Probabil că a fost mai mititică întrebarea mea, așa că o repet, poate de data aceasta va fi observată: daca Ramona I. are o contribuție la acest text, ai acordul ei în vederea publicării lui aici? Întrucât este un text chiar foarte bun, ar fi chiar păcat să nu ne asiguri și pe noi de acest lucru. Mulțumesc.
Celestin, dacă tu nu ai înțeles ceea ce am vrut eu să trasmit, dacă nu știi ce e parodia, dacă îmi scrii poezele de clasa a patra pe post de comentarii, înseamnă că Antal, șantier e numele tău !
ioana, draga mea, pantofii i-am furat de la medeea cand nu si-a dat seama:P da, esti in sirul de prietnei aproape de inima. medeea, tie ti-a fost dedicat poemul pentru lunga noastra prietenie, dar si altor prieteni... ma bucur ca iti e pe plac.... eu va multumesc de trecere, si ma mai astept.... queen
Si eu am rezonat cu acest text in sensul in care toti avem reminiscente. Aproape perfect pentru o emotie adevarata de amator de poezie (vorbesc despre mine da) textul parca se auto-indeamna la ceva mai mult dar cade in derizoriu abordand cateva dintre cararile prea batatorite. La cea de a treia lectura insa m-am hotarat sa semnez aici laolalta cu aspiratiile mele. Si fara imagine. Andu
Imi place foarte mult cum scrii poezie, ei bine da povestile mari de dragoste nu mai sunt la fel de mari!
Sper sa ma citesti si tu pe mine,cand imi vor fi aprobate poemele de unul dintre editori.
Cu drag,
Monica
Bine, Adrian, dar exact la asta mă refeream, și anume la „vanența ei de după geneză”, răspunzând la a doua întrebare. la ceea ce se întâmplă (ori ar trebui să se întâmple, ori e de dorit să de întâmple) după ce te-ai eliberat de ea. e vorba de diferența aceea dintre „golul” sau „vidul” în care ai fost absorbit și detașarea de după.
firește, nu știu cum și ce simte altcineva în momentele respective, încă n-am ajuns cu detașarea până acolo încât să pot îmbrățișa întreaga lume și fiecare secundă a acestei întregi lumi (de cealaltă, nici nu mai vorbesc!).
PS: acum observ că-l dădusem drept exemplu, în ultimul răspuns, pe un anume Gheorghiță - te rog să nu o consideri nu știu ce ironie (mai ales după discuțiile noastre de acum două zile) pentru că n-ai de ce. Culmea e că nu-mi amintesc de nicio rudă sau de niciu prieten (în viață) cu acest nume. nu știu, o fi de vină micuța Stratan cu Gheorghiță al ei, dimineață, în taxi, a trebuit să ascult de trei ori melodia asta! :)
Mădălina, mulțumesc pentru lămurire. e liniștitoare. :)
Eu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.
Voi face o excepție comentând la acest text: felicitări pentru realizare. Ideea nu e nouă și colajul nu e echilibrat (încearcă așezarea versurilor în spațiul din stânga jos sau mult mai bine, în afara imaginii), dar e muncit cu migală și interes în a ieși ceva frumos.
Cred că pentru fiecare scrisul înseamnă o proiecție a unui interior / adânc / gol / poleit / aurit / (cândva scriam despre "gold against yellow"). A conștientiza și a face din scris doar înscrisul unor alăturări de cuvinte și de simboluri, de găselnițe în sonografia poeziei mi se pare anacronic, cel puțin pentru mine. (Iașiul este un weblog de iarnă. Poate mâine :).)
Virgil, am incercat sa abordez un alt tip de drama. Mi-am zis ca nu trebuie sa fie neaparat ceva macabru si lugubru in povestea mea ca sa rezoneze intr-un fel sau altul cu cititorul.
Titlul l-am ales pentru ca duce cu gandul la copilarie. Amintirile nu sint ale mele, e doar o intamplare relatata pentru a arata ca viata e grea si pentru aia mici, dar ca poti sa treci peste dramele astea majore( mai ales in copilarie) daca iti gasesti alti stalpi de care sa te sustii.
Miza lui, ce am vrut sa spun...nu stiu. Cred ca am incercat mai intai sa-mi ofer mie niste raspunsuri si faptul ca a fost o saptamana grea s-a vazut mult prea bine in toate erorile de exprimare.
...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
Mi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
Inițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
cum aleargă truda înţepenită? Şi nu-mi prea imaginez cum ar sta ca un iepure în gura dulăului. Cine, truda? Bătaia oului, lunii şi măgarului, da. Pentru că merită, mama lor!
Cu riscul pe care iata, mi-l asum aici in direct, nu inteleg imaginea in context. O explicatie, sau macar ceva de genul, pentru noi astia mai prosti? Multmesc anticipat si "adevarat a inviat" Andu
O poezie ce merita toata atentia cititorului, un univers imbinand arta lui Poe si a lui Bacovia sub condeiul unei tinere ce asteapta sa mai auda acel scartait de bicicleta. Pasim noctambuli prin visele copilariei, noi cei care am refuzat sa uitam.Am crescut si poate ni s-a facut frica de moarte, locul intalnirilor tainice. Textul se evidentiaza singur, eu nu fac decat sa-l insemnez.
fara versul din final aceasta poezie este una foarte frumoasa, in special strofa a treia. Nu inteleg de ce pui punctele acelea dupa vers. vrei versul sa aiba o nota de sentinta? Combinari de 4 luate cate 3. Interesant ca slefuita ideea ta ar putea avea alt chip. Inima mea de fier cântă când o deschizi Te privesc din tărâmul morților E ca și cum am înfige săbii in nisip Numai apusul ne desparte corăbiile Ritmul ei bate și după ce o legi în corzi Ca de peste mii de mari si nopți Și valurile ar spăla urmele acelor răni Eu iți voi aparține mereu. Și poate trăi cu sine Viata ne leagă Parca din lumea cealaltă Inima bate in orizont Ca o stea
S-a făcut atâta circotamtam in jurul acestui 2012 (film), încât mă așteptam să mă dea jos de pe scaun... A făcut-o, însa în sensul în care, pe la jumatea filmului, m-am ridicat singur și am plecat. Sper să nu fie cazul "Avatar"ului, dar, având în vedere că de data asta e vorba de opera lui James C. ... Este primul film "de vazut" pe lista mea.
Domnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
virgil, si cam cum ti-ai fi imaginat tu ca eu sa neg spusele lui andu: "nu andu, nu ai dreptate, tu nu stii nimic, eu am dreptate si punctul". adica da, eu chiar asta cred, dar mi se pare absolut inutil sa continui o asemenea conversatie stupida. da, n-am vrut sa escaladez conflictul si mi s-ar parea foarte straniu sa stiu ca tu il vrei de fapt. nicidecum nu as fi pomenit de agonia daca bombandil nu ar fi facut-o, si inca in o asa maniera. nu este frumos sa implici o persoana care nici nu a actionat in aceasta pagina si foarte probabil ca nici nu citeste ce se scrie aici fiindca demult nu activeaza pe hermeneia. si inca, ca tot uitasem sa spun in precedentul, nu inteleg semnificatia cuvintului neprincipial in contextul dat de cailean. si daca tot comparam cu agonia, sa stii ca acolo membrii sunt mai politicosi, mai cu bun simt. nu zic de tot siteul, ar fi incorect. stiu ca sunt si aici oameni faini. tu de exemplu stii cum sa reactionezi intr-o situatie fara sa jignesti interlocutorul. asta am obs din propria experienta, nu stiu ce conversatii ai purtat pina acum, unde si cu cine. si mai cred ca nu ma priveste. asa cum nu va priveste pe voi, cei care va permiteti sa vorbiti vulgar despre mine si oamenii pe care ii respect; nu va priveste care este atitudinea mea fata de ela victoria si cum activez eu pe alt site. aici am facut probleme? ce ti-am facut eu personal tie, bombandil? nu am habar ce anume poate sa influenteze credibilitatea mea pe acest site. nu fug, nu, doar m-am simtit jignita asa cum nu am mai fost. si va rog frumos, sa nu-mi spuneti ca pt toate este un inceput. in concluzie pot spune ca voi reveni, dar acum nu pot, chiar sa vreau. sunt plecata (acum scriu de la o prietena) si nu voi fi online o vreme. este, cred, ultima mea interventie pe acest text. cu acelasi respect, ecaterina bargan
Şi eu am mai spus-o şi cu alte ocazii - nu cred că în poezie este loc pentru filosofie imanentă. Nici pe lângă ea. Lirismul are deja filtrul său criptic, iar caracterul ezoteric al filosofiei, pus peste primul, este dăunător.
Asta nu înseamnă însă că n-am înţeles demersul d-voastră sau nu apreciez timpul şi efortul. Numai că nu cred că un text trebuie analizat/ interpretat sau simtit atât de... intelectual.
"Este „boala” autorului – pe care am semnalat-o şi cu alte ocazii - de a prezenta, la nivel de text ca întreg, o interpretare precisă" - legat de această idee, din nou - am mai spus-o: eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui. De accea, prefer o ambiguitatea firească, necesară şi suficientă.
În rest, încet, încet, încep să cred că cititorul are întotdeauna dreptate.(în măsură în care este un cititor capabil). Aşadar, de acord, textul e slab. Sau bun de aruncat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Probabil că a fost mai mititică întrebarea mea, așa că o repet, poate de data aceasta va fi observată: daca Ramona I. are o contribuție la acest text, ai acordul ei în vederea publicării lui aici? Întrucât este un text chiar foarte bun, ar fi chiar păcat să nu ne asiguri și pe noi de acest lucru. Mulțumesc.
pentru textul : A doua mea copilărie deCelestin, dacă tu nu ai înțeles ceea ce am vrut eu să trasmit, dacă nu știi ce e parodia, dacă îmi scrii poezele de clasa a patra pe post de comentarii, înseamnă că Antal, șantier e numele tău !
pentru textul : din poezie scapă cine poate deioana, draga mea, pantofii i-am furat de la medeea cand nu si-a dat seama:P da, esti in sirul de prietnei aproape de inima. medeea, tie ti-a fost dedicat poemul pentru lunga noastra prietenie, dar si altor prieteni... ma bucur ca iti e pe plac.... eu va multumesc de trecere, si ma mai astept.... queen
pentru textul : Pantofi roșii de damă deSi eu am rezonat cu acest text in sensul in care toti avem reminiscente. Aproape perfect pentru o emotie adevarata de amator de poezie (vorbesc despre mine da) textul parca se auto-indeamna la ceva mai mult dar cade in derizoriu abordand cateva dintre cararile prea batatorite. La cea de a treia lectura insa m-am hotarat sa semnez aici laolalta cu aspiratiile mele. Si fara imagine. Andu
pentru textul : tăcerea după Simion deImi place foarte mult cum scrii poezie, ei bine da povestile mari de dragoste nu mai sunt la fel de mari!
pentru textul : decubitus vulgaris deSper sa ma citesti si tu pe mine,cand imi vor fi aprobate poemele de unul dintre editori.
Cu drag,
Monica
Bine, Adrian, dar exact la asta mă refeream, și anume la „vanența ei de după geneză”, răspunzând la a doua întrebare. la ceea ce se întâmplă (ori ar trebui să se întâmple, ori e de dorit să de întâmple) după ce te-ai eliberat de ea. e vorba de diferența aceea dintre „golul” sau „vidul” în care ai fost absorbit și detașarea de după.
firește, nu știu cum și ce simte altcineva în momentele respective, încă n-am ajuns cu detașarea până acolo încât să pot îmbrățișa întreaga lume și fiecare secundă a acestei întregi lumi (de cealaltă, nici nu mai vorbesc!).
PS: acum observ că-l dădusem drept exemplu, în ultimul răspuns, pe un anume Gheorghiță - te rog să nu o consideri nu știu ce ironie (mai ales după discuțiile noastre de acum două zile) pentru că n-ai de ce. Culmea e că nu-mi amintesc de nicio rudă sau de niciu prieten (în viață) cu acest nume. nu știu, o fi de vină micuța Stratan cu Gheorghiță al ei, dimineață, în taxi, a trebuit să ascult de trei ori melodia asta! :)
Mădălina, mulțumesc pentru lămurire. e liniștitoare. :)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deEu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.
pentru textul : post blue dela multi ani tuturor celor cu "domiciliul" -stabil sau flotant- în Hermeneia.
pentru textul : starea hermeneia deVoi face o excepție comentând la acest text: felicitări pentru realizare. Ideea nu e nouă și colajul nu e echilibrat (încearcă așezarea versurilor în spațiul din stânga jos sau mult mai bine, în afara imaginii), dar e muncit cu migală și interes în a ieși ceva frumos.
pentru textul : Umbra deVa multumesc frumos pentru ganduri si pentru lectura. E prima penita primita pe acest site. La mai multe!!!
pentru textul : Un ‘DA’ pentru mesajul lui Adrian Marino deCred că pentru fiecare scrisul înseamnă o proiecție a unui interior / adânc / gol / poleit / aurit / (cândva scriam despre "gold against yellow"). A conștientiza și a face din scris doar înscrisul unor alăturări de cuvinte și de simboluri, de găselnițe în sonografia poeziei mi se pare anacronic, cel puțin pentru mine. (Iașiul este un weblog de iarnă. Poate mâine :).)
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deMult, mult prea dulce. Aproape din toate punctele de vedere.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deam inceput sa ma gandesc serios cum sa fac sa te supar si eu!...:))
pentru textul : login deRevin. Observ ca acum, cand am scris cele anterioare, textul a ajuns la a aptea citire. Lucru deloc intamplator
pentru textul : Bufonul deioan, e ok :), și eu mă bucur să te... găsesc
alex
pentru textul : oriental red deVirgil, am incercat sa abordez un alt tip de drama. Mi-am zis ca nu trebuie sa fie neaparat ceva macabru si lugubru in povestea mea ca sa rezoneze intr-un fel sau altul cu cititorul.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deTitlul l-am ales pentru ca duce cu gandul la copilarie. Amintirile nu sint ale mele, e doar o intamplare relatata pentru a arata ca viata e grea si pentru aia mici, dar ca poti sa treci peste dramele astea majore( mai ales in copilarie) daca iti gasesti alti stalpi de care sa te sustii.
Miza lui, ce am vrut sa spun...nu stiu. Cred ca am incercat mai intai sa-mi ofer mie niste raspunsuri si faptul ca a fost o saptamana grea s-a vazut mult prea bine in toate erorile de exprimare.
...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
pentru textul : perdu deMi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deInițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
cum aleargă truda înţepenită? Şi nu-mi prea imaginez cum ar sta ca un iepure în gura dulăului. Cine, truda? Bătaia oului, lunii şi măgarului, da. Pentru că merită, mama lor!
pentru textul : ad interim deCu riscul pe care iata, mi-l asum aici in direct, nu inteleg imaginea in context. O explicatie, sau macar ceva de genul, pentru noi astia mai prosti? Multmesc anticipat si "adevarat a inviat" Andu
pentru textul : Hristos a înviat! deO poezie ce merita toata atentia cititorului, un univers imbinand arta lui Poe si a lui Bacovia sub condeiul unei tinere ce asteapta sa mai auda acel scartait de bicicleta. Pasim noctambuli prin visele copilariei, noi cei care am refuzat sa uitam.Am crescut si poate ni s-a facut frica de moarte, locul intalnirilor tainice. Textul se evidentiaza singur, eu nu fac decat sa-l insemnez.
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte defara versul din final aceasta poezie este una foarte frumoasa, in special strofa a treia. Nu inteleg de ce pui punctele acelea dupa vers. vrei versul sa aiba o nota de sentinta? Combinari de 4 luate cate 3. Interesant ca slefuita ideea ta ar putea avea alt chip. Inima mea de fier cântă când o deschizi Te privesc din tărâmul morților E ca și cum am înfige săbii in nisip Numai apusul ne desparte corăbiile Ritmul ei bate și după ce o legi în corzi Ca de peste mii de mari si nopți Și valurile ar spăla urmele acelor răni Eu iți voi aparține mereu. Și poate trăi cu sine Viata ne leagă Parca din lumea cealaltă Inima bate in orizont Ca o stea
pentru textul : Fără nici un motiv deîmi cer scuze, abia acum am observat că a rămas pe alocuri necorectat.
pentru textul : septembrie turbat apune între frunze del-am revizuit fără a-i aduce mari îmbunătăţiri.
mulţumesc pentru toleranţă.
S-a făcut atâta circotamtam in jurul acestui 2012 (film), încât mă așteptam să mă dea jos de pe scaun... A făcut-o, însa în sensul în care, pe la jumatea filmului, m-am ridicat singur și am plecat. Sper să nu fie cazul "Avatar"ului, dar, având în vedere că de data asta e vorba de opera lui James C. ... Este primul film "de vazut" pe lista mea.
pentru textul : AVATAR deDomnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.
pentru textul : răscruce deAsta nu e poezie. E vorbărie. De aceea comentariile mi se par inutile.
pentru textul : go fishing devirgil, si cam cum ti-ai fi imaginat tu ca eu sa neg spusele lui andu: "nu andu, nu ai dreptate, tu nu stii nimic, eu am dreptate si punctul". adica da, eu chiar asta cred, dar mi se pare absolut inutil sa continui o asemenea conversatie stupida. da, n-am vrut sa escaladez conflictul si mi s-ar parea foarte straniu sa stiu ca tu il vrei de fapt. nicidecum nu as fi pomenit de agonia daca bombandil nu ar fi facut-o, si inca in o asa maniera. nu este frumos sa implici o persoana care nici nu a actionat in aceasta pagina si foarte probabil ca nici nu citeste ce se scrie aici fiindca demult nu activeaza pe hermeneia. si inca, ca tot uitasem sa spun in precedentul, nu inteleg semnificatia cuvintului neprincipial in contextul dat de cailean. si daca tot comparam cu agonia, sa stii ca acolo membrii sunt mai politicosi, mai cu bun simt. nu zic de tot siteul, ar fi incorect. stiu ca sunt si aici oameni faini. tu de exemplu stii cum sa reactionezi intr-o situatie fara sa jignesti interlocutorul. asta am obs din propria experienta, nu stiu ce conversatii ai purtat pina acum, unde si cu cine. si mai cred ca nu ma priveste. asa cum nu va priveste pe voi, cei care va permiteti sa vorbiti vulgar despre mine si oamenii pe care ii respect; nu va priveste care este atitudinea mea fata de ela victoria si cum activez eu pe alt site. aici am facut probleme? ce ti-am facut eu personal tie, bombandil? nu am habar ce anume poate sa influenteze credibilitatea mea pe acest site. nu fug, nu, doar m-am simtit jignita asa cum nu am mai fost. si va rog frumos, sa nu-mi spuneti ca pt toate este un inceput. in concluzie pot spune ca voi reveni, dar acum nu pot, chiar sa vreau. sunt plecata (acum scriu de la o prietena) si nu voi fi online o vreme. este, cred, ultima mea interventie pe acest text. cu acelasi respect, ecaterina bargan
pentru textul : poetul I deRevin cu ideea, de a initia un concurs de genul, Poezia saptamanii, poezia lunii, autorul lunii, autorul anului 2007, eventual pe sectiuni etc.
pentru textul : dare de seamă demă bucură. astept cu interes
pentru textul : februarie deŞi eu am mai spus-o şi cu alte ocazii - nu cred că în poezie este loc pentru filosofie imanentă. Nici pe lângă ea. Lirismul are deja filtrul său criptic, iar caracterul ezoteric al filosofiei, pus peste primul, este dăunător.
Asta nu înseamnă însă că n-am înţeles demersul d-voastră sau nu apreciez timpul şi efortul. Numai că nu cred că un text trebuie analizat/ interpretat sau simtit atât de... intelectual.
"Este „boala” autorului – pe care am semnalat-o şi cu alte ocazii - de a prezenta, la nivel de text ca întreg, o interpretare precisă" - legat de această idee, din nou - am mai spus-o: eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui. De accea, prefer o ambiguitatea firească, necesară şi suficientă.
În rest, încet, încet, încep să cred că cititorul are întotdeauna dreptate.(în măsură în care este un cititor capabil). Aşadar, de acord, textul e slab. Sau bun de aruncat.
Multumindu-vă pentru atenţie, o seară bună!
pentru textul : Nu se mai întorc, întorsule suflet dePagini