Am apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”

Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!

Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )

din debut, este un poem care se adresează fumătorilor la întrebarea aceea răspunsul meu este clar NU
apoi urmează o disjuncție dătătoare de speranțe
iar restul e varză

"felul meu de îngropat în aer " - îmi place titlul acesta, produce o expresie vizuală deosebită.