Aranca, pentru mine zidul înseamnă închidere iar în această poezie a ta văd un univers aparte, doar al tău, (iată că ne lași acum să pătrundem în el) ca și cum ai dori să păstrezi pe cineva (sau ceva) acolo: "munții din care se nasc zidurile", tinerețea care devine lespede, "zidurile din care se naște murirea".Dar munții "visează respirația femeilor" iar visurile sunt gestante în acest univers. El rămâne pradă" nesilit de nimeni", însă "legat" cred că are aici un sens figurat iar lanțul umbrelor cred că reprezintă amintirile...Frumoasă poezie de dragoste:)
este un pas important, un moment frumos pentru poezia ta, de care ma bucur sincer.
te felicit cu drag si sper ca sa fie un inceput benefic volumelor care vor veni! eu le astept :)!
Bravo!
draga Virgil, eu am incercat sa ofer o explicatie de folos autorului nicodem in legatura cu interventia ta evident agresiva si non-crestina nu cred ca am incalcat Regulamentul de vreme ce am explicat autorului ceea ce eu cred ca au fost motivele scrierii tale care in totalitate ataca acest poem care nu ar trebui scos din contextul lui crestin Ulterior, apare si yester ca o privighetoare cu nasul infundat si care inca nu mi-am dat seama daca este cu simbrie sau este pur si simplu prostanac (imi voi da seama de asta probabil curand) amandoi limitati la o aceeasi perceptie care in loc sa incurajati un membru talentat al site-ului ii dati in cap cu desteptaciunea voastra de curcani grasi de conac fluierati. E pacat sa arunci cu noroi intr-un poem de Craciun scris nu zic bine, ci doar din suflet. Treaba voastra, ba desteptilor. Eu va desfid Andu
aranca, inteleg ca, de fapt, te deranjeaza pregatirea mea. adica unul cu pregatire teologica nu trebuie, nu are voie, nu poate, i se interzice sa scrie cum vrea si despre ce vrea pentru ca ce? vreau sa stii ca apreciez comentariile tale, dar pe acelea dure, directe, concrete, pe text si nu pe acelea ironice si pline de emfaza, asa cum iti spuneam si altadata. in ceea ce priveste gramatica nu contest lipsa lacunelor, insa pot spune ca majoritatea sunt typo, ceea ce am observat si la colegi de pe site si mai "grei" decat mine... cu sincer respect, draga mea, iti marturisesc ca ai inceput sa imi placi.
Mă opresc în acest loc pentru a semnaliza apariţia unui poem care nu are voie să treacă neobservat. Remarc, printre altele dimineaţa care aleargă - "un iepure prins între faruri" dar şi drumul spre uitare, prin scuturarea buzunarului cu morţi, un marsupiu, probabil, pentru amintirile născute moarte.
"mi s-a spus că există o vreme în care greşeala îţi macină zimţii", asemeni unui ban preţios, din aur.
hmmm [un pat răvășit] are deja [miros de piele]... aș lăsa doar patul răvășit [despre cum am fost păsări odată] despre asta s-a mai scris, aș scoate așteptam înfiorați aș scoate [înfiorați] aș scoate și [de dimineață], pentru că patul răvășit induce deja ideea de dimineață [despre cât de simplu ar fi să tragem amândoi din aceeași țigară] a trage din aceeași țigară e simplu, nu văd de ce să mai spui [cât de simplu] poemul tău mi-a plăcut în rest e disperat de simplu și luminos de așteptare și e fain să tragi din aceeași țigară
Uite si tu ce ai in text: - cioburile de sticlă - zidurile de beton - ciulinii nebuni - cerul de plumb Vai de capul meu :)). In rest, un text pe care il apreciez, un stil care ma surprinde deseori, cu o emotie aparte.
nici o problema. suspendarea a fost operata. cred ca am mai spus toleranta este zero pentru de abuzurile facute in mod deliberat si care ignora (la fel de deliberat) faptul ca daca cineva are vreo nemultumire sau intrebare cu privire la deciziile editorilor Hermeneia exista cai pentru contactarea consiliului hermeneia. sub nici o forma nu se va mai permite abuzarea spatiului din subsolul altor texte pentru nemultumiri sau frustrari care nu au nici cea mai mica urma de legatura cu textul sub care se petrec. am introdus (tocmai dintr-un exces de bunavointa) butonul "atentie editor!" prin care se poate "comunica" in situatii speciale cu editorii. insa nu voi mai tolera nici un abuz si incalcare deliberata a regulamentului.
crescendo și passion, așa este ritmul, deși intri timid în prima strofă, în decor, în atmosferă, începi să te desfășori spiralat abia din a treia, cuvintele îți vin mai liber, se simte descătușarea în liric. am anumite reflectări, dincolo de această feminitate auto-oglindită în vis: - "obosisem mereu să deschid" - nu merge ca fragment temporal, cred că poți renunța la mereu - scrie: nicio (conf noul DOOM) sau "nici o" (cum am învățat încă din clasele primare) (dar oricum fără cratimă) - ar fi fain să scrii tango, fără u final - ar merge fără "firește", în strofa 4, mai ales că nu poate fi lăsat așa, ca vers de sine stătător. - ar merge prelucrat "fiecare la casele noastre" - corect este "fiecare la casa lui" sau "amândoi la casele noastre" sau pur și simplu "fiecare acasă" mult mi-au plăcut ultimele două strofe, am sentimentul unei fluidizări a imaginilor, unui mers printre apele spiritului. Și îmi imaginam poezia din 7 strofe, cele 7 porți. Nu știu care lipsește aici, poate ultima chiar, către ea ai lăsat poate deschiderea: "acest vis nesfirsit"
Cristina Maroianu, acest text („Femeia patruped”) a mai fost publicat în noiembrie 2012, de pe același cont, dar cu numele Dorina Ungureanu, semnătură sub care apare și în altă parte. Așteptăm niște explicații.
Sincer Dana, sunt de acord cu o parte din ce a zis Cristina. Mă refer la "exacerbat de inextricabil" și la chestia aia "ubicuă". Nu mă îndoiec că știi ce înseamnă, doar te cunosc, nici că poezia ar fi contrafăcută (care după mine înseamnă artificială, scrisă doar de dragul de a scrie ceva). De fapt, știu că tu scrii pe bune și scrii bine. Dar cuvintele astea strică ritmul poeziei tale. Aș mai avea o sugestie: să inversezi topica versurilor 10 și 11, adică să iasă ceva de genul "de când degetele mele au rămas prinse sub ea". Sună mai firesc. Pe de altă parte, mi-au plăcut ideea cu crepusculul, după mine e foarte bun așa cum este, și versurile în engleză. Mai ales prima strofă, fără ultimul vers, și ultima strofă, mi se par frumoase de tot. Cam atât. Sper că nu te-a supărat comentariul meu. Nu am vrut asta, știi :)
Textul e "viu" în măsura în care cititorul simte viul din el. Pasăre împăiată zici? Înseamnă că ai surprins exact efectul textului (vezi strofa a treia). O să mă gândesc la "căi bătătorite" și la alte critici constructive pe care le-ai menționat. Mulțumesc, Acteon, îmi de folos comentariul tău la nivel sinaptic.
Felicitari, Alina! Iata ce trebuie neamului nostru: perseverenta, incredere in fortele proprii si viziune. Ma bucur ca Virtualia merge mai departe. Felicitarile mele!
esentiala mi se pare aici raportarea la femeia care solicita o implicare definitiva, o trecere de la atingerea buzelor, prin sarutul de "recunoastere", pana la asternerea de cealalta parte a textului prin care, trecand, ne-am modificat forma, revenind sau recunoscand ceea ce suntem: iubitori. e aici o tehnica a iubirii, o inghitire succesiva a femeii in sine (v. verbele la impersonal) pana la un pretext absolut necesar de "verificare" a realitatii. visul si transformarea mainilor in semne de punctuatie precizeaza rolul trupului in aceasta economie a caii catre sens. de la iubirea angelic-demonica, trecand prin iubirea creatiei prin scris si pana la zicerea catre Acelasi ca este dumnezeul cuvintelor se cartografiaza un spatiu -straniu- al libertatii de a spune si a face ca si cum scenariul desfasurat nu exista. pana la urma, textul este femeia de-a pururea logodnica, sotie niciodata. si invers. de remarcat de asemnea si echilibrul ideologic, nedorinta de a idealiza excesiv starea divina de creatie. sper sa nu fi divagat prea mult. felicitari ptr. poem.
Imi pare rau ca trebuie sa raman la parerea pe care mi-am exprimat-o inainte de ultima mea suspendare (care tocmai a expirat, gratie Consiliului Hermeneia) in legatura cu virgula calitatea comentariilor pe acest site. Iata ca Dorin, care intretimp este editor parca, imi confirma pesimista teorie. De ce oare? Chiar am ajuns in pozitia de a scrie ceva in subsolul unui text doar pentru a ne afla in treaba? Doar pentru a avea activitate? Sau de ce? Ceeace doresc eu sa spun despre acest text este ca mi se pare ca o petrecere din aceea plina de pesonaje cu masti de acum o suta de ani pe muzica de vivaldi plina de ciudate geise chinezoaice (??) si de flori de ylang (ylang-ylang?) care se zbate sa spuna ceva dar nu reuseste pentruca nimeni de fapt nu doreste sa spuna nimic, ci doar doreste sa demonstreze ceva de sub o masca, anume ceva care nu ar trebui de fapt demonstrat. Deloc. Parerea mea. Andu
Pretextul din prima strofă e mult mai reușit decât restul poemului. Și mă refer la versurile: "mă doare umărul cred că îmi va crește de acolo un om fratele meu de întuneric desfigurat și iubit toți au continuarea lor" Și mai ales la "toți au continuarea lor". Poate ar fi o sugestie de a continua aceeași linie (adică fără "să înjuri").
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc, cititorule, inclusiv pentru sinceritate! Cele bune!
pentru textul : iarnă în Ghetsemani deAranca, pentru mine zidul înseamnă închidere iar în această poezie a ta văd un univers aparte, doar al tău, (iată că ne lași acum să pătrundem în el) ca și cum ai dori să păstrezi pe cineva (sau ceva) acolo: "munții din care se nasc zidurile", tinerețea care devine lespede, "zidurile din care se naște murirea".Dar munții "visează respirația femeilor" iar visurile sunt gestante în acest univers. El rămâne pradă" nesilit de nimeni", însă "legat" cred că are aici un sens figurat iar lanțul umbrelor cred că reprezintă amintirile...Frumoasă poezie de dragoste:)
pentru textul : despre umbre deRitmul şchioapătă, câteva rime sunt forţate, adverbe/ epitete puse doar pentru măsură.
pentru textul : viaţa deMa bucur mult pentru cei doi castigatori apropiati sufletului meu, Paul Blaj si Andrei Majeri!
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deFlori si felicitari!
Adrian, raportat la întregul text(destul de lung), mie nu mi se pare foarte lungă(partea introductivă). text pe care l-am revăzut de curând și l-am subîmpărțit în capitole pentru a facilita lectura
http://agonia.ro/index.php/poetry/1838683/Zilele_noastre_ca_argin%C5%A3i......
Mi-am notat obiecțiile tale. Eugen
pentru textul : Astrul sonor deeste un pas important, un moment frumos pentru poezia ta, de care ma bucur sincer.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dete felicit cu drag si sper ca sa fie un inceput benefic volumelor care vor veni! eu le astept :)!
Bravo!
draga Virgil, eu am incercat sa ofer o explicatie de folos autorului nicodem in legatura cu interventia ta evident agresiva si non-crestina nu cred ca am incalcat Regulamentul de vreme ce am explicat autorului ceea ce eu cred ca au fost motivele scrierii tale care in totalitate ataca acest poem care nu ar trebui scos din contextul lui crestin Ulterior, apare si yester ca o privighetoare cu nasul infundat si care inca nu mi-am dat seama daca este cu simbrie sau este pur si simplu prostanac (imi voi da seama de asta probabil curand) amandoi limitati la o aceeasi perceptie care in loc sa incurajati un membru talentat al site-ului ii dati in cap cu desteptaciunea voastra de curcani grasi de conac fluierati. E pacat sa arunci cu noroi intr-un poem de Craciun scris nu zic bine, ci doar din suflet. Treaba voastra, ba desteptilor. Eu va desfid Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dearanca, inteleg ca, de fapt, te deranjeaza pregatirea mea. adica unul cu pregatire teologica nu trebuie, nu are voie, nu poate, i se interzice sa scrie cum vrea si despre ce vrea pentru ca ce? vreau sa stii ca apreciez comentariile tale, dar pe acelea dure, directe, concrete, pe text si nu pe acelea ironice si pline de emfaza, asa cum iti spuneam si altadata. in ceea ce priveste gramatica nu contest lipsa lacunelor, insa pot spune ca majoritatea sunt typo, ceea ce am observat si la colegi de pe site si mai "grei" decat mine... cu sincer respect, draga mea, iti marturisesc ca ai inceput sa imi placi.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deunde pot fi citite textele care intra in concurs?
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deMă opresc în acest loc pentru a semnaliza apariţia unui poem care nu are voie să treacă neobservat. Remarc, printre altele dimineaţa care aleargă - "un iepure prins între faruri" dar şi drumul spre uitare, prin scuturarea buzunarului cu morţi, un marsupiu, probabil, pentru amintirile născute moarte.
"mi s-a spus că există o vreme în care greşeala îţi macină zimţii", asemeni unui ban preţios, din aur.
pentru textul : anotimpul promis dehmmm [un pat răvășit] are deja [miros de piele]... aș lăsa doar patul răvășit [despre cum am fost păsări odată] despre asta s-a mai scris, aș scoate așteptam înfiorați aș scoate [înfiorați] aș scoate și [de dimineață], pentru că patul răvășit induce deja ideea de dimineață [despre cât de simplu ar fi să tragem amândoi din aceeași țigară] a trage din aceeași țigară e simplu, nu văd de ce să mai spui [cât de simplu] poemul tău mi-a plăcut în rest e disperat de simplu și luminos de așteptare și e fain să tragi din aceeași țigară
pentru textul : regret pe spațiu simplu deUite si tu ce ai in text: - cioburile de sticlă - zidurile de beton - ciulinii nebuni - cerul de plumb Vai de capul meu :)). In rest, un text pe care il apreciez, un stil care ma surprinde deseori, cu o emotie aparte.
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni denici o problema. suspendarea a fost operata. cred ca am mai spus toleranta este zero pentru de abuzurile facute in mod deliberat si care ignora (la fel de deliberat) faptul ca daca cineva are vreo nemultumire sau intrebare cu privire la deciziile editorilor Hermeneia exista cai pentru contactarea consiliului hermeneia. sub nici o forma nu se va mai permite abuzarea spatiului din subsolul altor texte pentru nemultumiri sau frustrari care nu au nici cea mai mica urma de legatura cu textul sub care se petrec. am introdus (tocmai dintr-un exces de bunavointa) butonul "atentie editor!" prin care se poate "comunica" in situatii speciale cu editorii. insa nu voi mai tolera nici un abuz si incalcare deliberata a regulamentului.
pentru textul : stare de fapt deMi-a plăcut poezia ta. E în ea o melancolie liniştită, împăcată cu sine. Remarc, pentru originalitate, ,,opiacee apusuri''. Cu stimă, Petru
pentru textul : obsesii decrescendo și passion, așa este ritmul, deși intri timid în prima strofă, în decor, în atmosferă, începi să te desfășori spiralat abia din a treia, cuvintele îți vin mai liber, se simte descătușarea în liric. am anumite reflectări, dincolo de această feminitate auto-oglindită în vis: - "obosisem mereu să deschid" - nu merge ca fragment temporal, cred că poți renunța la mereu - scrie: nicio (conf noul DOOM) sau "nici o" (cum am învățat încă din clasele primare) (dar oricum fără cratimă) - ar fi fain să scrii tango, fără u final - ar merge fără "firește", în strofa 4, mai ales că nu poate fi lăsat așa, ca vers de sine stătător. - ar merge prelucrat "fiecare la casele noastre" - corect este "fiecare la casa lui" sau "amândoi la casele noastre" sau pur și simplu "fiecare acasă" mult mi-au plăcut ultimele două strofe, am sentimentul unei fluidizări a imaginilor, unui mers printre apele spiritului. Și îmi imaginam poezia din 7 strofe, cele 7 porți. Nu știu care lipsește aici, poate ultima chiar, către ea ai lăsat poate deschiderea: "acest vis nesfirsit"
pentru textul : Flash back deCristina Maroianu, acest text („Femeia patruped”) a mai fost publicat în noiembrie 2012, de pe același cont, dar cu numele Dorina Ungureanu, semnătură sub care apare și în altă parte. Așteptăm niște explicații.
pentru textul : Femeia patruped dehai, va iert, il mai felicit o data pe paul blaj, si va urez o seara placuta. ca asa-s eu bun si drept
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 decrede-ma, invat comertul, si noi ii spunem supermagazin, asa e in manuale, desi prefer varianta ta. merci de opinie.
pentru textul : pentru că nu în vis se iubește dea se citi și: http://hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_i și http://hermeneia.com/content/hermeneia_20
pentru textul : numai umbra deSincer Dana, sunt de acord cu o parte din ce a zis Cristina. Mă refer la "exacerbat de inextricabil" și la chestia aia "ubicuă". Nu mă îndoiec că știi ce înseamnă, doar te cunosc, nici că poezia ar fi contrafăcută (care după mine înseamnă artificială, scrisă doar de dragul de a scrie ceva). De fapt, știu că tu scrii pe bune și scrii bine. Dar cuvintele astea strică ritmul poeziei tale. Aș mai avea o sugestie: să inversezi topica versurilor 10 și 11, adică să iasă ceva de genul "de când degetele mele au rămas prinse sub ea". Sună mai firesc. Pe de altă parte, mi-au plăcut ideea cu crepusculul, după mine e foarte bun așa cum este, și versurile în engleză. Mai ales prima strofă, fără ultimul vers, și ultima strofă, mi se par frumoase de tot. Cam atât. Sper că nu te-a supărat comentariul meu. Nu am vrut asta, știi :)
pentru textul : Crepuscul deSună foarte interesant şi zglobiduş la prima vedere, dar e un zâmbet discret, necesar spunerii lucururilor serioase.
pentru textul : necum deTextul e "viu" în măsura în care cititorul simte viul din el. Pasăre împăiată zici? Înseamnă că ai surprins exact efectul textului (vezi strofa a treia). O să mă gândesc la "căi bătătorite" și la alte critici constructive pe care le-ai menționat. Mulțumesc, Acteon, îmi de folos comentariul tău la nivel sinaptic.
pentru textul : shortcut to L.L. deFelicitari, Alina! Iata ce trebuie neamului nostru: perseverenta, incredere in fortele proprii si viziune. Ma bucur ca Virtualia merge mai departe. Felicitarile mele!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deO poezie energică, scrisă în vers alb.
pentru textul : sinus de inimă deesentiala mi se pare aici raportarea la femeia care solicita o implicare definitiva, o trecere de la atingerea buzelor, prin sarutul de "recunoastere", pana la asternerea de cealalta parte a textului prin care, trecand, ne-am modificat forma, revenind sau recunoscand ceea ce suntem: iubitori. e aici o tehnica a iubirii, o inghitire succesiva a femeii in sine (v. verbele la impersonal) pana la un pretext absolut necesar de "verificare" a realitatii. visul si transformarea mainilor in semne de punctuatie precizeaza rolul trupului in aceasta economie a caii catre sens. de la iubirea angelic-demonica, trecand prin iubirea creatiei prin scris si pana la zicerea catre Acelasi ca este dumnezeul cuvintelor se cartografiaza un spatiu -straniu- al libertatii de a spune si a face ca si cum scenariul desfasurat nu exista. pana la urma, textul este femeia de-a pururea logodnica, sotie niciodata. si invers. de remarcat de asemnea si echilibrul ideologic, nedorinta de a idealiza excesiv starea divina de creatie. sper sa nu fi divagat prea mult. felicitari ptr. poem.
pentru textul : poem despre femeie deun poem metaforă desăvârşit.nici nu ştiu ce îmi place mai mult"orele ei sunt buzunare sparte","dimineaţa e o femeie săracă" sau "decorul aşezat"...
pentru textul : insomnie deImi pare rau ca trebuie sa raman la parerea pe care mi-am exprimat-o inainte de ultima mea suspendare (care tocmai a expirat, gratie Consiliului Hermeneia) in legatura cu virgula calitatea comentariilor pe acest site. Iata ca Dorin, care intretimp este editor parca, imi confirma pesimista teorie. De ce oare? Chiar am ajuns in pozitia de a scrie ceva in subsolul unui text doar pentru a ne afla in treaba? Doar pentru a avea activitate? Sau de ce? Ceeace doresc eu sa spun despre acest text este ca mi se pare ca o petrecere din aceea plina de pesonaje cu masti de acum o suta de ani pe muzica de vivaldi plina de ciudate geise chinezoaice (??) si de flori de ylang (ylang-ylang?) care se zbate sa spuna ceva dar nu reuseste pentruca nimeni de fapt nu doreste sa spuna nimic, ci doar doreste sa demonstreze ceva de sub o masca, anume ceva care nu ar trebui de fapt demonstrat. Deloc. Parerea mea. Andu
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deunii scriu o viata si nu reusesc trei versuri excelente...deci e bun si asa, rau. multumesc de comentarii.
pentru textul : Lecția despre evoluționism. furca deUn text teribilist. Fara acoperire ca "sugestivitate" a subtextului. Sau, cel putin, asa mi se pare.
pentru textul : Mercenar prin timp dePretextul din prima strofă e mult mai reușit decât restul poemului. Și mă refer la versurile: "mă doare umărul cred că îmi va crește de acolo un om fratele meu de întuneric desfigurat și iubit toți au continuarea lor" Și mai ales la "toți au continuarea lor". Poate ar fi o sugestie de a continua aceeași linie (adică fără "să înjuri").
pentru textul : madame dePagini