un poem ce creaza cu ingaduinta si imaginatia cititorului o natura cumva si aproape interbelica. desi ramane legata puternic imaginea fetei din titlu de acel aniamal iamginar #fluturozaur# in mintea cititorului, restul textului ar fi trebuit in special legat de acest mesaj ideatic pentru a straluci cu adevarat.
emoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
nu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
de ce textul a fost împins sub roţile şantierului. ori eu sînt prost ori redactorul sef, sub aburii filosofici, nu-i înţelege simplitatea. e prea simplu? e prea complicat? e prea legat? e prea rupt? e prea şcolăresc? e prea infantil? e prea nehermeneiesc? e prea ruginit? genitive? substantive? verbe? cratime? titlul? inceputul? finalul?
îmi permit să-l explic. la mine plouă. e seară. îmi trece prin cap o amintire. trebuie să plec în oraş. ştirile meteorologice nu sînt favorabile. apuc fulgarinul. mai ies odata afară să discern condiţiile.
finalul e o digresiune. o destainuire şi un fel de a vedea raportul meu cu Dumnezeu la acel moment.
îmi pun întrebarea: e textul trimis la şantier, e autorul sau Dumnezeu e hiba?
un poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
n-ai înțeles. ia o coală de hârtie și desenează. pune o cruce, extazul, altă cruce, coșmarul. unește crucile printr-o linie. apoi definește "același" punct pe dreapta care unește crucile. îți mai lipsește ceva ca să îl poți defini. cât despre titlu, nu mi se pare comun, mi se pare că nu are legătură cu textul.
Tăcerea e ceea ce vorbirea nu poate exprima..ea se află deci dincolo de cuvinte. E însă muzica de dincolo de cuvinte, lumea în care au acces doar anumite simțuri..Sunt conștientaă ca vorbele înșirate pe ață nu sunt egale muzicii, și poate și de aceea eu mă încăpățânez să dau cuvintelor o anume muzicalitate, pentru ca SENSURILE să se legene în cuvinte, pentru ca puterea lor sa se asemene cu cea a valurilor izbite în auz.. Dar eu mai știu, că există și o altă cale, interioară, o explorare a propriei substanțe până ce straturile încep să sune unele peste altele, ca într-un joc de oglinzi stârnite de cercurile în cerc, cercurile în cerc.. Cuvintele au așadar un miez ce se învârte în jurul aceluiași sâmbure tăcere, obsedant, ca un paradis. Iar paradisul cine poate spune că nu există, din moment ce NE SUNĂ?..:) Mi-a plăcut să citesc despre cuvintele tale tăceri...
mie tocmai metaforele mi se par chinuite. in sensul ca pentru fiecare din ele as fi putut gasi ceva mai plastic, desi astae doar o optiune fara recompensa. de fapt vad on fel de chin in aceste asocieri metaforice, nu e ceva firesc si tocmai de-aia. cel putin asa imi pare la ora asta.
Unul dintre cele mai bune poeme scrise vreodată. Și nu vreau să-l contrazic pe Virgil, dar eu îl văd mai degrabă ascultat pe un Rimsky-Korsakov... Și de ce doar strofa a treia să intre în istoria literaturii? Pentru că întreg poemul este superb construit, oscilînd cu precizie de metronom între metaforă și pamflet, între agonie și extaz.
Un poem aproape desăvârșit, și spun 'aproape' pentru că îmi este teamă să folosesc cuvinte mari, deși acest poem le merita cu prisosință.
Felicitări și te rog, în măsura posiilităților, desigur, să ne mai încânți cu asemenea capodopere!
Subscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
Oricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
ok, imi cer eu scuze nu se cadea sa am iesirea asta. desi uneori obosesc si eram la servici in mijlocul unor probleme cind un editor mi-a atras atentia, nu am nici o scuza
Aş zice cum am zis: Tudor Cristea, simplu. Pentru că nu pot să-i spun lui Mihai Eminescu, Dl. Mihai Eminescu şi nici lui Dante, "gloriosul Dante" vorba lui N.Stanescu
Abordarea acestui text din partea mea a fost subiectivă, recunosc. Pe mine caii aceia albi m-au purtat la gurile Istrului, sau vechiul Oceanos Potamos, acolo unde Echidna, hoața care i-a asuns lui Iason iepele sfinte, le dădea amazoanelor primele lecții de nemurire. Undeva în subconștientul meu stăruia ideea că totuși infanta, care suportase deja rigorile inchiziției, merita o înmormîntare creștinească. Și astfel s-a produs în imaginația mea o mutație. Sau poate că erau de vină căștile și zgomotul de fond?...
Off topic. asa par eu darnica.Cind nu-mi place inseamna ca ceva suna nepoetic( la mine) .si s-a intimplat c-o poezie de-a ta.asta merita apreciere o primeste.si miinile batrinului tau imi amintesc de peticarul lui Aman.
raspuns: 1) sint de acord ca "arta se face din orice", dar nu orice este arta iar antecomentatorul meu se pare ca ignora asta. 2) se pare ca a spune "Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze", fraza care se pare ca rezuma ideea a doua a antecomentatorului meu nu face decit sa confirme teza pe care am enuntat-o eu haos-ordine-diversitate. Astfel el se contrazice singur, diversitatea fiind prin excelenta implicatia imboldului experimentarii. Ideea pe care in mod ascuns am sugerat-o eu este ca insasi diversitatea universului (aparentul lui "haos") sugereaza ca Dumnezeu vorbea cu omul, adica cu o fiinta libera sa aleaga. Ce rost ar fi avut un univers fascinant si paradoxal daca nu ar fi existat o minte controversata care sa "enjoy" asa ceva. Iar folosirea contrastului lege naturala - lege umana (eu as spune lege morala, cu toate ca problema e mai complicata si termenii s-au tot interschimbat din antichitate pina astazi) dar folosirea acestui exemplu nu face decit din nou sa fie un argument in plus la teza propusa de mine, de vreme ce nu poate exista perceptia diversitatii decit intr-o minte care compara, deci alege, deci are libertatea de a alege, deci este guvernata de "capricioasa" lege morala. 3.La punctul trei antecomentatorul meu ne spune ca nu a inteles de fapt nimic din ce am spus eu. Se lanseaza in simplificari relativ ieftine si mai ales pune "in gura mea" interpretari pe care nu le-am facut. Nu imi aduc aminte sa fi spus/scris ca trebuie sa ne multumim cu regulile. Tot la fel nu am spus ca arta cere sacrificii. Arta cere geniu. Poti sa trudesti ca un prost si tot nu iese nimic daca nu ai "the spark". Nu am sustinut sau sugerat mortificari sau alte chestii de genul acesta. Din nou, nu pot decit sa regret ca antecomentatorul meu pur si simplu nu a inteles ce am spus eu. Dar cu siguranta ca vina imi apartine. Convins fiind ca nici umilele mele idei (care nici macar nu au tinut neaparat sa faca parte din polemica - dar uite cum se intimpla...) nu au fost combatute, ma multumesc sa continui sa exist fara sa atrag nici o atentie.
da, alma. la asta mă refeream cînd am spus "feedback". am umblat la taguri, alina. nu înțeleg exact obiecția ta referitoare la "căușul palmelor". în contextul acela nu îmi pare că ar fi vreun clișeu. poate voiai să fie "căușurile palmelor". pot, de asemenea, să las numai "în palme". crezi că ar fi mai bine? virgil, nici nu intră în discuție "dușmănia". am semnat un contract social atunci cînd am intrat pe hermeneia; un contract pe care intenționez să îl "onorez". :)) sd
amuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).
Aşa este Mariana, ai intuit perfect o parte din sensurile ultimelor două haiku-uri de aici. Recunosc spăşită că ar fi fost mai estetic să postez câte unul. Am avut intenţia iniţial să postez unele cu temă comună (scara sau verdele) apoi le-am adunat pe toate cinci. Mulţumesc mult pentru frumosul comentariu.
Un text de penita. Imi trezeste imaginea unui pom cu radacini puternic infipte in pamant, al carui varf se adanceste in cer, depasind "conul de lumina". In plus, prozodia simpla (dar, evident, nu simplista)face si mai pregnant mesajul unei interioritati care se exteriorizeaza, inflorind.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem ce creaza cu ingaduinta si imaginatia cititorului o natura cumva si aproape interbelica. desi ramane legata puternic imaginea fetei din titlu de acel aniamal iamginar #fluturozaur# in mintea cititorului, restul textului ar fi trebuit in special legat de acest mesaj ideatic pentru a straluci cu adevarat.
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă dedar unde anume?
pentru textul : Cenaclul literar Mihai Leoveanu deemoționant, liniștitor, seducător, fin, hrănind gânduri...
pentru textul : remember denu mă pricep la finețuri, dar lucrările lui Vlad nu le știu argumenta decât cu sufletul, după cum și el apelează la acest "element" când prelucrează imaginile...
foarte frumos!
de ce textul a fost împins sub roţile şantierului. ori eu sînt prost ori redactorul sef, sub aburii filosofici, nu-i înţelege simplitatea. e prea simplu? e prea complicat? e prea legat? e prea rupt? e prea şcolăresc? e prea infantil? e prea nehermeneiesc? e prea ruginit? genitive? substantive? verbe? cratime? titlul? inceputul? finalul?
îmi permit să-l explic. la mine plouă. e seară. îmi trece prin cap o amintire. trebuie să plec în oraş. ştirile meteorologice nu sînt favorabile. apuc fulgarinul. mai ies odata afară să discern condiţiile.
finalul e o digresiune. o destainuire şi un fel de a vedea raportul meu cu Dumnezeu la acel moment.
îmi pun întrebarea: e textul trimis la şantier, e autorul sau Dumnezeu e hiba?
pentru textul : et caetera deImi cer scuze, lipsa unei virgule a facut ca ultima strofă să fie neclară. Am corectat eroarea.
pentru textul : Pe urmele ciclopilor deun poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
pentru textul : scurt tratat de anestezie den-ai înțeles. ia o coală de hârtie și desenează. pune o cruce, extazul, altă cruce, coșmarul. unește crucile printr-o linie. apoi definește "același" punct pe dreapta care unește crucile. îți mai lipsește ceva ca să îl poți defini. cât despre titlu, nu mi se pare comun, mi se pare că nu are legătură cu textul.
pentru textul : dimineți violet deOri m-am blonzit de tot, ori ai inceput sa ermetizezi ideile, ori amandoua. N-am inteles nimic... :|
pentru textul : spirală deo imagine pe cât de frumoasă şi sugestivă pe atât de tristă.
pentru textul : Haiku (6) decu drag.
Tăcerea e ceea ce vorbirea nu poate exprima..ea se află deci dincolo de cuvinte. E însă muzica de dincolo de cuvinte, lumea în care au acces doar anumite simțuri..Sunt conștientaă ca vorbele înșirate pe ață nu sunt egale muzicii, și poate și de aceea eu mă încăpățânez să dau cuvintelor o anume muzicalitate, pentru ca SENSURILE să se legene în cuvinte, pentru ca puterea lor sa se asemene cu cea a valurilor izbite în auz.. Dar eu mai știu, că există și o altă cale, interioară, o explorare a propriei substanțe până ce straturile încep să sune unele peste altele, ca într-un joc de oglinzi stârnite de cercurile în cerc, cercurile în cerc.. Cuvintele au așadar un miez ce se învârte în jurul aceluiași sâmbure tăcere, obsedant, ca un paradis. Iar paradisul cine poate spune că nu există, din moment ce NE SUNĂ?..:) Mi-a plăcut să citesc despre cuvintele tale tăceri...
pentru textul : Am rămas să te scriu demie tocmai metaforele mi se par chinuite. in sensul ca pentru fiecare din ele as fi putut gasi ceva mai plastic, desi astae doar o optiune fara recompensa. de fapt vad on fel de chin in aceste asocieri metaforice, nu e ceva firesc si tocmai de-aia. cel putin asa imi pare la ora asta.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III dece darnic mi-esti, poete! mare multam:)
pentru textul : ultima cină deGD Toma, nu sunt în pană de... "soluții"!
pentru textul : icoană hoinară deextrem de expresiv fragmentul despre degete, e o mica bijuterie acolo.
ca si versurile de incheiere:
"mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
si am gasit poezia ta dupa ce citisem despre morfodinamica lui D'Arcy Thompson; ultima strofa vine, parca, sa-mi ilustreze poetic teoria lui! :)
pentru textul : Altfel deUnul dintre cele mai bune poeme scrise vreodată. Și nu vreau să-l contrazic pe Virgil, dar eu îl văd mai degrabă ascultat pe un Rimsky-Korsakov... Și de ce doar strofa a treia să intre în istoria literaturii? Pentru că întreg poemul este superb construit, oscilînd cu precizie de metronom între metaforă și pamflet, între agonie și extaz.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deUn poem aproape desăvârșit, și spun 'aproape' pentru că îmi este teamă să folosesc cuvinte mari, deși acest poem le merita cu prisosință.
Felicitări și te rog, în măsura posiilităților, desigur, să ne mai încânți cu asemenea capodopere!
Subscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deOricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
Originală (sper). Bună poantă.
pentru textul : Sfatul unui marinar bătrân pentru Opoziţia română deÎn Regulamentul Hermenia și la Întrebări și răspunsuri sunt informațiile necesare.
Butonul „atenție editor” se află sub text.
http://hermeneia.com/content/cum_pot_face_ca_textul_meu_sa_fie_reabilita...
pentru textul : scleroză deam mai primit remarca cum ca ultima strofa ar contine elemente straine. eu cred ca citita in cheie ironica, cum bine ai vazut, are sens.
pentru textul : balada vecinei de vizavi deok, imi cer eu scuze nu se cadea sa am iesirea asta. desi uneori obosesc si eram la servici in mijlocul unor probleme cind un editor mi-a atras atentia, nu am nici o scuza
pentru textul : ...I'm growing like spells... defrumoase, Celestin. păsări de jale. textul ăsta respiră. cred că ți-ai găsit, în sfârșit, ritmul, stilul. e mulllt mai bine. felicitări.
pentru textul : Introspecție denicodem: :)
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. devio: ce de poezii noi s-au postat pe site. Hai să comentăm acolo.
Aş zice cum am zis: Tudor Cristea, simplu. Pentru că nu pot să-i spun lui Mihai Eminescu, Dl. Mihai Eminescu şi nici lui Dante, "gloriosul Dante" vorba lui N.Stanescu
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei deAbordarea acestui text din partea mea a fost subiectivă, recunosc. Pe mine caii aceia albi m-au purtat la gurile Istrului, sau vechiul Oceanos Potamos, acolo unde Echidna, hoața care i-a asuns lui Iason iepele sfinte, le dădea amazoanelor primele lecții de nemurire. Undeva în subconștientul meu stăruia ideea că totuși infanta, care suportase deja rigorile inchiziției, merita o înmormîntare creștinească. Și astfel s-a produs în imaginația mea o mutație. Sau poate că erau de vină căștile și zgomotul de fond?...
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă deOff topic. asa par eu darnica.Cind nu-mi place inseamna ca ceva suna nepoetic( la mine) .si s-a intimplat c-o poezie de-a ta.asta merita apreciere o primeste.si miinile batrinului tau imi amintesc de peticarul lui Aman.
pentru textul : palmele bătrînului deraspuns: 1) sint de acord ca "arta se face din orice", dar nu orice este arta iar antecomentatorul meu se pare ca ignora asta. 2) se pare ca a spune "Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze", fraza care se pare ca rezuma ideea a doua a antecomentatorului meu nu face decit sa confirme teza pe care am enuntat-o eu haos-ordine-diversitate. Astfel el se contrazice singur, diversitatea fiind prin excelenta implicatia imboldului experimentarii. Ideea pe care in mod ascuns am sugerat-o eu este ca insasi diversitatea universului (aparentul lui "haos") sugereaza ca Dumnezeu vorbea cu omul, adica cu o fiinta libera sa aleaga. Ce rost ar fi avut un univers fascinant si paradoxal daca nu ar fi existat o minte controversata care sa "enjoy" asa ceva. Iar folosirea contrastului lege naturala - lege umana (eu as spune lege morala, cu toate ca problema e mai complicata si termenii s-au tot interschimbat din antichitate pina astazi) dar folosirea acestui exemplu nu face decit din nou sa fie un argument in plus la teza propusa de mine, de vreme ce nu poate exista perceptia diversitatii decit intr-o minte care compara, deci alege, deci are libertatea de a alege, deci este guvernata de "capricioasa" lege morala. 3.La punctul trei antecomentatorul meu ne spune ca nu a inteles de fapt nimic din ce am spus eu. Se lanseaza in simplificari relativ ieftine si mai ales pune "in gura mea" interpretari pe care nu le-am facut. Nu imi aduc aminte sa fi spus/scris ca trebuie sa ne multumim cu regulile. Tot la fel nu am spus ca arta cere sacrificii. Arta cere geniu. Poti sa trudesti ca un prost si tot nu iese nimic daca nu ai "the spark". Nu am sustinut sau sugerat mortificari sau alte chestii de genul acesta. Din nou, nu pot decit sa regret ca antecomentatorul meu pur si simplu nu a inteles ce am spus eu. Dar cu siguranta ca vina imi apartine. Convins fiind ca nici umilele mele idei (care nici macar nu au tinut neaparat sa faca parte din polemica - dar uite cum se intimpla...) nu au fost combatute, ma multumesc sa continui sa exist fara sa atrag nici o atentie.
pentru textul : some rule rules some rules deda, alma. la asta mă refeream cînd am spus "feedback". am umblat la taguri, alina. nu înțeleg exact obiecția ta referitoare la "căușul palmelor". în contextul acela nu îmi pare că ar fi vreun clișeu. poate voiai să fie "căușurile palmelor". pot, de asemenea, să las numai "în palme". crezi că ar fi mai bine? virgil, nici nu intră în discuție "dușmănia". am semnat un contract social atunci cînd am intrat pe hermeneia; un contract pe care intenționez să îl "onorez". :)) sd
pentru textul : poemul cornet de semințe deamuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera deAşa este Mariana, ai intuit perfect o parte din sensurile ultimelor două haiku-uri de aici. Recunosc spăşită că ar fi fost mai estetic să postez câte unul. Am avut intenţia iniţial să postez unele cu temă comună (scara sau verdele) apoi le-am adunat pe toate cinci. Mulţumesc mult pentru frumosul comentariu.
pentru textul : Haiku deUn text de penita. Imi trezeste imaginea unui pom cu radacini puternic infipte in pamant, al carui varf se adanceste in cer, depasind "conul de lumina". In plus, prozodia simpla (dar, evident, nu simplista)face si mai pregnant mesajul unei interioritati care se exteriorizeaza, inflorind.
pentru textul : copacul dinăuntru dePagini