o femeie ca o cetate niciodata neindeajuns de cucerita, cu toate turnurile incoltite dincolo in lumea ei uitata sfirsind propriul esafod al rastignirii si invierii ei... ai multe metafore originale de necontestat inca din primele versuri "femeia aceea era o cetate se înălța pe vîrfuri peste valuri cu turnurile ei se apăra de mîinile desfrunzite ale bărbaților" sau "epifania urca eșafodul încet coborîndu-se în pînză de mire într-o spirală adîncită cu ritmuri rupte sfîșiate buzelor ei războinice nemiloase în locuri știute pierdute mătăniile timpului picurau în palme de mag semne și rune" cu un final superb de adevarat, palpabil, rotund "depărtarea țipa își năștea clocotind munții învierea se întindea pe pietre ca o zăpadă căzută anume dimineața în oglinda pătată de sînge pe cer sub frig răzbunată dincolo de porți acolo unde nimeni nu o mai putea ajunge"... aproape iti citez toata poezia cautind metaforele... un poem reusit, un Virgil Titarenco imbracat in haine de sarbatoare.
Multumesc pentru apreciere. Cât priveste ce ar fi in plus, dacă n-ar fi, poate ar fi, într-adevăr, în minus: textul este ușor epicizat, din asta cred și eu că se creeaza efectul; e o mică poveste simbolică (poate vag parabolică...), animată (iată, mă detașez de poetul care a scris textul, devenind criticul care-l supune analizei) de un anume fior liric, provenind, poate, și din (asta a spus-o altcineva, pe care-l citez din memorie) punerea în relație a aproapelui cu departele, a efemerului cu eternitatea, a limitatului cu nemărginirea etc..
Mulțumesc mult, Aranca, de comentarii. Din lipsă de timp, am scris mai rar în ultima vreme și nu prea am citit/comentat nici creațiile altora. Sper să remediez parțial această problemă pe viitor.
P.S. Imi pare rau, pe 26 mai nu voi fi in tara. Regret. As fi vrut sa te cunosc, Profetule. Si pe bobadil, de asemenea. Totusi, as vrea sa am cartea. Cui si unde platesc pentru a o primi postal? Stefan Doru Dancus
Mulţumesc domnule Sămărghiţan. Având în vedere că vă urmăresc şi pe alte site-uri şi aici, părerea Dv. contează mult pentru mine ştiind că sunteţi un expert în literatură. Cu respect, Cezar
Mon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
Virgil, tu spui că "ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica". Să înțeleg că mai e de lucru la forma poetică a acestui text?
Acest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
Acum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
multumesc Vasile Munteanu! e un colind frumos la geamul sufletului. "sertarele memoriei" s-a dorit catena vizuala si nu numai, intre text si trimiterea spre suprarealismul lui Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech. Sarbatori fericite oriunde ne-am afla!
Katya, te cred, iar opinia ta nici nu mă deranjează nici nu mă miră. E o chestiune de receptare reciprocă. Avem lungimi de undă diferite, asta, însă, nu înseamnă că nu te citesc.
calcă-n, marfare-n, citează-n, de-argint... nu stau acum să te judec. și eu am scris un volum în vers clasic. dă-mi un exemplu de poet mare care în vers clasic să facă asta și m-ai convins. dar nu nenea Eminescu:) însă dacă o faci de dragul ritmului, a sunetului, e perfect acceptabil. și totuși...
Gorune, comentariul tau este nu doar patetic (din fericire in limba romana asta suna mult mai rezonabil decat in engleza :-) ci si superfluu la multe capitole. Eu ma ingrijorez ca nu cumva tu acum sa iti gasesti niste scuze pentru a pica in mediocritate care este cel mai jalnic loc pe care Creatorul ni l-a rezervat in trenul care duce spre ultima noastra gara, un fel de orient-express al oilor tunse care suntem. Pana la urma tu ai citit "sah"? Daca nu, te astept dupa aceea, eventual tot aici si cu acelasi drag Andu
daca nu înțelegi atunci este decent să întrebi. Te avertizez însă că nimeni nu ți-a cerut aici părerea. Iar tipul acesta de comentarii sînt nepermise conform regulamentului. Și totuși aș trece peste asta dacă ai oferi măcar, chiar antagonist părerilor noastre, o părere proprie, elaborată. Dar nu o faci. Tu nu vii decît să lansezi un scandal prin astfel de comentarii. Deci consideră-te avertizat.
Sapphire, mie nici un detaliu nu mi se pare nesemnificativ, iar aglomerarea lor face o mare parte din lume, cel puțin din cea în care trăiesc eu. Îmi place ideea cu "Umbrelă", recunosc că nu m-am gîndit la ea. Tehnoredactare- detalii? Actaeon, și mie mi-a părut simpatic peter, el cumva mai obiect decît toate obiectele din camera lui.
Bine , Margas, fie cum zici tu. Esti libera sa- ti placa sau nu. Parerea mea e ca poemul nu e atat de paros cum ti se pare tie. Si nici nu e plin de nu stiu ce substante. Mersi de critica. ( pe bune). Ultima fraza din comentariul tau, no offence, ma trimite cu gandul la niste perle de bacalaureat pe care le- am citit de curand. Si evident, totul este perfectibil, aici sunt total de acord cu tine.
in primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
ai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
e prima oara ca va vad la fatza. Ce enorma anomalie a netului.. vorbim .. ne iubim . ne certam si habar nu avem cum arata cel din spatele ecranului. Uneori il vedem cu coarne si copite de fildes alteori inger zburand peste Kilimanjearo. Sau lotus in gradina sultanului. Oricum am sta cu virtualul tot poza soldatului pe pasaport e mai palpabila. De drag Adrian
Oricum, o dată expusă ideea centralizării acestor texte, face mai mult sens. Cu toate acestea, cred că într-adevăr trebuie să fiți atent în a nu cădea în ceva gen "note de jurnal". Interesul cititorului este trezit, iar intertextualitatea pe care înțeleg că o veți căuta în volumul respectiv poate fi de ajutor, numai că textul în sine mai are nevoie de ceva cizelare. Le-aș vedea ca hinturi (mură-n gură e banal), dar nu simple definiții. Partea cu abandonul lecturii la jumătate este, cel puțin deocamdată, exclusă. Mie uneia îmi plac jocurile, cu cât mai criptice, cu atât mai bine. Și-apoi, la urma urmelor, nu cred că vreți să vă citească "toată lumea", acesta fiind un deziderat nerealist. Cred mai curând în nișele existente la ora actuală în literatură, și se pare că dvs. căutați tot ceva de acest gen. Ca o mică paranteză, dacă îmi permiteți, nu cred să fiu eu prima care să vă aducă aminte că suntem urmăriți de ceea ce urmărim. Cu zâmbet, Bianca.
Mi se pare o exprimare sa-i spun... nepotrivita "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva". Nu vad relevanta faptului ca ingerul era "iesit la pensie" . Un inger oarecare nu ar fi putut "da cu capul de ele" ? Ideea mi se pare buna, dar este exprimata slab atat contextual cat si imagistic. Ialin
îmi însuşesc obiecţia ta. Uneori forţez la final, stricând echilibrul. În acest poem este doar o scădere a tensiunii dar am recitit "Legenda omului-sandwich" şi acolo îţi dau total dreptate.
Ioana, inainte de toate te felicit din nou pentru acest poem. Din pacate, ai ..noroc: si aici textele tale devin pretexte pentru polemici care nu vizeaza intelegerea textului si analiza lui. promit sa revin cu niste chei de lectura aici. al dvs, francisc, solul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o femeie ca o cetate niciodata neindeajuns de cucerita, cu toate turnurile incoltite dincolo in lumea ei uitata sfirsind propriul esafod al rastignirii si invierii ei... ai multe metafore originale de necontestat inca din primele versuri "femeia aceea era o cetate se înălța pe vîrfuri peste valuri cu turnurile ei se apăra de mîinile desfrunzite ale bărbaților" sau "epifania urca eșafodul încet coborîndu-se în pînză de mire într-o spirală adîncită cu ritmuri rupte sfîșiate buzelor ei războinice nemiloase în locuri știute pierdute mătăniile timpului picurau în palme de mag semne și rune" cu un final superb de adevarat, palpabil, rotund "depărtarea țipa își năștea clocotind munții învierea se întindea pe pietre ca o zăpadă căzută anume dimineața în oglinda pătată de sînge pe cer sub frig răzbunată dincolo de porți acolo unde nimeni nu o mai putea ajunge"... aproape iti citez toata poezia cautind metaforele... un poem reusit, un Virgil Titarenco imbracat in haine de sarbatoare.
pentru textul : femeia aceea deMultumesc pentru apreciere. Cât priveste ce ar fi in plus, dacă n-ar fi, poate ar fi, într-adevăr, în minus: textul este ușor epicizat, din asta cred și eu că se creeaza efectul; e o mică poveste simbolică (poate vag parabolică...), animată (iată, mă detașez de poetul care a scris textul, devenind criticul care-l supune analizei) de un anume fior liric, provenind, poate, și din (asta a spus-o altcineva, pe care-l citez din memorie) punerea în relație a aproapelui cu departele, a efemerului cu eternitatea, a limitatului cu nemărginirea etc..
pentru textul : Mașinăria din câmpul cu flori deMulțumesc mult, Aranca, de comentarii. Din lipsă de timp, am scris mai rar în ultima vreme și nu prea am citit/comentat nici creațiile altora. Sper să remediez parțial această problemă pe viitor.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deP.S. Imi pare rau, pe 26 mai nu voi fi in tara. Regret. As fi vrut sa te cunosc, Profetule. Si pe bobadil, de asemenea. Totusi, as vrea sa am cartea. Cui si unde platesc pentru a o primi postal? Stefan Doru Dancus
pentru textul : colivia de oțel deMulţumesc domnule Sămărghiţan. Având în vedere că vă urmăresc şi pe alte site-uri şi aici, părerea Dv. contează mult pentru mine ştiind că sunteţi un expert în literatură. Cu respect, Cezar
pentru textul : Veneţia dePentru Hanny Ai intuit perfect! De-asi putea ramane asa! G.M.
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor deAdriana, are ochi frumoşi, nimic de comentat, dar mi se pare mie că aduce cu Radu Herinean cumva?:))))
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deMon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
pentru textul : Peștele cu Periscop deVirgil, tu spui că "ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica". Să înțeleg că mai e de lucru la forma poetică a acestui text?
pentru textul : karuna deDihanie! Daca e vorba de o asa nesimtire din partea ta, chiar te rog sa vii. Vei avea o surpriza.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a dedăguță parodia. ba chiar reușită
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce de"Arşiţă şi praf –
printre dărîmături
o păpuşă" - Cristina Rusu
"printre rămășițele avionului o păpușă" - Anisoara Iordache
pentru textul : Depărtate ecouri deAcest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAcum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
Cred că prima unitate suferă din punct de vedere al fragmentărrii.
pentru textul : midnight chat demultumesc Vasile Munteanu! e un colind frumos la geamul sufletului. "sertarele memoriei" s-a dorit catena vizuala si nu numai, intre text si trimiterea spre suprarealismul lui Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech. Sarbatori fericite oriunde ne-am afla!
pentru textul : despre tine deKatya, te cred, iar opinia ta nici nu mă deranjează nici nu mă miră. E o chestiune de receptare reciprocă. Avem lungimi de undă diferite, asta, însă, nu înseamnă că nu te citesc.
pentru textul : Străină decalcă-n, marfare-n, citează-n, de-argint... nu stau acum să te judec. și eu am scris un volum în vers clasic. dă-mi un exemplu de poet mare care în vers clasic să facă asta și m-ai convins. dar nu nenea Eminescu:) însă dacă o faci de dragul ritmului, a sunetului, e perfect acceptabil. și totuși...
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deGorune, comentariul tau este nu doar patetic (din fericire in limba romana asta suna mult mai rezonabil decat in engleza :-) ci si superfluu la multe capitole. Eu ma ingrijorez ca nu cumva tu acum sa iti gasesti niste scuze pentru a pica in mediocritate care este cel mai jalnic loc pe care Creatorul ni l-a rezervat in trenul care duce spre ultima noastra gara, un fel de orient-express al oilor tunse care suntem. Pana la urma tu ai citit "sah"? Daca nu, te astept dupa aceea, eventual tot aici si cu acelasi drag Andu
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic dedaca nu înțelegi atunci este decent să întrebi. Te avertizez însă că nimeni nu ți-a cerut aici părerea. Iar tipul acesta de comentarii sînt nepermise conform regulamentului. Și totuși aș trece peste asta dacă ai oferi măcar, chiar antagonist părerilor noastre, o părere proprie, elaborată. Dar nu o faci. Tu nu vii decît să lansezi un scandal prin astfel de comentarii. Deci consideră-te avertizat.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deSapphire, mie nici un detaliu nu mi se pare nesemnificativ, iar aglomerarea lor face o mare parte din lume, cel puțin din cea în care trăiesc eu. Îmi place ideea cu "Umbrelă", recunosc că nu m-am gîndit la ea. Tehnoredactare- detalii? Actaeon, și mie mi-a părut simpatic peter, el cumva mai obiect decît toate obiectele din camera lui.
pentru textul : Decor cu peter în fotoliu deBine , Margas, fie cum zici tu. Esti libera sa- ti placa sau nu. Parerea mea e ca poemul nu e atat de paros cum ti se pare tie. Si nici nu e plin de nu stiu ce substante. Mersi de critica. ( pe bune). Ultima fraza din comentariul tau, no offence, ma trimite cu gandul la niste perle de bacalaureat pe care le- am citit de curand. Si evident, totul este perfectibil, aici sunt total de acord cu tine.
pentru textul : air on a string dein primul vers nu stiu daca are rost cratima, sau daca vrei cratima poti s-o pui la s-asculti.
pentru textul : de dincolo deai un "care" in plus la versul 1, strofa 3.
prea multe "şi"-uri, "așa cum femeia își sfârtecă fusta și leagă și-atârnă de pom", dar nu numai aici. mai trebuiesc eliminate din ele.
"și-ar trece continuu trenuri și cuiburi". aici poti elimina "şi cuiburi", iar la "jeanşi", care n-au loc in dictionarul romanesc, poti sa le spui blugi. păreri, desigur.
e prima oara ca va vad la fatza. Ce enorma anomalie a netului.. vorbim .. ne iubim . ne certam si habar nu avem cum arata cel din spatele ecranului. Uneori il vedem cu coarne si copite de fildes alteori inger zburand peste Kilimanjearo. Sau lotus in gradina sultanului. Oricum am sta cu virtualul tot poza soldatului pe pasaport e mai palpabila. De drag Adrian
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester deinteresant. mi a amintit de cantecul fratelui soare. dar, finalul nu merge.
pentru textul : În dorul lelii deUn poem Jung - ian, care suspendă cititorul la altitudinea alfa. Interesante scrierile tale cymatoforme.
pentru textul : oval deOricum, o dată expusă ideea centralizării acestor texte, face mai mult sens. Cu toate acestea, cred că într-adevăr trebuie să fiți atent în a nu cădea în ceva gen "note de jurnal". Interesul cititorului este trezit, iar intertextualitatea pe care înțeleg că o veți căuta în volumul respectiv poate fi de ajutor, numai că textul în sine mai are nevoie de ceva cizelare. Le-aș vedea ca hinturi (mură-n gură e banal), dar nu simple definiții. Partea cu abandonul lecturii la jumătate este, cel puțin deocamdată, exclusă. Mie uneia îmi plac jocurile, cu cât mai criptice, cu atât mai bine. Și-apoi, la urma urmelor, nu cred că vreți să vă citească "toată lumea", acesta fiind un deziderat nerealist. Cred mai curând în nișele existente la ora actuală în literatură, și se pare că dvs. căutați tot ceva de acest gen. Ca o mică paranteză, dacă îmi permiteți, nu cred să fiu eu prima care să vă aducă aminte că suntem urmăriți de ceea ce urmărim. Cu zâmbet, Bianca.
pentru textul : Bufonul dede acord. dar ce este "o jumătate de sfârțit "?
pentru textul : douămii(la) deMi se pare o exprimare sa-i spun... nepotrivita "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva". Nu vad relevanta faptului ca ingerul era "iesit la pensie" . Un inger oarecare nu ar fi putut "da cu capul de ele" ? Ideea mi se pare buna, dar este exprimata slab atat contextual cat si imagistic. Ialin
pentru textul : albastru deîmi însuşesc obiecţia ta. Uneori forţez la final, stricând echilibrul. În acest poem este doar o scădere a tensiunii dar am recitit "Legenda omului-sandwich" şi acolo îţi dau total dreptate.
un gând bun
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deIoana, inainte de toate te felicit din nou pentru acest poem. Din pacate, ai ..noroc: si aici textele tale devin pretexte pentru polemici care nu vizeaza intelegerea textului si analiza lui. promit sa revin cu niste chei de lectura aici. al dvs, francisc, solul
pentru textul : portarul de la spital dePagini