Ia sa ma dau eu mare si sa tai din textul asta tot ce e in plus: există între noi o cameră obscură în care fiecare își alege lumina împrumutăm bucuria ne simțim mai ușori mâinile picioarele nu ne mai sunt străine nefericirea e un negativ, o developăm cu grijă o agățăm la uscat ne răsucim până se rupe arcul sărim în gol ne hrănim cu amintiri astfel dinții nostri vor fi sănătoși limba catifelată stomacul neulcerat ne pregătim pentru mâine ne pregătim pentru patrie sa vânăm in haite propria noastră memorie dimineața mușcă din moarte ca dintr-un măr tu deschizi ferestrele două aripi mari de nisip Asa da. Ultima strofa e o poezie intreaga. Iar acum sa-mi dau si o penita. =))
Mâțâli îmblî pe unde vor. Pentru că așa cum știe toată lumea, ea își alege împarația și pe urmă stăpânul, ca multe dintre femei. Dar nu le poți nega și ignora tandrețea lor naturală... Într-o carte de Leonida Neamțu ( poate în "Știi Lavinia caracatițele" dar nu mai sunt așa de sigură) era o comparație referitoare la femei și pisici ceva de genul: "mândră și independentă ca o pisică"... Îmi plac pisicile mult mai mult decât alte animale tocmai pentru caracterul lor. Revenind la text, am apreciat umorul, dialectul, zenul și toate pisicile care te-au impresionat în viață...
Ingaduit sa-mi fie doar atat sa replic deocamdata ultimei afirmatii ale tale Virgil... tu nu esti un neica-nimeni ("continui sa exist fara sa atrag nicio atentie"), iar afirmand asta faci un efort demn de o cauza mai buna decat disimularea unei realitati
eu as astepta ca lupul sa manince capra dupa ce capra a mincat varza. apoi, cu RPG18 care il tin de obicei in poseta as face pastrama de lup cu ciuperci culese de pe malul riului. in riu as face doar baie.
concluzie: ti-e foame rau!
[this interview is over ca altfel ne da afara astia:p]
eu te felicit dar îmi pare regretabil că în corpul cărții diacriticele „ș” și „ț” nu mai există iar „ă” este marcat incorect. De fapt prin prefața „Ș” apare total greșit. Asta mai ales că pe coperta (care evident este scanată și nu trancrisă) toate caracterele apar corect. Deci, am să încerc să citesc volumul dar ar fi fost mai bine dacă nu ar fi avut aceste scădințe grafice.
Pentru că dpdv gramatical punctul intervine, de multe ori, acolo unde nu ar trebui, iar factorul stilistic nu ajută (cele mai multe oprelişti impuse nu aduc nimic în plus) , aş spune că aţi exagerat cu fragmentarea. Nu mai spun că o jumătate de pagină cu acest tip de text poate nenoroci ochii. E foarte obositor să citeşti aşa ceva. Personal, am ameţit.
Poate că, pentru prima pagină, ar merge dacă ar fi încadrat la experiment...
e frumos textul, mai intai cum se construieste un decor, femeie, corb, oglinda, soare, in incercarea de a levita mi se pare trio ul magic acesta plus un fel de alergare cu soarele in spate, iar in acest impreuna mers indicatia regizorala "priveste mi ochii"/sufletul/adancul meu samd releva o lovire a sacrului si de aici una bucata orbire care se imparte la amandoi. si corbului, cred. de aici, sustin, ultima strofa se justifica bine tinand cont si de titlu: femeia natură n o fi ea visul oricarui barbat? n o fi orbirea si nebunia un mod de a descoperi sau redescoperi goliciunea noastra, eternala cum ziceam adineauri, adica un altfel de zbor - orizontal, o alergare in gol, sisifica?! adica noi credem ca zburam si de fapt alergam pe banda rulanta. si, recitind, revad inca un personaj - un "tu" participativ si confesor, adica el lectore daca n ar fi nevroza cheia textului si "solutia" finala as numi textul "fantana din palma"
am rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
iarnă și eminescu ~ am scris textul acesta pe 15 Ianuarie anul acesta și acum cîteva zile mi-am dat seama și m-am speriat puțin de subtila premoniție. Am urmărit și eu din cînd în cînd la România International și nu vă invidiez. Cred că am să scriu ceva despre un paradox pe care l-am observat într-o emisiune.
ma uitam ca la textul anterior tot eu iti dadusem penita. nu stiu sigur ce se intampla, poate pur si simplu imi place mie cum scrii. poate ca exista o explicatie fizica, medicala si ca stilul asta al tau ma ia de cap, imi merge drept la imina, asa ca o muzica stranie din alta lume pe care fara sa vrei incepi sa o fredonezi ca si cand o unosti deja. ce sa mai spun, felicitari... si da esti unul din oamenii aia pe care ii urasc putin pentru ca pot scrie atat de bine. penita de la mine.
imparateasa si hecatonhir, sunt fericit ca ma cititi si lasati semn de apreciere. ati obs ce fac cand nu am nici un semn. sper sa fiu amuzant. multumesc inca o data
un poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
Prima parte mi se pare ca trebuie lucrata mai mult. Versul doi suna foarte ciudat pentru ca adverbul "nefiresc" nu apare ca un punct de intrerupere la un nivel conversational. El rupe un vers dintr-o poezie si rupe textul, ritmul lui... inca de la inceput. Nici versul trei nu-l pot considera o reusita; "si" cumulativ (si aici si departe) formeaza o constructie care nu suna foarte poetic. Ideea este buna, dar cred ca ar trebui exprimata altfel. De preferat sa evitati cacofonille "de departe" si "pe perete". Cum poate pare ceva de departe mare ? ("de departe pare o pasăre mare albă"), iar in "pasare mare alba" nu vad vreun superlativ stilistic(textul are cere aceasta, acesta este stilul adoptat). Mi-a placut foarte mult ideea "dați liniștea aceea mai încet". Ialin
un poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
m-am inscris aici si am fost catalogat « novice »( Novice, definitie dex : "persoana care abia a inceput sa invete ceva sau care a inceput de curand sa activeze intr-un domeniu, incepator, care nu are experienta necesara.) cand « maestru » mi se parea doar o politete. Si am primit din partea userului numit Dihania urmatorul comentariu: ”cred ca de bun simt ar fi sa te retragi de pe hermeneia. ai gafat-o prea urît. si incalci regulamentul cu fiecare nou comentariu. nu stiu de ce nu esti suspendat inca. la cît de prost scrii, nu faci decît sa scada nivelul site-ului » Din comentariile la textul dv pomul ramane in aer. Se pare ca niste zgaraie- hartie fac jocurile, ca la pocker, in virtutea unui joc care inseamna o moda bazata nu pe comunicare, ci pe constructie. Vi s-a spus ca nu aveti talent, mie creatia dv mi se pare interesanta fiindca are substanta, dar nu are un invelis/ambalaj prea atractiv, amanunt nesemnificativ, pentru care inteleg ca sunteti dispus sa invatati <i>.( dar nu contează sincera noastră dorință de a exersa în această frumoasă artă lângă alții mai buni ca noi este derizorie. Alții, care au mai multă experiență în domeniu și fiind considerați, firesc, și cu mai mult bun simț, ar putea să întindă o mână spre a ne arăta unde greșim, de ce greșim, dacă putem fi îndreptați, dacă merităm, dacă avem măcar o umbră de valoare sau dacă încercările noastre timide în literatură își merită efortul…)</i> V-am citit azi aproape jumatate din creatii si mi s-au parut pe nedrept neglijate facand comparatia, desigur, cu ce se apreciaza frecvent. Va cer permisiunea sa preiau cateva creatii de-ale dv si sa le postez in biblioteca Fortei morale fiindca mi se pare ca gandurile poetice, chiar jurnalistic reliefate, ale unui slujitor al domnului, in aceste timpuri de deruta si dezmat, nu pot fi trecute cu vederea. Rog oficialitatile sa nu se supere daca va astept la www.fortamorala.blogspot.com
Katya, este deja un fapt de notorietate ca eu te iubesc (este deja pe hermegal) dar nu-mi cere te rog sa-ti povestesc aici, in public, despre fanteziile mele :-) Oricum ar fi insa, texul are legatura cu Longshanks, un rege victorios la vremea lui. Eu nu. Bobadil.
Mie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
bun venit pe hermeneia in versul al doilea eu as renunta la "ca", probabil ca s-ar fi putut renunta si la "ne iubeam" de vreme ce in versul doi ne spui deja ca este vorba despre dragoste
felicitari, Leonard ! si la la mai multe. sau la mai degraba si mai putine. am mai citit din poezile tale, unele mi-au placut, le-am si recitit, altele nu mi-au spus mare lucru. dar, ”vocea” ta ramane una de luat in seama in tabloul poeziei actuale.
eu tot mă întreb cine este Theia. pentru că trebuie să fie foarte norocoasă să primească astfel de scrisori. unii dintre noi ne străduim să scriem 6 versuri. luminița suse e gata să pună 6 poezii (chiar interesant, de ce 6 și nu 7) într-un text. remarcabil.
„bărbatul ce poate exploda în muguri
nu există
a murit odată cu poetul
încoronat rege al lichenilor de tundră”
Vă felicit pentru noua înfățișare a site-ului, vă admir entuziasmul și vă urez din toată inima succes.
La mulți ani! către dumneavoastră, site-ului ca activitate, membrilor cât și cititorilor.
cele 9 povestiri, dintre care Teddy în special, precum și cea cu care s-a remarcat: O zi perfectă pentru peștii banană, pot să zic că m-au determinat să îl consider un apropiat. nu intenționez să epatez (în acest comentariu, și niciunde), cum mulți o fac (dând nume sonore, cu care au avut ocazia de a se intersecta, eu doar le menționez) și prin a aluzia la oameni (care, în fond, scriu mult, excelent, genial, etc., deși mult nu a fost cazul lui J.D.,iată, însă rămân tot oameni) mai puțin cunoscuți, (rubem alves, jon fosse etc) nici cu atât prin enormitatea erudiției mele (toată lumea a auzit de Salinger), nu sunt cvartă, cvintă sau octavă. de aceea vestea m-a întristat. cam asta vroiam să spun. (iar momentul confesiv își are rostul lui datorită ocaziei) și tocmai îl reciteam (în povestirile sale...) , și el murea... trist
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ia sa ma dau eu mare si sa tai din textul asta tot ce e in plus: există între noi o cameră obscură în care fiecare își alege lumina împrumutăm bucuria ne simțim mai ușori mâinile picioarele nu ne mai sunt străine nefericirea e un negativ, o developăm cu grijă o agățăm la uscat ne răsucim până se rupe arcul sărim în gol ne hrănim cu amintiri astfel dinții nostri vor fi sănătoși limba catifelată stomacul neulcerat ne pregătim pentru mâine ne pregătim pentru patrie sa vânăm in haite propria noastră memorie dimineața mușcă din moarte ca dintr-un măr tu deschizi ferestrele două aripi mari de nisip Asa da. Ultima strofa e o poezie intreaga. Iar acum sa-mi dau si o penita. =))
pentru textul : the final countdown deCând restaurăm poze, nu restaurăm şi năsucuri, nu ridicăm pomeţişori, nu îndepărtăm riduri, nu? Că unii mai restaurează şi aşa...
Meserie. Congrat!
pentru textul : restaurare poze vechi deMâțâli îmblî pe unde vor. Pentru că așa cum știe toată lumea, ea își alege împarația și pe urmă stăpânul, ca multe dintre femei. Dar nu le poți nega și ignora tandrețea lor naturală... Într-o carte de Leonida Neamțu ( poate în "Știi Lavinia caracatițele" dar nu mai sunt așa de sigură) era o comparație referitoare la femei și pisici ceva de genul: "mândră și independentă ca o pisică"... Îmi plac pisicile mult mai mult decât alte animale tocmai pentru caracterul lor. Revenind la text, am apreciat umorul, dialectul, zenul și toate pisicile care te-au impresionat în viață...
pentru textul : Mâțâli deIngaduit sa-mi fie doar atat sa replic deocamdata ultimei afirmatii ale tale Virgil... tu nu esti un neica-nimeni ("continui sa exist fara sa atrag nicio atentie"), iar afirmand asta faci un efort demn de o cauza mai buna decat disimularea unei realitati
pentru textul : some rule rules some rules deeu as astepta ca lupul sa manince capra dupa ce capra a mincat varza. apoi, cu RPG18 care il tin de obicei in poseta as face pastrama de lup cu ciuperci culese de pe malul riului. in riu as face doar baie.
concluzie: ti-e foame rau!
[this interview is over ca altfel ne da afara astia:p]
pentru textul : Oasis deDeasupra câmpului de stânjenei a început să ningă. Zboară liber cocorii.
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic dePână la revedere, îmi va fi dor în fiecare zi.
eu te felicit dar îmi pare regretabil că în corpul cărții diacriticele „ș” și „ț” nu mai există iar „ă” este marcat incorect. De fapt prin prefața „Ș” apare total greșit. Asta mai ales că pe coperta (care evident este scanată și nu trancrisă) toate caracterele apar corect. Deci, am să încerc să citesc volumul dar ar fi fost mai bine dacă nu ar fi avut aceste scădințe grafice.
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea dePentru că dpdv gramatical punctul intervine, de multe ori, acolo unde nu ar trebui, iar factorul stilistic nu ajută (cele mai multe oprelişti impuse nu aduc nimic în plus) , aş spune că aţi exagerat cu fragmentarea. Nu mai spun că o jumătate de pagină cu acest tip de text poate nenoroci ochii. E foarte obositor să citeşti aşa ceva. Personal, am ameţit.
Poate că, pentru prima pagină, ar merge dacă ar fi încadrat la experiment...
pentru textul : Niciun val dee frumos textul, mai intai cum se construieste un decor, femeie, corb, oglinda, soare, in incercarea de a levita mi se pare trio ul magic acesta plus un fel de alergare cu soarele in spate, iar in acest impreuna mers indicatia regizorala "priveste mi ochii"/sufletul/adancul meu samd releva o lovire a sacrului si de aici una bucata orbire care se imparte la amandoi. si corbului, cred. de aici, sustin, ultima strofa se justifica bine tinand cont si de titlu: femeia natură n o fi ea visul oricarui barbat? n o fi orbirea si nebunia un mod de a descoperi sau redescoperi goliciunea noastra, eternala cum ziceam adineauri, adica un altfel de zbor - orizontal, o alergare in gol, sisifica?! adica noi credem ca zburam si de fapt alergam pe banda rulanta. si, recitind, revad inca un personaj - un "tu" participativ si confesor, adica el lectore daca n ar fi nevroza cheia textului si "solutia" finala as numi textul "fantana din palma"
pentru textul : nevroză deam rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
pentru textul : Iarnă roşie deSper să fac faţă exigenţelor. Bine v-am găsit!
pentru textul : Q Fever deiarnă și eminescu ~ am scris textul acesta pe 15 Ianuarie anul acesta și acum cîteva zile mi-am dat seama și m-am speriat puțin de subtila premoniție. Am urmărit și eu din cînd în cînd la România International și nu vă invidiez. Cred că am să scriu ceva despre un paradox pe care l-am observat într-o emisiune.
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele dema uitam ca la textul anterior tot eu iti dadusem penita. nu stiu sigur ce se intampla, poate pur si simplu imi place mie cum scrii. poate ca exista o explicatie fizica, medicala si ca stilul asta al tau ma ia de cap, imi merge drept la imina, asa ca o muzica stranie din alta lume pe care fara sa vrei incepi sa o fredonezi ca si cand o unosti deja. ce sa mai spun, felicitari... si da esti unul din oamenii aia pe care ii urasc putin pentru ca pot scrie atat de bine. penita de la mine.
pentru textul : stradivarius dePare un fragment din alt text, un scenariu mai mare...
pentru textul : Oglinda si pendulul 23 deimparateasa si hecatonhir, sunt fericit ca ma cititi si lasati semn de apreciere. ati obs ce fac cand nu am nici un semn. sper sa fiu amuzant. multumesc inca o data
pentru textul : crucile demultumesc Miha, Raluca si doamna Maria pentru citirea textului meu! Am sa țin cont de parerile dv.
pentru textul : nevoia de surâs deun poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
pentru textul : într-o zi dePrima parte mi se pare ca trebuie lucrata mai mult. Versul doi suna foarte ciudat pentru ca adverbul "nefiresc" nu apare ca un punct de intrerupere la un nivel conversational. El rupe un vers dintr-o poezie si rupe textul, ritmul lui... inca de la inceput. Nici versul trei nu-l pot considera o reusita; "si" cumulativ (si aici si departe) formeaza o constructie care nu suna foarte poetic. Ideea este buna, dar cred ca ar trebui exprimata altfel. De preferat sa evitati cacofonille "de departe" si "pe perete". Cum poate pare ceva de departe mare ? ("de departe pare o pasăre mare albă"), iar in "pasare mare alba" nu vad vreun superlativ stilistic(textul are cere aceasta, acesta este stilul adoptat). Mi-a placut foarte mult ideea "dați liniștea aceea mai încet". Ialin
pentru textul : cascade delasă că vine ea, dacă nu la ceas măcar la un grătar, btw, mai întoarce friptanele... :)
pentru textul : Aşteptare deun poem absolut ermetic, cu usile inchise. inauntru se petrec multe lucruri, normale, bizare, interzise, salbatice, calme, o nebunie de trairi ca intr-un pahar de sampanie, putin agitat, putin ametitor. remarc versurile lait-motiv: nu știu de unde am impresia că numai când tace Dumnezeu cresc buruienile tacerea e daunatoare, lasa loc sa se instaleze plante parazit, tacerea lui Dumnezeu e otravitoare. hai sa vorbim cu El, daca El nu vorbeste cu noi. apoi mi-a placut descrierea casei, culorea alba, perdeaua fara catarg, ca si cum casa asta ar fi o corabie, afara este un altfel de alb, coala scrisa. prin urmare, nu am sa incerc sa descifrez cuvant cu cuvant, cititorul va primi revelatia pe masura citirii. penitza. mcm
pentru textul : grădini lângă atlantic dem-am inscris aici si am fost catalogat « novice »( Novice, definitie dex : "persoana care abia a inceput sa invete ceva sau care a inceput de curand sa activeze intr-un domeniu, incepator, care nu are experienta necesara.) cand « maestru » mi se parea doar o politete. Si am primit din partea userului numit Dihania urmatorul comentariu: ”cred ca de bun simt ar fi sa te retragi de pe hermeneia. ai gafat-o prea urît. si incalci regulamentul cu fiecare nou comentariu. nu stiu de ce nu esti suspendat inca. la cît de prost scrii, nu faci decît sa scada nivelul site-ului » Din comentariile la textul dv pomul ramane in aer. Se pare ca niste zgaraie- hartie fac jocurile, ca la pocker, in virtutea unui joc care inseamna o moda bazata nu pe comunicare, ci pe constructie. Vi s-a spus ca nu aveti talent, mie creatia dv mi se pare interesanta fiindca are substanta, dar nu are un invelis/ambalaj prea atractiv, amanunt nesemnificativ, pentru care inteleg ca sunteti dispus sa invatati <i>.( dar nu contează sincera noastră dorință de a exersa în această frumoasă artă lângă alții mai buni ca noi este derizorie. Alții, care au mai multă experiență în domeniu și fiind considerați, firesc, și cu mai mult bun simț, ar putea să întindă o mână spre a ne arăta unde greșim, de ce greșim, dacă putem fi îndreptați, dacă merităm, dacă avem măcar o umbră de valoare sau dacă încercările noastre timide în literatură își merită efortul…)</i> V-am citit azi aproape jumatate din creatii si mi s-au parut pe nedrept neglijate facand comparatia, desigur, cu ce se apreciaza frecvent. Va cer permisiunea sa preiau cateva creatii de-ale dv si sa le postez in biblioteca Fortei morale fiindca mi se pare ca gandurile poetice, chiar jurnalistic reliefate, ale unui slujitor al domnului, in aceste timpuri de deruta si dezmat, nu pot fi trecute cu vederea. Rog oficialitatile sa nu se supere daca va astept la www.fortamorala.blogspot.com
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar demulţumesc pentru atenţie, Adrian.
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine deo părere obiectivă ajută întotdeauna.
am modificat.o zi bună.
Katya, este deja un fapt de notorietate ca eu te iubesc (este deja pe hermegal) dar nu-mi cere te rog sa-ti povestesc aici, in public, despre fanteziile mele :-) Oricum ar fi insa, texul are legatura cu Longshanks, un rege victorios la vremea lui. Eu nu. Bobadil.
pentru textul : îl iubesc pe grigore deMie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
pentru textul : jucării pentru fiica noastră debun venit pe hermeneia in versul al doilea eu as renunta la "ca", probabil ca s-ar fi putut renunta si la "ne iubeam" de vreme ce in versul doi ne spui deja ca este vorba despre dragoste
pentru textul : Sens unic deVirgil, acum am vazut, voiam sa ma refer la pizzaro, insa ma gindeam la altceva probabil, de aia a aparut montezuma. Multumesc, am corectat.
pentru textul : scrisori din țara lui oriunde I defelicitari, Leonard ! si la la mai multe. sau la mai degraba si mai putine. am mai citit din poezile tale, unele mi-au placut, le-am si recitit, altele nu mi-au spus mare lucru. dar, ”vocea” ta ramane una de luat in seama in tabloul poeziei actuale.
pentru textul : cîntece pentru Jusa deeu tot mă întreb cine este Theia. pentru că trebuie să fie foarte norocoasă să primească astfel de scrisori. unii dintre noi ne străduim să scriem 6 versuri. luminița suse e gata să pună 6 poezii (chiar interesant, de ce 6 și nu 7) într-un text. remarcabil.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală de„bărbatul ce poate exploda în muguri
nu există
a murit odată cu poetul
încoronat rege al lichenilor de tundră”
Vă felicit pentru noua înfățișare a site-ului, vă admir entuziasmul și vă urez din toată inima succes.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deLa mulți ani! către dumneavoastră, site-ului ca activitate, membrilor cât și cititorilor.
cele 9 povestiri, dintre care Teddy în special, precum și cea cu care s-a remarcat: O zi perfectă pentru peștii banană, pot să zic că m-au determinat să îl consider un apropiat. nu intenționez să epatez (în acest comentariu, și niciunde), cum mulți o fac (dând nume sonore, cu care au avut ocazia de a se intersecta, eu doar le menționez) și prin a aluzia la oameni (care, în fond, scriu mult, excelent, genial, etc., deși mult nu a fost cazul lui J.D.,iată, însă rămân tot oameni) mai puțin cunoscuți, (rubem alves, jon fosse etc) nici cu atât prin enormitatea erudiției mele (toată lumea a auzit de Salinger), nu sunt cvartă, cvintă sau octavă. de aceea vestea m-a întristat. cam asta vroiam să spun. (iar momentul confesiv își are rostul lui datorită ocaziei) și tocmai îl reciteam (în povestirile sale...) , și el murea... trist
pentru textul : a murit Jerome David "J. D." Salinger dePagini