De ce ți-ai început textul cu un "."?! Titlul este inspirat, nu aș spune că sunt ceva mai mult decât "averse" aici, adică un fel de amalgam imposibil de ordonat de impresii și imagini. Mult teribilism și limbaj voit șocant, aș spune, dar o oarecare lejeritate de expresie care spune ceva despre posibilitatea autoarei de a se cizela, o dată cu cizelarea subiectelor și modalităților de dezvoltare.
ai lipsă diacritice. eu zic să publici mai îngijit. am să trimit textul în șantier. îl corectezi și cînd ești convins că este gata apeși butonul cu atenție editor.
Mulţumesc şi mă bucur ca ţi-a plăcut. Despre lejeritate... cred că e din cauza faptului că în ultima vreme văd lucrurile puţin altfel. Şi asta e de bine.
mulțumesc alma și yester. încerc yester, atît fac, încerc alma, uite că eu nu am auzit bîrfa asta. sau poate nu îmi pierd timpul cu bîrfe. și unde e „stricăciunea”? da, „amînat pentru mai tîrziu” sună cam pleonastic. dar sună așa de bine în paradoxurile limbii române, nu crezi?
Bianca, știu cât de greu e să modifici, m-am învârtit trei zile în jurul unor versuri urmându-ți sugestiile, convinsă că ai dreptate, nefiind însă mulțumită nici acum de rezultat. Pentru că într-adevăr empatia este esențială, însă vibrarea nu poate coincide, a ajunge până la identificare cu autorul este imposibil și poate nici nu ar fi de dorit. Din cauza asta mă și feresc deseori să las o părere ce s-ar vrea ,,constructivă". Re -despre indicațiile de regie: ideea nu este nouă, era chiar evidentă cum bine spui în context și chiar ca și simbolistică, însă tocmai pentru că îți citesc de multă vreme poeziile mă îndrept mai degrabă spre umbre, spre adâncimi, decât spre evidență. De asta te și întrebam dacă ai simțit nevoia păstrării unei legături, pentru că fereastra ta mă cam urmărește de ceva vreme :). Oricum, voiam să îți mai spun o dată că mi-a plăcut mult, pentru că tu, prinsă fiind de micile schimbări, nu știu dacă ai receptat feed-back-ul sub toate aspectele. Nu că ar fi atât de important :).
Ultima strofa a poemului este valoroasa.Idee-imagine-metafora. E chiar o poezie in sine acea strofa. Si strofa a doua este reusita, dar parca ar merge un pic de mister la partea cu slitul. In orice caz, am fost impresionat. Toate cele bune.
Astăzi am văzut un bărbat alergând desculţ cu pantofii în mâini.
În semn de mulţumire, a ridicat un pantof, când am oprit să treacă strada -
călcâiele lui aşezau blând maci pe asfalt...
L-am urmărit o vreme, maşinile din spate claxonau şi mă depăşeau nervos.
Iată, mă bucuram eu, în sfârşit văd un bărbat ce nu se teme de ridicol;
poezia se întâmplă în preajma lui, iată un bărbat căruia nu i se poate refuza nimic.
I-aş bandaja cu un sărut fiecare rană din talpă,
i-aş naşte un copil pentru fiecare strop de sânge.
Nu voi uita bărbatul acela alergând desculţ pe stradă,
prin mareea de frunze uscate - poate îl strânseseră pantofii
încrâncenaţi cum frunzele disperate să-şi găsească locul înainte de prima ninsoare...
Poate-l strânseseră degetele femeii nerăbdătoare să ungă,
şi steargă, cu părul ei, macii din talpă;
poate trebuia să-i îndure mai întâi risipa de flăcări roşii şi galbene,
ca să nu-l doară prea tare scânteierile albe.
Da, văd copaci sângerând maci,
acolo unde el vede frunze cangrenate căzute în războiul frigului.
Îi acopăr flăcările cu muguri de mac, să le sting -
răsuflarea zăpezii sfârâie între dinţi mustangul de care m-am ciocnit pe şosea
(muşcă impetuos verdele din ochii mei, şi roşul din ai lui).
Fiecare răbufnire de vânt aruncă la pământ alte frunze,
straturi peste straturi cresc treptat de jur împrejur,
urcă deasupra gleznelor - curând vor trece peste umeri,
până la gânduri...
Mi-e atât de caldă şi bună, toamna în coconul acesta de frunze!
Încremenirea vindecă tot ce atinge - cineva scormoneşte undeva deasupra,
i se aude scrâşnetul unghiilor, uscăciunile foşnesc şi se destramă...
nisipul lor umple goluri adânci...
Mă strâng din ce în mai mult în jurul macilor intacţi.
Invazie de maci. Oriunde privesc, un embrion verde se deschide în fiecare secundă.
Pe câmpuri, în jardiniere, toamna îşi taie venele peste parbrize -
am roşu sub unghii, hemoragie latentă -
creşte în gură, inima mă strânge, explodează...
Mi-au făcut încă un test de sarcină, a ieşit pozitiv;
nu ştiu de ce nu vor să creadă când le spun că voi avea acest copil,
indiferent ce gândesc ei, şi în ciuda chiuretelor zăngănind în trusa pusă la sterilizat.
Nu. Nu voi ţipa, chiar dacă-mi vor răzui toţi macii din uter, pe viu -
poemul acesta se va naşte, oricum, chiar şi orfan de iubire...
Noiembrie îşi expune primele trofee, corpul ploii atârnă de poduri metalice,
inert cum o femeie mândră ce-a înfruntat explozia frigului.
Nu mai curge nimic din tăieturile deschise -
macii s-au coagulat în vene, fosile ale focului;
nu o mişcă nici tusea umedă a primei ninsori -
neclintirea este o formă de vindecare...
Actaeon, referitor la ultimele tale fraze, nu stiu la ce prietena te referi, acolo am fost de mai multe ori. referitor la "Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva." mi se pare chiar o dovada de futilitate.
dragă Andu, ai și argumente pentru opiniunea ta? pentru că așa, ex catedra, chiar că ne-am cam săturat de convingerile tale literare cu arome fanatice. unde am ajunge dacă fiecare ar crede că e posesorul adevărurilor care nu au nevoie de demonstație sau argument..?!
Am găsit în acest text o metaforă deosebită: "nici nu se gândesc că bruma îmi va acoperi tâmplele ; că voi fi din ce în ce mai mică odata cu zilele strâmte de iarnă." din nefericire, repetiția conjuncției taie din valoare și nu o susține. Există și câteva clișee... Și nu în ultimul rând, atenție mare la diacritice!
am oscilat mult daca sa las titlul, parea rupt din alta "istorie" chiar daca legatura cu poezia e acolo.
aici am doua tristeti: una, ca nu mai regasesc inocenta aceea, pot doar incerca reconstructii, si doi, ca desi viata insasi ma intereseaza mai putin, sunt (in sila) prea ocupata sa traiesc ca sa mai intru in zona aia aproape statica a poeziei - imi lipsteste cumva alunecarea de zile intregi. nu scrisul.
apreciez ca mai treci. poate fi un fir de nisip, dar m-am agatat de el.
poezia chiar conteaza mai putin.
Draga mea, acest spațiu este public, atât timp cât ai fost admis pe site, ai dreptul (și obligația?) de a face literatură. Personal, cred că, pentru a scrie bine, e nevoie, pe lângă o cultură solidă, și de un dram de talent. Permite-mi să îți dau un sfat - să înnozi toate acele însemnări într-un jurnal, în proză, pentru că sunt sigură că ai de dezvăluit cititorului descrieri și senzații din frumoasele tale călătorii. Aștept să citesc un astfel de jurnal semnat de tine, fie și cu pseudonimul ales.
Despre Akedia ttp://www.filocalia.ro/referat/41/Akedia. Si mai sunt multe altele. Interesant. M-ai pus pe gânduri, prin altfel de sensuri. Cred că asta îmi place de fapt în poeziile tale: deschid căi multiple. E îndeajuns să vezi "ramificație după ramificație"...
hei, ce de lume aici. george, ce sa zic, poate ca ai dreptate cu acea redundanta. multumesc pentru (re). andu, ce-mi place mie de tine cand ma critici, zau asa, ca prea m-ai laudat in ultima vreme ;)). sa stii ca m-am gandit si eu la varianta cu pline, dar crede-ma pe cuvant ca niciun (fel de) spatiu nu e gol, nici chiar cel dintre cuvinte. ma rog, exercitiul meu de imaginatie, acum ca pentru tine-s in nowhere's land, poate mie-mi place, mai stii? si, pana la urma, banalitatea si mediocritatea sunt punctele mele forte =)) de ce as incerca ceva genial? :))
Profetule, aș prefera ca prima variantă să dispară de pe site și să rămână aceasta. Nu știu ce și cum trebuie făcut pentru a le schimba. Așa că, te rog, ajută-mă! Am visat un înger al cărui aripi Se întindeau până cuprindeau tot. Căra apă vie din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Spre a crește prin coloana spinală Până în creste. Îi înflorea pecinginea tăcerii În jur și purta melc în ceafă. Spirală adâncită în lumea cealaltă. Distanța din care priveam era singura. Întotdeauna se odihnea cu spatele. Nu poți vedea fața îngerului și să trăiești. Apoi am visat că îngerul era femeie. În fața oglinzii își strânsese pletele Și se ungea cu parfumuri din vase Pline de stele, vopsele, rimeluri… Numai el putea în oglindă privi, Numai el își putea fața vedea. Oglinda, felul în care privea Le știam ca ziua de mâine. Îngerul se făcea că aștepta. Se lăsa măsurat milimetric Fiecare minut, fiecare zi, fiecare an, Fiecare secol, fiecare eră, fiecare eon. Din spate părea firav, dar în umbră, Dincolo de oglindă, era un ciclop.
une formule consacrée : "ainsi soit-il", qui donne une force singulière à ce texte. Pourtant, l'on sent l'énergie montante, cette énergie du printemps, derrière ce moment "ainsi fut-il". Il y a des ruptures, parfois, et le voyageur sans étoile, qu'il soit simple berger ou grand prophète....fera germer ce grain de blé, porteur de l'énergie nouvelle. Une imagerie, oui, une scène biblique qui aurait pu s'écrire autrement, mais le mot "espoir" est ce grain de blé qui a tout fait changer.
Andu...ipocritule de lector, fratele meu, am mai schimbat pe alocuri și sper că în bine...:) Acuma vorba aia : să auzim numai că nu ni se face rău...de bine...:)
Văd că nu prea iei în seamă atenționările legate de typo sau alte încălcări ale regulilor gramaticale în vigoare, deși ai mai intrat pe aici după data comentariului. Mă întreb de ce postezi aici... sau de ce mai pierdem noi timpul scriind păreri sub textele tale.
După corectură, fă click pe butonul „atenție editor” pentru a fi readus pe prima pagină.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
De ce ți-ai început textul cu un "."?! Titlul este inspirat, nu aș spune că sunt ceva mai mult decât "averse" aici, adică un fel de amalgam imposibil de ordonat de impresii și imagini. Mult teribilism și limbaj voit șocant, aș spune, dar o oarecare lejeritate de expresie care spune ceva despre posibilitatea autoarei de a se cizela, o dată cu cizelarea subiectelor și modalităților de dezvoltare.
pentru textul : averse deai lipsă diacritice. eu zic să publici mai îngijit. am să trimit textul în șantier. îl corectezi și cînd ești convins că este gata apeși butonul cu atenție editor.
pentru textul : Dilemă divină deMulţumesc şi mă bucur ca ţi-a plăcut. Despre lejeritate... cred că e din cauza faptului că în ultima vreme văd lucrurile puţin altfel. Şi asta e de bine.
pentru textul : Poate mâine... deMulţumesc! Nu atât pentru aprecierea comentariului, cât pentru sesizarea poetului Vasile Morar.
pentru textul : Zăpezile de altadată demulțumesc alma și yester. încerc yester, atît fac, încerc alma, uite că eu nu am auzit bîrfa asta. sau poate nu îmi pierd timpul cu bîrfe. și unde e „stricăciunea”? da, „amînat pentru mai tîrziu” sună cam pleonastic. dar sună așa de bine în paradoxurile limbii române, nu crezi?
pentru textul : dimineți kafkiene I deBianca, știu cât de greu e să modifici, m-am învârtit trei zile în jurul unor versuri urmându-ți sugestiile, convinsă că ai dreptate, nefiind însă mulțumită nici acum de rezultat. Pentru că într-adevăr empatia este esențială, însă vibrarea nu poate coincide, a ajunge până la identificare cu autorul este imposibil și poate nici nu ar fi de dorit. Din cauza asta mă și feresc deseori să las o părere ce s-ar vrea ,,constructivă". Re -despre indicațiile de regie: ideea nu este nouă, era chiar evidentă cum bine spui în context și chiar ca și simbolistică, însă tocmai pentru că îți citesc de multă vreme poeziile mă îndrept mai degrabă spre umbre, spre adâncimi, decât spre evidență. De asta te și întrebam dacă ai simțit nevoia păstrării unei legături, pentru că fereastra ta mă cam urmărește de ceva vreme :). Oricum, voiam să îți mai spun o dată că mi-a plăcut mult, pentru că tu, prinsă fiind de micile schimbări, nu știu dacă ai receptat feed-back-ul sub toate aspectele. Nu că ar fi atât de important :).
pentru textul : Cuvinte în repetiție deUltima strofa a poemului este valoroasa.Idee-imagine-metafora. E chiar o poezie in sine acea strofa. Si strofa a doua este reusita, dar parca ar merge un pic de mister la partea cu slitul. In orice caz, am fost impresionat. Toate cele bune.
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară deAstăzi am văzut un bărbat alergând desculţ cu pantofii în mâini.
În semn de mulţumire, a ridicat un pantof, când am oprit să treacă strada -
călcâiele lui aşezau blând maci pe asfalt...
L-am urmărit o vreme, maşinile din spate claxonau şi mă depăşeau nervos.
Iată, mă bucuram eu, în sfârşit văd un bărbat ce nu se teme de ridicol;
poezia se întâmplă în preajma lui, iată un bărbat căruia nu i se poate refuza nimic.
I-aş bandaja cu un sărut fiecare rană din talpă,
i-aş naşte un copil pentru fiecare strop de sânge.
Nu voi uita bărbatul acela alergând desculţ pe stradă,
prin mareea de frunze uscate - poate îl strânseseră pantofii
încrâncenaţi cum frunzele disperate să-şi găsească locul înainte de prima ninsoare...
Poate-l strânseseră degetele femeii nerăbdătoare să ungă,
şi steargă, cu părul ei, macii din talpă;
poate trebuia să-i îndure mai întâi risipa de flăcări roşii şi galbene,
ca să nu-l doară prea tare scânteierile albe.
Da, văd copaci sângerând maci,
acolo unde el vede frunze cangrenate căzute în războiul frigului.
Îi acopăr flăcările cu muguri de mac, să le sting -
răsuflarea zăpezii sfârâie între dinţi mustangul de care m-am ciocnit pe şosea
(muşcă impetuos verdele din ochii mei, şi roşul din ai lui).
Fiecare răbufnire de vânt aruncă la pământ alte frunze,
straturi peste straturi cresc treptat de jur împrejur,
urcă deasupra gleznelor - curând vor trece peste umeri,
până la gânduri...
Mi-e atât de caldă şi bună, toamna în coconul acesta de frunze!
Încremenirea vindecă tot ce atinge - cineva scormoneşte undeva deasupra,
i se aude scrâşnetul unghiilor, uscăciunile foşnesc şi se destramă...
nisipul lor umple goluri adânci...
Mă strâng din ce în mai mult în jurul macilor intacţi.
Invazie de maci. Oriunde privesc, un embrion verde se deschide în fiecare secundă.
Pe câmpuri, în jardiniere, toamna îşi taie venele peste parbrize -
am roşu sub unghii, hemoragie latentă -
creşte în gură, inima mă strânge, explodează...
Mi-au făcut încă un test de sarcină, a ieşit pozitiv;
nu ştiu de ce nu vor să creadă când le spun că voi avea acest copil,
indiferent ce gândesc ei, şi în ciuda chiuretelor zăngănind în trusa pusă la sterilizat.
Nu. Nu voi ţipa, chiar dacă-mi vor răzui toţi macii din uter, pe viu -
poemul acesta se va naşte, oricum, chiar şi orfan de iubire...
Noiembrie îşi expune primele trofee, corpul ploii atârnă de poduri metalice,
pentru textul : Maci de octombrie deinert cum o femeie mândră ce-a înfruntat explozia frigului.
Nu mai curge nimic din tăieturile deschise -
macii s-au coagulat în vene, fosile ale focului;
nu o mişcă nici tusea umedă a primei ninsori -
neclintirea este o formă de vindecare...
Actaeon, referitor la ultimele tale fraze, nu stiu la ce prietena te referi, acolo am fost de mai multe ori. referitor la "Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva." mi se pare chiar o dovada de futilitate.
pentru textul : Impresii denimeni nu propune nimic aici. iar daca tu crezi ca exista obiectivitate in poezie... probabil ca inca nu ti-au crescut degete.
pentru textul : REM deaş modifica la versurile:
"m-ar fi prins de chică să mă scuture cu totul" - la totul aş zice zdravăn;
"departe de oraş de ţară de planetă" - la planeta as zice (de) casă;
"eclipsa totală a pământului" - a lunii.
dar şi aşa mie mi-a plăcut într-atât cât să dau o peniţă. pentru coşul din cap cu pasărea adormită.
pentru textul : sens interzis deEla, am făcut câteva modificări. Cred că sună mai bine. Gândul-timpan îmi place și-l voi lăsa. Mulțumesc pentru sugestii!
pentru textul : Ausbruch demulţumesc Elena pentru trecere şi părere.
pentru textul : Galben dezgustător dedragă Andu, ai și argumente pentru opiniunea ta? pentru că așa, ex catedra, chiar că ne-am cam săturat de convingerile tale literare cu arome fanatice. unde am ajunge dacă fiecare ar crede că e posesorul adevărurilor care nu au nevoie de demonstație sau argument..?!
pentru textul : poveste cu păsări și pești deAm găsit în acest text o metaforă deosebită: "nici nu se gândesc că bruma îmi va acoperi tâmplele ; că voi fi din ce în ce mai mică odata cu zilele strâmte de iarnă." din nefericire, repetiția conjuncției taie din valoare și nu o susține. Există și câteva clișee... Și nu în ultimul rând, atenție mare la diacritice!
pentru textul : Nu le pasă… deam oscilat mult daca sa las titlul, parea rupt din alta "istorie" chiar daca legatura cu poezia e acolo.
pentru textul : Oblică deaici am doua tristeti: una, ca nu mai regasesc inocenta aceea, pot doar incerca reconstructii, si doi, ca desi viata insasi ma intereseaza mai putin, sunt (in sila) prea ocupata sa traiesc ca sa mai intru in zona aia aproape statica a poeziei - imi lipsteste cumva alunecarea de zile intregi. nu scrisul.
apreciez ca mai treci. poate fi un fir de nisip, dar m-am agatat de el.
poezia chiar conteaza mai putin.
Draga mea, acest spațiu este public, atât timp cât ai fost admis pe site, ai dreptul (și obligația?) de a face literatură. Personal, cred că, pentru a scrie bine, e nevoie, pe lângă o cultură solidă, și de un dram de talent. Permite-mi să îți dau un sfat - să înnozi toate acele însemnări într-un jurnal, în proză, pentru că sunt sigură că ai de dezvăluit cititorului descrieri și senzații din frumoasele tale călătorii. Aștept să citesc un astfel de jurnal semnat de tine, fie și cu pseudonimul ales.
pentru textul : Ruines de Rome deDoamnelor,
pentru textul : prezentul simplu devă mulțumesc frumos. sînt onorat! pot să spun așa- o furnică duce-n spate trei penițe jumătate?
mulțumesc frumos!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare dele-am șters pe ultimele două. nici mie nu îmi plăceau. mulțumesc pentru opinie.
pentru textul : mă uit la oamenii care scriu poezii deDespre Akedia ttp://www.filocalia.ro/referat/41/Akedia. Si mai sunt multe altele. Interesant. M-ai pus pe gânduri, prin altfel de sensuri. Cred că asta îmi place de fapt în poeziile tale: deschid căi multiple. E îndeajuns să vezi "ramificație după ramificație"...
pentru textul : engrame deCu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate: "Nu-nvie morții - e-n zadar, copile!"
pentru textul : diacritice sentimentale dehei, ce de lume aici. george, ce sa zic, poate ca ai dreptate cu acea redundanta. multumesc pentru (re). andu, ce-mi place mie de tine cand ma critici, zau asa, ca prea m-ai laudat in ultima vreme ;)). sa stii ca m-am gandit si eu la varianta cu pline, dar crede-ma pe cuvant ca niciun (fel de) spatiu nu e gol, nici chiar cel dintre cuvinte. ma rog, exercitiul meu de imaginatie, acum ca pentru tine-s in nowhere's land, poate mie-mi place, mai stii? si, pana la urma, banalitatea si mediocritatea sunt punctele mele forte =)) de ce as incerca ceva genial? :))
pentru textul : clean deÎn contextul "imaginii", "alegorie senzorială" = o idee abstractă concretizată prin simţuri.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării devă mulțumesc pentru citire/aprecieri/com.
pentru textul : portret cu vt și langustă deprobabil că autorul care ne-a obișnuit cu texte „tari” este într-un „mood” mai ceva mai „soft” astăzi.
pentru textul : eu şi tocitul meu cal de lemn deProfetule, aș prefera ca prima variantă să dispară de pe site și să rămână aceasta. Nu știu ce și cum trebuie făcut pentru a le schimba. Așa că, te rog, ajută-mă! Am visat un înger al cărui aripi Se întindeau până cuprindeau tot. Căra apă vie din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Spre a crește prin coloana spinală Până în creste. Îi înflorea pecinginea tăcerii În jur și purta melc în ceafă. Spirală adâncită în lumea cealaltă. Distanța din care priveam era singura. Întotdeauna se odihnea cu spatele. Nu poți vedea fața îngerului și să trăiești. Apoi am visat că îngerul era femeie. În fața oglinzii își strânsese pletele Și se ungea cu parfumuri din vase Pline de stele, vopsele, rimeluri… Numai el putea în oglindă privi, Numai el își putea fața vedea. Oglinda, felul în care privea Le știam ca ziua de mâine. Îngerul se făcea că aștepta. Se lăsa măsurat milimetric Fiecare minut, fiecare zi, fiecare an, Fiecare secol, fiecare eră, fiecare eon. Din spate părea firav, dar în umbră, Dincolo de oglindă, era un ciclop.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 deune formule consacrée : "ainsi soit-il", qui donne une force singulière à ce texte. Pourtant, l'on sent l'énergie montante, cette énergie du printemps, derrière ce moment "ainsi fut-il". Il y a des ruptures, parfois, et le voyageur sans étoile, qu'il soit simple berger ou grand prophète....fera germer ce grain de blé, porteur de l'énergie nouvelle. Une imagerie, oui, une scène biblique qui aurait pu s'écrire autrement, mais le mot "espoir" est ce grain de blé qui a tout fait changer.
pentru textul : ainsi soit-il deAndu...ipocritule de lector, fratele meu, am mai schimbat pe alocuri și sper că în bine...:) Acuma vorba aia : să auzim numai că nu ni se face rău...de bine...:)
pentru textul : Bestial Planet deVăd că nu prea iei în seamă atenționările legate de typo sau alte încălcări ale regulilor gramaticale în vigoare, deși ai mai intrat pe aici după data comentariului. Mă întreb de ce postezi aici... sau de ce mai pierdem noi timpul scriind păreri sub textele tale.
pentru textul : iubește-ți aproapele deDupă corectură, fă click pe butonul „atenție editor” pentru a fi readus pe prima pagină.
Pagini