nea Bobadil te salut și eu cu respectu' respectiv bre. Citește și plusurile că la minusuri se pricep mulți. Asta e doar o notiță nici nu m-am străduit s-o fac foarte phoetică fiind un fapt divers care nu prea mă inspiră doar mă amuză oarecum. Și nu, nu mai știu cum mă alintai da' mi-e egal poți să-mi spui Parfeie sau stiu io ce alt nume cît mai cretin în fine ce mai contează treaba e să ne știm schimba porecla în renume nu? Cu "i"-urile nu m-am împăcat niciodată, așa e: ori pun prea mulți ori prea puțini... da' nu mă stresez prea tare pe chestia asta. Sunt români geți-begeți care o sfeclesc gramatical mult mai grav...iar româna literară pe care eu o stăpînesc ar putea fi invidia multora. În rest ști cum e: chiar și Einstein la o venerabilă vîrstă se bucura tocmai pentru că mai avea ce să învețe... amical și cordial-polemicos, ști tu...:)
Despre Bucureşti este posibil să ai dreptate. Parţial, desigur. Despre Ceauşescu (şi despre epoca lui, în general), mai puţin, pentru că devii prizonierul de voie al schemelor de gândire (şi de propagandă) curente.
Dacă Ceauşescu nu construia cutiile alea de chibrituri (în Capitală, dar şi în alte câteva sute de oraşe), dormeai şi acum pe rogojină, ca personajele din "Desculţ".
Atenţie! Cu zece miliarde de dolari împrumutaţi (pentru care a restituit, cu impunerea unor sacrificii insuportabile populaţiei, douăzeci şi şapte de miliarde), acest individ, cu execuţia căruia am fost aproape toţi de acord, ba chiar l-am fi împuşcat chiar noi), a făcut extrem de multe lucruri. În 24 de ani. În 20, cei care i-au urmat (şi în special cei care conduc de vreo doi ani) au ajuns să vândă viitorul naţiei. Avem (noi şi urmaşii urmaşilor noştri - vorba dramaturgului) o sută de miliarde de euro datorie - bani din care nu s-a făcut nimic. Exceptând conturile şi palatele celor care au reuşit să fure o parte din ei.
Ce vreau să spun? Vreau să spun că e riscant să facem literatură pe tema abordată aici.
În același context ca și comentariile Aritmosei și autorului poemului, îmi permit să remarc pe site titlurile: mi-e frică să dormpe întunericși când mi-e somn Un zâmbet. Din partea profei. :)
Lucian, să știi că nu începe rău. Numai că pe parcurs, cam de pe la "Părea un fel de sfârșit de lume", poezia se pierde, devine alambicată. Mai mult, nu înțeleg deloc versul acesta: "Erau ;I cei care aruncau vreascuri în focul ce fața lui Iisus lumina"?!! (ca idee, în versul alb se folosește mai puțin inversiunea ca procedeu stilistic, sună cam artificial; prima parte tocmai de aceea e mai reușită). "Patru sau Pavel, sau Paul a fugit" e inutil și greoi spus. "Părea un fel de sfârșit de lume" nu merge. Și părea, și "un fel de" în același vers... Cred că ar merge ceva mai hătărât aici, mai simplu, dar puternic spus. "s-au spart rănile care în dimineață I s-au făcut Lui până la sânge de fiecare soldat pe față" - din nou, exprimare încărcată, inversiune care dă un efect nedorit, de artificial. Aș rescrie poezia aceasta, Lucian. Dă-i o șansă mai bună, are potențial, iar în ultimul timp am observat că ai început să te debarasezi și să ai o altă apropiere de poezie. Iar asta mă bucură, pentru că am urmărit evoluția ta aici de ceva vreme.
iata o placheta virtuala realizata de Adrian Grauenfels cu cele mai frumoase poeme ale lui Carmen: http://en.calameo.com/read/00107378743fd75f7506b . multumim, Adrian!
astazi am aflat ca a plecat dintre noi si Adrian Firica, putin inainte de Carmen.
Dumnezu sa-i odihneasca!
Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
un poem curat ca o lacrima, Dumnezeu oglindit in chipul nostru... reusita combinatia de trecere dintr-o imagine simbolica in alta: „Cuvintele saltă pe clape, viața pare o frunză pe care vântul ți-a prins-o în părul atins de zăpadă, iar drumul, o limbă ce se pierde-n gâtlejul misterului” daca Dumnezeu este in creatie, noi suntem o parte din El, de aici ne vine uneori stralucirea ... cunosc acest poem, l-am citit iar cu aceeasi emotie, cuvintele tale se spun cu usurinta celui care cunoaste regulile poetice, acum as vrea insa sa le alatur un semn al recunoasterii mele! jur ca nu am venit pe urmele tale Aranca:)
nu-i timp de povesti lungi pentru trezire:) cred ca se pot spune multe in cuvinte scurte. imi pare bine ca mi-a iesit "lehamitea". Multam pentru comentariu!
o intrebare: daca o consideri "fotopoem" de ce nu adosezi si o foto? mi s-ar parea interesant sa vad cum vizualizezi avind in vedere locurile comune (geometric vorbind:)...)
eu am auzit că există și un Dumnezeu al poeților. Alma, sunt sigură că te cunoaște... nu deranjează repetiția cuvântului "dumnezeu" și nici a numelui David, dimpotrivă, dă forță poemului și îi acordă un farmec aparte. m-au impresionat mult primele două versuri din ultima strofă. în rest,...îți dau dreptate "pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". sunt două cuvinte pe care nu ți le-am spus niciodată: te citesc cu plăcere și de cele mai multe ori după ce citesc... Dumnezeu e roșu... mulțumesc. Madim
... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
Azi tot mai mulți se-ntorc spre trecut, spre avangarda, ca spre un loc regenerator, încă se mai desprind cercuri de acolo concentrice, cred că viitorul poeziei caută un centru chiar in acest loc artistic viguros. Mulțumiri și pentru datele complementare din comentariu, Adrian!
nu cred că textul acesta este un fel de aerobic. dimpotivă, mie mi se pare că tendinţa lui este anaerobică. qudatu are aşa o înclinaţie ciudată spre a sufoca poezia pînă nu mai poate respira şi atunci vrea să vadă ce se întîmplă. ce să îi faci, fiecare cu micile lui obsesii. hai să nu fim răi. cine nu smulgea aripi la gîndăcei sau nu tăia rîmele în bucăţele cînd era mic... s-a schimbat doar decorul. noi am rămas aceiaşi, nu?
for goodness sake, Ela! explica-mi si mie de ce simti nevoia asta (si acum am sa spun o vorba care poate n-ar trebui sa o spun) agonista de dramatizare. doar acolo am intilnit acest spirit mioritic al dramatizarii excesive. si n-am sa ascund ca pina si eu am fost acolo ispitit intru el. nevoia asta de ciobanas moldovean de a-ti plinge singur de mila. "Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia." Ce e Hermeneia dom'le? buricu' pamintului? Arcadia poeziei romanesti? hai sa fim seriosi! Hermeneia nu e nimic! Absolut nimic. Nimic altceva decit ceea ce fac membrii ei din ea. E doar o baza de date si o interfata cu care interactioneaza si prin intermediul careia interactioneaza intre ei. E o forma, o coaja. Sufletul, spiritul il dau, il aduc oamenii. Cu bunele si relele lor. Cu limitele si geniul lor. Eu sint un dusman incrincenat al formalitatii, al inchinarii la coaja, la schelet, la cochilie. De aceea pentru mine Hermeneia nu inseamna decit ceea ce faceti voi aici. Nu exista o entitate siderala numita Hermeneia care va cistiga sau va pierde ceva daca tu ramii sau pleci. Nimeni nu e obligat sa vina aici, si nimeni nu e obligat sa ramina aici. De aceea resping dramatismele. Daca iti place sa faci literatura si sa interactionezi cu altii care o fac esti bine venit(a) aici. Regulile pe care le-am pus si strategia pe care o urmaresc sint pentru stimularea calitatii acestui act literar. Aceasta are preemtiune aici si nu vanitatea noastra. Acum, desigur ca nu sintem roboti (slava Domnului), desigur ca exista o comunitate, desigur ca interactionam (ca oameni sintem), dar ma voi lupta ca niciodata "dimensiunea comunitara" sa sufoce sau sa inhibe "dimensiunea artistica". Si acum, inainte de a pleca (ca parca asa ai vrut sa ne dai de inteles, sau poate n-am priceput eu bine) te rog, explica-mi si mie (fiindca mi-e cumplit de greu sa analizez si sa prind esenta corecta in suma tuturor comentariilor tale de aici), deci te rog da-mi si mie in citeva rinduri, succint si coerent explicatia logica (nu emotionala) pentru care textul acesta al alinei este gresit, nelaloculul lui, o eroare, ceva ce nu ar fi trebuit scris si postat aici. Dar te rog, fara divagatii si paralele invaluitoare, fara subtilitati si aluzii metaforice. Strict la obiect. Si iti spun si de ce te rog asta. Unu, pentru ca sa pricep si eu. Si sa te pot contrazice logic. Doi, pentru ca, parerea mea este ca impresia pe care o oferi de la bun inceput pentru orice om care citeste ce faci tu aici este ca suferi ca textelor tale nu li s-a dat, in ierarhia Almei, o pozitie mai inalta, deci suferi din cauza a ceea ce noi pe planeta asta numim orgoliu, invidie, etc. Iar plecarea ta nu face decit sa "incununeze" asta. Da-mi acel raspuns logic. Pentru ca, draga mea, parerea mea e ca e ok sa suferi, dar nu e ok sa nu iti treaca. Toti sintem oameni si toti avem orgoliu si sintem ispititi intru vanitate. Dar, Doamne iarta-ma, nu e nevoie sa facem o tragedie din asta si nici sa nu putem iesi din ea. Deci astept raspunsul tau.
Rafael, Multumesc de citirea atenta, ma si duc sa corectez "tatuate CU semne" (era "tatuate DE semne")si "fiinta "LIPSITA DE substanta" (era "fiinta FARA substanta") ... punand in paranteza varianta initiala pentru a nu lasa "fara substanta" :-) comentariul tau. Bobadil.
Andu, mersi de incurajare. da, ai dreptate cu dumnezeul acestui site, nu credeam ca are atati adoratori impatimiti.... oricum, n-am vrut sa "starnesc rusii" cum zicea raposata mea bunica. acu vad ca s-a adunat ceva furtuna in paharu cesta mic de apa... umbla vorba prin targ ca se face consiliul inteleptilor si se va da cu anatema dupe infideli. fie si asa. boredom sucks anyway! "Măcar pe Dumnezeu dacă l-ai lăsa în pace dar văd că nici acolo nu te oprești cu mîrlănia." o, sublima revolta a spiritului rafinat, care invoca divinitatea (luata acum cu lugu lugu si denumita cu D mare, ca asa se cuvine tipului de discurs, ca-n poezii oricum e miniaturizata si desubstantializata) ca instanta morala suprema, impotriva (atentie!) nu a relelor intentii, ci asupra marlaniei(!) mele. care va sa zica, Dumnezeul invocat cu atata patos justitiar este unul...care are aceleasi gusturi si sensibilitate ca ale delicatului director de site ofensat. convenabil... cat despre restul invectivelor, ele se inscriu in normalitatea ad-hoc iscatei polemici (eu ma asteptam mai degraba la un monolog solitar sub clar de luna, dar cand e cazul, toata lumea se implica sa dea "o mana de ajutor"...). in afara de remarca lui vladimir, acut degustata -mea culpa!, nu ma pot declara multumit de nivelul "discutiei". care se invarte in jurul unui om (prea focalizat... fara rost) si nu in jurul unor principii. deh, Regulamentul ca orice zeu fals e utilizat de adoratori si pe post de ciocan, ca doar n-are gura sa strige, ori personalitate sa se impotriveasca...
alma - sigur că tema nu e nouă. Aici intervin propriile trăiri ale autorului, într-o lume văzută întotdeauna ca un spațiul al constrângerilor. Important este că ți-a plăcut.
Andu, scriem si comentam degajat. Poate de aceea se mai strecoara greseli de typo. Oricum imi cer scuze. Azi am muncit 8 ore si printre picaturi imi mai aruncam si cate un ochi pe net. Cu fratele tau mai mic Zabet, as avea o retinere la discutii. Nu ca nu ar fi un tip cult, dar m-a dezamagit enorm la faza cu plagiatul. Pe tine, nu?
E un text bun, cu miez, scris ingrijit si cu destula putere de sugestie, chiar alta in afara celei determinate de vocabularul magic. Eu as fi scris... cainii orbi ai timpului te vor mesteca... mie imi suna mai bine. Totusi destul de multe cuvinte/expresii care prin natura te trimit cu gandul la chestiuni consacrate... " blestemul poetului" parca ar fi un link spre blestemul pamantului, blestemul iubirii... cununiile legate ma fac sa ma gandesc la mama omida si neamul lor vrajitoresc cu rubrica permanenta in ziare... chiar si cainele asta orb al timpului suna a naibii de cunoscut... "maduva zilei" de asemenea. Sa nu ma intelegi gresit, nu vorbesc aici despre plagiat ci mai degraba de locuri comune. Scrii frumos dar fii mai pretentioasa cu tine.
Pentru că povestea a mai avut trei părți în care am prezentat personajele, am introdus indicii mascate sau nu (dezavantajul postării fragmentate fiind ca cititorul nu le mai reține) aici, nu mai avea niciun sens să stărui prea mult, chiar și partea aceasta e fațada, lucrurile lămurindu-se în ultima parte. Am avut ceva probleme cu moldovenizarea, am de gând s-o iau la bani mărunți, după indiciile oferite mai sus. Dar ca și sincopare, sinceră să fiu, dacă e să citești textul cap-coadă știind personajele și cadrul, nu mai e nevoie de altceva decât să le miști. Cam asta am încercat să fac. Îmi pare rău dacă nu ți-a plăcut, mai muncesc, mai învăț. :)
Mulțumesc de observații, I'll keep them in mind.
ninge cald - hmm, parca nu e corect, adica e o contradictie, dar ma prefac ca o accept, uneori iarna cand ninge e mai cald decat inghetul. deci sa zicem ca accept. aleea pasilor morti contine o personificare invechita. moarta ea de ceva vreme. nisipul deshuma - aci chiar nu mai inteleg. nu poate fi metafora, nici personificare, nici hiperbola, nici comparatie, e clar e doar exprimare parabolica, adica un fel de balarie.
tatuata cu numele osului - care os? frontal, humerus, stern, tibie, metatarsiene, metacarpine, calcaneu?
prafuit de tarana
deci calcaneu, ok.
de aci incolo e un fior poetic, doar ca nu e sustinut de restul. ideea nu e noua, dar ok, e frumos si sensibil, insa pana aici numa suferinte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nea Bobadil te salut și eu cu respectu' respectiv bre. Citește și plusurile că la minusuri se pricep mulți. Asta e doar o notiță nici nu m-am străduit s-o fac foarte phoetică fiind un fapt divers care nu prea mă inspiră doar mă amuză oarecum. Și nu, nu mai știu cum mă alintai da' mi-e egal poți să-mi spui Parfeie sau stiu io ce alt nume cît mai cretin în fine ce mai contează treaba e să ne știm schimba porecla în renume nu? Cu "i"-urile nu m-am împăcat niciodată, așa e: ori pun prea mulți ori prea puțini... da' nu mă stresez prea tare pe chestia asta. Sunt români geți-begeți care o sfeclesc gramatical mult mai grav...iar româna literară pe care eu o stăpînesc ar putea fi invidia multora. În rest ști cum e: chiar și Einstein la o venerabilă vîrstă se bucura tocmai pentru că mai avea ce să învețe... amical și cordial-polemicos, ști tu...:)
pentru textul : De ce mă Shanghai deDespre Bucureşti este posibil să ai dreptate. Parţial, desigur. Despre Ceauşescu (şi despre epoca lui, în general), mai puţin, pentru că devii prizonierul de voie al schemelor de gândire (şi de propagandă) curente.
pentru textul : sunt român deDacă Ceauşescu nu construia cutiile alea de chibrituri (în Capitală, dar şi în alte câteva sute de oraşe), dormeai şi acum pe rogojină, ca personajele din "Desculţ".
Atenţie! Cu zece miliarde de dolari împrumutaţi (pentru care a restituit, cu impunerea unor sacrificii insuportabile populaţiei, douăzeci şi şapte de miliarde), acest individ, cu execuţia căruia am fost aproape toţi de acord, ba chiar l-am fi împuşcat chiar noi), a făcut extrem de multe lucruri. În 24 de ani. În 20, cei care i-au urmat (şi în special cei care conduc de vreo doi ani) au ajuns să vândă viitorul naţiei. Avem (noi şi urmaşii urmaşilor noştri - vorba dramaturgului) o sută de miliarde de euro datorie - bani din care nu s-a făcut nimic. Exceptând conturile şi palatele celor care au reuşit să fure o parte din ei.
Ce vreau să spun? Vreau să spun că e riscant să facem literatură pe tema abordată aici.
În același context ca și comentariile Aritmosei și autorului poemului, îmi permit să remarc pe site titlurile: mi-e frică să dorm pe întuneric și când mi-e somn Un zâmbet. Din partea profei. :)
pentru textul : mi-e frică să dorm deLucian, să știi că nu începe rău. Numai că pe parcurs, cam de pe la "Părea un fel de sfârșit de lume", poezia se pierde, devine alambicată. Mai mult, nu înțeleg deloc versul acesta: "Erau ;I cei care aruncau vreascuri în focul ce fața lui Iisus lumina"?!! (ca idee, în versul alb se folosește mai puțin inversiunea ca procedeu stilistic, sună cam artificial; prima parte tocmai de aceea e mai reușită). "Patru sau Pavel, sau Paul a fugit" e inutil și greoi spus. "Părea un fel de sfârșit de lume" nu merge. Și părea, și "un fel de" în același vers... Cred că ar merge ceva mai hătărât aici, mai simplu, dar puternic spus. "s-au spart rănile care în dimineață I s-au făcut Lui până la sânge de fiecare soldat pe față" - din nou, exprimare încărcată, inversiune care dă un efect nedorit, de artificial. Aș rescrie poezia aceasta, Lucian. Dă-i o șansă mai bună, are potențial, iar în ultimul timp am observat că ai început să te debarasezi și să ai o altă apropiere de poezie. Iar asta mă bucură, pentru că am urmărit evoluția ta aici de ceva vreme.
pentru textul : Cafea divină deiata o placheta virtuala realizata de Adrian Grauenfels cu cele mai frumoase poeme ale lui Carmen: http://en.calameo.com/read/00107378743fd75f7506b . multumim, Adrian!
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic deastazi am aflat ca a plecat dintre noi si Adrian Firica, putin inainte de Carmen.
Dumnezu sa-i odihneasca!
Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
pentru textul : niciunpoemazi deun poem curat ca o lacrima, Dumnezeu oglindit in chipul nostru... reusita combinatia de trecere dintr-o imagine simbolica in alta: „Cuvintele saltă pe clape, viața pare o frunză pe care vântul ți-a prins-o în părul atins de zăpadă, iar drumul, o limbă ce se pierde-n gâtlejul misterului” daca Dumnezeu este in creatie, noi suntem o parte din El, de aici ne vine uneori stralucirea ... cunosc acest poem, l-am citit iar cu aceeasi emotie, cuvintele tale se spun cu usurinta celui care cunoaste regulile poetice, acum as vrea insa sa le alatur un semn al recunoasterii mele! jur ca nu am venit pe urmele tale Aranca:)
pentru textul : cioburi denu-i timp de povesti lungi pentru trezire:) cred ca se pot spune multe in cuvinte scurte. imi pare bine ca mi-a iesit "lehamitea". Multam pentru comentariu!
pentru textul : alala deFelicitări!
pentru textul : Apariţie editorială deŞi la cât mai multe citiri!
Într-adevăr, "pentru eternitatea care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire" ar trebui schimbat, pentru că este un mic recital retoric.
"Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac"
"Apoi îmi voi apropia obrajii
pentru textul : Demidulce dede coastele cele mai apropiate mie" - versuri frumoase, delicate, cu conotaţii interesante.
o intrebare: daca o consideri "fotopoem" de ce nu adosezi si o foto? mi s-ar parea interesant sa vad cum vizualizezi avind in vedere locurile comune (geometric vorbind:)...)
pentru textul : Inspirație erotică cu o morgană deeu am auzit că există și un Dumnezeu al poeților. Alma, sunt sigură că te cunoaște... nu deranjează repetiția cuvântului "dumnezeu" și nici a numelui David, dimpotrivă, dă forță poemului și îi acordă un farmec aparte. m-au impresionat mult primele două versuri din ultima strofă. în rest,...îți dau dreptate "pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". sunt două cuvinte pe care nu ți le-am spus niciodată: te citesc cu plăcere și de cele mai multe ori după ce citesc... Dumnezeu e roșu... mulțumesc. Madim
pentru textul : deuteronomia de... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
pentru textul : duminica - mai ales duminica deAzi tot mai mulți se-ntorc spre trecut, spre avangarda, ca spre un loc regenerator, încă se mai desprind cercuri de acolo concentrice, cred că viitorul poeziei caută un centru chiar in acest loc artistic viguros. Mulțumiri și pentru datele complementare din comentariu, Adrian!
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? denu cred că textul acesta este un fel de aerobic. dimpotivă, mie mi se pare că tendinţa lui este anaerobică. qudatu are aşa o înclinaţie ciudată spre a sufoca poezia pînă nu mai poate respira şi atunci vrea să vadă ce se întîmplă. ce să îi faci, fiecare cu micile lui obsesii. hai să nu fim răi. cine nu smulgea aripi la gîndăcei sau nu tăia rîmele în bucăţele cînd era mic... s-a schimbat doar decorul. noi am rămas aceiaşi, nu?
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia deTotul este perfectibil, Marga, şi fiecare poezie îşi are cititorul ei perfect.
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deSirprins, mulţumesc de oprire!
for goodness sake, Ela! explica-mi si mie de ce simti nevoia asta (si acum am sa spun o vorba care poate n-ar trebui sa o spun) agonista de dramatizare. doar acolo am intilnit acest spirit mioritic al dramatizarii excesive. si n-am sa ascund ca pina si eu am fost acolo ispitit intru el. nevoia asta de ciobanas moldovean de a-ti plinge singur de mila. "Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia." Ce e Hermeneia dom'le? buricu' pamintului? Arcadia poeziei romanesti? hai sa fim seriosi! Hermeneia nu e nimic! Absolut nimic. Nimic altceva decit ceea ce fac membrii ei din ea. E doar o baza de date si o interfata cu care interactioneaza si prin intermediul careia interactioneaza intre ei. E o forma, o coaja. Sufletul, spiritul il dau, il aduc oamenii. Cu bunele si relele lor. Cu limitele si geniul lor. Eu sint un dusman incrincenat al formalitatii, al inchinarii la coaja, la schelet, la cochilie. De aceea pentru mine Hermeneia nu inseamna decit ceea ce faceti voi aici. Nu exista o entitate siderala numita Hermeneia care va cistiga sau va pierde ceva daca tu ramii sau pleci. Nimeni nu e obligat sa vina aici, si nimeni nu e obligat sa ramina aici. De aceea resping dramatismele. Daca iti place sa faci literatura si sa interactionezi cu altii care o fac esti bine venit(a) aici. Regulile pe care le-am pus si strategia pe care o urmaresc sint pentru stimularea calitatii acestui act literar. Aceasta are preemtiune aici si nu vanitatea noastra. Acum, desigur ca nu sintem roboti (slava Domnului), desigur ca exista o comunitate, desigur ca interactionam (ca oameni sintem), dar ma voi lupta ca niciodata "dimensiunea comunitara" sa sufoce sau sa inhibe "dimensiunea artistica". Si acum, inainte de a pleca (ca parca asa ai vrut sa ne dai de inteles, sau poate n-am priceput eu bine) te rog, explica-mi si mie (fiindca mi-e cumplit de greu sa analizez si sa prind esenta corecta in suma tuturor comentariilor tale de aici), deci te rog da-mi si mie in citeva rinduri, succint si coerent explicatia logica (nu emotionala) pentru care textul acesta al alinei este gresit, nelaloculul lui, o eroare, ceva ce nu ar fi trebuit scris si postat aici. Dar te rog, fara divagatii si paralele invaluitoare, fara subtilitati si aluzii metaforice. Strict la obiect. Si iti spun si de ce te rog asta. Unu, pentru ca sa pricep si eu. Si sa te pot contrazice logic. Doi, pentru ca, parerea mea este ca impresia pe care o oferi de la bun inceput pentru orice om care citeste ce faci tu aici este ca suferi ca textelor tale nu li s-a dat, in ierarhia Almei, o pozitie mai inalta, deci suferi din cauza a ceea ce noi pe planeta asta numim orgoliu, invidie, etc. Iar plecarea ta nu face decit sa "incununeze" asta. Da-mi acel raspuns logic. Pentru ca, draga mea, parerea mea e ca e ok sa suferi, dar nu e ok sa nu iti treaca. Toti sintem oameni si toti avem orgoliu si sintem ispititi intru vanitate. Dar, Doamne iarta-ma, nu e nevoie sa facem o tragedie din asta si nici sa nu putem iesi din ea. Deci astept raspunsul tau.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deRafael, Multumesc de citirea atenta, ma si duc sa corectez "tatuate CU semne" (era "tatuate DE semne")si "fiinta "LIPSITA DE substanta" (era "fiinta FARA substanta") ... punand in paranteza varianta initiala pentru a nu lasa "fara substanta" :-) comentariul tau. Bobadil.
pentru textul : fericire off-topic deeu nu am nevoie.
pentru textul : Într-o Iarnă deMi-a placut... textul e simplu dar expresiv si cu o atmosfera puternica.
pentru textul : defunctis amor deAdriana, sunt încântat de penița ta.Parcă este o aripă. Sper ca următoarele poeme să-ți placă în aceeași măsură. Mulțumesc
pentru textul : poem cu oblio deAndu, mersi de incurajare. da, ai dreptate cu dumnezeul acestui site, nu credeam ca are atati adoratori impatimiti.... oricum, n-am vrut sa "starnesc rusii" cum zicea raposata mea bunica. acu vad ca s-a adunat ceva furtuna in paharu cesta mic de apa... umbla vorba prin targ ca se face consiliul inteleptilor si se va da cu anatema dupe infideli. fie si asa. boredom sucks anyway! "Măcar pe Dumnezeu dacă l-ai lăsa în pace dar văd că nici acolo nu te oprești cu mîrlănia." o, sublima revolta a spiritului rafinat, care invoca divinitatea (luata acum cu lugu lugu si denumita cu D mare, ca asa se cuvine tipului de discurs, ca-n poezii oricum e miniaturizata si desubstantializata) ca instanta morala suprema, impotriva (atentie!) nu a relelor intentii, ci asupra marlaniei(!) mele. care va sa zica, Dumnezeul invocat cu atata patos justitiar este unul...care are aceleasi gusturi si sensibilitate ca ale delicatului director de site ofensat. convenabil... cat despre restul invectivelor, ele se inscriu in normalitatea ad-hoc iscatei polemici (eu ma asteptam mai degraba la un monolog solitar sub clar de luna, dar cand e cazul, toata lumea se implica sa dea "o mana de ajutor"...). in afara de remarca lui vladimir, acut degustata -mea culpa!, nu ma pot declara multumit de nivelul "discutiei". care se invarte in jurul unui om (prea focalizat... fara rost) si nu in jurul unor principii. deh, Regulamentul ca orice zeu fals e utilizat de adoratori si pe post de ciocan, ca doar n-are gura sa strige, ori personalitate sa se impotriveasca...
pentru textul : Doină dealma - sigur că tema nu e nouă. Aici intervin propriile trăiri ale autorului, într-o lume văzută întotdeauna ca un spațiul al constrângerilor. Important este că ți-a plăcut.
pentru textul : În casa mea nu-s singur niciodată deAndu, scriem si comentam degajat. Poate de aceea se mai strecoara greseli de typo. Oricum imi cer scuze. Azi am muncit 8 ore si printre picaturi imi mai aruncam si cate un ochi pe net. Cu fratele tau mai mic Zabet, as avea o retinere la discutii. Nu ca nu ar fi un tip cult, dar m-a dezamagit enorm la faza cu plagiatul. Pe tine, nu?
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra dee prea...prozaic?
pentru textul : Oala cu lapte deE un text bun, cu miez, scris ingrijit si cu destula putere de sugestie, chiar alta in afara celei determinate de vocabularul magic. Eu as fi scris... cainii orbi ai timpului te vor mesteca... mie imi suna mai bine. Totusi destul de multe cuvinte/expresii care prin natura te trimit cu gandul la chestiuni consacrate... " blestemul poetului" parca ar fi un link spre blestemul pamantului, blestemul iubirii... cununiile legate ma fac sa ma gandesc la mama omida si neamul lor vrajitoresc cu rubrica permanenta in ziare... chiar si cainele asta orb al timpului suna a naibii de cunoscut... "maduva zilei" de asemenea. Sa nu ma intelegi gresit, nu vorbesc aici despre plagiat ci mai degraba de locuri comune. Scrii frumos dar fii mai pretentioasa cu tine.
pentru textul : ferește-te de blestemul poetului deinteresanta realizarea scenografica. pe mine ma cam obosesc versurile astea "feminine" (iertat fie-mi sexismul) "casa mea o văd luminată de o apă"
pentru textul : o lună aproape plină deprimele trei strofe sint mult mai reusite decit celelalte. de fapt cred ca ar putea exista ca de sine statatoare.
pentru textul : domnul Pa și visul dePentru că povestea a mai avut trei părți în care am prezentat personajele, am introdus indicii mascate sau nu (dezavantajul postării fragmentate fiind ca cititorul nu le mai reține) aici, nu mai avea niciun sens să stărui prea mult, chiar și partea aceasta e fațada, lucrurile lămurindu-se în ultima parte. Am avut ceva probleme cu moldovenizarea, am de gând s-o iau la bani mărunți, după indiciile oferite mai sus. Dar ca și sincopare, sinceră să fiu, dacă e să citești textul cap-coadă știind personajele și cadrul, nu mai e nevoie de altceva decât să le miști. Cam asta am încercat să fac. Îmi pare rău dacă nu ți-a plăcut, mai muncesc, mai învăț. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deMulțumesc de observații, I'll keep them in mind.
ninge cald - hmm, parca nu e corect, adica e o contradictie, dar ma prefac ca o accept, uneori iarna cand ninge e mai cald decat inghetul. deci sa zicem ca accept. aleea pasilor morti contine o personificare invechita. moarta ea de ceva vreme. nisipul deshuma - aci chiar nu mai inteleg. nu poate fi metafora, nici personificare, nici hiperbola, nici comparatie, e clar e doar exprimare parabolica, adica un fel de balarie.
pentru textul : Aceeaşi vârstă detatuata cu numele osului - care os? frontal, humerus, stern, tibie, metatarsiene, metacarpine, calcaneu?
prafuit de tarana
deci calcaneu, ok.
de aci incolo e un fior poetic, doar ca nu e sustinut de restul. ideea nu e noua, dar ok, e frumos si sensibil, insa pana aici numa suferinte.
Pagini