'de mult am spus că nu mai spun
povestea mea la orice vânt
că nu se-ngaimă un cuvânt
şi-n cioburi sorii mei apun' - am inlocuit ciorile cu cioburile şi bănuiesc că Tu ai mai mulţi sori, nu ştiu de ce, un gut-feeling...
cit despre acel 'last stanza' - hmmmm, let us be the judge of that.:)
'Pacat ca nu mai pot sa scriu
Ce n-am scris inca nimanui
Ma chinuie un gind ascuns
Prin capu-mi alergind haihui
(bonus)
O, versuri-frunze, oi-pribegi
Ce somnu-mi spulberati mereu
De saptamini si zile-ntregi
A fi poet imi este greu'
gongu, este foarte neinspirat să postezi atîtea texte într-o zi. cu siguranță vor trece neobservate. vo fi nevoit de asemenea să îți restricționez numărul de texte pe care îl poți posta într-o zi.
Am citit inca de la postare acest poem si trebuie sa marturisesc ca scrierile Adrianei nu se dezmint (deocamdata :-) si nu imi genereaza acea impresie "la prima lectura" - iar asta e o chestiune pe marginea careia putem, desigur, dezbate mult. Eu unul ma feresc mai nou de semnatica la primul nivel de lectura in poezie, pentruca am ajuns la concluzia ca important este sa "iei cititorul cu tine" si abia mai apoi sa vezi ce iese din asta pe celelate nivele de intelegere. Insa asta este desigur, doar experienta mea cat se poate de personala. Revenind la text, mie mi se pare inchegat si nu as putea spune (cu acea siguranta pe care doar varsta foarte tanara ti-o da uneori), ca una sau alta ar trebui eliminate sau adaugate aici. Si asta pentruca simbolistica utilizata aici face o trimitere destul de limpede la ingeri (poate candva voi reveni daca cineva imi va mai "inalta la fileu" acest subiect cu cateva fragmente din Plesu) si la oglinda, ca simbol primordial al dublului nostru. "am aruncat toate oglinzile-cer" mi se pare versul in jurul caruia graviteaza, ca niste particule, versurile acestui poem. (by the way, as renunta la cratima pentru a creste forta expresiei). Si daca e adevarat ca omul este prin definitie mistic, atunci autoarea vine aici si incearca sa defineasca acest mistic prin om. Andu P.S. Titlul e de National Geographic P.P.S. Pentru lalin, cu scuze Adriana de off-topic: data viitoare cand te mai gandesti sa comentezi astfel, te rog sa te mai gandesti o data. Comentariul tau este rizibil, iarta-ma dar tin prea mult la tine ca nu ti-o spun. Daca vrei sa comentezi, pune mana pe plaivaz, lasa tastatura si primul impuls de a scrie, mai ales la unii autori. Si lasa aprecierile astea calitativ-aproximative, ca la piata "mararul asta mi se pare mai verde decat acel patrunjel" Deocamdata sa admitem ca suntem neica-nimeni in literatura iar parerile noastre trebuiesc, macar si aproximativ, argumentate asa cum se cuvine. Imi cer scuze pentru interventie, dar sper sa fiu bine inteles.
- "azemata frânghiei morţii"/buzunarul pantalonilor dimineţii - îngrozitor! fără alte comentarii.
- "viaţa merge îndărăt ca racul" - comparaţie fără absolut niciun rost. Dacă era "viaţa merge ca racul", era ok, avea sens. Dar aşa - "îndărăt ca racul" e ca şi cum ai spune "ud ca apa".
- "o prind
de călcâiul ei
vulnerabil" - având în vedere clişeul lui ahile, "vulnerabil", la nivel metaforic, e tautologic.
Spre final, poemul devine măreţ prin acel "dar eu tac", hiatus între lumi. Cred, totuşi, că ar merge un titlu în româneşte. Acum nu-l mai schimba, că te-am sharuit pe facebook, dar pe viitor :).
Pomeneam, într-un alt comentariu, de snobism, pare-mi-se... Iată că aşa începe şi acest text - cu titlul în engleză, corpul textului în română, fără absolut nicio justificare (căci, în lipsa oricărui argument logic valid vizavi de această practică, mă întreb care o fi diferenţa dintre "in the sunshine of your love" şi "în apusul iubirii tale")... În fine, bine că nu au urmat şi deja celebrele " & ", " # " etc.
A urmat, însă, un discurs care începe promiţător: un echilibru între lirismul cerebral şi cel de stare şi un onirism nostalgic bine dozat. Dar, din păcate, cam atât. Cam atât poate (şi) pentru că textul s-a terminat la "și o spală cu grijă/pe picioare". Se vede destul de clar tăietura, începănd de la unitatea a treia, unitate care este mai mult decât ratată: în primul rând, patetică. Apoi, limitată, suptă, aş spune, de subţirimea instrumentelor lirice. Intercalări religioase într-un fir epic real, exacerbarea emoţiei la nivel de transmitere (poate de acolo şi acele majuscule destul de indezirabile), bombardare denotativ-lacrimogenă ("mult mai tristă [...] atunci când stăteam în genunchi ăsteptând [...] Lumina"), un verb - "bagă" - care-i tranzitiv, dar tratat ca unul intranzitiv (bagă ce?) şi, apoteotic, "tristeţea" din final, care ar fi trebui să ne trimită după serveţele (?). Concluziv: unitatea 3 a stricat tot ceea ce putea fi bun sau foarte bun.
Ela, foarte bine ai observat depasirea a ceea ce este personal prin trecerea intr-un alt ritm interior. iti multumesc pentru desprinderea esentialului din viata.
Mda, nu credeam că se mai poate scrie astfel fără a cădea în banal, și totuși m-ai determinat să citesc fără pauză de respirație. Pe parcurs am mai zărit câteva siluete parcă nelalocul lor, dar senzația finală e aceea pe care o ai după o călătorie cu trenul... e totul văzut în viteză, de fapt, totul sub aceeași bătaie nesfârșită a inimii. Care nu se oprește. M-a impresionat, trebuie să recunosc. PS Nu ar fi mai bine "i won't be weeping for long"?
Dorin, si acum in timp ce-ti scriu acest raspuns am talpile inghetate de frig desi pamantul de sub mine respira greu de sete, iti multumesc de citire si pentru apreciere. lalin, iti multumesc de parere si pentru citire
Din ciclul: "Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară", consider acest text un "mărţişor casnic". Îmi văd toate oalele frumos aşezate în debara, mâncarea pe aragaz caldă, berea în frigider,"jumi-juma" (eu şi el) - fericiţi!
Nu găsesc poezia,însă, aici, la dumneavoastră.
maitre, am avut sansa sa scriu cu toc si penita, ca si domnia ta, presupun. era cu multi ani in urma. acum, nici cu pixul nu mai pot scrie. ma bucur de mica rautate. da greutate. multumesc
Draga Ecaterina, Ti-am citit comentariul la "Copil cu vise in par". Iti multumesc pentru sfaturi, dar nu era cazul sa spui ca a aparut o aberatie in poezia mea. Fiecare poet are viziunea lui asupra lucrurilor. Nu incerca sa impui altora tehnica si stilul tau. Alunecarea merelor cazute in iarba pe o panta catre iaz, eu am vazut-o ca pe un dans. Cititorul poate apela la imaginatie si va realiza despre ce este vorba. Merci
poetul este propriul lui dumnezeu aici, iar blestemul - un demers auto-cognitiv asumat, asa vad eu acest poem. nu mi se pare calofila verticalitatea lui, practic, este un circuit inchis, autodefinitoriu. grafica este un semn perceptibil, chiar daca socanta. ea functionaeaza ca un blestem, ca o vrajitorie. pentru ca un blestem nu este si nu va fi niciodata o comunicare. el este datul fortei, al puterii, are un anumit tip de cauzalitate si propria lui rostire, este o incantatie. este un poem fatal acesta. penultimul vers de la dreapta la stanga este oarecum ambiguu. privit din alt unghi este alt vers. nu cred ca are conotatia sociala. dealtfel, sunt sigura. poemul este dur si definitiv, curajos. imi aminteste, oricum, de dumnezeul razbunator, dar si de "cine iubeste si lasa" al mariei tanase. este blestemul iubirii. cred ca as face ceva cu versul ala penultim, dorin. cred ca semnificatia lui este mult prea anectodica pentru intreg si, deci, neconcludenta.
Multumesc pentru opinii, poate cea mai mare bucurie a mea. Chiar imi amintesc de cateva dialoguri suculente pe aceasta tema dintre Profetul si unul dintre membrii vechi si buni (ca vinul) ai Hermeneiei in care Virgil ii spunea (pe buna dreptate, dar atunci H era abia la inceput) "pai rostul nostru aici este sa fim comentati, daca nu, e ceva in neregula". Finalul nu mi-a iesit pentru ca nu mi-a placut cum l-am scris initial si am ratat modificarea. El initial a fost scris asa: "pe cand afacerea ASTA inca mai mergea" Insa neplacandu-mi mie la urechea sensibilicoasa "afacereA Asta" l-am scos pe "asta" si uite ce magarie am facut! Nu se mai intelege nimic :-) Multumesc inca o data, ca dup-aia devin plictisitor. Andu
Adrian, nu te contrazic total. Dar mi-aș pune întrebarea: aceste poezii sunt reprezentative pentru autorii lor? atât! câte cratime sunt în Plumb? ori în Balada crinilor care și-au scris frumos ori în Repetabila povară ș.a.m.d. Și fac acest demers pentru că e singurul lucru pe care ți-l reproșez la versul clasic. Acum însă, totul e subiectiv... vom trăi și vom vedea...:)
nu știu, mă întreb dacă textul acesta se califică pentru poezie (deși termenul califică e poate prea dur) sau e mai degrabă un text cu accente exclusiv personale. asta în cazul în care nu este vorba de un alter-ego poetic
Elia, tocmai aia e. că eu aici n-am văzut nici un accident, ci o pierdere de cumpăt, mi-am imaginat totul ca pe o eliberare... iar în ceea ce privește "sarea"... :) te trimit imediat înapoi în laboratorul de chimie. știi tu...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nick, iata o posibila soluitie la pariul tau:
'de mult am spus că nu mai spun
povestea mea la orice vânt
că nu se-ngaimă un cuvânt
şi-n cioburi sorii mei apun' - am inlocuit ciorile cu cioburile şi bănuiesc că Tu ai mai mulţi sori, nu ştiu de ce, un gut-feeling...
cit despre acel 'last stanza' - hmmmm, let us be the judge of that.:)
'Pacat ca nu mai pot sa scriu
Ce n-am scris inca nimanui
Ma chinuie un gind ascuns
Prin capu-mi alergind haihui
(bonus)
O, versuri-frunze, oi-pribegi
Ce somnu-mi spulberati mereu
De saptamini si zile-ntregi
A fi poet imi este greu'
just a thought...
C
ps:...scuze pt diacritice, intelegi tu.
pentru textul : pariu degongu, este foarte neinspirat să postezi atîtea texte într-o zi. cu siguranță vor trece neobservate. vo fi nevoit de asemenea să îți restricționez numărul de texte pe care îl poți posta într-o zi.
pentru textul : sonet bacovian demultumesc aranca pentru apreciere, titlul e de atunci de demult dar vazind noile texte de pe site mi-am adus aminte de el
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ deMariana,
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine detu ştii să cobori în adâncuri să iei pulsul cuvintelor, să alini.
nu mi-am dorit să doară,dar...mulţumesc şi iertare.
Am citit inca de la postare acest poem si trebuie sa marturisesc ca scrierile Adrianei nu se dezmint (deocamdata :-) si nu imi genereaza acea impresie "la prima lectura" - iar asta e o chestiune pe marginea careia putem, desigur, dezbate mult. Eu unul ma feresc mai nou de semnatica la primul nivel de lectura in poezie, pentruca am ajuns la concluzia ca important este sa "iei cititorul cu tine" si abia mai apoi sa vezi ce iese din asta pe celelate nivele de intelegere. Insa asta este desigur, doar experienta mea cat se poate de personala. Revenind la text, mie mi se pare inchegat si nu as putea spune (cu acea siguranta pe care doar varsta foarte tanara ti-o da uneori), ca una sau alta ar trebui eliminate sau adaugate aici. Si asta pentruca simbolistica utilizata aici face o trimitere destul de limpede la ingeri (poate candva voi reveni daca cineva imi va mai "inalta la fileu" acest subiect cu cateva fragmente din Plesu) si la oglinda, ca simbol primordial al dublului nostru. "am aruncat toate oglinzile-cer" mi se pare versul in jurul caruia graviteaza, ca niste particule, versurile acestui poem. (by the way, as renunta la cratima pentru a creste forta expresiei). Si daca e adevarat ca omul este prin definitie mistic, atunci autoarea vine aici si incearca sa defineasca acest mistic prin om. Andu P.S. Titlul e de National Geographic P.P.S. Pentru lalin, cu scuze Adriana de off-topic: data viitoare cand te mai gandesti sa comentezi astfel, te rog sa te mai gandesti o data. Comentariul tau este rizibil, iarta-ma dar tin prea mult la tine ca nu ti-o spun. Daca vrei sa comentezi, pune mana pe plaivaz, lasa tastatura si primul impuls de a scrie, mai ales la unii autori. Si lasa aprecierile astea calitativ-aproximative, ca la piata "mararul asta mi se pare mai verde decat acel patrunjel" Deocamdata sa admitem ca suntem neica-nimeni in literatura iar parerile noastre trebuiesc, macar si aproximativ, argumentate asa cum se cuvine. Imi cer scuze pentru interventie, dar sper sa fiu bine inteles.
pentru textul : paradisul celui de-al cincilea regn de3 observaţii:
- "azemata frânghiei morţii"/buzunarul pantalonilor dimineţii - îngrozitor! fără alte comentarii.
- "viaţa merge îndărăt ca racul" - comparaţie fără absolut niciun rost. Dacă era "viaţa merge ca racul", era ok, avea sens. Dar aşa - "îndărăt ca racul" e ca şi cum ai spune "ud ca apa".
- "o prind
pentru textul : fotografie din spaţiu dede călcâiul ei
vulnerabil" - având în vedere clişeul lui ahile, "vulnerabil", la nivel metaforic, e tautologic.
Spre final, poemul devine măreţ prin acel "dar eu tac", hiatus între lumi. Cred, totuşi, că ar merge un titlu în româneşte. Acum nu-l mai schimba, că te-am sharuit pe facebook, dar pe viitor :).
pentru textul : oceans house mirror dePomeneam, într-un alt comentariu, de snobism, pare-mi-se... Iată că aşa începe şi acest text - cu titlul în engleză, corpul textului în română, fără absolut nicio justificare (căci, în lipsa oricărui argument logic valid vizavi de această practică, mă întreb care o fi diferenţa dintre "in the sunshine of your love" şi "în apusul iubirii tale")... În fine, bine că nu au urmat şi deja celebrele " & ", " # " etc.
A urmat, însă, un discurs care începe promiţător: un echilibru între lirismul cerebral şi cel de stare şi un onirism nostalgic bine dozat. Dar, din păcate, cam atât. Cam atât poate (şi) pentru că textul s-a terminat la "și o spală cu grijă/pe picioare". Se vede destul de clar tăietura, începănd de la unitatea a treia, unitate care este mai mult decât ratată: în primul rând, patetică. Apoi, limitată, suptă, aş spune, de subţirimea instrumentelor lirice. Intercalări religioase într-un fir epic real, exacerbarea emoţiei la nivel de transmitere (poate de acolo şi acele majuscule destul de indezirabile), bombardare denotativ-lacrimogenă ("mult mai tristă [...] atunci când stăteam în genunchi ăsteptând [...] Lumina"), un verb - "bagă" - care-i tranzitiv, dar tratat ca unul intranzitiv (bagă ce?) şi, apoteotic, "tristeţea" din final, care ar fi trebui să ne trimită după serveţele (?). Concluziv: unitatea 3 a stricat tot ceea ce putea fi bun sau foarte bun.
pentru textul : in the sunshine of your love deEla, foarte bine ai observat depasirea a ceea ce este personal prin trecerea intr-un alt ritm interior. iti multumesc pentru desprinderea esentialului din viata.
pentru textul : e r h a n demultumesc nicodem. Am sa incep sa chiar am o prea buna impresie despre cum scriu. Este a doua oara cind sint plagiat luna aceasta. Textul se afla aici: http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=103597

pentru textul : ambiguu | mîinile deMda, nu credeam că se mai poate scrie astfel fără a cădea în banal, și totuși m-ai determinat să citesc fără pauză de respirație. Pe parcurs am mai zărit câteva siluete parcă nelalocul lor, dar senzația finală e aceea pe care o ai după o călătorie cu trenul... e totul văzut în viteză, de fapt, totul sub aceeași bătaie nesfârșită a inimii. Care nu se oprește. M-a impresionat, trebuie să recunosc. PS Nu ar fi mai bine "i won't be weeping for long"?
pentru textul : Abis deDorin, si acum in timp ce-ti scriu acest raspuns am talpile inghetate de frig desi pamantul de sub mine respira greu de sete, iti multumesc de citire si pentru apreciere. lalin, iti multumesc de parere si pentru citire
pentru textul : Nada deTextul are nevoie de o corectură serioasă.
pentru textul : Viaţa la cămin în Cluj deGaudi nu stia arhitectura.Sa imi arati tatuajul.
pentru textul : Art Nouveau deMulţumesc, Paul!
pentru textul : Noapte bună, copii deda, știu că sînt Sărbatorile. uneori însă și în mijlocul lor mai e un sîmbure de tristețe
pentru textul : în nimicnicia amintirilor deDin ciclul: "Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară", consider acest text un "mărţişor casnic". Îmi văd toate oalele frumos aşezate în debara, mâncarea pe aragaz caldă, berea în frigider,"jumi-juma" (eu şi el) - fericiţi!
Nu găsesc poezia,însă, aici, la dumneavoastră.
s.b.
pentru textul : Femeile şi mărţişorul demaitre, am avut sansa sa scriu cu toc si penita, ca si domnia ta, presupun. era cu multi ani in urma. acum, nici cu pixul nu mai pot scrie. ma bucur de mica rautate. da greutate. multumesc
pentru textul : Emo Conta - western deDraga Ecaterina, Ti-am citit comentariul la "Copil cu vise in par". Iti multumesc pentru sfaturi, dar nu era cazul sa spui ca a aparut o aberatie in poezia mea. Fiecare poet are viziunea lui asupra lucrurilor. Nu incerca sa impui altora tehnica si stilul tau. Alunecarea merelor cazute in iarba pe o panta catre iaz, eu am vazut-o ca pe un dans. Cititorul poate apela la imaginatie si va realiza despre ce este vorba. Merci
pentru textul : seară de iulie în sat depoetul este propriul lui dumnezeu aici, iar blestemul - un demers auto-cognitiv asumat, asa vad eu acest poem. nu mi se pare calofila verticalitatea lui, practic, este un circuit inchis, autodefinitoriu. grafica este un semn perceptibil, chiar daca socanta. ea functionaeaza ca un blestem, ca o vrajitorie. pentru ca un blestem nu este si nu va fi niciodata o comunicare. el este datul fortei, al puterii, are un anumit tip de cauzalitate si propria lui rostire, este o incantatie. este un poem fatal acesta. penultimul vers de la dreapta la stanga este oarecum ambiguu. privit din alt unghi este alt vers. nu cred ca are conotatia sociala. dealtfel, sunt sigura. poemul este dur si definitiv, curajos. imi aminteste, oricum, de dumnezeul razbunator, dar si de "cine iubeste si lasa" al mariei tanase. este blestemul iubirii. cred ca as face ceva cu versul ala penultim, dorin. cred ca semnificatia lui este mult prea anectodica pentru intreg si, deci, neconcludenta.
pentru textul : crucile depersonal, îmi place "creşti in" - imaginea este suavă, gingaşă. e uşor suprarealistă:)
pentru textul : vorbe de sticlă deMultumesc pentru opinii, poate cea mai mare bucurie a mea. Chiar imi amintesc de cateva dialoguri suculente pe aceasta tema dintre Profetul si unul dintre membrii vechi si buni (ca vinul) ai Hermeneiei in care Virgil ii spunea (pe buna dreptate, dar atunci H era abia la inceput) "pai rostul nostru aici este sa fim comentati, daca nu, e ceva in neregula". Finalul nu mi-a iesit pentru ca nu mi-a placut cum l-am scris initial si am ratat modificarea. El initial a fost scris asa: "pe cand afacerea ASTA inca mai mergea" Insa neplacandu-mi mie la urechea sensibilicoasa "afacereA Asta" l-am scos pe "asta" si uite ce magarie am facut! Nu se mai intelege nimic :-) Multumesc inca o data, ca dup-aia devin plictisitor. Andu
pentru textul : dombi deAdrian, nu te contrazic total. Dar mi-aș pune întrebarea: aceste poezii sunt reprezentative pentru autorii lor? atât! câte cratime sunt în Plumb? ori în Balada crinilor care și-au scris frumos ori în Repetabila povară ș.a.m.d. Și fac acest demers pentru că e singurul lucru pe care ți-l reproșez la versul clasic. Acum însă, totul e subiectiv... vom trăi și vom vedea...:)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii decam off-topic asa, dar nu ma pot abtine - aleg melodia "partons-vite" (kaolin) din lista de winamp si incep sa-ti citesc poezia. fix acceasi stare.
on topic - "poate anul acesta îmi va spune cineva că uimirea trăiește
și e undeva în siguranță"
- foarte faine versurile astea doua. atat de faine incat mai ca as renunta la ultimul. care suna bine, dar e cam tocit in ultima vreme.
pentru textul : lângă martie era un lac denu știu, mă întreb dacă textul acesta se califică pentru poezie (deși termenul califică e poate prea dur) sau e mai degrabă un text cu accente exclusiv personale. asta în cazul în care nu este vorba de un alter-ego poetic
pentru textul : the only ones deElia, tocmai aia e. că eu aici n-am văzut nici un accident, ci o pierdere de cumpăt, mi-am imaginat totul ca pe o eliberare... iar în ceea ce privește "sarea"... :) te trimit imediat înapoi în laboratorul de chimie. știi tu...
pentru textul : Accident deEr ..din graba, scuze "INCAT s-au enervat pe acolo"...
pentru textul : avon cosmetics dece să spun? mulțumesc frumos, Daniela, semnul tău contează pentru mine cât și lectura ta.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui desărbătoare plăcută ție și celor dragi!
Şi încă ceva: dacă ai impresia că prim observaţie se referea la posibila tautologie înseamnă că nu înseamnă nimic.
pentru textul : de ce? deAaa..., și încă ceva: N-AM NEVOIE DE FELICITĂRILE TALE !
pentru textul : Cel mai, Cea mai dePagini