Îmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
Bianca, glumești! Bineînțeles că am citit ȘI prima parte, asta e poanta că am lecturat până la final, cu partea a doua cu tot. Mă bucur că ți-am dat idei. Indirect.
am găsit în poemul tău multe imagini frumoase. am rămas cu "învelișul mincinos de ceară" și cu "poveștile despre îngeri". un poem ca o fereastră deschisă, "o iarnă într-un cinematograf cu doi spectatori". deosebite sunt și ultimele două versuri ale primei strofe. te citesc cu plăcere. Madim
Pentru caracterul universal, dar nu invaziv, pentru perfecta mulare a imaginii pe sens, pentru discursul elegant, echilibrat şi suficient, pentru momentul de meditaţie, pentru scuturarea resemnată de cap, pentru "soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta / începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt" şi pentru că e unul dintre textele pe care mi-ar fi plăcut să le scriu eu.
E puţin diferit de ce şi cum scrii de obicei, din toate pdv. E unul dintre textele tale care mi-au plăcut cel mai mult şi unul dintre cele mai bune citite de curând.
ma surprinzi de fiecare data. :P mi-a placut rau interpretarea ta. punct ochit. este, desigur, o "initiere in obisnuinta". multe ectopice aici. despre masculinizare, zic: "vocea" aleasa, in ultima vreme, ma poate "exprima" mult mai bine. este un inceput, oricum. cale lunga, in rest. multumesc pentru taxare.
E o placere sa o citesti pe Luminita Suse. Cel putin pentru mine. Desi unii ar putea spune ca e predictibila. Dar nu poti nega talentul. Probabil ca o anumita exigenta in plus fata de text sau o extra-distilare a lui nu ar strica neaparat. E interesant si apetitul ei pentru culorile "tari", pentru contraste, contururi. Pentru unii dragostea e tandra, pentru ea tot mereu apare a fi mai degraba "violenta", sau "nebuna". In orice caz, cred ca a; fi preferat "în roșu de fum" si "au pornit deodată". As fi spus "cînd a deraiat tramvaiul/ împreuna cu noi".
OK, chapeau bas omule! Soarele gol sa fie si viata traita intr-o singura saptamana. Ce aveam de priceput am priceput asa, dintr-o data. Sa ne citim cu bine pe mai departe deci, nu? Andu
Acesta este un text bun demn de a fi cumva remarcat... are o idee, starea de melancolie speciala e foarte bine transmisa lectorului, putine elemente disonante la nivel formal. "gara rănită"... de ce sa fie rănită? E o gara oarecare, e gara in care vine ciclic trenul tau... a atribui rani unui loc facut sa fie cadru pentru despartiri sau reintalniri mi se pare neproductiv din punct de vedere poetic.
În câteva zeci de ani, cuvinte precum hău, pântece, nămol, vor fi... arhaice. Prăpastie sau abis, placentă și noroi le vor lua locul. O spun cu durere, nu e un reproș. Nămolul după ploaie a fost pentru mine plastilina copilăriei. Exprimare labirintică, atmosferă onirică, glazură creaționistă, s.a.m.d. Rămân cu un soi de nostalgie post partum după lecturarea textului tău. S-auzim de bine!
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
retragerea in uterul poeziei, in pozitia fetusului si avortul, moartea, ruperea "in bucati mici de hartie". cunosc sentimentul acesta al ghemuirii foarte bine. sper ca nu am fost pe langa subiect. poemul este frumos. treapta ma duce pe alt drum. cred ca as inlocui-o cu altceva din universul "penarului".
imi cer iertare din suflet. alma are dreptate. eu am gresit. nu cred ca sunt bun de comentator. in timp, poate reusesc sa renunt si la scris. si la si. cu sinceritate adanca, francisc
Stii care e problema ta Bobadil? Stii de ce esti tu nefericit? Pentru ca in loc sa citesti texte, citesti comentarii. Si dupa aia le si "comentezi". Nu mai spun ca e neregulamentar dar nu e nici corect, pentru ca ii pui pe ceilalti comentatori in situatia ingrata de a alege intre a continua sa respecte regulamentul si sa nu iti raspunda sau a incalca regulamentul si a se lansa in diatribe cu tine. Iar daca toti am transforma posibilitatea de comentare pe hermeneia intr-un chat atunci cred ca majoritatea care posteaza aici ar zice "ce timpenie!, la ce imi foloseste sa mai postez literatra aici ca si asa asta nu e decit un pretext, pe nimeni nu intereseaza ce scriu."
părerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
Mi s-a mai spus să încerc să las poezia să fie doar esență pură, pentru mine ceea ce am scris acum e total o altă abordare față de ceea ce obișnuiam să sciu înainte. Cu privire la ''și-uri'' îmi place mult să repet cuvintele. Vă mai aștept și cu alte comentarii!
Contrazice-te tu insuti Virgile si posteaza-ti "integral" raspunsurile, dialogurile sau chiar contrazicerea ad literam in corpul textului. Astfel vei deveni tu insuti cel mai bun exemplu parte a acestei polemici inventate. Un adevarant aspirant, potential poet sau impostor din lipsa de inspiratie sau din lipsa de munca zici tu? Eu zic ca din lipsa de a avea altceva mai bun de facut decat sa scrii asa o cacastoare. Pe buine. Andu
Adriana, pe unele le-am dat într-o parte, pe altele le-am păstrat. Cu jobenul și bastonul în mâini îți fac la rându-mi o adâncă reverență... cu simpatie
o succesiune de stari si de trairi care penduleaza intre polul exprimat si cel sugerat al gandului, nu exista fir rosu, el lasa loc tainei, permite libertatea citirii pe un portativ personal... nici nu e nevoie de un contur, asa poti alege singura nuanta care se potriveste.
mi-a placut prin usurinta cu care se deruleaza imaginile, prin forta si ineditul imaginilor create... cred ca este un poem foarte bun, dens, elaborat!
george, din cat am inteles, tu pledezi aici pt o estetica a uratului, care sa arate ce si cum suntem, fara zorzaone, fara decoratiuni inutile. si vrei sa o faci si altfel, adica tii sa actualizezi si alte potente ale acestui mod de a scrie. si toate acestea, pt a revitaliza faptul de a fi si de a scrie. eu iti spuneam ca e ok, insa mai e de lucru dpv al limbajului si a ceea ce el exprima. altfel spus, daca e sa pacatuiesti, fa o bine. nu te oftica si tu. fii barbat, fii tragic, fii fuarte tragic! fin restul e cancan
Text bun... desigur ca orice text mai poate fi lucrat (de ex. "pe care trecea încet o cometă ciudată") insa eu sunt de parerea ca micile imperfectiuni au farmecul lor si nu trebuie sa ne stea in calea "degustarii" unei poezii de calitate. Trebuia insa, romani fiind, ca atunci cand suntem in atentie sa zicem si ceva de rau de al din capul mesei... dar si asta face parte tot din farmecul dulce-amarui al firii noastre.
un text ca o pictură. culori puţin înfiebîntate şi tragice. de fapt autorul, cel puţin pe mine, m-a obişnuit cu calitatea şi arta culorii romantice. am ceva rezerve faţă de facilul din "vînătoarea de păcate" şi "felinare cu miros de miez de noapte".
o poezie care nu poate sa nu-ti placa foarte. ca o joaca in care discursul copilului se impleteste cu simbolistica si fantasticul.
cel mai mult mi-a placut glasul copilului, recunosc - pentru ca reuseste sa pastreze acel element esential copilariei - are acea curatenie fundamentala.
Daca se "sparie" gandul si se opreste "stumefiat", cu atat bai bine: lasa intuitia libera sa zburde. Tocmai ma pregatean să vorbesc despre un simț aparte, pe care unii îl au și alții nu.... Prin prisma lui Marsilio Ficino, marca «Culianu». Glumesc. Asta e pregătit. Dar pentru mai tȃrziu. Deocamdată, va urma altceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
pentru textul : Mulţimi deBianca, glumești! Bineînțeles că am citit ȘI prima parte, asta e poanta că am lecturat până la final, cu partea a doua cu tot. Mă bucur că ți-am dat idei. Indirect.
pentru textul : Ultima Carte deam găsit în poemul tău multe imagini frumoase. am rămas cu "învelișul mincinos de ceară" și cu "poveștile despre îngeri". un poem ca o fereastră deschisă, "o iarnă într-un cinematograf cu doi spectatori". deosebite sunt și ultimele două versuri ale primei strofe. te citesc cu plăcere. Madim
pentru textul : Mulaj pe fereastra deschisă decorect. promit să lucrez la el. pe cuvînt de pionier
pentru textul : poveste cu păsări și pești de:)) tu glumești Virgil și unii zgârie cu lăbuțele:)) este acesta un text de o ludicitate construită inteligent. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : caut femeie dePentru caracterul universal, dar nu invaziv, pentru perfecta mulare a imaginii pe sens, pentru discursul elegant, echilibrat şi suficient, pentru momentul de meditaţie, pentru scuturarea resemnată de cap, pentru "soarele îţi răsare dintr-o rotulă şi apune în alta / începi să semeni cu desenele copiilor pe asfalt" şi pentru că e unul dintre textele pe care mi-ar fi plăcut să le scriu eu.
E puţin diferit de ce şi cum scrii de obicei, din toate pdv. E unul dintre textele tale care mi-au plăcut cel mai mult şi unul dintre cele mai bune citite de curând.
Felicitări!
pentru textul : oniromahie dema surprinzi de fiecare data. :P mi-a placut rau interpretarea ta. punct ochit. este, desigur, o "initiere in obisnuinta". multe ectopice aici. despre masculinizare, zic: "vocea" aleasa, in ultima vreme, ma poate "exprima" mult mai bine. este un inceput, oricum. cale lunga, in rest. multumesc pentru taxare.
pentru textul : Ziua judecății deE o placere sa o citesti pe Luminita Suse. Cel putin pentru mine. Desi unii ar putea spune ca e predictibila. Dar nu poti nega talentul. Probabil ca o anumita exigenta in plus fata de text sau o extra-distilare a lui nu ar strica neaparat. E interesant si apetitul ei pentru culorile "tari", pentru contraste, contururi. Pentru unii dragostea e tandra, pentru ea tot mereu apare a fi mai degraba "violenta", sau "nebuna". In orice caz, cred ca a; fi preferat "în roșu de fum" si "au pornit deodată". As fi spus "cînd a deraiat tramvaiul/ împreuna cu noi".
pentru textul : Erotheia. Până la capăt și dincolo deOK, chapeau bas omule! Soarele gol sa fie si viata traita intr-o singura saptamana. Ce aveam de priceput am priceput asa, dintr-o data. Sa ne citim cu bine pe mai departe deci, nu? Andu
pentru textul : anima mundi deAcesta este un text bun demn de a fi cumva remarcat... are o idee, starea de melancolie speciala e foarte bine transmisa lectorului, putine elemente disonante la nivel formal. "gara rănită"... de ce sa fie rănită? E o gara oarecare, e gara in care vine ciclic trenul tau... a atribui rani unui loc facut sa fie cadru pentru despartiri sau reintalniri mi se pare neproductiv din punct de vedere poetic.
pentru textul : primul tren deÎn câteva zeci de ani, cuvinte precum hău, pântece, nămol, vor fi... arhaice. Prăpastie sau abis, placentă și noroi le vor lua locul. O spun cu durere, nu e un reproș. Nămolul după ploaie a fost pentru mine plastilina copilăriei. Exprimare labirintică, atmosferă onirică, glazură creaționistă, s.a.m.d. Rămân cu un soi de nostalgie post partum după lecturarea textului tău. S-auzim de bine!
pentru textul : Seara întâi demai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : absenţe deretragerea in uterul poeziei, in pozitia fetusului si avortul, moartea, ruperea "in bucati mici de hartie". cunosc sentimentul acesta al ghemuirii foarte bine. sper ca nu am fost pe langa subiect. poemul este frumos. treapta ma duce pe alt drum. cred ca as inlocui-o cu altceva din universul "penarului".
pentru textul : ghemuire deam uitat ceva, nu-mi place "trupul sleit de asteptare" si parca am mai citit ceva de genul asta numai bine !
pentru textul : Disconnected deimi cer iertare din suflet. alma are dreptate. eu am gresit. nu cred ca sunt bun de comentator. in timp, poate reusesc sa renunt si la scris. si la si. cu sinceritate adanca, francisc
pentru textul : Cioplitorului de vers deStii care e problema ta Bobadil? Stii de ce esti tu nefericit? Pentru ca in loc sa citesti texte, citesti comentarii. Si dupa aia le si "comentezi". Nu mai spun ca e neregulamentar dar nu e nici corect, pentru ca ii pui pe ceilalti comentatori in situatia ingrata de a alege intre a continua sa respecte regulamentul si sa nu iti raspunda sau a incalca regulamentul si a se lansa in diatribe cu tine. Iar daca toti am transforma posibilitatea de comentare pe hermeneia intr-un chat atunci cred ca majoritatea care posteaza aici ar zice "ce timpenie!, la ce imi foloseste sa mai postez literatra aici ca si asa asta nu e decit un pretext, pe nimeni nu intereseaza ce scriu."
pentru textul : mirabela nu există depărerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
pentru textul : din sensibilitățile băiatului care aduce pizza denici eu nu m-a asteptam la un astfel de comentariu. o surpriza placuta.multumesc
pentru textul : din viața noastră secretă deMi s-a mai spus să încerc să las poezia să fie doar esență pură, pentru mine ceea ce am scris acum e total o altă abordare față de ceea ce obișnuiam să sciu înainte. Cu privire la ''și-uri'' îmi place mult să repet cuvintele. Vă mai aștept și cu alte comentarii!
pentru textul : nihil sine deo dedoamne, dar vanitos mai esti... :)
pentru textul : oul de piatră deContrazice-te tu insuti Virgile si posteaza-ti "integral" raspunsurile, dialogurile sau chiar contrazicerea ad literam in corpul textului. Astfel vei deveni tu insuti cel mai bun exemplu parte a acestei polemici inventate. Un adevarant aspirant, potential poet sau impostor din lipsa de inspiratie sau din lipsa de munca zici tu? Eu zic ca din lipsa de a avea altceva mai bun de facut decat sa scrii asa o cacastoare. Pe buine. Andu
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deOttilia, mulțumesc de opinie!
Cristian, fii pe fază că îți dau Add
pentru textul : balada ploilor pierdute 2 deAdriana, pe unele le-am dat într-o parte, pe altele le-am păstrat. Cu jobenul și bastonul în mâini îți fac la rându-mi o adâncă reverență... cu simpatie
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi deo succesiune de stari si de trairi care penduleaza intre polul exprimat si cel sugerat al gandului, nu exista fir rosu, el lasa loc tainei, permite libertatea citirii pe un portativ personal... nici nu e nevoie de un contur, asa poti alege singura nuanta care se potriveste.
pentru textul : o aplecare spre interior demi-a placut prin usurinta cu care se deruleaza imaginile, prin forta si ineditul imaginilor create... cred ca este un poem foarte bun, dens, elaborat!
george, din cat am inteles, tu pledezi aici pt o estetica a uratului, care sa arate ce si cum suntem, fara zorzaone, fara decoratiuni inutile. si vrei sa o faci si altfel, adica tii sa actualizezi si alte potente ale acestui mod de a scrie. si toate acestea, pt a revitaliza faptul de a fi si de a scrie. eu iti spuneam ca e ok, insa mai e de lucru dpv al limbajului si a ceea ce el exprima. altfel spus, daca e sa pacatuiesti, fa o bine. nu te oftica si tu. fii barbat, fii tragic, fii fuarte tragic! fin restul e cancan
pentru textul : Jeg deultimele ops ups
pentru textul : ultimele zile deText bun... desigur ca orice text mai poate fi lucrat (de ex. "pe care trecea încet o cometă ciudată") insa eu sunt de parerea ca micile imperfectiuni au farmecul lor si nu trebuie sa ne stea in calea "degustarii" unei poezii de calitate. Trebuia insa, romani fiind, ca atunci cand suntem in atentie sa zicem si ceva de rau de al din capul mesei... dar si asta face parte tot din farmecul dulce-amarui al firii noastre.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deun text ca o pictură. culori puţin înfiebîntate şi tragice. de fapt autorul, cel puţin pe mine, m-a obişnuit cu calitatea şi arta culorii romantice. am ceva rezerve faţă de facilul din "vînătoarea de păcate" şi "felinare cu miros de miez de noapte".
pentru textul : Poezia in timp de pace deo poezie care nu poate sa nu-ti placa foarte. ca o joaca in care discursul copilului se impleteste cu simbolistica si fantasticul.
cel mai mult mi-a placut glasul copilului, recunosc - pentru ca reuseste sa pastreze acel element esential copilariei - are acea curatenie fundamentala.
chapeau!
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deDaca se "sparie" gandul si se opreste "stumefiat", cu atat bai bine: lasa intuitia libera sa zburde. Tocmai ma pregatean să vorbesc despre un simț aparte, pe care unii îl au și alții nu.... Prin prisma lui Marsilio Ficino, marca «Culianu». Glumesc. Asta e pregătit. Dar pentru mai tȃrziu. Deocamdată, va urma altceva.
pentru textul : Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot) dePagini