ca se vede ca ar fi putut spune mai mult dar se opreste intotdeauna inainte sa o faca. umila mea parere. UMP
Ela, chiar se simte linia A-V, cat pentru toate simturile incepand cu tactilul palmelor pentru ruga, prinderea in sine a energiei curate, limpezirea fruntii. multi ani senini sa fie, de sarbatoare luminoasa, in mit.
Mulțumesc mult pentru comentariu, dragă Marina. Pentru mine e o fascinație irezistibila să compun poezie japoneză. Și, pentru că nu vreau să o fac pe a "interesantul" voi face întotdeauna eforturi să transcriu textele în romaji și să le pun în Esperanto (ca singura limbă neutră și cu reguli clare, ușor de învățat, reprezentând idealul de a pune pe picior de egalitate toate limbile lumii) și in engleză (ca cea mai răspândită limbă a momentului pe planetă). Mai am și alte haikuri, dar le voi pune mai tarziu. Ce e prea mult strică...
eu nu pot spune vai ce nemaipomenit, cât de... şi cum... şi ce grozăvie...
pur şi simplu l-am invitat să vină din nou aproape, cum a ştiut el dintotdeauna. citându-l. iată, un alt fel de elogiu!
da, să ne judece! :)
Într-un dormitor cadrilat, episcopul este una din piesele ei ,în jocul de-a dragostea.De ce ai păstra un resentiment, când tu însuți ești o jucărie pentru ea? Ironie și tristețe
Nu îmi place (mie, personal): "perdeaua de mucava" și "partea mea cea mai obtuză", "neîndrăznind ochiul să-l îndrepți", "dor insuportabiul de iubire" - expresii cumva demult apuse. M-ai surprins cu: "animal fractal", "rostogolind onomatopee bizare", "tu, algoritm ghemuit". o frumusețe bizară, da, în acest portret. Însă nu știu de ce străveziul nu capătă aici forța spre a se impregna în cititor. Sau, mă, rog, în acest cititor. Voi reciti și mâine, poate se schimbă obtuzul meu. :)
Paul eu asa am citit dar warning! am tendinte dislexice :p:
se făcea că aveam timp să mă bucur deplin
că aș mai sta lângă tine să depănăm ghemuri de cerneală
am fost mai tânăr
în acea noapte neagră ca sângele otrăvit
în care totul se derula mai repede decât intrarea încântării
în dependență
am coborât treptele cum coboară berzele
în cuiburi
apoi
nu mai știu ce s-a întâmplat
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
Am citit aici un text viril care aduce o droaie de argumente, o atitudine tipic masculina centrata in jurul conceptului de postmodernism care este fundalmente un concept caduc. Homer a fost un postmodernist, asa-i, punct si de la capat. De fapt, in mai toate ultimele texte ale Gorunului gasesc cu doar putin efort de cautare o resuscitare a aceluiasi universal caduc, un fel de regurgitatie intelectuala care defiinteaza ideea de hrana de parca omul care a pranzit in arcadia ar sta acum cu capul aplecat deasupra capacului de la wc. Si spun asta avand in vedere ca un concept ca acela de a fi caduc se raporteaza la un set de norme care la urma urmei pot fi caduce ele insele, intr-un fel de nebunie circulara Andu
Ideea nu era să îți ceri scuze sau să regreți, ci să te gândești de ce. E un text care poate mai mult, dar doar dacă e regândit ca structură și mijloace de expresie. De aceea nici nu pot spune exact ce anume nu mi se pare ok, sau să sugerez ceva, pentru că ar însemna să ajungă la tine ceva străin, nu poezia ta. Sigur, aceasta este impresia mea, tu îl poți găsi perfect, dar... qui prodest?
Adrian, nu inteleg ce vrei sa spui prin "după publicarea unui comentariu, dispar spaţiile de după semnele de punctuaţie". Iti recomand sa citesti informatiile dint textul si comentariile de la http://www.hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_vi
Wow. Chestia cu "tacerea vinovata", (sau cine stie, "complice") a fost o remarca semnificativa. Si eu care credeam ca oamenii nu comenteaza din lene sau din frica...
sa stii katya ca citesc si textele care nu imi spun nimic, asta e una din implicatiile faptului ca am comis hermeneia. despre acest text, asa cum am spus, o anumita incercare de a spune ceva nu strica la nimeni
poemul acesta este genul meu, dacă poți spune așa ceva fără să bagatelizezi și nu vreau asta
realism, descriere picturală, apoi trimiterea în planul celălalt
fără prea multe cuvinte, apoi accentul pe final
ideea e la locul ei însă realizarea dpdv poetic lasă de dorit în opinia mea, desigur.
oricum, salut acest demers
este sincer cel puțin, ceea ce din păcate citesc tot mai rar în poezia actuală
felicitări adriana, tu ai ceva ce să faci bine să nu pierzi
interesant. interesant activismul acesta care te mina. cred ca este autentic. iata cineva care crede intr-o cauza si scrie. e ceva mai rar zilele astea.
Nu subscriu la aproape nici una de mai sus. AI UITAT ! ! ! o secțiune, care este și printre cele mai importante, dacă nu "cea mai" importantă și la care, de fapt, se muncește cel mai mult. Mă foarte bucur că n-am nici un loc în "conștiința ta literară". Bine-nțeles că toți care participăm și pe care nu i-ai amintit ne simțim jigniți. Ăsta e adevărul, nu mă ascund. Ai dat-o în bară, și eu la fel ... și mâine voi regreta asta, dar AM ZIS. Știi ce? Du-te acolo unde se dau premii și grade. Aici, nota bene a site-ului, nu se face așa ceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc pentru semn. Sărbători fericite!
pentru textul : alunecări printre gene de"-uh, mon cher, cum să fie comode niște cavouri, e prea mult spațiu, parol!" Ești foarte grav Paul, acest umor de culoare aproape neagră ! Mă trec fiorii. Poate că totuși nu va fi nici o înmormîntare, poate că mai sînt încă destule suflete de români care să poarte povara fagurelui de miere. Pentru profunzimea textului, pentru modul mai mult sau mai puțin discret, dar parol!, autentic, pentru că dă un bobîrnac curentului jemonfisist pe limba lui...
pentru textul : "pentru Esmé, cu dragoste și abjecție" deUn poem remarcabil, preaplin de fior artistic și nu numai. Metafore frumoase, încă din primul vers. . Și parcă te criticau... sper să îi convingi că poți scrie și altfel. Finalul îmi pare ușor clișeistic, îl salvează însă caligrafierea inedită dincolo de umbre. Rămân și cu o impresie grafică plăcută, terțina finală accentuînd distribuția versurilor. O deformație de artist, plăcută ochiului de atfel. Deci astă noapte ți-ai luat rămas bun de la încă un an și ai decis să mai rămăi un răstimp de pasăre rară, nuntind frumosului pe pământ...
pentru textul : și cînd mi-e somn deBrrr... ce poem medical ! Nu zic, interesante asocieri, mie mi-a placut mai ales aceasta care alatura mai multe simturi, vazul, auzul, peste ele timpul... din ultima strofa, care mi se pare o poezie in sine. Rectului nu-i gasesc insa loc prin poem. Am scris si eu si cu cur si cu bip si iara bip, dar "rect" este un termen atata de medical incat iti vine sa scoti bisturiul si sa tai... de acolo nu iese decat un singur lucru :-) Cred ca daca ai elimina rectul de acolo as simti big-bang-ul experimentului tau poetic si fara ajutorul acceleratorul blestemat. Placut, Andu
pentru textul : Ochelarii de cal denu stiu daca neaparat e o poezie de sine statatoare sau poate numai un fel de colectie de contemplari dar este resusita si paul are talent. ofer o penita pentru arta cumpatarii in scris aici. aproape ca se vede ca ar fi putut spune mai mult dar se opreste intotdeauna inainte sa o faca. umila mea parere. UMP
pentru textul : m-a început albul deda, Aranca e Stima apelor... Multumesc pentru apreciere!
pentru textul : Cantilène decre ca ultimu vers se inscrie in ritmu poemului, si-l incheie mai ok decit s-ar fi incheiat fara el, inchide cercu la fix
pentru textul : Pe muchie de cuţit deProbabil ca Daniela e cam singura de pe aici, in afara de Nicole, care intelege in profunzime ce scrie Marina in franceza. Si reciproca.
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu deEla, chiar se simte linia A-V, cat pentru toate simturile incepand cu tactilul palmelor pentru ruga, prinderea in sine a energiei curate, limpezirea fruntii. multi ani senini sa fie, de sarbatoare luminoasa, in mit.
pentru textul : epistolă din nașterea ta deMulțumesc mult pentru comentariu, dragă Marina. Pentru mine e o fascinație irezistibila să compun poezie japoneză. Și, pentru că nu vreau să o fac pe a "interesantul" voi face întotdeauna eforturi să transcriu textele în romaji și să le pun în Esperanto (ca singura limbă neutră și cu reguli clare, ușor de învățat, reprezentând idealul de a pune pe picior de egalitate toate limbile lumii) și in engleză (ca cea mai răspândită limbă a momentului pe planetă). Mai am și alte haikuri, dar le voi pune mai tarziu. Ce e prea mult strică...
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) defrumos titlu. si ideea. esti pe drum. drumul cel bun il fac talpile tale. walk on
pentru textul : scrisori de îmblânzit mâinile deeu nu pot spune vai ce nemaipomenit, cât de... şi cum... şi ce grozăvie...
pentru textul : emindoină depur şi simplu l-am invitat să vină din nou aproape, cum a ştiut el dintotdeauna. citându-l. iată, un alt fel de elogiu!
da, să ne judece! :)
Într-un dormitor cadrilat, episcopul este una din piesele ei ,în jocul de-a dragostea.De ce ai păstra un resentiment, când tu însuți ești o jucărie pentru ea? Ironie și tristețe
pentru textul : ȘAH - MAT deNu îmi place (mie, personal): "perdeaua de mucava" și "partea mea cea mai obtuză", "neîndrăznind ochiul să-l îndrepți", "dor insuportabiul de iubire" - expresii cumva demult apuse. M-ai surprins cu: "animal fractal", "rostogolind onomatopee bizare", "tu, algoritm ghemuit". o frumusețe bizară, da, în acest portret. Însă nu știu de ce străveziul nu capătă aici forța spre a se impregna în cititor. Sau, mă, rog, în acest cititor. Voi reciti și mâine, poate se schimbă obtuzul meu. :)
pentru textul : Fractalism deDraga Virgil, Asta nu e poezie, e gand, e parere, e poate chiar un pic de filozofie, dar poezie... nix. Cu drag, Bobadil.
pentru textul : fericirea II deLocalizarea din prima strofa m-a dat gata. Ai reusit sa ametesti o idee care incepuse bine. Care e rostul lui "fumegand in apus" ?
emil
pentru textul : Încotro(I) dePaul eu asa am citit dar warning! am tendinte dislexice :p:
se făcea că aveam timp să mă bucur deplin
că aș mai sta lângă tine să depănăm ghemuri de cerneală
am fost mai tânăr
în acea noapte neagră ca sângele otrăvit
în care totul se derula mai repede decât intrarea încântării
în dependență
am coborât treptele cum coboară berzele
în cuiburi
apoi
nu mai știu ce s-a întâmplat
cheers!
pentru textul : once upon a time in springland deC
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
pentru textul : suntem trei deAm citit aici un text viril care aduce o droaie de argumente, o atitudine tipic masculina centrata in jurul conceptului de postmodernism care este fundalmente un concept caduc. Homer a fost un postmodernist, asa-i, punct si de la capat. De fapt, in mai toate ultimele texte ale Gorunului gasesc cu doar putin efort de cautare o resuscitare a aceluiasi universal caduc, un fel de regurgitatie intelectuala care defiinteaza ideea de hrana de parca omul care a pranzit in arcadia ar sta acum cu capul aplecat deasupra capacului de la wc. Si spun asta avand in vedere ca un concept ca acela de a fi caduc se raporteaza la un set de norme care la urma urmei pot fi caduce ele insele, intr-un fel de nebunie circulara Andu
pentru textul : Postmodernism versus New Age - sau invers deIdeea nu era să îți ceri scuze sau să regreți, ci să te gândești de ce. E un text care poate mai mult, dar doar dacă e regândit ca structură și mijloace de expresie. De aceea nici nu pot spune exact ce anume nu mi se pare ok, sau să sugerez ceva, pentru că ar însemna să ajungă la tine ceva străin, nu poezia ta. Sigur, aceasta este impresia mea, tu îl poți găsi perfect, dar... qui prodest?
pentru textul : recreația mare deAdrian, nu inteleg ce vrei sa spui prin "după publicarea unui comentariu, dispar spaţiile de după semnele de punctuaţie". Iti recomand sa citesti informatiile dint textul si comentariile de la http://www.hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_vi
pentru textul : Străin deDorin Cozan, comentariul tău ,deși scurt , surprinde ,zic eu, esența poemului. Mulțumesc pentru dunga aurie așezată pe haina lunaticului meu. cu simpatie
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deWow. Chestia cu "tacerea vinovata", (sau cine stie, "complice") a fost o remarca semnificativa. Si eu care credeam ca oamenii nu comenteaza din lene sau din frica...
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac de..nu-mi mai ramine decit sa observ cu cita usurinta devii agent Smith aici, in Matrix-ul tau..Pity!
pentru textul : Steve de- erata - a se citi "cum ai primit"
pentru textul : Scrie în locul meu desa stii katya ca citesc si textele care nu imi spun nimic, asta e una din implicatiile faptului ca am comis hermeneia. despre acest text, asa cum am spus, o anumita incercare de a spune ceva nu strica la nimeni
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că depoemul acesta este genul meu, dacă poți spune așa ceva fără să bagatelizezi și nu vreau asta
pentru textul : viața ca o dâră stacojie derealism, descriere picturală, apoi trimiterea în planul celălalt
fără prea multe cuvinte, apoi accentul pe final
ideea e la locul ei însă realizarea dpdv poetic lasă de dorit în opinia mea, desigur.
oricum, salut acest demers
este sincer cel puțin, ceea ce din păcate citesc tot mai rar în poezia actuală
felicitări adriana, tu ai ceva ce să faci bine să nu pierzi
interesant. interesant activismul acesta care te mina. cred ca este autentic. iata cineva care crede intr-o cauza si scrie. e ceva mai rar zilele astea.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deNu subscriu la aproape nici una de mai sus. AI UITAT ! ! ! o secțiune, care este și printre cele mai importante, dacă nu "cea mai" importantă și la care, de fapt, se muncește cel mai mult. Mă foarte bucur că n-am nici un loc în "conștiința ta literară". Bine-nțeles că toți care participăm și pe care nu i-ai amintit ne simțim jigniți. Ăsta e adevărul, nu mă ascund. Ai dat-o în bară, și eu la fel ... și mâine voi regreta asta, dar AM ZIS. Știi ce? Du-te acolo unde se dau premii și grade. Aici, nota bene a site-ului, nu se face așa ceva.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dePrimele două versuri mi se par de un farmec absolut. Apoi plin de imagini migălite (învederând titlul) cu ușoare șocuri lingvistice.
Pe la finalul strofei a III-a mi se pare excesiv de descriptiv, iar ”ofuscate” nu mi se pare potrivit pentru poezie. Nici ”făloșenia”.
pentru textul : amanuensis dePagini