apreciez in acest poem stilul soresican al primei strofe. tema este tulburatoare. in ceea ce priveste textul, ar mai trebui renuntat la unele explicatii. te felicit pentru originalitatea ideii!
...acum ajung aici... Felicitări Adina, ai un scris ce întotdeauna mi-a atras atenția printr-o simplitate necăutată, intensitate ascuțită și căldură pentru lector, îmi place cum scrii și e declarație oficială.(tre' să zâmbim puțin). Felicitări Marina pentru prezentare și inițiativă!Este benefică hermeneii și membrilor ei, printre care și eu. cu gânduri bune, paul
o mărturisire stranie a unei vieți împărțite între bătăile inimii. fantastică este puterea în care exprimi trăirile tale, care devin atât de explicite, clare, sincere, vizuale... cititorului. același mircea nincu.
poemul pare a avea două părți și două mesaje. prima parte se constituie într-o explicare a primelor trei rânduri care alcătuiesc o definiție a iubirii fantastic de frumoasă. îmi permit să rescriu aici aceste rânduri: "există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie/e bine să nu înceapă lupta." versurile următoare sunt pline de fantasme literare ca: "azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om". "niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin/din arcul cu săgeți", "noaptea își ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia/îi pleacă fiul", "se vor deschide rănile ca o carte". partea a doua, datorită titlului, face referire la femeia compartă cu o armă medievală, ce strălucește prin mânuirea luptătorului, dar și prin cele două tăișuri ce le poartă. apreciez novatoarea idee de a vedea în femeie atât acuratețea ce o definește cât și faptul că valorea ei crește și este pusă în evidență de cel care o iubește/o posedă. pentru aceasta acord cu bucurie și plăcere, deși este prea puțin, o peniță literară. femeia sabie!!! cu sinceră prețuire, mircea.
Stimate Dorel, poate că exprimarea mea acolo a fost greșită din dorința mea de a-i da o nunață mai literară, mai compulsivă, era prea simplu să despart 'cititorii' de 'eventual' intercalând persoana Dvs. mai puțin importantă în acel context doar pentru a forma o construcție gramaticală pe care ați fi denumit-o, limitat și încarcerat într-un spirit delimitat de granițe care, deși largi, sunt foarte exacte... ca fiind CORECTĂ... și nu v-ați mai fi legat aiurea de ea pentru a evita să-mi răspundeți la ceea ce v-am scris acolo, folosind această tehnică facilă de a scăpa de un comentator incomod.
Însă nu vă faceți prea multe iluzii Domnule Dorel, mie nu îmi 'puneți capac' cu asemenea manevre de diversiune literară. I'm too old for this shit ar fi spus danny glover poate că vă amintiți filmul și această replică devenită clasică.
Nimic nu mi-ați răspuns la ce v-am scris, apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic până când nu voi simți că a crescut în Dvs copacul respectului pentru interlocutor domnule Dorel, o specie de arbore din păcate pe cale de dispariție în Romania.
Adriana,
să înţeleg că e şi bine, e şi rău, sau invers. În varianta iniţială, ultimele “versuri”- frânturi de rânduri, nu erau. Am vrut să par mai “bombă” de cât “fitil”. Ai dreptate, sunt în plus. Mulţam de atenţie.
Ştefan,
Eşti prea amabil. Sau nu am îţeles eu bine.
Mulţam pentru semn.
ce frumos să inspiri primăvară din plămânii iubitei...
Silviu, mi-ar fi plăcut ca acolo să fie o pârâitură de pepene, cred că întâmplările ar fi avut un impact mai pronunţat :)
Un poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)
foarte faina poezia. ca o epistola trimisa din suflet.
dar vocea tipei... vocea tipei... mi sa parut ca suna asa... ca scartaitul cretei pe tabla. am rezistat cu greu pana la final. :) mi-a amintit de uriah heep - asa trebuie ca-i era vocea in varianta feminina.
reactia e una sincera. si nu. nu asa se citeste o poezie.
Motivele pentru care nu mai sunt editor: - mi s-a reproșat că nu am participat la nici o conferință în ultima lună, ceea ce este fals, am participat la una, alta se suprapunea cu un curs al meu și la alta am cerut, din motive personale, să se schimbe ora și nu s-a schimbat; - mi s-a imputat că nu am activitate de editor pe acest site, ceea ce este iar fals, după cum arată lista comentariilor și a textelor mele; nu am semnat vreo "fișă a postului" sau vreo "normă" și nici în Regulament nu scrie despre acest lucru; - mi s-a reproșat că nu am aceleași păreri cu proprietarul site-ului și cu echipa editorială; acest lucru este adevărat în condițiile în care eu personal nu pot fi de acord cu cineva care acuză de nazism; Acestea sunt motivele pe care le-am reținut eu și pentru care mi s-a cerut să îmi dau demisia și am refuzat, pentru că nu le-am considerat pertinente. Drept pentru care am fost exclusă din echipa editorială a site-ului Hermeneia. Dacă există alte motive sau am perceput eronat, rog să fie făcute publice. Doresc să îi mulțumesc Biancăi pentru că, timp de câteva luni, am reușit să colaborăm frumos.
dupa un an si jumatate citesc comurile de la acest poem si constat o lipsa de bon ton reciproc provocata. ceea ce ma uimeste este chestia cu "constrangeri 6", fiindca nu am scris asa ceva. era vorba de multa confuzie pe atunci, dar pentru a te agata de ceva trebuia sa inventezi. de!...
Otilia, că mie mi-e frică de soare şi grâu.
faină ultima strofă. la versul "l-ai împărţit pentru noi doi" aş fi preferat l-ai împărţit între noi. nici "scăfârlie de floarea soarelui"
nu prea sună prea. (roată). dar un inginer agricol s-ar putea să mă contrazică.
Sincer, cred că ai ratat poezia aceasta, prin aglomerarea de paranteze, locuri comune și începutul acela "și-apoi". Nu spun că am ceva ab initio împotriva parantezelor în poezie, la urma urmelor putem să folosim cam orice în epoca aceasta, dar "a little goes a long way": ar fi fost mai bine să te limitezi la acea pereche de paranteze fără de care nu se poate. Renunță la cele în plus și le vei sublinia pe cele care sunt musai. Locuri comune: aceeași critică. Începutul abrupt nu este justificat decât de repetarea lui pe la jumătatea poeziei, dar în sine creează o senzație ciudată de rupere. Cred că mai ai de periat serios la textul acesta pentru a ne arăta poezia din el. Și spun asta tocmai pentru că mi-a plăcut ce am ghicit dincolo de aglomerarea de cuvinte.
Reusita grafica, plina de expresie. Totusi, daca decidem sa folosim limba engleza (aici e potrivit zic eu, deoarece "femei de afaceri" ar suna aiurea) sa o si scriem corect, deci "business women" :-) Bobadil.
Un text cu un continut informativ adecvat. Admit ca la fel ca in in cazul lui Brauner nu am auzit nici de acest pictor. As avea o oarecare nelamurire... intr-un pasaj ati formulat o idde la modul "In anul 1969 reușește să părăsească România"... Ceea ce ma face sa ma gandesc ca prin "reuseste" inseamna ca a mai incercat, am o vaga idee despre regimul prezent(i.e. sunt constient ca din 1964 Ceausescu era presedinte), insa toate acestea fiind la inceput, era Romania un cadru de manifestare chiar atat de imposibil in ceea ce priveste arta ? Imi place ultima imagine expusa. Multumesc pentru notele informative ! Ialin
Am o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
Trebuie ambiț să parodiezi așa ceva. Textul pare în sine o parodie la ecuația :creator ori doi egal cu en la puterea cititor...:) Valoarea lui en o deduce autorul în final ca fiind o oră. De noroc...de trăire. Bun. Chiar și confuzia din final are rezonul ei acolo. Doar era vorba de un creator neînțeles. Două stîngăcii, două morți, deodată...spune autorul. Care e șpilul? În mod normal, dacă ai inspirația să rămîi integru, nededublat, om și creator pînă la sfîrșit, poți muri de două ori...deodată. Altfel mori înainte, neinspirat și fără sens. Așa se vede necunoscuta din ecuație aici la puterea mea, a cititorului. Am fost norocos Andule? Eu cred că da... și fără suta aia de parai... Pe curînd, george
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nici nu m-am gândit la vreo insinuare. Staţi liniştit. O să caut şi eu cartea si o să o citesc cu plăcere.
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deda, captivanta proza.parca astept continuarea din care sa aflu ca unul din personaje nu a mai urcat la stația știută. oare ce s-a întâmplat cu el?
pentru textul : autobuz fără destinaţie deiată-l:
Copacii joacă beţi în pielea goală
Trec păsări şir, mărşăluind un cântec,
Butoaiele-s umflate peste pântec
Cu o licoare-n curgere domoală.
Se miră cerul cum o să se-ntâmple
Căruţa ploii vine de departe
Cu roţile şi osiile sparte
Din frunte curge iarna înspre tâmple.
Dacă te-ntorci, voi fi lângă povarnă.
Învârt horinca de-ncălzit la iarnă
Grăbit de treabă, zbatere şi umblet.
Cam desfrunzit de atâţia ani şi vise
pentru textul : Dacă te-ntorci deMă voi plimba prin nopţile ucise,
Tu să-mi oblădui grijile din suflet.
apreciez in acest poem stilul soresican al primei strofe. tema este tulburatoare. in ceea ce priveste textul, ar mai trebui renuntat la unele explicatii. te felicit pentru originalitatea ideii!
pentru textul : Poem despre mama unei vieți deVladimir, asa, modificat, imi pare si mie ca ai prins in egala masura clocotul si linistea. interesant aleasa imaginea.
pentru textul : ... de...acum ajung aici... Felicitări Adina, ai un scris ce întotdeauna mi-a atras atenția printr-o simplitate necăutată, intensitate ascuțită și căldură pentru lector, îmi place cum scrii și e declarație oficială.(tre' să zâmbim puțin). Felicitări Marina pentru prezentare și inițiativă!Este benefică hermeneii și membrilor ei, printre care și eu. cu gânduri bune, paul
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deo mărturisire stranie a unei vieți împărțite între bătăile inimii. fantastică este puterea în care exprimi trăirile tale, care devin atât de explicite, clare, sincere, vizuale... cititorului. același mircea nincu.
pentru textul : Al treilea argint depoemul pare a avea două părți și două mesaje. prima parte se constituie într-o explicare a primelor trei rânduri care alcătuiesc o definiție a iubirii fantastic de frumoasă. îmi permit să rescriu aici aceste rânduri: "există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie/e bine să nu înceapă lupta." versurile următoare sunt pline de fantasme literare ca: "azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om". "niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin/din arcul cu săgeți", "noaptea își ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia/îi pleacă fiul", "se vor deschide rănile ca o carte". partea a doua, datorită titlului, face referire la femeia compartă cu o armă medievală, ce strălucește prin mânuirea luptătorului, dar și prin cele două tăișuri ce le poartă. apreciez novatoarea idee de a vedea în femeie atât acuratețea ce o definește cât și faptul că valorea ei crește și este pusă în evidență de cel care o iubește/o posedă. pentru aceasta acord cu bucurie și plăcere, deși este prea puțin, o peniță literară. femeia sabie!!! cu sinceră prețuire, mircea.
pentru textul : de vorbă cu o sabie dee imensa fotografia si iese din formatul paginii. e dezavantajos. as aprecia daca ai micsora-o. voi reveni pentru texte.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante deStimate Dorel, poate că exprimarea mea acolo a fost greșită din dorința mea de a-i da o nunață mai literară, mai compulsivă, era prea simplu să despart 'cititorii' de 'eventual' intercalând persoana Dvs. mai puțin importantă în acel context doar pentru a forma o construcție gramaticală pe care ați fi denumit-o, limitat și încarcerat într-un spirit delimitat de granițe care, deși largi, sunt foarte exacte... ca fiind CORECTĂ... și nu v-ați mai fi legat aiurea de ea pentru a evita să-mi răspundeți la ceea ce v-am scris acolo, folosind această tehnică facilă de a scăpa de un comentator incomod.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deÎnsă nu vă faceți prea multe iluzii Domnule Dorel, mie nu îmi 'puneți capac' cu asemenea manevre de diversiune literară. I'm too old for this shit ar fi spus danny glover poate că vă amintiți filmul și această replică devenită clasică.
Nimic nu mi-ați răspuns la ce v-am scris, apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic până când nu voi simți că a crescut în Dvs copacul respectului pentru interlocutor domnule Dorel, o specie de arbore din păcate pe cale de dispariție în Romania.
Cantarea Cantarilor? Parca ai mai incercat-o. Nu-i bai. La tine orice "merge" (eventual, ca varianta)
pentru textul : arca lui do deVreau să adaug că siropul avea rostul lui, fiindcă dulcele rămâne mai puternic în amintire, poate găsesc altceva.
pentru textul : Amnezie deAdriana,
să înţeleg că e şi bine, e şi rău, sau invers. În varianta iniţială, ultimele “versuri”- frânturi de rânduri, nu erau. Am vrut să par mai “bombă” de cât “fitil”. Ai dreptate, sunt în plus. Mulţam de atenţie.
Ştefan,
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare deEşti prea amabil. Sau nu am îţeles eu bine.
Mulţam pentru semn.
ce frumos să inspiri primăvară din plămânii iubitei...
Silviu, mi-ar fi plăcut ca acolo să fie o pârâitură de pepene, cred că întâmplările ar fi avut un impact mai pronunţat :)
titlul mi-a plăcut la nebunie!
pentru textul : în plămânii tăi e primăvară dedumneanoastra au sa incerce sa mai scrie si din acelea.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deUn poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)
pentru textul : pasagera defoarte faina poezia. ca o epistola trimisa din suflet.
dar vocea tipei... vocea tipei... mi sa parut ca suna asa... ca scartaitul cretei pe tabla. am rezistat cu greu pana la final. :) mi-a amintit de uriah heep - asa trebuie ca-i era vocea in varianta feminina.
reactia e una sincera. si nu. nu asa se citeste o poezie.
pentru textul : vintage collection -audio deMotivele pentru care nu mai sunt editor: - mi s-a reproșat că nu am participat la nici o conferință în ultima lună, ceea ce este fals, am participat la una, alta se suprapunea cu un curs al meu și la alta am cerut, din motive personale, să se schimbe ora și nu s-a schimbat; - mi s-a imputat că nu am activitate de editor pe acest site, ceea ce este iar fals, după cum arată lista comentariilor și a textelor mele; nu am semnat vreo "fișă a postului" sau vreo "normă" și nici în Regulament nu scrie despre acest lucru; - mi s-a reproșat că nu am aceleași păreri cu proprietarul site-ului și cu echipa editorială; acest lucru este adevărat în condițiile în care eu personal nu pot fi de acord cu cineva care acuză de nazism; Acestea sunt motivele pe care le-am reținut eu și pentru care mi s-a cerut să îmi dau demisia și am refuzat, pentru că nu le-am considerat pertinente. Drept pentru care am fost exclusă din echipa editorială a site-ului Hermeneia. Dacă există alte motive sau am perceput eronat, rog să fie făcute publice. Doresc să îi mulțumesc Biancăi pentru că, timp de câteva luni, am reușit să colaborăm frumos.
pentru textul : analiza manifestului boierismului dedupa un an si jumatate citesc comurile de la acest poem si constat o lipsa de bon ton reciproc provocata. ceea ce ma uimeste este chestia cu "constrangeri 6", fiindca nu am scris asa ceva. era vorba de multa confuzie pe atunci, dar pentru a te agata de ceva trebuia sa inventezi. de!...
pentru textul : Ceasul meu deerata: ma duc cu gandul in loc de ma duce cu gandul si, bineinteles, penița
pentru textul : Secvență haiku deOtilia, că mie mi-e frică de soare şi grâu.
pentru textul : când mă ţii de mână pe potecă se face că defaină ultima strofă. la versul "l-ai împărţit pentru noi doi" aş fi preferat l-ai împărţit între noi. nici "scăfârlie de floarea soarelui"
nu prea sună prea. (roată). dar un inginer agricol s-ar putea să mă contrazică.
Ionut Mustata, multumesc, ai intuit bine pledoaria unui divort privit prin ochii copilului jurist obligat sa aleaga.
pentru textul : kașmir deSincer, cred că ai ratat poezia aceasta, prin aglomerarea de paranteze, locuri comune și începutul acela "și-apoi". Nu spun că am ceva ab initio împotriva parantezelor în poezie, la urma urmelor putem să folosim cam orice în epoca aceasta, dar "a little goes a long way": ar fi fost mai bine să te limitezi la acea pereche de paranteze fără de care nu se poate. Renunță la cele în plus și le vei sublinia pe cele care sunt musai. Locuri comune: aceeași critică. Începutul abrupt nu este justificat decât de repetarea lui pe la jumătatea poeziei, dar în sine creează o senzație ciudată de rupere. Cred că mai ai de periat serios la textul acesta pentru a ne arăta poezia din el. Și spun asta tocmai pentru că mi-a plăcut ce am ghicit dincolo de aglomerarea de cuvinte.
pentru textul : aprilie demulțumesc pentru aprecieri Medeea! te mai aștept.
pentru textul : Poem incipient și naționalist deReusita grafica, plina de expresie. Totusi, daca decidem sa folosim limba engleza (aici e potrivit zic eu, deoarece "femei de afaceri" ar suna aiurea) sa o si scriem corect, deci "business women" :-) Bobadil.
pentru textul : business women deUn text cu un continut informativ adecvat. Admit ca la fel ca in in cazul lui Brauner nu am auzit nici de acest pictor. As avea o oarecare nelamurire... intr-un pasaj ati formulat o idde la modul "In anul 1969 reușește să părăsească România"... Ceea ce ma face sa ma gandesc ca prin "reuseste" inseamna ca a mai incercat, am o vaga idee despre regimul prezent(i.e. sunt constient ca din 1964 Ceausescu era presedinte), insa toate acestea fiind la inceput, era Romania un cadru de manifestare chiar atat de imposibil in ceea ce priveste arta ? Imi place ultima imagine expusa. Multumesc pentru notele informative ! Ialin
pentru textul : Jules Perahim deAm o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
pentru textul : miezul tău de nucă deAndu: la primăvară, vii când lansez volumul meu? Te aştept cu mare drag!
Silvia! Şi tv TeleM tocmai mi-au confirmat că vor veni !
pentru textul : Programul Cenaclului Virtualia din 22 decembrie 2012 deTrebuie ambiț să parodiezi așa ceva. Textul pare în sine o parodie la ecuația :creator ori doi egal cu en la puterea cititor...:) Valoarea lui en o deduce autorul în final ca fiind o oră. De noroc...de trăire. Bun. Chiar și confuzia din final are rezonul ei acolo. Doar era vorba de un creator neînțeles. Două stîngăcii, două morți, deodată...spune autorul. Care e șpilul? În mod normal, dacă ai inspirația să rămîi integru, nededublat, om și creator pînă la sfîrșit, poți muri de două ori...deodată. Altfel mori înainte, neinspirat și fără sens. Așa se vede necunoscuta din ecuație aici la puterea mea, a cititorului. Am fost norocos Andule? Eu cred că da... și fără suta aia de parai... Pe curînd, george
pentru textul : două mâini deVirgile, Eu am baut de toate mai putin urina si am mancat diverse mai putin excremente. dar tu? Andu
pentru textul : Biruința Învierii ▒ dePagini