Dor, dor, dor ce doare. Poezia doare. Doar e. Pentru cine-o iubeste, pentru cine-o traieste din plin. Si aici este. "mi-e dor de intoarcerea ei pe tocuri...de emotia ei ascunsa atat de bine...mi-e dor de ochii ei adormiti...poezie". Coloana e franta de tocuri sa stiti. Si daca scrie despre strazi e o femeie strasnica. Frumoasa poezie! Canta si incanta!
Sapphire, în ce privește "traducerile" nu este o secțiune greu de implementat. singura problemă e că nu am identificat deocamdată o cerere semnificativă pentru aceasta în ce privește secțiunea "interactiv", și aici răspund și lui persephone, intenția mea a fost să conțină în esență subsecțiuni în care interactivitatea dintre doi sau mai mulți autori să fie mai mare. astfel intenționez un loc în care să se poată construi "colaje literar-poetice", o secțiune de "dezbateri-polemică" pe teme literare sau alte teme, și poate și alte subsecțiuni care să se bucure de o doză mai mare de interactivitate. evident există riscurile aferente unor astfel de grade de libertate și va fi nevoie de o monitorizare corespunzătoare. în ce privește "colajul" mai apare și problema paternității textelor și a coordonării participării asfel că e nevoie de o logistică specifică pentru a nu aluneca în "îmbulzeli" nedorite. sper să putem implemeta această secțiune cît de curînd persephone, în ce privește dificultățile tehnice, dacă ele există, te rog să apelezi la adresa de email pentru probleme tehnice, [email protected] mulțumesc
Mi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
Luminita, inseamna ca nu mi-am invins propriile temeri degeaba. cat depre final...da, mereu ar putea fi un altul. din pacate, practica ne omoara... :) multumesc. Adriana
Erau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
Alma, pe această pagină numele meu ar fi Daniela Luca, reprezentând site-ul agonia.ro, unde sunt editor. Nu am cum participa la cenaclu, nu am știut de el oriucm până aucm și voi fi și plecată din șară, așa că lansare in absentia nu pot accepta. Succes, sărbători fericite la Iași, odată cu Virtualia.
Există chiar de la începutul poemului un acuzativ la care lipsește prepoziția: "poetul ... l-au arestat". O fi licență poetică. Apoi poemul se termină. Altădată, "ludicele" scrise de Virgil Titarenco aveau valoare literară.
Cifra asta de-i zice sase e un fel de preludiu, prin acel 1+2+3, pentru tetraktys... 3 unghiuri, 2 femei si o foarfeca, multe singuratati, desi variabila cantitativa este aici neconcludenta... am sa ma opresc aici cu joaca de-a cifrele si nu pot sa cobor discursul in htonian fara sa-ti spun ca cele mai bune zaruri sunt cele din os :)
M-a surprins finalul, îmi pare foarte reușit tehnic: "n-avem începuturi nici cruci în formă de zâmbet suntem prea triști pentru un cu… tremur" Despărțirea cuvântului cutremur prin trei puncte i-a atins toate sensurile!
hmm...azi ori sunt bătut în cap ori au unii probleme prea mari...inclusiv cu penname-ul meu...oau ce ne mai pălește grija de numele altora...ca să vezi...voiai vitrilol mai concentrat don' Virgil? atunci nu te oboseai să-mi răspunzi atît de elaborat față de corul lăudătorilor. din opera Adormirea Maicii Somnului. Competență spui? Cititorul e competent prin definiție altfel nu te citește din capul locului. Bine cel puțin că apreciezi că am parcurs pînă la capăt un text care în mod miraculos moare la primele versuri ca poezie. Minimalism nu înseamnă să reduci înțelesul și rostul unui poet la un sine ca un costum de înmormîntare. E ușor debil acest reducționism, în sensul bolnav al cuvîntului. Și "place" doar din snobism, te asigur. Minimalismul și nebunia artistică e altundeva. Aici doar se zgîrie velieter suprafața și credem că am descoperit Atlantida lui pește prăjit. Mă repet. Hermeneia merită mai mult. Dacă vrei doar un cor de lăudători aruncă-ți diploma și fă ceva util. Have a life and wake up don Virgile. Suntem în secolul XXI. Și Litheratura Română nu ne-a ridicat nicio statuie...:)
În altă parte cineva se plângea de al treilea haiku, cel cu umbrele, că vara umbrele nu sunt "reci". Însă eu, la mine în sat am avut frecvent veri în care am umblat tot timpul cu pulovăr din cauza frigului... "Aceleași", la broaștele din primul haiku, se referă la faptul ca-s aceleași broaște cu cele de ieri. Cel de al doilea, cu ceaiul, arată că greierii cântă sus (iar eu savurez jos, sub ramuri, ceaiul cu lună). Dacă greierii cântă și eu stau sub ramuri mute, e cumva o contradicție, pentru că dintre ramuri se aud greierii, nu apare nici o impresie că ramurile ar fi mute... Cel puțin asta e părerea mea. Cred că voi ajunge ca Nastratin Hogea. În una din poeziile lui Anton Pann despre el, Nastratin își făcuse un cuptor. Și vine un amic și-i spune: mai bine îl puneai dincolo. Îl strică și-l reconstruiește Nastratin și alt prieten îi spune că ar fi fost mai bine dincolo. Și tot așa, până când în final își face unul pe rotile și îl muta de câte ori unul din prietenii lui venea și nu era mulțumit de poziția lui. În final, cugetând, Nastratin a tras concluzia: "Am făcut un cuptor pe placul tuturor, dar nu și pe placul meu". Mulțumesc mult de critică și comentarii, o să mă gândesc la posibile schimbări, dar nu promit nimic, hehehe.
Chiar ca-mi vine sa spun acum ca 'lectura e mama invataturii", uite cum ajunge omul la idei si la concluzii atat de diferite de punctul originar prin lecturi diferite. Unghiuri, raze, refractii, cam asa e Virgile, nu-i asa? Multumesc de incondeiere, orice lucru pe lumea asta are un punct, eu ii zic mereu "de plecare". Bobadil.
Apoi ce să zic și eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poți „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Și invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat într-un extaz frenetic. M-am distrat și eu de cȃteva ori cu astfel de exerciții. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum îl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine și pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puțin ultima, cȃnd nu este și ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune așa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profețiile” tale poetice să fie, într-adevăr profeto-poetice (în mod „obiectiv”). Toate cele bune.
multam de citire in primul rand. cat despre greseli, am corectat cele indicate, si inca vreo 2-3 pana mi-am dat seama ca imi e aproape imposibil sa ma citesc eu pe mine pentru a 3-a oara cred. :) fiecare cu nebuniile lui.
accept ideea că pentru ceilalţi membri faptul că eu afişez ora şi data postării poate
părea inutil, inestetic, ba chiar enervant. Însă tot nu m-ai convins de faptul că asta
constituie o problemă. Este opţiunea mea ca autor al acestui site de a posta data şi ora României
dub fiecare text pe care îl public aici sau pe alt site literar. Şi din câte îmi aduc aminte
n-a constituit pe un alt site o problemă. În altă ordine de idei, dacă acest aspect este inutil,
de ce insistaţi(şi tu,Virgil, şi Adrian) pe acest aspect. Nu e mai bine totuşi să ne concentrăm
atenţia pe textul literar propriu-zis şi nu pe ora şi data afişate sub el?
Şi încă ceva, mai e un lucru pe care nu-l înţeleg: de ce atunci când sunt logat mi se afişează
în comentarii o oră diferită faţă de cea care este agfişată în acelaşi comentarii atunci
când sunt delogat? Iar la texte uneori diferă chiar data?
Un text care reuseste se te faca sa rezonezi cu niste sentimente foarte intime ale autorului, este ceva asa, ca un confesional. Constat ca Emil merge ascendent in directia acestei proze poetice extrem de confesive, aproape indecente uneori, insa stiu, a mai spus-o cineva, doar el poate sa faca asa ceva. Un altul cred ca s-ar simti dezbracat in mijlocul unei multimi, dar lui Emil ii iese. As vrea sa mai purici textul, e pacat... Semnalez doar cateva chestii (typo-uri sau nu) "da-o-n masa" (in ma-sa poate) "cartarascu" - daca e vorba de mircea atunci e cartarEscu "nu-l vazusem demult" - cred ca in mod corect se zice "nu-l vazusem de mult" (adica de mult timp". Cuvantul demult inseamna "candva, once upon a time", right? mai e un "bursc" la un moment dat, ma rog, e de inteles, la ziar sunt unii care corecteaza, dar aici trebuie sa faci tu asta, cu atat mai mult cu cat esti editor, right? Placut, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dor, dor, dor ce doare. Poezia doare. Doar e. Pentru cine-o iubeste, pentru cine-o traieste din plin. Si aici este. "mi-e dor de intoarcerea ei pe tocuri...de emotia ei ascunsa atat de bine...mi-e dor de ochii ei adormiti...poezie". Coloana e franta de tocuri sa stiti. Si daca scrie despre strazi e o femeie strasnica. Frumoasa poezie! Canta si incanta!
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi deSapphire, în ce privește "traducerile" nu este o secțiune greu de implementat. singura problemă e că nu am identificat deocamdată o cerere semnificativă pentru aceasta în ce privește secțiunea "interactiv", și aici răspund și lui persephone, intenția mea a fost să conțină în esență subsecțiuni în care interactivitatea dintre doi sau mai mulți autori să fie mai mare. astfel intenționez un loc în care să se poată construi "colaje literar-poetice", o secțiune de "dezbateri-polemică" pe teme literare sau alte teme, și poate și alte subsecțiuni care să se bucure de o doză mai mare de interactivitate. evident există riscurile aferente unor astfel de grade de libertate și va fi nevoie de o monitorizare corespunzătoare. în ce privește "colajul" mai apare și problema paternității textelor și a coordonării participării asfel că e nevoie de o logistică specifică pentru a nu aluneca în "îmbulzeli" nedorite. sper să putem implemeta această secțiune cît de curînd persephone, în ce privește dificultățile tehnice, dacă ele există, te rog să apelezi la adresa de email pentru probleme tehnice, [email protected] mulțumesc
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor deMi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care strivește vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mișcare de deschidere și înălțare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susține și străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veșmintele de piele". Trezește sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimțirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorității reciproce, eliberare-înviere după care tânjește iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă și ea în această reconstituire a corporalității după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanța între învăluire și deschidere, pătimire și reverberație luminoasă, de abis-cataractă și elevare-vedere...
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deLuminita, inseamna ca nu mi-am invins propriile temeri degeaba. cat depre final...da, mereu ar putea fi un altul. din pacate, practica ne omoara... :) multumesc. Adriana
pentru textul : Fără filtru deErau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
pentru textul : cu sens interzis defelicitari pentru participare si pentru informatia culturala deosebita!
pentru textul : Prezențe românești la Târgul Internațional al Cărții de la Ierusalim – ediția a 23-a deam reușit, stimată doamnă! am modificat ceea ce mi-ați sugerat și vă mulțumesc încă odată. aștept nerăbdător noile aprecieri.
pentru textul : Stare existențială deeu zic să începem acum, de aici! glumesc, firește; domniilor voastre, mulțumesc!
pentru textul : clasică deVa rog stergeti acest comentariu... Aaprent cand dai reply apare o maaare pagina de waringuri la un foreach cred, dar daca dau refresh ceva.. dispare
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 denu am apucat anul acesta să-i scriu si eu Moșului! dar mă regăsesc în scrisoarea ta. La muţi ani tuturor!
pentru textul : trei crai de la răsărit deda, știu că nu întrebi aiurea, dar ăsta e micul meu secret liric:)
pentru textul : avangarda iernii despasiva!
Alma, pe această pagină numele meu ar fi Daniela Luca, reprezentând site-ul agonia.ro, unde sunt editor. Nu am cum participa la cenaclu, nu am știut de el oriucm până aucm și voi fi și plecată din șară, așa că lansare in absentia nu pot accepta. Succes, sărbători fericite la Iași, odată cu Virtualia.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deExistă chiar de la începutul poemului un acuzativ la care lipsește prepoziția: "poetul ... l-au arestat". O fi licență poetică. Apoi poemul se termină. Altădată, "ludicele" scrise de Virgil Titarenco aveau valoare literară.
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii decopy+pastele nu ajută la nimic, dacă tot nu ai corectat conform observaţiilor de anul trecut.
pentru textul : Suspect de poezie deCifra asta de-i zice sase e un fel de preludiu, prin acel 1+2+3, pentru tetraktys... 3 unghiuri, 2 femei si o foarfeca, multe singuratati, desi variabila cantitativa este aici neconcludenta... am sa ma opresc aici cu joaca de-a cifrele si nu pot sa cobor discursul in htonian fara sa-ti spun ca cele mai bune zaruri sunt cele din os :)
pentru textul : Raţionament cubist deMulţumesc! Pot fi trimise, numai să mi se spună unde greşesc...
pentru textul : Petru pământesc.. denu sint interesata sa-ti explic sa intelegi acest text. dintr-un simplu motiv. eu doar scriu texte. cine intelege, perfect.
pentru textul : confesiune dewithout the sour :p. And perfection has no value without imperfection, as part of transcendence: the art of all arts.
I like the way you toyed with Ms Cope's Uncertainty of the poet': bananas and poets make an interesting mix! (http://www.dailymotion.com/video/xq0zop_wendy-cope-the-uncertainty-of-th...). [One day, when I grow up, I shall write just like her :p].
and another thing: playful style suits you (as a poet, not as a banana:p)...do it again.
pentru textul : you are deM-a surprins finalul, îmi pare foarte reușit tehnic: "n-avem începuturi nici cruci în formă de zâmbet suntem prea triști pentru un cu… tremur" Despărțirea cuvântului cutremur prin trei puncte i-a atins toate sensurile!
pentru textul : Cu tremur dehmm...azi ori sunt bătut în cap ori au unii probleme prea mari...inclusiv cu penname-ul meu...oau ce ne mai pălește grija de numele altora...ca să vezi...voiai vitrilol mai concentrat don' Virgil? atunci nu te oboseai să-mi răspunzi atît de elaborat față de corul lăudătorilor. din opera Adormirea Maicii Somnului. Competență spui? Cititorul e competent prin definiție altfel nu te citește din capul locului. Bine cel puțin că apreciezi că am parcurs pînă la capăt un text care în mod miraculos moare la primele versuri ca poezie. Minimalism nu înseamnă să reduci înțelesul și rostul unui poet la un sine ca un costum de înmormîntare. E ușor debil acest reducționism, în sensul bolnav al cuvîntului. Și "place" doar din snobism, te asigur. Minimalismul și nebunia artistică e altundeva. Aici doar se zgîrie velieter suprafața și credem că am descoperit Atlantida lui pește prăjit. Mă repet. Hermeneia merită mai mult. Dacă vrei doar un cor de lăudători aruncă-ți diploma și fă ceva util. Have a life and wake up don Virgile. Suntem în secolul XXI. Și Litheratura Română nu ne-a ridicat nicio statuie...:)
pentru textul : poetul I defiecare grupaj e un poem in sine, reflexie existentiala!
pentru textul : autumn music 2 demultumesc vladimir, ti-am urmat sfatul si am incercat sa rescriu, intr-adevar prima strofa nu era scrisa in tonul celorlalte... ma bucura semnul tau!
pentru textul : în umbra părului tău deÎn altă parte cineva se plângea de al treilea haiku, cel cu umbrele, că vara umbrele nu sunt "reci". Însă eu, la mine în sat am avut frecvent veri în care am umblat tot timpul cu pulovăr din cauza frigului... "Aceleași", la broaștele din primul haiku, se referă la faptul ca-s aceleași broaște cu cele de ieri. Cel de al doilea, cu ceaiul, arată că greierii cântă sus (iar eu savurez jos, sub ramuri, ceaiul cu lună). Dacă greierii cântă și eu stau sub ramuri mute, e cumva o contradicție, pentru că dintre ramuri se aud greierii, nu apare nici o impresie că ramurile ar fi mute... Cel puțin asta e părerea mea. Cred că voi ajunge ca Nastratin Hogea. În una din poeziile lui Anton Pann despre el, Nastratin își făcuse un cuptor. Și vine un amic și-i spune: mai bine îl puneai dincolo. Îl strică și-l reconstruiește Nastratin și alt prieten îi spune că ar fi fost mai bine dincolo. Și tot așa, până când în final își face unul pe rotile și îl muta de câte ori unul din prietenii lui venea și nu era mulțumit de poziția lui. În final, cugetând, Nastratin a tras concluzia: "Am făcut un cuptor pe placul tuturor, dar nu și pe placul meu". Mulțumesc mult de critică și comentarii, o să mă gândesc la posibile schimbări, dar nu promit nimic, hehehe.
pentru textul : Trei haikuri în limba română deChiar ca-mi vine sa spun acum ca 'lectura e mama invataturii", uite cum ajunge omul la idei si la concluzii atat de diferite de punctul originar prin lecturi diferite. Unghiuri, raze, refractii, cam asa e Virgile, nu-i asa? Multumesc de incondeiere, orice lucru pe lumea asta are un punct, eu ii zic mereu "de plecare". Bobadil.
pentru textul : querida deApoi ce să zic și eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poți „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Și invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat într-un extaz frenetic. M-am distrat și eu de cȃteva ori cu astfel de exerciții. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum îl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine și pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puțin ultima, cȃnd nu este și ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune așa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profețiile” tale poetice să fie, într-adevăr profeto-poetice (în mod „obiectiv”). Toate cele bune.
pentru textul : defectul simplu V demultam de citire in primul rand. cat despre greseli, am corectat cele indicate, si inca vreo 2-3 pana mi-am dat seama ca imi e aproape imposibil sa ma citesc eu pe mine pentru a 3-a oara cred. :) fiecare cu nebuniile lui.
pentru textul : Ziua în care totul s-a sfârșit deaccept ideea că pentru ceilalţi membri faptul că eu afişez ora şi data postării poate
părea inutil, inestetic, ba chiar enervant. Însă tot nu m-ai convins de faptul că asta
constituie o problemă. Este opţiunea mea ca autor al acestui site de a posta data şi ora României
dub fiecare text pe care îl public aici sau pe alt site literar. Şi din câte îmi aduc aminte
n-a constituit pe un alt site o problemă. În altă ordine de idei, dacă acest aspect este inutil,
de ce insistaţi(şi tu,Virgil, şi Adrian) pe acest aspect. Nu e mai bine totuşi să ne concentrăm
atenţia pe textul literar propriu-zis şi nu pe ora şi data afişate sub el?
Şi încă ceva, mai e un lucru pe care nu-l înţeleg: de ce atunci când sunt logat mi se afişează
în comentarii o oră diferită faţă de cea care este agfişată în acelaşi comentarii atunci
când sunt delogat? Iar la texte uneori diferă chiar data?
Eugen
12.06.2012
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin de22:11
Un text care reuseste se te faca sa rezonezi cu niste sentimente foarte intime ale autorului, este ceva asa, ca un confesional. Constat ca Emil merge ascendent in directia acestei proze poetice extrem de confesive, aproape indecente uneori, insa stiu, a mai spus-o cineva, doar el poate sa faca asa ceva. Un altul cred ca s-ar simti dezbracat in mijlocul unei multimi, dar lui Emil ii iese. As vrea sa mai purici textul, e pacat... Semnalez doar cateva chestii (typo-uri sau nu) "da-o-n masa" (in ma-sa poate) "cartarascu" - daca e vorba de mircea atunci e cartarEscu "nu-l vazusem demult" - cred ca in mod corect se zice "nu-l vazusem de mult" (adica de mult timp". Cuvantul demult inseamna "candva, once upon a time", right? mai e un "bursc" la un moment dat, ma rog, e de inteles, la ziar sunt unii care corecteaza, dar aici trebuie sa faci tu asta, cu atat mai mult cu cat esti editor, right? Placut, Andu
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deori:
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 desamanta de libertate asteptand primavara
Poezia asta merita măcar pentru comentariile de aici, care ne arată cum de la genialitate până la... aici completați dumneavoastră, nu e decât un pas.
Mic.
pentru textul : patetic age dePagini