poate ar fi bine sa renunti la contextualizari textul are, dupa parerea mea, portiuni reusite de exemplu: "te sărut cu gândul la alta, dacă ai rămâne așa, cu ziua în brațe, pe canapea, precum o haină uscată de respirația mea,"

probabil linkul meu va deranja editorii site-ului, de aceea imi cer scuze - dar e bine sa fim oameni si sa vedem uneori si ce e in spate, desi fapta e de condamnat si ramane la fel de rusinoasa si intolerabila

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/va-rog-cititi

poate finalul pare puţin prea metaforizat faţă de corpul anterior al textului.
poem bun, poveste care lasă senzaţia unui deja-vu. şi totuşi, construcţia atractivă a autorului surprinde printr-un ton propriu, proaspăt.
felicitări!

Aş înlocui regionalismul "lubeniţă" cu pepe din cauză de "creozot", formulările poetice: Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron" le-aş scoate în totalitate pentru că vin dintr-un alt registru poetic, nu se încadrează întregului din acest poem. La versul: Am făcut din trenuri puf de păpădii. Fără "puf", pur şi simplu ai făcut păpădii. "Puf" e prea dulce, aici. Şi fără ultima strofă.
Poemul este destul de puternic şi îmi place foarte mult partea asta: "Am desfiinţat creozotul şi
toate regionalele cfr
am coborât în bernă toate barierele
Am făcut din trenuri puf de păpădii
şi din liniile ferate mânere pentru stropitorile de tablă
iar din oasele sternului meu
faşă pentru nou născuţi
Am lăsat o fereastră mică, mică
asemeni sicrielor cu morţii aduşi din vest
ca să le pot da linişte şi iubire
necontaminată de egoisme malefice"

Citeşte textul acesta cu cele sugerate de mine. De fapt, fără strofele citate de mine şi vezi că forţa acestui poem stă în piloanele puternice ale versurilor tari în esenţă. Celelalte strofe sunt bune dar, repet, în contextul în care tot textul ar curge în ritmul acela.:)

am citit cu drag.

da, vesnica mea problema cu titlurile... multumesc, Marina

"cu parul nins cu aur" - formulare nu foarte fericita "sa inchinam... catargul" - o expresie cel putin ciudata. de obicei se inchina steagul. daca inchini... catargul ma tem ca rastorni corabia. o fi si asta o idee... romantica.

Text bun, scris in forta, o palma peste falca destinului. Nu sunt de acord insa cu exprimarea "orice armistitii", are in ea o fortare combinatorie si o limba peltica zic eu inutila, "oricare armistitiu" cred ca are mai multa putere de expresie. Niciun erou pentru vreun mausoleu, doar un leu (nou) pentru orice atheneu :-) Bobadil.

Dacă aş comenta acest poem am senzaţia că aş strica ceva. Oricum, te transpune într-o atmosferă ireală cu multă, foarte multă, poezie. Tot cu multă consideraţie, felicitări pentru bucuria poeziei.

Dragă Ovidiu, discuțiile astea le-am mai avut și cu alții și îmi cer scuze dacă sînt nevoit să îți spun că au ajuns să mă plictisească. Te asigur că am răspuns la toate nedumeririle tale dar nu mai cred că sînt obligat să ți le ofer. Ai depășit de mult bordura bunului simț. Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat. Nu îți contest posibilele valențe literare sau alte „finețuri”. Dar astea sînt bune într-o carte sau la o șuetă. Cînd însă ești într-un context în care există și alți oameni dacă ești civilizat respecți un anumit gen de convenție socială. Mă tem că tu faci o confuzie regretabilă între libertate și anarhie. De fapt tu nu faci decît să promovezi un fel de dictatură de tip iacobin în care viziunea ta (și numai a ta) asupra artelor, moralei, educației, literaturii, etc, etc, etc, este singura valabilă și trebuie musai implemetată. Tu chiar nu observi că prin brutalitatea și violența limbajului cît și prin atitudinea ta în general ești chiar mai tiranic decît mă acuzi pe mine că aș fi. La urma urmei în ciuda acestei „tiranii” de care mă acuzi pe mine sînt oameni care continuă să ceară să fie acceptați pe Hermeneia. Și adevărul este că datorită acelor principii de elitism pe care tu le înjuri mai mult de 60% din ei tot nu reușesc să fie acceptați. Iar site-ul continuă să fie apreciat de mulți cititori. Evident însă că pe tine nu te interesează asta. Tu ai inflamația ta care te doare tot mai supurează din cînd în cînd și te simți nevoit să înjuri și să batjocorești pe aici. Probabil că ești un individ nefericit care nu are pe unde să își deverseze amarul. Sincer îmi pare rău pentru tine fiindcă nu pari băiat prost. Doar prost crescut. Păcat. Chiar ar fi fost interesenată o polemică împreună cu tine. Nu polemizez însă cu oameni care atunci cînd nu mai au argumente se apleacă să arunce cu noroi. Nu are rost. Nu cred că trebuie să devin porc de dragul de a promova o biată încercare literară.

... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!

Multumesc, Alma. Nu stiu ce sa iti raspund. Prima carticica e gata, in sertar.:) Acum lucrez la a doua.:) Dorin, multumesc. Nici tu nu stii cat de mult mi-a placut azura li. Dar, poate, daca ma grabesc nitel, ajung sa-ti las un comentariu inainte sa dispara din pagina.:) Va mai astept.

The rhythmical but non-metrical, non-rhyming lines does not impede the reader's ability to understand the expression of your soul. For Julia and for you: "can God hear them? I guess He can"

e un text mai vechi în care am mai tăiat de curînd, pentru a scăpa de balast. enjoy! :) sd

mulţumesc pentru lecturare şi semn.
Între noi fie vorba,nu cred că parlamentarul nostru are chiar atât tupeu să spună în campanie, că nu se mai regăseşte în partidul (tată sau mamă) care l-a născut şi la făcut mare "om"