nu-mi place. doar ultima strofa e ceva de capul ei. restul,aceeasi blazare si pseudofilosofare de jurnal postapocaliptic.
nu pentru asta citesc poezie. nu pentru asta
va salut

două recomandări: modifică majusculele în titlu și nu mai posta mai mult de un text pe zi

Cred că e un poem din sfera mistică şi-l voi citi în această cheie, fiindcă mi-a plăcut.
Văd o interesantă transpunere lirică a influenţei negative asupra vieţii pe care o poate exercita ,,şarpele”. Poemul începe printr-o prezentare a habitatului acestei vieţuitoare, iar cuvintele alese sunt foarte potrivite cu ,,profilul psihologic” al acesteia, ştiind că îl simbolitează pe ,,cel rău” din geneza biblică: pietre, groapă, târâş, iarba fiarelor uscată. Titlul pare să aibă continuare în primul vers. Mersul târăş pe linia orizontului este completat de urcarea-n pom ( în plan vertical), marcând două coordonate pentru universul de acţiune, de influenţă. ,,Dezacordul” din versul al doliea din a doua strofă are încărcătură semantică dublă: sunetul şarpelui a stricat orice armonie, inclusiv cea de relaţionare cu divinitatea şi cu semenii, iar prin acel ,,oare” biblic, se exprimă dezacordul faţă de o afirmaţie (adevăr) enunţată de Dumnezeu în prima poruncă din Eden. Influenţa continuă prin pierderea oricărui echilibru (,,cumpăna”) şi a mijloacelor (ciutura) de asigura adevărata viaţă (apa). ,,Umbra umbrelor”, un superlativ afectiv, însoţit de ,,putregaiuri” sugerează degradarea în care putem ajunge.
Remarc ultima strofă, pe care trebuie să o leg versul anterior:
,, m-a aruncat în umbra umbrelor
printre putregaiuri
să-mi strig involuntar nemulţumirile
şi să-mi descarc sufletul
bolnav ca o vioară fără strune “
Ce reproşez poemului? Prea multe genitivale şi împărţirea nepotrivită pe strofe. În rest un discurs bine condus, susţinut artistic şi ideatic.

Finalul - care nu este tocmai un final ci numai un punct de reper - mi-a placut pentru ca se depaseste pe sine, fara a ceda tentatiei paradoxului, spre tragic. Felicitari.

Mircea a fost si ramane un poet aparator al valorilor traditionale, lui nu-i place sa experimenteze prea mult. Nu doar tata a doi copii dar si probabil un bun crestin (ortodox?) el se lupta ca Sf. Gheorghe cu balaurul literaturii moderne, plina (in opinia sa) de gunoaie. Ideea poemului este, cel putin in aceasta perspectiva, destul de clara. Constructia logica a poemului insa aluneca in ambiguitate deoarece, dupa ce in primele trei strofe autorul ne prezinta lucruri foarte grave comise de acesti "pupincuristi" cum ar fi ca sunt "obsedati de erectii", ca "scriu in dejectii" sau "derad ce nu este al lor" etc in ultima strofa acesta ne spune ca "grav este faptul ca au reguli admise ce le incalca..." ceea ce anuleaza intr-un fel gravitatea acuzatiilor anterioare. Aceasta exprimare ar trebui evitata, in opinia mea. Dpdv tehnic prima strofa sufera de o rima fortata la versurile 1 si 3 plus o exprimare dubioasa "spatiul eter al internetul virtual".

Sper că ai luat sensul bun, nu pe cel morțiș. Mă bucur că este.

If the comment quoted above could become a rule I would very much appreciate your initiative and effort..however, my opinion could be knocked off the perch by the fact that not many members contribute to this site in English, therefore many of the texts posted under lingua would not be commented due to the language-barrier. The American and English sites I usually post on do not have this problem - that goes without saying - but posting here gives me, as a member of Hermeneia, a different kind of buzz. Having said that I hope it puts your mind to rest and whatever action you will/ will not take regarding rules of engagement within lingua department remains fine by me (as long as I can press the 'INTRODUCE PREFERRED CONTENT' button :p).

Cheerio!

Alma, cred ca ai prins in cateva idei liniile pe care s-ar construi "scheletul" aceste poezii. Poate ca undeva un fluture o data aripile-n jos, pentru a le ridica inapoi, si acum ne regasim cuprinsi de fericire, in toate iluziile create tot de catre noi. Sunt tentata sa nu-ti spun de fericire, dar... fie :-) Stiu ca ai intrebat pentru ca stii deja. Initial textul continea un paradox: "azi voi purta clasic/fericirea cu primii doi nastru lipsa", dar am considerat prea multa determinare primii doi nasturi si am renuntat la "azi", care si-asa e destul de relativ si incercam diminuarea acestei notiuni pana la disparitie, apoi am renuntat si la "clasic", gandindu-ma ca va fi si-asa suficient de puternica imaginea cu primii doi nasturi. Si de ce lipsa, si de ce tocmai aceia? Este vorba despre cei de sus (atata vreme cat acceptam ca mai exista o astfel de notiune) si sunt in egala masura: ispita, libertatea, lipsa conventiilor (sunt lipsa, nu desfacuti...)... fericirea cu gatul expus, daca vrei :-) Virgil, stiu, e imposibil sa nu simtim asta la un moment sau altul si sa nu revina ca o obsesie. Cred ca insasi poezia insasi este un mod de explicare a ceea ce altfel nici macar nu am "recunoaste", pentru ca, nu-i asa, poezia nu se "experimenteaza"... iti multumesc... as putea spune ca se confirma :-) chiar a avut un efect...

felicitari tuturor celor implicati in lansarea antologiei. E un efort care merita apreciat.

Ela, te așteptam și doar pe tine aici. Se pare că firul de argint încă există. Și tu ești în portret, și undeva, sub pielea mea de jasmine, undeva, lângă inimă. Mulțumiri.

Trist si adevarat da. Frumos? Nu cred. Multumesc de empatie.

Din comentariul tău atent și elaborat am reușit să rețin ceva de genul: poezia mea este complet lipsită de poezie, dar mustește de intelect. Dă pe din afară, ba chiar tinde să producă greață. Eh, asta e, Bobadil, I can live with that. Și atâta vreme cât nu vă omoară nici pe voi, ce să-ți spun? Să-ți promit că voi încerca să nu mai scriu poezie până când nu voi avea liber de la tine că este suficientă "poezie" în ce scriu? OK. Deal. Aaa... just kidding. Nu conta pe chestia asta. Cât despre chestia aia din titlu, mă dezamăgești. Dacă mă gândesc mai bine, de fapt, nu, nu mă dezamăgești, așa că mai bine îți explic. Copyright pe îngeri are doar Dumnezeu. Marcă înregistrată însă... sunt câte unii care cred că ar putea avea așa ceva. Mai precis, cineva căruia îi este dedicat această poe... na, că era să cad iar în păcat. Acest text. Desigur, explicațiile pot merge mai departe, dar am încredere că pe undeva cititorii mei sunt cel puțin la fel de deștepți ca... ai lor. Și cu această explicație sper că i-am răspuns și Profetului, de la care mă așteptam să știe că autoarea aici prezentă și de față când face ceva de sanchi, o să și scrie "chestia asta e de sanchi". Ce-i drept, ceva credit mi-a dat, drept pentru care mulțumesc. Cu prietenie și plecăciuni, îmi iau îngerii și plec. Plec, plec... "că tăcerea e de aur".

după îndelungată gândire (cam zece minute), am decis să păstrez, cel puțin deocamdată, varianta inițială. nu din încăpățînare, nici din orgolui, ci pentru că acel „se târăște”, așa singur-singurel, mi se pare prea dur și, parcă, mai puțin... plastic.

mă gândesc, însă, să aleg între celelalte două variante rămase în discuție - una a mea, alta sugerată de tine.
deși... parcă se repetă aceeași ideea, îmbrăcată în altă hăinuță. :)

o să văd.
Mulțumesc mult, Mariana.

ovYus, ce trebuie sa apreciez (si apreciez ce-i drept in felul meu) este faptul ca nu te-ai putut controla si ai fost relativ transparent si ai lasat sa se inteleaga ca este o penita data in batjocura. Nu am inteles exact la adresa cui e batjocura, la adresa autorului, textului sau la adresa Hermeneia. Indiferent insa de adrisant problema este ca ai abuzat de privilegiul acordarii penitei de aur pe Hermeneia. Regulamentul spune ca "Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.". Deci te rog sa te consideri avertizat. La urmatorarea abatere va trebui sa te anuntam ca va trebui sa ne parasesti ca membru Hermeneia pe o perioada mai lunga datorita tendintei tale de a recidiva. Eu cred ca regulile pe Hermeneia sint (destul) de clare si simple si urmaresc un singur lucru (ceva ce am senzatia ca urmaresti si tu) si anume promovarea si stimularea calitatii literare. For some weird reason insa am impresia ca nu reusim sa cadem pe aceeasi lungime de unda. Probabil (zic eu) este teribilismul (si lipsa de respect) cauzate (din pacate) de virsta ta. Nu sint sigur dar cred ca nu ar fi o pierdere prea mare daca ai invata (cit nu este prea tirziu) sa respecti. In general. Imi cer scuze ca mi-am permis sa iti ofer un "sfat educational". Nu este nici datoria si nici dreptul meu dar ia-o ca pe o idee, asa de anul nou. In ce priveste textul, da este slab. Ceva cu care Nicodem ne-a obisnuit. De aceea este si novice pe Hermeneia. Pacat ca nu doreste sa se imbunatateasca si se incapatineaza sa creada ca scrie bine cind scrie prost. Dar incapatinarea este boala grea si asa cum nu pot eu sa ajut pe cineva sa invete sa respecte tot asa nu pot sa ajut pe altcineva sa renunte la incapatinare. Banuiesc ca e "fiecare cu blocajele lui". In rest numai de bine.