O viziune aparte care transpare chiar din titlu. Sunt câteva cuvinte / expresii care ar putea fi lucrate, în opinia mea: "în așteptarea sicriului", "cu un zîmbet" (cere adjectiv sau adverb la "jonglează" - cum?), "acrișor", "neverosimil", rima "mine / vine". O altă dimensiune: " uterul sufletului".
Las aici pe Răboj un semn, un X sau poate un O, un cerc, o spirală a trecerii mele, pe un drum pe care cuvintele ne sunt pași, poemele ne sunt borne kilometrice. La mulți ani! Iași, 1 ianuarie 2006, ora 00:04
A doua fotografie ce ilustreaza atelierul propriu-zis este protejat de o sticla impartita in doua (banda alba reprezentind de fapt rama acesteia, intrucit inaltimea incaperii este de 5-6 m pina la tavan unde se gasesc luminatooare, tipic atelierelor de sculptura/pictura pentru care este imperativ necesara o lumina naturala permanenta pe intreaga perioada a zilei. Adaug, pentru a prezenta mai clar acest spatiu, planul atelierelor lui Brancusi cu o mica legenda. Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul ca inainte de a dona (operele sale finalizate existente in atelierele sale din arondismentul XV al Parisului, schitele, mobilele, uneltele, biblioteca etc) prin testament, Statutului francez, sub rezerva ca Muzeul de Arta Moderna sa se angajeze a le reconstitui dupa decesul sau; Constantin Brancusi s-a lovit de refuzul autoritatilor de la noi din 1956... Multumesc Cailean!
Mi se pare o prima strofa reusita, dar mai mult imi place ideea "sap gropi in gropi to mai adanci". Remarc o tendinta a incluziunii unor elemente non poetice pe care le vad utilizate cu precadere in analize literare, explicatii si comentarii. De exemplu, in acest text, "penetrare a fiintei" e sec si explicativ deja. Ultimul vers al strofei doi cred ca trebuie reformulat pentru ca partea disjunctiva a versului (ori de fluturi in flori) pare fortata. Nu se desprinde clar dependenta. Te refereai la furtuna de fluturi... ? Substantivul "cristelnita" este folosit doar in mediul bisericesc si sfintenia se subintelge, de aceea cred ca s-ar impune utilizarea altui atribut decat "sfintita". Ialin
fireste virgil, nici nu trebuie. îmi cer scuze acum ca am apelat la aluzii bizare ca să-ți răspund. îmi cer scuze pentru că am încălcat un șir atît de lung de promisiuni să nu revin. înțelege virgil, sunt copil încă și nu mă pot abține să nu intervin cînd cineva mă provoacă poate involuntar. îmi cer scuze că v-am furat din timpul dvs pretios si promit solemn cu inima pe inima pentru ultima oara ca nu mai revin pe textul acesta si nici n-o sa citesc ce comentarii o sa se faca in continuare, daca o sa se faca, decît peste o săptămînă, ca sa nu ma tenteze sa revin. o sa fac comentarii normale la texte normale. seară frumoasă tuturor.
mare dezamagire. pentru ca imaginile si situatiile de la care porneste ar fi putut sa fie folosite cu mult mai bine. mai aritstic, poetic, etc. in schimb tu te-ai multumit cu o bagatela telenovelistica plictisitor de predictibila si as zice chiar naiva pe alocuri. iata un text despre cum nu ar trebui sa se scrie poezie.
bun (re)venit pe Hermeneia. sper sa fie intr-un ceas bun. desi noi nu ne ocupam de ceasuri rele. un text care se vrea programatic. probabil. totul mi se pare bine, chiar foarte bine. mai putin "că" din penultimul vers. cred ca putea sa lipseasca.
Spiritele mari se întâlnesc întotdeauna! Precum Tanţa şi Costel la Lehliu; ba, parcă, la Mizil. Şi tot aşa precum Adrian şi Dorin pe Hermeneia. După ce s-au păruit, cu gingăşie, tot pe aici. Şi apoi au dat semne de împăcare. Se zice că ironia ar fi un mod subtil de răutate. Ce încerc să fac aici e un exerciţiu (ironic) de admiraţie (sinceră) pentru amândoi. Dorine, am să vin; pregăteşte dedicaţia cu autograf.
aceeasi intrebare am si eu. dincolo de exigentele regulamentului de aici, am apreciat intotdeauna pertinenta comentariilor si calitatea membrilor. daca cineva doreste sau va dori vreodata sa cunoasca opinia mea asupra unui text imi poate lasa mesaj pe id-ul dorincozan sau in subsolul textului. de fiecare data, voi onora rugamintea oricui. multumesc inca o data ioana ptr cuvintele frumoase
am trecut doar sa ma conving ca totul evolueaza asa cum am prevazut. intilnesc aici o lectura ce ofera o noua dimensiune sensibilitatii, ca un tablou cu tente postmoderniste desprins dintr-o expozitie viitoare, ca o pagina dintr-o carte nescrisa inca... deosebit: "există o senzație pe care o simți numai în doi atunci când vrei să te spui tot ca cel de lângă tine să te placă mai mult de obicei senzația apare când ne merge bine ori când stăm goi în pat și desenăm cu degetul cercuri în pielea celuilalt în momentele acelea îți spun că îmi place să cumpăr haine dar că mi-e frică de cabina de probă acolo nu știu unde să-mi agăț hainele vechi nu-mi place când bagi capul să vezi dacă îmi vin pantalonii atunci cred că toată lumea se uită la mine și eu nu vreau lucrul ăsta un om gol nu mai e om nu mai are ce să arate"
I like so much: "I am the shell of her memory yet silent" It's not a word games, it's just a lyric poem characterizing the future life of you and Iulia.
..ca am citit acest text de dimineata. Subscriu totusi celor spuse de Silvia mai sus, urina si uleiul nu aduc niciun favor textului (mie mi se pare chiar o combinatie ce da o nota prea kinky acestei scrieri, precum in Bitter Moon, si cu siguranta nu ai vrut asta - umilinta putea fi definita altfel). As mai adauga si faptul ca surplusul descrierilor dauneaza: parca prea grafic si lamentativ totul insultind oarecum imaginatia cititorului prin exces de detalii.
Insa finalul este fain..si, bine-nteles imi aduce aminte de Pollyanna (E H Porter) and Her glad game - the philosophy of life that never fails.
Cum se mai spune si pe aici si pe acolo: 'Every cloud has a silver lining'..Nu?
Adriana, Hai sa ne amintim de Blaga, ca tare mi-e drag. Care zice ca prin "minus cunoastere" se poate "despica" misterul dar el nu se reveleaza; dimpotriva, se adanceste. Ceea ce este consistent cu teologia negativa a apofantismului ortodox. Lucru pe care, la aparitia "Trilogiei cunoasterii", Parintele Staniloaie nu l-a inteles. Dar, mai tarziu, l-a recunoscut, cerandu-si, intr-un fel, scuze. Iar ceea ce a spus Blaga cred ca este tot ceea ce se putea spune, din punct de vedere, intr-un fel, "conceptual", fara a se apela la experienta mistica a apofantismului care incearca sa depasasca "conceptualul". Nota bene: ceea ce am scris mai inainte nu se doreste a fi o "apologetica" a ortodoxiei crestine, in general; si, cu atat mai putin, a oricarei teologii institutionalizate (e.g. BOR). Ci o constatare despre ce se poate exprima prin cuvinte in legatura cu "misterul" vizat de orice nucleu al unei religii, indiferent de provenienta ei si de arealul cultural in care ea a aparut.
Mulțumesc în numele bunicii pentru superba floare de Amarillis. Cît despre opțiune, nu știu, e aprigă rău, face însă cea mai bună saramură din lume. Focurile din sobele dunărene ard destul de trist acum, dar acești oameni sare și piper sînt obișnuiți și știu să înfrunte tot ceea ce vine. Kemeth Filkins a descris obstacolele pe care le putem întîlni pe drumul vietii într-un poem intitulat „Groapa”. În acest poem el a prezentat un om care, mergînd pe o carare, a cazut într-o groapa din care nu mai putea iesi. Pe aceiasi carare a mers si BUDA, care a ajuns la marginea gropii si i-a spus omului : "groapa este doar o imaginatie a mintii tale. Schimba-ti modul de gîndire si nu te vei mai simti în piericol! " A ajuns la malull gropii si un Hindus ! Acesta i-a spus : acesta groapa este numai calea prin care te purifici, în acest mod vei ajunge mai desavîrsit ! A trecut pe lînga aceiasi groapa si Confucianist, care s-a adresat omului în nevoie: "daca m-ai fi ascultat n-ai fi ajuns niciodata în aceasta groapa! " A mai trecut si un întreprinzator, care i-a zis : Ca sa te salvezi ar fi bine sa comunici si sa interactionezi cu ceilalti ce au cazut în gropi! Un egocentric i-ar fi zis: " Înca nu stii ce-i aceea groapa, daca nu vezi groapa mea!" Un reporter iar fi raspuns : "poti sa-mi oferi exclusivitate pentru povestea ta?" Daca ar fi trecut un perceptor, acesta l-ar fi întrebat : "ai platit impozit pentru groapa ta?" Un optimist i-ar fi spus: "nu te mai plînge; ar putea fi si mai rau", iar un pesimist i-ar fi zis : "bucurate acum, pentru ca lucrurile s-ar putea înrautati !" Numai unul singur l-a cautat pe acest om, s-a plecat spre el, l-a apucat de mîna si l-a scos afara! Acesta a fost Isus !
textul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
Prima strofa e cea mai reusita ca imagistica si ideatica. Apoi, treptat-treptat te pierzi si finalizezi fortat, cu un ultim vers eminescian. In strofa a treia iti recomand sa eviti rimele apropiate ca fonetica re/re, le/le. Mult succes.
Suntem primul născut Clocotind ape, tulbure epicentru înseilează chakre, rând pe rând. Inundă artere. Ți-e frică. E târziu, deja mi-ai dat. Ți-e frică de frică. Mare cutremur. Unda de șoc pe restul de măr (piatră pe grai). Buzele tremură. Mi-e frică. E târziu, deja am mușcat. Mi-e frică de frică. Două grămezi. Resturi de cărămizi înalță praf de pământ ars. Fumul focurilor sacre. Două. E mult prea târziu. Hai să nu ne reconstruim! Să ne-adune vântul. Munte de mâini, zâmbete, sâni, iubire (jumătăți, sferturi, cioturi). Dezintegrate, se recunosc chakrele. Ssssst, să nu ne vadă frica! Și ce dacă ne vede...suntem primul născut! Suntem primul născut.
recunosti ca in fata dezlantuirii crizei celorlalti iti piere cheful si de contemplare poetica, si de introspectie filosofica? cunosc bine schimbul afectiv dintre caravana cu donatii si sinistrati. uneori, poezia vine dupa, cu amaraciune si fara pic de nostalgie. textul este de pe blogul tau?
aceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
Corina, știi, a fost o vreme cînd eram atît de stupid încît nici nu știam cine a fost Bukowsky. Probabil nu sînt mai puțin stupid acum. Dar acum știu cine e. Detest lenea din mine care m-a împiedicat să mă duc să-i văd bungalow-ul pe De Longpre Ave. în LA. Shame to me. Ah, și despre aprecierea ta... ce să spun. „Don't try!”. If you... you know. Anyway, I don't deserve it. But it makes me keep going.
Şi mie mi se pare că ultima unitate deraiază stilistic.; mi se pare că ai vrut să justifici cumva captivitatea, fără să fie nevoie; mi separe că ai vrut să închei rotund.
Alte observaţii:
"zilnic sunt scoasă afară ca pe o fiară blândă" - ori "sunt sccoasă afară ca o fiară", ori "(ei) ma scot afară ca pe o fiară".
"îmi revin când se aud oasele şi uşi de fier" - eu aş articula/ dez-articula "oasele" şi "uşile". (...când se aud oasele şi uşile/ când se aud oase şi uşi).
E un text ceva, ceva mai slăbuţ decât cele cu care ne-ai obişnuit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ok, virgil, multam, ambele explicatii is logice. voi reveni la un moment dat cu ce am de revenit, sau nu voi reveni, in functie de imprejurari. rim
pentru textul : jurnal de nesomn III deplacut acest text pe care l-as fi numit "fluierul lui Dumnezeu"
pentru textul : Lângă deO viziune aparte care transpare chiar din titlu. Sunt câteva cuvinte / expresii care ar putea fi lucrate, în opinia mea: "în așteptarea sicriului", "cu un zîmbet" (cere adjectiv sau adverb la "jonglează" - cum?), "acrișor", "neverosimil", rima "mine / vine". O altă dimensiune: " uterul sufletului".
pentru textul : apocalipsa după mine deLas aici pe Răboj un semn, un X sau poate un O, un cerc, o spirală a trecerii mele, pe un drum pe care cuvintele ne sunt pași, poemele ne sunt borne kilometrice. La mulți ani! Iași, 1 ianuarie 2006, ora 00:04
pentru textul : Răboj deÎncântat de poem. E uimitor ce puțin se scrie azi despre acest strigăt din poemul dumneavoastră. Cu stimă.
pentru textul : firesc deA doua fotografie ce ilustreaza atelierul propriu-zis este protejat de o sticla impartita in doua (banda alba reprezentind de fapt rama acesteia, intrucit inaltimea incaperii este de 5-6 m pina la tavan unde se gasesc luminatooare, tipic atelierelor de sculptura/pictura pentru care este imperativ necesara o lumina naturala permanenta pe intreaga perioada a zilei. Adaug, pentru a prezenta mai clar acest spatiu, planul atelierelor lui Brancusi cu o mica legenda. Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul ca inainte de a dona (operele sale finalizate existente in atelierele sale din arondismentul XV al Parisului, schitele, mobilele, uneltele, biblioteca etc) prin testament, Statutului francez, sub rezerva ca Muzeul de Arta Moderna sa se angajeze a le reconstitui dupa decesul sau; Constantin Brancusi s-a lovit de refuzul autoritatilor de la noi din 1956... Multumesc Cailean!
pentru textul : HIROSHI SUGIMOTO A L’ATELIER BRANCUSI - Centre National d'Art et Culture George Pompidou, Paris deMi se pare o prima strofa reusita, dar mai mult imi place ideea "sap gropi in gropi to mai adanci". Remarc o tendinta a incluziunii unor elemente non poetice pe care le vad utilizate cu precadere in analize literare, explicatii si comentarii. De exemplu, in acest text, "penetrare a fiintei" e sec si explicativ deja. Ultimul vers al strofei doi cred ca trebuie reformulat pentru ca partea disjunctiva a versului (ori de fluturi in flori) pare fortata. Nu se desprinde clar dependenta. Te refereai la furtuna de fluturi... ? Substantivul "cristelnita" este folosit doar in mediul bisericesc si sfintenia se subintelge, de aceea cred ca s-ar impune utilizarea altui atribut decat "sfintita". Ialin
pentru textul : Ipoteza ipotetică defireste virgil, nici nu trebuie. îmi cer scuze acum ca am apelat la aluzii bizare ca să-ți răspund. îmi cer scuze pentru că am încălcat un șir atît de lung de promisiuni să nu revin. înțelege virgil, sunt copil încă și nu mă pot abține să nu intervin cînd cineva mă provoacă poate involuntar. îmi cer scuze că v-am furat din timpul dvs pretios si promit solemn cu inima pe inima pentru ultima oara ca nu mai revin pe textul acesta si nici n-o sa citesc ce comentarii o sa se faca in continuare, daca o sa se faca, decît peste o săptămînă, ca sa nu ma tenteze sa revin. o sa fac comentarii normale la texte normale. seară frumoasă tuturor.
pentru textul : poetul I demare dezamagire. pentru ca imaginile si situatiile de la care porneste ar fi putut sa fie folosite cu mult mai bine. mai aritstic, poetic, etc. in schimb tu te-ai multumit cu o bagatela telenovelistica plictisitor de predictibila si as zice chiar naiva pe alocuri. iata un text despre cum nu ar trebui sa se scrie poezie.
pentru textul : despre cum mi-am început ziua cu tine debun (re)venit pe Hermeneia. sper sa fie intr-un ceas bun. desi noi nu ne ocupam de ceasuri rele. un text care se vrea programatic. probabil. totul mi se pare bine, chiar foarte bine. mai putin "că" din penultimul vers. cred ca putea sa lipseasca.
pentru textul : Canibalism liric deSpiritele mari se întâlnesc întotdeauna! Precum Tanţa şi Costel la Lehliu; ba, parcă, la Mizil. Şi tot aşa precum Adrian şi Dorin pe Hermeneia. După ce s-au păruit, cu gingăşie, tot pe aici. Şi apoi au dat semne de împăcare. Se zice că ironia ar fi un mod subtil de răutate. Ce încerc să fac aici e un exerciţiu (ironic) de admiraţie (sinceră) pentru amândoi. Dorine, am să vin; pregăteşte dedicaţia cu autograf.
pentru textul : Baletistul 2.0 deioana, ioan :) va multumesc pentru frumoasele treceri. e bine sa stiu ca v- a placut, ca poemul n- a fost o pasare tradatoare :)
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară deaceeasi intrebare am si eu. dincolo de exigentele regulamentului de aici, am apreciat intotdeauna pertinenta comentariilor si calitatea membrilor. daca cineva doreste sau va dori vreodata sa cunoasca opinia mea asupra unui text imi poate lasa mesaj pe id-ul dorincozan sau in subsolul textului. de fiecare data, voi onora rugamintea oricui. multumesc inca o data ioana ptr cuvintele frumoase
pentru textul : o cântare a gleznelor. a lui esme deam trecut doar sa ma conving ca totul evolueaza asa cum am prevazut. intilnesc aici o lectura ce ofera o noua dimensiune sensibilitatii, ca un tablou cu tente postmoderniste desprins dintr-o expozitie viitoare, ca o pagina dintr-o carte nescrisa inca... deosebit: "există o senzație pe care o simți numai în doi atunci când vrei să te spui tot ca cel de lângă tine să te placă mai mult de obicei senzația apare când ne merge bine ori când stăm goi în pat și desenăm cu degetul cercuri în pielea celuilalt în momentele acelea îți spun că îmi place să cumpăr haine dar că mi-e frică de cabina de probă acolo nu știu unde să-mi agăț hainele vechi nu-mi place când bagi capul să vezi dacă îmi vin pantalonii atunci cred că toată lumea se uită la mine și eu nu vreau lucrul ăsta un om gol nu mai e om nu mai are ce să arate"
pentru textul : rue saint jacques 1 deI like so much: "I am the shell of her memory yet silent" It's not a word games, it's just a lyric poem characterizing the future life of you and Iulia.
pentru textul : Grandma de..ca am citit acest text de dimineata. Subscriu totusi celor spuse de Silvia mai sus, urina si uleiul nu aduc niciun favor textului (mie mi se pare chiar o combinatie ce da o nota prea kinky acestei scrieri, precum in Bitter Moon, si cu siguranta nu ai vrut asta - umilinta putea fi definita altfel). As mai adauga si faptul ca surplusul descrierilor dauneaza: parca prea grafic si lamentativ totul insultind oarecum imaginatia cititorului prin exces de detalii.
Insa finalul este fain..si, bine-nteles imi aduce aminte de Pollyanna (E H Porter) and Her glad game - the philosophy of life that never fails.
Cum se mai spune si pe aici si pe acolo: 'Every cloud has a silver lining'..Nu?
cheers!:p
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deAdriana, Hai sa ne amintim de Blaga, ca tare mi-e drag. Care zice ca prin "minus cunoastere" se poate "despica" misterul dar el nu se reveleaza; dimpotriva, se adanceste. Ceea ce este consistent cu teologia negativa a apofantismului ortodox. Lucru pe care, la aparitia "Trilogiei cunoasterii", Parintele Staniloaie nu l-a inteles. Dar, mai tarziu, l-a recunoscut, cerandu-si, intr-un fel, scuze. Iar ceea ce a spus Blaga cred ca este tot ceea ce se putea spune, din punct de vedere, intr-un fel, "conceptual", fara a se apela la experienta mistica a apofantismului care incearca sa depasasca "conceptualul". Nota bene: ceea ce am scris mai inainte nu se doreste a fi o "apologetica" a ortodoxiei crestine, in general; si, cu atat mai putin, a oricarei teologii institutionalizate (e.g. BOR). Ci o constatare despre ce se poate exprima prin cuvinte in legatura cu "misterul" vizat de orice nucleu al unei religii, indiferent de provenienta ei si de arealul cultural in care ea a aparut.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deiti multumesc de trecere si pentru apreciere. bucuros de vizita la multi ani
pentru textul : Ceruri deMulțumesc în numele bunicii pentru superba floare de Amarillis. Cît despre opțiune, nu știu, e aprigă rău, face însă cea mai bună saramură din lume. Focurile din sobele dunărene ard destul de trist acum, dar acești oameni sare și piper sînt obișnuiți și știu să înfrunte tot ceea ce vine. Kemeth Filkins a descris obstacolele pe care le putem întîlni pe drumul vietii într-un poem intitulat „Groapa”. În acest poem el a prezentat un om care, mergînd pe o carare, a cazut într-o groapa din care nu mai putea iesi. Pe aceiasi carare a mers si BUDA, care a ajuns la marginea gropii si i-a spus omului : "groapa este doar o imaginatie a mintii tale. Schimba-ti modul de gîndire si nu te vei mai simti în piericol! " A ajuns la malull gropii si un Hindus ! Acesta i-a spus : acesta groapa este numai calea prin care te purifici, în acest mod vei ajunge mai desavîrsit ! A trecut pe lînga aceiasi groapa si Confucianist, care s-a adresat omului în nevoie: "daca m-ai fi ascultat n-ai fi ajuns niciodata în aceasta groapa! " A mai trecut si un întreprinzator, care i-a zis : Ca sa te salvezi ar fi bine sa comunici si sa interactionezi cu ceilalti ce au cazut în gropi! Un egocentric i-ar fi zis: " Înca nu stii ce-i aceea groapa, daca nu vezi groapa mea!" Un reporter iar fi raspuns : "poti sa-mi oferi exclusivitate pentru povestea ta?" Daca ar fi trecut un perceptor, acesta l-ar fi întrebat : "ai platit impozit pentru groapa ta?" Un optimist i-ar fi spus: "nu te mai plînge; ar putea fi si mai rau", iar un pesimist i-ar fi zis : "bucurate acum, pentru ca lucrurile s-ar putea înrautati !" Numai unul singur l-a cautat pe acest om, s-a plecat spre el, l-a apucat de mîna si l-a scos afara! Acesta a fost Isus !
pentru textul : Bunica deautobuzul vieții, până la ultima stație...
pentru textul : autobuz fără destinaţie detextul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
pentru textul : ambiguu pentru fiare imposibil de îmblînzit și asediu deExcelenta strofa a doua.
pentru textul : futility I dePrima strofa e cea mai reusita ca imagistica si ideatica. Apoi, treptat-treptat te pierzi si finalizezi fortat, cu un ultim vers eminescian. In strofa a treia iti recomand sa eviti rimele apropiate ca fonetica re/re, le/le. Mult succes.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... demulțumesc, Daniela, îmi face bine semnul tău!
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deSuntem primul născut Clocotind ape, tulbure epicentru înseilează chakre, rând pe rând. Inundă artere. Ți-e frică. E târziu, deja mi-ai dat. Ți-e frică de frică. Mare cutremur. Unda de șoc pe restul de măr (piatră pe grai). Buzele tremură. Mi-e frică. E târziu, deja am mușcat. Mi-e frică de frică. Două grămezi. Resturi de cărămizi înalță praf de pământ ars. Fumul focurilor sacre. Două. E mult prea târziu. Hai să nu ne reconstruim! Să ne-adune vântul. Munte de mâini, zâmbete, sâni, iubire (jumătăți, sferturi, cioturi). Dezintegrate, se recunosc chakrele. Ssssst, să nu ne vadă frica! Și ce dacă ne vede...suntem primul născut! Suntem primul născut.
pentru textul : Suntem primul născut derecunosti ca in fata dezlantuirii crizei celorlalti iti piere cheful si de contemplare poetica, si de introspectie filosofica? cunosc bine schimbul afectiv dintre caravana cu donatii si sinistrati. uneori, poezia vine dupa, cu amaraciune si fara pic de nostalgie. textul este de pe blogul tau?
pentru textul : despre inundaţii. altfel deaceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
pentru textul : Implozii deCorina, știi, a fost o vreme cînd eram atît de stupid încît nici nu știam cine a fost Bukowsky. Probabil nu sînt mai puțin stupid acum. Dar acum știu cine e. Detest lenea din mine care m-a împiedicat să mă duc să-i văd bungalow-ul pe De Longpre Ave. în LA. Shame to me. Ah, și despre aprecierea ta... ce să spun. „Don't try!”. If you... you know. Anyway, I don't deserve it. But it makes me keep going.
pentru textul : depression deRaluca,
pentru textul : epigrama bat-o vina denu înţeleg intervenţia ta. credeam ca ai învăţat ceva şi chiar aveam încredere în tine. serios, parcă avem cinci ani. primeşti un avertisment.
Şi mie mi se pare că ultima unitate deraiază stilistic.; mi se pare că ai vrut să justifici cumva captivitatea, fără să fie nevoie; mi separe că ai vrut să închei rotund.
Alte observaţii:
"zilnic sunt scoasă afară ca pe o fiară blândă" - ori "sunt sccoasă afară ca o fiară", ori "(ei) ma scot afară ca pe o fiară".
"îmi revin când se aud oasele şi uşi de fier" - eu aş articula/ dez-articula "oasele" şi "uşile". (...când se aud oasele şi uşile/ când se aud oase şi uşi).
E un text ceva, ceva mai slăbuţ decât cele cu care ne-ai obişnuit.
pentru textul : penitenciarul nr.11 dePagini