Wow, ma gindesc ca dupa sapte (7!) penite de aur in Decembrie la Iasi toata poetimea romana si de peste hotare va veni in buricul tirgului buluc in trenuri autobuze masini mici si mari cu mic cu mare si va fi probabil un fel de supracenaclu sau o suprasarbatoare ;)
Subscriu acestei literaturi ce ne cuprinde, ne provoaca, ne defineste. Dar pentru ca este o provocare suficienta, construita, as zice ca interogatiile ("incotro") sunt aproape de prisos. Un fel de rezonanta retorica "à l'ancienne", ce poata fi gustata cu certitudine de multi cititori dar care poate lasa un iz de morala. Iar morala in contextul operei citadinului, pare-mi-se, dauneaza unui poem construit cu maiestrie, detasare, zoom social.
dragul meu supraego, asta e, fiecare cu perceptiile lui si cu gradul lui de intelegere. nu iti fa probleme ca nu ma simt ranit, nu am nici timp de asta. si te asigur ca imi dau seama cum gindesti. conform mentalitatii tale toate societatile civilizate la apus de Tisa si pina in California sint un comunism ceausit pentru simplul motiv ca sint si se misca in respectul legii. dragul meu, daca asta gindesti, atunci te las cu bine si sanatos in paradisul libertatii tale dintre Tisa si Amur. sa ne auzim cu bine, virgil
Sfârșitul poveștii de iubire... E ca o piramidă din cărți de joc de porțelan. Chiar dacă după ce se dărâmă o reconstruim, nu va mai fi la fel. Cu atât mai puțin dacă este sfărâmată de prea multe ori...
Typo la "reaspiratia" (presupun). OK constinetizez declaratia aceasta de dragoste de mama, adulatia, dar cu toate astea mie ca cititor nu-mi provoaca nimic, in speta nimic nou. Tot ce e in textul acesta s-a mai zis in "n" feluri. Ar fi de preferat un pic de inovatie in idei sau macar in forma de expresie.
Un poem complex, un amestec reușit de cadre, de stări, de tipologii. Mi-au plăcut fragmentele introspective și cele în care ai rostiri aforistice. De asemenea, tonul militant, imperativ, dureros, înainte de final - lăsați să curgă energia, lăsați să curgă durerea ei - ceea ce îmi dă indicii că textul se vrea a fi un fel de manifest.
Mesajul e unul amar: regimul acela a trecut, dar influențele negative încă se simt, o anume genă s-a transmis societății de azi... Finalul poemului aduce o tușă în plus mesajului pesimist dominat de resemnare când orizonturile sunt întunecate:
și în continuare lucrul începe la 6
dimineața
când cerurile par făcute din milioane de aripi ale
păsărilor negre una lângă alta
una peste alta
Mi-a plăcut. Ai reușit să dai altă valență repetițiilor și asta e de apreciat. După părerea mea, ai un stil care s-a conturat destul de bine.
Un typo la "căini". Cred că ar trebui ca spațiul dintre rânduri să fie peste tot același, exceptând spațierea dintre strofe.
Big smile, din nou, amandorura, si cu rugaminte de iertare daca am scris un comm lung, in conditii neprielnice: cu fie-mea cand in brate cand calare pe tastatura :-))) Alma: critica ta este intotdeauna bine-venita, stii bine asta. Daca uneori scriu mai la repezeala un raspuns, este pt ca am obiceiul de a sintetiza si extrage esenta. Si e important ca pilonii unui text (eu as spune "bine ca are" :-) sa nu fie subrezi, ca se prabuseste totul... Asa ca am luat f in serios critica ta, dar, cum bine te astepti, aveam apararea pregatita. daca nu ai vazut de prima data cred ca este (si) vina mea, clar. desi eu am avertizat, chiar din subtitlu... :-) Ariana, ma bucur mult ca ai simtit, din cate se pare, una din adevaratele sensuri ale indicatiilor de regie aici... pana la urma inseamna ca se contureaza ceva. Si da, am priceput de la amandoua ca e un text asupra caruia ati considerat ca se merita sa va aplecati, si asta ma bucura mult. Doar ca daca va spuneam asta, nu eram cu nimic mai "desteapta" din critica voastra, poate doar mai "folosita" sufleteste. Si, si... nu ati spus nici una: s-a modificat ceva in bine sau nu? la transparenta promit sa mai umblu, la final nu se poate, ca nu ar mai fi poezia mea. Multumesc mult, din nou.
parerea mea este ca nu vad unde e experimentul. despre texte nu pot spune decit ca sint destul de mediocre. mai ales cind incepi cu ingerasul in prima parte si apoi cu inima in a doua, textul se scufunda in banal. nu stiu, chiar nu stiu ce ai vrut sa faci dar nu prea vad sa fi reusit nimic.
Sunt multe imagini reusite, insa mi se pare ca mai trebuie putina coerenta, un liant care sa le uneasca. E posibil sa fie doar impresia mea, pentru ca prefer stilul mai direct de spunere. Bun venit.
P.S. Doresc și voi adăuga un subtitlu acestui text. Este pur și simplu o inspirație care provine din incipitul comentariului Profetului care cred că merge cu poemul de minune, mai ceva ca vinul roșu cu ce vreți voi. Andu
alma, imi permiti sa-i raspund doamnei hanny ca tu, in poezia ta, vorbesti de un david simbolic, nu de regele david? dar de fapt intrebarea mea e mult sub niveul esoteric, "tehnic" = semantic. ce intelegi tu prin "stare acrilica"? rim
Adriana, stii am citit textul acesta atunci cind a aparut si am simtit ca ceva nu merge dar nu mi-am dat seama ce este. Acum am recitit si zic eu ca am putut sa identific acel lucru care ma intriga. In primul vers vorbesti despre timp framintat in palme "ca pe o frunza de nuc" si imaginea, desi putin neclara, e frumoasa sau cel putin sugestiva. Dar apoi asezi totul in mijlocul iernii, si inca o iarna din aia cumplita. Problema e ca mie mi se pare un salt spatio-temporal cam dificil de facut de la frunza evident verde de nuc (altfel e discutabil cita aroma buna de frint in palme ar avea), deci frunza verde de nuc care evident vorbeste despre toamna, chiar poate toamna tirziu, catre cumplita iarna. Eu am probleme cu asta. Dar poate este vorba numai de perceptia mea.
"Penumbre celeste de ploaie treceau"
or fi existand si "penumbre rupestre de ploaie"?
"şi febre fără patrii ca nourii treceau" - febre fara patrii? febre fara patrii...febre fara patrii...trecand ca nourii...adica pe sus...am gasit! un virus care se raspandeste prin aer! AH1N1!
imi cer mii de scuze ca ma vad nevoita sa "decapitez in suflet rozele sperantei"...nu merg mai departe, am obosit.
o sa las textul aici, deocamdata. poate asa vei primi si alte opinii si...
eu inca mai sper.
grea boala si speranta asta!
îmi evocă așa... o amintire textul tău prin adevărul titlului: bătrânii spun că apa trece și spun că pietrele rămân dar lucrul altfel se petrece pe vechiul nostru glob bătrân căci piatra, orișicât de tare se macină și trece stând iar peste trista-i măcinare doar apele rămân curgând
Bogdan, poate că într-adevăr asocierea articolului comentat de către tine cu dislexicii îi jignește... pe aceștia din urmă. Pentru că un dislexic are singura problemă de a înțelege cu dificultate și, prin urmare, are nevoie de ajutor special. Care nu înseamnă neaparat "repovestirea". Cred că și o astfel de persoană ar putea citi o carte întreagă... cu ajutor, ce-i drept, și mult mai pe îndelete decât alții. Și apoi, dislexia este o boală... de care nimeni nu este vinovat. Oriana, apreciez un comentariu scris cu ironie fină, care nu se referă la autor, ci la textul criticat. Așa cum apreciez și răspunsul la fel de "frumos" al lui Bogdan. Ce nu apreciez însă, și te voi ruga să încerci să delimitezi astfel de păreri și să nu le mai expui în subsolul textelor de pe hermeneia, sunt astfel de cuvinte: "Adevărul de duminică în România trebuie să fie foarte trist dacă se citește povestirea după carte și nu cartea. Cu atât mai mult cu cât Bogdan o face și nu înțelege de ce se scrie despre ceea ce citește." Nu cred că este nevoie să spun mai mult, cuvintele subliniate exced unui comentariu asupra textului și se lansează în presupuneri asupra autorului textului.
trebuie sa recunosc ca textul are valente scenografice. ca text poetic insa par ca ar mai merita lucrat. iti lasa insa sentimentul acela inefabil pe care il naste poezia
Andule tu când perii, perii. iată aici cum mă perii cum îl perie pe Orb, câştigătorul de la Kentucky derby, antrenorul. am încă lingering doubts despre presupusa valoare a textului care e scris sub influienţa unor certe programe TV, dar hai, treacă, accept semnul tău care vine dintr-un suflet imparţial. mai e de curăţat, de acord, mai e de şlefuit un anume stil incipient nicodemic, dar şi în grădina mea sînt câţiva pomi care trebuie curăţaţi şi n-are cine.
Ottilia, votul tău a fost, este şi va fi luat în considerare. începem să facem un partid de dreapta :))
Un text care se citește dintr-o suflare. Și care pare scris dintr-o suflare tăiată. Cu aparente stȃngăcii pe care numai clipa de inspirație le așează la locul lor pentru a rotunji întregul; căci: „ of doamne zice george iartă-ne bată-ne vina și e o liniște ca înainte de Hiroshima”
într-un comentariu anterior poate am fost un pic nedrept cu tine, pentru că citind texte pe acest site îmi dau seama că eşti măcar printre cei mai buni. apreciez rămasul acesta în real, fără flu-flu-uri, fără a mă da în vânt după forma sau cuvintele alese
...daca sunt "licente poetice", voi fi onorata se le primesc si, cu siguranta, ma voi gandi si la replici pe masura, domnule gorun. fragmentul pe care mi l-ati reprodus este excelent. m-ar interesa un link spre el, daca este cu putinta. pana la urma, ce ne-am face fara distractia presarata cu putina rautate, intr-o asa vara caniculara in care granele patriei noastre se usuca in arsita si poetii se trateaza de akedia... ?! :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Wow, ma gindesc ca dupa sapte (7!) penite de aur in Decembrie la Iasi toata poetimea romana si de peste hotare va veni in buricul tirgului buluc in trenuri autobuze masini mici si mari cu mic cu mare si va fi probabil un fel de supracenaclu sau o suprasarbatoare ;)
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deVirgil , nu are in totalitate elemente de haiku.
pentru textul : Haiku(1) dedar are.
multumesc de citire
Subscriu acestei literaturi ce ne cuprinde, ne provoaca, ne defineste. Dar pentru ca este o provocare suficienta, construita, as zice ca interogatiile ("incotro") sunt aproape de prisos. Un fel de rezonanta retorica "à l'ancienne", ce poata fi gustata cu certitudine de multi cititori dar care poate lasa un iz de morala. Iar morala in contextul operei citadinului, pare-mi-se, dauneaza unui poem construit cu maiestrie, detasare, zoom social.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile dedragul meu supraego, asta e, fiecare cu perceptiile lui si cu gradul lui de intelegere. nu iti fa probleme ca nu ma simt ranit, nu am nici timp de asta. si te asigur ca imi dau seama cum gindesti. conform mentalitatii tale toate societatile civilizate la apus de Tisa si pina in California sint un comunism ceausit pentru simplul motiv ca sint si se misca in respectul legii. dragul meu, daca asta gindesti, atunci te las cu bine si sanatos in paradisul libertatii tale dintre Tisa si Amur. sa ne auzim cu bine, virgil
pentru textul : Nimic deSfârșitul poveștii de iubire... E ca o piramidă din cărți de joc de porțelan. Chiar dacă după ce se dărâmă o reconstruim, nu va mai fi la fel. Cu atât mai puțin dacă este sfărâmată de prea multe ori...
pentru textul : Teenage angst dete rog să îţi editezi profilul pe Hermeneia
pentru textul : she put the cold in raul coldea deTypo la "reaspiratia" (presupun). OK constinetizez declaratia aceasta de dragoste de mama, adulatia, dar cu toate astea mie ca cititor nu-mi provoaca nimic, in speta nimic nou. Tot ce e in textul acesta s-a mai zis in "n" feluri. Ar fi de preferat un pic de inovatie in idei sau macar in forma de expresie.
emil
pentru textul : Te simt deUn poem complex, un amestec reușit de cadre, de stări, de tipologii. Mi-au plăcut fragmentele introspective și cele în care ai rostiri aforistice. De asemenea, tonul militant, imperativ, dureros, înainte de final - lăsați să curgă energia, lăsați să curgă durerea ei - ceea ce îmi dă indicii că textul se vrea a fi un fel de manifest.
Mesajul e unul amar: regimul acela a trecut, dar influențele negative încă se simt, o anume genă s-a transmis societății de azi... Finalul poemului aduce o tușă în plus mesajului pesimist dominat de resemnare când orizonturile sunt întunecate:
și în continuare lucrul începe la 6
dimineața
când cerurile par făcute din milioane de aripi ale
păsărilor negre una lângă alta
una peste alta
Mi-a plăcut. Ai reușit să dai altă valență repetițiilor și asta e de apreciat. După părerea mea, ai un stil care s-a conturat destul de bine.
pentru textul : urban shot deUn typo la "căini". Cred că ar trebui ca spațiul dintre rânduri să fie peste tot același, exceptând spațierea dintre strofe.
Citeşte regulamentul. Corelează-l cu m.i.l.f. E ultima dată când îti răspund la un lucru evident.
pentru textul : aparent era noapte deobserv că autorul îşi comentează doar textele proprii. Mă tem că aceasta va duce la pierderea încadrării de colaborator pe Hermeneia.
pentru textul : nicotină şi uitare deA.A.A. mulţumesc de trecere şi ai dreptate. am să încerc ceva.
pentru textul : o poveste cu zile și nopți deAndule ai genială dreptate. am să modific şi am să văd ce iese.
Big smile, din nou, amandorura, si cu rugaminte de iertare daca am scris un comm lung, in conditii neprielnice: cu fie-mea cand in brate cand calare pe tastatura :-))) Alma: critica ta este intotdeauna bine-venita, stii bine asta. Daca uneori scriu mai la repezeala un raspuns, este pt ca am obiceiul de a sintetiza si extrage esenta. Si e important ca pilonii unui text (eu as spune "bine ca are" :-) sa nu fie subrezi, ca se prabuseste totul... Asa ca am luat f in serios critica ta, dar, cum bine te astepti, aveam apararea pregatita. daca nu ai vazut de prima data cred ca este (si) vina mea, clar. desi eu am avertizat, chiar din subtitlu... :-) Ariana, ma bucur mult ca ai simtit, din cate se pare, una din adevaratele sensuri ale indicatiilor de regie aici... pana la urma inseamna ca se contureaza ceva. Si da, am priceput de la amandoua ca e un text asupra caruia ati considerat ca se merita sa va aplecati, si asta ma bucura mult. Doar ca daca va spuneam asta, nu eram cu nimic mai "desteapta" din critica voastra, poate doar mai "folosita" sufleteste. Si, si... nu ati spus nici una: s-a modificat ceva in bine sau nu? la transparenta promit sa mai umblu, la final nu se poate, ca nu ar mai fi poezia mea. Multumesc mult, din nou.
pentru textul : Cuvinte în repetiție deparerea mea este ca nu vad unde e experimentul. despre texte nu pot spune decit ca sint destul de mediocre. mai ales cind incepi cu ingerasul in prima parte si apoi cu inima in a doua, textul se scufunda in banal. nu stiu, chiar nu stiu ce ai vrut sa faci dar nu prea vad sa fi reusit nimic.
pentru textul : Șoapte lângă o rază deSunt multe imagini reusite, insa mi se pare ca mai trebuie putina coerenta, un liant care sa le uneasca. E posibil sa fie doar impresia mea, pentru ca prefer stilul mai direct de spunere. Bun venit.
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă deînțeleg și... apreciez asta!
pentru textul : Extazul comunicării deP.S. Doresc și voi adăuga un subtitlu acestui text. Este pur și simplu o inspirație care provine din incipitul comentariului Profetului care cred că merge cu poemul de minune, mai ceva ca vinul roșu cu ce vreți voi. Andu
pentru textul : dombi dealma, imi permiti sa-i raspund doamnei hanny ca tu, in poezia ta, vorbesti de un david simbolic, nu de regele david? dar de fapt intrebarea mea e mult sub niveul esoteric, "tehnic" = semantic. ce intelegi tu prin "stare acrilica"? rim
pentru textul : deuteronomia deAdriana, stii am citit textul acesta atunci cind a aparut si am simtit ca ceva nu merge dar nu mi-am dat seama ce este. Acum am recitit si zic eu ca am putut sa identific acel lucru care ma intriga. In primul vers vorbesti despre timp framintat in palme "ca pe o frunza de nuc" si imaginea, desi putin neclara, e frumoasa sau cel putin sugestiva. Dar apoi asezi totul in mijlocul iernii, si inca o iarna din aia cumplita. Problema e ca mie mi se pare un salt spatio-temporal cam dificil de facut de la frunza evident verde de nuc (altfel e discutabil cita aroma buna de frint in palme ar avea), deci frunza verde de nuc care evident vorbeste despre toamna, chiar poate toamna tirziu, catre cumplita iarna. Eu am probleme cu asta. Dar poate este vorba numai de perceptia mea.
pentru textul : madlenă de"Penumbre celeste de ploaie treceau"
or fi existand si "penumbre rupestre de ploaie"?
"şi febre fără patrii ca nourii treceau" - febre fara patrii? febre fara patrii...febre fara patrii...trecand ca nourii...adica pe sus...am gasit! un virus care se raspandeste prin aer! AH1N1!
imi cer mii de scuze ca ma vad nevoita sa "decapitez in suflet rozele sperantei"...nu merg mai departe, am obosit.
o sa las textul aici, deocamdata. poate asa vei primi si alte opinii si...
eu inca mai sper.
grea boala si speranta asta!
semnat: un cactus.
pentru textul : Solilocvii aride deîmi evocă așa... o amintire textul tău prin adevărul titlului: bătrânii spun că apa trece și spun că pietrele rămân dar lucrul altfel se petrece pe vechiul nostru glob bătrân căci piatra, orișicât de tare se macină și trece stând iar peste trista-i măcinare doar apele rămân curgând
pentru textul : apa trece, pietrele trec deBogdan, poate că într-adevăr asocierea articolului comentat de către tine cu dislexicii îi jignește... pe aceștia din urmă. Pentru că un dislexic are singura problemă de a înțelege cu dificultate și, prin urmare, are nevoie de ajutor special. Care nu înseamnă neaparat "repovestirea". Cred că și o astfel de persoană ar putea citi o carte întreagă... cu ajutor, ce-i drept, și mult mai pe îndelete decât alții. Și apoi, dislexia este o boală... de care nimeni nu este vinovat. Oriana, apreciez un comentariu scris cu ironie fină, care nu se referă la autor, ci la textul criticat. Așa cum apreciez și răspunsul la fel de "frumos" al lui Bogdan. Ce nu apreciez însă, și te voi ruga să încerci să delimitezi astfel de păreri și să nu le mai expui în subsolul textelor de pe hermeneia, sunt astfel de cuvinte: "Adevărul de duminică în România trebuie să fie foarte trist dacă se citește povestirea după carte și nu cartea. Cu atât mai mult cu cât Bogdan o face și nu înțelege de ce se scrie despre ceea ce citește." Nu cred că este nevoie să spun mai mult, cuvintele subliniate exced unui comentariu asupra textului și se lansează în presupuneri asupra autorului textului.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deda, multumesc. cred ca aceea era
pentru textul : Suflet albastru deevident este perfectibil. intotdeauna am nevoie de idei si solutii
trebuie sa recunosc ca textul are valente scenografice. ca text poetic insa par ca ar mai merita lucrat. iti lasa insa sentimentul acela inefabil pe care il naste poezia
pentru textul : Matase 100% deAndule tu când perii, perii. iată aici cum mă perii cum îl perie pe Orb, câştigătorul de la Kentucky derby, antrenorul. am încă lingering doubts despre presupusa valoare a textului care e scris sub influienţa unor certe programe TV, dar hai, treacă, accept semnul tău care vine dintr-un suflet imparţial. mai e de curăţat, de acord, mai e de şlefuit un anume stil incipient nicodemic, dar şi în grădina mea sînt câţiva pomi care trebuie curăţaţi şi n-are cine.
Ottilia, votul tău a fost, este şi va fi luat în considerare. începem să facem un partid de dreapta :))
Mulţumirile se subînţeleg.
pentru textul : mie nu-mi pare rău deUn text care se citește dintr-o suflare. Și care pare scris dintr-o suflare tăiată. Cu aparente stȃngăcii pe care numai clipa de inspirație le așează la locul lor pentru a rotunji întregul; căci: „ of doamne zice george iartă-ne bată-ne vina și e o liniște ca înainte de Hiroshima”
pentru textul : Silent white defrumos cuvântul CESNIC... un micropoem reușit
pentru textul : deschideri dea fost un fel de „blocaj”... am citit textul de câteva ori, da' nimic! și iar mulțam, pentru răbdare!
pentru textul : astăzi nu deîntr-un comentariu anterior poate am fost un pic nedrept cu tine, pentru că citind texte pe acest site îmi dau seama că eşti măcar printre cei mai buni. apreciez rămasul acesta în real, fără flu-flu-uri, fără a mă da în vânt după forma sau cuvintele alese
pentru textul : probă de țesut flori deLocalizarea din prima strofa m-a dat gata. Ai reusit sa ametesti o idee care incepuse bine. Care e rostul lui "fumegand in apus" ?
emil
pentru textul : Încotro(I) de...daca sunt "licente poetice", voi fi onorata se le primesc si, cu siguranta, ma voi gandi si la replici pe masura, domnule gorun. fragmentul pe care mi l-ati reprodus este excelent. m-ar interesa un link spre el, daca este cu putinta. pana la urma, ce ne-am face fara distractia presarata cu putina rautate, intr-o asa vara caniculara in care granele patriei noastre se usuca in arsita si poetii se trateaza de akedia... ?! :)
pentru textul : Solomon Science dePagini