Gorune, intalnirile chiar vor fi, si eu le astept. Mai dureaza vreo trei luni, pana la sfarsitul anului transformarea in ceea ce ma priveste. De fapt, exact ca in Caragiale, nu se schimba nimic ci doar pe ici, pe colo, prin partile esentiale. Asa ca sofismele noastre vor trebui sa mai astepte putin. Ca si Firica, de altfel. Ma rog, intretimp el face niste chestii gustoase care se cheama ciorbe, fripturi, vanat... prietenii stiu de ce. Dar nu stiu de ce cred ca nici tu m-ai lasa sa mor de foame, Gorune? Andu
cum să mă apropii de autor și să îi spun că textul la care poate ține ori ba este mai puțin reușit. în cazul de față deloc. nah, ce pot a cuvânta? mie îmi pare dulce textul și probabil că în viață nu e rău să fii așa, dar nu în poeme. Sanda, sunt multe substantive de anticariat(și e frumos spus), verbele nu le scot din această uzură. Asta pentru că și ele la rândul lor și-au pierdut semnificația proaspătă... dar te mai uiți tu și vezi ce nu merge. Poate e doar un poem într-un moment de respiro... spun asta optimist.
two things... one, te rog lasa-ma moale cu toate laudaroseniile astea care, pe bune, ma afecteaza la fel de mult ca si ultima stea din Alpha Centauri. Pe bune ca nu ma intereseaza daca ai sau nu ai polemizat cu Manolescu sau Popescu sau Basescu sau alti autori "de prim-plan" (habar nu am ce o fi aia). Aici, pentru Hermeneia si pentru mine sinteti toti egali. Absolut egali. Poti sa fii si Buda sau Omar Khayam ca tot nu imi pasa. Ai priceput. O fi in Romania cu temenele si cu pozitii in fata sau alte nepotisme dar nu aici. Aici exista un regulament, pe care eu (si nu numai) il consider de bun simt, si tuturor ni se cere sa il respectam mai ales in spiritul lui. two, am mai spus cred ca de o groaza de ori, nu ma deranjeaza conflictele. Nu ma deranjeaza luptele. Dar trebuie sa respecte doua conditii: A. - sa fie la obiect si sa respecte conditiile de limbaj ale Hermeneia. B. - sa nu contina atacuri la persoana (adica sa nu fie la subiect). Cu alte cuvinte nu ma intereseaza ce faci si pe cine si cum vrei sa pui dumneata la punct. Daca respecti conditiile de mai sus poti sa faci ce vrei pe Hermeneia. Insa inceteaza sa te mai dai mare pentru ca nu reusesti decit sa te dai ridicol. Nu e nevoie sa imi multumesti pentru sfat. Nu incerc decit sa asigur un spatiu de discutie si polemica inteligenta, eleganta si interesanta pe hermeneia. Atit.
Eu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
Marina, o vorbă de întâmpinare (fie ea și ne-critică) este întotdeauna bine primită; prin urmare, sunt onorat că ea vine din partea ta. bine te-am (re)găsit, Vasile Munteanu
(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.
Katya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
Postez în subsol penultima variantă a acestui text, urmând să public mai sus varianta revizuită.
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Aștept în continuare un feedback constructiv pe text.
un text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
încercările mele literare nu au nicicum pretenția îmbrăcării în fildeșul exclusivismului, Bianca, singura problemă în receptarea lor provenind, probabil, din graba citirii doar ca “exercițiu”, așa că te consider, la fel ca la început, fără de vină, în condițiile acutei lipse de timp din zilele noastre (la asta mă refeream când am scris despre “condiții vitrege”, nicicând de preferat, mai ales în lipsa voinței :), dacă nu vrei, desigur că nici măcar curioasă nu am cum să te fac, chiar dacă ți-aș vorbi despre depărtarea de lumea pietrei, fuga de turle, undeva unde irizările desenează un alfabet prismatic, amalgam de real și abstract, sinestezii telurice și cosmice, despre faptul că pastelul nu descrie, ci sugerează, prin distilări repetate, succesiune de planuri, alternări cerebrale și senzoriale, trecerea în starea de increat de dinaintea genezei, pregătirea “ovalelor”, curburi “renăscătoare” ale terestrului, mai târziu, prin prăbușirea concentrică a învelișurilor în magma dospirii, în inefabilul tremurat al epurelore succesive, totul înainte de clarificarea cristalizată a iernii, lucidității, înghețului, sub care pântecul ovoidal al lumii își va pândi, ferit, expandarea, depinde, Adrian, suntem foarte diferiți, înseamnă, pentru că mie îmi pare ușor, versurile vin de parcă mi le dictează cineva cu glasul rotund, ca pânzele strânse de pictori, când pleacă acasă, mulțumesc pentru urare, asemenea și ție adjectivele, Virgil, dau greutate și aglomerează programat, ele se înscriu în vârtej și simbolistică, aici își au locul, iar inversiunile, acele schimbări între adjective și substantive, dau nuanța gălbuie, cerată, arhaică, în care eu aș prinde oricând acest anotimp, ultima ta frază mă bucură mult, e alt semn că nu am scris în zadar n-am mai trecut prin site și, neștiind de comentarii, am amânat aproape impardonabil de mult răspunsurile, scuze și mulțumesc pentru înțelegere
parerea mea e ca textul e slab si siropos dar tot parerea mea este ca, citind printre rinduri, cred ca autorul are posibilitatea sa scrie mai bine dar in primul rind trebuie sa se scuture de chestiile dulcege si sa sa fie mai exigent cu ce scrie
îmi place în varianta aceasta, are acea doză de candoare matură, de aproape oniric dar nu, de curgere molcomă a stării autorului, care pe mine mă prinde întotdeauna. drept pentru care și semnul meu de apreciere.
primul lucru la care m-a dus gandul e ca nici macar n-ai nevoie de creioane. ceva nu-i in regula cu comparatia asta, dar prefer sa dau vina pe mine. :o)
dar are o nota sarmanta, dincolo de.
unul din textele credibile, a carui logica am urmarit o in cele 3 strofe - de la intalnirea celui care exista undeva in minte in lucruri sau in cuvinte pana la recunoasterea faptului ca propria existenta deriva din aceea. insa, la nivelul limbajului unele comparatii mi s au parut retusabile. cum ar fi cea dintre icnire si vulturi, dintre persani si oedip ( cred ca se poate renunta la ac referinte culturale, care contextualizeaza prea mult, fara a dauna textului), plus trecerea, brusca pt cititor, de la zbor la inot (adica de la pasari la pastrav, carele si el zboara, desigur)
este posibil să fie ultima peniță de aur pe care o acord pe Hermeneia 1.0 (deși încă mai este timp pentru surprize); în ultima vreme observ o tendință (oarecum liberală - în sensul american al termenului - ), deci oarecum de stînga, sau în orice caz mai „naturalist-existențialistă” de a vorbi frust, aproape documentaristic într-un anumit gen relativ nou de mesaj artistic. Am observat asta în ultimele filme pe care le-am văzut - și pe care nu le voi menționa aici pentru a nu altera atmosfera de percepție a acestui text. În orice caz, mesajul frust, aproape smuls mai degrabă decît „tăiat” scenaristic (sau montajist), existențialismul (așa cum am mai spus), relativismul moral, amestecul de inutilități și prețios, banal și tragic (sau comic), toate astea crează un fel de atmosferă „grea”. Eu încep să o privesc ca pe un fel de „apă grea a posmodernismului”. Și îmi place. Mă face să nu pot să uit textul. Și de la Homer și Moise încoace acesta este singurul lucru care contează. Chiar dacă, tehnic vorbind putem acum depozita (destul de ieftin) sute de Gig, și chiar multipli de Peta de memorie. Memoria artistică, emoțională, este probabil imposibil de impregnat digital. Încă...
Vladimir - Unele poeme le scoti gata coapte, altelor le ratezi momentul :). Si e si o betie a gandurilor. Virgil - Unde pot sa modific ceea ce am remarcat amandoi?
atmosfera bine transmisa, iluzia nemiscarii, incremenirea, fotografia victimei, omul sub vremi, boemul din revolver ca o catare a fildesului din tragaci, piedica lipsa Obs.: "aburii raniti", recomandabila in cazul rosului de haiku, aici mai mult nu
dorin, ... singura mea tentație, în cazul de față, a fost aceea de a constata și consemna (bineînțeles într-un mod subiectiv, personal) o realitate...departe de mine "tentația verdictelor, a moralizării"...
Nu ştiu, a fost doar un gând spontan. A trebui să-l scot din mine, am făcut-o în 2 minute. De obicei, nu cred în spontaneitatea brută. Probabil că e un text mai slab sau slab de-a dreptul. În fine. Doar un text. Poate să se ducă pe pustie.
anexez inca o data emailul trimis consiliului hermeneia pt acest afis. From: "Catalina Chelaru" <[email protected]> Add sender to Contacts To: [email protected] Buna ziua, rog cu deosebit respect Consiliul Hermeneia sa accepte postarea pe siteul literar Hermeneia a anuntului privind recitalul din cadrul Zilelor Universitatii de Arte G . Enescu, pentru miercuri 22 oct 2008 ora 18 cu Das Marienleben de Hindemith. Interpreteaza soprana Catalina Chelaru, la pian Lacramioara Naie. Multumesc, Katya Kelaro __________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com calendar Sunday, October 19, 2008 7:36 PM *am rugat in ultimul comentaiu sters de dl titarenco a se respecta rugamintea de a nu mai posta in aceasta zi niciun comentariu sub acest text. desigur, emiemi, tu faci parte dintr o alta sfera, a oamenilor care au aparut imediat in locurile unde am fost atacata pe drept sau pe nedrept. nu voi mai raspunde provocarilor tale. acum si nu atunci cand mi-ai cerut demisia, spun ca voi pleca de pe acest site. daca esti mai intelept decat mine, abtine-te pana diseara. nu-mi strica ziua inainte de concert. o sa tin minte ca te-ai abtinut. *la sfarsitul zilei, desi am trimis in timp util emailul, voi sterge textul si ma retrag de pe hermeneia. intrucat nu am primit raspuns la email nu am incadrat la info textul ci la jurnal proza condiserand ca pe voi nu va intereseaza aceste evenimente culturale. deci, nu te grabi cu invectivele si cu insinuarile de doi bani. in rest, e dreptul tau sa tragi cu pusca in ce vrei. +
lipsește prepoziția 'for' în versul 2: 'about what i care for'. Impresia generală despre poezie nu este măgulitoare. Totuși îmi place ultima strofă în ciuda faptului că nu sunt de acord cu formularea 'i stay with you in me sometimes' și aș muta adverbul la început.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Gorune, intalnirile chiar vor fi, si eu le astept. Mai dureaza vreo trei luni, pana la sfarsitul anului transformarea in ceea ce ma priveste. De fapt, exact ca in Caragiale, nu se schimba nimic ci doar pe ici, pe colo, prin partile esentiale. Asa ca sofismele noastre vor trebui sa mai astepte putin. Ca si Firica, de altfel. Ma rog, intretimp el face niste chestii gustoase care se cheama ciorbe, fripturi, vanat... prietenii stiu de ce. Dar nu stiu de ce cred ca nici tu m-ai lasa sa mor de foame, Gorune? Andu
pentru textul : Axis Mundi depe line Ottilia, am să apuc stiloul de gît şi am să-l strâng pînă va ieşi acel mulţumesc albastru.
pentru textul : din cartea proverbelor decum să mă apropii de autor și să îi spun că textul la care poate ține ori ba este mai puțin reușit. în cazul de față deloc. nah, ce pot a cuvânta? mie îmi pare dulce textul și probabil că în viață nu e rău să fii așa, dar nu în poeme. Sanda, sunt multe substantive de anticariat(și e frumos spus), verbele nu le scot din această uzură. Asta pentru că și ele la rândul lor și-au pierdut semnificația proaspătă... dar te mai uiți tu și vezi ce nu merge. Poate e doar un poem într-un moment de respiro... spun asta optimist.
pentru textul : Undeva, într-o toamnă detwo things... one, te rog lasa-ma moale cu toate laudaroseniile astea care, pe bune, ma afecteaza la fel de mult ca si ultima stea din Alpha Centauri. Pe bune ca nu ma intereseaza daca ai sau nu ai polemizat cu Manolescu sau Popescu sau Basescu sau alti autori "de prim-plan" (habar nu am ce o fi aia). Aici, pentru Hermeneia si pentru mine sinteti toti egali. Absolut egali. Poti sa fii si Buda sau Omar Khayam ca tot nu imi pasa. Ai priceput. O fi in Romania cu temenele si cu pozitii in fata sau alte nepotisme dar nu aici. Aici exista un regulament, pe care eu (si nu numai) il consider de bun simt, si tuturor ni se cere sa il respectam mai ales in spiritul lui. two, am mai spus cred ca de o groaza de ori, nu ma deranjeaza conflictele. Nu ma deranjeaza luptele. Dar trebuie sa respecte doua conditii: A. - sa fie la obiect si sa respecte conditiile de limbaj ale Hermeneia. B. - sa nu contina atacuri la persoana (adica sa nu fie la subiect). Cu alte cuvinte nu ma intereseaza ce faci si pe cine si cum vrei sa pui dumneata la punct. Daca respecti conditiile de mai sus poti sa faci ce vrei pe Hermeneia. Insa inceteaza sa te mai dai mare pentru ca nu reusesti decit sa te dai ridicol. Nu e nevoie sa imi multumesti pentru sfat. Nu incerc decit sa asigur un spatiu de discutie si polemica inteligenta, eleganta si interesanta pe hermeneia. Atit.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deEu știu că Barbu a zis: "o țară minerală". Și mai știu că m-am gândit la skepsis-ul în cauză. Și, până la urmă, importantă în literatură rămâne originalitatea. Ca artă a cuvântului, având ca scop, pe lângă katarsis-ul prezent în orice artă, și altele, jocul, anticiparea, crearea de utopii și antiutopii, literatura invită la depășirea formei, la o combinatorică a ideilor, a fondului, chiar și acolo unde scrierea împrumută din mecanica și rutina felului de a fi al omului modularizat. Dacă pentru celelalte domenii ale cunoașterii umane, originalitatea cade în plan secund, - în filosofie căutându-se esențele, sensurile samd, stilul având un rol minor, în majoritatea cazurilor insignifiant pentru problema dezbătută, iar în teologie importantă fiind tradiția, nu atât noul - în artă și în literatură faptul de a fi original reprezintă cheia succesului pentru orice creator. Iar a fi original e posibil în special prin ceea ce aduce nou cel care se numește pe sine scriitor sau poet, iar aceasta se face numai prin lepădarea drumului cunoscut și baterea câmpilor cu grație și entuziasm. Iar un exemplu semnificativ în acest sens este romanul, ca personaj încă viu al discursului literar, care a suferit, spre binele său, de la apariția sa prin operele lui Cervantes (după Kundera) și până la exploatarea sa minunată de către un Joyce sau Kafka. Păstrarea acestui personaj în viață, creșterea interesului și capacitatea acestuia de a concura în era electronică, se datorează, cred, tocmai înnoirii continue a acestui gen literar, "regula" fiind că orice regulă literară poate fi și trebuie, la un moment dat, depășită, în manieră hegeliană, să zicem. Ceea ce asigură, pe lângă variațiile stilului, descoperirea de noi moduri de existență autentică a ființei umane.
pentru textul : some rule rules some rules deMarina, o vorbă de întâmpinare (fie ea și ne-critică) este întotdeauna bine primită; prin urmare, sunt onorat că ea vine din partea ta. bine te-am (re)găsit, Vasile Munteanu
pentru textul : delirum hristum de(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deKatya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
pentru textul : inutile dePostez în subsol penultima variantă a acestui text, urmând să public mai sus varianta revizuită.
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Aștept în continuare un feedback constructiv pe text.
Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) dePrea multe comparatii strica. In rest, poemul e curat si are forta, traieste... parerea mea Andu
pentru textul : sway deun text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
Un cititor,
pentru textul : detalii în echilibru deBot Eugen.
erata: poduri
pentru textul : stâlpnica de... erată: titlu ceva gen Blind Neo:)
pentru textul : caut femeie deîncercările mele literare nu au nicicum pretenția îmbrăcării în fildeșul exclusivismului, Bianca, singura problemă în receptarea lor provenind, probabil, din graba citirii doar ca “exercițiu”, așa că te consider, la fel ca la început, fără de vină, în condițiile acutei lipse de timp din zilele noastre (la asta mă refeream când am scris despre “condiții vitrege”, nicicând de preferat, mai ales în lipsa voinței :), dacă nu vrei, desigur că nici măcar curioasă nu am cum să te fac, chiar dacă ți-aș vorbi despre depărtarea de lumea pietrei, fuga de turle, undeva unde irizările desenează un alfabet prismatic, amalgam de real și abstract, sinestezii telurice și cosmice, despre faptul că pastelul nu descrie, ci sugerează, prin distilări repetate, succesiune de planuri, alternări cerebrale și senzoriale, trecerea în starea de increat de dinaintea genezei, pregătirea “ovalelor”, curburi “renăscătoare” ale terestrului, mai târziu, prin prăbușirea concentrică a învelișurilor în magma dospirii, în inefabilul tremurat al epurelore succesive, totul înainte de clarificarea cristalizată a iernii, lucidității, înghețului, sub care pântecul ovoidal al lumii își va pândi, ferit, expandarea, depinde, Adrian, suntem foarte diferiți, înseamnă, pentru că mie îmi pare ușor, versurile vin de parcă mi le dictează cineva cu glasul rotund, ca pânzele strânse de pictori, când pleacă acasă, mulțumesc pentru urare, asemenea și ție adjectivele, Virgil, dau greutate și aglomerează programat, ele se înscriu în vârtej și simbolistică, aici își au locul, iar inversiunile, acele schimbări între adjective și substantive, dau nuanța gălbuie, cerată, arhaică, în care eu aș prinde oricând acest anotimp, ultima ta frază mă bucură mult, e alt semn că nu am scris în zadar n-am mai trecut prin site și, neștiind de comentarii, am amânat aproape impardonabil de mult răspunsurile, scuze și mulțumesc pentru înțelegere
pentru textul : Septembrie, începuturi deparerea mea e ca textul e slab si siropos dar tot parerea mea este ca, citind printre rinduri, cred ca autorul are posibilitatea sa scrie mai bine dar in primul rind trebuie sa se scuture de chestiile dulcege si sa sa fie mai exigent cu ce scrie
pentru textul : d&g decă vrei cam mult?
pentru textul : nu vă întreb ca să-mi răspundeți deuite că te-am întrebat, nu ţi-am răspuns! :)
Voi încerca sugestia ta, voi reveni cu variante de culoare. Mulțumesc!
pentru textul : jasmine deîmi place în varianta aceasta, are acea doză de candoare matură, de aproape oniric dar nu, de curgere molcomă a stării autorului, care pe mine mă prinde întotdeauna. drept pentru care și semnul meu de apreciere.
pentru textul : scrisori imaginare III deprimul lucru la care m-a dus gandul e ca nici macar n-ai nevoie de creioane. ceva nu-i in regula cu comparatia asta, dar prefer sa dau vina pe mine. :o)
dar are o nota sarmanta, dincolo de.
abia acum am citit si primul comentariu, iata.
pentru textul : să nu îți faci prieteni deunul din textele credibile, a carui logica am urmarit o in cele 3 strofe - de la intalnirea celui care exista undeva in minte in lucruri sau in cuvinte pana la recunoasterea faptului ca propria existenta deriva din aceea. insa, la nivelul limbajului unele comparatii mi s au parut retusabile. cum ar fi cea dintre icnire si vulturi, dintre persani si oedip ( cred ca se poate renunta la ac referinte culturale, care contextualizeaza prea mult, fara a dauna textului), plus trecerea, brusca pt cititor, de la zbor la inot (adica de la pasari la pastrav, carele si el zboara, desigur)
pentru textul : poeme pentru tooraj deeste posibil să fie ultima peniță de aur pe care o acord pe Hermeneia 1.0 (deși încă mai este timp pentru surprize); în ultima vreme observ o tendință (oarecum liberală - în sensul american al termenului - ), deci oarecum de stînga, sau în orice caz mai „naturalist-existențialistă” de a vorbi frust, aproape documentaristic într-un anumit gen relativ nou de mesaj artistic. Am observat asta în ultimele filme pe care le-am văzut - și pe care nu le voi menționa aici pentru a nu altera atmosfera de percepție a acestui text. În orice caz, mesajul frust, aproape smuls mai degrabă decît „tăiat” scenaristic (sau montajist), existențialismul (așa cum am mai spus), relativismul moral, amestecul de inutilități și prețios, banal și tragic (sau comic), toate astea crează un fel de atmosferă „grea”. Eu încep să o privesc ca pe un fel de „apă grea a posmodernismului”. Și îmi place. Mă face să nu pot să uit textul. Și de la Homer și Moise încoace acesta este singurul lucru care contează. Chiar dacă, tehnic vorbind putem acum depozita (destul de ieftin) sute de Gig, și chiar multipli de Peta de memorie. Memoria artistică, emoțională, este probabil imposibil de impregnat digital. Încă...
pentru textul : Tu ce făceai pe 17 decembrie '89? deVladimir - Unele poeme le scoti gata coapte, altelor le ratezi momentul :). Si e si o betie a gandurilor. Virgil - Unde pot sa modific ceea ce am remarcat amandoi?
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit deatmosfera bine transmisa, iluzia nemiscarii, incremenirea, fotografia victimei, omul sub vremi, boemul din revolver ca o catare a fildesului din tragaci, piedica lipsa Obs.: "aburii raniti", recomandabila in cazul rosului de haiku, aici mai mult nu
pentru textul : pendul. ciudata anatomie dedorin, ... singura mea tentație, în cazul de față, a fost aceea de a constata și consemna (bineînțeles într-un mod subiectiv, personal) o realitate...departe de mine "tentația verdictelor, a moralizării"...
pentru textul : Scrisori către Diogene (V) deNu ştiu, a fost doar un gând spontan. A trebui să-l scot din mine, am făcut-o în 2 minute. De obicei, nu cred în spontaneitatea brută. Probabil că e un text mai slab sau slab de-a dreptul. În fine. Doar un text. Poate să se ducă pe pustie.
pentru textul : Retroactiv deInteresanta ideea despre singularitate, dar nu am inteles daca paragrafele care urmeaza o exemplifica sau sunt idei separate.
pentru textul : Orgasm de un anumit fel deAlbil este si culoarea doliului la asiatici. Doar in cateva cuvinte este prinsa o multitudine de sigestii
pentru textul : alb deDomnule Virgil Titarenco, dacă nu știți cum să luați acest text, atunci nu îl luați. deloc. e simplu.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deanexez inca o data emailul trimis consiliului hermeneia pt acest afis. From: "Catalina Chelaru" <[email protected]> Add sender to Contacts To: [email protected] Buna ziua, rog cu deosebit respect Consiliul Hermeneia sa accepte postarea pe siteul literar Hermeneia a anuntului privind recitalul din cadrul Zilelor Universitatii de Arte G . Enescu, pentru miercuri 22 oct 2008 ora 18 cu Das Marienleben de Hindemith. Interpreteaza soprana Catalina Chelaru, la pian Lacramioara Naie. Multumesc, Katya Kelaro __________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com calendar Sunday, October 19, 2008 7:36 PM *am rugat in ultimul comentaiu sters de dl titarenco a se respecta rugamintea de a nu mai posta in aceasta zi niciun comentariu sub acest text. desigur, emiemi, tu faci parte dintr o alta sfera, a oamenilor care au aparut imediat in locurile unde am fost atacata pe drept sau pe nedrept. nu voi mai raspunde provocarilor tale. acum si nu atunci cand mi-ai cerut demisia, spun ca voi pleca de pe acest site. daca esti mai intelept decat mine, abtine-te pana diseara. nu-mi strica ziua inainte de concert. o sa tin minte ca te-ai abtinut. *la sfarsitul zilei, desi am trimis in timp util emailul, voi sterge textul si ma retrag de pe hermeneia. intrucat nu am primit raspuns la email nu am incadrat la info textul ci la jurnal proza condiserand ca pe voi nu va intereseaza aceste evenimente culturale. deci, nu te grabi cu invectivele si cu insinuarile de doi bani. in rest, e dreptul tau sa tragi cu pusca in ce vrei. +
pentru textul : zilele universitatii delipsește prepoziția 'for' în versul 2: 'about what i care for'. Impresia generală despre poezie nu este măgulitoare. Totuși îmi place ultima strofă în ciuda faptului că nu sunt de acord cu formularea 'i stay with you in me sometimes' și aș muta adverbul la început.
pentru textul : i really don't think that i care dePagini