AAA - inca nu am gasit un alt final decit poate: ~
de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va decola de sub picioare
pămîntul
(ceea ce este si probabil si posibil)
ce zici? imi zici?
Virgil: :))(vai, rid pt ca tocmai iti tiparisem numele gresit si scrisesem Virgin!) ai scris aproape frumos mai sus despre mine si mirabile visu. ok+ is a pass deci?:P
In opinia mea cred ca urmatoarele versuri ar fi in plus: "și că plutesc peste esențe de mușețel vor fi legate sfori de mărțisor de toate locurile și oasele" Inedita aparitia vapoarelor pe caile respiratorii, insa, personal, as fi optat pentru o alta aparitie care sa sustina ideea de zbor. Finalul corelat cu prima strofa, mi se pare reusit.
De acord cu Alma in ceea ce priveste finalul. Dar mie mi-a placut poemul pentru ca e scris din suflet de Virgil, eu nu am simtit vreo urma de "contrafacere literara" in toata prozodia asta. Iar asta, cel putin pentru unul ca mine, face toti banii, chiar daca finalul e mai putin reusit. Si ce daca? Tot omul si-o mai "face cu mana lui" cateodata... Ideea mare e ca poetul Titarenco face VIATA "cu mana lui... Altfel, dupa cum spune "ar fi cea mai mizerabila viata".... that's something! Andu
Țin să atrag atenția că s-a alunecat foarte, foarte aproape de limita avertismentelor. Să ne rezumăm la comentarii pe text.
Despre punctuație: dacă în text se folosesc semnele de punctuație, atunci să se folosească toate conform regulilor limbii române. Spre exemplu: virgulă după „zăpadă” (sunt două complemente circumstanțiale de loc, al doilea cu rol explicativ pentru primul); virgulă înainte și după cuvântul „linișteo” (substantiv în vocativ); virgulă după „jur” (construcție incidentă).
Semn diacritic la „cearcane”. Formularea „cearcăne gri sub ochi” este o formulare pleonastică (de două ori).
În formularea „te-aștept mai o lună” se folosește greșit cuvântul „mai”. Corect - „te-aștept înc-o lună”.
Despre „anularea vizibilității” - pentru a-și proteja imaginea, Hermeneia are un spațiu, altul decât „șantierul”, în care sunt trimise unele texte care nu vor putea fi vizibile decât pentru autor, pentru directorul site-ului și pentru ceilalți membri ai consiliului, respectiv editorii și moderatorii.
Vreau să te asigur că nu are nimeni nimic cu tine, ci doar încercăm să păstrăm un anumit standard, spre binele tuturor.
Ioana întâi te rog să mă ierți dacă, fără să vreau am părut 'tupeistă', nu asta era intenția mea. Eu voiam să spun că (în ceea ce mă privește) am citit și citesc foarte mult și sunt familiarizată cu textele și autorii vechi desigur tineri... vrei să vorbim despre nexus, suse sau negru? Că sunt pregătită :-)
Voiam să zic că mi-ar plăcea să văd texte noi, fresh pe aici și bune pe deasupra, dar uite cine vorbește! Și eu mai postez texte vechi de când lumea nu trebuie deci să mă rogi.
Margas
uite, dacă aș fi avut posibilitatea aș fi dat o peniță textului. Pentru ca este atât de firesc în curgerea lui și atât de ușor de ...vizualizat încât nu are nevoie de nu știu ce fel de context pentru a-l putea prinde. Așadar, bravo.Sincer îți spun.
cred ca am mai spus-o si in alta parte, in ce priveste forma de adresare imi poti spune tu la fel ca oricine altcineva. nu de altceva dar am senzatia ca ne-am nascut totusi in acelasi secol si n-am nevoie sa ma simt si mai "antique" decit sint
Să încerc și o înlocuire a celor două cuvinte-imagini: 1. "doamne voalate" 2. "dansul din turn" (merge cu "învârt cheița", iar în loc de "piesă de antichitate" trebuie găsit altceva; ce-ar fi: "balet surd. prăfuit și inutil"?) ... dar... scuze, deja mi-am permis prea multe modificări.
mie, personal, imi vine greu sa scriu despre moarte. in ea nu e nicio sfasiere, nicio lamentatie, niciun regret. a te ospata din ea este,-da-, un fel de a iesi la suprafata. continua. cheama-i pe cei nepregatiti, daca nuntasii cei mari nu au trait.
Dacă mi se permite şi mie o părere - poate că cel mai negativ aspect al acestui text este poetizarea. Cel puţin în cazul meu, scrierea nu a reuşit să-mi transmită nimic. O fi de vină discursul ăsta smerit, care, cumva, depersonalizează (nu doar în cazul acesta), o fi de vină scufundarea în meditaţia spirituală, revelată prin analogii materiale primordiale (apă/izvor/fântână/nisip/lut/cerc), o fi de vină percepţia mea...
Cred că oricare ar fi ideea unui text, oricât de inedită/adevărată/spectaculoasă ar fi, atunci când este exprimată prin construcţii de genul celor de mai jos, nu respiră.
"izvoare care nu au vreme de zbor" (sintagmă artistică, nimic de zis, dar retorică, goală)
"lacrimile nu mai au gust de sare" (demitizare/declişeizare)
"firele nisipului prinzând să se îmbine în ulcioare de lut" [megaclişeu (firele nisipului) + pleonasm (ulcioarele sunt din lut)
"motiv al rostogolirii/descleştarea zborului/presărarea firii" - (genitive, genitive, genitive)
"căderea în dimineață e doar apa pregătită [...] - "fără niciun corespondent logic, deci având doar noimă intuitivă". Aici ar mai fi de zis că foarte mulţi au uitat că există şi o logică a metaforelor şi că ea, metafora, nu se poate întemeia fără această logică.
In fata unui asemenea text, jos palaria! „Wereof one can speak by means of words of silence” . Daca acest comentariu (impresionist) nu e suficient, sa fiu amendat. Totusi, ca sa nu se zica asa si pe dincolo, ceva influente din "Motanul Detectivului Arthur" Emil Brumaru) se "simt". Dar sunt asimilate, virtual, de text. Si o remarcare, dintre multe altele: "femeia domnului Pa întră în real printr-o dimensiune de inimă" care insa trebuie incadrata in context pentru a-i simti savoarea.
Cristina, îți mulțumesc pentru mâna întinsă! Cred că e nobil gestul tău, iar eu nu pot uita căldura cu care am fost primit pe lira. Am șters pentru totdeauna câteva poeme care nu mă reprezintă! Ai respectul și prietenia mea!
Andrei, meritul este al tău, pentru că am fost și eu, pentru câtva timp, atlant împreună cu tine!
Vă doresc o seară plăcută!
Profetul, emiemi, Aranca, Oriana, Tincuta, trebuie s[ recunosc c[ m-am amuzat teribil citind opiniile de sub text! Nu-mi r[m\ne dec\t s[ v[ multumesc, fiec[ruia ]n parte, pentru atentie si comentarii! :) Sa ne citim cu bine!
aici un adevărat ritual al ploii, cea care, menită fiind poetului, îi devine oglindă chipului minunat ce se oglindeşte în mirifica apăraie. Trupul de bazalt al ploii, îndoind spinarea firavă a autorului,se transformă iarăşi în apă limpede, pentru a-i spăla acestuia sudorile acumulate datorită efortului creativ. Şi, pentru că in frumuseţea picăturilor, mai grele, mai profunde, mai altfel decît sînt de obicei, poetul îşi regăseşte iubita imaginară, acesta tresaltă de fericire în ritmul strident al ropotelor de ploaie. Dar numai uneori, atunci cînd inspiraţia poetică apare. Frumos şi deosebit.
LIM.
felicitari adrian si raluca, e bine ca n-am sa fiu vreodata in vreun juriu, v-as recunoaste si premia tot timpul. si nu-s sunt biased, am dreptate. :o)
Paul, am vaga impresie că tu mă înţelegi greşit; ori mă exprim eu prost. Mai întâi, eu am spus că există până şi o logică a metaforei... iar tu ai transferat afirmaţia la nivel general - al logicii poeziei. Bineînţeles că poezia are logica ei, dar, repet, nu orice poezie. Din concepţia conform căreia "orice am scrie, dacă e liric, are un înţeles" au apărut foarte mulţi poeţi peste noapte, ca să nu mă exprim mai urât.
Despre "nu există interpretări incoerente în poezie:)" spun doar că, dacă ar fi aşa, absolut orice om este ar fi în stare să facă o interpetare coerentă, deci corectă. Ceea ce, trebuie să recunoşti, nu-i tocmai verosimil. Mai multe, poate altădată. Aceleaşi gânduri bune.
Vă mulțumesc încă o dată pentru bunele intenții. Matei, cîndva voi fi foarte mîndră că am fost contemporană cu tine, că ai cometat pe textele mele, rețin autograful :), pe bune acum, scrii mișto și nu trebuie să te compari cu nimeni. Doar cu tine. Să-ți evaluezi corect potențialul și prin tot ce faci să lupți să fii la înălțimea lui. Asta este ceea ce contează mai mult decît succesul. Succesul nu este altceva decît o beție strașnică din care te trezești mahmur , pustiit și singur. După ce am cunoscut o porție de succes obținut ușor, mai mult prin concurs de împrejurări, nu mi-am dorit altceva decît să mă retrag în chilia mea și nu am mai cerut altceva decît bucuria simplă și firească de a admira frumusețea a tot ceea ce ne înconjoară de multe mii de ani . Și-am mai dorit să pot împărtăși cu cei ce simt la fel toate aceste bucurii. Cu drag, Lea
Bobadile, spuneam cindva ca daca am facut un singur om sa rezoneze, sa simta ce simt, atunci inseamna ca am scris un text bun. Pentru ca atit cer eu de la mine. Multam de rezonanta.
Ai absolut perfectă dreptate, Cristina. Este exact locul unde am strîmbat și eu din nas. Și voi schimba. Mă gîndesc și voi schimba. Își mulțumesc pentru opinii și le mai aștept.
Asa as vedea eu poemul: "ți-aș lua gândurile ca pe un pumn de caviar și le-aș înghiți ți - adulmec măduva cana cu lapte zâmbetul cămășile de mătase hormonii halatul din baie singurătatea misterioasă a memoriei" Da, chestia asta cu gindurile inghitite ca un pumn de caviar imi place. Finalul insa l-am intilnit de prea multe ori sa ma impresioneze. In opinia mea, in ceea ce am scos mai sus e poezie.
Mi-a placut tot, in afara de "scrijelit", ca imi aminteste de mine :)). Si titlul, e cumva ciudat, parca merge si nu merge cu textul. Nu stiu daca am vreun vers anume pe care sa il remarc, fara sa rup panza poemului. Cred totusi ca e: "cineva mă va lămuri în sfârșit unde ajung oamenii" PS. Lasa-te de tigari, daca vrei sa iti dau penita :)).
Cristina, unul din lucrurile pe care nu l-am înțeles niciodată este de ce le place oamenilor mari să se fandosească și să se comporte copilărește. Nu cred că ți sa interzis vreodată, implicit sau explicit, să oferi penițe de aur pe Hermeneia. avertismentul a fost în ce privește absența unei explicații pentru gest. și ca să fiu (și mai) deschis cu tine - deși această deschidere și transparență a mea este din ce în ce mai prost înțeleasă pe plaiurile mioritice și nu numai -, deci cum spuneam sînt uimit de atitudinea ta. pentru că am observat că te lăudai cu studii și pregătire managerială. eu nu le am. (eu sînt un analfabet și un ignorant la cam toate capitolele. dar asta e. esențial e că mă simt bine așa cum sînt.) anyway, dacă tot ai școlile astea înalte de manageriat, și dacă bănuiesc că ai fost și/sau ești manager, bănuiesc că ai fi șocată să vezi un senior member din grupul tău că se comportă infantil oferind mai degrabă o imagine copilăroasă a problemei cu pricina. și te-ai gîndi probabil că membrii juniori ar vedea, ar fi expuși la o imagine denaturată și jenantă în loc să vadă un exemplu, un model. pentru că asta este ce văd eu acum la tine. stau și mă întreb și eu, ce o fi trecînd prin mintea unui membru Hermeneia care este liceean și teribilist cînd se gîndește la facilitatea oferirii penițelor și se uită la tine. își zice probabil că este și asta încă o parodie acolo. și că dacă „ăștia cu experiență” și cu volume, și activitate literară babană își permit să ia chestia în dărbacă, atunci probabil că asta e. totul e o parodie manelistă cu un nebun acolo în frunte de-i zice profetu'. uite, asta este ceea ce ne păgubește pe noi pe români. nu că nu am fi isteți, talentați sau harnici. ci faptul că avem un talent fenomenal, legendar de a bagateliza și maneliza (probabil verbul cel mai bun este „a bobadiliza”) absolut totul. numai ca să moară și capra vecinului, dacă nu de secure măcar de rîs.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
AAA - inca nu am gasit un alt final decit poate: ~
de basm în care
și el și ea
se-ntrebau din cînd în cînd, nedumiriți
la ce oră le va decola de sub picioare
pămîntul
(ceea ce este si probabil si posibil)
ce zici? imi zici?
Virgil: :))(vai, rid pt ca tocmai iti tiparisem numele gresit si scrisesem Virgin!) ai scris aproape frumos mai sus despre mine si mirabile visu. ok+ is a pass deci?:P
pentru textul : Poem cu capul în nori deIn opinia mea cred ca urmatoarele versuri ar fi in plus: "și că plutesc peste esențe de mușețel vor fi legate sfori de mărțisor de toate locurile și oasele" Inedita aparitia vapoarelor pe caile respiratorii, insa, personal, as fi optat pentru o alta aparitie care sa sustina ideea de zbor. Finalul corelat cu prima strofa, mi se pare reusit.
pentru textul : reverie deFain. Există, da, și pagina fiecărui autor. Și ai vreme pentru toate paginile. :) Ela
pentru textul : prima pagină denu vad diacritice lipsa
pentru textul : Dilemă divină deerata: in loc de doi a se citi doua...(evident)... o noua dovada de analfabetism din partea mea.
pentru textul : Hibernare deDe acord cu Alma in ceea ce priveste finalul. Dar mie mi-a placut poemul pentru ca e scris din suflet de Virgil, eu nu am simtit vreo urma de "contrafacere literara" in toata prozodia asta. Iar asta, cel putin pentru unul ca mine, face toti banii, chiar daca finalul e mai putin reusit. Si ce daca? Tot omul si-o mai "face cu mana lui" cateodata... Ideea mare e ca poetul Titarenco face VIATA "cu mana lui... Altfel, dupa cum spune "ar fi cea mai mizerabila viata".... that's something! Andu
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II deAndreea, te rog sa revii asupra textului si sa faci corecturile necesare gramaticale.
pentru textul : Le diable avec l’aile de carton deȚin să atrag atenția că s-a alunecat foarte, foarte aproape de limita avertismentelor. Să ne rezumăm la comentarii pe text.
Despre punctuație: dacă în text se folosesc semnele de punctuație, atunci să se folosească toate conform regulilor limbii române. Spre exemplu: virgulă după „zăpadă” (sunt două complemente circumstanțiale de loc, al doilea cu rol explicativ pentru primul); virgulă înainte și după cuvântul „linișteo” (substantiv în vocativ); virgulă după „jur” (construcție incidentă).
Semn diacritic la „cearcane”. Formularea „cearcăne gri sub ochi” este o formulare pleonastică (de două ori).
În formularea „te-aștept mai o lună” se folosește greșit cuvântul „mai”. Corect - „te-aștept înc-o lună”.
Despre „anularea vizibilității” - pentru a-și proteja imaginea, Hermeneia are un spațiu, altul decât „șantierul”, în care sunt trimise unele texte care nu vor putea fi vizibile decât pentru autor, pentru directorul site-ului și pentru ceilalți membri ai consiliului, respectiv editorii și moderatorii.
Vreau să te asigur că nu are nimeni nimic cu tine, ci doar încercăm să păstrăm un anumit standard, spre binele tuturor.
Toate cele bune!
pentru textul : joacă de rime deIoana întâi te rog să mă ierți dacă, fără să vreau am părut 'tupeistă', nu asta era intenția mea. Eu voiam să spun că (în ceea ce mă privește) am citit și citesc foarte mult și sunt familiarizată cu textele și autorii vechi desigur tineri... vrei să vorbim despre nexus, suse sau negru? Că sunt pregătită :-)
pentru textul : the brave old world deVoiam să zic că mi-ar plăcea să văd texte noi, fresh pe aici și bune pe deasupra, dar uite cine vorbește! Și eu mai postez texte vechi de când lumea nu trebuie deci să mă rogi.
Margas
uite, dacă aș fi avut posibilitatea aș fi dat o peniță textului. Pentru ca este atât de firesc în curgerea lui și atât de ușor de ...vizualizat încât nu are nevoie de nu știu ce fel de context pentru a-l putea prinde. Așadar, bravo.Sincer îți spun.
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia decred ca am mai spus-o si in alta parte, in ce priveste forma de adresare imi poti spune tu la fel ca oricine altcineva. nu de altceva dar am senzatia ca ne-am nascut totusi in acelasi secol si n-am nevoie sa ma simt si mai "antique" decit sint
pentru textul : felii de tort deSă încerc și o înlocuire a celor două cuvinte-imagini: 1. "doamne voalate" 2. "dansul din turn" (merge cu "învârt cheița", iar în loc de "piesă de antichitate" trebuie găsit altceva; ce-ar fi: "balet surd. prăfuit și inutil"?) ... dar... scuze, deja mi-am permis prea multe modificări.
pentru textul : Tango demultumesc aleasa poetesa a inimii mele. cu drag.
pentru textul : Desfătare amănunțită demie, personal, imi vine greu sa scriu despre moarte. in ea nu e nicio sfasiere, nicio lamentatie, niciun regret. a te ospata din ea este,-da-, un fel de a iesi la suprafata. continua. cheama-i pe cei nepregatiti, daca nuntasii cei mari nu au trait.
pentru textul : Ospăț deVai de mine, ti s-a stricat tasta space. La fel de [space] mult. Imi place ultimul vers. Mult, chiar.
pentru textul : fericirea nu se dă lunea vărsat deDacă mi se permite şi mie o părere - poate că cel mai negativ aspect al acestui text este poetizarea. Cel puţin în cazul meu, scrierea nu a reuşit să-mi transmită nimic. O fi de vină discursul ăsta smerit, care, cumva, depersonalizează (nu doar în cazul acesta), o fi de vină scufundarea în meditaţia spirituală, revelată prin analogii materiale primordiale (apă/izvor/fântână/nisip/lut/cerc), o fi de vină percepţia mea...
Cred că oricare ar fi ideea unui text, oricât de inedită/adevărată/spectaculoasă ar fi, atunci când este exprimată prin construcţii de genul celor de mai jos, nu respiră.
"izvoare care nu au vreme de zbor" (sintagmă artistică, nimic de zis, dar retorică, goală)
"pleoapa (caldă a) deşertului lumii" [genitiv dublu + aglomerare preţioasă (caldă) + megaclişeu (deşertul lumii)]
"lacrimile nu mai au gust de sare" (demitizare/declişeizare)
"firele nisipului prinzând să se îmbine în ulcioare de lut" [megaclişeu (firele nisipului) + pleonasm (ulcioarele sunt din lut)
"motiv al rostogolirii/descleştarea zborului/presărarea firii" - (genitive, genitive, genitive)
"căderea în dimineață e doar apa pregătită [...] - "fără niciun corespondent logic, deci având doar noimă intuitivă". Aici ar mai fi de zis că foarte mulţi au uitat că există şi o logică a metaforelor şi că ea, metafora, nu se poate întemeia fără această logică.
etc
pentru textul : transformarea în alb dehehe, bine ca nu e ala cu manelele, copilu' minune:)) da, rar scriu d'astea. se pare ca ma calmeaza, chiar daca e angajament:) multam!
pentru textul : viitorul are dinți strălucitori deof, doomdoomdoom! bine, hai, treaca de la mine:) Multam de citire!
pentru textul : draagă doomnule profeesor deIn fata unui asemenea text, jos palaria! „Wereof one can speak by means of words of silence” . Daca acest comentariu (impresionist) nu e suficient, sa fiu amendat. Totusi, ca sa nu se zica asa si pe dincolo, ceva influente din "Motanul Detectivului Arthur" Emil Brumaru) se "simt". Dar sunt asimilate, virtual, de text. Si o remarcare, dintre multe altele: "femeia domnului Pa întră în real printr-o dimensiune de inimă" care insa trebuie incadrata in context pentru a-i simti savoarea.
pentru textul : femeia domnului Pa deCristina, îți mulțumesc pentru mâna întinsă! Cred că e nobil gestul tău, iar eu nu pot uita căldura cu care am fost primit pe lira. Am șters pentru totdeauna câteva poeme care nu mă reprezintă! Ai respectul și prietenia mea!
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida deAndrei, meritul este al tău, pentru că am fost și eu, pentru câtva timp, atlant împreună cu tine!
Vă doresc o seară plăcută!
Profetul, emiemi, Aranca, Oriana, Tincuta, trebuie s[ recunosc c[ m-am amuzat teribil citind opiniile de sub text! Nu-mi r[m\ne dec\t s[ v[ multumesc, fiec[ruia ]n parte, pentru atentie si comentarii! :) Sa ne citim cu bine!
pentru textul : în medalionul din piept deaici un adevărat ritual al ploii, cea care, menită fiind poetului, îi devine oglindă chipului minunat ce se oglindeşte în mirifica apăraie. Trupul de bazalt al ploii, îndoind spinarea firavă a autorului,se transformă iarăşi în apă limpede, pentru a-i spăla acestuia sudorile acumulate datorită efortului creativ. Şi, pentru că in frumuseţea picăturilor, mai grele, mai profunde, mai altfel decît sînt de obicei, poetul îşi regăseşte iubita imaginară, acesta tresaltă de fericire în ritmul strident al ropotelor de ploaie. Dar numai uneori, atunci cînd inspiraţia poetică apare. Frumos şi deosebit.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia deLIM.
felicitari adrian si raluca, e bine ca n-am sa fiu vreodata in vreun juriu, v-as recunoaste si premia tot timpul. si nu-s sunt biased, am dreptate. :o)
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 dePaul, am vaga impresie că tu mă înţelegi greşit; ori mă exprim eu prost. Mai întâi, eu am spus că există până şi o logică a metaforei... iar tu ai transferat afirmaţia la nivel general - al logicii poeziei. Bineînţeles că poezia are logica ei, dar, repet, nu orice poezie. Din concepţia conform căreia "orice am scrie, dacă e liric, are un înţeles" au apărut foarte mulţi poeţi peste noapte, ca să nu mă exprim mai urât.
pentru textul : Mai singură... deDespre "nu există interpretări incoerente în poezie:)" spun doar că, dacă ar fi aşa, absolut orice om este ar fi în stare să facă o interpetare coerentă, deci corectă. Ceea ce, trebuie să recunoşti, nu-i tocmai verosimil. Mai multe, poate altădată. Aceleaşi gânduri bune.
Vă mulțumesc încă o dată pentru bunele intenții. Matei, cîndva voi fi foarte mîndră că am fost contemporană cu tine, că ai cometat pe textele mele, rețin autograful :), pe bune acum, scrii mișto și nu trebuie să te compari cu nimeni. Doar cu tine. Să-ți evaluezi corect potențialul și prin tot ce faci să lupți să fii la înălțimea lui. Asta este ceea ce contează mai mult decît succesul. Succesul nu este altceva decît o beție strașnică din care te trezești mahmur , pustiit și singur. După ce am cunoscut o porție de succes obținut ușor, mai mult prin concurs de împrejurări, nu mi-am dorit altceva decît să mă retrag în chilia mea și nu am mai cerut altceva decît bucuria simplă și firească de a admira frumusețea a tot ceea ce ne înconjoară de multe mii de ani . Și-am mai dorit să pot împărtăși cu cei ce simt la fel toate aceste bucurii. Cu drag, Lea
pentru textul : Satul din vale deBobadile, spuneam cindva ca daca am facut un singur om sa rezoneze, sa simta ce simt, atunci inseamna ca am scris un text bun. Pentru ca atit cer eu de la mine. Multam de rezonanta.
pentru textul : story of a city deAi absolut perfectă dreptate, Cristina. Este exact locul unde am strîmbat și eu din nas. Și voi schimba. Mă gîndesc și voi schimba. Își mulțumesc pentru opinii și le mai aștept.
pentru textul : duşmanii deAsa as vedea eu poemul: "ți-aș lua gândurile ca pe un pumn de caviar și le-aș înghiți ți - adulmec măduva cana cu lapte zâmbetul cămășile de mătase hormonii halatul din baie singurătatea misterioasă a memoriei" Da, chestia asta cu gindurile inghitite ca un pumn de caviar imi place. Finalul insa l-am intilnit de prea multe ori sa ma impresioneze. In opinia mea, in ceea ce am scos mai sus e poezie.
pentru textul : laleaua neagră deMi-a placut tot, in afara de "scrijelit", ca imi aminteste de mine :)). Si titlul, e cumva ciudat, parca merge si nu merge cu textul. Nu stiu daca am vreun vers anume pe care sa il remarc, fara sa rup panza poemului. Cred totusi ca e: "cineva mă va lămuri în sfârșit unde ajung oamenii" PS. Lasa-te de tigari, daca vrei sa iti dau penita :)).
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deCristina, unul din lucrurile pe care nu l-am înțeles niciodată este de ce le place oamenilor mari să se fandosească și să se comporte copilărește. Nu cred că ți sa interzis vreodată, implicit sau explicit, să oferi penițe de aur pe Hermeneia. avertismentul a fost în ce privește absența unei explicații pentru gest. și ca să fiu (și mai) deschis cu tine - deși această deschidere și transparență a mea este din ce în ce mai prost înțeleasă pe plaiurile mioritice și nu numai -, deci cum spuneam sînt uimit de atitudinea ta. pentru că am observat că te lăudai cu studii și pregătire managerială. eu nu le am. (eu sînt un analfabet și un ignorant la cam toate capitolele. dar asta e. esențial e că mă simt bine așa cum sînt.) anyway, dacă tot ai școlile astea înalte de manageriat, și dacă bănuiesc că ai fost și/sau ești manager, bănuiesc că ai fi șocată să vezi un senior member din grupul tău că se comportă infantil oferind mai degrabă o imagine copilăroasă a problemei cu pricina. și te-ai gîndi probabil că membrii juniori ar vedea, ar fi expuși la o imagine denaturată și jenantă în loc să vadă un exemplu, un model. pentru că asta este ce văd eu acum la tine. stau și mă întreb și eu, ce o fi trecînd prin mintea unui membru Hermeneia care este liceean și teribilist cînd se gîndește la facilitatea oferirii penițelor și se uită la tine. își zice probabil că este și asta încă o parodie acolo. și că dacă „ăștia cu experiență” și cu volume, și activitate literară babană își permit să ia chestia în dărbacă, atunci probabil că asta e. totul e o parodie manelistă cu un nebun acolo în frunte de-i zice profetu'. uite, asta este ceea ce ne păgubește pe noi pe români. nu că nu am fi isteți, talentați sau harnici. ci faptul că avem un talent fenomenal, legendar de a bagateliza și maneliza (probabil verbul cel mai bun este „a bobadiliza”) absolut totul. numai ca să moară și capra vecinului, dacă nu de secure măcar de rîs.
pentru textul : Cretacic târziu dePagini