...scrie deci. eu sunt curios cum vezi tu ce e "după blocuri", pentru că am remarcat afinitatea cu piesa, melodia, ce-o fi și fă-o în stilul tău de Andrei Duban lipit siamez de V. C. Tudor (Luca Pițu îi spune așa), mai ales că unul a scos un cd de bancuri și altul are un umor involuntar bestial. Ar fi foarte interesant, probabil... dar pentru mine sigur. Mă repet, scrie... ar putea fi ceva.Pentru că această combinație e fatală.
Ella, eu nici nu știu dacă am vreo pretenție la penițe, deși apreciez gesturile Ioanei și mă bucur, e bine și cu semne. Iar când exprimarea mea lasă de dorit, fă- mă atentă să mă corectez. Să știi că se poate întâmpla oricui. Iar intenția mea nu e tocmai de a lăsă pe cineva "pe spate".
Părerea mea e că repeţi obsesiv tema, discursul şi, mai ales, sintagme şi cuvinte [pământ, umbră, sărut, om, iubire, a vorbi... sunt doar câteva pe care le-ai ameţit de cap]. :)
Alma, da, n-ar fi rau sa justifici penitele. Macar de dragul celorlalti membri ai sitului, care ar invata cum se face o critica justa pe text. Contam pe experienta ta. Ionut Caragea, as propune sa-i lasam si istoriei literaturii ceva de facut. Alma, totusi, a nuantat, afirmand ca este "concluzia ei". Personala.
Un text anost și mimetic, cum se postează foarte multe pe acest site (care cultivă - culmea! - un "elitism al textelor"). Ce să zic mai mult? O analiză pe text ar fi inutilă.
iata un text pe care nici nu se merita sa il comentez. e straniu si simplul fapt ca cineva l-a putut considera poezie. prefere sa trec mai departe si sa ascult [there are]"Nine Million Bicycles in Beijing"
Silviu, o surpriză plăcută să aflu despre ieşirea în lume a "Fetiţei cu crocodil" - titlu aproape fantastic dacă stau să mă gândesc cât de fioros poate fi un crocodil, dar în mâna unei fetiţe poate deveni un element de joacă şi bună dispoziţie. sunt convinsă, cel puţin pe baza acestui titlu, dacă nu cumva în cea mai mare măsură pentru că te citesc frecvent, că este vorba despre un realism metamorfozat, într-un stil care atrage, uneori suprarealism, ludic sau sobru, care emoţionează în cele din urmă, şi, deci, îşi atinge scopul.
...Multe absenţe degajă textul, nu dor, absenţe aş spune. Un ton atât de intim şi atât de universal, în acelaşi timp. Finalul - unul cumva resemnat - nu se putea mai potrivit.
...Între cel de atunci şi cel de acum. Acolo stă poezia. Şi tranziţia se face - din planul poetic, în cel real - prin factorul comun (scrisul), care devine cumva o constantă reală în ambele universuri; o constantă prin care eul se recunoaşte sau se reneagă, fiind mereu altul, într-o altă stare/existenţă.
"Aseară degetele m-au părăsit,
n-au mâncat, n-au băut, n-au scris nimic
pipăiau doar aeru-n gol
ca nişte limbi de şarpe."
...Totuşi, intervine planul real, care se converteşte în cel poetic.
"Dac-ai fi aici, podeaua ar scârţâi altfel
fotoliul maron ar avea altă formă,
alta, şi chiar eu aş fi diferit
mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
Şi poetului îi este de ajuns. De aici încolo, el este Altfel.
...În speranţa că nu am bătut bărăganii prea tare, iar dacă totuşi am făcut-o, s-o fi făcut cu delicateţe, las un semn de lectură.
nu o vad ca pe o poezie. autorul apeleaza la insiruirea de cuvinte pentru a crea o anumita tensiune si stare, dar dupa parerea mea nereusita. nu-mi place ca se repeta "nu mai unde sa fugi" de doua ori in acelasi vers si acesta de inca doua ori.parca ar fi ceva in genul manelelor. ideea in sine este interesanta. in general imi place genul acesta de poezie.
ovYus, e adevarat ce spui in ce priveste Apocalipsa, Ioan si Biserica, dar Daniel s-a adresat confratilor sai. Israelul inca este un popor al lui Dumnezeu, "biserica Vechiului Testament". este tulpina in care am fost altoiti noi. "iar daca unele din ramuri au fost taiate si daca tu, care erai dintr-un maslin salbatic ai fost altoit in locul lor si ai fost facut partas radacinii si grasimii maslinului, nu te fali fata de ramuri. daca te falesti, sa stii ca nu tu tii radacina, ci radacina te tine pe tine... ...daca, deci, alunecarea lor a fost o bogatie pentru lume si paguba lor a fost o bagatie fata de neamuri, ce va fii plinatatea intoarcerii lor? sa le impletim deci pe amandoua, implinirea profetiilor fiind duala si simultana, in acelasi timp. am alunecat de la psalm la profetie, sa ne ierte profetul!
un text modern, intertextual, confesional si in acelasi timp bidirectional interior-exterior, pe de-o parte abisurile din cavitatea toracica, pe de alta decorul anotimpurilor sau obiectele apropiate privirii. putem vorbi de incadrarea autorului in spatiul poetic, el nu face decat sa descrie ceea ce-l afecteaza in aceeasi masura ca si... el mas guapo Imi place cand autorul renunta la pretiozitati si exprima poezia sufleteste, direct din inima: Aștept o secundă anume de octombrie-noiembrie, o aștept cu unghiile vopsite în roșu aprins. Știi, port decolteuri adânci pe sânii contrafăcuți, mi-am luat chiar blugi pană să fiu în tendințe. Zâmbetul din colțul gurii îmi șoptește că n-o să mă recunoști. Foarte buna aceasta strofa. Sa spunem poezie in tendinta post douamiista, moderna si fara derapaje vulgare. Am intalnit pasaje asemanatoare si la Andrei Ruse. Bravo. Evidentiez.
mi-a placut indeosebi finalul. atat de ironic si de cinic- perfect. nici nu putea fi altfel; plictisul, boala, starea de bine/ rau, mizerie, toate fac parte din viata, dar indiferent cand sau cum vin toate astea, ea merge mai departe. isi are cursul ei nederanjat si nestiut de nimeni.
plimbarile cu trenul pot fi un chin( cel mai adesea pentru mine is), dar ce am observat, asa cum asa frumos ai redat si tu aici, de cele mai multe ori imaginile care apar parca pe furis, au capacitatea sa-ti readuca in memorie pana si cele mai uitate lucruri inmagazinate in tine.)
de acord, și evident există și aspecte, să le zicem de natură „morală”. pentru că la urma urmei toata problema asta nu are de a face cu fonemele și asocierea lor (de vreme ce s-a demonstrat deja că ele există în tot felul de alte cuvinte și nu explodează dicționarul) ci mai degrabă este generată de imaginea pe care o proiectăm asupra cititorului (oricare ar fi elș și aici se include și autorul textului). cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală de la înălțimea căreia sîntem gata să considerăm pe oricine vinovat pînă la proba contrarie. situația asta mi se pare ciudat de asemănătoare cu ministerele virtuții și viciului din țările cu regimuri fundamantalist islamice. unde o femeie trebuie să fie acoperită aproape în totalitate nu pentru că neaparat ea ar fi vinovată de ceva ci pentru că se presupune (cu aceeași pseudo-superioritate ) că orice bărbat are o minte murdară și cu siguranță o va „dezbrăca” la vederea unui fir de păr sau a unui centimetru de epidermă. evident, comparația mea este destul de dramatică dar ideea mi se pare, așa cum am spus, asemănătoare.
e remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
frumoasa poezie. simpla si incisiva. da senzatia ca cei doi isi deapana povestea, in timp ce restul lumii ii priveste, ca la cinema, se hraneste cu ei.
ai dreptate Alma sunt si alte spatii deschise si coline :) fiecare isi poarta ucronia launtrica ca pe o pavaza/trofeu pina in blestemul propriului bustrofedon... poezia nu este dedicata lui George Ceausu, ci doar foloseste algoritmul initial. Lui George Ceausu ii plac structurile cu tenta ludica in care e de ajuns un singur postulat. :) mai ales pe domeniul sf.
In primul vers mi se pare nepotrivita exprimarea "ziua de azi" , "ziau de maine". Aceste sunt exprimari populare si nu stiu cat sunt de corecte pentru ca "azi" si "maine" includ conceptul de zi. Prin urmare as renunta la "ziua de". Apoi discursul este destul de telegrafic - propozitii scurte, incheiate de punctuatie - "taie" lirismul. O alta caracteristica a discursului este denotatia. Devine explicativ, aproape narativ. De exemplu "Aminteste mereu de ceva" propozitie separata, inexpresiva, explicativa...Se pierd idei foarte usor. De exemplu ultimul vers al primei strofe are o idee buna, dar apare o fragmentare explicita(ortografic) si explicativa(denotativa). Trebuie sugerata ideea ca umbra moarta e vie si ca isi este siesi fiinta. Practic ma lovesc de o analiza literara a unui text care ar fi putut sa fie. Apoi: -"eterna noapte" stereotip, inversiuneninutila din moment ce nu urmariti prozodia -varianta corecta cred ca este "sfărâma" -melc "desavarsit" din nou... inexpresiv, denotativ, explicativ -diacritice la "Calcăm". Se poate mult mai bine ! Ialin
da, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...scrie deci. eu sunt curios cum vezi tu ce e "după blocuri", pentru că am remarcat afinitatea cu piesa, melodia, ce-o fi și fă-o în stilul tău de Andrei Duban lipit siamez de V. C. Tudor (Luca Pițu îi spune așa), mai ales că unul a scos un cd de bancuri și altul are un umor involuntar bestial. Ar fi foarte interesant, probabil... dar pentru mine sigur. Mă repet, scrie... ar putea fi ceva.Pentru că această combinație e fatală.
pentru textul : după douăzeci de ani (II) deElla, eu nici nu știu dacă am vreo pretenție la penițe, deși apreciez gesturile Ioanei și mă bucur, e bine și cu semne. Iar când exprimarea mea lasă de dorit, fă- mă atentă să mă corectez. Să știi că se poate întâmpla oricui. Iar intenția mea nu e tocmai de a lăsă pe cineva "pe spate".
pentru textul : dincolo dePărerea mea e că repeţi obsesiv tema, discursul şi, mai ales, sintagme şi cuvinte [pământ, umbră, sărut, om, iubire, a vorbi... sunt doar câteva pe care le-ai ameţit de cap]. :)
pentru textul : Joc în aşteptare deAlma, da, n-ar fi rau sa justifici penitele. Macar de dragul celorlalti membri ai sitului, care ar invata cum se face o critica justa pe text. Contam pe experienta ta. Ionut Caragea, as propune sa-i lasam si istoriei literaturii ceva de facut. Alma, totusi, a nuantat, afirmand ca este "concluzia ei". Personala.
pentru textul : story of a city deUn text anost și mimetic, cum se postează foarte multe pe acest site (care cultivă - culmea! - un "elitism al textelor"). Ce să zic mai mult? O analiză pe text ar fi inutilă.
pentru textul : În magia câmpiei deAdriana, ce pot spune... mulțumesc pentru semnul tău de lectură atât de important pentru mine.
pentru textul : en garde deȘi apoi, de ce nu?
En-garde!
Margas
iata un text pe care nici nu se merita sa il comentez. e straniu si simplul fapt ca cineva l-a putut considera poezie. prefere sa trec mai departe si sa ascult [there are]"Nine Million Bicycles in Beijing"
pentru textul : a hundred schools of thought deNu ai repetat, Alma am verificat fiecare text si comentariu am tinut cont de ceea ce mi-ai spus
pentru textul : Soare comun demultumesc, paul!
pentru textul : Nocturne demai citește poezie și fă o analiza pe un text la un poet mare spre ex.Grigore Hagiu, să vezi ca ai ramas un profesor de pe vremuri.
pentru textul : În magia câmpiei deintim extins:)
pentru textul : înţelegi? deSilviu, o surpriză plăcută să aflu despre ieşirea în lume a "Fetiţei cu crocodil" - titlu aproape fantastic dacă stau să mă gândesc cât de fioros poate fi un crocodil, dar în mâna unei fetiţe poate deveni un element de joacă şi bună dispoziţie. sunt convinsă, cel puţin pe baza acestui titlu, dacă nu cumva în cea mai mare măsură pentru că te citesc frecvent, că este vorba despre un realism metamorfozat, într-un stil care atrage, uneori suprarealism, ludic sau sobru, care emoţionează în cele din urmă, şi, deci, îşi atinge scopul.
iată semnul meu de apreciere.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin deAbsenţe
...Multe absenţe degajă textul, nu dor, absenţe aş spune. Un ton atât de intim şi atât de universal, în acelaşi timp. Finalul - unul cumva resemnat - nu se putea mai potrivit.
...Între cel de atunci şi cel de acum. Acolo stă poezia. Şi tranziţia se face - din planul poetic, în cel real - prin factorul comun (scrisul), care devine cumva o constantă reală în ambele universuri; o constantă prin care eul se recunoaşte sau se reneagă, fiind mereu altul, într-o altă stare/existenţă.
"Aseară degetele m-au părăsit,
n-au mâncat, n-au băut,
n-au scris nimic
pipăiau doar aeru-n gol
ca nişte limbi de şarpe."
...Totuşi, intervine planul real, care se converteşte în cel poetic.
"Dac-ai fi aici, podeaua ar scârţâi altfel
fotoliul maron ar avea altă formă,
alta,
şi chiar eu aş fi diferit
mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
Şi poetului îi este de ajuns. De aici încolo, el este Altfel.
...În speranţa că nu am bătut bărăganii prea tare, iar dacă totuşi am făcut-o, s-o fi făcut cu delicateţe, las un semn de lectură.
Felicitări!
pentru textul : Altfel demai ales partea finală a textului. probabil că Vladimir are dreptate. mai citesc.
pentru textul : Pe o insulă la tropice denu o vad ca pe o poezie. autorul apeleaza la insiruirea de cuvinte pentru a crea o anumita tensiune si stare, dar dupa parerea mea nereusita. nu-mi place ca se repeta "nu mai unde sa fugi" de doua ori in acelasi vers si acesta de inca doua ori.parca ar fi ceva in genul manelelor. ideea in sine este interesanta. in general imi place genul acesta de poezie.
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deovYus, e adevarat ce spui in ce priveste Apocalipsa, Ioan si Biserica, dar Daniel s-a adresat confratilor sai. Israelul inca este un popor al lui Dumnezeu, "biserica Vechiului Testament". este tulpina in care am fost altoiti noi. "iar daca unele din ramuri au fost taiate si daca tu, care erai dintr-un maslin salbatic ai fost altoit in locul lor si ai fost facut partas radacinii si grasimii maslinului, nu te fali fata de ramuri. daca te falesti, sa stii ca nu tu tii radacina, ci radacina te tine pe tine... ...daca, deci, alunecarea lor a fost o bogatie pentru lume si paguba lor a fost o bagatie fata de neamuri, ce va fii plinatatea intoarcerii lor? sa le impletim deci pe amandoua, implinirea profetiilor fiind duala si simultana, in acelasi timp. am alunecat de la psalm la profetie, sa ne ierte profetul!
pentru textul : psalm deun text modern, intertextual, confesional si in acelasi timp bidirectional interior-exterior, pe de-o parte abisurile din cavitatea toracica, pe de alta decorul anotimpurilor sau obiectele apropiate privirii. putem vorbi de incadrarea autorului in spatiul poetic, el nu face decat sa descrie ceea ce-l afecteaza in aceeasi masura ca si... el mas guapo Imi place cand autorul renunta la pretiozitati si exprima poezia sufleteste, direct din inima: Aștept o secundă anume de octombrie-noiembrie, o aștept cu unghiile vopsite în roșu aprins. Știi, port decolteuri adânci pe sânii contrafăcuți, mi-am luat chiar blugi pană să fiu în tendințe. Zâmbetul din colțul gurii îmi șoptește că n-o să mă recunoști. Foarte buna aceasta strofa. Sa spunem poezie in tendinta post douamiista, moderna si fara derapaje vulgare. Am intalnit pasaje asemanatoare si la Andrei Ruse. Bravo. Evidentiez.
pentru textul : Trei cinci opt defrancisc, multumesc de trecere, dar, cred, ești dezolant, lipsit de păreri și neconstructiv. nu pot lua în seamă ironiile tale amuzante.
pentru textul : Tânărul din Nain deeu speram sa vii cu distributia gaussiana...
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" demi-a placut indeosebi finalul. atat de ironic si de cinic- perfect. nici nu putea fi altfel; plictisul, boala, starea de bine/ rau, mizerie, toate fac parte din viata, dar indiferent cand sau cum vin toate astea, ea merge mai departe. isi are cursul ei nederanjat si nestiut de nimeni.
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură deplimbarile cu trenul pot fi un chin( cel mai adesea pentru mine is), dar ce am observat, asa cum asa frumos ai redat si tu aici, de cele mai multe ori imaginile care apar parca pe furis, au capacitatea sa-ti readuca in memorie pana si cele mai uitate lucruri inmagazinate in tine.)
de acord, și evident există și aspecte, să le zicem de natură „morală”. pentru că la urma urmei toata problema asta nu are de a face cu fonemele și asocierea lor (de vreme ce s-a demonstrat deja că ele există în tot felul de alte cuvinte și nu explodează dicționarul) ci mai degrabă este generată de imaginea pe care o proiectăm asupra cititorului (oricare ar fi elș și aici se include și autorul textului). cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală de la înălțimea căreia sîntem gata să considerăm pe oricine vinovat pînă la proba contrarie. situația asta mi se pare ciudat de asemănătoare cu ministerele virtuții și viciului din țările cu regimuri fundamantalist islamice. unde o femeie trebuie să fie acoperită aproape în totalitate nu pentru că neaparat ea ar fi vinovată de ceva ci pentru că se presupune (cu aceeași pseudo-superioritate ) că orice bărbat are o minte murdară și cu siguranță o va „dezbrăca” la vederea unui fir de păr sau a unui centimetru de epidermă. evident, comparația mea este destul de dramatică dar ideea mi se pare, așa cum am spus, asemănătoare.
pentru textul : Cacofonia - un monstru de fum deam aruncat un suflet
în piatră
nu s-a întâmplat nimic?
n-am aruncat nimic
pentru textul : dezadrian deîn piatră
nu s-a întâmplat un suflet?
A.A.A., încearcă dom'le ceva mai slăbuț, că avem nevoie de 'mneata! :) ...acum să vezi penițe!!! ;) Respect, Cris
pentru textul : E clipa aceea... dee remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
pentru textul : trup pe ecranul de radar dedar trebuie să te dai de trei ori peste cap
pentru textul : schit defrumoasa poezie. simpla si incisiva. da senzatia ca cei doi isi deapana povestea, in timp ce restul lumii ii priveste, ca la cinema, se hraneste cu ei.
pentru textul : illusio deNu pot spune că nu are un anumit farmec textul acesta dar parcă îi lipsește ceva.
pentru textul : Duhul din mine deai dreptate Alma sunt si alte spatii deschise si coline :) fiecare isi poarta ucronia launtrica ca pe o pavaza/trofeu pina in blestemul propriului bustrofedon... poezia nu este dedicata lui George Ceausu, ci doar foloseste algoritmul initial. Lui George Ceausu ii plac structurile cu tenta ludica in care e de ajuns un singur postulat. :) mai ales pe domeniul sf.
pentru textul : și zeii plîng deIn primul vers mi se pare nepotrivita exprimarea "ziua de azi" , "ziau de maine". Aceste sunt exprimari populare si nu stiu cat sunt de corecte pentru ca "azi" si "maine" includ conceptul de zi. Prin urmare as renunta la "ziua de". Apoi discursul este destul de telegrafic - propozitii scurte, incheiate de punctuatie - "taie" lirismul. O alta caracteristica a discursului este denotatia. Devine explicativ, aproape narativ. De exemplu "Aminteste mereu de ceva" propozitie separata, inexpresiva, explicativa...Se pierd idei foarte usor. De exemplu ultimul vers al primei strofe are o idee buna, dar apare o fragmentare explicita(ortografic) si explicativa(denotativa). Trebuie sugerata ideea ca umbra moarta e vie si ca isi este siesi fiinta. Practic ma lovesc de o analiza literara a unui text care ar fi putut sa fie. Apoi: -"eterna noapte" stereotip, inversiuneninutila din moment ce nu urmariti prozodia -varianta corecta cred ca este "sfărâma" -melc "desavarsit" din nou... inexpresiv, denotativ, explicativ -diacritice la "Calcăm". Se poate mult mai bine ! Ialin
pentru textul : Poem pentru umbră deda, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan dePagini