te rog renunta la majuscule in titlu. apoi titlurile in lb engleza numai de dragul de a scrie ceva in lb engleza mi se par cam aiurea.
pentru mine un text care incepe cu "Fata cuminte prin care trecea înserarea" este un buzz-killer. este prea prafuita metafora.
Mulțumesc de citiri și semne.
Cine este Amalia anyway? Nu o cunosc personal, dar fără ea poemul mi se pare o adunătură de cuvinte generalizări goale dar dacă voi ziceți că amalia poate pleca, să plece atunci!
Corina Papouis surprins de vizita Dvs. mereu inedită și bilingvă.
...revin pentru ca si tu, la rindul tau ai scapat unghiul din care am privit eu acest text - comparatia cu americanii ai facut-o chiar de la inceput: 'Ieri s-au împlinit 40 de ani de la nașterea internetului...' apoi 'Dar apoi mi-a venit în minte faptul că noi, românii, abia...' ..scuze, eu asta am luat-o precum comparatie.. ..scuze si pentru stereotipie, mie personal mi-au placut eggs Benedict chiar si cele on toast over easy si waffles cu maple syrup cind am trecut prin US of A - a fost un compliment adus artei gastronomice americane...never again! ..scuze, am folosit acea piramida ca un simplu tool de assessment - it is allowed in this free world of ours! - am avut senzatia ca este un text al carui mesaj se bazeaza pe intrebarea DE CE? intentia mea nu a fost sa impingem aceasta discutie inspre extremitati, ci exprimarea unei opinii care, by the way, ramine aceeasi: fara educatia facuta de foarte devreme respectul si self-esteem nu vor creste in copacii Romanesti...stabilitatea emotionala a unei natii oglindeste un oarecare echilibru care momenatn nu exista...si nu exista pentru ca la baza zidului societatii romanesti lipseste ceva, citeva caramizi solide de sustinere a moralului... 'so hard to love, so much to hate...' Oamenii nu au incredere in ei insisi, in cel de alaturi, suspiciunea, nevoia de teribilism este doar o reactie, in lant, Virgil, este the tip of the iceberg! problema aici nu este una de suprafata, is a long way down... ramin fidela determinismului nature vs nurture - balanta este in continua miscare... *faptul ca ai luat umorul meu ad litteram nu ma deranjeaza, totusi se pare ca l-ai simit ca un atac personal si ai reactionadeci, pentru aceasta perceptie si discomfortul cauzat neintentionat, scuze! o zi buna...
foarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
Alma, au fost situatii carora le-am facut prognosticul, perspectiva si s-au confirmat. Inclusiv faptul ca etsi editor pe hermeneia si colaborezi bine cu Virgil. inclusiv faptul ca site-ul va merge bine, desi tu ii dadeai numai 2 luni, fiindca se scrie prost si virgil accepta texte slabe. Nu am cum sa stiu nimic 100% cu certitudine, dar pot face estimari Am si marje de eroare. Din fericire. Fiindca asta determina evolutia. Si tu ai sfatuit la rindul tau, chiar daca pe moment sfaturile tale in constructia si gestionarea site-ului nu au fost considerate, ulterior fiind valabile. ca tii seama sau nu, acum nu conteaza. Stii foarte bine ca atunci cind afirm un lucru, despre un fenomen, am un grad de certitudine, stii si de ce. Nu intru in detalii aici, nu e locul. Tu ai afirmat ca analiza literar, ca e constiinta literar, ca e selectie literara, eu nu am folosit decit cuvintele tale. In ultimul comentariu spui ca e doar impresie personala si subiectiva. Daca era doar atit, iar nu as fi reactionat. Desigur, citind tot ce am scris, cu bine, vei intelege ca in proportie de 70% am scris de bine. Nu cer sa imi iei cuvintele ad literam si sa le folosesti ca atare. Fireste ca vei cerne ce ti se potriveste, ce se poate interioriza, ce poate fi util. Nu am fost absurda cu tine vreodata, in nicun context. Cu atit mai putin aici. Faci afirmatii grele in continuare. Si cred ca esti constienta ca stiu foarte bine cum evolueaza lucrurile in plan virtual. Fiindca gestionez un site de 4 ani, care nu este literar. Lucru pe care nu l-am afisat pina in acest moment. stiu ce inseamna constructia si administrarea unui site. Nvighez pe net de multi ani, aproape zilnic. Deci, Alma, nu ma face sa ma simt mai rau decit ai reusit. Asta ca tot ai adus aici, in comentarii, cuvintul jignire. Si desi afirmi ca nu te-ar fi deranjat nicio clasificare, ca nu te intereseaza volume, stii ca nu e asa. Altfel, nu ai fi facut clasificari, nu ai fi dorit editare, nu ai fi pregatit volume, nu ai fi postat poezii etc. Alma, aminteste-ti cu cine stai de vorba si ce efect pot avea cuvintele tale asupra oamenilor. Acum cred ca mult timp nu voi mai scrie aici. Am atita demnitate incit sa pot sa evit lucrurile care fac rau, atit timp cit eu nu fac rau. Stiu ca timpul maxim permis conform regulamentului este de 3 luni. voi reveni in acest interval, fiindca stiu ca dupa 3 luni mi s-ar anula contul. Si nu doresc anularea lui.
Răbdarea firului de nisip care sapă în pieptul unei stânci,
cade în inima unei clepsidre,
în spirala unei cochilii
(răbdarea perlei care se țese tainic în încăperile umede...)
Febra aceea, stăpânită lumina, rece și calmă;
blânda vecinătate a umbrei -
de departe auzi vuietul orașelor,
simți dulcele miros al femeilor însetate de dragoste.
Tu învăluie-ți inima, în pânza așteptării, ascultă!,
în oasele tale cum cade sarea, cum ninge tăcerea,
ca într-o așezare pustie - învață răbdarea firului de nisip,
rotindu-se în inima muntelui, ca o piatră de moară...
fiecare trebuie să îşi găsească propriul mod de exprimare Elena; şi eu am mai scris texte în care am folosit asociaţii libere, dar m-am străduit să le mai cizelez şi să evit repetiţii de idei fără rost...uneori cuvintele pot să se repete, dar nu şi imagini întregi cu acelaşi sens, aşa simt eu. Eu de pildă am folosit cuvântul "şi" repetat dintr-un anumit motiv...voi mai citi din ce vei mai scrie, fiecare poet are drumul lui.
Virgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
mulțumesc pentru citire și pentru generoasa peniță.
cât despre schimbări în text - vom mai vedea
abia se împrimăvărează, lasă-mă să mă bucur de (puținele) frunze!
Apreciez și a doua intervenție a Flabrei. Mi se pare că ea este mai gata să devină incisvă doar în momentul în care o provoci. Am să rețin asta. Dar mi s-a părut interesant optimismul ei și privirea înspre viitor. Chiar disponibilitatea de a inova, de a inventa. Aici mă aliez cu ea. Am și eu oroare de oamenii care văd sau impun poezia ca un set rigid de reguli cărora trebuie să te supui și care sînt cunoscute cu adevărat doar de o kabală de aleși. Poate că nu am identificat pe deplin ce este poezia de vreme ce sîntem gata să o refuzăm altora. Dar aici intervine definirea poeziei și nu despre asta vorbim aici. Vorbim despre rostul poeziei. Și Flabra pare să îi vadă un viitor deși probabil e unul din lucrurile căruia i s-a cîntat de foarte multe ori prohodul. E interesantă această aparentă antipoziționare. Cailean deplînge oarecum pierderea valorilor trecutului și abandonarea metaforei ca element primordial în poezie de dragul expedientului, al facilului în versuri care lovesc brutal cu muchiile și banalul contemporan și cotidian. În același timp Flabra ne spune că nu trebuie să ne speriem pentru că asistăm la metamorfoza inerentă a poeziei, la „reinventarea” ei. Care este adevărul?
multi se mascheaza, se nuanteaza, cand scriu, dar tu nu faci parte din ei. sinceritatea si modul cum te mulezi pe text te uimeste si loveste ca o palma peste fata. felicitari pentru text.
am citit cu multă plăcere acest poem și rezonez la multe cu opinia silviei. este acesta un text care te face să te simți bine, care nu epatează stilistic dar nici filosofic. un poem care e simplu și frumos ca viața în unele momente ale ei. totul este bine dozat, aluziile, firescul lăsat așa cum e el, naturalitatea exprimării dar și oscilația intensității de transmitere a mesajului. mi-a plăcut foarte mult, Daniela! iar titlul simplu , în aparență, este excelent. drept pentru care las și semnul aprecierii mele, cu drag.
Am apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
Emil, mă simt nevoită să intervin pentru că, de fapt, tu aduci în discuţie nu numai textul de faţă, ci şi persoanele care au dat peniţă. Pot să întreb pe ce te bazezi când faci astfel de afirmaţii?
"fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica..." Şi nu că m-ar deranja foarte mult felul cum ai spus-o, dar mă deranjează cele trei puncte de suspensie care îmi spun cam aşa: persoană care nu ştie să aprecieze un text, habar nu au de ce dau peniţe, ce, acesta este text de peniţă? Da, şi în joacă, un text poate fi bun, un pamflet scris bine, poate fi un text bun. Nu apăr autorul, deşi, cum ai spus şi tu Emil,poetul este cunoscut, eu mă apăr cu ghilimele de rigoare pe mine pentru dreptatea mea. Dacă eşti înţelept, şi nutresc speranţa că tu eşti înţelept, Emil, ai vedea că, personal, nici nu îmi bat joc de cineva şi mai cu seamă de comentariile pe care le fac. Este dreptul meu să acord peniţă cui doresc, este libertatea mea ca individ, dacă vrei, să spun atât: îmi place cum scrie Vlad Turbure, îmi place filosofia lui Cioran, îmi place Lucian Blaga, îmi place că Nichita Stănescu nu este glorios precum Dante, îmi place Pleşu, etc.
Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?
nu cred ca mi-a placut cum adoarme umbra, plus ca un barbat, pe deasupra si poet, trebuie sa aiba pasul sigur, de sisif. ma mai gandesc. poate-ti arat cum si de ce :)
Mă tot întreb de unde să scoți un comentariu obiectiv la un poem pe care îl simți în tine? Ce faci cu durerea ce vrei să se sfârșească dar te urmărește cu vaietul obosit al unei păduri pustiite de foc? Adriana, cred că ai atins culmile măiestriei în poezia scurtă.
am sentimentul că ai fost caustică atunci când ai scris comentariul.no offense, dar în primul rând întrebarea mea era adresată autorului și în al doilea rând nu-ți face griji, citesc suficient de mult și cred că am citit destul de mult pentru o adolescentă de vârsta mea.
te rog sa corectezi "abrut" (oare "abrupt" ai vrut sa spui? ca dupa aceasta revarsare de albastru nici cum ma cheama nu prea mai stiu...)
in fine: admit ca-s eu in urma rau cu lecturile karmice si-i las pe altii sa comenteze...
si totusi: cred ca e prima oara cand vad "ceâkra" (sic) astfel ortografiata.
cailean, va trebui sa fii mai specific. la inceput, am inteles ca poemul e prost pentru ca este douamiist si ti-e teama sa spui de ce e prost pentru ca generatia sa nu ti se suie in cap. apoi, am inteles ca adrian are dreptate in comentariul lui pentru ca...? ... se intreaba retoric, daca ioana barac sta intr-o baraca? fii serios, cailean. si, mai ales, fii clar in ceea ce vrei sa spui daca vrei sa faci un comentariu constructiv din care sa invat si eu ceva, dar si ceilalti. lui adrian ii place mult jocul barac-baraca. eu asa cred. tu crezi ca el nu apreciaza cum scriu. nu stiu cum o fi... chiar asa, ca tot a venit vorba, tie iti place cum scriu eu?
... pai, în ultima vreme (anii '70), poeții se feresc de construcțiile genitivale, cum ar fi "marginile singurătății" ori "buzunarele memoriei", și ca să fiu sincer nici nu prea spun multe. apoi, "avortând speranța" cade precum un o disonanță într-o linie melodică de leagăn. mi-a placut în schimb sintaxa "silabe uscate", cred că poți porni o idee de la ea. și am observat o trimitere la Dali, lichefierea și memoria... știi tu mai bine. Te tot citesc Marina, din dorința de a-ți da o peniță cu tot sufletul și de a descoperi adevărata ta valoare... franc și amical...
Încep prin a cere iertare (iar!!) pentru întârziere şi prin a mulţumi pentru comentariu. Am încă o variantă a poeziei de faţă ceva mai la deal pe listă. Mi s-a părut că le amestec cam mult şi că ideea se cam pierduse. Dacă ai dispoziţie, te aştept cu un comm şi la cealaltă variantă. Dacă nu, nu-i bai :).
multumesc pentru citire si comentariu! chestia am pus-o ca sa echilibrez "ordinarul" de extra-ordinar. nu mi-a iesit:)) si iar multumesc, spor la viata!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
te rog renunta la majuscule in titlu. apoi titlurile in lb engleza numai de dragul de a scrie ceva in lb engleza mi se par cam aiurea.
pentru textul : BIG EYES depentru mine un text care incepe cu "Fata cuminte prin care trecea înserarea" este un buzz-killer. este prea prafuita metafora.
îmi plac multe imagini de aici. cred că ar merita un final puternic... e doar o părere!
pentru textul : uneori dumnezeu mă scoate din priză deMulțumesc de citiri și semne.
pentru textul : fără amalia deCine este Amalia anyway? Nu o cunosc personal, dar fără ea poemul mi se pare o adunătură de cuvinte generalizări goale dar dacă voi ziceți că amalia poate pleca, să plece atunci!
Corina Papouis surprins de vizita Dvs. mereu inedită și bilingvă.
Din context am inteles ca ai fi cruda insa nu am stiut ca esti si pisaloaga :) E numai treaba mea ce fac acolo Catherino.
pentru textul : dragostea de...revin pentru ca si tu, la rindul tau ai scapat unghiul din care am privit eu acest text - comparatia cu americanii ai facut-o chiar de la inceput: 'Ieri s-au împlinit 40 de ani de la nașterea internetului...' apoi 'Dar apoi mi-a venit în minte faptul că noi, românii, abia...' ..scuze, eu asta am luat-o precum comparatie.. ..scuze si pentru stereotipie, mie personal mi-au placut eggs Benedict chiar si cele on toast over easy si waffles cu maple syrup cind am trecut prin US of A - a fost un compliment adus artei gastronomice americane...never again! ..scuze, am folosit acea piramida ca un simplu tool de assessment - it is allowed in this free world of ours! - am avut senzatia ca este un text al carui mesaj se bazeaza pe intrebarea DE CE? intentia mea nu a fost sa impingem aceasta discutie inspre extremitati, ci exprimarea unei opinii care, by the way, ramine aceeasi: fara educatia facuta de foarte devreme respectul si self-esteem nu vor creste in copacii Romanesti...stabilitatea emotionala a unei natii oglindeste un oarecare echilibru care momenatn nu exista...si nu exista pentru ca la baza zidului societatii romanesti lipseste ceva, citeva caramizi solide de sustinere a moralului... 'so hard to love, so much to hate...' Oamenii nu au incredere in ei insisi, in cel de alaturi, suspiciunea, nevoia de teribilism este doar o reactie, in lant, Virgil, este the tip of the iceberg! problema aici nu este una de suprafata, is a long way down... ramin fidela determinismului nature vs nurture - balanta este in continua miscare... *faptul ca ai luat umorul meu ad litteram nu ma deranjeaza, totusi se pare ca l-ai simit ca un atac personal si ai reactionadeci, pentru aceasta perceptie si discomfortul cauzat neintentionat, scuze! o zi buna...
pentru textul : după douăzeci de ani (V) defoarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
pentru textul : portret cu duminică deAlma, au fost situatii carora le-am facut prognosticul, perspectiva si s-au confirmat. Inclusiv faptul ca etsi editor pe hermeneia si colaborezi bine cu Virgil. inclusiv faptul ca site-ul va merge bine, desi tu ii dadeai numai 2 luni, fiindca se scrie prost si virgil accepta texte slabe. Nu am cum sa stiu nimic 100% cu certitudine, dar pot face estimari Am si marje de eroare. Din fericire. Fiindca asta determina evolutia. Si tu ai sfatuit la rindul tau, chiar daca pe moment sfaturile tale in constructia si gestionarea site-ului nu au fost considerate, ulterior fiind valabile. ca tii seama sau nu, acum nu conteaza. Stii foarte bine ca atunci cind afirm un lucru, despre un fenomen, am un grad de certitudine, stii si de ce. Nu intru in detalii aici, nu e locul. Tu ai afirmat ca analiza literar, ca e constiinta literar, ca e selectie literara, eu nu am folosit decit cuvintele tale. In ultimul comentariu spui ca e doar impresie personala si subiectiva. Daca era doar atit, iar nu as fi reactionat. Desigur, citind tot ce am scris, cu bine, vei intelege ca in proportie de 70% am scris de bine. Nu cer sa imi iei cuvintele ad literam si sa le folosesti ca atare. Fireste ca vei cerne ce ti se potriveste, ce se poate interioriza, ce poate fi util. Nu am fost absurda cu tine vreodata, in nicun context. Cu atit mai putin aici. Faci afirmatii grele in continuare. Si cred ca esti constienta ca stiu foarte bine cum evolueaza lucrurile in plan virtual. Fiindca gestionez un site de 4 ani, care nu este literar. Lucru pe care nu l-am afisat pina in acest moment. stiu ce inseamna constructia si administrarea unui site. Nvighez pe net de multi ani, aproape zilnic. Deci, Alma, nu ma face sa ma simt mai rau decit ai reusit. Asta ca tot ai adus aici, in comentarii, cuvintul jignire. Si desi afirmi ca nu te-ar fi deranjat nicio clasificare, ca nu te intereseaza volume, stii ca nu e asa. Altfel, nu ai fi facut clasificari, nu ai fi dorit editare, nu ai fi pregatit volume, nu ai fi postat poezii etc. Alma, aminteste-ti cu cine stai de vorba si ce efect pot avea cuvintele tale asupra oamenilor. Acum cred ca mult timp nu voi mai scrie aici. Am atita demnitate incit sa pot sa evit lucrurile care fac rau, atit timp cit eu nu fac rau. Stiu ca timpul maxim permis conform regulamentului este de 3 luni. voi reveni in acest interval, fiindca stiu ca dupa 3 luni mi s-ar anula contul. Si nu doresc anularea lui.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deeu am fost sincer, tu esti ironica. nimic mai simplu în a demostra (desi n-ar fi nevoie) paralelismul incompatibilitatii. o zi frumoasa, totusi.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea debobadil are dreptate
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deRăbdarea firului de nisip care sapă în pieptul unei stânci,
cade în inima unei clepsidre,
în spirala unei cochilii
(răbdarea perlei care se țese tainic în încăperile umede...)
Febra aceea, stăpânită lumina, rece și calmă;
blânda vecinătate a umbrei -
de departe auzi vuietul orașelor,
simți dulcele miros al femeilor însetate de dragoste.
Tu învăluie-ți inima, în pânza așteptării, ascultă!,
pentru textul : Etica deîn oasele tale cum cade sarea, cum ninge tăcerea,
ca într-o așezare pustie - învață răbdarea firului de nisip,
rotindu-se în inima muntelui, ca o piatră de moară...
fiecare trebuie să îşi găsească propriul mod de exprimare Elena; şi eu am mai scris texte în care am folosit asociaţii libere, dar m-am străduit să le mai cizelez şi să evit repetiţii de idei fără rost...uneori cuvintele pot să se repete, dar nu şi imagini întregi cu acelaşi sens, aşa simt eu. Eu de pildă am folosit cuvântul "şi" repetat dintr-un anumit motiv...voi mai citi din ce vei mai scrie, fiecare poet are drumul lui.
pentru textul : deviațiiart deVirgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
pentru textul : Facă-se deO poezie mediocră, de la un pretins poet care scrie de 4 decenii se așteaptă mai mult decât aceste mediocrități.
pentru textul : Poșta vinde timbre și capete de copii demulțumesc pentru citire și pentru generoasa peniță.
pentru textul : pulsații decât despre schimbări în text - vom mai vedea
abia se împrimăvărează, lasă-mă să mă bucur de (puținele) frunze!
Apreciez și a doua intervenție a Flabrei. Mi se pare că ea este mai gata să devină incisvă doar în momentul în care o provoci. Am să rețin asta. Dar mi s-a părut interesant optimismul ei și privirea înspre viitor. Chiar disponibilitatea de a inova, de a inventa. Aici mă aliez cu ea. Am și eu oroare de oamenii care văd sau impun poezia ca un set rigid de reguli cărora trebuie să te supui și care sînt cunoscute cu adevărat doar de o kabală de aleși. Poate că nu am identificat pe deplin ce este poezia de vreme ce sîntem gata să o refuzăm altora. Dar aici intervine definirea poeziei și nu despre asta vorbim aici. Vorbim despre rostul poeziei. Și Flabra pare să îi vadă un viitor deși probabil e unul din lucrurile căruia i s-a cîntat de foarte multe ori prohodul. E interesantă această aparentă antipoziționare. Cailean deplînge oarecum pierderea valorilor trecutului și abandonarea metaforei ca element primordial în poezie de dragul expedientului, al facilului în versuri care lovesc brutal cu muchiile și banalul contemporan și cotidian. În același timp Flabra ne spune că nu trebuie să ne speriem pentru că asistăm la metamorfoza inerentă a poeziei, la „reinventarea” ei. Care este adevărul?
pentru textul : Ce rost are poezia? demulti se mascheaza, se nuanteaza, cand scriu, dar tu nu faci parte din ei. sinceritatea si modul cum te mulezi pe text te uimeste si loveste ca o palma peste fata. felicitari pentru text.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deam citit cu multă plăcere acest poem și rezonez la multe cu opinia silviei. este acesta un text care te face să te simți bine, care nu epatează stilistic dar nici filosofic. un poem care e simplu și frumos ca viața în unele momente ale ei. totul este bine dozat, aluziile, firescul lăsat așa cum e el, naturalitatea exprimării dar și oscilația intensității de transmitere a mesajului. mi-a plăcut foarte mult, Daniela! iar titlul simplu , în aparență, este excelent. drept pentru care las și semnul aprecierii mele, cu drag.
pentru textul : aleea cu cireși deAm apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deEmil, mă simt nevoită să intervin pentru că, de fapt, tu aduci în discuţie nu numai textul de faţă, ci şi persoanele care au dat peniţă. Pot să întreb pe ce te bazezi când faci astfel de afirmaţii?
pentru textul : timidă umbra ta de fată de"fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica..." Şi nu că m-ar deranja foarte mult felul cum ai spus-o, dar mă deranjează cele trei puncte de suspensie care îmi spun cam aşa: persoană care nu ştie să aprecieze un text, habar nu au de ce dau peniţe, ce, acesta este text de peniţă? Da, şi în joacă, un text poate fi bun, un pamflet scris bine, poate fi un text bun. Nu apăr autorul, deşi, cum ai spus şi tu Emil,poetul este cunoscut, eu mă apăr cu ghilimele de rigoare pe mine pentru dreptatea mea. Dacă eşti înţelept, şi nutresc speranţa că tu eşti înţelept, Emil, ai vedea că, personal, nici nu îmi bat joc de cineva şi mai cu seamă de comentariile pe care le fac. Este dreptul meu să acord peniţă cui doresc, este libertatea mea ca individ, dacă vrei, să spun atât: îmi place cum scrie Vlad Turbure, îmi place filosofia lui Cioran, îmi place Lucian Blaga, îmi place că Nichita Stănescu nu este glorios precum Dante, îmi place Pleşu, etc.
Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?
nu cred ca mi-a placut cum adoarme umbra, plus ca un barbat, pe deasupra si poet, trebuie sa aiba pasul sigur, de sisif. ma mai gandesc. poate-ti arat cum si de ce :)
pentru textul : Culori deMă tot întreb de unde să scoți un comentariu obiectiv la un poem pe care îl simți în tine? Ce faci cu durerea ce vrei să se sfârșească dar te urmărește cu vaietul obosit al unei păduri pustiite de foc? Adriana, cred că ai atins culmile măiestriei în poezia scurtă.
pentru textul : poem imposibil dedar parca mergeau mai multe versuri si asteptam sa fii mai nietzschean in atitudine.
pentru textul : sodomizează-ți aproapele deam sentimentul că ai fost caustică atunci când ai scris comentariul.no offense, dar în primul rând întrebarea mea era adresată autorului și în al doilea rând nu-ți face griji, citesc suficient de mult și cred că am citit destul de mult pentru o adolescentă de vârsta mea.
pentru textul : Între două tăceri deIgor, bine-ai venit pe Hermeneia.
te rog sa corectezi "abrut" (oare "abrupt" ai vrut sa spui? ca dupa aceasta revarsare de albastru nici cum ma cheama nu prea mai stiu...)
pentru textul : Blueprint: natură statică dein fine: admit ca-s eu in urma rau cu lecturile karmice si-i las pe altii sa comenteze...
si totusi: cred ca e prima oara cand vad "ceâkra" (sic) astfel ortografiata.
Petre Fluerașu, mulțumesc pentru peniță.
pentru textul : necesitatea decailean, va trebui sa fii mai specific. la inceput, am inteles ca poemul e prost pentru ca este douamiist si ti-e teama sa spui de ce e prost pentru ca generatia sa nu ti se suie in cap. apoi, am inteles ca adrian are dreptate in comentariul lui pentru ca...? ... se intreaba retoric, daca ioana barac sta intr-o baraca? fii serios, cailean. si, mai ales, fii clar in ceea ce vrei sa spui daca vrei sa faci un comentariu constructiv din care sa invat si eu ceva, dar si ceilalti. lui adrian ii place mult jocul barac-baraca. eu asa cred. tu crezi ca el nu apreciaza cum scriu. nu stiu cum o fi... chiar asa, ca tot a venit vorba, tie iti place cum scriu eu?
pentru textul : de dragoste de... pai, în ultima vreme (anii '70), poeții se feresc de construcțiile genitivale, cum ar fi "marginile singurătății" ori "buzunarele memoriei", și ca să fiu sincer nici nu prea spun multe. apoi, "avortând speranța" cade precum un o disonanță într-o linie melodică de leagăn. mi-a placut în schimb sintaxa "silabe uscate", cred că poți porni o idee de la ea. și am observat o trimitere la Dali, lichefierea și memoria... știi tu mai bine. Te tot citesc Marina, din dorința de a-ți da o peniță cu tot sufletul și de a descoperi adevărata ta valoare... franc și amical...
pentru textul : plecam… deÎncep prin a cere iertare (iar!!) pentru întârziere şi prin a mulţumi pentru comentariu. Am încă o variantă a poeziei de faţă ceva mai la deal pe listă. Mi s-a părut că le amestec cam mult şi că ideea se cam pierduse. Dacă ai dispoziţie, te aştept cu un comm şi la cealaltă variantă. Dacă nu, nu-i bai :).
Sarut mâinile.
pentru textul : E. R. demultumesc pentru citire si comentariu! chestia am pus-o ca sa echilibrez "ordinarul" de extra-ordinar. nu mi-a iesit:)) si iar multumesc, spor la viata!
pentru textul : Jocul deaici e o deplină armonie între muzică, vers și imagine. așa vedem că și tristețea are armonia ei...
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor dePagini