Sapphire- tare nu imi plac polemicile, nu imi plac regulamentele si nici sufocarea spiritului. Am observat pe alte situri world-wide, ca nu de poezie e de fapt vorba ci de putere, de orgoliu, de orice numai literatura nu. Pe de alta parte noi experimentam aici un schimb de mesaje efemere, intr-un noian de milioane si milioane de texte globale, date, gunoi comercial, reclame, etc etc. Truda unui text digital se masoara in cam 10-15 minute de butonare. Viata lui e 2-3 zile dupa care e ingropat RIP in beciurile electronice ale netului. Entropia face ca informatia sa devina triviala si neinteresanta imediat dupa ce a fost trimeasa in eter. Publicarea unui text pe net este o renuntare la propietate, el poate fi multiplicat, copiat si siluit de un receptor anonim, autorul neavand niciun instrument de a controla ce se intampla. Hai sa imaginam acum un site literar fara regulament dar cu o singura, unica lege democratica: Orice text postat e votat de membrii dupa merit. Ceva prost va fi refuzat de majoritate. Ce e bun ramane. In acest caz ma bazez pe obiectivismul si sinceritatea judecatorilor care la randul lor sunt judecati de colegi. Exista in Hyde Park, Londra, coltul vorbitorilor, oricine se poate urca Duminica pe un scaunel si tine un discurs omenirii. Daca discursul e interesant se strang spectatori, se incing discutii, sau din contra un speaker in dodii e abandonat si ignorat pentru ca oamenii nu sunt nici prosti si nici nu au timp de platitudini. Dar libertatea de expresie e sfanta si respectata ca un bun, ca o demnitate, nu ca o povara.
mulţumesc pentru intelegere si pentru abilitatea de a-ţi păstra simţul umorului şi al relativităţii. nu voi încerca să mă scuz dar eu sînt unul şi voi sînteţi mulţi. uneori uit cu cine am ajuns sa vorbesc la plural şi cu cine la singular. deşi eu prefer să fiu apelat la singular şi prefer Virgil şi nu dl. Virgil sau alte chestii de gemul acesta.
Şi da, am observat că au început tot felul de tiruri revanşarde şi ieftine. Şi am încercat să canalizez acele energii vulcanice spre polemici legate de texte şi subiecte şi mai puţin de atacuri la persoană sau la adresa site-ului. Nu neaparat din orgoliu (deşi nu sînt imun la el) dar nu cred că restul membrilor hemeneia trebuie să primească in corpore ouă stricate în cap doar pentru că cineva s-a supărat pe sat.
Şi da, cred că trebuie să îi atingi pe poeţi şi poetaşi cu flori şi uneori cu ce apuci la mînă pentru ca să îi ţii în formă. Laurii succesului sînt cel mai ispititor culcuş.
Nu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
Felicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
nu am nimic personal cu tine sau textele tale. nici nu am pretentia sa te consider elev, departe acest gind. te consider doar un coleg (de site). ceea ce am scris la unele din poezii, consider ca este/sint o opinie/opinii pe care mi-o/mi le exprim liber. daca aceasta opinie este mai dura decit te astepti, ar trebui sa te puna putin pe ginduri. pur si simplu poti declansa prin unele texte (nu toate, eu nu am generalizat) o astfel de reactie. altcineva te-ar putea lauda,sau te-a laudat deja, tot ce este posibil, dar de multe ori iti poate face un mare deserviciu. o seara buna!
ce ma amuza acest "pupat piata independentii" care se practica spre final. continui sa cred ca initiativa si textul almei sint si bune si de bun augur tocmai pentru ca nu este nici concurs si nici clasament oficial sau semioficial ci o simpla, banala, normala, civilizata, ordonata, eleganta, calma, partial anecdotica, subiectiva, muncita, succinta parere personala de asemenea subscriu la parerea lui actaeon ca toata furtuna asta intr-un pahar cu apa isi are originea in mundana noastra invidie cea de toate zilele, nu ne-o mai da noua Doamne! am zis
reascult această melodie! Nu că m-aş fi inspirat de aici.
„adunătură” îmi sună cumva nepoetic. Merge mai bine „(sub) straturi”.
Strofa aceea este frumoasă în întregimea ei:
„But if the arrow is straight and the point is slick
It can pierce through dust no matter how thick
So I'll make my stand and remain as I am
And bid farewell and not give a damn”.
Bătrâne, să nu spui niciodată bătrâne!
Mulţumesc pentru lectură şi opinie.
Ecaterina, nu ai nicio vina, decat ca esti talentata :). Nu ma puneti sa imi pierd vremea sa dau exemple de texte de 2 lei cuie publicate din conturi de autori pe acest site, ca sunt destule.
Queen... finalul are mereu un mare avantaj... ne ramane in minte cand tot ce era inainte de acesta e uitat deja :) Virgil... da, chestia aceea cu partenerii de dans e prea pretentioasa, ai dreptate. In fragmentul "ispita de a mușca fără dragoste" am preferat un aspect mai actional si indreptat spre subiect. Andrei... fericiti cei orbi :) Petre... halucinant desigur... poezia se numeste febra. Multumiri tuturor pentru feed-back.
alma, pe scurt: nu ai avut de lucru! mai întâi, calific gestul tău ca subiectivism semeț. mai apoi spun că, a-ți vârâ mâna într-un stup, cu intenția didactică de a bate albinuțele la funduleț cu vărguța, e un gest complet neinspirat. încă ceva: celor ce s-au simțit gâdiliți, le recomand pana de struț cu înlocuitori! celor ce s-au simțit jigniți, le recomand izolare în credința scrierii, eventual. celorlalți: auguri!
Citit. Plăcut. Compilat. Nu în «cod mașină» ca să văd, apoi, dȃnȃnd «dump» de memorie (operativă) ce-a iesit. Ci direct în «rețeaua (aia a mea) neuronală» - similară cu a noastră, a tuturor - în care «discretul» tinde spre «tau-ul» «alefurilor» lui Cantor al mulțimilor «subtile». Despre care, puțini dintre noi, suntem conștienți pentru a le pune la lucru, avȃnd «minți deschise» - din «interior» spre alte «realități», mai profunde, pe care le putem percep prin ceea ce alchimia zice că ar fi un «simț interior»; care poate conduce la o «imaginatio vera» și nu la una, absolut iluzorie, de care «hartiștii» fac, adesea uzul abuzului în «producții» ce se înmulțesc «infinit numărabil» curgȃnd din niște «automate stohastice»….Stop! Dar, totuși, nu mă pot opri să nu dau un exemplu: «STEAMPUNK-ul», ultimul răgnet în materie de «inovare» în artă din America aia care… așa și pe dincolo…. Marin Preda în „Cel mai iubit…”, spune, undeva, prin glasul lui Petrini, că i-ar plăcea să fie nemuritor. Dar cȃnd se gȃndește că nu știu care lepră de director/subdirector/activist (nu-mi mai amintesc exact) ar deveni și el simultan nemuritor, preferă să moară (cȃnd îi va veni ceasul). O treabă legată de psihologie îmi vine acum în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe (vezi Deleuze). Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. Evident, e absurd și într-un caz și în altul. Singura treabă care-mi pare a ține de luciditate și nu de „rațiune” sau „înțelepciune” este de a nu regreta nimic din trecut (mortul de la grupă nu se mai întoarce) și a nu îți dori nimic pentru viitor. Ci să trăiești, în fiecare clipă prezentă, din plin. Pentru că numai așa: „dacă aici ar răsări un parc o iarbă și o bancă zorii n-ar mai cântări decât trupurile noastre adormite” Sau, cum se povestește: Gurjdiev se plimba o dată împreună cu discipolul său Uspenski, pe o stradă plină de «oameni» care mișunau în plină zi. Și Uspenski, într-un moment de «insight», exclamă: Ce dracu dorm ăștia tot timpul?! Ți-aș da o peniță. Dar zice lumea ca-s subiectiv. Și n-am curajul răspunderii. Pt. că știi bine că mor de dragul părerii care-o are lumea despre subsemnatul. Așa că nu se «cum(se)cade». Gorun
Mi-a plăcut modul în care focalizezi în acest haiku. Trecerea de la macro la microcosmos. Este sentimentul că dincolo de aparenţe putem observa lumea în colţurile ei mai întunecate sau mai puţin aparente aşa cum putem să auzim bâzîitul unei muşte pe o stradă aglomerată. Surprinzi foarte frumos particularul, individualitatea, şi într-o astfel de ramă acel chibrit străluceşte mai frumos decât artificiile. Şi pentru cel care îl aprinde e poate la fel.
Incitant text, la fel de bun comentariul.. un subiect demn de abordat si re-abordat. O lectura placuta si cateva unghiuri foarte actuale. Felicitari domnilor!
Gasesc un text care degajă un suflu nou, de prospețime.Un amestec reușit de viziuni, ironică și tragică asupra vieții. Rețin "doi tineri vorbeau tinerește, unul se întreba cum ar fi să-i facă lu’ mă’sa cadou un mormânt", "rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile", "numai trupurile iubite au nume".Mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că te-am citit. Cu prietenie, Cami
Da, aici avem o poezie unde nu poti aduce nicio carcoteala. Ca dimensiune - este atat cat trebuie sa fie, mesajul este clar, metafore putine dar nu simti nevoia de mai multe, imi place enorm: limba orelor si vara care imbatraneste ca o femeie frumoasa. Finalul este, cum spuneam intr-un comentariu dinainte, deschis. Lasa loc la gand, fiecare isi poate inchipui o femeie frumoasa imbatranind frumos. Felicitari! Imi permit o intrebare, anume daca pot citi poezia aceasta la un eveniment, desigur cu anuntarea autorului?
dorin, tu-ți rîzi de mine!? de nu, răspunsul e fiincă astfel cerea o anume pînză. ne-de-păianjen! în rest am înțeles că aproape. emil, ai dreptate. însă trebuia să amintesc desprinderile, atunci nu știam cum altcum - nici azi nu prea!
trec mai rar și mai fugitiv pe aici pe hermeneia, nu pentru că așa mi-aș dori... observ,Andreea, la nivelul formei, că exersezi, ceea ce e foarte bine, mai multe abordări ale exprimării. știu că o vei găsi pe cea care să te reprezinte astfel încât timbrul poetic să fie unic.suntem mulți în această situație. mi-a lăsat un gust plăcut comparația: ca urma unui crater/din inima oceanului. cu gânduri bune, paul
e foarte inteligent inceput acest text. cu buricul. buricul ca origine, buricul ca interior, buricul ca gol. totul se transforma aici. de la placerea de a fi babrbat, de a gusta ploaia, la transformarea in teren arid, foarte sugestiva si expresiva. ceva gen Amélie Poulain, in scena lesinului ei. trecerea se produce in altceva. ca materie. mi-a placut mult acea carapace, suta de ani, tandretea si patul, ca moment amanat. finalul si ticul parului, are ar trebui...taiat?, parul adica, e ca un suflu care acorda o pauza. o pauza ca fiecare om sa stea cu acel om care i-a fost ales.
I'm back with the revised version of my poem. May not be the last, though... So, please do not post it yet. Cheers, LS pro & con strained poem walls chiselled in mountain scars between us stone knuckles & air strained to breathing amid hooks even eyes chain into snow static mottled with glyphs of grey you at the end of white conceiving my dark out stretched shrapnel amulet from be hind
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sapphire- tare nu imi plac polemicile, nu imi plac regulamentele si nici sufocarea spiritului. Am observat pe alte situri world-wide, ca nu de poezie e de fapt vorba ci de putere, de orgoliu, de orice numai literatura nu. Pe de alta parte noi experimentam aici un schimb de mesaje efemere, intr-un noian de milioane si milioane de texte globale, date, gunoi comercial, reclame, etc etc. Truda unui text digital se masoara in cam 10-15 minute de butonare. Viata lui e 2-3 zile dupa care e ingropat RIP in beciurile electronice ale netului. Entropia face ca informatia sa devina triviala si neinteresanta imediat dupa ce a fost trimeasa in eter. Publicarea unui text pe net este o renuntare la propietate, el poate fi multiplicat, copiat si siluit de un receptor anonim, autorul neavand niciun instrument de a controla ce se intampla. Hai sa imaginam acum un site literar fara regulament dar cu o singura, unica lege democratica: Orice text postat e votat de membrii dupa merit. Ceva prost va fi refuzat de majoritate. Ce e bun ramane. In acest caz ma bazez pe obiectivismul si sinceritatea judecatorilor care la randul lor sunt judecati de colegi. Exista in Hyde Park, Londra, coltul vorbitorilor, oricine se poate urca Duminica pe un scaunel si tine un discurs omenirii. Daca discursul e interesant se strang spectatori, se incing discutii, sau din contra un speaker in dodii e abandonat si ignorat pentru ca oamenii nu sunt nici prosti si nici nu au timp de platitudini. Dar libertatea de expresie e sfanta si respectata ca un bun, ca o demnitate, nu ca o povara.
pentru textul : După Pompei des-au facut doua mici incizii. sper sa inveseleasca textul, multumesc.
pentru textul : colac peste pupăză deam recitit ac text in care regasesc motive si idei dragi tie. mi-a placut, dar nu am inteles apelativul "turneanco"
pentru textul : barba iubitului meu demulţumesc pentru intelegere si pentru abilitatea de a-ţi păstra simţul umorului şi al relativităţii. nu voi încerca să mă scuz dar eu sînt unul şi voi sînteţi mulţi. uneori uit cu cine am ajuns sa vorbesc la plural şi cu cine la singular. deşi eu prefer să fiu apelat la singular şi prefer Virgil şi nu dl. Virgil sau alte chestii de gemul acesta.
pentru textul : O dimineață pe fugă deŞi da, am observat că au început tot felul de tiruri revanşarde şi ieftine. Şi am încercat să canalizez acele energii vulcanice spre polemici legate de texte şi subiecte şi mai puţin de atacuri la persoană sau la adresa site-ului. Nu neaparat din orgoliu (deşi nu sînt imun la el) dar nu cred că restul membrilor hemeneia trebuie să primească in corpore ouă stricate în cap doar pentru că cineva s-a supărat pe sat.
Şi da, cred că trebuie să îi atingi pe poeţi şi poetaşi cu flori şi uneori cu ce apuci la mînă pentru ca să îi ţii în formă. Laurii succesului sînt cel mai ispititor culcuş.
Nu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deFelicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
intențiant "m-ai" că primesc pălmuța.
pentru textul : poate denu am nimic personal cu tine sau textele tale. nici nu am pretentia sa te consider elev, departe acest gind. te consider doar un coleg (de site). ceea ce am scris la unele din poezii, consider ca este/sint o opinie/opinii pe care mi-o/mi le exprim liber. daca aceasta opinie este mai dura decit te astepti, ar trebui sa te puna putin pe ginduri. pur si simplu poti declansa prin unele texte (nu toate, eu nu am generalizat) o astfel de reactie. altcineva te-ar putea lauda,sau te-a laudat deja, tot ce este posibil, dar de multe ori iti poate face un mare deserviciu. o seara buna!
pentru textul : Ceasul meu dece ma amuza acest "pupat piata independentii" care se practica spre final. continui sa cred ca initiativa si textul almei sint si bune si de bun augur tocmai pentru ca nu este nici concurs si nici clasament oficial sau semioficial ci o simpla, banala, normala, civilizata, ordonata, eleganta, calma, partial anecdotica, subiectiva, muncita, succinta parere personala de asemenea subscriu la parerea lui actaeon ca toata furtuna asta intr-un pahar cu apa isi are originea in mundana noastra invidie cea de toate zilele, nu ne-o mai da noua Doamne! am zis
pentru textul : Cel mai, Cea mai dereascult această melodie! Nu că m-aş fi inspirat de aici.
„adunătură” îmi sună cumva nepoetic. Merge mai bine „(sub) straturi”.
Strofa aceea este frumoasă în întregimea ei:
„But if the arrow is straight and the point is slick
It can pierce through dust no matter how thick
So I'll make my stand and remain as I am
And bid farewell and not give a damn”.
Bătrâne, să nu spui niciodată bătrâne!
pentru textul : ah tu care pătrunzi prin straturi deMulţumesc pentru lectură şi opinie.
bucuroasa de citire! remarc
pentru textul : Mi-a zâmbit de"Dar Dumnezeu mi-a zâmbit
subţire ca o vioară,
aşezându-mi
genunchii la rugăciune."-un tablou cristalin, emotionant!
Ecaterina, nu ai nicio vina, decat ca esti talentata :). Nu ma puneti sa imi pierd vremea sa dau exemple de texte de 2 lei cuie publicate din conturi de autori pe acest site, ca sunt destule.
pentru textul : rem deDe acord cu Virgil, cu precizarea ca ar trebui sa inchizi ochii INAINTE sa-l citesti Bobadil
pentru textul : febra deQueen... finalul are mereu un mare avantaj... ne ramane in minte cand tot ce era inainte de acesta e uitat deja :) Virgil... da, chestia aceea cu partenerii de dans e prea pretentioasa, ai dreptate. In fragmentul "ispita de a mușca fără dragoste" am preferat un aspect mai actional si indreptat spre subiect. Andrei... fericiti cei orbi :) Petre... halucinant desigur... poezia se numeste febra. Multumiri tuturor pentru feed-back.
pentru textul : febra dealma, pe scurt: nu ai avut de lucru! mai întâi, calific gestul tău ca subiectivism semeț. mai apoi spun că, a-ți vârâ mâna într-un stup, cu intenția didactică de a bate albinuțele la funduleț cu vărguța, e un gest complet neinspirat. încă ceva: celor ce s-au simțit gâdiliți, le recomand pana de struț cu înlocuitori! celor ce s-au simțit jigniți, le recomand izolare în credința scrierii, eventual. celorlalți: auguri!
pentru textul : Cel mai, Cea mai dem-am luat cu altele si am uitat de text, care sincer mi-a placut mult...felicitari...
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deCitit. Plăcut. Compilat. Nu în «cod mașină» ca să văd, apoi, dȃnȃnd «dump» de memorie (operativă) ce-a iesit. Ci direct în «rețeaua (aia a mea) neuronală» - similară cu a noastră, a tuturor - în care «discretul» tinde spre «tau-ul» «alefurilor» lui Cantor al mulțimilor «subtile». Despre care, puțini dintre noi, suntem conștienți pentru a le pune la lucru, avȃnd «minți deschise» - din «interior» spre alte «realități», mai profunde, pe care le putem percep prin ceea ce alchimia zice că ar fi un «simț interior»; care poate conduce la o «imaginatio vera» și nu la una, absolut iluzorie, de care «hartiștii» fac, adesea uzul abuzului în «producții» ce se înmulțesc «infinit numărabil» curgȃnd din niște «automate stohastice»….Stop! Dar, totuși, nu mă pot opri să nu dau un exemplu: «STEAMPUNK-ul», ultimul răgnet în materie de «inovare» în artă din America aia care… așa și pe dincolo…. Marin Preda în „Cel mai iubit…”, spune, undeva, prin glasul lui Petrini, că i-ar plăcea să fie nemuritor. Dar cȃnd se gȃndește că nu știu care lepră de director/subdirector/activist (nu-mi mai amintesc exact) ar deveni și el simultan nemuritor, preferă să moară (cȃnd îi va veni ceasul). O treabă legată de psihologie îmi vine acum în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe (vezi Deleuze). Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. Evident, e absurd și într-un caz și în altul. Singura treabă care-mi pare a ține de luciditate și nu de „rațiune” sau „înțelepciune” este de a nu regreta nimic din trecut (mortul de la grupă nu se mai întoarce) și a nu îți dori nimic pentru viitor. Ci să trăiești, în fiecare clipă prezentă, din plin. Pentru că numai așa: „dacă aici ar răsări un parc o iarbă și o bancă zorii n-ar mai cântări decât trupurile noastre adormite” Sau, cum se povestește: Gurjdiev se plimba o dată împreună cu discipolul său Uspenski, pe o stradă plină de «oameni» care mișunau în plină zi. Și Uspenski, într-un moment de «insight», exclamă: Ce dracu dorm ăștia tot timpul?! Ți-aș da o peniță. Dar zice lumea ca-s subiectiv. Și n-am curajul răspunderii. Pt. că știi bine că mor de dragul părerii care-o are lumea despre subsemnatul. Așa că nu se «cum(se)cade». Gorun
pentru textul : nevermind deSe prea poate să ai dreptate. Tare aș vrea să știu însă, cum te-aș putea întreba pe tine atunci când postez o poezie?
pentru textul : Inima mea decupată deMi-a plăcut modul în care focalizezi în acest haiku. Trecerea de la macro la microcosmos. Este sentimentul că dincolo de aparenţe putem observa lumea în colţurile ei mai întunecate sau mai puţin aparente aşa cum putem să auzim bâzîitul unei muşte pe o stradă aglomerată. Surprinzi foarte frumos particularul, individualitatea, şi într-o astfel de ramă acel chibrit străluceşte mai frumos decât artificiile. Şi pentru cel care îl aprinde e poate la fel.
pentru textul : Haiku deIncitant text, la fel de bun comentariul.. un subiect demn de abordat si re-abordat. O lectura placuta si cateva unghiuri foarte actuale. Felicitari domnilor!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deun poem al nelinistilor, al framantarilor interioare, al cautarii identitatii. mi-a placut foarte mult
pentru textul : pe urmele himerei deGasesc un text care degajă un suflu nou, de prospețime.Un amestec reușit de viziuni, ironică și tragică asupra vieții. Rețin "doi tineri vorbeau tinerește, unul se întreba cum ar fi să-i facă lu’ mă’sa cadou un mormânt", "rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile", "numai trupurile iubite au nume".Mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că te-am citit. Cu prietenie, Cami
pentru textul : Te iubesc dus-întors deDa, aici avem o poezie unde nu poti aduce nicio carcoteala. Ca dimensiune - este atat cat trebuie sa fie, mesajul este clar, metafore putine dar nu simti nevoia de mai multe, imi place enorm: limba orelor si vara care imbatraneste ca o femeie frumoasa. Finalul este, cum spuneam intr-un comentariu dinainte, deschis. Lasa loc la gand, fiecare isi poate inchipui o femeie frumoasa imbatranind frumos. Felicitari! Imi permit o intrebare, anume daca pot citi poezia aceasta la un eveniment, desigur cu anuntarea autorului?
pentru textul : copacul dinăuntru dedorin, tu-ți rîzi de mine!? de nu, răspunsul e fiincă astfel cerea o anume pînză. ne-de-păianjen! în rest am înțeles că aproape. emil, ai dreptate. însă trebuia să amintesc desprinderile, atunci nu știam cum altcum - nici azi nu prea!
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi decutremure si cutremure pe lumea asta, Viorel...
apoi, nu stiu daca merit sau imi doresc sa am "fani", ma multumesc si cu cititori atenti si obiectivi :)
pentru textul : după cutremur detrec mai rar și mai fugitiv pe aici pe hermeneia, nu pentru că așa mi-aș dori... observ,Andreea, la nivelul formei, că exersezi, ceea ce e foarte bine, mai multe abordări ale exprimării. știu că o vei găsi pe cea care să te reprezinte astfel încât timbrul poetic să fie unic.suntem mulți în această situație. mi-a lăsat un gust plăcut comparația: ca urma unui crater/din inima oceanului. cu gânduri bune, paul
pentru textul : Teenage angst deAveţi dreptate. E o soluţie simplă. Voi modifica. Mă voi gândi şi la "tine/ mine/ stângă". Mulţumesc!
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul demelodramatici, stimată Maia. Noroc că suntem la porţile orientului, unde râsul şi ţipătul seamănă atât de mult...
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deExceptând, fireşte, "Dragostea din tei" :)
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul dee foarte inteligent inceput acest text. cu buricul. buricul ca origine, buricul ca interior, buricul ca gol. totul se transforma aici. de la placerea de a fi babrbat, de a gusta ploaia, la transformarea in teren arid, foarte sugestiva si expresiva. ceva gen Amélie Poulain, in scena lesinului ei. trecerea se produce in altceva. ca materie. mi-a placut mult acea carapace, suta de ani, tandretea si patul, ca moment amanat. finalul si ticul parului, are ar trebui...taiat?, parul adica, e ca un suflu care acorda o pauza. o pauza ca fiecare om sa stea cu acel om care i-a fost ales.
pentru textul : el moare deI'm back with the revised version of my poem. May not be the last, though... So, please do not post it yet. Cheers, LS pro & con strained poem walls chiselled in mountain scars between us stone knuckles & air strained to breathing amid hooks even eyes chain into snow static mottled with glyphs of grey you at the end of white conceiving my dark out stretched shrapnel amulet from be hind
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 dePagini