chiar,
de ce să nu parodieze poeziile altora? bine sau rău, asta e altă poveste.

Trist si adevarat da. Frumos? Nu cred. Multumesc de empatie.

clocot. e singurul cuvant intre ramele caruia pot fereca revarsarea aceasta. sper sa mai gasesc si maine textul aici...

Virgil, in ultimii doi ani am ascultat foarte mult blues si country
Imi venea sa ma dau cu capul de pereti pentru simplitate . Nu stiu daca stii, dar fara nici o legatura

Abuzez iar.
O pot face, întrucât ÎMI AUTOSUSPEND CONTUL.
Cu nimic nu mă ajutați. Pierdere de vreme.

Voilla cum se adevereste proverbul ala cu facerea de bine...adica ce anume-ti strica tie poezia? Luna aia care-i in plus sau pe margine? In mod normal si firesc luna se pregateste sa apara dupa ora sase. si faptul ca te intorci acasa e numai un indemn sa innebunesti fix la ora aia. Luna fiind un simbol.Pe luna plina oamenii lupi isi schimba infatisarea si ies la atac ( era sa spun pascut) nu poti sa te apuci, sa innebunesti asa, fara nici un pretex.Ai inteles?

Meditez sau bat câmpii? A filosofa nu însemnează să bat câmpii. Se demonstrează matematic. Filosofia este matematică.

Am citit cu interes acest material şi, ca simplu om, m-am întrebat dacă nu toate aceste căutări ale fiinţei noastre sunt mai realizabile în contextul în care fiecare îşi propune să ajungă cu el însuşi într-un anumit punct, până unde poate mai exact, până unde voinţa lui se contopeşte cumva cu dorinţa. Deşi interpretarea lor este diferită, putem să susţinem realizarea definiţiilor (care, iarăşi, sunt proprii individului – prin urmare nu vom şti niciodată concret despre natura faptelor noastre, despre ce a spus un Hobbes sau ce a spus un Locke sau un Berkeley putem şti dar e de preferat să rămânem omul obiectiv atât cât ne permite natura umană) situîndu-le pe acelaşi taler, oare nu există o contradicţie între cei doi termeni? Este de ajunsă voinţa ca să-ţi doreşti să atingi un prag de exemplu, de orice natură ar fi el? Adică dacă eu îmi doresc să contruiesc o navă spaţială, repet, îmi doresc acest lucru cu ardoare, înseamnă că şi pot? Atunci putem spune că voinţa este supusă putinţei. Trebuie să-mi pun întrebarea dacă şi pot pentru că de dorit, o putem dori. Dorinţa este o senzaţie pe când atunci când spun „eu pot” trebuie să o fac concret, să o dovedesc. Căutatea înseamnă libertate în gândire, libertate în viaţa naturală, lipsă de constrângere, un fenomen lăsat slobod, ceva care să nu împiedice un altceva ca să mă facă pe mine omul să îmi doresc căutarea, să lupt pentru căutarea asta, să devin mai bună cu mine însămi, prin dorinţă, voinţă, asumare, prin căutarea de adevăr cât mai aproape de sensul lui, evident, inexact, să pot să-mi dovedesc morala ca datorie pentru faptul că vieţuiesc un spaţiu cu timp .
Şi dacă empirismul este exact ce este, adică un susţinător al naturii, însemnează că trăim o realitate sub toate formele ei existenţiale. Şi dacă absurdul ne face să fim realişti, pornind de la axiome, de ce să nu învârtim câte o rotiţă, cum spunea şi Petre Ţuţea, unul dintre cei mai mari gânditori ai noştri şi poate mai mult de atât, omul ca fiinţă supremă, şi să vedem dacă şi „putem”.

Cu scuzele de rigoare adresate lui Manolescu Gorun, mărturisesc: atât am simţit că pot renunţa, timp de 40 de minute, la timpul destinat altui lucru. Şi cum vorba "nu am timp" să fac ceva mi se pare destul de orgolioasă, am preferat mereu să îmi găsesc timp, să-mi fac timp pentru că ţine de puterea mea ca rege. Şi cum un mare empirist spunea că pacea nu poate fi instaurată decât dacă fiecare renunţă la propriile interese, Manolescu Gorun, nu am niciun interes să vă mint dar nu promit că nu voi participa într-un viitor într-o luptă cu domnia voastră, eseistul.

cu drag,
silvia

Younger Sister două aspecte se pot comenta aici: 1) Textul are altă conotație decât aceea pe care ai înțeles-o tu. Deja s-a explicat în comentariile anterioare. Tu însă păstrezi varianta înțeleasă de tine fără a accepta și altele...interpretezi numai într-un singur fel și nimic mai mult...În text nu este vorba de frivolitate ci, așa cum explicam, există genuri literare ( Diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, subiectul, tema etc. -conform DEX) în care acest text se poate încadra. Însă nu știu unde ai făcut școala. În Mongolia? 2) În altă ordine de idei, de vreme ce afirmi că ai reședința în Mongolia, ai putea explica, dacă se poate (te întreb dintr-o curiozitate a mea față de fenomenele paranormale), cum se face că postezi din Sibiu?

iar repetitia din ultima strofa e unul din plusurile textului, indiferent de ce povețe primesti cerul se întinde peste lume ca sacul de plastic peste cadavru oamenii se întind peste oameni ca sacul de plastic peste cadavru

Erata: Rihanna e de fapt Beyonce, scuze, dar pentru mine sunt cam tot una, but just for the record Andu

cred ca Alina greseste aici si o rog sa citeasca bine Regulamentul Hermeneia si sa nu mai pretinda lucruri care nu sint stipulate acolo. Un editor ar trebui sa dea tonul respectarii regulamentului si nu la pretentii sau mofturi arbitrare. Cred ca "regula celor doua luni" este buna asa cum este atit in spiritul cit si litera ei. Orice este in afara ei nu are girul Hermeneia si personal cred ca dauneaza bunului mers al site-ului. De asemeni exista la sectiunea Info/ Administrative loc daca cineva vrea sa propuna o alta idee. Sa nu transformam subsolul textelor in locuri pentru batalii care n-au o legatura cu textul propriu zis

Am luat notă - chiar am aruncat un click peste articolul d-voastră (Iarna Românească) şi eseul Getei Truică. Va felicit pentru că promovaţi tineri promiţători, aşa ca Raluca.

Și dacă ai încerca să renunți de tot la "mă cheamă" și "încearcă să ma îmbrace" să-l înlocuiești cu ceva de genul "mă-mbracă"? Știu că, la prima vedere, modifică sensurile, dar poate că merită și cititorul un pic mai mult credit. Plăcut mult atmosfera.

ca un copil de cinci ani...
acum ce urmeaza? sa imiti camila?