Tac. Strig. Plâng. Râd - iluzii.
Din când, în când, las şi nişte urme
care vor fi şterse de alte urme...
Am, ca orice patruped, o mamă, un dumnezeu
şi câţiva pui pe post de oglinzi, făcuţi de mine
sau de alţii...
Singura diferenţă e că eu mai am o lamă ascuţită,
un piepten şi un copac care tace continuu în mine,
crescând tot mai înalt, cu fiecare moarte a sângelui meu...
imi place textul, incat citindu l m a obligat sa ma loghez ca sa las semn. recunosc, nu mi place solutia, Dumnezeu, pt ca absolut imposibil sa faci ca El sa rezolve lumea aceasta si relatia cu sinele personal. chiar daca intrevad aici solutia sf Augustin. asa ca incep sa cred asemeni lui Cioran: daca nu ti este dat, degeaba. Iar asta, iertata fie indrazneala, e o nedreptate. insa, ca discurs, sunt impresionat. un jurnal autentic, adica poem
Sensibil poem, de corectat însă un pleonasm 'când eram eu copil' și finalul cu alte probleme gramaticale. Propun 'și melcul de care mi-a zis tata să am grijă'.
E bine că scrieți în românește, sunteți un păstrător al limbii române în diaspora, pe viitor însă vă rog să fiți mai atent cum o folosiți în poeme. Orice limbă este un organism viu și este greu să ții pasul cu ea. Însă tentativa rămâne admirabilă mai ales în cazul celor plecați din țară așa ca Dvs., mulți poate nu apreciază asta așa cum s-ar cuveni.
Margas
Va mulțumesc amândurora pentru aprecieri și mă bucură sincer receptivitatea dvs. față de poezia care se bazează și pe altceva decât pe reflexul condiționat pe care-l generează ultimul stil liric. Cât despre majuscule, ele se datorează unei limitări de ordin tehnic: n-am știut cum sa utilizez aici italicele, spre a marca, în fond, niște citate (din Al. Philippide, Arghezi și - singurul recognoscibil pentru oricine - Eminescu). Altfel spus, n-aș fi vrut să mă suspecteze cineva de plagiat, așa că am preferat să STRIG ca sunt citate. Altminteri, e limpede că pe Hermeneia sunt oameni deloc naivi.
sincer şi eu mă aşteptam. Dar chiar nu este nicio problemă. Ştii de ce? pentru că o apreciază chiar cel care a câştigat concursul. Asta este o dovadă de fair-play din partea ta.
Încă o dată, felicitări pentru premiu şi sper să publici cât mai curând în volum!
Mă tot întreb de o vreme încoace dacă am de-a face cu o poetă simbolistă in persoana Katyei Kelaro, și nu știu ce să zic... pentru că versul ei nu se depărtează prea mult de grandilocvența și structura tematică a genului.Versul ei are în mod deliberat o ingeniozitate tipografică, iar modalitatea de a formula pe un ton ridicat nu displace unei poezii care în genere cam vociferează. Dacă însă vom face abstracție de aceste maniere, ne vom întreba dacă poeta a îmbrățișat vreodată cu adevărat o concepție simbolistă a poeziei, iar răspunsul este departe de a fi unul facil. Pentru că, fără îndoială, toată această lume fantastică, poarta la care bate versul katyiei sau acea cheie care i-a cazut în mână din turla bisericii nu sunt simboluri ci mai degrabă alegorii, concepte și noțiuni mai mult sau mai puțin limpezi folositoare pentru a exprima realități din lumea sensibilității, un fel de instrumente aproape tactice în raport cu cititorul. Poezia Katyiei este ca un gest al insinuării lirice, un fel de reacție anti-retorică. Mai citesc, mai gândesc. Mai citiți și voi, deci. Bobadil.
e un text care mi a placut, prin modul in care vorbesti in el. insa sunt si lucruri spuse deja. ti as recomanda sa pui versuri mai scurte. adica, din text cu aspect de proza sa l transformi intr-un poem usor lizibil
penibil ești tu. pentru că nici după ce am scris eu cum se scrie corect numele orașului german nu ai fost în stare să o faci. dragl meu, te-am mai rugat, nu îți mai flutura incultura pentru că nu este un merit. pe bune.
iar despre sectanți nu îți fă probleme, știu ce pot spune dicționarele sau alți oameni. dar nu aceea mă interesează. ce mă interesează este ce se postează pe hermeneia.com. sper să fie clar asta. deci, un astfel de limbaj este ofensator și denigrator la adresa altor creștini. și mulți ortodocși, mai ales prelați de-ai lor se dedau la măgăria asta de-a dreptul talibanică. deci, ca să te ajut să clarificăm problema, în accepțiunea acestui text și a ta, sînt protestanții și neoprotestanții sectanți, da sau nu? iar termenul, repet, conține o încărcătură denigratoare și disprețuitoare. cam la fel cum cuvîntul frați conține una afectivă și îngăduitoare. sper să fi priceput acum și să îmi răspunzi. Merci.
un poem care mai degrabă seamănă cu o glumă nesărată
șchiop și chior, poemul ne vorbește despre păsări îngropînd aceste clișee adânc sub pământul cuvintelor lui
aproape nimic nu ridică sentința de moarte prin scaun electric a acestui poem... doar finalul, care este din alt film
alți actori, altă paranghelie
În locurile știute căutăm, uneori, lucruri noi. Asta a făcut Dorin de multe ori. Dacă există frumoșii, cu siguranță trebuie să existe și urâții, nu? Deocamdată e numai partea I. și după cum îl știm pe autor, va mai continua. Abia atunci vom începe să ne dăm seama unde bate. Sau nu.
ai si tu o chestie cu ana are mere...exceptional argument ! e vorba si de ceva ironia sau, mai bine zis autoironie.
eu cred ca acele expresii se sustin prin ele insele. pot sa scriu despre gaze si despre Dumnezeu. sau nu pot de fapt. e o insiruire. m-am facut inteles ?
Poemul are un plăcut iz nipon.
Susțin și eu sugestia lui Adrian. Chiar nu sunt necesare acele cuvinte. Ele denumesc o acțiune atât de evidentă încărcând poemul. Lipsa lor o asociez cu pauza din haiku, moment în care tranziția spre versul final se face în cititor după un moment de tăcere, de suspans.
în altă ordine de idei, cred că rubrica "Cele mai citite texte" nu își are rostul, deoarece, în opinia mea, aici se sugerează tendențios cititorului ce să citească, îngrădindu-i-se astfel libertatea de a alege. insistând, cred că rubrica ar trebui să specifice ceva de genul "Cele mai citite texte în ultimile 24 sau 48, 72...de ore. în aceast fel, mi s-ar părea că rubrica este într-adevăr corectă și obiectivă. cu aleasă apreciere pentru munca depusă purtătorului de grijă al acestui site, mircea nincu!
Este, dar am început să mă plictisesc. Comentariile tale nu au nici o valoare critic-literară, se conduc unilateral după un simț estetic prea personal, care la tine e și slab dezvoltat. A-și da cu părerea, și a sugera variante de text nu înseamnă nici pe departe a face critică pe text; confunzi aici tabla înmulțirii cu tabla zincată. Și dacă alții o înghit, ei bine, eu nu.
Cu excepția finalului care îmi pare prea declarativ, mi-a plăcut poezia, și simt suflul acela pe care eu personal îl așteptam la tine. Ca detalii, e obositoare reluarea viitorului în "întâi va semna bărbatul în osul lui pater", după seria de trei din strofa precedentă, nu știu dacă poți găsi vreo altă soluție... Ai un typo, cred: "în ochiul străniului". Plăcută revenire.
Regret că trebuie să revin (pentru că pe H se șterg comentarii), volumul acesta de versuri este o risipă de hârtie iar Dorin Cozan (Cocozan cum îmi place mie să-l alint uneori) este un foarte slab scriitor de poezie, un începător.
Lipsit de orice fel de inspirație, el își trimite prozodia într-un teritoriu doar de el știut, undeva între suprarealism țărănism și asterix și obelix.
Mereu m-am întrebat de unde provin aplaudacii acestui bugetar de la circa de filozofie, prăfuit deși încă tânăr și care nu este capabil să scrie un vers.
io ţin cu domnu' Nae nu cu Iuventus Torino! Haaaaide Nae! Na-e! Na-e! Îmi place realismul ăsta debilo-duios care descrie admosfera de bal de spital. Felicitări şi ţine-o tot aşa că facem galerie! Anul nou fericit Adilisa!
nu, Ioana, rău am ajuns dacă ne mulţumim cu subcultură dîn loc de otevizare !
Nu, la ambele !
în altă ordine de idei, ceea ce am scris e un început şi are elemente de real. nici nu am vrut să intru mult, deşi iniţial aşa îmi propusesem, în descrieri.
un crochiu scurt, care pune accentul pe o anumită idee. asta am vrut. scurt.
mă gândesc la "next"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
text interesant. si enigmatic. voi mai urmari.
pentru textul : Despărțire deTac. Strig. Plâng. Râd - iluzii.
Din când, în când, las şi nişte urme
care vor fi şterse de alte urme...
Am, ca orice patruped, o mamă, un dumnezeu
şi câţiva pui pe post de oglinzi, făcuţi de mine
sau de alţii...
Singura diferenţă e că eu mai am o lamă ascuţită,
pentru textul : Copacul patruped deun piepten şi un copac care tace continuu în mine,
crescând tot mai înalt, cu fiecare moarte a sângelui meu...
maat, multumesc frumos pt trecere si comm. e un text simplu, scris dintr-o zvacnire. cu prietenie, At
pentru textul : pleacă din casa asta, nu știu unde, dar fugi deimi place textul, incat citindu l m a obligat sa ma loghez ca sa las semn. recunosc, nu mi place solutia, Dumnezeu, pt ca absolut imposibil sa faci ca El sa rezolve lumea aceasta si relatia cu sinele personal. chiar daca intrevad aici solutia sf Augustin. asa ca incep sa cred asemeni lui Cioran: daca nu ti este dat, degeaba. Iar asta, iertata fie indrazneala, e o nedreptate. insa, ca discurs, sunt impresionat. un jurnal autentic, adica poem
pentru textul : Măști ale dragostei deSensibil poem, de corectat însă un pleonasm 'când eram eu copil' și finalul cu alte probleme gramaticale. Propun 'și melcul de care mi-a zis tata să am grijă'.
pentru textul : poem cu părinți deE bine că scrieți în românește, sunteți un păstrător al limbii române în diaspora, pe viitor însă vă rog să fiți mai atent cum o folosiți în poeme. Orice limbă este un organism viu și este greu să ții pasul cu ea. Însă tentativa rămâne admirabilă mai ales în cazul celor plecați din țară așa ca Dvs., mulți poate nu apreciază asta așa cum s-ar cuveni.
Margas
...mai binele e dușmanului binelui, inițial așa era, dar...
pentru textul : cine are ceva de spus să spună acum demulțumesc frumos !
... follow your texts? what do you actually mean by that?
pentru textul : Oster-Monath dep.s. and be careful with neo, it's my "other" name
Dacă-ţi iei o cămaşă, la o adică, nu prea poţi s-o valorifici în contrast cu chiloţii...
Mulţumesc de revenire! :)
pentru textul : Cub rubick deRevino editorule de mai revii/un com detaliat sa-mi scrii...
pentru textul : blues deVa mulțumesc amândurora pentru aprecieri și mă bucură sincer receptivitatea dvs. față de poezia care se bazează și pe altceva decât pe reflexul condiționat pe care-l generează ultimul stil liric. Cât despre majuscule, ele se datorează unei limitări de ordin tehnic: n-am știut cum sa utilizez aici italicele, spre a marca, în fond, niște citate (din Al. Philippide, Arghezi și - singurul recognoscibil pentru oricine - Eminescu). Altfel spus, n-aș fi vrut să mă suspecteze cineva de plagiat, așa că am preferat să STRIG ca sunt citate. Altminteri, e limpede că pe Hermeneia sunt oameni deloc naivi.
pentru textul : Temă cu variațiuni deFelicitari Luminitei pentru volum!!! Si multumim Adina pentru informatie. La cat mai multe astfel de evenimente in viitor. Petre
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse desincer şi eu mă aşteptam. Dar chiar nu este nicio problemă. Ştii de ce? pentru că o apreciază chiar cel care a câştigat concursul. Asta este o dovadă de fair-play din partea ta.
Încă o dată, felicitări pentru premiu şi sper să publici cât mai curând în volum!
pentru textul : legenda omului-sandwich deMă tot întreb de o vreme încoace dacă am de-a face cu o poetă simbolistă in persoana Katyei Kelaro, și nu știu ce să zic... pentru că versul ei nu se depărtează prea mult de grandilocvența și structura tematică a genului.Versul ei are în mod deliberat o ingeniozitate tipografică, iar modalitatea de a formula pe un ton ridicat nu displace unei poezii care în genere cam vociferează. Dacă însă vom face abstracție de aceste maniere, ne vom întreba dacă poeta a îmbrățișat vreodată cu adevărat o concepție simbolistă a poeziei, iar răspunsul este departe de a fi unul facil. Pentru că, fără îndoială, toată această lume fantastică, poarta la care bate versul katyiei sau acea cheie care i-a cazut în mână din turla bisericii nu sunt simboluri ci mai degrabă alegorii, concepte și noțiuni mai mult sau mai puțin limpezi folositoare pentru a exprima realități din lumea sensibilității, un fel de instrumente aproape tactice în raport cu cititorul. Poezia Katyiei este ca un gest al insinuării lirice, un fel de reacție anti-retorică. Mai citesc, mai gândesc. Mai citiți și voi, deci. Bobadil.
pentru textul : permanganat la rege detare mult mi-a placut poezia ta. multumesc.
pentru textul : naturam animae dee un text care mi a placut, prin modul in care vorbesti in el. insa sunt si lucruri spuse deja. ti as recomanda sa pui versuri mai scurte. adica, din text cu aspect de proza sa l transformi intr-un poem usor lizibil
pentru textul : origami cu inima ta deam văzut Adriana, mulțumesc!
pentru textul : cu doina-n gând... depenibil ești tu. pentru că nici după ce am scris eu cum se scrie corect numele orașului german nu ai fost în stare să o faci. dragl meu, te-am mai rugat, nu îți mai flutura incultura pentru că nu este un merit. pe bune.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deiar despre sectanți nu îți fă probleme, știu ce pot spune dicționarele sau alți oameni. dar nu aceea mă interesează. ce mă interesează este ce se postează pe hermeneia.com. sper să fie clar asta. deci, un astfel de limbaj este ofensator și denigrator la adresa altor creștini. și mulți ortodocși, mai ales prelați de-ai lor se dedau la măgăria asta de-a dreptul talibanică. deci, ca să te ajut să clarificăm problema, în accepțiunea acestui text și a ta, sînt protestanții și neoprotestanții sectanți, da sau nu? iar termenul, repet, conține o încărcătură denigratoare și disprețuitoare. cam la fel cum cuvîntul frați conține una afectivă și îngăduitoare. sper să fi priceput acum și să îmi răspunzi. Merci.
un poem care mai degrabă seamănă cu o glumă nesărată
pentru textul : întrebare atât de aproape deșchiop și chior, poemul ne vorbește despre păsări îngropînd aceste clișee adânc sub pământul cuvintelor lui
aproape nimic nu ridică sentința de moarte prin scaun electric a acestui poem... doar finalul, care este din alt film
alți actori, altă paranghelie
În locurile știute căutăm, uneori, lucruri noi. Asta a făcut Dorin de multe ori. Dacă există frumoșii, cu siguranță trebuie să existe și urâții, nu? Deocamdată e numai partea I. și după cum îl știm pe autor, va mai continua. Abia atunci vom începe să ne dăm seama unde bate. Sau nu.
pentru textul : urâții decand vine, vine... multam de toate! zile faine, soare, caldura, plaja, apa limpede, alea alea ca tot a dat iarna peste noi:)
pentru textul : poem d2 deai si tu o chestie cu ana are mere...exceptional argument ! e vorba si de ceva ironia sau, mai bine zis autoironie.
pentru textul : sunt liber deeu cred ca acele expresii se sustin prin ele insele. pot sa scriu despre gaze si despre Dumnezeu. sau nu pot de fapt. e o insiruire. m-am facut inteles ?
Se recomandă forma „măceș”.
Poemul are un plăcut iz nipon.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deSusțin și eu sugestia lui Adrian. Chiar nu sunt necesare acele cuvinte. Ele denumesc o acțiune atât de evidentă încărcând poemul. Lipsa lor o asociez cu pauza din haiku, moment în care tranziția spre versul final se face în cititor după un moment de tăcere, de suspans.
that's what friends are for. you have a buck saved in my account. cind se va goli sala si vom ramane numai noi doi, promit un jose cuervo.
pentru textul : meditaţie la amiază deîn altă ordine de idei, cred că rubrica "Cele mai citite texte" nu își are rostul, deoarece, în opinia mea, aici se sugerează tendențios cititorului ce să citească, îngrădindu-i-se astfel libertatea de a alege. insistând, cred că rubrica ar trebui să specifice ceva de genul "Cele mai citite texte în ultimile 24 sau 48, 72...de ore. în aceast fel, mi s-ar părea că rubrica este într-adevăr corectă și obiectivă. cu aleasă apreciere pentru munca depusă purtătorului de grijă al acestui site, mircea nincu!
pentru textul : fericirea II deEste, dar am început să mă plictisesc. Comentariile tale nu au nici o valoare critic-literară, se conduc unilateral după un simț estetic prea personal, care la tine e și slab dezvoltat. A-și da cu părerea, și a sugera variante de text nu înseamnă nici pe departe a face critică pe text; confunzi aici tabla înmulțirii cu tabla zincată. Și dacă alții o înghit, ei bine, eu nu.
pentru textul : Drum interior deCu excepția finalului care îmi pare prea declarativ, mi-a plăcut poezia, și simt suflul acela pe care eu personal îl așteptam la tine. Ca detalii, e obositoare reluarea viitorului în "întâi va semna bărbatul în osul lui pater", după seria de trei din strofa precedentă, nu știu dacă poți găsi vreo altă soluție... Ai un typo, cred: "în ochiul străniului". Plăcută revenire.
pentru textul : negro sombra deRegret că trebuie să revin (pentru că pe H se șterg comentarii), volumul acesta de versuri este o risipă de hârtie iar Dorin Cozan (Cocozan cum îmi place mie să-l alint uneori) este un foarte slab scriitor de poezie, un începător.
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deLipsit de orice fel de inspirație, el își trimite prozodia într-un teritoriu doar de el știut, undeva între suprarealism țărănism și asterix și obelix.
Mereu m-am întrebat de unde provin aplaudacii acestui bugetar de la circa de filozofie, prăfuit deși încă tânăr și care nu este capabil să scrie un vers.
Am editat o variantă lucrată :) E necesar să pun la comentarii varianta iniţială?
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie deio ţin cu domnu' Nae nu cu Iuventus Torino! Haaaaide Nae! Na-e! Na-e! Îmi place realismul ăsta debilo-duios care descrie admosfera de bal de spital. Felicitări şi ţine-o tot aşa că facem galerie! Anul nou fericit Adilisa!
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae denu, Ioana, rău am ajuns dacă ne mulţumim cu subcultură dîn loc de otevizare !
Nu, la ambele !
în altă ordine de idei, ceea ce am scris e un început şi are elemente de real. nici nu am vrut să intru mult, deşi iniţial aşa îmi propusesem, în descrieri.
pentru textul : Creaţiile astrale ale doamnei Narcisa Horjeta. Plagiatul lui Bacovia. (I) deun crochiu scurt, care pune accentul pe o anumită idee. asta am vrut. scurt.
mă gândesc la "next"
Pagini