Bianca, prefer varianta aceasta, cu versurile atașate. Fiindcă e necesar ca acel galben luminos al fontului să rămână. Am încercat și alte variante de fonturi, și bolduite (dar se vede inestetic). la mine se disting bine versurile pe imagine, de ai fi aici, au vedea. Însă trebuie să vadă mai ales cititorii. Mă bucură că îți place ideea. Voi mai lucra cu vizuale o vreme - exercițiu solitar - până când îmi va reuși conf. exigențelor. Aici, în format jpeg, deschisă pe desktop, se vede ok, postată deja se percepe altfel, voi ajusta cumva, în timp.
apoi, de-nstelat nici să mă rup în patru că nu pot. dar peniță slavă domnului pot să ofer. deci chî chî, îmi dreg vocea acuma: pentru că e, după cum ai spus, prima dintr-un ciclu de poezii, pentru că ești strong și nu te-ai lăsat influențată de mofturile mele, pentru că în asemenea mod se primește că eu nu am acționat deloc asupra acestui text, deși am dat toate sfaturile posibile. pentru că cu toate fragilitățile existente, poezia își păstrează farmecul și pentru că insiști pe reticență înspre final. pentru că: "ai voie să spui bună-dimineața/ bună-seara/ noapte bună". noapte bună deci. ai meritat penița. totuși "ai putea-o" e jenant acolo așa.
stiam ca textul este vechi si ca face parte dintr-un serial. eu am vrut pur si simplu sa las un semn. e modul in care arat ca ceva imi place foarte mult. cand tac inseamna ca nu a creat cine stie impresie:)
da, forța gravitațională:) Mulțumesc de urări Viorel! Un an mai frumos prin cele și cei ce te înconjoară, mai bun prin ce dorești și ce speri, mai binecuvântat prin ce faci! cu drag,
paul
exista unele încercări metaforice dar după parerea mea are încă prea multe formulări descriptive de genul „în care să mă” sau „mă face să mă”, „în care”, „pe care”, etc
Excelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
Sixtus, tu ești printre puținii care reușesc să-mi "radiografieze" textele. Eu țin minte asta și îți mulțumesc. Despre "simplitate" am mai vorbit... știm din fericire amândoi cât de greu e să scrii simplu și să miști. n-am să încep din nou o teorie aici. nu e cazul. încă o dată mulțumiri.
Andu, oricât de slab ar fi un text, te rog să încerci să te referi numai la el; sfaturi de genul "inainte sa te uiti peste gardurile altora" au legătură cu alte istorii mai vechi, și nu cred că își au locul în critica adusă textului. Nu spun că un comentariu critic trebuie să fie neaparat diplomatic, aceasta este ceea ce fiecare dintre noi decide: cum credem că ajunge mai bine mesajul la celălalt. Într-adevăr, nu avem de ce să ne menajăm unii pe ceilalți. Dar cred că aici avem deja de a face cu o situație deja "inflamată", așa că ar fi binevenită, de ambele părți, mai multă grijă în exprimare. Mulțumesc.
cea de a doua strofă mai poate fi lucrată. însensul eliminării unor cuvinte în plus. în rest, deşi singurătatea este prea mult băgată în seamă în poezie, mi se pare că ai atins-o cu tâmpla...
Domnule Cristian Vasiliu, este foarte reușită traducerea dumneavoastră, atât în ceea ce privește conținutul, cât și forma artistică. Ați reușit să surprindeți perfect spiritul originalului. Am doar o singură recomandare: versul ,,Iar gândurile...'', care e cu două silabe mai lung, cred că ar suna mai bine ,,Și gânduri mi se-amestecă...'. Cu toată stima, Petru D.
Chiar daca nu am comentat acest text in detaliu cum as fi vrut de altfel (si cum as fi facut poate dupa un anumit timp, din motive obiective), este nepermis sa fiu jignita de un alt membru al site-ului la acest mod. Nu il cunosc si nu ma intereseaza persoana lui. Nu inteleg ce doreste. Acest personaj nu face decat sa aduca prejudicii calitative unui site LITERAR.
well, dacă începeai așa cum ai încheiat-o aici, altul ar fi fost cursul discuției. deși să fiu sincer nu văd ce caută ideea asta cu a fi păcătos aici. toți sîntem păcătoși și nu cred că are vreun rost să ne comparăm cu asta. dar ai grijă ca acest concept poate funcționa și ca un fel de mască. și nu mi-o lua în nume de rău. eu nu m-am referit generic la păcătoșenia sau nepăcătoșenia ta posibilă. m-am referit specific la un mod fanatic de a condamna și incrimina pe alții care nu îți împărtășesc neaparat convingerile sau anumite laturi ale lor. din păcate istoria creștinismului este plină de astfel de fratricide.
îmi pare rău dacă ți-am dat impresia că aș vrea să o fac pe deșteptul. pur și simplu m-am dus și am verificat pe site-ul orașului respectiv. mi se pare cea mai validă sursă de documentare. cu certitudine mai validă decît wikipedia unde oricine poate scrie orice.
Îți doresc o săptămînă bună.
l-am citit fara respiratie. bianca goean e una din acele scriitoare la care am intilnit un lucru interesant: chiar daca nu e facila nu te oboseste intelectual si ai mai tot timpul cind o citesti senzatia unei ameteli usoare in care senzatiile sint mult mai importante decit rationalitatea. am facut chiar o experienta: am suspecatat-o de exercitiu hipnotic si am recitit apoi unele fraze separat si mi s-au parut foarte inteligibile si bine cintarite. dar cind citesti de fapt e ca si cum te-ai scufunda intr-un fluviu in care parametrii fizici ai existentei sint mult mai putin importanti iar levitatia valurilor si mingiierea lor devin limbaj al comunicarii.
"Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gindeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora". Asa arata "ceasul" meu, Alma, multumesc.
am remarcat finalul /că-n fiecare călătorie caii poartă pe piept stigmatele descântecului de iarbă între o apă fără nume și-un strigăt ifriții decapitează tăcerea pe altarul păgân dintele de fier al cerului devoreaza stele până la prima lumină/ prima parte simt ca ar trebui un pic prelucrata... insa finalul e foarte frumos
fara comentariul lui bobadil, sau domnului respectiv ma rog, acest poem si-ar pierde din farmec. iese singuratatea si cineva o prinde. am plans si eu pe aceeasi traiectorie, dar ca la filmele indiene, ca doar nu imi pasa.
Corina, as far as I'm concerned... yeah!
Dar sper că și Consiliul H. va considera oportun un asemenea concurs de poezie... și că apoi participarea va fi numeroasă, formată, bun-înțeles, numai din supraviețuitori.
... îmi aduc aminte cu drag de copilăria în care eram plimbat de mânuță de una dintre bunici. îmi arăta cât de găunoși pot fi unii arbori, îmi povestea cât de mult a fost apreciat Solomon de poporul lui și apoi am aflat că uneori fatalist fiind, analiza extrem de mult umanitatea timpului lui(prin Qoheleth), și zilele acelea luminoase stăruie încă în mine. Virgil, mulțumesc de atenția pe care mi-o vei acorda. Gorune, tu ești năcăjit pe un text mediocru și te înțeleg să faci apel la filosofie pentru un asemenea demers. Alex, mulțumesc. Recunosc inteligența după sintaxă, mai apoi după trimiterile pe care le fac unii. Ioana, nu te speria, nu mușc. Cel puțin nu întotdeauna!:) mulțumindu-vă de efort, atent, paul
e foarte posibil ca eu sa nu am acel "nivel", repet, n-am inteles nimic desi m-am abtinut sa spun ca e o "porcarie" (cum spunea cineva sub alt text), dar crede-ma pe cuvint, n-am priceput nimic. Bineinteles ca e usor sa dai vina pe cititor (cum spunea altcineva), si sa te presupui in turnul de fildes in care nu te pot intelege altii pentru ca n-au ajuns acolo.
n-am spus niciodata ca stiu a amesteca culorile potrivit si nici ca liniile desenului poetic sunt clare, exista o stransa legatura intre titlu si text desi nu o vedeti.. hore israel semnifica o chemare catre om spre meditatie iar catre dumnezeu spre ajutor, e o pseudopsalm; subtitlul da numele colectiei. nu contest, poate aveti dreptate cand afirmati faptul ca textul meu e slab si haotic, o sa revin intr-o zi asupra lui, nu e prima data cand elementele ce imi alcatuiesc siragurile au culori si marimi diferite... un fir rosu le leaga chiar daca el nu e mereu la vedere. am recitit textul si mie mi se pare la fel de inteligibil si inchegat incat privesc cu mirare ceea ce imi spuneti. vorbesc aici de destin si sansa pornind de la faptul ca moartea e singurul loz castigator si pentru cei care si-au ratat viata, totodata apare marea ce da o anumita grandoare ceremoniei de inmormantare, marea ca o piramida faraonica, imi pun problema asupra faptului ca desi vorbim despre aceleasi lucruri, le compunem si recompunem diferit in mintea noastra. cred intr-o poetica ce unora li s-ar parea grandomana, sunt adepta spatiilor mari, ample, a gesturilor generoase,intr-o migrare spre dramaturgic a lirismului, sunt mai mult monologuri decat poeme clasice, intr-un stil recitativic, declamator. ar trebui sa ascultati aria hore israel din oratoriul elias de felix mendelssohn-bartholdy... simt in plex minorul lamento al primei parti ...recunosc, gandirea mea vine dinspre muzica, insa o sa ma gandesc la ceea ce mi-ati spus. multumesc de trecere si de lectura. kelaro
Cred ca de aici poti scrie o poezie... "Vorbesc cu Dumnezeu despre fluctuațiile bursiere - cască plictisit... Deschid televizorul: foamete, trafic... "
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bianca, prefer varianta aceasta, cu versurile atașate. Fiindcă e necesar ca acel galben luminos al fontului să rămână. Am încercat și alte variante de fonturi, și bolduite (dar se vede inestetic). la mine se disting bine versurile pe imagine, de ai fi aici, au vedea. Însă trebuie să vadă mai ales cititorii. Mă bucură că îți place ideea. Voi mai lucra cu vizuale o vreme - exercițiu solitar - până când îmi va reuși conf. exigențelor. Aici, în format jpeg, deschisă pe desktop, se vede ok, postată deja se percepe altfel, voi ajusta cumva, în timp.
pentru textul : roca din care mă nasc deapoi, de-nstelat nici să mă rup în patru că nu pot. dar peniță slavă domnului pot să ofer. deci chî chî, îmi dreg vocea acuma: pentru că e, după cum ai spus, prima dintr-un ciclu de poezii, pentru că ești strong și nu te-ai lăsat influențată de mofturile mele, pentru că în asemenea mod se primește că eu nu am acționat deloc asupra acestui text, deși am dat toate sfaturile posibile. pentru că cu toate fragilitățile existente, poezia își păstrează farmecul și pentru că insiști pe reticență înspre final. pentru că: "ai voie să spui bună-dimineața/ bună-seara/ noapte bună". noapte bună deci. ai meritat penița. totuși "ai putea-o" e jenant acolo așa.
pentru textul : pictograme (1) deși unde este inovația literară?
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare destiam ca textul este vechi si ca face parte dintr-un serial. eu am vrut pur si simplu sa las un semn. e modul in care arat ca ceva imi place foarte mult. cand tac inseamna ca nu a creat cine stie impresie:)
pentru textul : story of a city deda, forța gravitațională:) Mulțumesc de urări Viorel! Un an mai frumos prin cele și cei ce te înconjoară, mai bun prin ce dorești și ce speri, mai binecuvântat prin ce faci! cu drag,
pentru textul : al treilea război personal depaul
exista unele încercări metaforice dar după parerea mea are încă prea multe formulări descriptive de genul „în care să mă” sau „mă face să mă”, „în care”, „pe care”, etc
pentru textul : e prea mult? deExcelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
pentru textul : libido sciendi pour Mme B deSixtus, tu ești printre puținii care reușesc să-mi "radiografieze" textele. Eu țin minte asta și îți mulțumesc. Despre "simplitate" am mai vorbit... știm din fericire amândoi cât de greu e să scrii simplu și să miști. n-am să încep din nou o teorie aici. nu e cazul. încă o dată mulțumiri.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deCe bine, băi. :)
pentru textul : cheile deMultumesc, Cristina,
pentru textul : Alt eu fără oase deDa, iti este parmis. Intotdeauna!
am retinut pentru reflectare!!!
Andu, oricât de slab ar fi un text, te rog să încerci să te referi numai la el; sfaturi de genul "inainte sa te uiti peste gardurile altora" au legătură cu alte istorii mai vechi, și nu cred că își au locul în critica adusă textului. Nu spun că un comentariu critic trebuie să fie neaparat diplomatic, aceasta este ceea ce fiecare dintre noi decide: cum credem că ajunge mai bine mesajul la celălalt. Într-adevăr, nu avem de ce să ne menajăm unii pe ceilalți. Dar cred că aici avem deja de a face cu o situație deja "inflamată", așa că ar fi binevenită, de ambele părți, mai multă grijă în exprimare. Mulțumesc.
pentru textul : La Méditerranée decea de a doua strofă mai poate fi lucrată. însensul eliminării unor cuvinte în plus. în rest, deşi singurătatea este prea mult băgată în seamă în poezie, mi se pare că ai atins-o cu tâmpla...
pentru textul : Poate cel mai mare pericol deDomnule Cristian Vasiliu, este foarte reușită traducerea dumneavoastră, atât în ceea ce privește conținutul, cât și forma artistică. Ați reușit să surprindeți perfect spiritul originalului. Am doar o singură recomandare: versul ,,Iar gândurile...'', care e cu două silabe mai lung, cred că ar suna mai bine ,,Și gânduri mi se-amestecă...'. Cu toată stima, Petru D.
pentru textul : Sonet CXLVII de William Shakespeare deva multumesc!
pentru textul : flash debună sugestie, am pus un link.
pentru textul : din poezie scapă cine poate deChiar daca nu am comentat acest text in detaliu cum as fi vrut de altfel (si cum as fi facut poate dupa un anumit timp, din motive obiective), este nepermis sa fiu jignita de un alt membru al site-ului la acest mod. Nu il cunosc si nu ma intereseaza persoana lui. Nu inteleg ce doreste. Acest personaj nu face decat sa aduca prejudicii calitative unui site LITERAR.
pentru textul : Un întreg fragmentat dewell, dacă începeai așa cum ai încheiat-o aici, altul ar fi fost cursul discuției. deși să fiu sincer nu văd ce caută ideea asta cu a fi păcătos aici. toți sîntem păcătoși și nu cred că are vreun rost să ne comparăm cu asta. dar ai grijă ca acest concept poate funcționa și ca un fel de mască. și nu mi-o lua în nume de rău. eu nu m-am referit generic la păcătoșenia sau nepăcătoșenia ta posibilă. m-am referit specific la un mod fanatic de a condamna și incrimina pe alții care nu îți împărtășesc neaparat convingerile sau anumite laturi ale lor. din păcate istoria creștinismului este plină de astfel de fratricide.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deîmi pare rău dacă ți-am dat impresia că aș vrea să o fac pe deșteptul. pur și simplu m-am dus și am verificat pe site-ul orașului respectiv. mi se pare cea mai validă sursă de documentare. cu certitudine mai validă decît wikipedia unde oricine poate scrie orice.
Îți doresc o săptămînă bună.
l-am citit fara respiratie. bianca goean e una din acele scriitoare la care am intilnit un lucru interesant: chiar daca nu e facila nu te oboseste intelectual si ai mai tot timpul cind o citesti senzatia unei ameteli usoare in care senzatiile sint mult mai importante decit rationalitatea. am facut chiar o experienta: am suspecatat-o de exercitiu hipnotic si am recitit apoi unele fraze separat si mi s-au parut foarte inteligibile si bine cintarite. dar cind citesti de fapt e ca si cum te-ai scufunda intr-un fluviu in care parametrii fizici ai existentei sint mult mai putin importanti iar levitatia valurilor si mingiierea lor devin limbaj al comunicarii.
pentru textul : Respiro de"Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gindeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora". Asa arata "ceasul" meu, Alma, multumesc.
pentru textul : vremuri, în Lhasa deam remarcat finalul /că-n fiecare călătorie caii poartă pe piept stigmatele descântecului de iarbă între o apă fără nume și-un strigăt ifriții decapitează tăcerea pe altarul păgân dintele de fier al cerului devoreaza stele până la prima lumină/ prima parte simt ca ar trebui un pic prelucrata... insa finalul e foarte frumos
pentru textul : febra defara comentariul lui bobadil, sau domnului respectiv ma rog, acest poem si-ar pierde din farmec. iese singuratatea si cineva o prinde. am plans si eu pe aceeasi traiectorie, dar ca la filmele indiene, ca doar nu imi pasa.
pentru textul : uneori|singurătate deCorina, as far as I'm concerned... yeah!
pentru textul : concurs de poezie apocalipsa 2012 deDar sper că și Consiliul H. va considera oportun un asemenea concurs de poezie... și că apoi participarea va fi numeroasă, formată, bun-înțeles, numai din supraviețuitori.
textul acesta ar putea trăi, "la o adică", "aşa şi aşa",( "în prealabil"!?!)...
pentru textul : balada omului cu pricina deOh, Doamne!!!
... îmi aduc aminte cu drag de copilăria în care eram plimbat de mânuță de una dintre bunici. îmi arăta cât de găunoși pot fi unii arbori, îmi povestea cât de mult a fost apreciat Solomon de poporul lui și apoi am aflat că uneori fatalist fiind, analiza extrem de mult umanitatea timpului lui(prin Qoheleth), și zilele acelea luminoase stăruie încă în mine. Virgil, mulțumesc de atenția pe care mi-o vei acorda. Gorune, tu ești năcăjit pe un text mediocru și te înțeleg să faci apel la filosofie pentru un asemenea demers. Alex, mulțumesc. Recunosc inteligența după sintaxă, mai apoi după trimiterile pe care le fac unii. Ioana, nu te speria, nu mușc. Cel puțin nu întotdeauna!:) mulțumindu-vă de efort, atent, paul
pentru textul : girovag al maculelor demda. mulțam de semnal la typo... aici nu mizez numai pe tecst!
pentru textul : just scream peace dee foarte posibil ca eu sa nu am acel "nivel", repet, n-am inteles nimic desi m-am abtinut sa spun ca e o "porcarie" (cum spunea cineva sub alt text), dar crede-ma pe cuvint, n-am priceput nimic. Bineinteles ca e usor sa dai vina pe cititor (cum spunea altcineva), si sa te presupui in turnul de fildes in care nu te pot intelege altii pentru ca n-au ajuns acolo.
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc den-am spus niciodata ca stiu a amesteca culorile potrivit si nici ca liniile desenului poetic sunt clare, exista o stransa legatura intre titlu si text desi nu o vedeti.. hore israel semnifica o chemare catre om spre meditatie iar catre dumnezeu spre ajutor, e o pseudopsalm; subtitlul da numele colectiei. nu contest, poate aveti dreptate cand afirmati faptul ca textul meu e slab si haotic, o sa revin intr-o zi asupra lui, nu e prima data cand elementele ce imi alcatuiesc siragurile au culori si marimi diferite... un fir rosu le leaga chiar daca el nu e mereu la vedere. am recitit textul si mie mi se pare la fel de inteligibil si inchegat incat privesc cu mirare ceea ce imi spuneti. vorbesc aici de destin si sansa pornind de la faptul ca moartea e singurul loz castigator si pentru cei care si-au ratat viata, totodata apare marea ce da o anumita grandoare ceremoniei de inmormantare, marea ca o piramida faraonica, imi pun problema asupra faptului ca desi vorbim despre aceleasi lucruri, le compunem si recompunem diferit in mintea noastra. cred intr-o poetica ce unora li s-ar parea grandomana, sunt adepta spatiilor mari, ample, a gesturilor generoase,intr-o migrare spre dramaturgic a lirismului, sunt mai mult monologuri decat poeme clasice, intr-un stil recitativic, declamator. ar trebui sa ascultati aria hore israel din oratoriul elias de felix mendelssohn-bartholdy... simt in plex minorul lamento al primei parti ...recunosc, gandirea mea vine dinspre muzica, insa o sa ma gandesc la ceea ce mi-ati spus. multumesc de trecere si de lectura. kelaro
pentru textul : Höre Israel deVirgil, scuza-ma, comentariul anterior a fost scris de Vladimir. Vladimir, tie ti se adreseaza, desigur. :) Bun revenit. Mesajul este pentru tine.
pentru textul : urme de cerb deÎngeraşule, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Îmi face deosebită plăcere.
pentru textul : oraşul cu miros de iarbă deCred ca de aici poti scrie o poezie... "Vorbesc cu Dumnezeu despre fluctuațiile bursiere - cască plictisit... Deschid televizorul: foamete, trafic... "
pentru textul : *** dePagini