Virgil,
da, am şi astfel de abordări ( text sau grafică) şi toate –puţine la număr- sînt aici pe hermeneia. le consider exerciţii de respiraţie/ gesturi amicale şi am încercat să evit expresii derizorii/vulgare, preferînd o recuzită stilistică, dominante grave care să sugereze şi emoţie. comentariul tău mă face să cred că într-o anumită măsură am reuşit. mulţumesc.
Silvia,
Te văd cam încruntată, hai să încercăm un zîmbet, un mesaj mereu valabil:
La Capşa unde vin nemuritorii
Există două mari despărţituri
Într-una se mănîncă prăjituri,
În alta se mănîncă scriitorii.
Acum ce sa mai zic? Ca mi-a placut? Ei bine da, mi-a placut! Pornind de la sugestia exceptionala din titlu curgand intreg poemul, o viziune nu doar cinematografica (gen the last temptation of Jesus a lui Scorseze) ci si observationala, rotunda, ca atunci cand stai pe un varf inalt de munte si vezi totul din jurul tau dar nu auzi niciun zgomot, nimic-nimic. Atunci cand ochiul tau poetic poate vedea realitatea intr-o alta dimensiune si apoi sa o redea intr-o forma fara sunet. Un poem pe care mi-as fi dorit sa fi fost in stare sa-l scriu. Asa ca... penita fara alte vorbe. Sarbatori Fericite de la mine! Andu
de dragul jocului ea se nascuse cu doua capete dimineata privea colajele artistic atarnate de cei patru pereti ai camerei cu cei patru ochi ai ei fiecare clipind in ritmul lui mai tarziu facea doua cafele si doua omlete asezonate in functie de cota bursiera le dadea sa manance si sa bea celor doua guri mereu flanande mereu gata sa inghita sabii pe la pranz, il astepta pe omul ei si cei doi saci de lucerna pe care isi odihnea capetele grele deja de atatea ganduri contradictorii “sunt obosita”, ii spunea, “capul meu stang are sa doarma si cel drept are sa spuna povestea viselor lui” “ce bine”, ii raspundea el mereu, “am sa fumez o mahoarca si am sa scriu visele tale prescurtate” inutil sa va spun, ea avea vise suprarealiste, cu oameni inalti cu talpile crapate si ingeri si ceara epilatoare si agrafe colorate. Inutil sa va mai spun, mana lui stanga scria repede povestea spusa intr-o limba necunoscuta, cu cealalta mana stanga aprindea mahoarce, una-dupa-alta, una-dupa-alta si-i pieptana parul intins pe sacii de lucerna, pana cand inflorea, el – parul, nu lucerna. au fost doar norocosi fara sa stie si atat. au trait foarte fericiti pe langa campul de rachita privind viata prin sase ochi taiand felii de paine pe care intindeau colaje de vise si lucerna cu cele trei maini stangi ale lor ar fi putut trai de doua ori privind lumea distributiv odata va continua
sanda, nu i asa ca e politicos si frumos sa multumesti celor te citesc si rup din timpul lor pentru a-ti lasa semn sub textele tale? te rog sa ma ierti pentru interventie fireste, tu stii mai bine ce trebuie sa faci si ce nu
superba poezia, fara grai. "și ce dar să-ți aduc mamă poate capul sfîntului dar eu nu am crescut irod și degetele mele iudite se unduiesc în pustietăți" si "eu nu mai sînt decît urletul cărnii ce se desprinde din tine" versuri pline de insemnatate si de sentiment, o intoarcere in trecut pentru dragostea pe care o simti fata de mama. un text deosebit ce merita o penita de la mine, desi e prea putin. poezia spune atat de multe, incat multitudinea de senzatii ma copleseste... cu drag, queen
e un text din alea care le scrii o data pe an si care reprezinta centrul de greutate al scriiturii tale.
e un text solid, cu multe, multe, parti reusite, cum e aici:
"golgotă a însinguraţilor
pe coapsele tale mâinile lor
desenează aerogări pentru fluturi."
Singurul lucru care, in opinia mea, ingreuiaza textul e repetitia:
"nimic nu te poate cuprinde."
Daca este vorba de Dumnezeu, afirmatia este adevarata. Pe El nici cerurile cerurilor nu-l pot incape.
Lumina poate fi absenta totusi. Si atunci invadeaza intunericul. Aceasta este si logic si scriptural.
Textul are acea dimensiune filosofica, te prinde si te binecuvinteaza.
Maria(na) eu nu văd unde aș putea să-l încadrez, dpmdv textul este o fabulă în versuri însă respect faptul că ai altă părere, doar că ar trebui să duci părerea ta până la capăt... unde ar trebui încadrat textul acesta?
Ottilia thnks a lot no more words
mulțumesc. :)
Să trăiți, fac tot posibilul să opresc dezvoltarea cornițelor. Down to earth and down to writing. Merci și pentru typos, deja e poezie, mi-e tare greu să găsesc greșeli în text. (în plus, a fost citit de vreo cinci oameni înainte de postare, nimeni n-a observat. :) ce ți-e și cu spiritul ăsta.)
O poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalț păsări din cenușă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste și lumină
Frumos... și chiar mi se pare originală acea metaforizare a trecerii la ora de iarnă.
Rotund acest poem domnule dumneavoastră poetule.
Aș renunța totuși la acel 'direct' din final și nu oricum ci 'în totalitate' (inginerește vorbind acum) ca să nu mă trezesc din plăcerea unei lecturi cât se poate de rafinate.
O peniță mai nou inexistentă pe Hermeneia din partea mea.
Andu
Imaginea din prima strofa nu este una credibila din punct de vedere logic ("turnul de sticla" ce isi afla punctul de pornire in chiar miezul pamantului dar nu-l trancende nu implica defel existenta unui spatiu al privirii, al observatiei... nu cred ca te-ai referit la introspectie)... nici o posibila interpretare spirituala nu cred ca este sustinuta, mai ales in contextul htonian (mijlocul pamantului)/falic (turnul)... aici nu m-ai convins si cred ca de fapt te-ai lasat dusa de o reverie fara insa a putea exprima un tablou coerent. Imi pare buclucasa exprimarea "uneori se aud sunete"... pot sa ma gandesc la faptul ca s-a vrut sugerata imaginea unei potentialitati in sensul ca sunetul reprezinta doar o parte a unui univers care se doreste a fi inteles. Formulari de genul "orologiul din turn", "cheița de aramă", "tangoul serilor de bronz" cred ca nu sunt potrivite pentru a sugera categoria de stari/idei pe care le regasim in textele autoarei. Mie imi pare un poem slab si prea descriptiv cu un titlu nepotrivit. Poate ca ar trebui rescris mai cu nerv.
asigurarea ta, măi profetule... și asigurarea lui bobadil... că tu scrii efervescent și modern pe când eu scriu "halelule de doi bani" mă lasă bolnav de invidie. am să-L rog pe bunul Dumnezeu, care deține cheia înțelepciunii să-mi deschidă și mie ușa turnului Babel în care vă agrandizați voi, ăștia, câțiva, umflați în pene de păuni.
djamal, te scrii frumos intr-o limba straina tie, uneori mai frumos ca cei nascuti in ea, te citesc desi nu am timp destul sa-ti las semne, versurile tale creaza imagini cautatoare de timp etern, trimit la o filozofie a cautarii undeva deasupra limitelor... un nou inceput te ridica mereu desupra ultimei singuratati, in care vai, zbuciunul e acelasi... nu te cunosc destul, e adevarat, dar din cat te citesc mi-e deajuns ca sa afirm, ca nu ai nevoie sa „imprumuti” nimic de la nimeni, sunt sigura ca aceste cuvinte nu sunt decat o coincidenta, nimeni de altfel nu detine monopolul cuvintelor, ne repetam mereu in functie doar de categoria de ... tristete care ne macina. apropo cunosc incidentul cu poemul „imprumutat”... marina, eu sunt convinsa ca djamal nu se preteaza la acest fel de lucruri, dar te multe ori cuvintele ne joaca renghiuri, am patit-o si eu, stiu cat m-a durut insinuarea aceea... scuze ca nu am venit mai repede, nu am avut cateva zile conectare la internet.
mi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment
Nu cred că este vorba de o referinţă care să facă publicitate unui alt site, cum am citit că e interzis pe Hermeneia. Este un link spre text, ca spre o bibliotecă virtuală, putea fi Scribd sau alt site exclusiv cu texte clasice. Adică era doar o completare a textului meu analitic, care ducea către textul original spre care l-am interpretat. Am observat pe acest site destule linkuri spre youtube sau photobucket sau alte evenimente culturale şi din moment ce nici dvs. nu sunteţi sigur dacă acceptaţi sau nu, eu mai las textul la şantier până voi înţelege eventual de ce. Cum să ştiu eu ce fel de linkuri sunt acceptabile din moment ce nici dvs nu ştiţi?
Munteanu Cristian, cu acest text ai incalcat regulamentul Hermeneia in mod deliberat sau din culpa? asta ca sa stiu ce masuri iau te rog sa imi raspunzi in cel mai scurt timp posibil
si totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
domnule Virgil, răspund doar dvs, nu şi d-lui Raul. Aveţi o exprimare defectuoasă când vă referiţi la faptul că eu voiam doar să mă descarc şi nu este adevărat; acest lucru mă irită! Oricărui om îi place să i se spună adevărul. Dvs. vă descărcaţi oarecum în comentariile de mai sus, nu eu în textul meu. Nu voi mai şterge nota de subsol fiindcă oricum consideraţi textul slab, nu merită să îl mai corectez şi vă înţeleg sinceritatea şi asta îmi place. Aşa consideram şi eu fiindcă am avut prea multe alte dovezi. Nu e adevărat că eu nu am postat comentarii altora, ţin minte cu precizie că am îndrăznit acest lucru, dar, dacă priviţi textele mele, eu am primit foarte rar, iar peniţe aproape deloc. Dacă am primit comentarii am îndrăznit şi eu, firesc, să postez mai multe comentarii la rândul meu. Dar nu doar faptul că nu am comentarii m-a convins că nu sunt texte de valoare, pe acest site cel puţin, ci şi indicatorul clar poate al numărului de cititori, mai ales la ultimele texte. De aceea am îndrăznit să las acea notă şi în niciun caz pentru a atrage atenţia. Nu aţi mai spus nimic în răspunsurile dvs. despre faptul că aţi considerat, fiindcă aşa reiese din ce aţi scris în primul comentariu, ultimele mele texte ori poate toate proaste. Deci mă văd nevoită să recunosc că am de ales între două retrogradări: ori nu mai postez un timp cu speranţa iluzorie că voi reveni cu texte mai bune şi atunci devin corespondent, ori mai încerc câteva texte mai recente şi dacă sunt prea slabe voi deveni novice. Cred că totuşi mă pot evalua corect şi că nu am poezii mai bune decât "fluturele.." care nu place nicidecum pe blogul meu, aici sau în altă parte (apropo de blogăreală), în ultimul timp, deci ar trebui să renunţ definitiv. Oricum eu vă mulţumesc pentru sinceritate. Şi îmi permit să vă doresc un viitor mai bun pentru Hermeneia, adică să devină un site aevărat de literatură, fiindcă acum eu consider că blogăreală e tocmai faptul că textele în general nu sunt citite aproape deloc dacă nu au măcar un comentariu. Pe alte siteuri, chiar fără comentarii, textele mele au totuşi cititori în număr mediu sau mic, dar nu ca aici. Aici textele cu comentarii au o creştere spectaculoasă a numărului de vizite care m-a uimit. Este posibil să fie erori de soft, nu se ştie niciodată. Cred că greşiţi când spuneţi că eu am făcut blogăreală pe H., greşiţi complet...eu am şase bloguri (trei în română, trei în engleză) tot fără cititori sau comentarii desigur şi mult timp am încercat să comentez ale altora în zadar.
Domnului Raul îi mulţumesc de asemenea pentru sinceritate.
ai grija ca ai un typo la un moment dat. as renunta la ultimul rind, mi se pare cam fortat, sau l-as inlocui cu altceva desi ideea nu e noua este destul de bine realizata. pe ici pe colo unele "contextualizari" risca sa artificializeze poate prea mult textul. cea mai aproape de imaginatia mea: "să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald." cea mai reusita ca metafora dupa parerea mea: "privesc fix ochii mei sunt niște holzșuruburi care fixează imaginile ca plinta de la parchet." cea mai naturala: "eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit."
Nu-mi stă în caracter să fac propriile-mi variante din textele altora, mai ales dacă-mi plac (din raţiuni lesne de înţeles), dar pentru că m-ai rugat:
venea obosită cu vânătăi sub fard,
îmi pregătea cina,
apoi adorma pe canapeaua rece.
ţipa în somn, vegheam încordat,
ştiind că va dura uciderea acestor chestii.
o acopeream cu pătura priveam poșeta jerpelită
bluza decolorată resturi de feminitate și
nu mă schimbam de haine o oră două trei
până ghetto-ul se recunoştea sub ziuă.
a venit o noapte când a intrat elegantă
mi-a făcut de mâncare
a aprins televizorul
dezbrăcându-se în dans admirându-se în sticlă,
m-a îmbrățișat ca o fetiță,
s-a așezat lângă mine cu tot cu ţigară.
cred că de acum va fi primăvară
mi-a zis
și a bușit-o plânsul
"Cu pași elastici, de inorog, bunicul", "grup hoinar de licurici", "umbrele fantomatice ale liliecilor săgetau aerul plin de cântec de greieri", "Alunecarăm curând printre ele și ne scăldarăm..." sunt fragmente care parca fac parte dintr-o compunere pentru clasa a VIII -a. Interesanta ideea calatoriei initiatice, a ghidului (asa intre noi fie vorba am trait si eu, copil fiind, experiente foarte asemanatoare numai ca era vorba despre lupi si o padure de stejar prin care trebuia sa treci pentru a ajunge pe platou si a vedea bolta in toata splendoarea acesteia) insa foarte sarac exprimata din punct de vedere literar. Personal ma astept la mai multe de la tine.
sunt si destule inadvertente in text, si o graba a ideilor retezate, cumva, inainte de a se desprinde frumos (ex: "pentru fiecare om care caută/există un om care așteaptă" - ce asteapta?), dar procesul functioneaza, se aud capetele lovite de pereti, se vad si crapaturile si haul care se casca. mereu surprinzator.
Mulțumesc mult, Alina, pentru vizită și comentariu. Pentru Virgil: așa este, povestea are și elemente tragice. Din fericire, în zona satului meu puricii sunt rari. Iarna e prea frig și nu pot supraviețui. Nici unul din animalele noastre de casă nu a avut vreodată purici. Probabil că am dat zilele acestea destul cu bâta în baltă legat de versuri, când mai găsesc ceva timp voi încerca să mai scriu ceva proză, unde e posibil să am mai multă inspirație.
Prima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
tratatele (de anestezie) le scriu noaptea. de aceea, intersectiile isi pierd unghiurile...dar se tot redeseneaza, pentru simplul fapt ca Cineva incearca sa le stearga...timpul, vremurile... c'est la vie en bleu. merçi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil,
da, am şi astfel de abordări ( text sau grafică) şi toate –puţine la număr- sînt aici pe hermeneia. le consider exerciţii de respiraţie/ gesturi amicale şi am încercat să evit expresii derizorii/vulgare, preferînd o recuzită stilistică, dominante grave care să sugereze şi emoţie. comentariul tău mă face să cred că într-o anumită măsură am reuşit. mulţumesc.
Silvia,
Te văd cam încruntată, hai să încercăm un zîmbet, un mesaj mereu valabil:
La Capşa unde vin nemuritorii
Există două mari despărţituri
Într-una se mănîncă prăjituri,
În alta se mănîncă scriitorii.
(N. Crevedia)
pentru textul : fiecare cu treaba lui depoate că da, poate că nu/ poate eu sau poate tu/ soarele vom transforma/ intr-o pizza ce-om manca.
pentru textul : Osânda soarelui deAcum ce sa mai zic? Ca mi-a placut? Ei bine da, mi-a placut! Pornind de la sugestia exceptionala din titlu curgand intreg poemul, o viziune nu doar cinematografica (gen the last temptation of Jesus a lui Scorseze) ci si observationala, rotunda, ca atunci cand stai pe un varf inalt de munte si vezi totul din jurul tau dar nu auzi niciun zgomot, nimic-nimic. Atunci cand ochiul tau poetic poate vedea realitatea intr-o alta dimensiune si apoi sa o redea intr-o forma fara sunet. Un poem pe care mi-as fi dorit sa fi fost in stare sa-l scriu. Asa ca... penita fara alte vorbe. Sarbatori Fericite de la mine! Andu
pentru textul : drumul crucii fără zgomote dede dragul jocului ea se nascuse cu doua capete dimineata privea colajele artistic atarnate de cei patru pereti ai camerei cu cei patru ochi ai ei fiecare clipind in ritmul lui mai tarziu facea doua cafele si doua omlete asezonate in functie de cota bursiera le dadea sa manance si sa bea celor doua guri mereu flanande mereu gata sa inghita sabii pe la pranz, il astepta pe omul ei si cei doi saci de lucerna pe care isi odihnea capetele grele deja de atatea ganduri contradictorii “sunt obosita”, ii spunea, “capul meu stang are sa doarma si cel drept are sa spuna povestea viselor lui” “ce bine”, ii raspundea el mereu, “am sa fumez o mahoarca si am sa scriu visele tale prescurtate” inutil sa va spun, ea avea vise suprarealiste, cu oameni inalti cu talpile crapate si ingeri si ceara epilatoare si agrafe colorate. Inutil sa va mai spun, mana lui stanga scria repede povestea spusa intr-o limba necunoscuta, cu cealalta mana stanga aprindea mahoarce, una-dupa-alta, una-dupa-alta si-i pieptana parul intins pe sacii de lucerna, pana cand inflorea, el – parul, nu lucerna. au fost doar norocosi fara sa stie si atat. au trait foarte fericiti pe langa campul de rachita privind viata prin sase ochi taiand felii de paine pe care intindeau colaje de vise si lucerna cu cele trei maini stangi ale lor ar fi putut trai de doua ori privind lumea distributiv odata va continua
pentru textul : două mâini deMi-a plăcut modul de creionare a personajelor şi atmosfera de basm creată pentru susţinerea subiectului. Felicitări!
pentru textul : Floarea vieţii desanda, nu i asa ca e politicos si frumos sa multumesti celor te citesc si rup din timpul lor pentru a-ti lasa semn sub textele tale? te rog sa ma ierti pentru interventie fireste, tu stii mai bine ce trebuie sa faci si ce nu
pentru textul : Să-mi cânte desuperba poezia, fara grai. "și ce dar să-ți aduc mamă poate capul sfîntului dar eu nu am crescut irod și degetele mele iudite se unduiesc în pustietăți" si "eu nu mai sînt decît urletul cărnii ce se desprinde din tine" versuri pline de insemnatate si de sentiment, o intoarcere in trecut pentru dragostea pe care o simti fata de mama. un text deosebit ce merita o penita de la mine, desi e prea putin. poezia spune atat de multe, incat multitudinea de senzatii ma copleseste... cu drag, queen
pentru textul : mater misericordiae deMulţumesc ai cernut fin.
pentru textul : Un copac singur în noapte dee un text din alea care le scrii o data pe an si care reprezinta centrul de greutate al scriiturii tale.
e un text solid, cu multe, multe, parti reusite, cum e aici:
"golgotă a însinguraţilor
pe coapsele tale mâinile lor
desenează aerogări pentru fluturi."
Singurul lucru care, in opinia mea, ingreuiaza textul e repetitia:
"nimic nu te poate cuprinde."
Daca este vorba de Dumnezeu, afirmatia este adevarata. Pe El nici cerurile cerurilor nu-l pot incape.
Lumina poate fi absenta totusi. Si atunci invadeaza intunericul. Aceasta este si logic si scriptural.
Textul are acea dimensiune filosofica, te prinde si te binecuvinteaza.
pentru textul : Fată rătăcind prin pădurea de salcâmi deMaria(na) eu nu văd unde aș putea să-l încadrez, dpmdv textul este o fabulă în versuri însă respect faptul că ai altă părere, doar că ar trebui să duci părerea ta până la capăt... unde ar trebui încadrat textul acesta?
pentru textul : lordul banal deOttilia thnks a lot no more words
mulțumesc. :)
pentru textul : am evadat un timp (3) deSă trăiți, fac tot posibilul să opresc dezvoltarea cornițelor. Down to earth and down to writing. Merci și pentru typos, deja e poezie, mi-e tare greu să găsesc greșeli în text. (în plus, a fost citit de vreo cinci oameni înainte de postare, nimeni n-a observat. :) ce ți-e și cu spiritul ăsta.)
cum se spune, încăpăţânarea cea bună. ca scop.am revenit pe text. mulţam.
pentru textul : trezvie deO poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalț păsări din cenușă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste și lumină
pentru textul : edict scris în vertical deFrumos... și chiar mi se pare originală acea metaforizare a trecerii la ora de iarnă.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deRotund acest poem domnule dumneavoastră poetule.
Aș renunța totuși la acel 'direct' din final și nu oricum ci 'în totalitate' (inginerește vorbind acum) ca să nu mă trezesc din plăcerea unei lecturi cât se poate de rafinate.
O peniță mai nou inexistentă pe Hermeneia din partea mea.
Andu
Imaginea din prima strofa nu este una credibila din punct de vedere logic ("turnul de sticla" ce isi afla punctul de pornire in chiar miezul pamantului dar nu-l trancende nu implica defel existenta unui spatiu al privirii, al observatiei... nu cred ca te-ai referit la introspectie)... nici o posibila interpretare spirituala nu cred ca este sustinuta, mai ales in contextul htonian (mijlocul pamantului)/falic (turnul)... aici nu m-ai convins si cred ca de fapt te-ai lasat dusa de o reverie fara insa a putea exprima un tablou coerent. Imi pare buclucasa exprimarea "uneori se aud sunete"... pot sa ma gandesc la faptul ca s-a vrut sugerata imaginea unei potentialitati in sensul ca sunetul reprezinta doar o parte a unui univers care se doreste a fi inteles. Formulari de genul "orologiul din turn", "cheița de aramă", "tangoul serilor de bronz" cred ca nu sunt potrivite pentru a sugera categoria de stari/idei pe care le regasim in textele autoarei. Mie imi pare un poem slab si prea descriptiv cu un titlu nepotrivit. Poate ca ar trebui rescris mai cu nerv.
pentru textul : Tango deasigurarea ta, măi profetule... și asigurarea lui bobadil... că tu scrii efervescent și modern pe când eu scriu "halelule de doi bani" mă lasă bolnav de invidie. am să-L rog pe bunul Dumnezeu, care deține cheia înțelepciunii să-mi deschidă și mie ușa turnului Babel în care vă agrandizați voi, ăștia, câțiva, umflați în pene de păuni.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities dedjamal, te scrii frumos intr-o limba straina tie, uneori mai frumos ca cei nascuti in ea, te citesc desi nu am timp destul sa-ti las semne, versurile tale creaza imagini cautatoare de timp etern, trimit la o filozofie a cautarii undeva deasupra limitelor... un nou inceput te ridica mereu desupra ultimei singuratati, in care vai, zbuciunul e acelasi... nu te cunosc destul, e adevarat, dar din cat te citesc mi-e deajuns ca sa afirm, ca nu ai nevoie sa „imprumuti” nimic de la nimeni, sunt sigura ca aceste cuvinte nu sunt decat o coincidenta, nimeni de altfel nu detine monopolul cuvintelor, ne repetam mereu in functie doar de categoria de ... tristete care ne macina. apropo cunosc incidentul cu poemul „imprumutat”... marina, eu sunt convinsa ca djamal nu se preteaza la acest fel de lucruri, dar te multe ori cuvintele ne joaca renghiuri, am patit-o si eu, stiu cat m-a durut insinuarea aceea... scuze ca nu am venit mai repede, nu am avut cateva zile conectare la internet.
pentru textul : Primul cerc deE simpatic, dar "amuşină" e pretenţie.
pentru textul : vânătoare demi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment
pentru textul : bîze deNu cred că este vorba de o referinţă care să facă publicitate unui alt site, cum am citit că e interzis pe Hermeneia. Este un link spre text, ca spre o bibliotecă virtuală, putea fi Scribd sau alt site exclusiv cu texte clasice. Adică era doar o completare a textului meu analitic, care ducea către textul original spre care l-am interpretat. Am observat pe acest site destule linkuri spre youtube sau photobucket sau alte evenimente culturale şi din moment ce nici dvs. nu sunteţi sigur dacă acceptaţi sau nu, eu mai las textul la şantier până voi înţelege eventual de ce. Cum să ştiu eu ce fel de linkuri sunt acceptabile din moment ce nici dvs nu ştiţi?
pentru textul : Scurt pe doi deMunteanu Cristian, cu acest text ai incalcat regulamentul Hermeneia in mod deliberat sau din culpa? asta ca sa stiu ce masuri iau te rog sa imi raspunzi in cel mai scurt timp posibil
pentru textul : nu uitați maioneza desi totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
pentru textul : " frumoaso, pielea ta stinsă îmi bântuie umbra" F.M. dedomnule Virgil, răspund doar dvs, nu şi d-lui Raul. Aveţi o exprimare defectuoasă când vă referiţi la faptul că eu voiam doar să mă descarc şi nu este adevărat; acest lucru mă irită! Oricărui om îi place să i se spună adevărul. Dvs. vă descărcaţi oarecum în comentariile de mai sus, nu eu în textul meu. Nu voi mai şterge nota de subsol fiindcă oricum consideraţi textul slab, nu merită să îl mai corectez şi vă înţeleg sinceritatea şi asta îmi place. Aşa consideram şi eu fiindcă am avut prea multe alte dovezi. Nu e adevărat că eu nu am postat comentarii altora, ţin minte cu precizie că am îndrăznit acest lucru, dar, dacă priviţi textele mele, eu am primit foarte rar, iar peniţe aproape deloc. Dacă am primit comentarii am îndrăznit şi eu, firesc, să postez mai multe comentarii la rândul meu. Dar nu doar faptul că nu am comentarii m-a convins că nu sunt texte de valoare, pe acest site cel puţin, ci şi indicatorul clar poate al numărului de cititori, mai ales la ultimele texte. De aceea am îndrăznit să las acea notă şi în niciun caz pentru a atrage atenţia. Nu aţi mai spus nimic în răspunsurile dvs. despre faptul că aţi considerat, fiindcă aşa reiese din ce aţi scris în primul comentariu, ultimele mele texte ori poate toate proaste. Deci mă văd nevoită să recunosc că am de ales între două retrogradări: ori nu mai postez un timp cu speranţa iluzorie că voi reveni cu texte mai bune şi atunci devin corespondent, ori mai încerc câteva texte mai recente şi dacă sunt prea slabe voi deveni novice. Cred că totuşi mă pot evalua corect şi că nu am poezii mai bune decât "fluturele.." care nu place nicidecum pe blogul meu, aici sau în altă parte (apropo de blogăreală), în ultimul timp, deci ar trebui să renunţ definitiv. Oricum eu vă mulţumesc pentru sinceritate. Şi îmi permit să vă doresc un viitor mai bun pentru Hermeneia, adică să devină un site aevărat de literatură, fiindcă acum eu consider că blogăreală e tocmai faptul că textele în general nu sunt citite aproape deloc dacă nu au măcar un comentariu. Pe alte siteuri, chiar fără comentarii, textele mele au totuşi cititori în număr mediu sau mic, dar nu ca aici. Aici textele cu comentarii au o creştere spectaculoasă a numărului de vizite care m-a uimit. Este posibil să fie erori de soft, nu se ştie niciodată. Cred că greşiţi când spuneţi că eu am făcut blogăreală pe H., greşiţi complet...eu am şase bloguri (trei în română, trei în engleză) tot fără cititori sau comentarii desigur şi mult timp am încercat să comentez ale altora în zadar.
pentru textul : Gărzile negre deDomnului Raul îi mulţumesc de asemenea pentru sinceritate.
ai grija ca ai un typo la un moment dat. as renunta la ultimul rind, mi se pare cam fortat, sau l-as inlocui cu altceva desi ideea nu e noua este destul de bine realizata. pe ici pe colo unele "contextualizari" risca sa artificializeze poate prea mult textul. cea mai aproape de imaginatia mea: "să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald." cea mai reusita ca metafora dupa parerea mea: "privesc fix ochii mei sunt niște holzșuruburi care fixează imaginile ca plinta de la parchet." cea mai naturala: "eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit."
pentru textul : notepad deNu-mi stă în caracter să fac propriile-mi variante din textele altora, mai ales dacă-mi plac (din raţiuni lesne de înţeles), dar pentru că m-ai rugat:
venea obosită cu vânătăi sub fard,
îmi pregătea cina,
apoi adorma pe canapeaua rece.
ţipa în somn, vegheam încordat,
ştiind că va dura uciderea acestor chestii.
o acopeream cu pătura priveam poșeta jerpelită
bluza decolorată resturi de feminitate și
nu mă schimbam de haine o oră două trei
până ghetto-ul se recunoştea sub ziuă.
a venit o noapte când a intrat elegantă
mi-a făcut de mâncare
a aprins televizorul
dezbrăcându-se în dans admirându-se în sticlă,
m-a îmbrățișat ca o fetiță,
s-a așezat lângă mine cu tot cu ţigară.
cred că de acum va fi primăvară
pentru textul : the fifties demi-a zis
și a bușit-o plânsul
"Cu pași elastici, de inorog, bunicul", "grup hoinar de licurici", "umbrele fantomatice ale liliecilor săgetau aerul plin de cântec de greieri", "Alunecarăm curând printre ele și ne scăldarăm..." sunt fragmente care parca fac parte dintr-o compunere pentru clasa a VIII -a. Interesanta ideea calatoriei initiatice, a ghidului (asa intre noi fie vorba am trait si eu, copil fiind, experiente foarte asemanatoare numai ca era vorba despre lupi si o padure de stejar prin care trebuia sa treci pentru a ajunge pe platou si a vedea bolta in toata splendoarea acesteia) insa foarte sarac exprimata din punct de vedere literar. Personal ma astept la mai multe de la tine.
pentru textul : Pulbere de stele desunt si destule inadvertente in text, si o graba a ideilor retezate, cumva, inainte de a se desprinde frumos (ex: "pentru fiecare om care caută/există un om care așteaptă" - ce asteapta?), dar procesul functioneaza, se aud capetele lovite de pereti, se vad si crapaturile si haul care se casca. mereu surprinzator.
pentru textul : no new messages in your inbox deMulțumesc mult, Alina, pentru vizită și comentariu. Pentru Virgil: așa este, povestea are și elemente tragice. Din fericire, în zona satului meu puricii sunt rari. Iarna e prea frig și nu pot supraviețui. Nici unul din animalele noastre de casă nu a avut vreodată purici. Probabil că am dat zilele acestea destul cu bâta în baltă legat de versuri, când mai găsesc ceva timp voi încerca să mai scriu ceva proză, unde e posibil să am mai multă inspirație.
pentru textul : Mâțâli dePrima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
pentru textul : gravity detratatele (de anestezie) le scriu noaptea. de aceea, intersectiile isi pierd unghiurile...dar se tot redeseneaza, pentru simplul fapt ca Cineva incearca sa le stearga...timpul, vremurile... c'est la vie en bleu. merçi.
pentru textul : scurt tratat de anestezie dePagini