Hm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
Eveniment fericit, pentru mine la inceput de toamna.Tanka-ul iti conecteaza sufletul la toate schimbarile din natura. Lea, Matei bine ati venit pe pagina mea! Multumesc pentru citire si pentru impresiile frumoase. numai bine.
"peste" ca vers unitar nu merge, eventual unești primele 2 versuri, în "peste un sărut". de asemenea cele 2 succesiuni ne-dorit/ne-fericirea dau pe verticală repetiția "ne-ne". poți folosi "o condamnare" în loc de condamnându-mă, dacă dorești. îmi place ideea, îndeosebi finalul "un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor". îmi dă de gândit percepția dragostei ca vid între naștere și moarte, între cele două chipuri ale facerii. :) văd aici mai mult un gând, o reflectare, amplă, profundă, nu poem. oricum, structura de coloană implică alegerea aparte și cu atenție a versurilor-cuvinte.
nu am înțeles de ce ai scris "văntul" și "abea" poemul tău caligrafiază o atmosferă de crepuscul medieval credibilă am totuși impresia că puteai scoate mai mult din aceste creionări dar, pentru că sunt definitiv îndrăgostit de copilul Li Tai Pe sau Li Bai care scrie povești pe carapace sau stele asiatice de piatră, marchez un poem reușit...
Virgil, e bine că ai revenit 'totuși la lucruri mai serioase' deși, dacă ar fi fost să fim serioși 100% chiar nu am fi scris nimic sub acest titlu care pare desprins dintr-o temă de casă la clasa a patra și sper că sunt în acordul colegilor mei de site cu care, de dragul inițiativei tale, iată, chiar ne-am luat și în bețe Concluzia ta de aici nu este doar greșită, ci aproape ridicolă (ceea ce nu te caracterizează de obicei, slavă Domnului, cred că te-a luat un pic valul propriei adrenaline), pentru că nu doar impregnezi comentariul cu o grămadă de expresii, epitete specifice unui om violent și frustrat 'jenant' 'să se gudure' 'imbecili', etc etc etc, primele trei sferturi ale comm-ului abundă de astfel de 'becalisme', dar în final închei apoteotic (de fapt apocaliptic) incriminând finalmente pe însuși Cititorul de poezie, cum o mai fi arâtând el/ea, într-un fel de lovitură de teatru cu pumnul în propria figură. Poetul își învinuiește cititorul că e superficial. Cât de tare e asta?
Sincer și no ofense, ca la o masă rotundă.
Margas
Textul e indecent, are o lipsă de pudoare morală neașteptată. E șocant și realmente trivial, adică necuviincios, macabru, scabros atunci când vine de la o persoană cu o pregătire declarată de teolog. Din punct de vedere al versificației, mă repet, e copilăresc. Din punct de vedere al gramaticii, există lacune pe care le-am observat și în comentarii. Chiar dacă te indispun comentariile mele dure și directe, asta e, eu consider că trebuie să ți le spună cineva.
Şi eu consider că textul este bun, dar, cu iertare Virgil, nu neapărat pentru asta am intrat, ci pentru că m-a amuzat până la dezgust Andu, cel degrabă desfiinţatoriu de texte ale adormiţilor din papuci. Din ceea ce spune el, după una bucată simplă de logică, ar rezulta că textul este bun pentru că nu dă el cu bâta, prin extensie - nu-l desfiinţează. L-aş întreba, timid, ce ar putea el să desfiinţeze, în afara caloriferului său din baie, din moment ce suprema sa incursiune critică e aia când trimite câte o femeie să-şi procure tampon ori când reuşeste să îngemene două vorbe fără să comită vreun cataclism gramatical... Dar să-i fie iertate câte-s cele, pentru că el respectă literatura de bună calitate, respectă oamenii şi, bunînţeles, vrea doar binele site-ului. Iar site-ul înseamnă oameni. Sau nu?
Am verificat diacriticele pe IE 5 pina la 8 si se vad perfect. Am sa postez si un info text despre Hermeneia si browserele pe care le accepta dar in principiu mi se pare absurd sa mai folosesti astazi IE 6 sau (doamne fereste!) IE5. Mai ales cind upgradarea la IE 7 sau 8 este gratuita iar FF este si a fost intotdeauna gratuit si de mii de ori mai bun
cred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
Alina, cu toata aprecierea pentru cenaclu, te-as ruga sa reduci la strictul necesar comunicarile off topic si de asemenea epitetele de gen "cascati" multumesc
un pahar cu apă
țigara
cravata palidă în geam departe
banalități fatale
caprui lilieci amenințînd bezna
poate oameni
simpli ca mine
jucăm de-a rîndul
învîrtim tăcerea cu ochii în palme
prin gări
păienjeniș de lustre alb-albastre
timp galben
pentru încă o cafea
încă
o
Otilia, cred ca doar cand ajungem "sa luam lucrurile asa cum sunt", doar atunci ele nu mai fac zgomot si probabil ca asta e directia buna, desi toamna simti ca te "incovoaie" toti pasii aceia, pe care pe cand sa-i numeri, constati ca deja i-ai trait, s-au dus ... si da, de la o vreme parca devine "dureros" ! :)
nu stiu cat il merit, dar iti multumesc de semnul stralucitor !
Cristina, a face așa o dramă din simplul fapt că cineva ți-a arătat existența unui pleonasm mi se pare absolut deplasat. apoi eu nu văd unde sînt atacurile astea la persoană. cine pe cine a atacat mai întîi? apoi, eu zic că ți-am explicat cu destul de mult calm ce am vrut să spun. nu ai reușit decît să mă convingi că greșesc cînd am răbdare și explic și că aș face mai bine dacă aș trimite decizii și concluzii succinte. că dacă cineva nu vrea să înțeleagă tot nu înțelege. draga mea, dacă ție îți place să faci dramă și să te hrănești cu ea, te privește. poezie scrii dacă ai chef și dacă îți face plăcere. critica și aprecierea le primești dacă le meriți. și nu ești obligată să le accepți. atît.
Fain poem. Parcă scoţi dintr-o cutie magică imagini pe care le aranjezi cu măiestrie până ce devin poveşti fermecate pentru oamenii mari. Frumos şi cu... felicitări.
Deși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
Andu
ți-am citit mai multe poeme, anna. am observat, ca o caracteristică generală, talentul tău de a reduce poemul la atât cât îi este necesar. nici aici nu te-ai dezmințit. remarc finalul "tocmai țipătul e starea de odihnă"... mă duce cu gândul la un fragment asemănător din Cioran ..., dă-mi voie să citez: "prezenta pescarusilor ma deranja, i-am alungat cu pietre. si am inteles ca numai tipetele lor,de o stridenta supranaturala, era exact ce-mi trebuia, ca doar inspaimantatorul putea sa ma linisteasca si ca doar pentru a-l intalni ma trezisem inaintea rasaritului." - cred că sunteți sub spiritul aceleași idei. mai vin cu drag.
primele patru versuri desi introduc in atmosfera sunt banale si, dupa parerea mea in plus. desi controversat ca viziune, poemul are forta, culoare si mesaj. un tablou titarenco 2007 perfect valabil in sec XVIII ca si in secolul XXVIII .so? penita, intrucat din poeyiile scrise in ultima vreme e cea mai buna (tot dupa parerea mea).am vrut sa astept urmatorul poem sa dau penita insa textul de fata are una drept in frunte... remarc ,, tragedia seducției fine tragedia amintirii defecte a punctului mort tragedia amară tragedia palpabilă pur și simplu există oameni cărora le place tragedia tragedia în puseuri tragedia angoasă tragedia masochismului elevat tragedia de cartier tragedia de clan tragedia eboșă tragedia ubicuă ar trebui inventată secta tragediștilor a celor care se înfășoară în tragedia lor ca și cu o togă pe treptele unui capitoliu care cred că poartă pe chip semnul decepției unice că sînt doar ei singurii trădați în iubirea lor dintîi perfectă irepetabilă există oameni care se urcă pe o cruce și răsuflă ușurați crezîndu-se dumnezei sau dumnezee după cum le e dat să se nască și să moară în rest este doar o săptămînă anostă marota bufonului nici măcar nu s-a clintit''
foarte mult "foarte bine" exista in acest poem. imi place excesiv imediat dupa prima strofa, totul. absolut. iar fara prima, poemul nu ar fi fost la fel. de bun.
Poemul mi se pare foarte slab, prozodia se încâlcește în clișee optzeciste iar pastișa nu-l ajută, ba dimpotrivă.
Desigur, nu trebuie neapărat să căutam originalitatea, dar parcă nici să scriem așa la mișto după Nichita, nu e o idee bună.
Că uite-așa a murit Enghidu, prietenul care ucise cu mine lei.
mi-a făcut bine acest poem... nu știu dacă e nostalgia sau melancolia după acele vremuri când îți citeam volumul... dar întotdeauna am rămas undeva în acei ani în care mi-era dor de poeziile tale. las un semn amintitor cu aceeași senzație incomparabilă, inconfundabilă de tihnă după vizionarea unui film bun. de Ingmar Bergman să spunem.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
zi aşe, dară...că de-acuma te-oi boluzi de cap...:)
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 dece înseamnă "dinții mușcă înfipt"? dar "ai și perche" ?
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deam spus "urnal interesant, deci care merita continuat" deci nu cred ca e spam
pentru textul : blog de iarnă deHm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
pentru textul : Premiile "RefleXos" deEveniment fericit, pentru mine la inceput de toamna.Tanka-ul iti conecteaza sufletul la toate schimbarile din natura. Lea, Matei bine ati venit pe pagina mea! Multumesc pentru citire si pentru impresiile frumoase. numai bine.
pentru textul : Tanka de toamnă de"peste" ca vers unitar nu merge, eventual unești primele 2 versuri, în "peste un sărut". de asemenea cele 2 succesiuni ne-dorit/ne-fericirea dau pe verticală repetiția "ne-ne". poți folosi "o condamnare" în loc de condamnându-mă, dacă dorești. îmi place ideea, îndeosebi finalul "un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor". îmi dă de gândit percepția dragostei ca vid între naștere și moarte, între cele două chipuri ale facerii. :) văd aici mai mult un gând, o reflectare, amplă, profundă, nu poem. oricum, structura de coloană implică alegerea aparte și cu atenție a versurilor-cuvinte.
pentru textul : via sepia deMarțipanu lipsește din ceaiul ăsta. Despre asta e vorba. Cu prietenie!
pentru textul : Absenții denu am înțeles de ce ai scris "văntul" și "abea" poemul tău caligrafiază o atmosferă de crepuscul medieval credibilă am totuși impresia că puteai scoate mai mult din aceste creionări dar, pentru că sunt definitiv îndrăgostit de copilul Li Tai Pe sau Li Bai care scrie povești pe carapace sau stele asiatice de piatră, marchez un poem reușit...
pentru textul : Copilul Li - Bo deVirgil, e bine că ai revenit 'totuși la lucruri mai serioase' deși, dacă ar fi fost să fim serioși 100% chiar nu am fi scris nimic sub acest titlu care pare desprins dintr-o temă de casă la clasa a patra și sper că sunt în acordul colegilor mei de site cu care, de dragul inițiativei tale, iată, chiar ne-am luat și în bețe Concluzia ta de aici nu este doar greșită, ci aproape ridicolă (ceea ce nu te caracterizează de obicei, slavă Domnului, cred că te-a luat un pic valul propriei adrenaline), pentru că nu doar impregnezi comentariul cu o grămadă de expresii, epitete specifice unui om violent și frustrat 'jenant' 'să se gudure' 'imbecili', etc etc etc, primele trei sferturi ale comm-ului abundă de astfel de 'becalisme', dar în final închei apoteotic (de fapt apocaliptic) incriminând finalmente pe însuși Cititorul de poezie, cum o mai fi arâtând el/ea, într-un fel de lovitură de teatru cu pumnul în propria figură. Poetul își învinuiește cititorul că e superficial. Cât de tare e asta?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deSincer și no ofense, ca la o masă rotundă.
Margas
Textul e indecent, are o lipsă de pudoare morală neașteptată. E șocant și realmente trivial, adică necuviincios, macabru, scabros atunci când vine de la o persoană cu o pregătire declarată de teolog. Din punct de vedere al versificației, mă repet, e copilăresc. Din punct de vedere al gramaticii, există lacune pe care le-am observat și în comentarii. Chiar dacă te indispun comentariile mele dure și directe, asta e, eu consider că trebuie să ți le spună cineva.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deŞi eu consider că textul este bun, dar, cu iertare Virgil, nu neapărat pentru asta am intrat, ci pentru că m-a amuzat până la dezgust Andu, cel degrabă desfiinţatoriu de texte ale adormiţilor din papuci. Din ceea ce spune el, după una bucată simplă de logică, ar rezulta că textul este bun pentru că nu dă el cu bâta, prin extensie - nu-l desfiinţează. L-aş întreba, timid, ce ar putea el să desfiinţeze, în afara caloriferului său din baie, din moment ce suprema sa incursiune critică e aia când trimite câte o femeie să-şi procure tampon ori când reuşeste să îngemene două vorbe fără să comită vreun cataclism gramatical... Dar să-i fie iertate câte-s cele, pentru că el respectă literatura de bună calitate, respectă oamenii şi, bunînţeles, vrea doar binele site-ului. Iar site-ul înseamnă oameni. Sau nu?
pentru textul : erotușe deAm verificat diacriticele pe IE 5 pina la 8 si se vad perfect. Am sa postez si un info text despre Hermeneia si browserele pe care le accepta dar in principiu mi se pare absurd sa mai folosesti astazi IE 6 sau (doamne fereste!) IE5. Mai ales cind upgradarea la IE 7 sau 8 este gratuita iar FF este si a fost intotdeauna gratuit si de mii de ori mai bun
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 decred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deAlina, cu toata aprecierea pentru cenaclu, te-as ruga sa reduci la strictul necesar comunicarile off topic si de asemenea epitetele de gen "cascati" multumesc
pentru textul : pridvorbe descurta mea varianta
un pahar cu apă
țigara
cravata palidă în geam departe
banalități fatale
caprui lilieci amenințînd bezna
poate oameni
simpli ca mine
jucăm de-a rîndul
învîrtim tăcerea cu ochii în palme
prin gări
păienjeniș de lustre alb-albastre
timp galben
pentru încă o cafea
încă
o
remarc titlul
pentru textul : Păienjeniş de lustre albastre deOtilia, cred ca doar cand ajungem "sa luam lucrurile asa cum sunt", doar atunci ele nu mai fac zgomot si probabil ca asta e directia buna, desi toamna simti ca te "incovoaie" toti pasii aceia, pe care pe cand sa-i numeri, constati ca deja i-ai trait, s-au dus ... si da, de la o vreme parca devine "dureros" ! :)
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii denu stiu cat il merit, dar iti multumesc de semnul stralucitor !
Cristina, a face așa o dramă din simplul fapt că cineva ți-a arătat existența unui pleonasm mi se pare absolut deplasat. apoi eu nu văd unde sînt atacurile astea la persoană. cine pe cine a atacat mai întîi? apoi, eu zic că ți-am explicat cu destul de mult calm ce am vrut să spun. nu ai reușit decît să mă convingi că greșesc cînd am răbdare și explic și că aș face mai bine dacă aș trimite decizii și concluzii succinte. că dacă cineva nu vrea să înțeleagă tot nu înțelege. draga mea, dacă ție îți place să faci dramă și să te hrănești cu ea, te privește. poezie scrii dacă ai chef și dacă îți face plăcere. critica și aprecierea le primești dacă le meriți. și nu ești obligată să le accepți. atît.
pentru textul : ie de zi lucrătoare de10 (zece) pentru copertă!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deFain poem. Parcă scoţi dintr-o cutie magică imagini pe care le aranjezi cu măiestrie până ce devin poveşti fermecate pentru oamenii mari. Frumos şi cu... felicitări.
pentru textul : Renaştere deDeși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deAndu
erată: a) emiterea și receptarea SUNT o alchimie b) scindeaZă
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deți-am citit mai multe poeme, anna. am observat, ca o caracteristică generală, talentul tău de a reduce poemul la atât cât îi este necesar. nici aici nu te-ai dezmințit. remarc finalul "tocmai țipătul e starea de odihnă"... mă duce cu gândul la un fragment asemănător din Cioran ..., dă-mi voie să citez: "prezenta pescarusilor ma deranja, i-am alungat cu pietre. si am inteles ca numai tipetele lor,de o stridenta supranaturala, era exact ce-mi trebuia, ca doar inspaimantatorul putea sa ma linisteasca si ca doar pentru a-l intalni ma trezisem inaintea rasaritului." - cred că sunteți sub spiritul aceleași idei. mai vin cu drag.
pentru textul : mă-ntorc în dor deAlma, mulțumesc pentru cuvinte! Nu prea știu cum să modific. Am încercat sa schimb fotografia, dar ...niciun rezultat!
pentru textul : Intencity deMă bucur mult de vizită și semn. Sunt două părți ale aceluiași întreg, astfel cum bine ai remarcat. Mulțumesc și te mai aștept cu mare drag, Cristina.
pentru textul : vis a vis deGorune, adevar graiesti. Poti sa scoti naibii ghilimelele alea ca in rest eu tai facturi. Sa ne citim sanatosi si in 2009. Multzam, Andu
pentru textul : pești deprimele patru versuri desi introduc in atmosfera sunt banale si, dupa parerea mea in plus. desi controversat ca viziune, poemul are forta, culoare si mesaj. un tablou titarenco 2007 perfect valabil in sec XVIII ca si in secolul XXVIII .so? penita, intrucat din poeyiile scrise in ultima vreme e cea mai buna (tot dupa parerea mea).am vrut sa astept urmatorul poem sa dau penita insa textul de fata are una drept in frunte... remarc ,, tragedia seducției fine tragedia amintirii defecte a punctului mort tragedia amară tragedia palpabilă pur și simplu există oameni cărora le place tragedia tragedia în puseuri tragedia angoasă tragedia masochismului elevat tragedia de cartier tragedia de clan tragedia eboșă tragedia ubicuă ar trebui inventată secta tragediștilor a celor care se înfășoară în tragedia lor ca și cu o togă pe treptele unui capitoliu care cred că poartă pe chip semnul decepției unice că sînt doar ei singurii trădați în iubirea lor dintîi perfectă irepetabilă există oameni care se urcă pe o cruce și răsuflă ușurați crezîndu-se dumnezei sau dumnezee după cum le e dat să se nască și să moară în rest este doar o săptămînă anostă marota bufonului nici măcar nu s-a clintit''
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I deLa mulţi ani!
pentru textul : revelion H defoarte mult "foarte bine" exista in acest poem. imi place excesiv imediat dupa prima strofa, totul. absolut. iar fara prima, poemul nu ar fi fost la fel. de bun.
pentru textul : din ce în ce mai galben dePoemul mi se pare foarte slab, prozodia se încâlcește în clișee optzeciste iar pastișa nu-l ajută, ba dimpotrivă.
pentru textul : de vorbă cu tine II deDesigur, nu trebuie neapărat să căutam originalitatea, dar parcă nici să scriem așa la mișto după Nichita, nu e o idee bună.
Că uite-așa a murit Enghidu, prietenul care ucise cu mine lei.
mi-a făcut bine acest poem... nu știu dacă e nostalgia sau melancolia după acele vremuri când îți citeam volumul... dar întotdeauna am rămas undeva în acei ani în care mi-era dor de poeziile tale. las un semn amintitor cu aceeași senzație incomparabilă, inconfundabilă de tihnă după vizionarea unui film bun. de Ingmar Bergman să spunem.
pentru textul : povestea florilor de mireasă ▒ dePagini