Se pare că toată lumea azi cântă și dansează pe acest site. Trebuie să fie ceva în aerul României. Nimeni nu mai scrie poezie proastă. Felicitări , SANDALELE TALE AU ARIPI șichiar pot vedea versul ăsta. Pote că fără "de" din "iar berzele umblă de bezmetice, tragând brazde roșii", dar e alegerea poetului cum e și normal.
Ecaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
O alunecare printre metafore, o resemnare în faţa apusului...Să fie efemerul? Sau trecerea anilor? Dar nu mai dau buzna dincolo de cuvinte şi las autorul să se bucure de semnul meu de apreciere.
Remarc, pentru stare şi puterea de sugestie a tropilor, versurile:
,desfaci pumnul chinuit de ameninţări
în palmă izvorăsc lacrimile reci ale acestui anotimp
îţi sugerează că nu va mai avea cine să plângă
nici ochii îngropaţi în rănile oraşului
când haina trecutului va flutura peste grădini
îţi va aduce aminte că dragostea nu mai e patria ta
depărtarea va suna din zurgălăi lunecând în amintire
fără să-ţi scrie adresa pe o frunză măcar"
De la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
Oh, nu am mai avut de mult un zambet atat de cuprinzator si multumit, as putea acoperi ecranul cu pupaturi si imbratisari de bucurie ca ma intelege cineva! Dragele mele, va dedic aceasta oda a iubitei: femeia-mai-presus-de-femeie. Dominus tecum, pentru fiecare din voi. ;o) Poate ar fi trebuit sa includ pe undeva referinte si traduceri, dar vad ca nu v-am suparat cu asta si ca le-ati aflat sau le stiati deja. Inspiratiile mele de astazi au venit din doua cd-uri. Am ascultat Edith Piaf de dimineata, cand aveam vrabiile la pamant. Pe urma, am revenit la inaltime cu Andrea Bocelli. Va multumesc. /O\
Bianca, mie îmi pare mai bine. Poate că ,,obosind ochiul" se subînțelege, decorurile schimbându-se continuu, însă chiar îmi plac indicațile de regie, că tot am vorbit atât de ele :). Sunt un preludiu ce nu mai forțează intrarea în text, mutând cititorul în ritmul nebun pe care îl așterni. Dar având de unde să-l mute. Poate ar fi fost interesantă o distribuire mai dezordonată a versurilor, în consonanță cu viermuiala trăirilor, dar...gata, am tăcut. Nu mai spun încă o dată cât îmi place :)
Alma, nu-ti multumesc, e bine? :-) Si de unde toate disclaimerurile astea? Ca doar nu oi fi vreun copil sa ma supar daca nu-ti place castelul meu de nisip... Uite: nu ma supar deloc, la mine se vede, de ex, mult mai bine de pe ecranul de-acasa decat de pe cel de la serviciu, nu este foarte clar, dar asta este intentionat, culoarea e si ea aleasa cu grija si chiar spune ceva (ma rog, am vrut eu sa spuna, daca ai rabdare iti recomand sa faci un zoom... e o vizuala, nu uita, te rog). Cat despre asezarea scrisului in pagina... am incercat s ale pun peste tot in alta parte, dar nu au vrut sa stea. Mie mi s-a parut ca se potrivesc acolo, in coltul din dreapta jos, acolo unde s-a adunat toata plaja deasupra... daca as fi vrut sa pastrez axele de simetrie taiam altfel poza... si stiu si eu cate ceva despre asta. L-as fi pus insa din ratiuni de lumina undeva in dreapta sus... dar atunci nu ar mai fi avut, in conceptia mea, nicio legatura cu ideea. Poate insa ca nu am reusit sa sustin asa cum te asteptai, nu-i bai, data viitoare, sper, ma voi intampla altfel. Na, ca nu-ti multumec. Ca ma bucur insa ca treci am voie sa spun?
Imi place acest poem, versurile scurte ii ofera putere de percutie. Iar ultimul vers e superb, spune atat de multe prin foarte putine cuvinte. felicitari, am ramas impresionat petre
Ai asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
O.K. Francisc. Hai sa discutam "fenomenologic". Si, inclusiv, hermeneutic (folosindu-ne de logica lui Hermes cum zice Noica). Putem miza, printre altele, si pe "transpersonalitatea" lui Stanislav Grof, de exemplu (bazata pe experientele in situatii terminale). SEi asta numai in cadrul contextului nostru cultural. Ca daca ne ducem si prin alte parti (e.g. spre logica buddhista) nu stiu daca mai terminam vre-odata. Deci hai, la inceput sa fixam, punandu-ne de acord, nu un univers al discursului (neaparat univoc), ci "natura" unui astfel de univers. Si apoi putem continua. Si este normal sa incercam sa facem acest lucru, spunand cateva cuvinte despre "natura" respectiva pe care am cazut, eventual, de acord s-o adoptam, atata timp cat dorim ca discutia noastra sa fie publica, in sensul de a o intelege cat mai multi participanti la discutii si nu numai doi (sau, la limita, unul singur care discuta cu el insusi; apropo, am auzit - prin cercurile prin care ma mai invartesc si eu de distractie) o definitie cu pretentii a "eu-lui"; i ca ar fi "dialogul sufletului cu el nsusi"; ceea ce i-a lasat pe multi cu gura cascata de admiratie. In final, mi-as permite sa vin cu o propunere "constructiva" (zic eu, nu dau cu parul). Mai bine decat sa discutam "despre" poezie si "filosofie" (si multe altele) cum este astazi, din pacate, la "foarte" moda, mai bine, fiecare dintre noi, sa incercam sa "facem" (adica sa experimentam interior dupa posibilitatile si priceperea fiecaruia si in transmiterea rezultatelor acestor experiente) poezie si/sau filosofie si sa-i lasam pe altii sa "guste" (sau nu) textele pe care noi le propunem, prin "perceperea" lor "directa" (printr-o "punere in paranteza...." ca tot am dicutat de fenomenologie; adica tot fenomenologic).
domnule Gorun Manolescu va trebui să vă avertizez. această intervenție aici este chiar aiurea. nu vă împiedică nimeni să scrieți un articol pe această temă dacă asta vă este dorința inimii. dar nu mai abuzați de dreptul de a comenta. sînt profund dezamăgit. nici nu mai știu dacă mai are rost să mă mai aștept la disciplină intelectuală pe hermeneia din partea cuiva. eu nu pot plăti editori să citească și să aprobe comentarii. că nici pe gratis nu e corect să le cer să o facă. așa că ori închid hermeneia ori o las de izbeliște. chiar nu înțeleg de ce nu scrieți articole, polemici, ce vreți dvs. că, zic eu, am oferit posibilități generoase aici. chiar așa ne place bramburela și indisciplina asta țigăneasco-balcanică?..!!
Erau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
Da, inteleg la ce te referi . Desi intentia titlului a fost far more innocent. Dar mi-a venit o alta idee si ca sa nu existe ambiguitati nepotrivite, am sa - l schimb. Multumesc.
am sa fiu critic. prefer prima jumatate. a doua este prea imbibata cu romantism metaforizat.
as fi terminat la "după care brațele rup aerul dintre noi"
nu pot fi de acord cu interpretarea data jazz cafe ului, e reductionista. de ce nu un loc al relaxarii, al improvizatiei, al jocului, al seductiei, al atractiei, al elegantei? acum repetitiile.... sunt 3+2+2.. nu sunt intamplatoare. e o explozie de viata sa zicem, o traire live a sentimentului vietii si a acestei primaveri:D soarele e simbolul vietii, iar viata inseamna joc, sarbatoare, improvizatie, no? apoi firul de diamant, dubla repetitie, e sa zicem o inganare a unor suflete gemene;)), o chemare si ecoul ei... o recunoastere, o intarire a unei idei samd explicatii valabile si in cazul acelui "vinovino" ps: interpretari sunt multe, cred. de ex, cineva vedea nu o umbrela cat un baston cu diamant intr un spatiu curbat, ca reflex al tendintei de mai mult, mai frumos, mai bine etc daca argumentele mele nu va par ok, astept replica
am uitat sa multumesc aritmosei, de aceea am aplelat la un al doilea comentariu. raspunsul meu, punct cu punct, la comentariul aritmosei urmeaza imediat dupa spatiul liber in primul meu comentariu de aici, dupa ce ii multumisem persephonei. mi s-a parut o lipsa de respect sa nu multumesc si aritmosei, de aici revenirea mea de tip ..."chatist". plus ca a doua parte a comentariului meu initial aparea fara destinatar. cunosc bine regulile site-ului si incerc sa le respect. ma intreb daca acelasi lucru se intampla si in comentariul arancai. plus ca mi se pare corect sa fi spus " imi amintesc (ideile) de o alta poezie, alt cantec."
... pentru că e o lacustră modernă, pariziană, pentru modul de a îmbina tropii cu acea concepție artistică a lui Verlaine, "muzica înainte de toate", din Ars Poetica sa, și versurile care mi-au plăcut mai mult sunt ăstelea: "les genoux impatients des papillons/ fatigués, transpirant sous le soleil/ glissent épuisés/ par l'architecture/ incertaine de la vague/en se suicidant.". e noapte înaintată și cade frumos... "comme une lunaison confuse de l'herbe", que la vue peut s'etandre...
Bianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
propun să ne întâlnim la Madrid, în coridă. eu aduc taurul, tu aduci pătura roşie. de unde ştii tu de câte ori mă bat eu singur pe umăr? încerci să mă scoţi din sărite, dar nu reuşeşti. altădată, poate, dar de la o vreme chiar mi-eşti simpatic. hai că plec la ale mele, văd că te-apucă chatul şi eu n-am timp.
Nuta, poemul tau m-a emotionat, exista aici un adevar al vorbelor. Insa eu iti recomand pe viitor sa alegi intre sinceritate si parnasul metaforei. Pentru "te-ai facut mai frumos de la ultima vorba" si "aseara s-a anuntat vreme inghetata si a nins" te felicit cu admiratie Andu
Raspund tâziu la acest comentariu, din păcate... Mulţumesc mult pentru atentie. Da, femeia de miercuri poate deveni ea însasi un simbol - cu timpul :)
Am aceeaşi subiectivitate pe care o au majoritatea poeţilor privind creaţia lor. Cititorului i se pune la dispoziţie doar o reflexie a experienţei traite/gândite de creator, dar cheia rămâne la cel dintâi!
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
Shappire, noi ne citim de ceva vreme și te știu bună în imagistică. prezența ta aici nu face decît să mă bucure. Am căutat, într-adevăr, să provoc acolo o cădere, în versul 2. Pînă unde nu știu, rămîne ca fiecare cititor să-și definească alunecările la scenă deschisă și pe cele din suflet. Cît despre prezența absentă din viață, poate că e puțin exagerată exprimarea, dar e reală. Mulțumesc de pas.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mai înainte ca un text să poată fi remarcat trebuie să se remarce singur.
pentru textul : sacrilegiu deSe pare că toată lumea azi cântă și dansează pe acest site. Trebuie să fie ceva în aerul României. Nimeni nu mai scrie poezie proastă. Felicitări , SANDALELE TALE AU ARIPI șichiar pot vedea versul ăsta. Pote că fără "de" din "iar berzele umblă de bezmetice, tragând brazde roșii", dar e alegerea poetului cum e și normal.
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele deActaeon, multumesc pentru apreciere. Eu mai degraba as zice ca sint tributar simturilor.
pentru textul : Inside deAranca, Virgil-scuze.Nu am avut intenția să vă enervez.Sunt un pic pe fugă. Mulțumesc pentru citire.
pentru textul : Sky Mirror depaul, mulțumesc de atenția ta constantă. acest lucru mă obligă cumva să fiu mai bun. mereu mai bun. încântat de peniță numai bine ștefan
pentru textul : așa a fost deEcaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
pentru textul : scrisoare deO alunecare printre metafore, o resemnare în faţa apusului...Să fie efemerul? Sau trecerea anilor? Dar nu mai dau buzna dincolo de cuvinte şi las autorul să se bucure de semnul meu de apreciere.
pentru textul : Alunecarea prin umbră deRemarc, pentru stare şi puterea de sugestie a tropilor, versurile:
,desfaci pumnul chinuit de ameninţări
în palmă izvorăsc lacrimile reci ale acestui anotimp
îţi sugerează că nu va mai avea cine să plângă
nici ochii îngropaţi în rănile oraşului
când haina trecutului va flutura peste grădini
îţi va aduce aminte că dragostea nu mai e patria ta
depărtarea va suna din zurgălăi lunecând în amintire
fără să-ţi scrie adresa pe o frunză măcar"
De la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deOh, nu am mai avut de mult un zambet atat de cuprinzator si multumit, as putea acoperi ecranul cu pupaturi si imbratisari de bucurie ca ma intelege cineva! Dragele mele, va dedic aceasta oda a iubitei: femeia-mai-presus-de-femeie. Dominus tecum, pentru fiecare din voi. ;o) Poate ar fi trebuit sa includ pe undeva referinte si traduceri, dar vad ca nu v-am suparat cu asta si ca le-ati aflat sau le stiati deja. Inspiratiile mele de astazi au venit din doua cd-uri. Am ascultat Edith Piaf de dimineata, cand aveam vrabiile la pamant. Pe urma, am revenit la inaltime cu Andrea Bocelli. Va multumesc. /O\
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deFelicitări din suflet, Elena! Și dacă îmi permiți o glumiță: e bine că te-ai oprit la un mac:)!
pentru textul : ,,Femeia-Mac" de Elena Albu Istrati, lansare de carte la Brăila deÎncă o dată: numai bine și să fie într-un ceas bun!
Bianca, mie îmi pare mai bine. Poate că ,,obosind ochiul" se subînțelege, decorurile schimbându-se continuu, însă chiar îmi plac indicațile de regie, că tot am vorbit atât de ele :). Sunt un preludiu ce nu mai forțează intrarea în text, mutând cititorul în ritmul nebun pe care îl așterni. Dar având de unde să-l mute. Poate ar fi fost interesantă o distribuire mai dezordonată a versurilor, în consonanță cu viermuiala trăirilor, dar...gata, am tăcut. Nu mai spun încă o dată cât îmi place :)
pentru textul : Cuvinte în repetiție deAlma, nu-ti multumesc, e bine? :-) Si de unde toate disclaimerurile astea? Ca doar nu oi fi vreun copil sa ma supar daca nu-ti place castelul meu de nisip... Uite: nu ma supar deloc, la mine se vede, de ex, mult mai bine de pe ecranul de-acasa decat de pe cel de la serviciu, nu este foarte clar, dar asta este intentionat, culoarea e si ea aleasa cu grija si chiar spune ceva (ma rog, am vrut eu sa spuna, daca ai rabdare iti recomand sa faci un zoom... e o vizuala, nu uita, te rog). Cat despre asezarea scrisului in pagina... am incercat s ale pun peste tot in alta parte, dar nu au vrut sa stea. Mie mi s-a parut ca se potrivesc acolo, in coltul din dreapta jos, acolo unde s-a adunat toata plaja deasupra... daca as fi vrut sa pastrez axele de simetrie taiam altfel poza... si stiu si eu cate ceva despre asta. L-as fi pus insa din ratiuni de lumina undeva in dreapta sus... dar atunci nu ar mai fi avut, in conceptia mea, nicio legatura cu ideea. Poate insa ca nu am reusit sa sustin asa cum te asteptai, nu-i bai, data viitoare, sper, ma voi intampla altfel. Na, ca nu-ti multumec. Ca ma bucur insa ca treci am voie sa spun?
pentru textul : Urme de dor deImi place acest poem, versurile scurte ii ofera putere de percutie. Iar ultimul vers e superb, spune atat de multe prin foarte putine cuvinte. felicitari, am ramas impresionat petre
pentru textul : yerba maté I ▒ deAi asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
pentru textul : Transeptul deO.K. Francisc. Hai sa discutam "fenomenologic". Si, inclusiv, hermeneutic (folosindu-ne de logica lui Hermes cum zice Noica). Putem miza, printre altele, si pe "transpersonalitatea" lui Stanislav Grof, de exemplu (bazata pe experientele in situatii terminale). SEi asta numai in cadrul contextului nostru cultural. Ca daca ne ducem si prin alte parti (e.g. spre logica buddhista) nu stiu daca mai terminam vre-odata. Deci hai, la inceput sa fixam, punandu-ne de acord, nu un univers al discursului (neaparat univoc), ci "natura" unui astfel de univers. Si apoi putem continua. Si este normal sa incercam sa facem acest lucru, spunand cateva cuvinte despre "natura" respectiva pe care am cazut, eventual, de acord s-o adoptam, atata timp cat dorim ca discutia noastra sa fie publica, in sensul de a o intelege cat mai multi participanti la discutii si nu numai doi (sau, la limita, unul singur care discuta cu el insusi; apropo, am auzit - prin cercurile prin care ma mai invartesc si eu de distractie) o definitie cu pretentii a "eu-lui"; i ca ar fi "dialogul sufletului cu el nsusi"; ceea ce i-a lasat pe multi cu gura cascata de admiratie. In final, mi-as permite sa vin cu o propunere "constructiva" (zic eu, nu dau cu parul). Mai bine decat sa discutam "despre" poezie si "filosofie" (si multe altele) cum este astazi, din pacate, la "foarte" moda, mai bine, fiecare dintre noi, sa incercam sa "facem" (adica sa experimentam interior dupa posibilitatile si priceperea fiecaruia si in transmiterea rezultatelor acestor experiente) poezie si/sau filosofie si sa-i lasam pe altii sa "guste" (sau nu) textele pe care noi le propunem, prin "perceperea" lor "directa" (printr-o "punere in paranteza...." ca tot am dicutat de fenomenologie; adica tot fenomenologic).
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? dedomnule Gorun Manolescu va trebui să vă avertizez. această intervenție aici este chiar aiurea. nu vă împiedică nimeni să scrieți un articol pe această temă dacă asta vă este dorința inimii. dar nu mai abuzați de dreptul de a comenta. sînt profund dezamăgit. nici nu mai știu dacă mai are rost să mă mai aștept la disciplină intelectuală pe hermeneia din partea cuiva. eu nu pot plăti editori să citească și să aprobe comentarii. că nici pe gratis nu e corect să le cer să o facă. așa că ori închid hermeneia ori o las de izbeliște. chiar nu înțeleg de ce nu scrieți articole, polemici, ce vreți dvs. că, zic eu, am oferit posibilități generoase aici. chiar așa ne place bramburela și indisciplina asta țigăneasco-balcanică?..!!
pentru textul : Umbra. deErau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
pentru textul : cu sens interzis deDa, inteleg la ce te referi . Desi intentia titlului a fost far more innocent. Dar mi-a venit o alta idee si ca sa nu existe ambiguitati nepotrivite, am sa - l schimb. Multumesc.
pentru textul : air on a string deam sa fiu critic. prefer prima jumatate. a doua este prea imbibata cu romantism metaforizat.
pentru textul : come as you are deas fi terminat la "după care brațele rup aerul dintre noi"
nu pot fi de acord cu interpretarea data jazz cafe ului, e reductionista. de ce nu un loc al relaxarii, al improvizatiei, al jocului, al seductiei, al atractiei, al elegantei? acum repetitiile.... sunt 3+2+2.. nu sunt intamplatoare. e o explozie de viata sa zicem, o traire live a sentimentului vietii si a acestei primaveri:D soarele e simbolul vietii, iar viata inseamna joc, sarbatoare, improvizatie, no? apoi firul de diamant, dubla repetitie, e sa zicem o inganare a unor suflete gemene;)), o chemare si ecoul ei... o recunoastere, o intarire a unei idei samd explicatii valabile si in cazul acelui "vinovino" ps: interpretari sunt multe, cred. de ex, cineva vedea nu o umbrela cat un baston cu diamant intr un spatiu curbat, ca reflex al tendintei de mai mult, mai frumos, mai bine etc daca argumentele mele nu va par ok, astept replica
pentru textul : linia deam uitat sa multumesc aritmosei, de aceea am aplelat la un al doilea comentariu. raspunsul meu, punct cu punct, la comentariul aritmosei urmeaza imediat dupa spatiul liber in primul meu comentariu de aici, dupa ce ii multumisem persephonei. mi s-a parut o lipsa de respect sa nu multumesc si aritmosei, de aici revenirea mea de tip ..."chatist". plus ca a doua parte a comentariului meu initial aparea fara destinatar. cunosc bine regulile site-ului si incerc sa le respect. ma intreb daca acelasi lucru se intampla si in comentariul arancai. plus ca mi se pare corect sa fi spus " imi amintesc (ideile) de o alta poezie, alt cantec."
pentru textul : crucile de... pentru că e o lacustră modernă, pariziană, pentru modul de a îmbina tropii cu acea concepție artistică a lui Verlaine, "muzica înainte de toate", din Ars Poetica sa, și versurile care mi-au plăcut mai mult sunt ăstelea: "les genoux impatients des papillons/ fatigués, transpirant sous le soleil/ glissent épuisés/ par l'architecture/ incertaine de la vague/en se suicidant.". e noapte înaintată și cade frumos... "comme une lunaison confuse de l'herbe", que la vue peut s'etandre...
pentru textul : la septicémie de la mémoire deBianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
pentru textul : absolute zero depropun să ne întâlnim la Madrid, în coridă. eu aduc taurul, tu aduci pătura roşie. de unde ştii tu de câte ori mă bat eu singur pe umăr? încerci să mă scoţi din sărite, dar nu reuşeşti. altădată, poate, dar de la o vreme chiar mi-eşti simpatic. hai că plec la ale mele, văd că te-apucă chatul şi eu n-am timp.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deNuta, poemul tau m-a emotionat, exista aici un adevar al vorbelor. Insa eu iti recomand pe viitor sa alegi intre sinceritate si parnasul metaforei. Pentru "te-ai facut mai frumos de la ultima vorba" si "aseara s-a anuntat vreme inghetata si a nins" te felicit cu admiratie Andu
pentru textul : aseară s-a anunțat vreme-nghetată și a nins deRaspund tâziu la acest comentariu, din păcate... Mulţumesc mult pentru atentie. Da, femeia de miercuri poate deveni ea însasi un simbol - cu timpul :)
pentru textul : Femeia de miercuri deAm aceeaşi subiectivitate pe care o au majoritatea poeţilor privind creaţia lor. Cititorului i se pune la dispoziţie doar o reflexie a experienţei traite/gândite de creator, dar cheia rămâne la cel dintâi!
Magna cum laude!
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
Enjoy the glory of this moment for it is yours!
Felicitari!
x
pentru textul : Baletistul-lansare de carte dealma, daca te-a suparat comentariul meu te rog sa-mi spui. nu se va repeta. serios.
pentru textul : lumen slide 1 deShappire, noi ne citim de ceva vreme și te știu bună în imagistică. prezența ta aici nu face decît să mă bucure. Am căutat, într-adevăr, să provoc acolo o cădere, în versul 2. Pînă unde nu știu, rămîne ca fiecare cititor să-și definească alunecările la scenă deschisă și pe cele din suflet. Cît despre prezența absentă din viață, poate că e puțin exagerată exprimarea, dar e reală. Mulțumesc de pas.
pentru textul : Copilul din cîrpe de in deo precizare as dori mai intai daca se poate: este un articol publicat intr-o revista sau o scrisoare primita de la AEV?
pentru textul : Ionut Caragea – Delirium Tremens dePagini