Mulţumesc, Remus! Nu e târziu niciodată pentru o urare si pentru o vorbă bună! La fel de mulţi să-ţi fie anii!
Cred că am gresit că le-am postat pe toate odată :) Un haiku are nevoie de singurătate în juru-i, de spaţiul acela alb ca rama unui tablou :) Mă bucur că îţi plac toate.
Scuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
Lucian, poate ca ai dreptate, poate ca nu. Poate ca unii vor simti miros de liliac citind volumul domnului Graunfels...insa comentariul tau miroase clar a putred. Te-as ruga sa fii mai atent, pe viitor, in ce priveste opiniile pe care le enunti in acest spatiu. Deocamdata, pentru aceasta..."apreciere" neargumentata, considera-te avertizat.
Bine ai venit pe Hermeneia, Mircea! Simti ca te ineci in vartejul puternic al vietii, te asfixiaza greutatea pamantului si cu "palmele pline de mari" cersesti lucid o evadare in "Sonetul propriei căutări" Succes!
pe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
dar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
interesant textul desi poate prea disparate imaginile pentru gustul meu. iar faptul ca nu este "decît" o poezie de dragoste de genul celor pe care eu le numesc "strigaturi feminine" evident ca o sa imi atraga inca o data epitetul de misogin. dar ideea e ca nu e vorba despre asta. eu as fi luat una singura din aceste imagini (ca imagini ai) si as fi scris o poezie.
Am incercat. Batranul e un fel de Sfantu` Petru.. iar marinarul, da, un clasic, ma bucur ca ti-a placut, mi-a dat mult timp tarcoale textul asta pana l-am finalizat, a avut el ritmul lui, ca si marea. Numai cum vrea ea. :) Te astept oricand, si te citesc si eu, oricum. :)
regulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
mie mi-a picat bine, asa cum e. probabil ce am citit azi sa fie o varianta revizuita. Dincolo de toate, gasesc "strigatul" celui care desi are resurse parca nu mai stie sa le foloseasca inspre binele spre care i-au fost daruite. Ma regasesc aici, intr-un fel de reprezentare a crizei religiosului, a partii inca trainde ale acestui religios, in care Dumnezeu isi mai poate purta durerea. Un protest in acelasi timp impotriva artificialului si neintelegerii ("simt" protestul in ritmul crescand la un moment dat) a ceea ce este semnificativ in religie, si anume Hristosul si El rastignit, care nu poate lovi in numele dragostei, si nu poate uri in numele dreptatii... Si mai ales care s-a saturat sa fie "bibelou" si care in curand se va arata la fel de viu cum a fost intotdeauna dincolo de perceptiile sau dorintele noastre.
Auzi, nenea Nicule, nu ţi se pare că-ţi cam depăşeşti lungul... atribuţiilor spunându-mi despre ce ar trebui şi n-ar trebui să discut eu? Eu zic să ne vedem fiecare de treabă şi de posiblităţi. Te rog eu fain de tot, ok?
Viorel, eu nu scriu miracole, iar poet excelent e o sintagmă exagerată. Sunt conștient de ceea ce scriu, după cum sunt liber să explic cui vreau părerea (poezia) mea. Aici am făcut-o pentru că era vorba de Adrian. & we go a long way back cu opinii obiective și respect cred, reciproc.
Cristina, am impresia că mai mult l-ai criticat pe Adrian. Un pic de atac la persoană aș zice. Apreciez gestul tău referitor la poem, dar s-a încadrat și la offtopic. Sper să nu se transforme subsolul acestui poem într-o dispută personală.
vă mulțumesc cu drag și sper să fi fost cât se poate de clar pentru amândoi.
gânduri bune!
Un poem ca o secvenţă dintr-un film de dragoste rusesc, mi-a plăcut de la primul vers şi nu am găsit niciun cuvânt care să nu fie la locul lui, în afară de pisicile pe care trebuia să le pui în acelaşi vers cu câinii, pentru a păstra ritmul interior. Remarc şi ultimele două versuri:
"ceea ce noi numim iubire este mai degrabă
o deznădjduită imuabilă mirare"
cu o inedită definiţie a iubirii.
Poemul mi-a amintit de vremurile şi stilul de poezie din anii trecuţi. Panta rhei. Dar mereu vremurile trecute sunt mai bune decât prezentul.
Dreptul la pudoare, la sensibilitatea călcată, uneori, de alţii în picioare ca un afront? Motivul grădinii Edenului ca regăsire a frunzei, adică a purităţii spirituale ca valoare umană îmi place. Adevărul scriptural (sub aspect hermeneutic şi homiletic) din cartea Geneza a Bibliei arată că în acea grădină cei dintâi oameni stăteau în prezenţa lui Dumnezeu şi erau îmbrăcaţi cu slava (gloria) Lui şi nu aveau nevoie de alte haine, pentru că totul era acoperit în El. Prin căderea în păcat omul a devenit muritor şi gloria divină a încetat să-l mai îmbrace. Sub frunza cunoştinţei binelui şi răului se ascunde mărturia păcatului săvârşit prin neascultare. În poem frunza ruginită semnifică dorinţa de întoarcere la strălucirea dragostei dintâi la fel ca în grădina Edenului. "poate de aceea nu mai purtăm haine/spre a ne auzi atingerile/spre a ne cere/dreptul la frunză". Ce să mai spun. Felicitări. Cu stimă, Ioan.
A trebuit sa micsorez poza si de aceea nu se mai vede scrisul bine. La poza nu as renunta pentru ca de la ea a pornit textul, hiperbata, de la singele de reptila blazata al primaverii citadine. Priveste norii, seara... Andu, daca zici tu ca versurile sint faine, atunci chiar ca a a meritat toata osteneala de a le scrie. Multumesc frumos de vizita, parerea ta este una dintre acelea care conteaza pentru mine foarte, foarte mult.
rog pe toata lumea sa nu mai puna link-uri spre youtube. daca stii sa pui codul embed bine, daca nu, asta e. nu mai acceptam linkuri asa aruncate aiurea sub texte
Foarte buna precizarea că nu orice publicaţie, Adrian. Sunt, într-adevar, la noi, multe reviste absolut stupide, de un veleitarism revoltător şi semănator de confuzie si nedumerire...Am ridiculizat una, pe care redacţia mi-o trimite în continuare în format pdf, chiar aici, într-o tableta...
Multumesc pentru sugestii, voi urmari. Dar va aştept şi pe voi, cei care deja aţi publicat, cu noi propuneri de colaborare...
Domnule Gorun Manolescu - Sixtus, mi-a plăcut chestia cu iepurașul și morcovul încât am povestit-o și altora. Cred că așa ceva căutam, așa că am primit. Fără supărare! Ne mai distrăm și noi, când lucrurile devin prea serioase. Mulțumesc, pentru dedicație! Am să citesc eseul. Despre text, ce pot să spun? E o reacție la, așa-zisa, "poezie nouă", nu, neaparăt, la post-modernism - concept care tinde să cuprindă totul, fără a cuprinde ceva. Până la urmă, textul nu e chiar rău - spun eu. Cu amiciție,
poemul e bun, însă unghiul din care l-ai abordat e șubred. nu contează ce fel de Hristos au ceilalți, chiar marii preoți ai catedralelor de cristal, eu aș fi propovăduit un Hristos real și un Dumnezeu viu, unul de care apostolul Pavel e îndrăgostit până la insanitate, cum spune el corintenilor: "dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire și pentru Neamuri o nebunie." (1 Cor.1:23) nu mi-o lua în nume de rău, știu unde te afli pe scara raportării la El (aici îți va veni să mă înțepi, întrebându-mă de unde știu eu asta), însă, așa, din datoria uceniciei trebuia să poetizezi despre un Hristos real și adevărat. și de ce nu i-am da respectul cuvenit capitalizându-i Numele? numai din cauza asta nu pot stârni gândul la o peniță.
Virgil se pare ca am cam pierdut amandoi vremea incercand sa ne convingem unul pe altul despre lucruri care nu au nevoie de "aprobarea" noastra ca sa existe. Se spune ca atunci cand reusesti sa zambesti, in momente din acestea de mirare, abia atunci traiesti cu adevarat. De fapt textul tau m-a umplut de indignare. Nu pentru ca ar fi unul slab, nu pentru ca ideile din el nu ar fi adevarate, nu pentru ca este al tau. Numai ca atunci cand treci prin ocna, fie si privind ochii unuia pe care vremurile l-au ratacit pe acolo, nu mai poti face poezie din asta. Numai acela care a trait asa ceva poate sa se elibereze prin scris. In acest caz poetica n-ar putea niciodata sa bata realitatea si atunci nu poti sa nu te intrebi: la ce bun? Am simtit nevoia sa iti spun acestea pentru ca sunt sigur ca ma vei intelege , desigur sub rezerva ca nu este decat o nenorocita de parere a unui necunoscut.
în care ai văzut tot mediul înconjurător al greierilor, detaşarea ta de constrângerea la spaţiul în care te-au mutat unii, asta mi-a plăcut foarte mult!
Am citit cu plăcere și acest fragment. " vârteje de pietre", deși este corectă și această formă de plural, parcă mai bine sună "vârtejuri". "imi comandase lansetă special pentru mine." Cred că ar trebui o virgulă după "lansetă". Sfârșitul fragmentului este un pic previzibil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulţumesc, Remus! Nu e târziu niciodată pentru o urare si pentru o vorbă bună! La fel de mulţi să-ţi fie anii!
pentru textul : Haiku ( 1 ) deCred că am gresit că le-am postat pe toate odată :) Un haiku are nevoie de singurătate în juru-i, de spaţiul acela alb ca rama unui tablou :) Mă bucur că îţi plac toate.
Scuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
pentru textul : emanație deLucian, poate ca ai dreptate, poate ca nu. Poate ca unii vor simti miros de liliac citind volumul domnului Graunfels...insa comentariul tau miroase clar a putred. Te-as ruga sa fii mai atent, pe viitor, in ce priveste opiniile pe care le enunti in acest spatiu. Deocamdata, pentru aceasta..."apreciere" neargumentata, considera-te avertizat.
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels deBine ai venit pe Hermeneia, Mircea! Simti ca te ineci in vartejul puternic al vietii, te asfixiaza greutatea pamantului si cu "palmele pline de mari" cersesti lucid o evadare in "Sonetul propriei căutări" Succes!
pentru textul : Sonetul propriei căutări depe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
pentru textul : întârzieri dedar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
interesant textul desi poate prea disparate imaginile pentru gustul meu. iar faptul ca nu este "decît" o poezie de dragoste de genul celor pe care eu le numesc "strigaturi feminine" evident ca o sa imi atraga inca o data epitetul de misogin. dar ideea e ca nu e vorba despre asta. eu as fi luat una singura din aceste imagini (ca imagini ai) si as fi scris o poezie.
pentru textul : Fără semn de carte deAm incercat. Batranul e un fel de Sfantu` Petru.. iar marinarul, da, un clasic, ma bucur ca ti-a placut, mi-a dat mult timp tarcoale textul asta pana l-am finalizat, a avut el ritmul lui, ca si marea. Numai cum vrea ea. :) Te astept oricand, si te citesc si eu, oricum. :)
pentru textul : cred că așa se întâmplă deregulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
pentru textul : Doină deeu personal nu vad nimic vulcanic aici, sau poate nu ma pricep
pentru textul : I live in a yellow water-lily deerr: sUrprins
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare demie mi-a picat bine, asa cum e. probabil ce am citit azi sa fie o varianta revizuita. Dincolo de toate, gasesc "strigatul" celui care desi are resurse parca nu mai stie sa le foloseasca inspre binele spre care i-au fost daruite. Ma regasesc aici, intr-un fel de reprezentare a crizei religiosului, a partii inca trainde ale acestui religios, in care Dumnezeu isi mai poate purta durerea. Un protest in acelasi timp impotriva artificialului si neintelegerii ("simt" protestul in ritmul crescand la un moment dat) a ceea ce este semnificativ in religie, si anume Hristosul si El rastignit, care nu poate lovi in numele dragostei, si nu poate uri in numele dreptatii... Si mai ales care s-a saturat sa fie "bibelou" si care in curand se va arata la fel de viu cum a fost intotdeauna dincolo de perceptiile sau dorintele noastre.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deAuzi, nenea Nicule, nu ţi se pare că-ţi cam depăşeşti lungul... atribuţiilor spunându-mi despre ce ar trebui şi n-ar trebui să discut eu? Eu zic să ne vedem fiecare de treabă şi de posiblităţi. Te rog eu fain de tot, ok?
pentru textul : psalm deViorel, eu nu scriu miracole, iar poet excelent e o sintagmă exagerată. Sunt conștient de ceea ce scriu, după cum sunt liber să explic cui vreau părerea (poezia) mea. Aici am făcut-o pentru că era vorba de Adrian. & we go a long way back cu opinii obiective și respect cred, reciproc.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deCristina, am impresia că mai mult l-ai criticat pe Adrian. Un pic de atac la persoană aș zice. Apreciez gestul tău referitor la poem, dar s-a încadrat și la offtopic. Sper să nu se transforme subsolul acestui poem într-o dispută personală.
vă mulțumesc cu drag și sper să fi fost cât se poate de clar pentru amândoi.
gânduri bune!
Un poem ca o secvenţă dintr-un film de dragoste rusesc, mi-a plăcut de la primul vers şi nu am găsit niciun cuvânt care să nu fie la locul lui, în afară de pisicile pe care trebuia să le pui în acelaşi vers cu câinii, pentru a păstra ritmul interior. Remarc şi ultimele două versuri:
"ceea ce noi numim iubire este mai degrabă
o deznădjduită imuabilă mirare"
cu o inedită definiţie a iubirii.
Poemul mi-a amintit de vremurile şi stilul de poezie din anii trecuţi. Panta rhei. Dar mereu vremurile trecute sunt mai bune decât prezentul.
pentru textul : neon fado deDreptul la pudoare, la sensibilitatea călcată, uneori, de alţii în picioare ca un afront? Motivul grădinii Edenului ca regăsire a frunzei, adică a purităţii spirituale ca valoare umană îmi place. Adevărul scriptural (sub aspect hermeneutic şi homiletic) din cartea Geneza a Bibliei arată că în acea grădină cei dintâi oameni stăteau în prezenţa lui Dumnezeu şi erau îmbrăcaţi cu slava (gloria) Lui şi nu aveau nevoie de alte haine, pentru că totul era acoperit în El. Prin căderea în păcat omul a devenit muritor şi gloria divină a încetat să-l mai îmbrace. Sub frunza cunoştinţei binelui şi răului se ascunde mărturia păcatului săvârşit prin neascultare. În poem frunza ruginită semnifică dorinţa de întoarcere la strălucirea dragostei dintâi la fel ca în grădina Edenului. "poate de aceea nu mai purtăm haine/spre a ne auzi atingerile/spre a ne cere/dreptul la frunză". Ce să mai spun. Felicitări. Cu stimă, Ioan.
pentru textul : dreptul la frunză deSilvia, Adina, Sorin, sunt onorata si bucuroasa de prezenta voastra aici si ca... nu m-ati uitat!
pentru textul : primul pas despre care devar.1
iar din ultima sticlă
nu mai picură nimic
var.2 (cu rimă)
vântul se întețește
bătînd prin buzunare
var. 3
pentru textul : Renga denopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal
A trebuit sa micsorez poza si de aceea nu se mai vede scrisul bine. La poza nu as renunta pentru ca de la ea a pornit textul, hiperbata, de la singele de reptila blazata al primaverii citadine. Priveste norii, seara... Andu, daca zici tu ca versurile sint faine, atunci chiar ca a a meritat toata osteneala de a le scrie. Multumesc frumos de vizita, parerea ta este una dintre acelea care conteaza pentru mine foarte, foarte mult.
pentru textul : Jaded derog pe toata lumea sa nu mai puna link-uri spre youtube. daca stii sa pui codul embed bine, daca nu, asta e. nu mai acceptam linkuri asa aruncate aiurea sub texte
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil. deFoarte buna precizarea că nu orice publicaţie, Adrian. Sunt, într-adevar, la noi, multe reviste absolut stupide, de un veleitarism revoltător şi semănator de confuzie si nedumerire...Am ridiculizat una, pe care redacţia mi-o trimite în continuare în format pdf, chiar aici, într-o tableta...
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deMultumesc pentru sugestii, voi urmari. Dar va aştept şi pe voi, cei care deja aţi publicat, cu noi propuneri de colaborare...
Domnule Gorun Manolescu - Sixtus, mi-a plăcut chestia cu iepurașul și morcovul încât am povestit-o și altora. Cred că așa ceva căutam, așa că am primit. Fără supărare! Ne mai distrăm și noi, când lucrurile devin prea serioase. Mulțumesc, pentru dedicație! Am să citesc eseul. Despre text, ce pot să spun? E o reacție la, așa-zisa, "poezie nouă", nu, neaparăt, la post-modernism - concept care tinde să cuprindă totul, fără a cuprinde ceva. Până la urmă, textul nu e chiar rău - spun eu. Cu amiciție,
pentru textul : scriu acest poem pentru câini deca si ultimul ce, lucian?
pentru textul : ca un pește depoemul e bun, însă unghiul din care l-ai abordat e șubred. nu contează ce fel de Hristos au ceilalți, chiar marii preoți ai catedralelor de cristal, eu aș fi propovăduit un Hristos real și un Dumnezeu viu, unul de care apostolul Pavel e îndrăgostit până la insanitate, cum spune el corintenilor: "dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire și pentru Neamuri o nebunie." (1 Cor.1:23) nu mi-o lua în nume de rău, știu unde te afli pe scara raportării la El (aici îți va veni să mă înțepi, întrebându-mă de unde știu eu asta), însă, așa, din datoria uceniciei trebuia să poetizezi despre un Hristos real și adevărat. și de ce nu i-am da respectul cuvenit capitalizându-i Numele? numai din cauza asta nu pot stârni gândul la o peniță.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deVirgil se pare ca am cam pierdut amandoi vremea incercand sa ne convingem unul pe altul despre lucruri care nu au nevoie de "aprobarea" noastra ca sa existe. Se spune ca atunci cand reusesti sa zambesti, in momente din acestea de mirare, abia atunci traiesti cu adevarat. De fapt textul tau m-a umplut de indignare. Nu pentru ca ar fi unul slab, nu pentru ca ideile din el nu ar fi adevarate, nu pentru ca este al tau. Numai ca atunci cand treci prin ocna, fie si privind ochii unuia pe care vremurile l-au ratacit pe acolo, nu mai poti face poezie din asta. Numai acela care a trait asa ceva poate sa se elibereze prin scris. In acest caz poetica n-ar putea niciodata sa bata realitatea si atunci nu poti sa nu te intrebi: la ce bun? Am simtit nevoia sa iti spun acestea pentru ca sunt sigur ca ma vei intelege , desigur sub rezerva ca nu este decat o nenorocita de parere a unui necunoscut.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deîn care ai văzut tot mediul înconjurător al greierilor, detaşarea ta de constrângerea la spaţiul în care te-au mutat unii, asta mi-a plăcut foarte mult!
pentru textul : mă caută eu tac de"hais ă fims erioşi" ! Dar asta ce este: un dialect al limbii ESPERANTO ?
pentru textul : fahrenheit game dedin nou, numai un vers am putut alege, desi imaginea nu e noua: "trage obloanele lumii acesteia peste ochii noștri" ai un typo chiar in titlu.....
pentru textul : despre a vedea lumea cu ochii închiși deAm citit cu plăcere și acest fragment. " vârteje de pietre", deși este corectă și această formă de plural, parcă mai bine sună "vârtejuri". "imi comandase lansetă special pentru mine." Cred că ar trebui o virgulă după "lansetă". Sfârșitul fragmentului este un pic previzibil.
pentru textul : Fără oglindă. Muscari. deincerc sa stau cat mai departe de textele tale si nu voi comenta. doar aici, la "se hlinzesc":
1. HLIZ'I, hlizesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A rade mult, prosteste, fără rost. ♦ A se harjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba.
dor
2. hliz'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. hliz'esc, imperf. 3 sg. hlize'a; conj. prez. 3 sg. si pl. hlize'ască
nodex
3. A SE HLIZ//'I mă ~'esc intranz. pop. A râde fără rost. /Din hliză
sino
pentru textul : abjectivalia de4. HLIZ'I vb. v. chiorî, holba, zgâi.
voyons voir : je t'aime - moi aussi _ mais moi non plus - je t'aime encore plus _ mais je ne t'aime pas du tout...:)
pentru textul : top secret dePagini