Da, este haiku în stil modern, nu în tradiţie clasică. În haiku nu este absolut necesară claritatea elementelor, ci sugestia.
Cât despre cuvântul blues, l-am găsit acceptat ca atare în dex on line, dar şi în dicţionarul meu dex de pe raft, altfel nu aş fi scris.
Numai o parte din haiku-uri în sens modern urmează linia clasică cu referire la natură. Mulţumesc pentru apreciere, acest haiku a fost acceptat pentru a fi publicat în numărul următor de o revistă on line, Ardea. Cred că se subînţelege clar că e vorba de mânerul râşniţei de piper.
Ariana ce mai suntem fara fragilitatea specifica speciei care face din cei mai puternici oameni amintiti in doar cateva secunde? Daca stim ca nu ne putem apropia de soare dar totusi incercam inseamna ca suntem frumosii nesabuiti ai creatiei... suntem tragici... cat despre nevoia de vis... am vrut sa spun in loc de "viseaza", "doreste" dar deja omul acesta nu mai are dorinte. Multumesc pentru comentariu.
Oriana, multumesc pentru observatiile aduse textului meu,imi permit sa postez cu placere, varianta sugerata.
Ma bucur sa am un semn de la dvs.
Cu simpatie,
Iuri.
Ok, poate o să pară puţin cam dur, însă asta consider eu: textul prezent, precum celelalte scrise în aceeaşi manieră, nu au subiect. Pentru că doar chinul psihic ori fizic al unui personaj - frustrările, mizantropia, introspecţiile etc nu sunt suficiente. Nu sunt suficiente (şi) pentru că nu avem episodul-pilot complet (cauza), nici dezvoltarea ei către un oarecare deznodământ. Acestea, puse lângă capitalul fapt că nu putem simpatiza cu personajul (pentru că el, practic, nu există - nu poate lua naştere din treizeci de rânduri) fac ca în această scriere, şi în altele ca ea, să nu se întâmple nimic. Proza scurtă nu înseamnă neapărat jumătate de pagină, la fel cum, sigur, nu înseamnă orice episod din perspectiva interiorului unui personaj. În proza ficţională trebuie să se întâmple ceva. Iar faptele că un poet slab face un transplant de inimă, dar, în continuare, nu poate scrie, nu suportă vizitele surorii sale etc nu duc nicăieri, nu au mişcare. Ok, acuma se pot găsi idei de genul "finalul trebuie prelungit de cititor, prin legarea indiciilor date de autor de propriile sale elemente empirice ori intuitive bla bla bla", dar să fim serioşi - proza nu e poezie, iar cititorii de proza nu sunt musai psihanalişti beletristici.
Aici cred eu că textele de genul acesta nu fac trecerea către literatură. Nu ai ideea concretă, ancorată în real, întâmplarea, conflictul, povestea --> subiectul.
Cred că un inceput bun ar fi să ai o poveste care să nu fie abstractă (poetică, filosofică, metafizică). Să fie una "pământească", credibilă, care să respire, în care să se întâmple ceva. Abia apoi, printre rândurile acesteia, să inserezi zbaterea de orice tip a personajului/personajelor.
Mai pe la urmă aşa, dar, totuşi, foarte important - stilul. Bun, mă repet, proza nu e poezie, iar expresia nu trebuie chiar să vibreze de personaltiate din toate încheieturile, însă cu platitudini de tipul "Îl durea prea puțin de tot ce se petrecea în lumea asta/ Nu reușea să păcălească pe nimeni/" etc, n-o să dai nicio forma artistică proprie ţie.
Atenţie şi la problemele gramaticale: punctuaţia - în virgulogie eşti o originală :).
"pe care i-l cumpăraseră maică-să" - "cumpăraseră" e mai mult ca perfectul pers. a treia plural. Tu ai nevoie de a treia singular (maică-sa).
" Își cercetă atent ochii." - "a cerceta" înseamnă a examina cu atenţie...
curcubee - nu sunt sigur dacă ambele variante de plural sunt acceptate, dar ştiu că e indicat "curcubeie"...
"Nu mai era ca altă dată" - acolo trebuie adverb (altădată).
Sper ca, din tot ce-am aberat, să-ţi fie ceva de folos.
Splendid, de mult nu m-a mai mișcat așa un poem, adevărat, matur, tristețe într-un spațiu familiar. Am sentimentul că aș strica spunând mai mult. Sper să nu trebuiască să justific.
Mulţumesc pentru sancţionarea greşelii typo Marga. Cât despre celelalte, aşa le-am gândit eu. Poezia nu se explică, se citeşte şi se place sau nu. Desigur că expresiile acelea au un sens, dar după cum spune poetul "Un poem nu trebuie să însemne ceva, ci să fiinţeze" ("A poem should not mean, but be") - extras din Arta poetică a lui Archibald MacLeish. De data aceasta (şi desigur ştiu că nu e prima oară) poemul meu nu "trăieşte" pentru tine sau pentru alţii, atâta tot. Dacă aş căuta tot felul de "purici" în poeziile altora, inclusiv în ale tale - şi acolo e plin, dar poeziile altora "trăiesc", spre deosebire de ale mele. Doar nu suntem copii mici să credem că poezia trebuie să explice sau să declare ceva şi cum am spus de atâtea ori, nimeni nu se poate explica pe sine perfect ca un robot, ar trebui sute de mii de pagini şi nici atunci nu ar fi destul. Ar fi anormală o poezie ca abecedarul, mai clară chiar (că oricum la valoarea simbolică a artei nu se poate renunţa).
cu tot respectul, întrebarea ta este foarte simplă şi asta ştii ce însemnează nu? Ea generează discuţii întinse şi complexe, ori aici, într-o pagină destinată comentariului unui text, nu este nici momentul şi nici locul unei astfel de desfăşurări filosofice. Mai bine, dacă tot vrem să purtăm o discuţie mai profundă să mai facem un eseu sau un fals interviu. Ce spui?
poezia aceasta. o imagini pleonastica (ex.câmp cu verdeaţă) si multe chestii sociale care, cine stie de ce, musai sa le punem in poezie. acum cat sunt calde(ex.un vagon cu ţigani sosea în Gara de Nord tocmai de la Paris). nu agreez revenirea din final cu revenirea cozii.
cristina
cand am citit comentariul tau, mai intai m-am bucurat. apoi a trecut o zi si-am realizat ca-i totusi neterminata. dar uite, i-ai dat o sansa pentru care-ti multumesc.
hialin
da, asa-i. singura problema pe care am vazut-o aproape imediat a fost "pisica de piele", era hilara, i-am dat drumul mult prea avantat. in rest, sa stii ca-i aproape un puzzle ca si efect, am primit comentarii care fiecare critica altceva si-i descifra cate o alta parte. deci incep sa cred ca-i totusi inteligibila. :o) faptul ca nu "loveste" fiecare cititor in acelasi punct, ma duce cu gandul la cum se masoara de fapt puterea poeziei si incep sa am indoieli c-ar avea prea multa. deci, multumesc.
Marga,
nu ştiu dacă aş schimba acum ceva, mulţumesc, oricum, pentru sugestii. Dacă ai recitit e de bine...:) Iar pauzele cred că-s normale, daca n-am nimic de spus...
Cristina,
a fost o surpriză grozavă să constat c-au reapărut peniţele (mulţumiri şi lui Virgil!). Eu te-am mai citit:)
Paul şi Vio, salutări!
Plăcute semne aţi lăsat aici!
Nicodem,
eu chiar din banal fac poezie.
cât despre aspectul celălalt pe care-l semnalezi, no comment...
Da, mi-am aruncat jos pălăria când am citit și eu titlul. Dar Marina a fost prima (rimează, nu?). Îmi plac remember-urile astea ale lui Virgil. Și nu e chiar ludică.
Lelia draga, întâi bine ai venit pe Hermeneia. Eu aș vrea să-ți fac, deocamdată, doar două observații, subtitlul "versuri" mi se pare în plus dacă textul este încadrat la "poezie" și apoi dacă tot e să facem pe Dumnezeu ar trebui să vedem ce facem cu "pămaîntul". Plus combinațiile aleatoare de â și î... Lipsa ta de atenție poate avea justificări, însă nu și explicații. Te mai citesc, Andu
Francisc, uite ce am găsit la o căutare pe net, dacă citești pe aici (doar un exemplu), http://www.museum.co.za/cross.htmlhttp://www.huguenotcross.com/hucrhiandme.html ajungi, cred, la concluzia că din imaginea respectivă de pe wikipedia lipsește... imaginea. La urma urmelor, din toate descrierile găsite pe net în materie rezultă altceva... Mai ai alt "izvor" în afară de acesta?
Ioana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami
Aranca, înțeleg că acele locuri și "șapte coline" descrise în poemul tău s-ar referi și la Iași... frumos spus. Cred că a lăsa o anume ambiguitate în poezie este o calitate. În rest, nu am făcut vreo aluzie decât la faptul că nu îmi amintesc de numele tău, referitor la afirmația ta privind prieteniile. Dar sunt sigură că te citesc de multă vreme, sub altă semnătură. Aici, important e să scriem și să scriem bine. :)
Sa nu picam in extreme Virgile. Eu cred ca erau destule categorii de texte pe Hermeneia si nu faptul ca mai pui una de exemplu ce m-a distrat aalizei cu propunerea "poem in proza" pai ce mai urmeaza "poem in scenariu" "poem in povestire"...sa nu ne punem imaginatia la incercare mai ales in ceea ce priveste teoria chibritului cu care sper ca suntem cu totii foarte familiari! Eu cred ca nu la acest capitol al categorisirilor literare ar trebui sa evolueze acest site, iarta-ma ca mi-am spus parerea sincer. oricand un autor poate atasa un subtitlu textului sau care sa il incadreze intr-o "subcategorie" a caegoriei la care a postat. In schimb felul cum ai gandit pagina de autor si pagina principala, da, acestea sunt elemente cu adevarat valoroase. Andu
Să-mi fie iertat: mea culpa, dar aveam şi mojar de bronz pentru pisat piperul sau scorţişoara şi aveam şi râşniţă manuală veche de măcinat piperul şi multe alte vechituri ( fusuri şi război vechi de ţesut, pendulă veche, barometru vechi, bijuterii din secolul 18-19, un radio interbelic, un televizor Tesla care apare în poezia mea Corida hibernală, etc.). În plus, am crescut cu poveştile lui Andersen (scriitorul meu favorit), în care sunt multe personificări ale obicetelor de uz casnic şi multe vechituri. Unele greu de imaginat. Dar şi alte poveşti utilizează aceleaşi procedee. "Marile speranţe" cu alte cuvinte. Cred că m-am lăsat furată de amintiri când am scris această poezioară şi, recunosc, nu este chiar reuşită la prima vedere. Cred că mai bine aş fi scris o poveste. Şi pentru toţi cititorii, scuze pentru confesiunea aceasta, ştiu că nu e site de socializare.
emilian, textul contine un cuvint care nu este acceptabil pe hermeneia. stii tu care. este posibil sa nu fii de acord cu decizia mea dar daca vei indeparta cuvintul respectiv textul va putea fi repus in pagina. altfel nu.
Maricica are texte foarte sensibile dar nu patetice, nu sunt texte adunate în batistă, să le plângi de milă, sunt texte cerebrale şi îmi place să spun ca şi femeie, texte feminine, pline de candoare, cu alte cuvinte autoarea îmbrăţişează forma de gingăşie, o exploatează până la meditaţie şi asta îmi place, pentru că profunzimea versului la ea stă în puterea de a întoarce versul pe toate feţele până îi cade în palmă ceasul zilelor ei. Te felicit. Ai un vers închegat şi deloc teribilist.
am mai citit-o si in alta parte si parerea mea este ca in ciuda notei clasice si misogine care poate nu va impresiona pe unii sau va deranja pe unele, miroase totusi a poezie adevarata
Bianca, Iata o provocare interesanta si o intrebare pe care (marturisesc cat se poate de sincer) nu mi-am mai pus-o pana acum, oare finalurile poemelor mele sunt chiar imprevizibile? Pentruca eu nu ma "sradui" sa le fac asa, deci nu as putea nicidecum afirma ca incerc sa fac din asta un stil propriu (fiind dealtfel convins ca nu am un stil propriu, si ca in general asta e foarte greu in poezia contemporana...) Poate uneori o usoara ironie (de fapt auto-ironizare) ma aduce aproape de favoritul meu, Sorescu :-) Aici finalul a fost "expediat" doar pentru ca am incercat sa concentrez in foarte putine cuvinte (alchimie, metabolism, avort) fenomenala asemanare dintre noi, indragostitii si inteleptii care cautau piatra filozofala. Multumesc pentru placerea unei discutii interesante aici, Andu P.S. Oricum, metabolismul nostru e alchimie curata iti spun eu, ca de cand ma caut de niste chestii si toti ridica din umeri si zic "eh, problema de metabolism" :-)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, este haiku în stil modern, nu în tradiţie clasică. În haiku nu este absolut necesară claritatea elementelor, ci sugestia.
pentru textul : Haiku deCât despre cuvântul blues, l-am găsit acceptat ca atare în dex on line, dar şi în dicţionarul meu dex de pe raft, altfel nu aş fi scris.
Numai o parte din haiku-uri în sens modern urmează linia clasică cu referire la natură. Mulţumesc pentru apreciere, acest haiku a fost acceptat pentru a fi publicat în numărul următor de o revistă on line, Ardea. Cred că se subînţelege clar că e vorba de mânerul râşniţei de piper.
Ariana ce mai suntem fara fragilitatea specifica speciei care face din cei mai puternici oameni amintiti in doar cateva secunde? Daca stim ca nu ne putem apropia de soare dar totusi incercam inseamna ca suntem frumosii nesabuiti ai creatiei... suntem tragici... cat despre nevoia de vis... am vrut sa spun in loc de "viseaza", "doreste" dar deja omul acesta nu mai are dorinte. Multumesc pentru comentariu.
pentru textul : slăbiciuni și realități deOriana, multumesc pentru observatiile aduse textului meu,imi permit sa postez cu placere, varianta sugerata.
pentru textul : Bicicleta deMa bucur sa am un semn de la dvs.
Cu simpatie,
Iuri.
mai putin fiorolacul (sau fiorocolac ca tot n-am inteles) dar e pacat sa caricaturizezi un text care este in rest atit de dur si reusit poetic
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac deȘi încă ceva: o zicere superbă românească "taci și sapă!" ai încadrat-o perfect.
pentru textul : Livada ușilor deschise deOk, poate o să pară puţin cam dur, însă asta consider eu: textul prezent, precum celelalte scrise în aceeaşi manieră, nu au subiect. Pentru că doar chinul psihic ori fizic al unui personaj - frustrările, mizantropia, introspecţiile etc nu sunt suficiente. Nu sunt suficiente (şi) pentru că nu avem episodul-pilot complet (cauza), nici dezvoltarea ei către un oarecare deznodământ. Acestea, puse lângă capitalul fapt că nu putem simpatiza cu personajul (pentru că el, practic, nu există - nu poate lua naştere din treizeci de rânduri) fac ca în această scriere, şi în altele ca ea, să nu se întâmple nimic. Proza scurtă nu înseamnă neapărat jumătate de pagină, la fel cum, sigur, nu înseamnă orice episod din perspectiva interiorului unui personaj. În proza ficţională trebuie să se întâmple ceva. Iar faptele că un poet slab face un transplant de inimă, dar, în continuare, nu poate scrie, nu suportă vizitele surorii sale etc nu duc nicăieri, nu au mişcare. Ok, acuma se pot găsi idei de genul "finalul trebuie prelungit de cititor, prin legarea indiciilor date de autor de propriile sale elemente empirice ori intuitive bla bla bla", dar să fim serioşi - proza nu e poezie, iar cititorii de proza nu sunt musai psihanalişti beletristici.
Aici cred eu că textele de genul acesta nu fac trecerea către literatură. Nu ai ideea concretă, ancorată în real, întâmplarea, conflictul, povestea --> subiectul.
Cred că un inceput bun ar fi să ai o poveste care să nu fie abstractă (poetică, filosofică, metafizică). Să fie una "pământească", credibilă, care să respire, în care să se întâmple ceva. Abia apoi, printre rândurile acesteia, să inserezi zbaterea de orice tip a personajului/personajelor.
Mai pe la urmă aşa, dar, totuşi, foarte important - stilul. Bun, mă repet, proza nu e poezie, iar expresia nu trebuie chiar să vibreze de personaltiate din toate încheieturile, însă cu platitudini de tipul "Îl durea prea puțin de tot ce se petrecea în lumea asta/ Nu reușea să păcălească pe nimeni/" etc, n-o să dai nicio forma artistică proprie ţie.
Atenţie şi la problemele gramaticale: punctuaţia - în virgulogie eşti o originală :).
"pe care i-l cumpăraseră maică-să" - "cumpăraseră" e mai mult ca perfectul pers. a treia plural. Tu ai nevoie de a treia singular (maică-sa).
" Își cercetă atent ochii." - "a cerceta" înseamnă a examina cu atenţie...
curcubee - nu sunt sigur dacă ambele variante de plural sunt acceptate, dar ştiu că e indicat "curcubeie"...
"Nu mai era ca altă dată" - acolo trebuie adverb (altădată).
Sper ca, din tot ce-am aberat, să-ţi fie ceva de folos.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deSplendid, de mult nu m-a mai mișcat așa un poem, adevărat, matur, tristețe într-un spațiu familiar. Am sentimentul că aș strica spunând mai mult. Sper să nu trebuiască să justific.
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deMulţumesc pentru sancţionarea greşelii typo Marga. Cât despre celelalte, aşa le-am gândit eu. Poezia nu se explică, se citeşte şi se place sau nu. Desigur că expresiile acelea au un sens, dar după cum spune poetul "Un poem nu trebuie să însemne ceva, ci să fiinţeze" ("A poem should not mean, but be") - extras din Arta poetică a lui Archibald MacLeish. De data aceasta (şi desigur ştiu că nu e prima oară) poemul meu nu "trăieşte" pentru tine sau pentru alţii, atâta tot. Dacă aş căuta tot felul de "purici" în poeziile altora, inclusiv în ale tale - şi acolo e plin, dar poeziile altora "trăiesc", spre deosebire de ale mele. Doar nu suntem copii mici să credem că poezia trebuie să explice sau să declare ceva şi cum am spus de atâtea ori, nimeni nu se poate explica pe sine perfect ca un robot, ar trebui sute de mii de pagini şi nici atunci nu ar fi destul. Ar fi anormală o poezie ca abecedarul, mai clară chiar (că oricum la valoarea simbolică a artei nu se poate renunţa).
pentru textul : Amnezie decu tot respectul, întrebarea ta este foarte simplă şi asta ştii ce însemnează nu? Ea generează discuţii întinse şi complexe, ori aici, într-o pagină destinată comentariului unui text, nu este nici momentul şi nici locul unei astfel de desfăşurări filosofice. Mai bine, dacă tot vrem să purtăm o discuţie mai profundă să mai facem un eseu sau un fals interviu. Ce spui?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei depoezia aceasta. o imagini pleonastica (ex.câmp cu verdeaţă) si multe chestii sociale care, cine stie de ce, musai sa le punem in poezie. acum cat sunt calde(ex.un vagon cu ţigani sosea în Gara de Nord tocmai de la Paris). nu agreez revenirea din final cu revenirea cozii.
pentru textul : broşură de la martori decristina
cand am citit comentariul tau, mai intai m-am bucurat. apoi a trecut o zi si-am realizat ca-i totusi neterminata. dar uite, i-ai dat o sansa pentru care-ti multumesc.
hialin
pentru textul : Geamantan cu pisică deda, asa-i. singura problema pe care am vazut-o aproape imediat a fost "pisica de piele", era hilara, i-am dat drumul mult prea avantat. in rest, sa stii ca-i aproape un puzzle ca si efect, am primit comentarii care fiecare critica altceva si-i descifra cate o alta parte. deci incep sa cred ca-i totusi inteligibila. :o) faptul ca nu "loveste" fiecare cititor in acelasi punct, ma duce cu gandul la cum se masoara de fapt puterea poeziei si incep sa am indoieli c-ar avea prea multa. deci, multumesc.
Marga,
nu ştiu dacă aş schimba acum ceva, mulţumesc, oricum, pentru sugestii. Dacă ai recitit e de bine...:) Iar pauzele cred că-s normale, daca n-am nimic de spus...
Cristina,
a fost o surpriză grozavă să constat c-au reapărut peniţele (mulţumiri şi lui Virgil!). Eu te-am mai citit:)
Paul şi Vio, salutări!
Plăcute semne aţi lăsat aici!
Nicodem,
pentru textul : de dimineaţă deeu chiar din banal fac poezie.
cât despre aspectul celălalt pe care-l semnalezi, no comment...
Da, mi-am aruncat jos pălăria când am citit și eu titlul. Dar Marina a fost prima (rimează, nu?). Îmi plac remember-urile astea ale lui Virgil. Și nu e chiar ludică.
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ deLelia draga, întâi bine ai venit pe Hermeneia. Eu aș vrea să-ți fac, deocamdată, doar două observații, subtitlul "versuri" mi se pare în plus dacă textul este încadrat la "poezie" și apoi dacă tot e să facem pe Dumnezeu ar trebui să vedem ce facem cu "pămaîntul". Plus combinațiile aleatoare de â și î... Lipsa ta de atenție poate avea justificări, însă nu și explicații. Te mai citesc, Andu
pentru textul : De-a Dumnezeu… deFrancisc, uite ce am găsit la o căutare pe net, dacă citești pe aici (doar un exemplu), http://www.museum.co.za/cross.html http://www.huguenotcross.com/hucrhiandme.html ajungi, cred, la concluzia că din imaginea respectivă de pe wikipedia lipsește... imaginea. La urma urmelor, din toate descrierile găsite pe net în materie rezultă altceva... Mai ai alt "izvor" în afară de acesta?
pentru textul : rosario dealt val de emotie, ati declansat un adevarat tsunami in sufletul meu !
pentru textul : Virtualia în real deGanduri de pretuire tuturor !
Ioana Barac, mulțumesc pentru trecere. Voi ține cont de ceea ce mi- ai spus. Însă, nu știu de ce trebuie căutate explicații logice într- o poezie. Nu de mult mi se spunea "prea explicit", acum mi se spune altceva. Depinde în primul rând de noi ce anume vrem să vedem într- o poezie, nicidecum de cel care a scris- o. Eu nu caut să lămuresc pe nimeni despre nimic și nici nu văd a fi acesta scopul artei în general. Mă bucur însă că reușesc să las loc de echivoc. Bineînțeles că voi reveni asupra textului, Cami
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc deAranca, înțeleg că acele locuri și "șapte coline" descrise în poemul tău s-ar referi și la Iași... frumos spus. Cred că a lăsa o anume ambiguitate în poezie este o calitate. În rest, nu am făcut vreo aluzie decât la faptul că nu îmi amintesc de numele tău, referitor la afirmația ta privind prieteniile. Dar sunt sigură că te citesc de multă vreme, sub altă semnătură. Aici, important e să scriem și să scriem bine. :)
pentru textul : și zeii plîng demi-au placut mult contrastele puternice redate cu atat de putine cuvinte. imaginea din incipit, mai ales, ramane reverberand. frumos. felicitari.
pentru textul : Dureri de ceară demulţumesc de opinie. O să ţin cont de ea. pe viitor.
Eugen
10.06.2012;
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin de05:50
parca stiam ca se scrie "whiskey" sau "whisky"
pentru textul : kimberlit deimagini care rămân în suflet.
pentru textul : cenuşă, să ning... deatâta sensibilitate într-un mănunchi de gânduri doar la tine găsesc, Adriana.
mi-a făcut plăcere să recitesc.
Sa nu picam in extreme Virgile. Eu cred ca erau destule categorii de texte pe Hermeneia si nu faptul ca mai pui una de exemplu ce m-a distrat aalizei cu propunerea "poem in proza" pai ce mai urmeaza "poem in scenariu" "poem in povestire"...sa nu ne punem imaginatia la incercare mai ales in ceea ce priveste teoria chibritului cu care sper ca suntem cu totii foarte familiari! Eu cred ca nu la acest capitol al categorisirilor literare ar trebui sa evolueze acest site, iarta-ma ca mi-am spus parerea sincer. oricand un autor poate atasa un subtitlu textului sau care sa il incadreze intr-o "subcategorie" a caegoriei la care a postat. In schimb felul cum ai gandit pagina de autor si pagina principala, da, acestea sunt elemente cu adevarat valoroase. Andu
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deSă-mi fie iertat: mea culpa, dar aveam şi mojar de bronz pentru pisat piperul sau scorţişoara şi aveam şi râşniţă manuală veche de măcinat piperul şi multe alte vechituri ( fusuri şi război vechi de ţesut, pendulă veche, barometru vechi, bijuterii din secolul 18-19, un radio interbelic, un televizor Tesla care apare în poezia mea Corida hibernală, etc.). În plus, am crescut cu poveştile lui Andersen (scriitorul meu favorit), în care sunt multe personificări ale obicetelor de uz casnic şi multe vechituri. Unele greu de imaginat. Dar şi alte poveşti utilizează aceleaşi procedee. "Marile speranţe" cu alte cuvinte. Cred că m-am lăsat furată de amintiri când am scris această poezioară şi, recunosc, nu este chiar reuşită la prima vedere. Cred că mai bine aş fi scris o poveste. Şi pentru toţi cititorii, scuze pentru confesiunea aceasta, ştiu că nu e site de socializare.
pentru textul : ceainicul deemilian, textul contine un cuvint care nu este acceptabil pe hermeneia. stii tu care. este posibil sa nu fii de acord cu decizia mea dar daca vei indeparta cuvintul respectiv textul va putea fi repus in pagina. altfel nu.
pentru textul : how fast we grow deMaricica are texte foarte sensibile dar nu patetice, nu sunt texte adunate în batistă, să le plângi de milă, sunt texte cerebrale şi îmi place să spun ca şi femeie, texte feminine, pline de candoare, cu alte cuvinte autoarea îmbrăţişează forma de gingăşie, o exploatează până la meditaţie şi asta îmi place, pentru că profunzimea versului la ea stă în puterea de a întoarce versul pe toate feţele până îi cade în palmă ceasul zilelor ei. Te felicit. Ai un vers închegat şi deloc teribilist.
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deDomnii mei, sunt onorat. Intre noi, barbatii, dragostea inseamna rabdare. pentru sine.
Madame M, va ignor cu desavarsire comentariul. e prea stupid.
pentru textul : Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta deam mai citit-o si in alta parte si parerea mea este ca in ciuda notei clasice si misogine care poate nu va impresiona pe unii sau va deranja pe unele, miroase totusi a poezie adevarata
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deerr. v-a starnit
pentru textul : coliba mea de corali deBianca, Iata o provocare interesanta si o intrebare pe care (marturisesc cat se poate de sincer) nu mi-am mai pus-o pana acum, oare finalurile poemelor mele sunt chiar imprevizibile? Pentruca eu nu ma "sradui" sa le fac asa, deci nu as putea nicidecum afirma ca incerc sa fac din asta un stil propriu (fiind dealtfel convins ca nu am un stil propriu, si ca in general asta e foarte greu in poezia contemporana...) Poate uneori o usoara ironie (de fapt auto-ironizare) ma aduce aproape de favoritul meu, Sorescu :-) Aici finalul a fost "expediat" doar pentru ca am incercat sa concentrez in foarte putine cuvinte (alchimie, metabolism, avort) fenomenala asemanare dintre noi, indragostitii si inteleptii care cautau piatra filozofala. Multumesc pentru placerea unei discutii interesante aici, Andu P.S. Oricum, metabolismul nostru e alchimie curata iti spun eu, ca de cand ma caut de niste chestii si toti ridica din umeri si zic "eh, problema de metabolism" :-)
pentru textul : fotografii mișcate dePagini