Well, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
"între oameni și mașini aleg mașinile
mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii
de fiecare dată când mi se aduce o mașină nouă la dezmembrat îmi vine să plâng
ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greșeală din tema de la mate
șeful de atelier mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
mașina mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
cimitirul mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
când se dezmembrează mașinile seamănă cu oamenii
se începe cu o incizie în formă de y de la claviculă spre stern se scoate inima și se cântărește
ați văzut filme în care condamnaților la moarte li se servește ultima cină
cu o seară înainte mă urc în mașina care trebuie dezmembrată mă joc puțin cu volanul
îmi propun să visez ceva frumos măcar atât pot face pentru ea
de obicei visez că locuiesc undeva la țară dimineața mă spăl pe față cu apă de la fântână apoi mă șterg cu sânii tăi obrajii se înroșesc de parcă m-am șters cu o cergă ardelenească"
am găsit azi noapte, în josul primei pagini a hermeneiei ,o promovare a textului de mai sus . eu nu l am citit la momentul potrivit.
fragmentul selectat mi-a demonstrat că borges avea dreptate cănd spunea că poezia este peste tot în jurul nostru. doar noi nu avem decât din când în când ochi să o vedem.
excepţional fragment. îmi ajunge ca o poezie întreagă. culmea este postat la proză pe h.
Efort lăudabil spre a găsi echivalențe pentru versul, în fond intraductibil, al lui Eminescu.Reușiți în multe momente. Iată: "Je dresse vers lui l’oreille – et ris de ce que j’entends Comme des douleurs d’un autre ... Serais-je mort pourtant?" Primul vers - excelent, fără reproș. Dar al doilea, ultimul din poezie, îndreptățește exclamația cunoscută: "Traduttore, traditore!". Deși, luate împreună, versurile nu sună rău... Dar nu e vina dvs., ci a lui Eminescu. Căci cine și în ce limbă ar putea traduce, presat și de nevoia rimei : "De-mi plec la el urechea și râd de câte-ascult/ Ca de dureri străine...Parc-am murit demult..."? Orice poet se naște și moare numai în limba lui.
pentru cultura noastră generală ar trebui să menționezi ce înseamnă أغنيات من أجل هشا , de unde provine și cum se cântă, mai ales că acesta e un site american la origini.
gongu, este foarte neinspirat să postezi atîtea texte într-o zi. cu siguranță vor trece neobservate. vo fi nevoit de asemenea să îți restricționez numărul de texte pe care îl poți posta într-o zi.
mai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
aleksandar, Acel ultim vers se află acolo din motive de eufonie, de cantabilitate. Sonul final al poemului este mai fluid așa. Varianta pe care mi-o propuneți este prea abruptă. Va mulțumesc mult pentru comentariu și promit să vă vizitez "la dumneavoastră acasă", adică pe pagina de pe hermeneia.com. mircea florin sandru
felicitari tuturor participantilor, felicitari organizatorilor si castigatorilor, multumesc pentru oportunitatea de a concursa, consider ca a fost o binevenita provocare mai ales pentru cei care se urnesc mai greu la scris, vorbesc in numele meu bineinteles, si personal recunosc ca intotdeauna se castiga in urma unei provocari, pentru ca te poti evalua prin ochii celorlati, o autoanaliza necesara macar din cand in cand.
mereu am crezut in forta acestei "comunitati micute" dar bine condusa, asa cu toate rabufnelile care mai sunt, o comunitate care ne ajuta sa ne testam forta de creatie intr-o competitie ca cea de fata, in care fiecare are sanse egale de exprimare in functie de propriile abilitati literare.
am remarcat de fiecare data corectitudinea organizarii si desfasurarii concursurilor, (este al doilea concurs organizat de Hermeneia la care particip), desi e trist ca mereu se va gasi cineva sa boicoteze ... dar e bine sa ne adunam mereu in jurul binelui si sa incercam sa vedem in toate doar latura pozitiva!
semnul meu de respect si apreciere pentru toti cei cu spirit de competitie ales!
Am citit cu o anume curiozitate. Cred că e primul text în proză semnat de tine pe care îl citesc. E plăcut.
Trebuie să revii asupra lui un pic: virgule, diacritice, spațiu după punctele de suspensie, apostroful corect - da'
Mostrele de limbaj colocvial îmi par un pic forțate... parcă dau o notă de teribilism literar. Așa mi se pare :)
Remarc fragmentul: Cel mai mult îmi place când mă face arc şi trage cu îngeri din hârtie cerată în tavan şi eu cred că de fapt e cerul! atunci uit de toate, sunt un alt trup, o altă viaţă.
Un eseu interesant, foarte bine conturat si care nu are un exces de amanunte din care nu esti capabil sa retii multe lucruri. Personal eu nu am auzit de el pana acum, de aceea as vrea sa revin cu intrebarea din titlu "Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner?" (am citit cand a murit, dar ce s-a intamplat cu el de zace intr-o oarecare uitare, sunt convins ca foarte multi oameni nu au auzit de el...) Ialin
Am impresia că finalul (începând de la "din nou o ieşire") a fost pregătit prea mult - prea multe imagini, prea "unidiscursive", chiar dacă unele, privite separat, sunt reuşite.
Eu exprim punctul de vedere al unui cititor. Ma feresc sa zic al unui tip de cititor. Dar sa lasam la o parte diversele moduri de receptare.
Imi atrag insa atentia urmatoarele din raspunsul autorului: "eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui". Lasand si aici la o parte extremul "Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ele imi ofera prilejul de a aduce in atentie "metafora trans-semnificativa" care ar putea prilejui, poate, o discutie interesanta. Denumirea a fost lansata de prietenul meu, matematicianul Catalin Ionita, intr-o lucrare inca nepublicata: "Marele Anonim si metafora trans-semnifiucativa" (drept care imi fac datoria de a solicia semnalarea sursei in masura in care si altii ar prelua acest termen).
Citez din lucrarea respectiva: "Denumirea mai larga ce introducem, metafora trans-semnificativa, cuprinde notional o nuanta a metaforei intre conceptele de metafora revelatorie si mit trans-semnificativ [...] Metafore trans-semnificative numim acele metafore care introduc, nu o semnificatie, ci un cadru in care se pot pune semnificatii. Metafora trans-semnificatva, ramane metafora, nu devine mit,dar se sprijina pe sarcina mitica a cuvantului"
Consider ca este treaba exclusiv a poetului nu de a "lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ci de a se baza pe "sarcina mitica a cuvantului". Altfel se ajunge la ceva de genul poetico-aforistic in care, in final, la nivel de intreg, sensul devine extrem de clar univoc. Exeplu, edificator cred, sunt aforismele lui Niestzsche. Prin urmare nu neg dreptul de existenta in Cetate a "poeticului-aforistic" dar il disting de "poeticul" mai mult sau mai putin pur.
Multumesc autorului pentru prilejul oferit de a-mi exprima gandurile de mai sus.
Imi pare rau ca doar azi, cu mare intarziere, am dat pest com-urile tale. Poate alta data o sa stam mai mult de vorba. Pana atunci voi accesa pagina ta si te voi citi.
excelent haiku, singurul cuvânt questionable este acel doar. De ce doar? Parcă te trezește din visare...
e ca un duș rece care diminuează importanța subiectului
de ziua mamei
el fiul florăresei
fără ghiocei
Felicitări și la mulți ani-ghiocei!
Pe care usa din dos am plecat? Faptul ca am acceptat sa fiu editor pe un alt site si n-ai acceptat si nu te-am anuntat??
Sa-ti aduc aminte de faptul ca eram editor sef peste... mine si Bianca Goean? Asta dupa ce te parasise si Alma si Bianca?
Am fost prost ca am tacut.
Cit despre presupusa mea magarie nici macar nu-mi bat capul. Ai inceput cu un comentariu pe care te credeai indrepatit sa-l faci. Ti-am raspuns intr-o calitate in care mai mult decit orice sint indreptatit sa o fac. in rest, doar fixatii. Iar textul era un editorial. Doar ca tu simulezi literatura. Atita tot. De acum nu mai raspund. Suspenda-mi contul fa ce vrei. Esti director nu? in primul rind ar trebui sa-ti ceri scuze tu pentru confuzia de nume. Si nu ma lua cu faze gen ca faceai altceva in timp ce raspundeai. In al doilea rind, tu confunzi comenturile cu textul. de fapt asta se intimpla cind o iei la modul personal. Si nu numai cu mine. Pt ca, acolo unde am pus suflet revin tot timpul sa vad ce se mai intimpla. Ca un fel de ti-am spus eu. Iar scuze nu am sa-mi cer pentru motivele de mai sus. Mi se pare o mojicie sa uiti numele omului care te-a ajutat si mi se pare de tot rahatul sa te bati cu pumnul in piept pentru ceva ce nu ai trait. Mie mi s-a acrit. Am pus punct aici.
D-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
nu mai jane dodo, cinism eu zic ca are zero, adica de loc, nix, nema, zip, nada. si nici mila nu mi se face. dar cu poeziua tot nu mi-ai spus, sau acum e noapte, e?
pe alocuri, impresia e că e un text foarte bun. sunt câteva imagini foarte bune, textul are, cum s-a mai zis ritmicitate și este foarte filmic. Bine construit "dramaturgic", surprinde, nu plictisește etc. Dar sunt și părți care nu mi-au plăcut deloc. are un anumit aer pueril (nu naiv, cum poate se voia), poate că e din cauza "pașilor fulgilor de nea" sau din cauza citatului din arghezi? (tudor gheorghe?) :)
trăgând linie și făcând un calcul, mi-a plăcut. e un text bun.
Ioana, mare multam pentru capatul de jos al stiloului!:) semnul tau e o incurajare pentru mine!
Andu, nu am incercat sa iti explic textul, am vazut ca te pricepi la a vedea. cred ca am incercat sa imi explic mie ce si cum:) am fost cat se poate de simplu(simplu = scurt?) in descriere, la urma urmei asta a ramas: au venit alea doua si l-au tocat pe ala. dar as fi descris un efect fara sa ii redau cauza. obositor pana la plictis pentru unii, plictisitor de simplu pentru altii. eu i-am ales pe unii. nivelul de sugestie, precum spui. in ce priveste sustinatorii, te miri de unde rasar! da' e bine ca rasar:)
dinamo - steaua in poezie imi pare a fi o provocare! chiar daca la ora asta as urmari mai degraba un meci steaua-steaua:)
Nicholas, cheia e la locul ei. cand ai chef, deschizi usa si intri:)
imi place enorm genul asta ofrevarie ... singuratatea e temnita noastra zilnica, fantana mult prea adanca pentru a ne potoli setea de vazduh... cred ca evadarea din singuratate se face, crescand in palme cuiburi de vrabii... e o reteta proprie, dar s-ar putea sa mearga:)
cui nu-i place finalul?:) în rest nu mă bag :), și uite , hai treacă de la mine, am băgat două semne (ultimele, nu voi mai proceda așa pentru că respect inteligența cititorului în general) ca să nu fie messenger răspunsul meu.
atmosfera generala inspirata are impact abigail este doar un pretext o prelungire a orasului scufundat sub algele albastre "într-o nadă de lumină plouă flămând acoperind orașul de alge" o scenografie aparte realizata de corimbele acestea stranii in lumea cetaceelor si noi anonimi transfigurandu-ne treptat sub inflorescenta fericirii nepamantene intr-o "imensa coloana a oamenilor-delfin". un poem rotund dintr-o singura respiratie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Well, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină de"între oameni și mașini aleg mașinile
mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii
de fiecare dată când mi se aduce o mașină nouă la dezmembrat îmi vine să plâng
ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greșeală din tema de la mate
șeful de atelier mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
mașina mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
cimitirul mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
când se dezmembrează mașinile seamănă cu oamenii
se începe cu o incizie în formă de y de la claviculă spre stern se scoate inima și se cântărește
ați văzut filme în care condamnaților la moarte li se servește ultima cină
cu o seară înainte mă urc în mașina care trebuie dezmembrată mă joc puțin cu volanul
îmi propun să visez ceva frumos măcar atât pot face pentru ea
de obicei visez că locuiesc undeva la țară dimineața mă spăl pe față cu apă de la fântână apoi mă șterg cu sânii tăi obrajii se înroșesc de parcă m-am șters cu o cergă ardelenească"
am găsit azi noapte, în josul primei pagini a hermeneiei ,o promovare a textului de mai sus . eu nu l am citit la momentul potrivit.
pentru textul : dezmembrări auto defragmentul selectat mi-a demonstrat că borges avea dreptate cănd spunea că poezia este peste tot în jurul nostru. doar noi nu avem decât din când în când ochi să o vedem.
excepţional fragment. îmi ajunge ca o poezie întreagă. culmea este postat la proză pe h.
Efort lăudabil spre a găsi echivalențe pentru versul, în fond intraductibil, al lui Eminescu.Reușiți în multe momente. Iată: "Je dresse vers lui l’oreille – et ris de ce que j’entends Comme des douleurs d’un autre ... Serais-je mort pourtant?" Primul vers - excelent, fără reproș. Dar al doilea, ultimul din poezie, îndreptățește exclamația cunoscută: "Traduttore, traditore!". Deși, luate împreună, versurile nu sună rău... Dar nu e vina dvs., ci a lui Eminescu. Căci cine și în ce limbă ar putea traduce, presat și de nevoia rimei : "De-mi plec la el urechea și râd de câte-ascult/ Ca de dureri străine...Parc-am murit demult..."? Orice poet se naște și moare numai în limba lui.
pentru textul : Mélancolie depentru cultura noastră generală ar trebui să menționezi ce înseamnă أغنيات من أجل هشا , de unde provine și cum se cântă, mai ales că acesta e un site american la origini.
pentru textul : valsând cu fiara deideea de spațiu desfășurată în timp: "pînă la dimineață", încântă.
pentru textul : antiplatonice IV degongu, este foarte neinspirat să postezi atîtea texte într-o zi. cu siguranță vor trece neobservate. vo fi nevoit de asemenea să îți restricționez numărul de texte pe care îl poți posta într-o zi.
pentru textul : sonet bacovian deadevar si flaut se "poarta" grozav impreuna cand e vorba de Dumnezeu! multam de poezie!
pentru textul : tăria să apun demai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
pentru textul : Noapte bună, copii deAceasta e penița pe care Bianca a uitat s-o acorde, sper să nu se supere c-am pus-o eu.
pentru textul : fog dealeksandar, Acel ultim vers se află acolo din motive de eufonie, de cantabilitate. Sonul final al poemului este mai fluid așa. Varianta pe care mi-o propuneți este prea abruptă. Va mulțumesc mult pentru comentariu și promit să vă vizitez "la dumneavoastră acasă", adică pe pagina de pe hermeneia.com. mircea florin sandru
pentru textul : Bonsai deobserv sentimentul. de frustrare. dar nu cred ca a devenit neaparat poezie aici.
pentru textul : să respir defelicitari tuturor participantilor, felicitari organizatorilor si castigatorilor, multumesc pentru oportunitatea de a concursa, consider ca a fost o binevenita provocare mai ales pentru cei care se urnesc mai greu la scris, vorbesc in numele meu bineinteles, si personal recunosc ca intotdeauna se castiga in urma unei provocari, pentru ca te poti evalua prin ochii celorlati, o autoanaliza necesara macar din cand in cand.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului demereu am crezut in forta acestei "comunitati micute" dar bine condusa, asa cu toate rabufnelile care mai sunt, o comunitate care ne ajuta sa ne testam forta de creatie intr-o competitie ca cea de fata, in care fiecare are sanse egale de exprimare in functie de propriile abilitati literare.
am remarcat de fiecare data corectitudinea organizarii si desfasurarii concursurilor, (este al doilea concurs organizat de Hermeneia la care particip), desi e trist ca mereu se va gasi cineva sa boicoteze ... dar e bine sa ne adunam mereu in jurul binelui si sa incercam sa vedem in toate doar latura pozitiva!
semnul meu de respect si apreciere pentru toti cei cu spirit de competitie ales!
Am citit cu o anume curiozitate. Cred că e primul text în proză semnat de tine pe care îl citesc. E plăcut.
Trebuie să revii asupra lui un pic: virgule, diacritice, spațiu după punctele de suspensie, apostroful corect - da'
Mostrele de limbaj colocvial îmi par un pic forțate... parcă dau o notă de teribilism literar. Așa mi se pare :)
Remarc fragmentul:
pentru textul : din scrisorile larisei deCel mai mult îmi place când mă face arc şi trage cu îngeri din hârtie cerată în tavan şi eu cred că de fapt e cerul! atunci uit de toate, sunt un alt trup, o altă viaţă.
Un eseu interesant, foarte bine conturat si care nu are un exces de amanunte din care nu esti capabil sa retii multe lucruri. Personal eu nu am auzit de el pana acum, de aceea as vrea sa revin cu intrebarea din titlu "Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner?" (am citit cand a murit, dar ce s-a intamplat cu el de zace intr-o oarecare uitare, sunt convins ca foarte multi oameni nu au auzit de el...) Ialin
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? dewhat about the body? sau te pomenesti ca esti si tu neoplatoniciana...
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deAm impresia că finalul (începând de la "din nou o ieşire") a fost pregătit prea mult - prea multe imagini, prea "unidiscursive", chiar dacă unele, privite separat, sunt reuşite.
pentru textul : tur de orizont deDin nou, greșeli : decăt, dealungul, mainile unflate și litere lipsă din cuvinte.
"pierdut".. ca și altele puteau să nu fie între ghilimele, figuratul se înțelege oricum.
Totuși, un text mai bun, mai realist, mai bine scris și construit. Îl trimit în șantier pentru corecturile necesare.
pentru textul : luminile s-au stins deEu exprim punctul de vedere al unui cititor. Ma feresc sa zic al unui tip de cititor. Dar sa lasam la o parte diversele moduri de receptare.
Imi atrag insa atentia urmatoarele din raspunsul autorului: "eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui". Lasand si aici la o parte extremul "Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ele imi ofera prilejul de a aduce in atentie "metafora trans-semnificativa" care ar putea prilejui, poate, o discutie interesanta. Denumirea a fost lansata de prietenul meu, matematicianul Catalin Ionita, intr-o lucrare inca nepublicata: "Marele Anonim si metafora trans-semnifiucativa" (drept care imi fac datoria de a solicia semnalarea sursei in masura in care si altii ar prelua acest termen).
Citez din lucrarea respectiva: "Denumirea mai larga ce introducem, metafora trans-semnificativa, cuprinde notional o nuanta a metaforei intre conceptele de metafora revelatorie si mit trans-semnificativ [...] Metafore trans-semnificative numim acele metafore care introduc, nu o semnificatie, ci un cadru in care se pot pune semnificatii. Metafora trans-semnificatva, ramane metafora, nu devine mit,dar se sprijina pe sarcina mitica a cuvantului"
Consider ca este treaba exclusiv a poetului nu de a "lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ci de a se baza pe "sarcina mitica a cuvantului". Altfel se ajunge la ceva de genul poetico-aforistic in care, in final, la nivel de intreg, sensul devine extrem de clar univoc. Exeplu, edificator cred, sunt aforismele lui Niestzsche. Prin urmare nu neg dreptul de existenta in Cetate a "poeticului-aforistic" dar il disting de "poeticul" mai mult sau mai putin pur.
Multumesc autorului pentru prilejul oferit de a-mi exprima gandurile de mai sus.
pentru textul : Nu se mai întorc, întorsule suflet deImi pare rau ca doar azi, cu mare intarziere, am dat pest com-urile tale. Poate alta data o sa stam mai mult de vorba. Pana atunci voi accesa pagina ta si te voi citi.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deexcelent haiku, singurul cuvânt questionable este acel doar. De ce doar? Parcă te trezește din visare...
pentru textul : Haiku dee ca un duș rece care diminuează importanța subiectului
de ziua mamei
el fiul florăresei
fără ghiocei
Felicitări și la mulți ani-ghiocei!
Pe care usa din dos am plecat? Faptul ca am acceptat sa fiu editor pe un alt site si n-ai acceptat si nu te-am anuntat??
pentru textul : despre inundaţii. altfel deSa-ti aduc aminte de faptul ca eram editor sef peste... mine si Bianca Goean? Asta dupa ce te parasise si Alma si Bianca?
Am fost prost ca am tacut.
Cit despre presupusa mea magarie nici macar nu-mi bat capul. Ai inceput cu un comentariu pe care te credeai indrepatit sa-l faci. Ti-am raspuns intr-o calitate in care mai mult decit orice sint indreptatit sa o fac. in rest, doar fixatii. Iar textul era un editorial. Doar ca tu simulezi literatura. Atita tot. De acum nu mai raspund. Suspenda-mi contul fa ce vrei. Esti director nu? in primul rind ar trebui sa-ti ceri scuze tu pentru confuzia de nume. Si nu ma lua cu faze gen ca faceai altceva in timp ce raspundeai. In al doilea rind, tu confunzi comenturile cu textul. de fapt asta se intimpla cind o iei la modul personal. Si nu numai cu mine. Pt ca, acolo unde am pus suflet revin tot timpul sa vad ce se mai intimpla. Ca un fel de ti-am spus eu. Iar scuze nu am sa-mi cer pentru motivele de mai sus. Mi se pare o mojicie sa uiti numele omului care te-a ajutat si mi se pare de tot rahatul sa te bati cu pumnul in piept pentru ceva ce nu ai trait. Mie mi s-a acrit. Am pus punct aici.
D-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
pentru textul : fotografie din spaţiu denu-o - nu-i
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate denu mai jane dodo, cinism eu zic ca are zero, adica de loc, nix, nema, zip, nada. si nici mila nu mi se face. dar cu poeziua tot nu mi-ai spus, sau acum e noapte, e?
pentru textul : jane doe depe alocuri, impresia e că e un text foarte bun. sunt câteva imagini foarte bune, textul are, cum s-a mai zis ritmicitate și este foarte filmic. Bine construit "dramaturgic", surprinde, nu plictisește etc. Dar sunt și părți care nu mi-au plăcut deloc. are un anumit aer pueril (nu naiv, cum poate se voia), poate că e din cauza "pașilor fulgilor de nea" sau din cauza citatului din arghezi? (tudor gheorghe?) :)
pentru textul : iarna întârzie la un film detrăgând linie și făcând un calcul, mi-a plăcut. e un text bun.
Ioana, mare multam pentru capatul de jos al stiloului!:) semnul tau e o incurajare pentru mine!
Andu, nu am incercat sa iti explic textul, am vazut ca te pricepi la a vedea. cred ca am incercat sa imi explic mie ce si cum:) am fost cat se poate de simplu(simplu = scurt?) in descriere, la urma urmei asta a ramas: au venit alea doua si l-au tocat pe ala. dar as fi descris un efect fara sa ii redau cauza. obositor pana la plictis pentru unii, plictisitor de simplu pentru altii. eu i-am ales pe unii. nivelul de sugestie, precum spui. in ce priveste sustinatorii, te miri de unde rasar! da' e bine ca rasar:)
dinamo - steaua in poezie imi pare a fi o provocare! chiar daca la ora asta as urmari mai degraba un meci steaua-steaua:)
Nicholas, cheia e la locul ei. cand ai chef, deschizi usa si intri:)
pentru textul : fiecare om deimi place enorm genul asta ofrevarie ... singuratatea e temnita noastra zilnica, fantana mult prea adanca pentru a ne potoli setea de vazduh... cred ca evadarea din singuratate se face, crescand in palme cuiburi de vrabii... e o reteta proprie, dar s-ar putea sa mearga:)
pentru textul : Singur decui nu-i place finalul?:) în rest nu mă bag :), și uite , hai treacă de la mine, am băgat două semne (ultimele, nu voi mai proceda așa pentru că respect inteligența cititorului în general) ca să nu fie messenger răspunsul meu.
pentru textul : psalmul apelor simple demulțumesc, elia, pentru semn/semne...
te mai aștept, firește
alex
pentru textul : oriental red deatmosfera generala inspirata are impact abigail este doar un pretext o prelungire a orasului scufundat sub algele albastre "într-o nadă de lumină plouă flămând acoperind orașul de alge" o scenografie aparte realizata de corimbele acestea stranii in lumea cetaceelor si noi anonimi transfigurandu-ne treptat sub inflorescenta fericirii nepamantene intr-o "imensa coloana a oamenilor-delfin". un poem rotund dintr-o singura respiratie.
pentru textul : cântecul lui Abigail dePagini