eu am o slabiciune pentru bunici(f). a mea n-a apucat telefonia mobila. n-a apucat-o nici pe aia fixa fiindca in cartier acolo nu cred ca se trasese firul acela. sau poate aveau unii vecini. cred ca aveau si cred ca atunci am inceput sa ma uit cu jind la curtea vecinului. sau parca era peste drum. in orice caz, era un miraj ideea asta de telefon. pe maidan am incercat telefonul cu doua cutii de chibrituri si cu un fir lung de sirma de cupru. cred ca mai tii mine cutiile acelea de chibrituri din lemn. azi nici chibriturile nu le mai fac din lemn. erau faine cutiile si asa am vorbit eu prima data la telefon. si era si mobil ca ne puteam duce si pe maidanul de pe strada vecina. deci, asa cum spuneam, am o slabiciune pentru bunici. de aceea nu pot fi obiectiv cind citesc textul asta. asa ca iti spun doar ca e o onoare, domnule Geana. felicitari pentru volum.
"un altul intr-o exclamaţie
provocată
de vântul încurcat in părul tău
al patrulea pentru o înjurătură
când vântul s-ar opri"
- asta mi-a plăcut cel mai mult. în rest e cam plictisitor. cred că poemul necesită originalitate mai multă. ceva prin care să uimeşti.
ok, cristina, in primul rind nu cred ca ai dreptate ca "nu prea este un haiku". in plus, nu ai facut nimic ca sa demonstrezi asta. si ma tem ca nu esti bine informata daca consideri ca un haiku nu poate contine metafore. le evita dar asta nu inseamna ca nu le poate contine. iti spun si tie ce am mai spus si altora: nu stiu cu cine ai discutat tu despre haiku. eu insa am stat de vorba cu oameni care scriu haiku si care au locuit multi ani in janponia si care sint destul de buni cunoscatori ai culturii si filosofiei japoneze. modul tau "purist" de aboradare (si oarecum dispetuitor - "Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku.") nu are nicio legatura cu modul in care gindesc sau simt japonezii. este un mod pe care eu l-as numi simplist. japonezul "simte" haiku. nu il scrie dupa reguli. evident, exista principii si traditii. dar si ele sint ca si traditiile noastre, orientative. a spune ca "cerul de plumb" nu poate exista intr-un haiku dar "cerul plumburiu" da este putin amuzant. in orice caz lucrurile sint mult mai nuantate si mai personalizate decit crezi tu. evident in japonia. probabil nu in europa.
despre link-ul acela. inclin sa ii dau dreptate ralucai. evident nu se pot face reguli pentru orice situatie. dar, daca vrei sa oferi o explicatie si nu esti dispusa sa o scrii, iar un link o ofera in mod clar, atunci probabil este ok sa il folosesti chiar daca si in acest caz este de evitat pentru ca nu as vrea ca hermeneia sa devina un "directory", o colectie de link-uri catre alte site-uri. dar mai ales in cazul cum ai folosit tu link-ul, el este perceput ca o reclama catre un alt site. pentru ca te trimite la o pagina sau la un site intreg fara nicio adresa precisa. ce sa inteleg de aici? ca faci reclama acelui site. pentru ca daca voiai sa oferi o explicatie specifica necesara comentariului tau atunci o faceai. dar nu ai procedat asa. acest principiu se aplica si altor situatii si nu numai la comentariul tau. si vom avea grija mai mult pe viitor.
Mirela, de aceea te-ai inscris pe Hermeneia? Ca sa stirnesti conflicte? Ai pasit cu stingul, te asigur. Cu ocazia asta m-ai facut sa caut prin alte parti sa vad cum scrii si impresia mea este ca scrii foarte prost. Deci, eu zic ca inainte sa te apuci de certuri pe aici, sa postezi texte care sa iti valideze dreptul moral de a pune intrebari.
P.S. Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. O rog pe Mariana sa nu mai puna astfel de postari fara sa ma contacteze pe mine sau pe cineva din Consiliul Hermeneia. Si chiar daca posteaza ceva despre un astfel de concurs sa o faca succint cu citeva mentionari. Fara medii, zecimale, liste si alte chestii din astea. Sa fie pentru ultima data, va rog.
mi-a rămas în minte sfârșitul și nu numai pentru simplu fapt că e sfârșit, ci pentru că mi-a expus niște secvențe frumoase. cine să treacă peste podul cuvintelor, cine?
Iata o poezie deosebita ce pare o reflectare dureroasa a lumilor interioare, a suferintelor crescute in carne ca o stevie lunga ireala peste sufletul nostru ramas copil, "acasă la ea ștevia crește până sus la balcon și umbra ei îmi întunecă..." Doar clopotele vestesc trecerea cailor negri prin anotimpul frint indoliat al melcilor-costiug crescuti in gradinile cerului prin care treptat ne ratacim, tot mai mici, in sensul invers al vietii, cautind copilaria pierduta...Durerea te ia de mina Copil si incepi deodata sa imbatrinesti brusc precum florile ofilite ale timpului cit sa inveti "să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine"... Adina, sufletul tau de Copil deschide gradinile indurerate ale inimii...
"a prins o leacă de ură pe Universitate" Dumneavoastră, Domnule Prepuță, vorbiți despre cultura lui Eminescu, dar nu știți cum se scrie corect un adverb: OLEACĂ! Să vă explic, așa cum le explic unor urmași ai lui Trăsnea, la școală: e vorba de un singur cuvânt, OLEACĂ, nu despre două - "o leacă". În limba română nu există cuvîntul LEACĂ! Unde ți-ai făcut mata cele patru clase elementare pe care le ai la bază? Când te-am comparat cu canonicul Grama, am glumit. Acela era doar obtuz și stupid, nu și analfabet.
Nu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
Ela, nu e vorba despre pretenții sau ambiția de a câștiga un concurs, ci de a fi evaluat și de alții, mai "consacrați" decât autori care publică pe agonia.ro sau hermeneia.com sau alte site-uri. Este o părere personală și la care am ajuns după 4 ani: nu în numărul de texte și nici în numărul de vizionări stă valoarea unui text. Cum vrei să fii apreciat dacă nu ieși din mediul virtual, dacă nu publici, dar nu volume pe bani proprii? Acelea se pot publica la orice editură, oricând, de către oricine. Putem să mai discutăm despre aceste lucruri, lucruri pe care le spun și le scriu de atât timp, ca un sfat pentru voi, venit din tot sufletul meu. Despre Dan Alexandru și Adina Batîr: îi apreciez, au talent, știu să scrie poezie, dar mai au de lucrat pe textele lor publicate pe Hermeneia. Repet, m-am referit doar la textele postate aici. Am încercat să fiu obiectivă, atât cât m-am priceput, față de toți și să nu favorizez prietenii. Cine e Stef? Nu am știut. Nu îi cunosc nici pe Marlena, nici pe Rim. Nu am nici un interes pe nici un site, în nici un grup virtual de discuții. Nu mă interesează să am volume. Îmi văd de munca mea și de scrisul meu. Aici am încercat să fiu corectă, așa cum am văzut eu această corectitudine. Desigur, subiectivă, raportată la alte sisteme de referință. Nu m-am inclus în clasament, nu pentru că sunt "deasupra", ci pentru că, într-o clasificare personală, e de bun simț ca persoana care face clasificarea să se excludă. Îmi cunosc locul și limitele, nu mă simt nici superioară, nici inferioară. Este o clasificare personală, dar făcută publică. Am greșit că am fost sinceră și deschisă? Poate. Încă o dată, îmi cer scuze pentru idee și îmi pare rău că unii s-au simțit jigniți. Vă doresc mult succes!
deși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
Am reușiiiit! Nu vă spun unde era greșala, că o să râdeți mai tare... dar probabil o bănuiți. Oricum, textul de mai sus eu zic că-i bine scris. Iar ideea rămâne valabilă. Tot nu-ți explică.
mi-a plăcut, mai ales primele două strofe. acum rămâne să citești tu poeziile lui și ridul de pe frunte se va face semn de mirare. pentru gravitatea și coerența textului dau peniță.
Îţi mulţumesc că m-ai tras de urechi cu multă delicateţe. Ţi-am urmat sfatul modificând din aliteraţia repetată, fără să alterez energia, tonul şi cadenţa poemului. Te mai aştept. Cu stimă.
ma bucur sa te citesc aici, Cristian. chiar ma bucur. tu iei apa eu ma dau la fund... :) hai, ca poti si unicate! fa un efort. chiar ma bucur... da. vine si cronica repejor. pana atunci, lasa-te inselat de aparente.
Mulțumesc mult de comentariu, dragă Sixtus. Versurile de mai sus m-au ajutat să mă eliberez (măcar parțial) de starea apăsătoare generată de întâmplările din viața mea din ultima vreme și să-mi mai regăsesc din optimismul de altă dată. Ultimele două versuri făceau, cum deja ai observat, aluzie la Tibet... Poate voi reuși chiar să scriu mai bine pe viitor. Am observat că încercările mele de versuri de altă dată erau prea repetitive și prea încărcate.
16.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. Lipsa acestei precizări poate duce la eliminarea textului de către editori sau moderatori. Doamna Kelaro mentioneaza "un Koncept Andrei Moldovan, artist român"
e de bine ce prevesteşti tu, Nicholas, în poemul tău, dar eu aş rămâne "aşa cum aduc zorii fluturele la gura fântânii" - un vers deosebit care transmite tot ce e mai frumos, adică poezie!
"nicodeme, textul cu pricina nu a fost trimis din malitiozitate acolo. o astefel de acuzatie este tipica pentru cei care se simt cu musca pe caciula. ai scris cu greseli, textul a fost trimis acolo. pur si simplu. modul in care tu ii vorbesti insa lui vlad, implicind o potentiala frica de mine, este malitios. si este a nu stiu cita oara cind esti avertizat. in ce priveste scoaterea textului din "Santier", pe Hermeneia exista un proces pentru asa ceva. faptul ca tu inca nu ai catadicsit sa il afli sau sa il inveti nu este insa problema lui vlad si nici a mea."
am scos răspunsul tău de pe pagina lui yester şi l-am adus aici, la tine. am corectat ceea ce era de corectat, am explicat ceea ce era de explicat şi am atenţionat editorii. nimeni nu se sinchiseşte să-mi dea un răspuns după. nici tu. nu este aceasta maliţiozitate? sau trebuie să vin cu săru' mâna! "
(Începu să strige, să cheme, să implore, chiar să amenințe. Nu se mai auzi însă nimic. Începu să creadă că a avut o halucinație...")
Ioana, dar îmi vine greu să zic aici ceva 'pe dos' cum zici tu...
textul tău 'suferă' de sinceritate de aceea nu pot să îi aplic o judecată bobadilică așa că mă voi mărgini a spune simplu că mi-a plăcut mult și să adaug că, dincolo de zăngănitul armelor tu vei rămâne mereu cea mai echilibrată și mai pacifistă dintre noi
parca si vad strada pavata, oamenii gravi si soarele de dupa ploaie, vreo mâtzã plouata care casca alene sub o streasina, eu si bunicul, atunci, demult, la bufetul din gara :) sunt un profitor. ti-am folosit versurile pentru a ma teleporta in trecutul intotdeauna luminat de un soare ca cel de dupa ploaie, un trecut in care-i reintalnesti si pe cei ce nu mai sunt...
Versul cu "a venit primavara" si "covorul de fluturi" din final ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta. Un plus pentru strofa de la "mare in forma de clopot" ! Ialin
interesant text. cred că aș recomanda să nu folosești "și acela nu a fost". poate era suficient "nu a fost". e greu de observat în ce măsură textul are sau nu ceva erotic în el. mi-a rămas în minte "rochia încolăcită cu viața". e o sintagmă pe care o citești foarte rar. e aproape o poezie în ea însăși.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dragă țăran, acesta e cnceptul la care am aajuns eu. e ceva inestetic în asta?
pentru textul : fericirea II deeu am o slabiciune pentru bunici(f). a mea n-a apucat telefonia mobila. n-a apucat-o nici pe aia fixa fiindca in cartier acolo nu cred ca se trasese firul acela. sau poate aveau unii vecini. cred ca aveau si cred ca atunci am inceput sa ma uit cu jind la curtea vecinului. sau parca era peste drum. in orice caz, era un miraj ideea asta de telefon. pe maidan am incercat telefonul cu doua cutii de chibrituri si cu un fir lung de sirma de cupru. cred ca mai tii mine cutiile acelea de chibrituri din lemn. azi nici chibriturile nu le mai fac din lemn. erau faine cutiile si asa am vorbit eu prima data la telefon. si era si mobil ca ne puteam duce si pe maidanul de pe strada vecina. deci, asa cum spuneam, am o slabiciune pentru bunici. de aceea nu pot fi obiectiv cind citesc textul asta. asa ca iti spun doar ca e o onoare, domnule Geana. felicitari pentru volum.
pentru textul : Telefonie mobilă de"un altul intr-o exclamaţie
provocată
de vântul încurcat in părul tău
al patrulea pentru o înjurătură
pentru textul : Zece cuvinte decând vântul s-ar opri"
- asta mi-a plăcut cel mai mult. în rest e cam plictisitor. cred că poemul necesită originalitate mai multă. ceva prin care să uimeşti.
ok, cristina, in primul rind nu cred ca ai dreptate ca "nu prea este un haiku". in plus, nu ai facut nimic ca sa demonstrezi asta. si ma tem ca nu esti bine informata daca consideri ca un haiku nu poate contine metafore. le evita dar asta nu inseamna ca nu le poate contine. iti spun si tie ce am mai spus si altora: nu stiu cu cine ai discutat tu despre haiku. eu insa am stat de vorba cu oameni care scriu haiku si care au locuit multi ani in janponia si care sint destul de buni cunoscatori ai culturii si filosofiei japoneze. modul tau "purist" de aboradare (si oarecum dispetuitor - "Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku.") nu are nicio legatura cu modul in care gindesc sau simt japonezii. este un mod pe care eu l-as numi simplist. japonezul "simte" haiku. nu il scrie dupa reguli. evident, exista principii si traditii. dar si ele sint ca si traditiile noastre, orientative. a spune ca "cerul de plumb" nu poate exista intr-un haiku dar "cerul plumburiu" da este putin amuzant. in orice caz lucrurile sint mult mai nuantate si mai personalizate decit crezi tu. evident in japonia. probabil nu in europa.
despre link-ul acela. inclin sa ii dau dreptate ralucai. evident nu se pot face reguli pentru orice situatie. dar, daca vrei sa oferi o explicatie si nu esti dispusa sa o scrii, iar un link o ofera in mod clar, atunci probabil este ok sa il folosesti chiar daca si in acest caz este de evitat pentru ca nu as vrea ca hermeneia sa devina un "directory", o colectie de link-uri catre alte site-uri. dar mai ales in cazul cum ai folosit tu link-ul, el este perceput ca o reclama catre un alt site. pentru ca te trimite la o pagina sau la un site intreg fara nicio adresa precisa. ce sa inteleg de aici? ca faci reclama acelui site. pentru ca daca voiai sa oferi o explicatie specifica necesara comentariului tau atunci o faceai. dar nu ai procedat asa. acest principiu se aplica si altor situatii si nu numai la comentariul tau. si vom avea grija mai mult pe viitor.
pentru textul : haiku deMirela, de aceea te-ai inscris pe Hermeneia? Ca sa stirnesti conflicte? Ai pasit cu stingul, te asigur. Cu ocazia asta m-ai facut sa caut prin alte parti sa vad cum scrii si impresia mea este ca scrii foarte prost. Deci, eu zic ca inainte sa te apuci de certuri pe aici, sa postezi texte care sa iti valideze dreptul moral de a pune intrebari.
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deP.S. Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. O rog pe Mariana sa nu mai puna astfel de postari fara sa ma contacteze pe mine sau pe cineva din Consiliul Hermeneia. Si chiar daca posteaza ceva despre un astfel de concurs sa o faca succint cu citeva mentionari. Fara medii, zecimale, liste si alte chestii din astea. Sa fie pentru ultima data, va rog.
mi-a rămas în minte sfârșitul și nu numai pentru simplu fapt că e sfârșit, ci pentru că mi-a expus niște secvențe frumoase. cine să treacă peste podul cuvintelor, cine?
pentru textul : Gena balanței deCitit, plăcut, lăsat sermn să știi.
pentru textul : iubirea noastră are întârziere deIata o poezie deosebita ce pare o reflectare dureroasa a lumilor interioare, a suferintelor crescute in carne ca o stevie lunga ireala peste sufletul nostru ramas copil, "acasă la ea ștevia crește până sus la balcon și umbra ei îmi întunecă..." Doar clopotele vestesc trecerea cailor negri prin anotimpul frint indoliat al melcilor-costiug crescuti in gradinile cerului prin care treptat ne ratacim, tot mai mici, in sensul invers al vietii, cautind copilaria pierduta...Durerea te ia de mina Copil si incepi deodata sa imbatrinesti brusc precum florile ofilite ale timpului cit sa inveti "să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine"... Adina, sufletul tau de Copil deschide gradinile indurerate ale inimii...
pentru textul : ștevia de"a prins o leacă de ură pe Universitate" Dumneavoastră, Domnule Prepuță, vorbiți despre cultura lui Eminescu, dar nu știți cum se scrie corect un adverb: OLEACĂ! Să vă explic, așa cum le explic unor urmași ai lui Trăsnea, la școală: e vorba de un singur cuvânt, OLEACĂ, nu despre două - "o leacă". În limba română nu există cuvîntul LEACĂ! Unde ți-ai făcut mata cele patru clase elementare pe care le ai la bază? Când te-am comparat cu canonicul Grama, am glumit. Acela era doar obtuz și stupid, nu și analfabet.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deNu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
pentru textul : şi s-au ales cu mine dePoemul (textul, fabula, satira sau ce-o mai putea fi) începe promiţător (prima frază). După aceea se cam târăşte...
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deEla, nu e vorba despre pretenții sau ambiția de a câștiga un concurs, ci de a fi evaluat și de alții, mai "consacrați" decât autori care publică pe agonia.ro sau hermeneia.com sau alte site-uri. Este o părere personală și la care am ajuns după 4 ani: nu în numărul de texte și nici în numărul de vizionări stă valoarea unui text. Cum vrei să fii apreciat dacă nu ieși din mediul virtual, dacă nu publici, dar nu volume pe bani proprii? Acelea se pot publica la orice editură, oricând, de către oricine. Putem să mai discutăm despre aceste lucruri, lucruri pe care le spun și le scriu de atât timp, ca un sfat pentru voi, venit din tot sufletul meu. Despre Dan Alexandru și Adina Batîr: îi apreciez, au talent, știu să scrie poezie, dar mai au de lucrat pe textele lor publicate pe Hermeneia. Repet, m-am referit doar la textele postate aici. Am încercat să fiu obiectivă, atât cât m-am priceput, față de toți și să nu favorizez prietenii. Cine e Stef? Nu am știut. Nu îi cunosc nici pe Marlena, nici pe Rim. Nu am nici un interes pe nici un site, în nici un grup virtual de discuții. Nu mă interesează să am volume. Îmi văd de munca mea și de scrisul meu. Aici am încercat să fiu corectă, așa cum am văzut eu această corectitudine. Desigur, subiectivă, raportată la alte sisteme de referință. Nu m-am inclus în clasament, nu pentru că sunt "deasupra", ci pentru că, într-o clasificare personală, e de bun simț ca persoana care face clasificarea să se excludă. Îmi cunosc locul și limitele, nu mă simt nici superioară, nici inferioară. Este o clasificare personală, dar făcută publică. Am greșit că am fost sinceră și deschisă? Poate. Încă o dată, îmi cer scuze pentru idee și îmi pare rău că unii s-au simțit jigniți. Vă doresc mult succes!
pentru textul : Cel mai, Cea mai dedeși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
pentru textul : Recunosc & deAm reușiiiit! Nu vă spun unde era greșala, că o să râdeți mai tare... dar probabil o bănuiți. Oricum, textul de mai sus eu zic că-i bine scris. Iar ideea rămâne valabilă. Tot nu-ți explică.
pentru textul : În căutarea lui "non-breaking space" sau monstrul HTML din sertar demi-a plăcut, mai ales primele două strofe. acum rămâne să citești tu poeziile lui și ridul de pe frunte se va face semn de mirare. pentru gravitatea și coerența textului dau peniță.
pentru textul : scrisoare despre mâine devorba lui Crin, chestia asta o cînta Enigma parcă prin anii '90
pentru textul : Capăt de drum devreau sa pun poza si nu pot. am citit regulamentul. nu pot.
pentru textul : cenusa de fachir dedacă-i o ghicitoare, (poezie nu poate să fie), eu cred că a murit muza poetului şi el nu ştia. eu mă-ntreb: cui i-o fi dedicată?
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului deÎţi mulţumesc că m-ai tras de urechi cu multă delicateţe. Ţi-am urmat sfatul modificând din aliteraţia repetată, fără să alterez energia, tonul şi cadenţa poemului. Te mai aştept. Cu stimă.
pentru textul : sfârcurile întăresc ziua dema bucur sa te citesc aici, Cristian. chiar ma bucur. tu iei apa eu ma dau la fund... :) hai, ca poti si unicate! fa un efort. chiar ma bucur... da. vine si cronica repejor. pana atunci, lasa-te inselat de aparente.
pentru textul : nu uitați maioneza demulţumesc!
pentru textul : mamă deMulțumesc mult de comentariu, dragă Sixtus. Versurile de mai sus m-au ajutat să mă eliberez (măcar parțial) de starea apăsătoare generată de întâmplările din viața mea din ultima vreme și să-mi mai regăsesc din optimismul de altă dată. Ultimele două versuri făceau, cum deja ai observat, aluzie la Tibet... Poate voi reuși chiar să scriu mai bine pe viitor. Am observat că încercările mele de versuri de altă dată erau prea repetitive și prea încărcate.
pentru textul : Neant de16.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. Lipsa acestei precizări poate duce la eliminarea textului de către editori sau moderatori. Doamna Kelaro mentioneaza "un Koncept Andrei Moldovan, artist român"
pentru textul : silent night dee de bine ce prevesteşti tu, Nicholas, în poemul tău, dar eu aş rămâne "aşa cum aduc zorii fluturele la gura fântânii" - un vers deosebit care transmite tot ce e mai frumos, adică poezie!
pentru textul : din cartea profeţilor de"nicodeme, textul cu pricina nu a fost trimis din malitiozitate acolo. o astefel de acuzatie este tipica pentru cei care se simt cu musca pe caciula. ai scris cu greseli, textul a fost trimis acolo. pur si simplu. modul in care tu ii vorbesti insa lui vlad, implicind o potentiala frica de mine, este malitios. si este a nu stiu cita oara cind esti avertizat. in ce priveste scoaterea textului din "Santier", pe Hermeneia exista un proces pentru asa ceva. faptul ca tu inca nu ai catadicsit sa il afli sau sa il inveti nu este insa problema lui vlad si nici a mea."
am scos răspunsul tău de pe pagina lui yester şi l-am adus aici, la tine. am corectat ceea ce era de corectat, am explicat ceea ce era de explicat şi am atenţionat editorii. nimeni nu se sinchiseşte să-mi dea un răspuns după. nici tu. nu este aceasta maliţiozitate? sau trebuie să vin cu săru' mâna! "
pentru textul : cercul - episodul 2 de(Începu să strige, să cheme, să implore, chiar să amenințe. Nu se mai auzi însă nimic. Începu să creadă că a avut o halucinație...")
Ioana, dar îmi vine greu să zic aici ceva 'pe dos' cum zici tu...
pentru textul : Obiecte fragile detextul tău 'suferă' de sinceritate de aceea nu pot să îi aplic o judecată bobadilică așa că mă voi mărgini a spune simplu că mi-a plăcut mult și să adaug că, dincolo de zăngănitul armelor tu vei rămâne mereu cea mai echilibrată și mai pacifistă dintre noi
parca si vad strada pavata, oamenii gravi si soarele de dupa ploaie, vreo mâtzã plouata care casca alene sub o streasina, eu si bunicul, atunci, demult, la bufetul din gara :) sunt un profitor. ti-am folosit versurile pentru a ma teleporta in trecutul intotdeauna luminat de un soare ca cel de dupa ploaie, un trecut in care-i reintalnesti si pe cei ce nu mai sunt...
pentru textul : întîmplare după ploaie deacel lautari imi suna prea direct pt finetea poemului si a gratiei cu care il continui. mi-a placut acel de m-ai aintge, iil el sta toata ondularea.
pentru textul : repetiție cu vioară deVersul cu "a venit primavara" si "covorul de fluturi" din final ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta. Un plus pentru strofa de la "mare in forma de clopot" ! Ialin
pentru textul : primăvară sub clopot deinteresant text. cred că aș recomanda să nu folosești "și acela nu a fost". poate era suficient "nu a fost". e greu de observat în ce măsură textul are sau nu ceva erotic în el. mi-a rămas în minte "rochia încolăcită cu viața". e o sintagmă pe care o citești foarte rar. e aproape o poezie în ea însăși.
pentru textul : bună ziua domnule popa dePagini