remarc:
"începe sezonul gripei
culoarea închisă
a leşinului înconjoară oraşul
paralelipiped cu paralelipiped
respirația cuvintelor potrivite
m-apasă pe piept"
Acum nu as vrea ca aceasta talentata (si o spun cu mana pe inima) autoare sa zica: uite mosii astia doi si-au dat mana pe pagina mea ca sa-mi treaca din cheful de ras cand se incaiereaza ei intre ei ca mosii din muppets! Adevarul e Roxana, si il marturisesc aici o singura data si gata ca am zambit amar la replica aceea a ta vis-a-vis de disputele mele cu Virgil si stii la ce m-am gandit? Ca intotdeauna copilul spune ca imparatul e gol, stii povestea nu? Dar ce nu se spune in povestea aia mai departe este ce s-a intamplat cu copilul cand s-a facut mare. Asta deja nu mai e aceeasi poveste... Revenind la text, tu ai o problema sa tii cititorul in text, ar trebui sa exersezi mai multe procedee narative decat folosesti la ora actuala. Trebuie sa pornesti de la premisa ca ceea ce spui nu trebuie spus asa cum iti vine tie sa o spui de prima data, ci altfel (si ma refer strict la proza). Acest altfel il vei lua din multe exercitii de lectura cu voce tare a textelor tale in fata unei audiente, you choose who. Apoi vei mai vedea. Succes la scris si mai putin la facut misto cu boticul in cana cu laptic. Cu drag, Andu
Pentru fereastra si dexteritatea de a conduce ideea fara ratacire, fara a creea un labirint ci doar un traseu.
Concentrare, atentie, intensitate...sa fie aici masura unui eu si alter eu...?
Timpul? Unde se incadreaza notiunea de timp si spatiu in acest text?
Un poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.
observatii: - versul doi are o cacofonie, - finalul versului 7 si inceputul lui 8 sint defectuoase - "Lasă-mi clipa aceasta, lasă-mă să mor Ia-mă pentru totdeauna cu tine" ... suna la limita manelei, la fel "Doar pe tine te pot iubi, nu mai are sens" Singurul lucru pe care il remarc este antepenultimul vers "Stinge-mă acum, taie-mi sternul, prefă-mă în cenușă" Am observat in mai multe texte ale tale acest motiv al femeii (femeii-moarte, etc) pe care o implori sa nu plece, etc. Eu ti-as propune sa mai incerci si alt motiv
am citit-o de multe ori, de cate ori arunc un ochi pe site inca o mai caut, atata mi-a placut.
uite pentru ce:
"iată aici în sepia
aproape de colţul din dreapta sus
se vede cum mirarea sfinţilor o poartă pe mama
spre peretele de la răsărit" si
"pe urmă venise așa o delăsare
rar mai vedeai oameni pe cer
şi atunci cu socoteli obligaţii
bunăoară o logodnă o înmormîntare de păsări
-păsările se îngroapă în văzduh nu-i aşa tată?-" si pentru felul in care totul se leaga cu surpriza si frumos si le tot alterneaza si te prind in iuresul ala copilaresc.
o voi pastra, cu voia ta. :o)
dacă mă uit mai atent ai și "oameni cum se îngrămădesc", apoi comparația "ca un vânzător ambulant de aspiratoare" îmi pare forțată, plus că "ambulant" nu sună prea bine și aș mai avea de spus, dar nu cred că este cazul. păstrează ultima parte, e deosebit de faină. cu licențele e ok, când sună logic. mie îmi pare acel "nerăspunse" oarecum fără sens. se vrea un sinonim la neglijate, refuzate. iar adevărurile nu scuză esteticul. în rest tu știi că mă opresc doar la poemele care îmi transmit ceva din mine.
Personal, de cele mai mullte ori am acceptat sfaturi si critici, atunci cind au fost facute pe un ton pertinent. Cel mai mult insa ma dezamageste un om care nu este constient de valoarea lui, asa cum e Katia Kelaro. Din pacate, am vazut multi de astia, care au facut combustie interna din cauza autosuficientei. Ma umfla risul cind Katia Kelaro vorbeste de rautati gratuite, cind, de fapt, primul ei comentariu a improscat cu noroi site-ul acesta. Probabil de pe scena, actorii nu prea sint interesati de masinisti, de aia care fac totul sa functioneze. Era o regula atit de simpla ca pina si un copil de doi ani ar fi inteles: pur si simplu regula ca novicii sa posteze un text la doua zile a fost luata de consiliul Hermeneia si nu de Virgil. Bataia de joc a Katiei imi lasa un gust amar. Inca o data se dovedeste ca bunul simt nu are a face cu literatura. Practic, regula a fost impusa pentru a stopa abundenta de texte mai putin bune. Nu avem un atelier cum e pe Agonia, pentru ca mi se pare umilitor ca cineva, oricit de prost ar scrie, sa fie tratat cu flit fara nici o explicatie. Dar logica Katiei kelaro e probabil prin Tbru sau Eufrat. A posta pe acest site nu e un favor facut noua, editorilor si site-ului. Cind se aduce discutia in zona asta, pentru mine e clar. Katia Kelaro, daca tu crezi ca e un favor sa-ti fie de bine. Eu am alta propunere pentru membrii Cosniliului. Nu vom lua nici o masura coercitiva. Pentru ca tu crezi ca e un favor faptul de a te avea printre noi, sau de a avea alti autori printre noi, fa un gest de onoare si retrage-te. Doar tu ai spus ca site-ul e mort. Deci astept gestul tau de onoare. Eu unul m-am saturat de iesirile tale in decor si de dat sanctiuni. Daca mai ai bun simt in tine, retrage-te, pentru ca atacurile tale la adresa Hermeneia spun totul despre prezenta ta pe acest site.
va multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
textul nu este prost dar prin unele părți mie mi s-a părut nițeluș greoi. Personal prefer a doua parte. Cred că era mai interesant dacă nu adăugai epitetul senzual la cuvîntul ștreang. Sugestia, sugestia, sugestia....
Avem aici, cred eu, clasicul caz în care nu ai ce spune şi nu ştii cum să o "nespui". Sunt destui scriitori care nu au ce spune, dar o nespun într-un mod personal şi estetic. Sunt alţiii care au ce spune, dar o spun fără personalitate, prozaic şi/sau clişeic. Dar mai sunt unii, tovarăşilor, care nici nu au ce spune, nici nu ştiu să o nespună. Textul de mai sus, această grămadă de cuvinte, mizează pe un simplu fapt: orice aş spune, atâta vreme cât o fac prin asocieri de cuvinte şi mecanisme care aparţin poeziei, e poezie. Şi atunci o dă înainte cu rânduri absolut independente, mizând pe sensurile pe care i le vor da cititorii... Numai că nişte cititori citiţi la mansardă (= sănătoşi la cap) nu-i vor atribui nicio valenţă "metaforilogică". Ok, dacă dau peste cana de cafea, vărsând-o, cineva (cum ar fi d-l Nicholas Dinu, pe care-l salut cu patimă) mi-ar spune că a fost voia lui Dumnezeu. O fi fost, în cele din urmă, dar până la El, te halesc sfinţii. So, legături de astea forţate, impalpabil logice, nesusţinute de context, de care e în stare doar autorul, degeabă există în ultimă instanţă. Concluziv: e tipul de poetizare metafizică în care cititorul tre' să pară incult, vulgar şi cretinel, iar autorul, genial.
Observăm că singurele puncte lirice sunt nişte nichitisme: tot primul vers, "neîncepută îmblânzire", "viul realității" greutatea culorii". Absolut nichitisme.
nu e mai prost decît ce se scrie în general, pentru că în general se scrie slab. poezia bună e rară și de preț și cu atît mai rară pe comunități de astea online. nu mi-o plăcut textu, dar nici nu m-o deranjat, așa cum o fac toți ăia care se-ncurcă-n cuvinte pompoase și exprimări fără vreun sens, doar să sune „poetic”. viziniuc are statutul de „novice” observ, însă nu e mai novice decît majoritatea membrilor comunităților literare online
nu am inteles poanta (poetica) cu "Interzis vrăjitoarelor ciumate fără autorizație", nici legatura intre text si titlu. si mai mult decit atat, ma gandeam ca vrajitoarele omide si altele (poate si cele ciumate...) au autorizatie si chiar in nomenclatorul meseriilor exista ceva la care se incadreaza legal.
eh, se pare ca nu e chiar seceta in gradina poeziei tale. fiecare poem aduce cu el ceva din interiorul fiintei poetului. stim ca nu toate poemele au stralucire dar au valoare intrinseca. acest poem curge frumos, are cateva versuri deosebite: ' paianjeni veritabili privindu-mă prin lentilele groase ale literaturii', 'insecta anotimpului violet', 'să las urme și semne într-un timp galben de insomnii'. finalul aduce un aer pesimist, dar poezia isi poate revendica orice stari.
Propunerea este (prea) aritmică, iese din ritm. E uşor de rezolvat versul ăla dacă se caută formule care rup anapestul. Plus de asta, se distanţează destul de mult de idee, versul devine mai general. Cred că până la urmă voi opta pentru o variantă intermediară: o mică aritmie, orijabilă de cititor, în virtutea inerţiei de pâna atunci.
în principiu eu nu sînt împotriva rimei dar textul tău este un exemplu clasic despre cum căutarea rimei cu tot dinadinsul ucide calitatea estetică a unui text și obligă autorul la tot felul de tumbe nefirești
mintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
Dpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
cred ca un bun subtitlu al acestui text ar putea fi: "voua, un strigat de ura, cu dragoste" aici nu e catusi de putin alcatuire poetica, ci adevar rasturnat pe masa, fara menajamente.si cu mult har. scrum, da, cum bine i-ai zis... "nesfârșiților luptătorilor maniacilor înmărmuriților nu m-ați mai iubit așa că nici inima asta nu mai e de folos cuiva rătăcită în lumea de zdrențe mulțumesc fraierilor răbduriilor divorțaților de pedepse inima mea n-a avut loc de veci în voi nu v-ați cumpărat lopeți și târnăcoape din timp veți umbla cu plasa de prins fluturi cu monede în buzunare pentru toți cerșetorii crezând că-mi veți aduce inima înapoi și-mi veți putea da, ca de obicei, un ban la colț de stradă" felicitari, poet pe care abia acum il descopar! Adriana
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Peniță. În primul rând pentru că poți să gândești așa ceva. Apoi pentru alegerea fotografiei. Și pentru mâinile acelea lungi de lumină.
pentru textul : if you go away deremarc:
"începe sezonul gripei
culoarea închisă
a leşinului înconjoară oraşul
paralelipiped cu paralelipiped
respirația cuvintelor potrivite
m-apasă pe piept"
desi eu as fi scris "m-apasă în piept"
pentru textul : paralelipiped deMersi pentru comentariu, dar ce-ar fi sa citesti tot textul, doar asa, sa fim siguri ca e o incercare de "prost gust" ...
pentru textul : La coada televizorului deAcum nu as vrea ca aceasta talentata (si o spun cu mana pe inima) autoare sa zica: uite mosii astia doi si-au dat mana pe pagina mea ca sa-mi treaca din cheful de ras cand se incaiereaza ei intre ei ca mosii din muppets! Adevarul e Roxana, si il marturisesc aici o singura data si gata ca am zambit amar la replica aceea a ta vis-a-vis de disputele mele cu Virgil si stii la ce m-am gandit? Ca intotdeauna copilul spune ca imparatul e gol, stii povestea nu? Dar ce nu se spune in povestea aia mai departe este ce s-a intamplat cu copilul cand s-a facut mare. Asta deja nu mai e aceeasi poveste... Revenind la text, tu ai o problema sa tii cititorul in text, ar trebui sa exersezi mai multe procedee narative decat folosesti la ora actuala. Trebuie sa pornesti de la premisa ca ceea ce spui nu trebuie spus asa cum iti vine tie sa o spui de prima data, ci altfel (si ma refer strict la proza). Acest altfel il vei lua din multe exercitii de lectura cu voce tare a textelor tale in fata unei audiente, you choose who. Apoi vei mai vedea. Succes la scris si mai putin la facut misto cu boticul in cana cu laptic. Cu drag, Andu
pentru textul : Csungy, tu știai? deCum zice o tânără cu umor pe facebook, filosofeală! Şi, aş adăuga eu, verbozitate...A intra în detalii mi se pare inutil.
pentru textul : jar dePentru fereastra si dexteritatea de a conduce ideea fara ratacire, fara a creea un labirint ci doar un traseu.
pentru textul : alter ego deConcentrare, atentie, intensitate...sa fie aici masura unui eu si alter eu...?
Timpul? Unde se incadreaza notiunea de timp si spatiu in acest text?
Un poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.
pentru textul : gourmet deobservatii: - versul doi are o cacofonie, - finalul versului 7 si inceputul lui 8 sint defectuoase - "Lasă-mi clipa aceasta, lasă-mă să mor Ia-mă pentru totdeauna cu tine" ... suna la limita manelei, la fel "Doar pe tine te pot iubi, nu mai are sens" Singurul lucru pe care il remarc este antepenultimul vers "Stinge-mă acum, taie-mi sternul, prefă-mă în cenușă" Am observat in mai multe texte ale tale acest motiv al femeii (femeii-moarte, etc) pe care o implori sa nu plece, etc. Eu ti-as propune sa mai incerci si alt motiv
pentru textul : Moartea are păr auriu deam citit-o de multe ori, de cate ori arunc un ochi pe site inca o mai caut, atata mi-a placut.
uite pentru ce:
"iată aici în sepia
aproape de colţul din dreapta sus
se vede cum mirarea sfinţilor o poartă pe mama
spre peretele de la răsărit" si
"pe urmă venise așa o delăsare
pentru textul : alte povestiri de la Şipot derar mai vedeai oameni pe cer
şi atunci cu socoteli obligaţii
bunăoară o logodnă o înmormîntare de păsări
-păsările se îngroapă în văzduh nu-i aşa tată?-" si pentru felul in care totul se leaga cu surpriza si frumos si le tot alterneaza si te prind in iuresul ala copilaresc.
o voi pastra, cu voia ta. :o)
dacă mă uit mai atent ai și "oameni cum se îngrămădesc", apoi comparația "ca un vânzător ambulant de aspiratoare" îmi pare forțată, plus că "ambulant" nu sună prea bine și aș mai avea de spus, dar nu cred că este cazul. păstrează ultima parte, e deosebit de faină. cu licențele e ok, când sună logic. mie îmi pare acel "nerăspunse" oarecum fără sens. se vrea un sinonim la neglijate, refuzate. iar adevărurile nu scuză esteticul. în rest tu știi că mă opresc doar la poemele care îmi transmit ceva din mine.
pentru textul : zăpadă și soare dePersonal, de cele mai mullte ori am acceptat sfaturi si critici, atunci cind au fost facute pe un ton pertinent. Cel mai mult insa ma dezamageste un om care nu este constient de valoarea lui, asa cum e Katia Kelaro. Din pacate, am vazut multi de astia, care au facut combustie interna din cauza autosuficientei. Ma umfla risul cind Katia Kelaro vorbeste de rautati gratuite, cind, de fapt, primul ei comentariu a improscat cu noroi site-ul acesta. Probabil de pe scena, actorii nu prea sint interesati de masinisti, de aia care fac totul sa functioneze. Era o regula atit de simpla ca pina si un copil de doi ani ar fi inteles: pur si simplu regula ca novicii sa posteze un text la doua zile a fost luata de consiliul Hermeneia si nu de Virgil. Bataia de joc a Katiei imi lasa un gust amar. Inca o data se dovedeste ca bunul simt nu are a face cu literatura. Practic, regula a fost impusa pentru a stopa abundenta de texte mai putin bune. Nu avem un atelier cum e pe Agonia, pentru ca mi se pare umilitor ca cineva, oricit de prost ar scrie, sa fie tratat cu flit fara nici o explicatie. Dar logica Katiei kelaro e probabil prin Tbru sau Eufrat. A posta pe acest site nu e un favor facut noua, editorilor si site-ului. Cind se aduce discutia in zona asta, pentru mine e clar. Katia Kelaro, daca tu crezi ca e un favor sa-ti fie de bine. Eu am alta propunere pentru membrii Cosniliului. Nu vom lua nici o masura coercitiva. Pentru ca tu crezi ca e un favor faptul de a te avea printre noi, sau de a avea alti autori printre noi, fa un gest de onoare si retrage-te. Doar tu ai spus ca site-ul e mort. Deci astept gestul tau de onoare. Eu unul m-am saturat de iesirile tale in decor si de dat sanctiuni. Daca mai ai bun simt in tine, retrage-te, pentru ca atacurile tale la adresa Hermeneia spun totul despre prezenta ta pe acest site.
pentru textul : Descoperirea deva multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
pentru textul : mov deAş reformula "predestinată durerii" şi aş scoate, totuşi, "fără număr"-ul final.
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru detextul nu este prost dar prin unele părți mie mi s-a părut nițeluș greoi. Personal prefer a doua parte. Cred că era mai interesant dacă nu adăugai epitetul senzual la cuvîntul ștreang. Sugestia, sugestia, sugestia....
pentru textul : ploaia nu face sex cu oricine deAvem aici, cred eu, clasicul caz în care nu ai ce spune şi nu ştii cum să o "nespui". Sunt destui scriitori care nu au ce spune, dar o nespun într-un mod personal şi estetic. Sunt alţiii care au ce spune, dar o spun fără personalitate, prozaic şi/sau clişeic. Dar mai sunt unii, tovarăşilor, care nici nu au ce spune, nici nu ştiu să o nespună. Textul de mai sus, această grămadă de cuvinte, mizează pe un simplu fapt: orice aş spune, atâta vreme cât o fac prin asocieri de cuvinte şi mecanisme care aparţin poeziei, e poezie. Şi atunci o dă înainte cu rânduri absolut independente, mizând pe sensurile pe care i le vor da cititorii... Numai că nişte cititori citiţi la mansardă (= sănătoşi la cap) nu-i vor atribui nicio valenţă "metaforilogică". Ok, dacă dau peste cana de cafea, vărsând-o, cineva (cum ar fi d-l Nicholas Dinu, pe care-l salut cu patimă) mi-ar spune că a fost voia lui Dumnezeu. O fi fost, în cele din urmă, dar până la El, te halesc sfinţii. So, legături de astea forţate, impalpabil logice, nesusţinute de context, de care e în stare doar autorul, degeabă există în ultimă instanţă. Concluziv: e tipul de poetizare metafizică în care cititorul tre' să pară incult, vulgar şi cretinel, iar autorul, genial.
Observăm că singurele puncte lirice sunt nişte nichitisme: tot primul vers, "neîncepută îmblânzire", "viul realității" greutatea culorii". Absolut nichitisme.
pentru textul : atât de vie desa stii ca nu ma ofensezi daca iti exprimi parerea ceva mai explicit in orice caz, sus scrie, dupa cum vad eu, poezie si generala
pentru textul : în celălalt vis denu, e doar ceva de design, de aşezare în pagină. nu au altă semnificaţie.
mulţumesc pentru oprire, Maria. :)
pentru textul : atât de...acum e înspre bine. Dar Marina, pare o lansare mitică:) nu de elită cum a și fost. straight to the bone, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester denu e mai prost decît ce se scrie în general, pentru că în general se scrie slab. poezia bună e rară și de preț și cu atît mai rară pe comunități de astea online. nu mi-o plăcut textu, dar nici nu m-o deranjat, așa cum o fac toți ăia care se-ncurcă-n cuvinte pompoase și exprimări fără vreun sens, doar să sune „poetic”. viziniuc are statutul de „novice” observ, însă nu e mai novice decît majoritatea membrilor comunităților literare online
pentru textul : iarna denu am inteles poanta (poetica) cu "Interzis vrăjitoarelor ciumate fără autorizație", nici legatura intre text si titlu. si mai mult decit atat, ma gandeam ca vrajitoarele omide si altele (poate si cele ciumate...) au autorizatie si chiar in nomenclatorul meseriilor exista ceva la care se incadreaza legal.
pentru textul : Autorizații peste tot demulţumesc mult Silvia
pentru textul : albatrosul cu aripi de sare de.mi-a mai venit sufletul la loc , am crezut că am început să mă pierd printre cuvinte.
iertare pentru răspunsul întârziat.
eh, se pare ca nu e chiar seceta in gradina poeziei tale. fiecare poem aduce cu el ceva din interiorul fiintei poetului. stim ca nu toate poemele au stralucire dar au valoare intrinseca. acest poem curge frumos, are cateva versuri deosebite: ' paianjeni veritabili privindu-mă prin lentilele groase ale literaturii', 'insecta anotimpului violet', 'să las urme și semne într-un timp galben de insomnii'. finalul aduce un aer pesimist, dar poezia isi poate revendica orice stari.
pentru textul : poezie răzuită dePropunerea este (prea) aritmică, iese din ritm. E uşor de rezolvat versul ăla dacă se caută formule care rup anapestul. Plus de asta, se distanţează destul de mult de idee, versul devine mai general. Cred că până la urmă voi opta pentru o variantă intermediară: o mică aritmie, orijabilă de cititor, în virtutea inerţiei de pâna atunci.
pentru textul : Bacoviană deîn principiu eu nu sînt împotriva rimei dar textul tău este un exemplu clasic despre cum căutarea rimei cu tot dinadinsul ucide calitatea estetică a unui text și obligă autorul la tot felul de tumbe nefirești
pentru textul : Noapte de toamnă de*varietaTe
pentru textul : în ultima cameră, el degraba...
mintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 dedrăgălaș. nu cred că e de șantier, mi se pare ok textu
pentru textul : Joc deDpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
Felicitări!
pentru textul : poem de alungat singurătatea depe cuvânt că știam și eu care-i spectrul solar, Nicodem! crede-mă! :)
tu elimină ce vrei... eu vreau toate „culorile” acasă. mulțumesc.
pentru textul : rogvaiv decred ca un bun subtitlu al acestui text ar putea fi: "voua, un strigat de ura, cu dragoste" aici nu e catusi de putin alcatuire poetica, ci adevar rasturnat pe masa, fara menajamente.si cu mult har. scrum, da, cum bine i-ai zis... "nesfârșiților luptătorilor maniacilor înmărmuriților nu m-ați mai iubit așa că nici inima asta nu mai e de folos cuiva rătăcită în lumea de zdrențe mulțumesc fraierilor răbduriilor divorțaților de pedepse inima mea n-a avut loc de veci în voi nu v-ați cumpărat lopeți și târnăcoape din timp veți umbla cu plasa de prins fluturi cu monede în buzunare pentru toți cerșetorii crezând că-mi veți aduce inima înapoi și-mi veți putea da, ca de obicei, un ban la colț de stradă" felicitari, poet pe care abia acum il descopar! Adriana
pentru textul : Scrum XXII dePagini