ehei, maitre...:) am zambit, si nu cu ingaduinta, ci cu admiratie...si m-am topit in acel "cuib de malachite" (am o slabiciune pentru pietrele semipretioase) si am simtit gustul cireselor parguite. are de toate sonetul - si formulari imedite, si umor, si dulce nostalgie; fain, tare fain..drept pentru care asez in trompa elefantilor o penita. ma bucur ca glumitza mea amaruie te-a determinat sa il aduci aici. cat despre lipsa comentariilor de la cealalta postare...nu ma mir: in fata unor texte de genul asta, de obicei ramai cu degetele deasupra tastaturii si cu gura (pardon de expresie) cascata. :)
djamal, foarte frumos si original! cu atîtea haiku-uri, te-ai deprins sa exprimi foarte multe in putine cuvinte. virgil, varianta ta merita atentie. tenta de protest surd se risipeste odata cu trecerea de la pers. II pl. la pers. II sg.. poemul devine mai direct, mai intim
Rafael, 'Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc"..' "mă uit" și în sensul de "a mă pierde", a uita de mine cel ce "privesc". Ai prins cumva și această idee. Mulțumesc
Ce candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
ca multe alte poeme ale Dumneavoastra, si acesta se inscrie in aceeasi viziune sumbra a unei societati deformate, hiperatrofiate, intr-o decadenta ireversibila... "tablourile se fură și se vând cu kilogramul pe piață soldații se cumpără și se vând mormintele" deosebit. sensibilitatea pe care o exprima aceste versuri denota un suflet inchistat in propria cochilie virtuala ca intr-un adapost aproape antiatomic impotriva Raului. aceste poeme se regasesc in volume de versuri? as vrea sa le pot reciti si sa le pastrez in biblioteca.
Eu aş tăia astea: "de câine vagabond", "purulenta mea tristețe," şi "cu pielea de găină". Şi textul ar deveni cel puţin acceptabil! Adică fără "imagini" inutile.
Fain text, o lectura placuta, un pel de "panseu" Deacord cu Dorin, chestia cu "stii cat timp iti ia sa..." e oarecum cliseistica, sunt o gramada de lucruri pe care mai nou le intalnesti in statistici ciudate care-ti spun cat timp petreci facand cutare sau cutare lucru. Eu mai mult nu ma impac cu finalul, ploaia de supernove parca e o transormata fourier a mioritei "si la nunta mea/ a cazut o stea". Iar chestie mai nashpa decat miorita nu cred ca exista, dar asta e doar parerea mea, desigur. Andu
Urez din toata inima suflet adevarat iesean, emulatie si multa POEZIE acestei editii a Virtualiei. eu raman cu regretele mele de data asta, e randul regretelor se pare pentru mine. SUCCES dragilor! Si sa rupeti gura targurilor literare! Iasiul e fruntea! Asa zic eu si mai si semnez pe deasupra, Andu cel inca bobadil
Florin, în ansamblu, îmi place poezia ta, felul în care folosești cuvinte pasionale, torni tensiune, sentiment în vârtej de cuvinte, ritmul da-nu, al vieții-morții și-al iubirii. În detalii nu mai intru, textul pare destul de "scuturat".
mi-a plăcut acest text ca un parfum amărui acrid puțin sălbăticit-feral. trecerea de la introspect la contemplativ. chiar sapiențial fără a fi self-righteous. parfum greu dar nu neaparat exclusiv masculin. și crepuscul. plăcut.
poemul, imi pare, se vrea a fi o dalta care despica in sufletul cititorului. in acest sens fiecare strofa este construita spre a marturisi intentia autorului.
Ovidiu, ...nu trebuie să fii uimit când vezi că ies scântei din penița cuiva. Și dacă tot te-ai mirat, atunci trebuie neapărat să îți transformi această mirare în certitudinea că „Hăruitorul” nu lasă pe nimeni să înghețe pe drumul dintre ignoranță și înțelegere pe care urcăm și coborâm laolaltă (poeți sau nu)… Primesc penița ca pe un prim cadou sub brad, mai mult decât ca pe un însemn aurit pe un poem. Crăciun fericit
da, un text reusit desi cu citeva mici scapari de ortografie. in orice caza textul e reusit si mi se pare pare semnificativa fluiditatea sa cinamatografica. felicitari
pe mine m-a amuzat întotdeauna ancuța leonard. cum asta? păi, pur și simplu prin bombasticismul ăsta proaspăt/desuet de adolescent imberb care se îmbujorează citind pentru prima dată un manual de sexologie. ești drăguț ancuța leonard. ne bucurăm că ai desoperit și tu în final (e 2013 deja!) sexul oral. și mai ales „the naughty sudo-acronym 69”. ts, ts, ts... wink, wink. ești sweet. sînt convins că fetițele se încălzesc pe dinăuntru și pe dinafară cînd îți citesc coperțile. nu ne este clar dacă citesc ele și ce scrie între coperți, dar ce contează, nu-i așa..! contează ce-i între....
anyway, lăsați dom'le omul în pace... așa se face și se vinde poezie... că la urma urmei pe bani muncim, nu pe... whatever... recunoașterea posterității... blah blah blah.
încă o observație: pentru bobadil: am să fac în cazul tău o excepție și cînd am să iau decizii în ce privește contul tău nu te mai anunț. nu cred că mai e nevoie. tu ești băiat mare și pricepi repede. de altfel te pricepi la toate și ai să fii îngăduitor cu mine dacă nu te mai anunț. ok?
p.s. și am uitat: cine a photoshopat fătuca din poză de i-o făcut urechi de legolas?
uite clona nu e clona!
am deschis pagina cu textul lui emilian şi nu-mi vine a crede ce citesc.
margas, cred că ar trebui să îţi fie mare ruşine pentru acuzaţiile nefondate aduse lui emilian pal! emilian pal-omul şi emilian pal-autorul sunt una. cred că fiecare avem libertatea de a pune omul înaintea autorului sau invers, după cum ne tună.
ia-ţi calmantele şi roagă-te lui Dumnezeu. poate vei primi de la El măcar îngăduinţă dacă nu dragoste pentru aproapele tău.
giotto are o serie alegorică de reprezentare a calităţilor şi defectelor omeneşti. ţin să îţi spun că reprezintă invidia astfel:un şarpe care, odată ieşit din ochiul invidiosului se întoarce şi îl muşcă pe acesta de ochi.
in rest despre text, numai de bine. frumos, cursiv, inteligent.
mă bucur că a plăcut, este o poezie pe care chiar am scris-o cu emoţie. mulţumesc pentru empatizarea cu textul, şi da, parcă atunci era cu totul altfel, eu îmi aduc aminte de bunica mea şi de un timp parcă arhaic. şi totuşi mă gândesc că în unele sătuce se mai păstrează încă miresmele de busuioc şi sfiala de a aşeza năframa pe cap, hainele cele mai bune "de biserică" (e o impresie poate de a mea că femeile trăiesc altfel relaţia cu Dumnezeu, poate pentru că mi-o aduc aminte atât de clar pe bunica rugându-se pe boabele rozariului şi pregătindu-se cu atâta sfială pentru slujba de duminică)
Sesizez aici o schimbare de registru poetic menita sa ne infatiseze un Virgil Titarenco mai putin cantonat in formele de exprimare care l-au consacrat pana acum. Este o incercare pe care nu as numi-o chiar temerara, pentruca temerari sunt doar nebunii, ci mai degraba elaborata intr-un laborator al uitarii de sine, care, in opinia mea, este singurul din care poate iesi piatra filozofala a poeziei. Un text care mi-a placut si pe care nu ma sfiesc sa-l remarc. Hmm.. As schimba doar "lamai" cu "fructe". "Visul cu fructe si ruine", ca sa nu localizez prea mult, pentruca asa e tot restul poemului... parerea mea. Bobadil.
Aș zice că e o poezie de zile mari. Începutul e-n forță, în prima strofă cuvintele primesc brusc valoare metaforică, semnificații atente, parcă reiterând câteva din cugetările sculptorului invocat. Concizia din strofa imediat următoare, pare ieșită de sub loviturile dălții. Apoi o interesantă iradiere semantică dinspre miezul subiectului înspre elemente conexe cărora li se conferă astfel noi sensuri, adică dinspre piatra ”tăcerii”, spre Jiul care ”doar murmură”.
Pentru început, vin cu un citat dintr-un articol, apărut în revista Știință și tehnică, despre profesorul John Polkinghorne, (laureat în anul 2000 al Premiu Templeton), care, după o carieră de cercetare în fizică, (sau tocmai datorită ei) a început o a doua, teologică. Desigur, nu e singurul… Citatul se vrea un mic addagio la punctul 6 al eseului dvs.,ilustrând cumva limita de care vorbiți și inerentele căutări pe care le generează: “Epistemologie și Ontologie: cunoaștere și origine. Polkinghorne a „inventat” o propoziție pe care o repetă atât de des încât soția sa i-a făcut într-o zi cadou un T-shirt pe care imprimase: „epistemologia modelează ontologia”. Și nu este așa? Nu avem atât de des de-a face cu oameni pe care acumularea de informație și cunoștințe în domeniul profesiei lor îi face să-și reconsidere punctul de vedere asupra originii lucrurilor, de la cea a Universului până la cea a vieții însăși, în acord cu ceea ce se consideră a fi mulțimea datelor observaționale și experimentale? Deși...nici cunoștintele, oricât de multe și diverse, nu înseamnă Cunoaștere, nici datele observației sau experimentului nu trebuie sanctificate și valoarea lor absolutizată. Cel puțin pentru un motiv foarte simplu: repetarea experimentului sau a observației, cu alte instrumente și aparatură sau chiar fără a schimbă NIMIC în instrumentarul folosit, va da TOTDEAUNA un alt rezultat. Pentru că CEL PUȚIN UN PARAMETRU este diferit, ori de câte ori se repeta o experiență: timpul.” Voi reveni. Felicitări pentru eseu! :)
Ioana: Îmi sunt de folos remarcile tale. O sa mai reflectez la ansamblul poeziei cand voi face revederea finală pt. publicare, mulțumesc pt trecere și încurajare. Marina: Da, secvențele pot fi pe undeva de sine stătătoare, dar și înlănțuite, ca niște coridoare, mă bucur că ți-a plăcut expresia cu îmbrăcarea ploii pe dedesubt... Mulțumesc pt. semn.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ehei, maitre...:) am zambit, si nu cu ingaduinta, ci cu admiratie...si m-am topit in acel "cuib de malachite" (am o slabiciune pentru pietrele semipretioase) si am simtit gustul cireselor parguite. are de toate sonetul - si formulari imedite, si umor, si dulce nostalgie; fain, tare fain..drept pentru care asez in trompa elefantilor o penita. ma bucur ca glumitza mea amaruie te-a determinat sa il aduci aici. cat despre lipsa comentariilor de la cealalta postare...nu ma mir: in fata unor texte de genul asta, de obicei ramai cu degetele deasupra tastaturii si cu gura (pardon de expresie) cascata. :)
pentru textul : Gioconda și Elefantul detotul!
jos e rece, sus e cald. se datorează acelei dărnicii?!
ai câteva repetări, probabil că insistenţa asta vrea să accentueze ceea ce înseamnă a fi situat pe un plan ori pe celălalt.
pentru textul : deasupra lumea deam înţeles: lumea e sus!
djamal, foarte frumos si original! cu atîtea haiku-uri, te-ai deprins sa exprimi foarte multe in putine cuvinte. virgil, varianta ta merita atentie. tenta de protest surd se risipeste odata cu trecerea de la pers. II pl. la pers. II sg.. poemul devine mai direct, mai intim
pentru textul : Decojirea deRafael, 'Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc"..' "mă uit" și în sensul de "a mă pierde", a uita de mine cel ce "privesc". Ai prins cumva și această idee. Mulțumesc
pentru textul : Oglinda deCe candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
pentru textul : Curtea miracolelor de...cred că da, Virgil! am modificat...
pentru textul : Totul despre Mine de(dacă mai insişti o să iasă). varianta din urmă * adică pluteşte adică :))
pentru textul : ciotul dintre tranşee deca multe alte poeme ale Dumneavoastra, si acesta se inscrie in aceeasi viziune sumbra a unei societati deformate, hiperatrofiate, intr-o decadenta ireversibila... "tablourile se fură și se vând cu kilogramul pe piață soldații se cumpără și se vând mormintele" deosebit. sensibilitatea pe care o exprima aceste versuri denota un suflet inchistat in propria cochilie virtuala ca intr-un adapost aproape antiatomic impotriva Raului. aceste poeme se regasesc in volume de versuri? as vrea sa le pot reciti si sa le pastrez in biblioteca.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile dece bine că nu ai văzut în această poezie o moară de vînt, Sancho Panza! Mulțumesc.
pentru textul : epifania după Simion deEu aş tăia astea: "de câine vagabond", "purulenta mea tristețe," şi "cu pielea de găină". Şi textul ar deveni cel puţin acceptabil! Adică fără "imagini" inutile.
pentru textul : femeie în costum de iepure deVirgil, iti multumesc pentru apreciere. multă stimă
pentru textul : Căruciorul deFain text, o lectura placuta, un pel de "panseu" Deacord cu Dorin, chestia cu "stii cat timp iti ia sa..." e oarecum cliseistica, sunt o gramada de lucruri pe care mai nou le intalnesti in statistici ciudate care-ti spun cat timp petreci facand cutare sau cutare lucru. Eu mai mult nu ma impac cu finalul, ploaia de supernove parca e o transormata fourier a mioritei "si la nunta mea/ a cazut o stea". Iar chestie mai nashpa decat miorita nu cred ca exista, dar asta e doar parerea mea, desigur. Andu
pentru textul : jurnal deUrez din toata inima suflet adevarat iesean, emulatie si multa POEZIE acestei editii a Virtualiei. eu raman cu regretele mele de data asta, e randul regretelor se pare pentru mine. SUCCES dragilor! Si sa rupeti gura targurilor literare! Iasiul e fruntea! Asa zic eu si mai si semnez pe deasupra, Andu cel inca bobadil
pentru textul : Virtualia Zece de"parcă mă îndeamnă, parcă mă ling pe bot gândindu-mă"
si de ce mai stai pe ganduri? poate ne faci o surpriza...:)
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deda, Calin merita intr-adevar felicitat pentru implicare si idei!
cred ca prefer "sorț" chestia cu voalurile am pus-o intentionat lunga pentru a sugera senzatia de "incetinire" pe care o creaza miscarea voalului.
pentru textul : apryl deFlorin, în ansamblu, îmi place poezia ta, felul în care folosești cuvinte pasionale, torni tensiune, sentiment în vârtej de cuvinte, ritmul da-nu, al vieții-morții și-al iubirii. În detalii nu mai intru, textul pare destul de "scuturat".
pentru textul : Același joc demi-a plăcut acest text ca un parfum amărui acrid puțin sălbăticit-feral. trecerea de la introspect la contemplativ. chiar sapiențial fără a fi self-righteous. parfum greu dar nu neaparat exclusiv masculin. și crepuscul. plăcut.
pentru textul : memento sacadat depoemul, imi pare, se vrea a fi o dalta care despica in sufletul cititorului. in acest sens fiecare strofa este construita spre a marturisi intentia autorului.
pentru textul : despre această iarnă deOvidiu, ...nu trebuie să fii uimit când vezi că ies scântei din penița cuiva. Și dacă tot te-ai mirat, atunci trebuie neapărat să îți transformi această mirare în certitudinea că „Hăruitorul” nu lasă pe nimeni să înghețe pe drumul dintre ignoranță și înțelegere pe care urcăm și coborâm laolaltă (poeți sau nu)… Primesc penița ca pe un prim cadou sub brad, mai mult decât ca pe un însemn aurit pe un poem. Crăciun fericit
pentru textul : Tohu vabohu deda, un text reusit desi cu citeva mici scapari de ortografie. in orice caza textul e reusit si mi se pare pare semnificativa fluiditatea sa cinamatografica. felicitari
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani depe mine m-a amuzat întotdeauna ancuța leonard. cum asta? păi, pur și simplu prin bombasticismul ăsta proaspăt/desuet de adolescent imberb care se îmbujorează citind pentru prima dată un manual de sexologie. ești drăguț ancuța leonard. ne bucurăm că ai desoperit și tu în final (e 2013 deja!) sexul oral. și mai ales „the naughty sudo-acronym 69”. ts, ts, ts... wink, wink. ești sweet. sînt convins că fetițele se încălzesc pe dinăuntru și pe dinafară cînd îți citesc coperțile. nu ne este clar dacă citesc ele și ce scrie între coperți, dar ce contează, nu-i așa..! contează ce-i între....
anyway, lăsați dom'le omul în pace... așa se face și se vinde poezie... că la urma urmei pe bani muncim, nu pe... whatever... recunoașterea posterității... blah blah blah.
încă o observație: pentru bobadil: am să fac în cazul tău o excepție și cînd am să iau decizii în ce privește contul tău nu te mai anunț. nu cred că mai e nevoie. tu ești băiat mare și pricepi repede. de altfel te pricepi la toate și ai să fii îngăduitor cu mine dacă nu te mai anunț. ok?
p.s. și am uitat: cine a photoshopat fătuca din poză de i-o făcut urechi de legolas?
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deuite clona nu e clona!
pentru textul : elephant&castel deam deschis pagina cu textul lui emilian şi nu-mi vine a crede ce citesc.
margas, cred că ar trebui să îţi fie mare ruşine pentru acuzaţiile nefondate aduse lui emilian pal! emilian pal-omul şi emilian pal-autorul sunt una. cred că fiecare avem libertatea de a pune omul înaintea autorului sau invers, după cum ne tună.
ia-ţi calmantele şi roagă-te lui Dumnezeu. poate vei primi de la El măcar îngăduinţă dacă nu dragoste pentru aproapele tău.
giotto are o serie alegorică de reprezentare a calităţilor şi defectelor omeneşti. ţin să îţi spun că reprezintă invidia astfel:un şarpe care, odată ieşit din ochiul invidiosului se întoarce şi îl muşcă pe acesta de ochi.
in rest despre text, numai de bine. frumos, cursiv, inteligent.
mă bucur că a plăcut, este o poezie pe care chiar am scris-o cu emoţie. mulţumesc pentru empatizarea cu textul, şi da, parcă atunci era cu totul altfel, eu îmi aduc aminte de bunica mea şi de un timp parcă arhaic. şi totuşi mă gândesc că în unele sătuce se mai păstrează încă miresmele de busuioc şi sfiala de a aşeza năframa pe cap, hainele cele mai bune "de biserică" (e o impresie poate de a mea că femeile trăiesc altfel relaţia cu Dumnezeu, poate pentru că mi-o aduc aminte atât de clar pe bunica rugându-se pe boabele rozariului şi pregătindu-se cu atâta sfială pentru slujba de duminică)
mulţumesc mult, Paul
pentru textul : să am în grijă o lacrimă deSesizez aici o schimbare de registru poetic menita sa ne infatiseze un Virgil Titarenco mai putin cantonat in formele de exprimare care l-au consacrat pana acum. Este o incercare pe care nu as numi-o chiar temerara, pentruca temerari sunt doar nebunii, ci mai degraba elaborata intr-un laborator al uitarii de sine, care, in opinia mea, este singurul din care poate iesi piatra filozofala a poeziei. Un text care mi-a placut si pe care nu ma sfiesc sa-l remarc. Hmm.. As schimba doar "lamai" cu "fructe". "Visul cu fructe si ruine", ca sa nu localizez prea mult, pentruca asa e tot restul poemului... parerea mea. Bobadil.
pentru textul : uneori fac pe prostul deAș zice că e o poezie de zile mari. Începutul e-n forță, în prima strofă cuvintele primesc brusc valoare metaforică, semnificații atente, parcă reiterând câteva din cugetările sculptorului invocat. Concizia din strofa imediat următoare, pare ieșită de sub loviturile dălții. Apoi o interesantă iradiere semantică dinspre miezul subiectului înspre elemente conexe cărora li se conferă astfel noi sensuri, adică dinspre piatra ”tăcerii”, spre Jiul care ”doar murmură”.
Finalul nu l-am prea înțeles.
pentru textul : Sculptorul dedar trebuie să te dai de trei ori peste cap
pentru textul : schit dePentru început, vin cu un citat dintr-un articol, apărut în revista Știință și tehnică, despre profesorul John Polkinghorne, (laureat în anul 2000 al Premiu Templeton), care, după o carieră de cercetare în fizică, (sau tocmai datorită ei) a început o a doua, teologică. Desigur, nu e singurul… Citatul se vrea un mic addagio la punctul 6 al eseului dvs.,ilustrând cumva limita de care vorbiți și inerentele căutări pe care le generează: “Epistemologie și Ontologie: cunoaștere și origine. Polkinghorne a „inventat” o propoziție pe care o repetă atât de des încât soția sa i-a făcut într-o zi cadou un T-shirt pe care imprimase: „epistemologia modelează ontologia”. Și nu este așa? Nu avem atât de des de-a face cu oameni pe care acumularea de informație și cunoștințe în domeniul profesiei lor îi face să-și reconsidere punctul de vedere asupra originii lucrurilor, de la cea a Universului până la cea a vieții însăși, în acord cu ceea ce se consideră a fi mulțimea datelor observaționale și experimentale? Deși...nici cunoștintele, oricât de multe și diverse, nu înseamnă Cunoaștere, nici datele observației sau experimentului nu trebuie sanctificate și valoarea lor absolutizată. Cel puțin pentru un motiv foarte simplu: repetarea experimentului sau a observației, cu alte instrumente și aparatură sau chiar fără a schimbă NIMIC în instrumentarul folosit, va da TOTDEAUNA un alt rezultat. Pentru că CEL PUȚIN UN PARAMETRU este diferit, ori de câte ori se repeta o experiență: timpul.” Voi reveni. Felicitări pentru eseu! :)
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deIoana: Îmi sunt de folos remarcile tale. O sa mai reflectez la ansamblul poeziei cand voi face revederea finală pt. publicare, mulțumesc pt trecere și încurajare. Marina: Da, secvențele pot fi pe undeva de sine stătătoare, dar și înlănțuite, ca niște coridoare, mă bucur că ți-a plăcut expresia cu îmbrăcarea ploii pe dedesubt... Mulțumesc pt. semn.
pentru textul : așa de ușor deIntr-un final am optat si pentru modificarea titlui.
pentru textul : Trafic deMulţumesc de trecere şi comentariu, visătoareo! :)
pentru textul : De-ajuns dePagini