cred ca m-am exprimat eu prea alambicat in primul comentariu. pe scurt, intr-o opera (buna) ar trebui armonizate subiectul si tema, neluand in discutie stilul, constructia, crearea atmosferei sau descrierea personajului. poemul tau are tot ce-i trebuie, mai putin o tema. ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident - adica are un subiect - fara sa-mi puna o intrebare de alt rang sau sa-mi sugereze un raspuns, fara sa-mi ofere sansa de a intra in nucce si de a descoperi intelesul ascuns al textului si partea lui de inefabil. cu alte cuvinte, este o descriere bine facuta, dar fara alte semnificatii si sertare, o pregatire pentru un follow-up care nu mai vine. mai simplu spus, un poem are partea lui "pamanteana" si partea lui "cereasca" (de aici indemnul meu anterior "pune-i o pereche de aripi"), ca o icoana in care rosul si albastrul au semnificatii diferite, opuse, iar dozajul dintre acestea imi dau (mie, lectorului) bucuria contemplarii si a descifrarii mesajului ascuns, dincolo de cea a admiratiei pentru limbaj, constructie, etc).

in alta ordine de idei, daca tot ma straduiesc sa scriu un comentariu si sa initiez un dialog, incerc sa o fac constructiv - altfel, a quoi bon? - iar formatia mea nu imi permite sa scriu "acest text este prost pentru ca nu il simt eu" sau "sunt adepta minimalismului asa ca textul tau e prost". ma straduiesc sa obiectivez si sa fac un exercitiu de lectura corect, folosindu-mi stiinta si inteligenta, nu neaparat simtirea cea inselatoare.

Ia incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta

Îmi primul rând, îmi place titlul. Apoi, ritmul pe care îl induci. Finalul mi-a plăcut. Ai totuși strecurată în text o contradicție mică, și-anume: „bolta rece supura spre mine„ - dacă bolta(indiferent care) supurează, atunci numai rece nu poate fi. Și în general, în contextul poemului, acel termen medical pare a fi din altă poveste.
doar o părere. Eugen.

în DEX-ul din nouășopt scrie așa: VENÍT, -Ă, (1) venituri, s.n., (2) veniți, -te, s.m. și f. 1. S.n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ♢ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S.m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ♢ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni. Sursa: DEX '98 | Este o greșeală de tipar? întreb și eu, așa ca românul dezromânizat, cum îi place Bobadilului să mă caracterizeze.... dar întreb. Poate mă luminați. Este oare nevoie totdeauna de liniuța de legătură ca să fie cuvînt de sine stătător?

am început cu stângul pe acest site.
până acum nu am avut curaj să cer ajutor.
acest text a fost scris pentru bebeluşii care au murit în incediu de la Giuleşti.
în curând se împlineşte un an de la această tragedie şi îmi doresc ca în memoria acelor nevinovaţi să aduc îmbunătăţiri pentru a-l scoate din atelier.dacă nu cer prea mult aştept câteva sugestii.mulţumesc anticipat.

am impresia ca nici n-are rost sa mai trec prin poeziile tale. E superba, evident ca nu pricep cum de nu cade lumea in extaz citindu-le. Desigur, glumesc oarecum, adevarul meu nu-i neaparat universal, si totusi ceva-mi spune ca sunt destul de aproape de el. :o)) Well, glumesc oarecum, sper totusi sa dau un imbold cat de mic pentru a te convinge, de-ar mai fi cazul, ca talentul e rar si daca nu sare in ochii tuturor e pentru ca lumea s-a obisnuit sa-i tina inchisi.

sa observ cum se scria intr-o vreme. rau nu e, insa ai avut categoric texte mai bune pe urma

si eu as vrea asa un peste, dar pestii tot pesti raman:)

Uite, d-aia, Francisc. Deoarece: „Cȃnd primăvara gheața-n sloiuri Pe rȃu pornește roiuri, roiuri Și gol pămȃntul la amiază Negrște luncile pustii Iar negre pȃcle se așeză Pe-adolescentele cȃmpii Un vis amar testea-mi crește Ȋn sufletu-mi nemȃngȃiat Privesc, natura-ntinerește Doar ea n-o-ntineri vre-o –dat’ Văpaia dulce-a feții pale Va duce-o timpul repezit Și cel-ce-atȃt cu dor și jale A năzuit și-a pătimit Ȋn pieptu-mi nu va mai afla Nicicȃnd iubire pentru ea” Ăsta, dom-le, e Lermontov (în traducerea subsemnatului). De pe vremea cȃnd învățam limba rusă „cȃtȃnd”. Și am reușit s-o fac praf pe profa de rusă. De mi-a dat numai note maxime pȃnă la sfȃrșitul anului. Fără să mă mai asculte. Și, pentru că tot veni vorba: textul lu’ domnu Profet(ul) chiar îmi plăcu (se mai întȃmplă și așa ceva).

nu-ţi fă probleme Belizan, nu mor caii cînd vor cîinii...

așa...voiam să vă spun că eu nu mă las păcălita de subtitlu. sub învelișurile paradoxurilor, cred că v-a reușit un text-(auto)sinteză. întrebare: credeți că există două așteptări la fel?

Mereu citesc cu placere textele tale si imi place stilul, usor ironic, al sonetelor. Aici, cracii de nori / prelungirile futile de raze si luna grasa sunt delicioase.

Adriana, intra pe site-ul pe care ti l-am dat si acolo ai toate informatiile, inclusiv un chat unde ma poti gasi incepand cu ora 22. Succes!

din ea sub țol de fulgi s-adună agoniseli de grâu în brazde dar și credința că din hazne sporește rod de vreme bună ce-l laud țânci și dau de veste la toată liota de prin case o, lerui Doamne, lerui ler primim lumina Ta din cer la multi ani si tie!