multumesc pentru lectură și pentru variantă. Din păcate stilul acesta nu mă reprezintă (eu tind spre un lirism al cotidianului, cu exprimări deseori colocviale) și, în același timp, nu face decât să fractureze poemul. Ce-i drept, intervenția dumneavoastră m-a convins să modific primele versuri, în loc de:
Dimineață
aceiași oameni în stație
de parcă un scenograf neinspirat
și-ar așeza de fiecare dată tabloul de grup
pe refugiul îngust.
voi scrie:
Dimineața
oameni în stație
un scenograf neinspirat
așează de fiecare dată același tablou de grup
pe refugiul îngust.
în felul acesta am renunțat la niște explicații suplimentare.
Fain într-adevăr, sau cum să zic, excepțiile confirmă regula right, Ioana?
Eu voi fi acolo și sper să nu fiu singura de pe aici.
Chiar dac-ar trebui să locuiesc între 24 iunie și 2 iulie într-o 'baracă'... însă nu în cea depictată de 'geniul' lui aalizei, ci într-una adevărată.
Margas
Am citit comentariile, d-le cristea. e dreptul dumneavoastra sa va placa sau nu poezia. cat despre lecturile mele, va pot enumera o parte din autorii cititi in ultimele cateva luni. daca ei sunt sau nu mediocri, astept sa-mi spuneti. Autori romani: Octavian Paler, Augustin Buzura, Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Eugen Ionesco, Constantin Noica. Autori straini: Jose Saramago, Haruki Murakami, Yasunari Kawabata, Vladimir Makanin, John Fowles, Herman Hesse.
nu-s de acord cu Aranca pentru ca exista strofe(si chiar si asa), intr-o poezie fiecare strofa poate sa reprezinte un tablou diferit sau in fiecare poezie poate exista un vers independent, in plus are un farmec aparte si lejeritate de a aseza cuvintele dupa o logica fireasca si sentiment. Stiu unde bate Aranca, vizavi de cursivitate, ideatica si nuantare de la cap la coada, intre timp poezia s-a mai schimbat de la secolul 18 incoace, mai apar fracturi, paranteze, poezia evolueaza. Un om nu gandeste si simte intotdeauna liniar, mai apar goluri de memorie, mai ii zboara mintea in alta directie, brusc, spontan, mai este un telefon fara fir poetic... Si nu uita Ioana, tocmai imperfectiunea unui poem il face mai perfect.
Cred că de la ultimele două versuri puteai să construiești poezia. Restul sună ca un lament și patetism fals (sau nesincer, dacă fals sună prea dur). Eu știu că atunci cînd ești sinceră poți să scrii și poezie bună, aici însă mi se pare că te repeți, tema trenului, a plecării, a filelor deschise degeaba și a singurătății, am mai întîlnit-o la tine. Cred că ai potențial liric dar mai cred că te și grăbești. Oricum, dat fiind că aici toți facem exerciții, e acceptabil.
da, Dle Virgil, am prins ideea! poti spune orice, oricui, oricum... adica: zeflemi, ironiza, persifla, ... ma rog ORICE, dar la obiect. totul e "sa te misti mai cu talent" in numele lietarturii si folosindu/te numai de uneltele acesteia. ("atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect"). nu as vrea sa ma resemenez, acceptand parerea dvoastra, insa, se pare ca sunteti conectat la o lume care pentru mine este prea departe si bazata numai pe principiul dovezilor. adica: orice ai face/spune, daca este sustinut cu dovezi, e legitim. sau mai bine zis ORICE se bazeaza pe ceva, are dreptul la legitimitate. e totul prea logic ca sa mai fie si uman, sfant, sincer, inocent... mai cred ca trebuie sa conteze si ceea ce suntem si cine suntem, pentru a ne respecta intre noi. altfel, ce rost mai are biografia pe care ne-ati cerut-o? nici pe departe nu vorbesc despre sentimentalisme si dvoastra ati inteles. de asemenea, mi s-a reprosat ca nu ma implic in activitatea de pe site. ceva timp in urma mi s-a reprosat ca sunt prea implicat, insa, aceasta discutie pentru mine este retorica. imi cer iertare pentru tulburarile si neplacerile ce le/am provocat pe site, dar cred ca, daca spunem ceea ce credem, avem ocazia sa invatam din eventuale greseli. eu, cu siguranta, am avut. respectuos, mircea nincu
Un text a cărui calitate constă, în primul rând, în a fi agreabil, printr-un umor destul de bine dozat. E mai curând o schiţă cu tentă satirică şi parodică decât un eseu. Cât priveşte "notele" finale, acestea constituie, de fapt (ca să fiu acribios!), un "glosar".
recitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.
după un asemenea comentariu, mi-e greu să spun ceva. Doar că voi încerca să mă sustrag tentației de a face prea multe arabescuri cu emoții, stări și gânduri. Dar așa cum o spuneam de curând și în altă parte, drumul spre ceea ce e simplu devine deseori complicat.
îmi place. în primul rînd pentru că este ceva mai exigent cu exprimările. în același timp păstrează o vagă ironie. eram aproape să citesc „orice (s)quid își găsește un quo(d)”.
frumos finalul.
Degeaba, nu mă pot astâmpăra...sper să nu devin iritantă, însă: Cred că Aristotel nu spunea că substanța (pe care o încadra, dacă nu mă înșel, printre "lucrurile necompuse") nu poate fi cunoscută, ci că nu poate fi cunoscută prin intermediul "gândirii compuse". El afirma însă existența unei cunoașteri - să-i spun apriorice? să-i spun transcedentale? mai bine îl citez: “Dar când e vorba de lucruri necompuse, ce înseamnă ființa și neființa,ce înseamnă adevăr și neadevăr? ci adevărul înseamnă să distingi ceea ce cauți și să exprimi acest lucru, și trebuie să știm că a afirma și a enunța nu e același lucru, iar a ignora înseamnă să nu nimerești adevărul. “ și “Pentru astfel de lucruri adevărul constă numai în a le concepe cu mintea;cu privire la ele nu există nici adevăr, nici înșelare, ci doar ignoranța, dar o ignoranță ce nu seamănă cu orbirea, căci în acest caz ar însemna să nu ai deloc însușirea de a gândi.“ Logică aristotelică mi se pare,astfel, una realistă, care nu-și propune să treacă dincolo de pătura Existenței ( unde "existent” este considerat în accepțiunea formei de manifestare ce nu are în ea însăși rațiunea sa suficientă) acceptând că la Transcendent nu poate ajunge decât pe drumul intuiției intelectuale. Pentru că, la acest nivel, nici nu mai poate fi vorba de "terț exclus"! Deci, substanța poate fi cunoscută și putem afirma despre ea că ..., însă nu pe calea raționalului. Ea este peste măsura instrumentelor raționale de care dispunem sau, cum spune F. Brentano, pe marginea Metafizicii lui Aristotel, "Noi nu posedăm nicio ideea a divinității care să fie completă într-un asemenea mod în simplitatea ei încât să corespundă substanței divine. (...) Din natura nemijlocit sesizată a finite necesare prin sine ar putea fi dedusă nemijlocit existența ei” . - ultima frază constituind, în opinia lui Bretano, argumentul ontologic. (Cu mențiunea că nu sunt de acord cu formularea "existența ființei necesare", din motivele înscrise în paranteza de mai sus.)
Excelent text! Aproape că îmi vine să mă entuziasmez dar știu că nu se cade, o să zică lumea iote margas s-a dat cu puterea au vorbit pe mess... nimic mai greșit!
Aceste text îmbină realismul de reportaj cu satira fină, metaforică, într-un mod demn de remarcat și desigur, de apreciat. Asta ca să nu mai menționez surpriza pe care am avut-o citind acest text sub semnătura unui poet.
O acuratețe de tip relatare de pe câmpul de luptă însă dublată de o ironie moromețiană dar nicidecum desprinsă de acolo, din marin preda... mai degrabă dintr-o insula a lui thomas hudson foarte personală a autorului.
Felicitări!
Iar comentariul domnului trei de A nu îmi spune decât că mereu sunt oameni (editori sau simpli cetățeni) care din postura lor nu mai văd pădurea din cauza copacilor.
Aprecierea mea pentru acest text.
Margas
da, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
eu te simt aici Ioana cu toate temerile tale firesti sau nefiresti dar sincere si bine conduse din condei; poate primele 2 versuri prea directe, prea prozaice, iar "doamnelor si domnilor" suna putin a discurs peiorativ, dar vorba ta... "deloc pufos" :) cu bine anna
"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
Virgil să ști că am așteptat o zi cu răspunsul ca să mă calmez. Să nu-mi scriu nervii în continuare. Așadar pot să-ți spun liniștit că ai comentat ca o domnișoară. De unde pînă unde nervii sunt interziși în poezie și la liber în proză, nu știu. Adevărul e că îi prefer oricînd, oricărei tristeți. Și sunt convins că, în situația dată, doar domnișoarele ar apela la tristețe. Nu Virgile. Cînd fratele tău e chiar mai șacal decît un păduche Nu ajunge să fi trist. Eu chiar îi spun acestei morale fripturiste de măcelari cretini pe nume nu doar oftez "semnificativ"... Tu ști foarte bine... încă de la romani, așa încep războaiele fratricide: cu mutilări publice de animale, cu crima "de kiki și de miki", cu plictisul care îți vinde circ și carne vie la colț de stradă. Și dacă unii mai cred că e mai bine să fim calmi și cel mult triști, se înșeală amarnic: cine omoară azi un bou așa...de florile mărului...mîine poate se uită ciudat de roșu la tine...și să devi nervos doar atunci va fi prea tîrziu...
da, formula folosită aici este cea romantică. ~ și ca să îi fac viața dificilă lui eugen am să întorc argumentul și am să îl întreb să ne spună de ce consideră el că nu este romantic. am însă rezerve față de folosirea neglijentă a cuvîntului „scoci”, care nici nu există în limba română. ar fi fost de preferat „scotch” sau poate, mai clar, bandă adezivă. de ce oare se evită cuvintele „normale”?
finalul însă are capacitatea de a atrage atenția.
Erate: - "de a face această problemă cât de transparentă se face" a se citi "de a face această problemă cât de transparentă se poate". - "s-a semnalat plagiatului lui Bobadil" a se citi "s-a semnalat plagiatul lui Bobadil". Sper să nu mai fie și altele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
the above doesn' t fly! Not even one inch from the ground!
cum nici tona de referinte aruncate pe text: Warhol şi Klimt Pallady Tonitza
apoi e of, Nicholas - yoga? joben? duna de nisip?
in schimb am suris la 'vinerea în care se mănâncă timp liber' :p
pentru textul : alt crez deS-ar putea să ai dreptate, voi considera.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deOricum eu nu voi mai posta în această pagină, dacă tu consideri să o păstrezi, asta e.
luminita, am mai modificat câte ceva.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w ded-le virgil, poate că așa este. mulțumesc pentru semne.
multumesc pentru lectură și pentru variantă. Din păcate stilul acesta nu mă reprezintă (eu tind spre un lirism al cotidianului, cu exprimări deseori colocviale) și, în același timp, nu face decât să fractureze poemul. Ce-i drept, intervenția dumneavoastră m-a convins să modific primele versuri, în loc de:
Dimineață
aceiași oameni în stație
de parcă un scenograf neinspirat
și-ar așeza de fiecare dată tabloul de grup
pe refugiul îngust.
voi scrie:
Dimineața
oameni în stație
un scenograf neinspirat
așează de fiecare dată același tablou de grup
pe refugiul îngust.
în felul acesta am renunțat la niște explicații suplimentare.
La bună recitire
pentru textul : O dimineață pe fugă demarynna
Fain într-adevăr, sau cum să zic, excepțiile confirmă regula right, Ioana?
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deEu voi fi acolo și sper să nu fiu singura de pe aici.
Chiar dac-ar trebui să locuiesc între 24 iunie și 2 iulie într-o 'baracă'... însă nu în cea depictată de 'geniul' lui aalizei, ci într-una adevărată.
Margas
Mulțumesc pentru sugestii, voi încerca să mai lucrez textul. Poate voi exclude fragmentele în engleză și voi completa ideea din prima strofă.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deAm citit comentariile, d-le cristea. e dreptul dumneavoastra sa va placa sau nu poezia. cat despre lecturile mele, va pot enumera o parte din autorii cititi in ultimele cateva luni. daca ei sunt sau nu mediocri, astept sa-mi spuneti. Autori romani: Octavian Paler, Augustin Buzura, Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Eugen Ionesco, Constantin Noica. Autori straini: Jose Saramago, Haruki Murakami, Yasunari Kawabata, Vladimir Makanin, John Fowles, Herman Hesse.
pentru textul : Dureri de ceară deciteste aici http://www.hermeneia.com/content/jurnal-de-nesomn-20
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 denu-s de acord cu Aranca pentru ca exista strofe(si chiar si asa), intr-o poezie fiecare strofa poate sa reprezinte un tablou diferit sau in fiecare poezie poate exista un vers independent, in plus are un farmec aparte si lejeritate de a aseza cuvintele dupa o logica fireasca si sentiment. Stiu unde bate Aranca, vizavi de cursivitate, ideatica si nuantare de la cap la coada, intre timp poezia s-a mai schimbat de la secolul 18 incoace, mai apar fracturi, paranteze, poezia evolueaza. Un om nu gandeste si simte intotdeauna liniar, mai apar goluri de memorie, mai ii zboara mintea in alta directie, brusc, spontan, mai este un telefon fara fir poetic... Si nu uita Ioana, tocmai imperfectiunea unui poem il face mai perfect.
pentru textul : Încondeiez iubire deOK :)
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deCred că de la ultimele două versuri puteai să construiești poezia. Restul sună ca un lament și patetism fals (sau nesincer, dacă fals sună prea dur). Eu știu că atunci cînd ești sinceră poți să scrii și poezie bună, aici însă mi se pare că te repeți, tema trenului, a plecării, a filelor deschise degeaba și a singurătății, am mai întîlnit-o la tine. Cred că ai potențial liric dar mai cred că te și grăbești. Oricum, dat fiind că aici toți facem exerciții, e acceptabil.
pentru textul : Despre suflet deda, Dle Virgil, am prins ideea! poti spune orice, oricui, oricum... adica: zeflemi, ironiza, persifla, ... ma rog ORICE, dar la obiect. totul e "sa te misti mai cu talent" in numele lietarturii si folosindu/te numai de uneltele acesteia. ("atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect"). nu as vrea sa ma resemenez, acceptand parerea dvoastra, insa, se pare ca sunteti conectat la o lume care pentru mine este prea departe si bazata numai pe principiul dovezilor. adica: orice ai face/spune, daca este sustinut cu dovezi, e legitim. sau mai bine zis ORICE se bazeaza pe ceva, are dreptul la legitimitate. e totul prea logic ca sa mai fie si uman, sfant, sincer, inocent... mai cred ca trebuie sa conteze si ceea ce suntem si cine suntem, pentru a ne respecta intre noi. altfel, ce rost mai are biografia pe care ne-ati cerut-o? nici pe departe nu vorbesc despre sentimentalisme si dvoastra ati inteles. de asemenea, mi s-a reprosat ca nu ma implic in activitatea de pe site. ceva timp in urma mi s-a reprosat ca sunt prea implicat, insa, aceasta discutie pentru mine este retorica. imi cer iertare pentru tulburarile si neplacerile ce le/am provocat pe site, dar cred ca, daca spunem ceea ce credem, avem ocazia sa invatam din eventuale greseli. eu, cu siguranta, am avut. respectuos, mircea nincu
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deUn text a cărui calitate constă, în primul rând, în a fi agreabil, printr-un umor destul de bine dozat. E mai curând o schiţă cu tentă satirică şi parodică decât un eseu. Cât priveşte "notele" finale, acestea constituie, de fapt (ca să fiu acribios!), un "glosar".
pentru textul : un fel de autobiografie derecitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.
pentru textul : Poemul e zidit în insonor dede acord. dar ce este "o jumătate de sfârțit "?
pentru textul : douămii(la) dedupă un asemenea comentariu, mi-e greu să spun ceva. Doar că voi încerca să mă sustrag tentației de a face prea multe arabescuri cu emoții, stări și gânduri. Dar așa cum o spuneam de curând și în altă parte, drumul spre ceea ce e simplu devine deseori complicat.
Mulțumesc. Toate cele bune!
pentru textul : oniromahie deîmi place. în primul rînd pentru că este ceva mai exigent cu exprimările. în același timp păstrează o vagă ironie. eram aproape să citesc „orice (s)quid își găsește un quo(d)”.
pentru textul : toamnă defrumos finalul.
silvia că nu-s blajin
pentru textul : am avut un vis deștie cred că lumea toată
sunt un criminal pornit
pe mândria nefondată
Degeaba, nu mă pot astâmpăra...sper să nu devin iritantă, însă: Cred că Aristotel nu spunea că substanța (pe care o încadra, dacă nu mă înșel, printre "lucrurile necompuse") nu poate fi cunoscută, ci că nu poate fi cunoscută prin intermediul "gândirii compuse". El afirma însă existența unei cunoașteri - să-i spun apriorice? să-i spun transcedentale? mai bine îl citez: “Dar când e vorba de lucruri necompuse, ce înseamnă ființa și neființa,ce înseamnă adevăr și neadevăr? ci adevărul înseamnă să distingi ceea ce cauți și să exprimi acest lucru, și trebuie să știm că a afirma și a enunța nu e același lucru, iar a ignora înseamnă să nu nimerești adevărul. “ și “Pentru astfel de lucruri adevărul constă numai în a le concepe cu mintea;cu privire la ele nu există nici adevăr, nici înșelare, ci doar ignoranța, dar o ignoranță ce nu seamănă cu orbirea, căci în acest caz ar însemna să nu ai deloc însușirea de a gândi.“ Logică aristotelică mi se pare,astfel, una realistă, care nu-și propune să treacă dincolo de pătura Existenței ( unde "existent” este considerat în accepțiunea formei de manifestare ce nu are în ea însăși rațiunea sa suficientă) acceptând că la Transcendent nu poate ajunge decât pe drumul intuiției intelectuale. Pentru că, la acest nivel, nici nu mai poate fi vorba de "terț exclus"! Deci, substanța poate fi cunoscută și putem afirma despre ea că ..., însă nu pe calea raționalului. Ea este peste măsura instrumentelor raționale de care dispunem sau, cum spune F. Brentano, pe marginea Metafizicii lui Aristotel, "Noi nu posedăm nicio ideea a divinității care să fie completă într-un asemenea mod în simplitatea ei încât să corespundă substanței divine. (...) Din natura nemijlocit sesizată a finite necesare prin sine ar putea fi dedusă nemijlocit existența ei” . - ultima frază constituind, în opinia lui Bretano, argumentul ontologic. (Cu mențiunea că nu sunt de acord cu formularea "existența ființei necesare", din motivele înscrise în paranteza de mai sus.)
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deExcelent text! Aproape că îmi vine să mă entuziasmez dar știu că nu se cade, o să zică lumea iote margas s-a dat cu puterea au vorbit pe mess... nimic mai greșit!
pentru textul : Spoiler deAceste text îmbină realismul de reportaj cu satira fină, metaforică, într-un mod demn de remarcat și desigur, de apreciat. Asta ca să nu mai menționez surpriza pe care am avut-o citind acest text sub semnătura unui poet.
O acuratețe de tip relatare de pe câmpul de luptă însă dublată de o ironie moromețiană dar nicidecum desprinsă de acolo, din marin preda... mai degrabă dintr-o insula a lui thomas hudson foarte personală a autorului.
Felicitări!
Iar comentariul domnului trei de A nu îmi spune decât că mereu sunt oameni (editori sau simpli cetățeni) care din postura lor nu mai văd pădurea din cauza copacilor.
Aprecierea mea pentru acest text.
Margas
da, ironia este cum spui tu Sebi. Multumesc frumos de semn si evidentiere!
pentru textul : Zen (1) deprivesc gestul dvs. de a evidentia textul ca pe un semn de incurajare.
pentru textul : cântecul Sarei deda, şi pe mine m-a surprins acest rezultat. L-am văzut abia după ce am făcut vizibili autorii pariurilor. Nu poţi să spui că există oameni care au fler la a simţi aceste lucruri. Şi o spun convins fiind că la data la care a introdus Matei pariul era absolut imposibil ca cineva să cunoască rezultatul juriului. Nu pot să spun decît felicitări şi că Matei s-a pricopsit cu posibilitatea de a fi membru în juriul următorului concurs poziţie în care va avea toate şansele să primească în cap ouă stricate din partea unor personaje precum Cristina Ştefan. Dar, deh, chestiile astea vin odată cu teritoriul, Matei.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" detextul ăsta nu-mi transmite absolut nimic.
pentru textul : Prada deeu te simt aici Ioana cu toate temerile tale firesti sau nefiresti dar sincere si bine conduse din condei; poate primele 2 versuri prea directe, prea prozaice, iar "doamnelor si domnilor" suna putin a discurs peiorativ, dar vorba ta... "deloc pufos" :) cu bine anna
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos deGenial finalul. Cum de iti veni ideea sa scrii asa?!
pentru textul : shambala de"starea literaturii pe net" poate fi dezbatuta si la scena deschisa? ...sper sa ajung citeva zile in iulie la Roma. sigur voi intra in atelierul lui Giorgio di Chirico. dincolo de "Misterul si melancolia unei strazi", sint inca multe de analizat, dintre lucrarile care imi plac si mie, de exemplu ("Profetul", "Ingerul evreu" "Marele interior metafizic", s.a.).
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deVirgil să ști că am așteptat o zi cu răspunsul ca să mă calmez. Să nu-mi scriu nervii în continuare. Așadar pot să-ți spun liniștit că ai comentat ca o domnișoară. De unde pînă unde nervii sunt interziși în poezie și la liber în proză, nu știu. Adevărul e că îi prefer oricînd, oricărei tristeți. Și sunt convins că, în situația dată, doar domnișoarele ar apela la tristețe. Nu Virgile. Cînd fratele tău e chiar mai șacal decît un păduche Nu ajunge să fi trist. Eu chiar îi spun acestei morale fripturiste de măcelari cretini pe nume nu doar oftez "semnificativ"... Tu ști foarte bine... încă de la romani, așa încep războaiele fratricide: cu mutilări publice de animale, cu crima "de kiki și de miki", cu plictisul care îți vinde circ și carne vie la colț de stradă. Și dacă unii mai cred că e mai bine să fim calmi și cel mult triști, se înșeală amarnic: cine omoară azi un bou așa...de florile mărului...mîine poate se uită ciudat de roșu la tine...și să devi nervos doar atunci va fi prea tîrziu...
pentru textul : Bestial Planet deda, formula folosită aici este cea romantică. ~ și ca să îi fac viața dificilă lui eugen am să întorc argumentul și am să îl întreb să ne spună de ce consideră el că nu este romantic. am însă rezerve față de folosirea neglijentă a cuvîntului „scoci”, care nici nu există în limba română. ar fi fost de preferat „scotch” sau poate, mai clar, bandă adezivă. de ce oare se evită cuvintele „normale”?
pentru textul : Simbioză definalul însă are capacitatea de a atrage atenția.
Erate: - "de a face această problemă cât de transparentă se face" a se citi "de a face această problemă cât de transparentă se poate". - "s-a semnalat plagiatului lui Bobadil" a se citi "s-a semnalat plagiatul lui Bobadil". Sper să nu mai fie și altele.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com dePagini