Un text deosebit de frumos, sensibil, curat, coerent şi sincer. Aşa îl receptez eu. Am citit de multe ori această poezie şi am decis să las un comentariu şi o peniţă. Aşadar, pentru toate lucrurile pe care le-am menţionat mai sus (şi care mi se par esenţiale înt-o poezie), pentru faptul că "zicerea" e clară şi asumată, pentru centrul de greutate al poemului, cei 3000 de ani de om singur. Ce nu mi-a plăcut: sunt momente în care punctuaţia aproape că dărâmă discursul (ex: "Vor aşeza degetul pe semn şi vor spune: aici e!/ Semnul plecării ei."). La citirea cu voce tare se simte. Sau cel puţin eu aşa am simţit. Poate că ar fi benefică o altdel de abordare, să lăsaţi mai multă libertate cititorului, până la urmă...
Felicitări pentru un asemenea text!

Alma, diacritice nu trebuie puse în titlu.Blind este blind-ul din engleză. O posibilă interpretare a primelor două versuri ar fi : iubirea este mai presus decât orice.Desigur, nimic nou sub soare dar depinde cum o spui. Mulțumesc pentru trecere

Ideea poemului tău nu este rea. Însă, tehnic, ar mai fi ceva de lucrat. Ascultă versul, recitește-l, rescrie-l, lasă-l să zboare prin el însuși, nu îl arunca tu de la fereastră. Finalul reușit.

ideea asta cu pietrele nu cred că mi-a plăcut în mod deosebit. mai mult mi-a plăcut ideea cu caprele în tufa de magnolii

domnul meu, comentariul tau voit interesant nu se ridica la nivelul creatiei mele. nu ma deranjeaza critica adevarata. ceea ce expui, seamana cu altceva, ma abtin. in consecinta, hai sa ne vedem fiecare de treburile lui. canicula da probleme la neurohipofiza, precum spuneai.

doamnelor, domnisoarelor, va salut cu mana la inima si ma aplec in fata cuvintelor dvs. fie sa aveti mereu ultimul cuvant. eu zic da, daca ziceti da; nu daca ziceti nu, ba zic si da si nu in acelasi timp, daca trebuie.
acuma tac. trec coviltirile...moare poetii.

Rog a se scrie titlul cu minuscule. E suficient doar prima literă cu majusculă. Am mai făcut precizarea asta la textul precedent.
De pus toate vocativele între virgule. Când este gata, click pe butonul "atenție editor".

pe cuvânt, domnule Cristea, în tot ce spuneţi. Ştiu că nu dicut cu un necunoscător în domeniu. am reţinut acel "pare" din "textul pare cum am zis mai sus" - nuanţele au importanţă! Am să vă spun şi punctul meu de vedere, apropo de cele ce afirmaţi.
Atunci, poate că ar trebui să încetăm să-i mai citim pe ceilalţi, fie ei poeţi mari, fie ei poţi mici, fie ei poeţi internauţi, întrucât riscăm să le răstălmăcim/ "xerografiem" ideile/ cuvintele/ exprimările. (?!) Ori, dacă simţim identic înseamnă că ne suntem copii reciproce. (?!) - Avantajul fiind al celui dintâi.
După mine, plagiat este atunci când se reproduc cu fidelitate fraze dintr-o altă creaţie. Am citit astfel de autori care, pur şi simplu, au tradus dintr-o altă limbă - maxime, de pildă, şi le-au inserat printre versuri, profitând de faptul că informaţiile sunt atât de vaste încât puţini ştiu şi se prind de acest lucru. A avea aceeaşi idee cu altcineva şi a exista o potrivire, un şablon peste care fiecare îşi ţese ideea, eu nu consider plagiat. Ce ar fi dacă am spune că şi temele se plagiază?
Atunci e posibil ca primul care a scris despre iubire să fie plagiat în milioane de exemplare? Fiindcă toţi luăm în scris, în fel şi chip, tema aceasta.
Vă repet cu toată sinceritatea: acest text îmi aparţine. Singurul lui risc este acela că se poate afla în inferioritatea unui alt text de valoare – nu ştiu care este acela (?!) – valabil pentru oricine, în fond.
Este al meu. Este o frescă a satului românesc. Autenticitatea este dată de întâmplarea în sine. Eu nu am făcut decât să o retrăiesc în aceste cuvinte.

Domnule Cristea, cu toată consideraţia!

well, dacă e polemică, polemică să fie. Problema este numai faptul că aici tu Andule ai scris mult prea mult despre un text despre care tu însuți ai spus că „nu e nimic”. Reacția ta furtunoasă nu face decît să nască suspiciuni. Ori textul meu e mai mult decît nimic și de fapt reacția ta te contrazice. Ori tu ești onest în reacția ta dar te lupți donquijotește cu vreo moară de vînt aflată doar în capul tău. Ceea ce ar însemna din nou că textul meu spune ceva ce tu nu ai înțeles iar îndîrjirea ta e puțin cam ridicolă. Sincer să fiu nu știu care este adevărul și nici nu consum prea mult timp pentru chestia asta. Nu are nicio valoare pentru mine. Dar, dragul meu, nu vreau să te împiedic să te lupți cu ce năluci îți poftește inima. E țară liberă.

Sebi, mulțumesc de trecere și pentru cuvinte. Mă bucur că ai citit ambele părți. Nu stau să explic ce și cum, dar, se pare că tu ai interpretat altfel. Citind-ți comentariul, am realizat că în timp ce-ai citit, ți-au scăpat câteva detalii importante, la care am făcut trimitere(voalată) și în alte texte.

Toate cele bune,
Eugen.

Mulţumesc, doamnă Luminiţa pentru vizită şi aprecierile Dv. Cezar

may I ask unde am facut si eu „la fel”? asta ca să nu vorbim fără acoperire...

serios paul, transliterarea lui merci cu mersi mi se pare un anumit gen de neglijenta in limba romana. mai ales ca o anumita parte a romanilor chiar cred ca am fi francofoni.

plusuri si minusuri, in functie de cititor si de asteptarile sale...
am primit un feed-back consistent la textul asta (nu doar aici) dar culmea e ca parerile nu prea coincid. asa ca il voi lasa deocamdata in forma asta si, peste ceva timp, cand o sa-l pot cantari cu destula detasare, voi vedea ce fac.

va multumesc mult pentru sugestii (imi vor fi de folos) si ma bucur ca ati gasit, totusi, cate ceva care sa merite atentie.