Există aici o idee care poate fi exploatată poetic, recurgându-se la altă formă, așa încât poemul să fie într-adevăr simplu, dar să rămână complicat în esență, în subtilitatea sa. Aș propune două variante, prima în care se renunță la ideea de vers (și la repetiția lui "mi-e dor" în unele locuri), rămânând cuvintele în flux continuu, a doua variantă, doar la repetiția lui "mi-e dor de", rămânând, în rest, aceeași structură. Sigur, pe parcurs mai sunt și alte mici modificări care ar putea fi făcute, genitivele, unele inversiuni, unele imagini redundante.
Daniela, prin părerea ta de a renunţa la prima strofă, ai surprins accidental miza ei: pierderea raţiunii. În prima strofă încă există raţiune, apoi toate lanţurile fiinţei se rup. De aceea, din perspectiva autorului, ea trebuie să rămână. Nu e vorba despre folosirea multor adverbe, e vorba despre tehnica construirii secvenţelor lirice în funcţie de instrumentele disponibile şi de contextul abordat. Fiecare autor are una, o tehnică, aceasta e a mea.
Cu mulţumiri...
... a crede, a dori, a uri, a iubi, un lucru este totul, totul este un singur lucru: nous. Un triplu salt mortal in abisul noetic, uitatul eden, de unde poetul incearca sa fure secretul albinelor uriase si nici o siguranta nu ameninta prabusirea nesfirsita, neimblinzita. Poemul, cavalcada a unei herghelii nebune spulbera straturile de pulbere depusa peste vechi intelesuri: ...si zari de mii de ani treceau in tot atitea clipe...).
Imi pare rau, pe 26 mai nu voi fi in tara. Regret. As fi vrut sa te cunosc, Profetule. Si pe bobadil, de asemenea. Totusi, as vrea sa am cartea. Cui si unde platesc pentru a o primi postal? Stefan Doru Dancus
Asteptarea ...moarte n-are. La mine este invers (ca la tine). pana la 67 de ani am castigat destui bani ca sa-mi ajunga mult dupa 2012 cand no-i mai fi. si de atunci ma tin de poezie (cum se tine inca piersic de femei) ca sa nu cad/cada. ca dansa nu vrea neam sa se lipesca de mine e cu totul altceva. ceea ce iti doresc si tie. adica cum?! e treaba ta sa faci hermeneutica (contradictorie). succes. la bani, nu la poezie. ca asta fiind de genul tau mult mai rar se lipeste de. Na ca facui herme in locul tau. dar mai exista pana in 2012 oarece speranta (si pentru dansele). daca devin...nu ca nu e frumos moral estetic si etc.
Un text excelent, nu stiu, poate ca genul asta de re-memorare in formula( remarcabil realizata in cazul poeziei de fata) asta a...povestii jucaus/triste (sau poate nu musai trista...)in fine , genul asta de formula este o slabiciune a mea . clar. Dar dincolo de asta, cred ca prin forta imaginii si naturaletea incredibil de percutanta a discursului scrierea asta este o Poezie fix cu majuscula. Si cred ca merita multe penite. sincer. E unul dintre cele mai frumoase texte pe care le-am citit.Felicitari pentru "filmul" asta. L-as revedea :)
” Esența e unică! Ordinea e unică! Uimirea este uimită de propriul ei subiect, căci nu-l găsește pe cel ce o uimește! Uimirea, ce crede că este un atribul al lumii, nu e ceea ce crede: în realitate este vorba de uimirea uimirii! Nu există decât El și uimirea! Pe Allah, limbile sunt fără vlagă când trebuie să exprime ceea ce cunosc inimile! Pe Allah, inimile sunt fără vlagă când trebuie să înțeleagă despre ce e vorba cu adevărat! „ Muhhyddin Ibn Arabi “Așa cum o oală se destramă în lut, un val în apă, o brațară în aur, tot așa universul se destramă în Mine! Căci, atunci când lumea se destramă, de la zeul suprem până la ultimul fir de iarbă, aceasta dizolvare nu mă afectează.” Astavakra Samhita „Așa cum flacăra se adaptează în această lume la tot felul de forme, fără a-și schimba natura, tot așa Ấtmâ, Spiritul Universal se adaptează la tot felul de forme.” Katha Upanișad
una dintre cele mai frumoase poezii în tentația acestei dimineți această foame a detaliilor e impregnată la maxim în "iarna lamborghini" într-un sevraj erotic din care nu definești irealul de real. deosebite îmi par versurile: "mai am timp să prind umerii tăi centură de siguranță faruri și carne desfoliate de frică suntem suspendați de ultima viteză cu care nebună delirează în patul nostru o iarnă lamborghini"
salutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
... pentru cea surprinsă cu o gutuie în buzunar în timp ce mușca din arome de tei, pentru castanele mângâiate cu inconsecvența ploii, pentru că am citit ce ai scris cu voce tare. sunt oameni frumoși... sunt poeme sensibile... pentru ei.
hai sa raspund si eu: bobadil, poezia nu o vad pentru ca nu este. te asigur ca am citit cu foarte mare atentie asa ca nu mai pretinde tu ca stii ce fac sau nu fac eu. la urma urmei e o chestie de bun simt sa consideri ca daca cineva catadicseste sa comenteze aici, atunci macar si-a facut tema si a citit cu atentie ce urmeaza sa comenteze sau sa critice. deci, ca sa nu existe nici un fel de dubiu pentru tine si pentru ca sa nu te mai trezesti ca vorbesti in numele altuia ( o alta chestiune de bun simt), am intrebat ce am intrebat pentru ca in acest text poezia nu exista, nici macar ca estetica a uritului. desi am sperat sa gasesca asta. dar e doar o abureala de cuvinte aruncate asa la o frustrare de dupa amiaza sau la o indigestie. aceasta este parerea mea. skylander, aici ai spus adevarul, ai dat drumul la ceva ca sa nu te (ab)tii. ei bine nu toate lucrurile la care dam drumul sint poezie. probabil era vremea sa stii deja chestia asta de vreme ce esti autor pe hermeneia. la unii novici la mai acceptam brambureli pentru ca asta e, oamenii mai incearca, dar de la autori avem pretentii.
Taraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine și cum spui tu, "fâșia", însă acolo am ales să fie "fișa". Ca și cum întreg textul s-ar fi vrut o fișă în care îți notezi, pentru tine însuți, sincer, calitățile și defectele, luminile și umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alții mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înțeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observațiile tale, în cele mai multe locuri. Poate și pleoapa, deși e conștientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că dușmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, și violetul e cu susu-n jos (nu toți sunt aleșii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleași teme și mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulțumesc.
ai imaginatie. desi ideea asta necro-romantica a fost destul de abordata. se putea renunta la articol in versul 3 antepenultimul vers, cel cu "sticlutele" mi se pare oarecum naiv
Draga Marina, eu deja mi-am cerut scuze. Eu nu cunosc dispozitiile legale internationale dar fiind vorba despre o fotografie f cunoscuta, distinsa cu un mare premiu international iar artistul plecat dintre cei vii, am presupus ca am voie sa o postez. (e drept fara sa ma informez in prealabil daca presupunerea mea incalca sau nu vreo regula). Dupa interventia ta, am tras concluzia ca nu am voie sa o fac si am sters-o. Imi cer inca o data scuze pentru ca am fost confuza. Imi dau seama ca tu trebuie sa fii atenta la astfel de probleme pentru a nu se incalca anumite reguli poate chiar de ordin juridic. E o responsabilitate destul de mare. Inteleg de la Virgil ca mi se permite totusi sa postez fotografia. Ii multumesc si lui si Adrianei pentru ca au poposit pe aici. Violeta
domnule Agheorghesei, textul face legatura intre doua fragmente ample ale unui oarecare capitol. l-am postat aici pt ca am cateva nelamuriri pe ici pe colo si as aprecia niste sfaturi sincere.oricum multumesc pt comentariu.
Ariana - de aceste dovezi de solidaritate ai nevoie deseori. Cel puțin unul ca mine care, în situația unei posibile constatări a cuvântului rostit în gol, nu-mi mai găsesc resurse suficiente de a-mi duce munca la bun sfârșit. E bine că ai acceptat, măcar odată, să ieși la lumină și îți mulțumesc pentru apreciere. Să dea Dumnezeu să avem puterea să mergem încă multă vreme pe trasee comune.
Nu prea ma impac de la inceput cu acest text. A, e de rau? E de rau, da, acum am observat pentru prima data in toti anii astia ca Emilian foloseste englezisme in texte si ce rau e. Si nici finalul nu imi place, cu viata care e un avort spontan, suna dur si metaforic, poate prea dur. E ceva in neregula acolo, si prin randurile unde tot apare america, fara semnificatia cautata de mine. Apoi ma gandesc sa inlocuiesc america de peste tot, cu romania. Cu numele ei, al fiintei iubite. Cu numele iubitei tale sau cu numele iubitului meu. Cu numele mamei, cu numele tatalui sau al Tatalui. Habar n-am daca asta a fost ideea autorului, insa asa am vazut eu poemul sau, asa l-am inteles, cu ideea asta m-a surprins teribil. Gata. Aur.
interesanta aceasta evitare a unor cuvinte. probabil este de la ingustarea cimpului vizual. "grație unui minunat accident de muncă" mi se pare un detaliu inutil si deranjant. sugereaza, nu explica. lasa-ne in dubiu, in cautare. pentru ca apoi trecerea inspre filosofarea din final nu mai are farmec. parerea mea.
sincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
azi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
erata: "nu stiam ca exista hermeneia". Asta e. Nu-s perfecta. Nici nu as vrea sa fiu! tot Violeta
pentru textul : Șoapte deExistă aici o idee care poate fi exploatată poetic, recurgându-se la altă formă, așa încât poemul să fie într-adevăr simplu, dar să rămână complicat în esență, în subtilitatea sa. Aș propune două variante, prima în care se renunță la ideea de vers (și la repetiția lui "mi-e dor" în unele locuri), rămânând cuvintele în flux continuu, a doua variantă, doar la repetiția lui "mi-e dor de", rămânând, în rest, aceeași structură. Sigur, pe parcurs mai sunt și alte mici modificări care ar putea fi făcute, genitivele, unele inversiuni, unele imagini redundante.
pentru textul : mi-e dor deam uitat ceva, nu-mi place "trupul sleit de asteptare" si parca am mai citit ceva de genul asta numai bine !
pentru textul : Disconnected deDaniela, prin părerea ta de a renunţa la prima strofă, ai surprins accidental miza ei: pierderea raţiunii. În prima strofă încă există raţiune, apoi toate lanţurile fiinţei se rup. De aceea, din perspectiva autorului, ea trebuie să rămână. Nu e vorba despre folosirea multor adverbe, e vorba despre tehnica construirii secvenţelor lirice în funcţie de instrumentele disponibile şi de contextul abordat. Fiecare autor are una, o tehnică, aceasta e a mea.
pentru textul : Despărţire deCu mulţumiri...
... a crede, a dori, a uri, a iubi, un lucru este totul, totul este un singur lucru: nous. Un triplu salt mortal in abisul noetic, uitatul eden, de unde poetul incearca sa fure secretul albinelor uriase si nici o siguranta nu ameninta prabusirea nesfirsita, neimblinzita. Poemul, cavalcada a unei herghelii nebune spulbera straturile de pulbere depusa peste vechi intelesuri: ...si zari de mii de ani treceau in tot atitea clipe...).
pentru textul : la răsărit de eden deImi pare rau, pe 26 mai nu voi fi in tara. Regret. As fi vrut sa te cunosc, Profetule. Si pe bobadil, de asemenea. Totusi, as vrea sa am cartea. Cui si unde platesc pentru a o primi postal? Stefan Doru Dancus
pentru textul : Mirabile Dictu deAsteptarea ...moarte n-are. La mine este invers (ca la tine). pana la 67 de ani am castigat destui bani ca sa-mi ajunga mult dupa 2012 cand no-i mai fi. si de atunci ma tin de poezie (cum se tine inca piersic de femei) ca sa nu cad/cada. ca dansa nu vrea neam sa se lipesca de mine e cu totul altceva. ceea ce iti doresc si tie. adica cum?! e treaba ta sa faci hermeneutica (contradictorie). succes. la bani, nu la poezie. ca asta fiind de genul tau mult mai rar se lipeste de. Na ca facui herme in locul tau. dar mai exista pana in 2012 oarece speranta (si pentru dansele). daca devin...nu ca nu e frumos moral estetic si etc.
pentru textul : Anul 2012 deUn text excelent, nu stiu, poate ca genul asta de re-memorare in formula( remarcabil realizata in cazul poeziei de fata) asta a...povestii jucaus/triste (sau poate nu musai trista...)in fine , genul asta de formula este o slabiciune a mea . clar. Dar dincolo de asta, cred ca prin forta imaginii si naturaletea incredibil de percutanta a discursului scrierea asta este o Poezie fix cu majuscula. Si cred ca merita multe penite. sincer. E unul dintre cele mai frumoase texte pe care le-am citit.Felicitari pentru "filmul" asta. L-as revedea :)
pentru textul : Noapte bună, copii de” Esența e unică! Ordinea e unică! Uimirea este uimită de propriul ei subiect, căci nu-l găsește pe cel ce o uimește! Uimirea, ce crede că este un atribul al lumii, nu e ceea ce crede: în realitate este vorba de uimirea uimirii! Nu există decât El și uimirea! Pe Allah, limbile sunt fără vlagă când trebuie să exprime ceea ce cunosc inimile! Pe Allah, inimile sunt fără vlagă când trebuie să înțeleagă despre ce e vorba cu adevărat! „ Muhhyddin Ibn Arabi “Așa cum o oală se destramă în lut, un val în apă, o brațară în aur, tot așa universul se destramă în Mine! Căci, atunci când lumea se destramă, de la zeul suprem până la ultimul fir de iarbă, aceasta dizolvare nu mă afectează.” Astavakra Samhita „Așa cum flacăra se adaptează în această lume la tot felul de forme, fără a-și schimba natura, tot așa Ấtmâ, Spiritul Universal se adaptează la tot felul de forme.” Katha Upanișad
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor deuna dintre cele mai frumoase poezii în tentația acestei dimineți această foame a detaliilor e impregnată la maxim în "iarna lamborghini" într-un sevraj erotic din care nu definești irealul de real. deosebite îmi par versurile: "mai am timp să prind umerii tăi centură de siguranță faruri și carne desfoliate de frică suntem suspendați de ultima viteză cu care nebună delirează în patul nostru o iarnă lamborghini"
pentru textul : o iarnă lamborghini defrumoasă pastișă, elegantă estetic! deci kitch! săriți, asta contează:)! cu sympatheia, yester p.s. cât mai de sus!:)
pentru textul : podul suspinelor dePersonal, n-am inteles. E in aromana?
pentru textul : fantezie defelicitari! ma bucur sincer.
pentru textul : Karumi deVersurile au o simplitate cuceritoare, un fel al autorului de a se apropia de cititor oarecum în glumă, dar cum în glumă se spun marile adevăruri...
pentru textul : mount palomar desalutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
pentru textul : am văzut-o de... pentru cea surprinsă cu o gutuie în buzunar în timp ce mușca din arome de tei, pentru castanele mângâiate cu inconsecvența ploii, pentru că am citit ce ai scris cu voce tare. sunt oameni frumoși... sunt poeme sensibile... pentru ei.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt dehai sa raspund si eu: bobadil, poezia nu o vad pentru ca nu este. te asigur ca am citit cu foarte mare atentie asa ca nu mai pretinde tu ca stii ce fac sau nu fac eu. la urma urmei e o chestie de bun simt sa consideri ca daca cineva catadicseste sa comenteze aici, atunci macar si-a facut tema si a citit cu atentie ce urmeaza sa comenteze sau sa critice. deci, ca sa nu existe nici un fel de dubiu pentru tine si pentru ca sa nu te mai trezesti ca vorbesti in numele altuia ( o alta chestiune de bun simt), am intrebat ce am intrebat pentru ca in acest text poezia nu exista, nici macar ca estetica a uritului. desi am sperat sa gasesca asta. dar e doar o abureala de cuvinte aruncate asa la o frustrare de dupa amiaza sau la o indigestie. aceasta este parerea mea. skylander, aici ai spus adevarul, ai dat drumul la ceva ca sa nu te (ab)tii. ei bine nu toate lucrurile la care dam drumul sint poezie. probabil era vremea sa stii deja chestia asta de vreme ce esti autor pe hermeneia. la unii novici la mai acceptam brambureli pentru ca asta e, oamenii mai incearca, dar de la autori avem pretentii.
pentru textul : o viziune a insentimentelor deIoana, pentru informații cu privire la PROJECTCOLajPOetiC ma poti contacta direct
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deTaraborez, într-adevăr, am mai modificat după publicare, textul. În ultima strofă, ar suna bine și cum spui tu, "fâșia", însă acolo am ales să fie "fișa". Ca și cum întreg textul s-ar fi vrut o fișă în care îți notezi, pentru tine însuți, sincer, calitățile și defectele, luminile și umbrele tale. Nu e ideea mea, sunt alții mai imaginativi. :) Virgil, "akedia" sau "akedeia", după cum am înțeles eu din ce am citit, ar fi o stare de apatie (fizică, mentală, sufletească, de dezordine în ordinea firească a lumii); am ales prima variantă, pentru că mi s-a părut că sună mai bine ca "albastru akedia". Ela, voi corecta după observațiile tale, în cele mai multe locuri. Poate și pleoapa, deși e conștientizată acolo sublinierea (ochiul ca interior, pleoapa ca exterior). Cred că am să aleg că dușmanii mei sunt melancoliile mele, destul de aproape de adevăr, însă asta înseamnă psihoză...mmmă mai gândesc ;). Violetul e anume ales acolo, când lumea e cu susu-n jos, și violetul e cu susu-n jos (nu toți sunt aleșii cu tălpile-n cer). Adevărat, sunt aceleași teme și mă întreb dacă nu cumva mă învârtesc în cerc. :) Mi-ai dat de gândit. Vă mulțumesc.
pentru textul : engrame deai imaginatie. desi ideea asta necro-romantica a fost destul de abordata. se putea renunta la articol in versul 3 antepenultimul vers, cel cu "sticlutele" mi se pare oarecum naiv
pentru textul : așa a fost deDraga Marina, eu deja mi-am cerut scuze. Eu nu cunosc dispozitiile legale internationale dar fiind vorba despre o fotografie f cunoscuta, distinsa cu un mare premiu international iar artistul plecat dintre cei vii, am presupus ca am voie sa o postez. (e drept fara sa ma informez in prealabil daca presupunerea mea incalca sau nu vreo regula). Dupa interventia ta, am tras concluzia ca nu am voie sa o fac si am sters-o. Imi cer inca o data scuze pentru ca am fost confuza. Imi dau seama ca tu trebuie sa fii atenta la astfel de probleme pentru a nu se incalca anumite reguli poate chiar de ordin juridic. E o responsabilitate destul de mare. Inteleg de la Virgil ca mi se permite totusi sa postez fotografia. Ii multumesc si lui si Adrianei pentru ca au poposit pe aici. Violeta
pentru textul : Foame de vultur demultumesc Paul, desi iti doresc sa ai acces la ea, fara insa sa fii nevoit sa platesti pretul, daca asta ar fi cumva posibil
pentru textul : tăcerea hienei dedomnule Agheorghesei, textul face legatura intre doua fragmente ample ale unui oarecare capitol. l-am postat aici pt ca am cateva nelamuriri pe ici pe colo si as aprecia niste sfaturi sincere.oricum multumesc pt comentariu.
pentru textul : Spre periferie deAriana - de aceste dovezi de solidaritate ai nevoie deseori. Cel puțin unul ca mine care, în situația unei posibile constatări a cuvântului rostit în gol, nu-mi mai găsesc resurse suficiente de a-mi duce munca la bun sfârșit. E bine că ai acceptat, măcar odată, să ieși la lumină și îți mulțumesc pentru apreciere. Să dea Dumnezeu să avem puterea să mergem încă multă vreme pe trasee comune.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deNu prea ma impac de la inceput cu acest text. A, e de rau? E de rau, da, acum am observat pentru prima data in toti anii astia ca Emilian foloseste englezisme in texte si ce rau e. Si nici finalul nu imi place, cu viata care e un avort spontan, suna dur si metaforic, poate prea dur. E ceva in neregula acolo, si prin randurile unde tot apare america, fara semnificatia cautata de mine. Apoi ma gandesc sa inlocuiesc america de peste tot, cu romania. Cu numele ei, al fiintei iubite. Cu numele iubitei tale sau cu numele iubitului meu. Cu numele mamei, cu numele tatalui sau al Tatalui. Habar n-am daca asta a fost ideea autorului, insa asa am vazut eu poemul sau, asa l-am inteles, cu ideea asta m-a surprins teribil. Gata. Aur.
pentru textul : puls 0 deinteresanta aceasta evitare a unor cuvinte. probabil este de la ingustarea cimpului vizual. "grație unui minunat accident de muncă" mi se pare un detaliu inutil si deranjant. sugereaza, nu explica. lasa-ne in dubiu, in cautare. pentru ca apoi trecerea inspre filosofarea din final nu mai are farmec. parerea mea.
pentru textul : poemul-pirat de... și ți-au scăpat câteva diacritice. "foșnirea" sună ciudat :)
pentru textul : Tu ești femeie desincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
Felicitări omule și ai mea culpa
pentru textul : erotușe deAndu
Spasebi!
pentru textul : Vinul de Trandafiri deazi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi: fără pierderi(?) hopa mitică de speța a treia violînd ireversibilitatea mai ales a ne-tîmplei pe tîmplă uneori a de sine numărării pe alocuri a ne-noi-irii
pentru textul : eu și cîinele alb dePagini