sunt de acord că textul este puţin mai greu de citit, aşa s-a voit, este scris arhaic, pentru a nu ştirbi din tenta magică, sau etno-magică, dacă vrei, a scriiturii. a se vedea şi acel năuntru scris intenţionat aşa şi inversiunea din versul 4, aşadar cu o tentă voit arhaică. la o lectură atentă, mai atentă, textul este cât se poate de coerent. îţi mulţumesc pentru însemnare.
şi da, ar putea arăta şi aşa, asta ca să fac concesia de rigoare:
bărbatul
te rog pământule ară cu plugul tău
pe genele mele culcă spicele purpurii de la dânsul din piept
miriade de flori pe milioane de biciclete
râd copiii
da
este o zi de însemnat
aşa trece primăvara se-opreşte până în iarnă
aşa
bărbatul meu poartă încălţăminte grea
pe zapada ce scârţâie trec care cu boi
bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara
opreşte-te bărbate să-ţi dau apă să bei
bea apă şi-apoi mergi mai departe
spun ele
el se coboară din haine de miel înăuntrul casei de chirpici
mă priveşte
şi repede pleacă.
draga Alma, iti scriu aceste randuri numai si numai pentru ca ai facut efortul de a epata putin pe pagina mea... orice argument de genul "siguranta mea rezulta in urma a vreo 25 de ani de lectura si de scris" ma face sa-mi doresc din suflet sa nu fii unul din cititorii mei. deci te-am pierdut draga Alma ps. vorbesc foarte serios chiar daca tonul e ironic
NU am afirmat că promovezi false valori, citește corect: competiția agresivă poate duce la false valori. Te rog citește. NU am afirmat că pe site-uri am recenzii. Deși voi avea. Am doar psihocritică literară. Știi foarte bine și asta. Am încredere în tine, în alegerea și promovarea valorilor, și în cum lucrezi, după cum m-am pronunțat mai jos, în comentraiile scrise pentru tine. Nu deforma cuvintele. Mulțumesc.
nu am nici un motiv să îl urăsc pe adrian. am spus doar cănu mi se pare un spaţiu în care se poate cohabita cel creat de asemenea dialoguri.
cât despre raluca poate să facă ce vrea cu
vorbitul ei în doi peri(ACUM SERIOS, DACĂ CINEVA AR SCRIE SUB TEXTUL MEU CĂ ARE ORGASM LITERAR AŞ SIMŢI UNDA DE BĂTAIE DE JOC. TREBURILE EI CU ORGASMELE ŞI DRAGOSTELE NEÎMPĂRTĂŞITE SĂ ŞI LE REZILVE FĂRĂ MINCIUNI ŞI9 FĂRĂ SĂ MINTĂ.)
nu mă amestecă în cârdul aşaziselor ei cuceriri, atât timp cât am refuzat orice comunicare cu ea.a încercat să mă"agaţe" trimiţând mesaje pe fb.
virgil titarenco,îmi cer scuze pentru pocirea numelui.nu a fost cu intenţie.
după câte observ atmosfera aceasta nu îţi displace.
reînnoiesc cererea de desfiinţare a contului şi voi trimite şi al treilea mail.
Mai avea ochi? Exista un obicei barbar al păsărarilor de a scoate ochii păsărilor ca acestea să cînte mai frumos... Dar poate că aceasta a murit înainte. Cred că așa reiese din text. Numai Caragiale ar putea spune despre un necrolog că este frumos. Acest poem este sălbatic și dureros și...
nu stiu...pe Hermeneia o fi ingaduita reclama produselor farmaceutice? :) domnule Tulburea, nu stiu la ce ora ati postat aceasta epigrama vizuala, dar observ ca acum adresantul nu va mai poate respunde. mai departe, decideti dvs...eu ma intreb doar ce sens are sa urci in ring de unul singur.
... imagine simțită, poate un pic prea. Rimele (voit întâmplătoare), sunt uzate (nori, mori, flori, dori, amară, primăvară, povară etc.). A... poate crezi că "mă dori" e ceva nou. Nu e. Sau: "mă-ntunec". Deloc.(vezi ROUA PLURAL, Constanța Buzea) ... să spun și ce-mi place. Ideea de emigrare pusă pe umerii toamnei. Știe ea când să plece din noi. Precum și simțământul. Poemul merită alte veșminte. ...franc și amical!
completari: "Au cœur des feux et des fastes de la Baie des Anges, un palace-étoile : le Negresco" Salvador Dali Acest hotel, considerat emblema a Rivierei franceze si clasat ca monument istoric in 2003, a fost proiectat de arhitectul Edouard Niermans care a colaborat, mai ales pentru structura cupolei acoperisului, cu arhitectul si inginerul Gustave Eiffel. Hotelul Negresco a fost construit in 1912 de un roman Henri Negresco (1868- 1920), fiu de hangiu din Bucuresti, cu un destin tumultuos despre care s-au scris multe. Henri Negresco a falimentat insa in timpul primului razboi modial, dupa numai 2 ani de la inaugurarea cu fast a hotelului, acesta fiind transformat in spital. Sesizat de creditori, este obligat sa vinda hotelul unei companii belgiene. Din 1957, hotelul este proprietatea familiei Augier. http://www.earthinpictures.com/world/france/nice/hotel_negresco_800x600....
de acord, suport suspendarea, numai ca să ii răspund rugbystului de doi bani de care nu a auzit nimenea si poetului de care nu-i pasă nimănui (auzi poznă, cică s-a impus în literatură, te umflă și râsul la gogomănia asta!) că gunoi și zdreanță o fi el. iar chestia aia cu scorbura din care nu a avut perspicacitatea sa inteleaga nimic i se va lamuri daca ii dau indiciul ca prima strofă era un acrostih care indica persoana ale carui apucaturi le parodiam in textul respectiv. ceva gantere la inteligenta, maestre?
Încerc să răspund aici amândurora, şi Marianei şi lui Paul.
Poate că sunt aici voroave supralicitate, dar exprimarea şi trăirea poetică sunt autentice, sincere. Mariana, ai intuit perfect o parte din intenţiile mele. Paul, în viaţa oricărui poet sunt şi momente de sinceritate necesare, momente de oboseală, momente de tristeţe. Îmi pare bine că tu consideri că am dat lestul jos şi te iert din tot sufletul.
Începutul și sfârșitul sunt foarte frumoase. Între ele, textul nu sună rău, dar mi se pare puțin cam încărcat. Părere pur personală, nu trebuie să mă iei neapărat foarte în serios. Merci mult și pentru comentariul la textul meu, Marian
Adriana, îți mulțumesc pentru evidențierea acestui poem.Această capacitate de receptare a ta, cu totul remarcabilă, nu este întâmplătoare.Ea este clădită pe sensibilitate poetică și multe cărți citite cu mintea și sufletul. Prima parte a poemului, ar putea fi o lungă dar incompletă introducere a unui tratat despre inocența iubirii, rezumat în ultimele patru versuri... Cu prietenie
Eu totuși am o problemă. Dacă tot spui că vei vorbi despre cele zece lucruri care nu îți plac la tine (intrigantă confesiune) în primele două porțiuni rămîi fidelă promisiunii dar apoi celelalte se diluaeză în altceva. Strofa trei este despre lucruri pe care le urăști (e ambiguu dacă asta e ceva ce nu îți place la tine). Strofa patru este despre niște „metafore” (aici am ajuns în ceață deja). Iar în a cincea este vorba despre eclesiastul. Despre eclesiastul (sau ecclesiastul) s-ar putea spune multe dar ce are asta cu ceea ce nu îți place la tine? Iar suptul sîngelui Domnului (de la sfîrșit) deși face trimiteri soteriologice totuși crează o senzație destul de dezagreabilă, nu crezi? Deci cam astea ar fi observațiile mele de pînă acum.
pornind de la faptul ca universul e infinit, putem spune orice despre el. chiar si ca ar fi plat sau rotund. dar nu prin analogie cu pamântul. pentru ca asa , inversând termenii, am spune ca si pamântul e infinit, si nu este...
Virgil, mulţumesc pentru feedback. Aveam nevoie, mai ales că azi am încercat să scriu altfel, motiv pentru care am încadrat poemul la experiment. Am vrut să văd dacă are fior şi chiar acesta e cuvântul pe care îl aşteptam. Ştiu că e de lucru...deja am fixat nişte prepoziţii şi nişte conjuncţii pe care le voi elimina. De asemeni ultimul vers, pe care, recunosc, l-am introdus mai târziu, se pare că va trebui eliminat, deşi voiam să rotunjesc textul cu ideea de a aştepta veşti de la cei plecaţi. Cuvintele de apreciere şi semnul aurit mă responsabilizează şi mai mult şi-mi dau o stare de bine. Mulţumesc frumos!
Cristina, îţi mulţumesc. Îmi place forma vasului tău în care ai lăsat să curgă acest poem...Se pare că avem unele simboluri dragi comune şi asta ajută la receptarea textului. Cred că voi elimina versul final ,,apoi aş aştepta un plic timbrat", deşi mă tentează ideea să îl pun la început sau să devină titlu...Mă mai gândesc.
Mihaela, nu pot decat sa-ti multumesc pentru sinceritatea si profesionalismul cu care ai abordat lectura volumului meu memorialistic si spiritual. Unii oameni ma citesc si ma apreciaza, altii mai putin, fiecare cu libertatea de a-si exprima gusturile. Am vazut ca aceasta recenzie a fost publicata, chiar azi, si in Luceafarul de Botosani, ceea ce demonstreaza ca textul tau este foarte bine scris. Te felicit si iti multumesc pentru rabdarea de a ma fi citit.
Nu e prost textul. Doar că pare puțin disjunct. E ca și cum te-ai concentra pe frunză și pe făraș și pe tot acel microunivers și brusc cineva ți-ar întoarce capul spre altceva - mătura de alături. Îmi pare o „ruptură” care nu știu dacă face bine „senzației de haiku”
încă nu mă împac cu titlurile în engleză. dar musai să-ți scriu că m-ai dus cu gîndul la the sick rose de blake. și mie îmi lipsesc cărțile date. azi, însă, un prieten mi-a spus că pentru el a împrumuta cărți anumitor oameni e un soi de a se infiltra în casele lor. iată o idee care poate încălzi orice azi.
am trecut pe aici ca sa las o penita. e o poveste care te prinde ca cititor si iti tot da senzatia ca ar mai fi atatea lucruri de spus despre Ana sau mama ei.cinematica, vie,fantastica. m-a fascinat.
mulțumesc Cristina pentru citire și... privire. adevărul este că după ce l-am scris am avut și eu senzația că s-ar putea să fi săvîrșit ceva. dar am preferat să nu spun nimic pentru că nu ar fi fost o dovadă de modestie. adevărul este că vom vedea. probabil că voi încerca să mai scriu cîteva texte în acest stil. am mai postat cu ani în urmă și alte încercări din acestea cu iz inovator. îmi place să explorez forme noi. cred că forma și conținutul textului liric nu a fost epuizată. doar că este foarte greu să te eliberezi de ceea ce ți se pare cunoscut și ți se pare familiar și poate în siguranță. poate voi mai încerca aceasta formă și vom vedea dacă vă avea vitalitatea necesară ca să devină stil. oricum este scurt și frust, poate brutal pe alocuri dar seamănă mult mai mult cu modul în care vorbește omul de astăzi. chiar adolescentul. și reușește să păstreze atît revolta cît și cinismul epocii.
în altă ordine de idei. m-ai întrebat cîndva despre volumul meu. a fost ceva frumos dar modest, într-un tiraj minuscul. a fost un premiu pentru cîștigarea unui concurs. nu cred că a ajuns în librării prea mult. probabil cîteva zeci de volume mai există pe undeva printr-un depozit în Cluj. eu nu sînt un bun administrator al „operei” mele. am oroare de finanțe și de birocrație. și niciodată nu am căutat să îmi public un volum. pentru mine a scrie este ceva mult prea personal și rupt de restul lumii. și de fapt nu scriu bine (dacă se întîmplă vreodată să scriu ceva bine) decît atunci cînd sînt total desprins de ce se întîmplă cu ce voi scrie sau ce vor gîndi sau spune alții. dacă voi mai găsi volume cînd voi mai trece prin România sau pînă atunci promit să îți ofer unul.
Un poem frumos al cărui titlu este bine ales, cu câteva imagini plăcute traduse într-un vocabular precis. Citind acest poem, îmi imaginez o foarte tânără femeie de 18 ani care se avântă către viață, către dragoste, cu luciditate, afirmând prin aceste cuvinte prezența sa singulară la frontiera dintre copilărie și maturitate. Aceasta este alchimia adevărată a vieții care se manifestă în cadrul acestei treceri, și care devine remarcabilă în structura poemului: "iubite", tema principală este enunțată încă de la primul cuvânt, apoi urmând acel "eu sunt" pus în evidență la mijlocul poemului și care afirmă prezența autoarei în această singularitate, iar apoi urmează finalul, cu acel magnific "tu ești acolo"...în acest univers terestru, făcut din argilă, din suferință, din lacrimi, precum un beci care întemnițează o stare mai volatilă, este tot alchimie, aici o alchimie poetică ce operează miracolul: mutația amoroasă a sufletului în creuzetul poetic al cuvintelor și al expresivității lor.
"marea lehamite" cu halena de frisca. cum reusesti tu sa-mi amintesti de politica de criza, cea schioapa, sasie si, naparat, pufoasa...
ma simt, deja, la pensie:)
La timp, destrămări, la timp, restructurări, vorba ceea. Ca atunci când votezi cu cineva. Și după, oranjul. Sau cozile la îngeri. Mulțumesc pentru cuvintele tale aici.
Si cu lumea mea cum ramane... ?
M-am simtit datoare sa vorbesc mai mult decat imi este obiceiul pentru ca sunt foarte noua pe aici. Am facut cunostinta deci.
un text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
întrebarea fundamentala ramine "si ce se intimpla daca nu ai prieteni si daca nu ai nevoie de prieteni?" mai ramine valabila axioma sau se permite o exceptie si atunci se poate iesi afara in voie si poti sa simti mirosurile acelea pe care nu le-ai simtit de multa vreme, de pe vremea cind nu avea importanta cit mai ai de trait. asta e intrebarea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sunt de acord că textul este puţin mai greu de citit, aşa s-a voit, este scris arhaic, pentru a nu ştirbi din tenta magică, sau etno-magică, dacă vrei, a scriiturii. a se vedea şi acel năuntru scris intenţionat aşa şi inversiunea din versul 4, aşadar cu o tentă voit arhaică. la o lectură atentă, mai atentă, textul este cât se poate de coerent. îţi mulţumesc pentru însemnare.
şi da, ar putea arăta şi aşa, asta ca să fac concesia de rigoare:
bărbatul
te rog pământule ară cu plugul tău
pe genele mele culcă spicele purpurii de la dânsul din piept
miriade de flori pe milioane de biciclete
râd copiii
da
este o zi de însemnat
aşa trece primăvara se-opreşte până în iarnă
aşa
bărbatul meu poartă încălţăminte grea
pe zapada ce scârţâie trec care cu boi
bătrânele satului îl primesc ca pe brad ca pe urs ca pe o crizantemă primăvara
opreşte-te bărbate să-ţi dau apă să bei
bea apă şi-apoi mergi mai departe
spun ele
el se coboară din haine de miel înăuntrul casei de chirpici
pentru textul : bărbatul demă priveşte
şi repede pleacă.
draga Alma, iti scriu aceste randuri numai si numai pentru ca ai facut efortul de a epata putin pe pagina mea... orice argument de genul "siguranta mea rezulta in urma a vreo 25 de ani de lectura si de scris" ma face sa-mi doresc din suflet sa nu fii unul din cititorii mei. deci te-am pierdut draga Alma ps. vorbesc foarte serios chiar daca tonul e ironic
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete deNU am afirmat că promovezi false valori, citește corect: competiția agresivă poate duce la false valori. Te rog citește. NU am afirmat că pe site-uri am recenzii. Deși voi avea. Am doar psihocritică literară. Știi foarte bine și asta. Am încredere în tine, în alegerea și promovarea valorilor, și în cum lucrezi, după cum m-am pronunțat mai jos, în comentraiile scrise pentru tine. Nu deforma cuvintele. Mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai denu am nici un motiv să îl urăsc pe adrian. am spus doar cănu mi se pare un spaţiu în care se poate cohabita cel creat de asemenea dialoguri.
pentru textul : Alb şi roşu decât despre raluca poate să facă ce vrea cu
vorbitul ei în doi peri(ACUM SERIOS, DACĂ CINEVA AR SCRIE SUB TEXTUL MEU CĂ ARE ORGASM LITERAR AŞ SIMŢI UNDA DE BĂTAIE DE JOC. TREBURILE EI CU ORGASMELE ŞI DRAGOSTELE NEÎMPĂRTĂŞITE SĂ ŞI LE REZILVE FĂRĂ MINCIUNI ŞI9 FĂRĂ SĂ MINTĂ.)
nu mă amestecă în cârdul aşaziselor ei cuceriri, atât timp cât am refuzat orice comunicare cu ea.a încercat să mă"agaţe" trimiţând mesaje pe fb.
virgil titarenco,îmi cer scuze pentru pocirea numelui.nu a fost cu intenţie.
după câte observ atmosfera aceasta nu îţi displace.
reînnoiesc cererea de desfiinţare a contului şi voi trimite şi al treilea mail.
Mai avea ochi? Exista un obicei barbar al păsărarilor de a scoate ochii păsărilor ca acestea să cînte mai frumos... Dar poate că aceasta a murit înainte. Cred că așa reiese din text. Numai Caragiale ar putea spune despre un necrolog că este frumos. Acest poem este sălbatic și dureros și...
pentru textul : colivia de oțel de...sau exagerez eu și e iarnă și tu vrei să emigrezi?:)
pentru textul : liniștea din vamă denu stiu...pe Hermeneia o fi ingaduita reclama produselor farmaceutice? :) domnule Tulburea, nu stiu la ce ora ati postat aceasta epigrama vizuala, dar observ ca acum adresantul nu va mai poate respunde. mai departe, decideti dvs...eu ma intreb doar ce sens are sa urci in ring de unul singur.
pentru textul : emanație de... imagine simțită, poate un pic prea. Rimele (voit întâmplătoare), sunt uzate (nori, mori, flori, dori, amară, primăvară, povară etc.). A... poate crezi că "mă dori" e ceva nou. Nu e. Sau: "mă-ntunec". Deloc.(vezi ROUA PLURAL, Constanța Buzea) ... să spun și ce-mi place. Ideea de emigrare pusă pe umerii toamnei. Știe ea când să plece din noi. Precum și simțământul. Poemul merită alte veșminte. ...franc și amical!
pentru textul : de-a valma-i toamna... decompletari: "Au cœur des feux et des fastes de la Baie des Anges, un palace-étoile : le Negresco" Salvador Dali Acest hotel, considerat emblema a Rivierei franceze si clasat ca monument istoric in 2003, a fost proiectat de arhitectul Edouard Niermans care a colaborat, mai ales pentru structura cupolei acoperisului, cu arhitectul si inginerul Gustave Eiffel. Hotelul Negresco a fost construit in 1912 de un roman Henri Negresco (1868- 1920), fiu de hangiu din Bucuresti, cu un destin tumultuos despre care s-au scris multe. Henri Negresco a falimentat insa in timpul primului razboi modial, dupa numai 2 ani de la inaugurarea cu fast a hotelului, acesta fiind transformat in spital. Sesizat de creditori, este obligat sa vinda hotelul unei companii belgiene. Din 1957, hotelul este proprietatea familiei Augier. http://www.earthinpictures.com/world/france/nice/hotel_negresco_800x600....
pentru textul : septicemia memoriei deCristina, din text lipsesc destul de multe virgule... Parcă prea multe.
pentru textul : X şi Y detot astfel, sfaturi unui pic de ploaie, ar elimina poticneala creată de pic mic.
pentru textul : sfaturi unui pic mic de ploaie dede acord, suport suspendarea, numai ca să ii răspund rugbystului de doi bani de care nu a auzit nimenea si poetului de care nu-i pasă nimănui (auzi poznă, cică s-a impus în literatură, te umflă și râsul la gogomănia asta!) că gunoi și zdreanță o fi el. iar chestia aia cu scorbura din care nu a avut perspicacitatea sa inteleaga nimic i se va lamuri daca ii dau indiciul ca prima strofă era un acrostih care indica persoana ale carui apucaturi le parodiam in textul respectiv. ceva gantere la inteligenta, maestre?
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… deÎncerc să răspund aici amândurora, şi Marianei şi lui Paul.
pentru textul : os şi piatră dePoate că sunt aici voroave supralicitate, dar exprimarea şi trăirea poetică sunt autentice, sincere. Mariana, ai intuit perfect o parte din intenţiile mele. Paul, în viaţa oricărui poet sunt şi momente de sinceritate necesare, momente de oboseală, momente de tristeţe. Îmi pare bine că tu consideri că am dat lestul jos şi te iert din tot sufletul.
Începutul și sfârșitul sunt foarte frumoase. Între ele, textul nu sună rău, dar mi se pare puțin cam încărcat. Părere pur personală, nu trebuie să mă iei neapărat foarte în serios. Merci mult și pentru comentariul la textul meu, Marian
pentru textul : Existând în definitiv deAdriana, îți mulțumesc pentru evidențierea acestui poem.Această capacitate de receptare a ta, cu totul remarcabilă, nu este întâmplătoare.Ea este clădită pe sensibilitate poetică și multe cărți citite cu mintea și sufletul. Prima parte a poemului, ar putea fi o lungă dar incompletă introducere a unui tratat despre inocența iubirii, rezumat în ultimele patru versuri... Cu prietenie
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deEu totuși am o problemă. Dacă tot spui că vei vorbi despre cele zece lucruri care nu îți plac la tine (intrigantă confesiune) în primele două porțiuni rămîi fidelă promisiunii dar apoi celelalte se diluaeză în altceva. Strofa trei este despre lucruri pe care le urăști (e ambiguu dacă asta e ceva ce nu îți place la tine). Strofa patru este despre niște „metafore” (aici am ajuns în ceață deja). Iar în a cincea este vorba despre eclesiastul. Despre eclesiastul (sau ecclesiastul) s-ar putea spune multe dar ce are asta cu ceea ce nu îți place la tine? Iar suptul sîngelui Domnului (de la sfîrșit) deși face trimiteri soteriologice totuși crează o senzație destul de dezagreabilă, nu crezi? Deci cam astea ar fi observațiile mele de pînă acum.
pentru textul : zece lucruri pentru care nu îmi place de mine depornind de la faptul ca universul e infinit, putem spune orice despre el. chiar si ca ar fi plat sau rotund. dar nu prin analogie cu pamântul. pentru ca asa , inversând termenii, am spune ca si pamântul e infinit, si nu este...
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II deVirgil, mulţumesc pentru feedback. Aveam nevoie, mai ales că azi am încercat să scriu altfel, motiv pentru care am încadrat poemul la experiment. Am vrut să văd dacă are fior şi chiar acesta e cuvântul pe care îl aşteptam. Ştiu că e de lucru...deja am fixat nişte prepoziţii şi nişte conjuncţii pe care le voi elimina. De asemeni ultimul vers, pe care, recunosc, l-am introdus mai târziu, se pare că va trebui eliminat, deşi voiam să rotunjesc textul cu ideea de a aştepta veşti de la cei plecaţi. Cuvintele de apreciere şi semnul aurit mă responsabilizează şi mai mult şi-mi dau o stare de bine. Mulţumesc frumos!
Cristina, îţi mulţumesc. Îmi place forma vasului tău în care ai lăsat să curgă acest poem...Se pare că avem unele simboluri dragi comune şi asta ajută la receptarea textului. Cred că voi elimina versul final ,,apoi aş aştepta un plic timbrat", deşi mă tentează ideea să îl pun la început sau să devină titlu...Mă mai gândesc.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deMihaela, nu pot decat sa-ti multumesc pentru sinceritatea si profesionalismul cu care ai abordat lectura volumului meu memorialistic si spiritual. Unii oameni ma citesc si ma apreciaza, altii mai putin, fiecare cu libertatea de a-si exprima gusturile. Am vazut ca aceasta recenzie a fost publicata, chiar azi, si in Luceafarul de Botosani, ceea ce demonstreaza ca textul tau este foarte bine scris. Te felicit si iti multumesc pentru rabdarea de a ma fi citit.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea deNu e prost textul. Doar că pare puțin disjunct. E ca și cum te-ai concentra pe frunză și pe făraș și pe tot acel microunivers și brusc cineva ți-ar întoarce capul spre altceva - mătura de alături. Îmi pare o „ruptură” care nu știu dacă face bine „senzației de haiku”
pentru textul : Haiku deîncă nu mă împac cu titlurile în engleză. dar musai să-ți scriu că m-ai dus cu gîndul la the sick rose de blake. și mie îmi lipsesc cărțile date. azi, însă, un prieten mi-a spus că pentru el a împrumuta cărți anumitor oameni e un soi de a se infiltra în casele lor. iată o idee care poate încălzi orice azi.
pentru textul : howling deam trecut pe aici ca sa las o penita. e o poveste care te prinde ca cititor si iti tot da senzatia ca ar mai fi atatea lucruri de spus despre Ana sau mama ei.cinematica, vie,fantastica. m-a fascinat.
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei demulțumesc Cristina pentru citire și... privire. adevărul este că după ce l-am scris am avut și eu senzația că s-ar putea să fi săvîrșit ceva. dar am preferat să nu spun nimic pentru că nu ar fi fost o dovadă de modestie. adevărul este că vom vedea. probabil că voi încerca să mai scriu cîteva texte în acest stil. am mai postat cu ani în urmă și alte încercări din acestea cu iz inovator. îmi place să explorez forme noi. cred că forma și conținutul textului liric nu a fost epuizată. doar că este foarte greu să te eliberezi de ceea ce ți se pare cunoscut și ți se pare familiar și poate în siguranță. poate voi mai încerca aceasta formă și vom vedea dacă vă avea vitalitatea necesară ca să devină stil. oricum este scurt și frust, poate brutal pe alocuri dar seamănă mult mai mult cu modul în care vorbește omul de astăzi. chiar adolescentul. și reușește să păstreze atît revolta cît și cinismul epocii.
în altă ordine de idei. m-ai întrebat cîndva despre volumul meu. a fost ceva frumos dar modest, într-un tiraj minuscul. a fost un premiu pentru cîștigarea unui concurs. nu cred că a ajuns în librării prea mult. probabil cîteva zeci de volume mai există pe undeva printr-un depozit în Cluj. eu nu sînt un bun administrator al „operei” mele. am oroare de finanțe și de birocrație. și niciodată nu am căutat să îmi public un volum. pentru mine a scrie este ceva mult prea personal și rupt de restul lumii. și de fapt nu scriu bine (dacă se întîmplă vreodată să scriu ceva bine) decît atunci cînd sînt total desprins de ce se întîmplă cu ce voi scrie sau ce vor gîndi sau spune alții. dacă voi mai găsi volume cînd voi mai trece prin România sau pînă atunci promit să îți ofer unul.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deUn poem frumos al cărui titlu este bine ales, cu câteva imagini plăcute traduse într-un vocabular precis. Citind acest poem, îmi imaginez o foarte tânără femeie de 18 ani care se avântă către viață, către dragoste, cu luciditate, afirmând prin aceste cuvinte prezența sa singulară la frontiera dintre copilărie și maturitate. Aceasta este alchimia adevărată a vieții care se manifestă în cadrul acestei treceri, și care devine remarcabilă în structura poemului: "iubite", tema principală este enunțată încă de la primul cuvânt, apoi urmând acel "eu sunt" pus în evidență la mijlocul poemului și care afirmă prezența autoarei în această singularitate, iar apoi urmează finalul, cu acel magnific "tu ești acolo"...în acest univers terestru, făcut din argilă, din suferință, din lacrimi, precum un beci care întemnițează o stare mai volatilă, este tot alchimie, aici o alchimie poetică ce operează miracolul: mutația amoroasă a sufletului în creuzetul poetic al cuvintelor și al expresivității lor.
pentru textul : Alchimia sufletului de"marea lehamite" cu halena de frisca. cum reusesti tu sa-mi amintesti de politica de criza, cea schioapa, sasie si, naparat, pufoasa...
pentru textul : Şedinţa dema simt, deja, la pensie:)
La timp, destrămări, la timp, restructurări, vorba ceea. Ca atunci când votezi cu cineva. Și după, oranjul. Sau cozile la îngeri. Mulțumesc pentru cuvintele tale aici.
pentru textul : pseudo/credo deSi cu lumea mea cum ramane... ?
pentru textul : Devorah deM-am simtit datoare sa vorbesc mai mult decat imi este obiceiul pentru ca sunt foarte noua pe aici. Am facut cunostinta deci.
un text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
pentru textul : Orașul deaquila non capit muscam
pentru textul : Ca sunetul în fluier deîntrebarea fundamentala ramine "si ce se intimpla daca nu ai prieteni si daca nu ai nevoie de prieteni?" mai ramine valabila axioma sau se permite o exceptie si atunci se poate iesi afara in voie si poti sa simti mirosurile acelea pe care nu le-ai simtit de multa vreme, de pe vremea cind nu avea importanta cit mai ai de trait. asta e intrebarea
pentru textul : ploaia prietenului din mine dePagini