Nu stiu, nu cred ca Romania este anonima. Anonim inseamna fara onomos, fara nume, iar Romania are nume. Daca ai vrut sa spui fara identitate, sau fara personalitate, asta e altceva, dar tot nu sint de acord. Romania are personalitate, si inca multa, are si identitate. Romania insa nu are directie. E ca un copil sarac ratacit intr-un supermarket cu o suta de dolari in mina. Ce sa aleaga mai intii? Si marea tragedie a Romaniei este ca niciodata nu a stiu sa aleaga. Intotdeauna a avut inima impartita si for some reason a crezut ca lipsa deciziei este o cale mediocra dar acceptabila a vietii. De aceea si-a admirat dictatorii, intotdeauna. De aceea sint asa curios cu privire la ce este in inima Romaniei, pentru ca omul devine ceea ce iubeste.
Aritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.
Silvia, cred că ceea ce simt e un soi de mulțumire că proza îmi este "învinuită" de lirism. Ai valsat frumos pe marginea acestui text pe care eu l-aș vedea mai degrabă melancolic. Poate e un fel de vârstă a omenirii aici. Acel călător dintre pietre, bronzuri, fieruri și alte bombe atomice, alias căutătorul noii epoci a lemnului, îți mulțumește.
parerea mea este ca exista idei geniale in mintea si cuvintele unui copil si chiar in discutia cu un copil. dar a le reda "mot a mot" mi se pare ceva nefericit din perspectiva poetica. adica, dupa parerea mea, nu inteleg de ce autorul continua sa foloseasca apendicele astea total inutile dupa parerea mea precum "Mami", "fetita mea", etc. de asemeni repetarea, si chiar folosirea lui "pe care" e mai mult decit deranjanta. textul de fata este slab si "didactic" dar este si caraghios pe alaturi pentru ca are la un moment dat afabilitatea limbajului de "Mami" si apoi profunzimea filozofica a lui "nici un suflet nu poate sa o stearga" sau "daca inima ta nu are, printre altele, un scop". deci, asa cum am spus si mai sus, discutia cu un copil poate fi o mina de aur pentru un poet (desi nu intotdeauna) dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa prelucrezi... minereul.
Dm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
"desigur dacă ar exploda o bombă peste mine
am impresia că întâi ar zbura departe
mâinile
apoi picioarele
și la sfârșit inima"
- imaginaţia poate merge oriunde şi cu... orice :). mie mi-a plăcut aici modul în care se creează dialogul imaginar (mai bine spus monologul), aşezarea aceasta pe toate scaunele urîte a unui produs imaginat, construit de-a lungul timpului.
- e şi ideea de călătorie aici, poate că una din cele mai dragi mie, cum să nu-mi placă textul :)?
- ultimul grupaj mi se pare cel mai reuşit...
- nu am azi nicio "cîrcoteală"
e dificil sa numesti textul acesta poezie. incercarea aceea ciudata de rima folosind repetitia mi se pare foarte nefericita. apoi daca se incearca o astfel de rima lipsa unui ritm adecvat face textul greu de citit. si l-am citit de doua ori. text foarte slab.
Virgil, ai dreptate, o să încerc să scriu mai spiritual, sunt deficitară la acest capitol, de ceva vreme, se pare. Mulţumesc şi pentru peniţa de aur, sunt onorată!
Alex, mă bucur că ai subliniat versul final şi pentru semn, aici.
Eu stiu Dorine ca vrei sa spui ca semeni cu Keanu Reeves dar probabil ca aduci aici mai degraba cu Al Pacino. Problema e insa sufletul. Si aia nu se vede in poza.
poate nu vad eu bine. ceea ce e foarte posibil. unde lipsesc diacriticele in text?
nu stiu la ce colaborare te referi. nu a colaborat nimeni. ti s-a oferit un spatiu in care poti posta in contextul unui regulament. atita tot.
Deși abia creionat cu nuanțele unui suflet fragil, ca o umbră din altă viață (viața este umbră și vis...), răzbate atâta tristețe din acest poem! Da, tristețe...
Multumesc, Marga, pt. citirea textului.
1. Pe vremuri, Moisil, raspunzand unui coleg care il intreba de ce mai tine un curs (facultativ) la care nu prea veneau studentii, a zis: "Voi continua sa tin cursul ala pana cand nu va mai veni decat o singura persoana pentru ca, altfel, apare femeia de servici sa faca curat, ma gaseste vorbind singur si spune ca am innebunit".
2. Lasand gluma la o parte, am scris si scriu astfel de texte ca cel de mai sus atunci cand trec prin perioade grele. Si asta la sfatul unui extrem de bun prieten care ma cunostea mai bine decat as fi putut s-o fac ei insumi. Si anume, "ca atunci cand te scufunzi de tot si nu mai ai de ce te apuca, mai ai, asa cum te stiu eu, o sansa: sa te derefulezi in scris". Si mai zicea el ca "atunci cand esti speriat de-a binelea si nu stii de ce, e bine sa incerci sa-ti imbraci obsesia intr-o forma (estetica?!, frumoasa?!) - si tu popti s-o faci! - si astfel ea se desprinde de tine, capata "forma" si o poti privi apoi detasat. Ulterior, dupa un timp, poti sa te uiti la ce ai scris si sa "descifrezi" ca la psihanaliza" (nu numai a la Freud, asta a fost depasit de mult; vezi Jung, Assagioli, Adler, Maslow,Perls, Wilber, Lacan etc. si, mai ales, Grof cu psihologia transpersonala). De fapt, asta se intampla si acum (si se va mai intampla, cred, in continuare cu poezia). Numai ca, acum, pe la noi si prin alte parti, atunci cand e vorba de trairi autentice si nu de "noutate" (in exprimare) cu orice chip, apare doar "tipatul/strigatul" ca in celebra plastica a lui Munch (Strigatul) care "sperie" si mai rau! Revenind la oile noastre: dintre cei de azi, de pe la noi, nu agreez decat doua nume: Dorin Cozan si Adriana Lisandru. Ambii poeti merg impotriva curentului, fiecare in felul sau, dar "furia"/"tipatul" sunt bine temperate si modulate (estetic?!) inscriindu-se, totusi, in modul actual de "exprimare". E vorba, dupa umila mea parere, de adevarati poeti care, sper, vor ramane. Cat despre mine, recunosc, nu sunt "poet", ceea ce este cu totul altceva. Eu nu pot scrie, cand inerc sa ma iau in serios, decat texte ca cel de fata (nu-mi pun problema valorii acestora). In rest, alte incercari "poetice" ale subsemnatului sunt facute numai in joca. Sau "poezia" se joca cu mine si ma pune la punct pentru ca o tradez. Asta e! De unde nu e...nu e. Si voi continua sa postez "poezii" pana cand, vorba lui Moisil, se va gasi macar un singur client care sa le citeasca...
La "clutter" să spunem că admit necesitatea (deşi se pot găsi zeci de rezolvări), dar la "ruj", motivul nu stă în picioare.
În fine.
Pentru că textul suportă detaşat, echilibrat, artistic şi vertical o doză aceentuată de dezamăgire şi depărtare, pentru că, iată, se poate (puteţi, d-le Nicholas) scrie prin mijloace personale şi autentice în stil criptic fără să cădeţi în filosofii ori psalmi de câmpie şi alegorii ambigue autosuficiente şi, nu în ultimul rând, pentru nişte sintagme originale şi inspirate, semnul meu de apreciere şi recomandare.
pi punct es: "păsări de gheaţă îmi cresc din lacrimi" - dacă era "îmi cresc din ochi/ adânc etc" versul ar fi fost mult mai solid. "Lacrimile" banalizează cumva sfoara sensibilităţii. Dar asta e părerea mea.
Într-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
imi cer mii de scuze, dar cand l-am introdus prima data am apasat din greseala de doua ori pe "salveaza", astfel ca s-au creat doua texte. mai tarziu, negasindu-l nicaieri am crezut ca am sters ambele texte si l-am mai scris o data. imi pare rau, dar ma descurc destul de greu pe site-ul dvs...
cred ca am mai spus-o si in alta parte, in ce priveste forma de adresare imi poti spune tu la fel ca oricine altcineva. nu de altceva dar am senzatia ca ne-am nascut totusi in acelasi secol si n-am nevoie sa ma simt si mai "antique" decit sint
Ai idei si imagini bune in text. Cam asa si inca mai trebuie taiat: poemele sunt niște frunze iar noi o specie atipică de viermi de mătase când îmi apeși pleoapele stelele verzi și cele violet devin minuscule roți ale unui mecanism pe care l-am văzut în desenele lui da vinci uneori mâinile tale se transforma într-un telescop prin el privesc cerul strivindu-mi propriile patimi aș vrea sa te cunosc în pielea cu care ai venit pe lume peste care toți au încercat să mai așeze una și totuși ar fi zile când ai întâmpina răsăritul îmbrăcată în alb ieșind în fața casei cu brațele deschise nu ai simțit nevoia niciodată să așezi pe un pervaz, cana cu vin și un colac proaspăt pentru ca soarele trecând prin dreptul ferestrei să guste din ele? te mângâiam din tine venea un foșnet de iarbă
Iti spun eu de ce Virgil, ai pus punctul pe "i" pentru ca asa eram eu pe atunci si din pacate nu s-a schimbat mare lucru pana in ziua de azi... confuz. Insa subiectul postarii mele este concursul de parodie dupa acest text care se va derula pana la data anuntata. Multumesc, Andu
Nu contest trăirea/sensibilitatea acestui montaj, ci expresivitatea. Nicio melodie din lume şi niciun slide nu acoperă versuri ca "o mie da raulcoldea mici şi singuri" sau "am aflat cum se naşte lumina". No offence!
draga Gelu, uite eu nu te-am cautat pe internet (nu am timp, altii spun ca nu folosesc....sa nu-i crezi) sa vad ce ai mai scris, doar sa imi formez o parere despre cum scrii, ce registru literar. doar spun ca aceasta poezie (eu i-as pune text) postata nu m-a convins. convinge-ma si cu altceva!
Aranca, multumesc pentru lectura, sugestii..o sa ma gandesc si o sa modific daca consider necesar... ma bucura intotdeauna trecererile tale pe pagina mea... te mai astept. Sir, imi plac cuvintele, imi plac cum suna, ma joc cu ele in orice fel, imi place rezonanta lor, inclusiv culorile. Faptul ca ma cititi inseamna ca textele mele va spun ceva. La cat sunteti de exigent cu autorii puteati fi mai drastic in critici. Va mai astept... cu critici caleidoscopice... sau mai mult decat atat
nu, nu cred ca "conteaza" doar forma. dar intreb eu, care e continutul acestui text? cind am spus "probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine" am vrut sa sugerez ca e greu de gasit tocmai continutul.
Corolar: oamenii de știință susțin că dacă generații umane la rând s-ar naște pe planete cu gravitație diferită de cea a Pamântului, corpul uman ar suferi mutații esențiale. Chiar membrele corpului s-ar putea să primească alte poziționări.
Adică, Maiakovski (aşa se scrie corect!), în ciuda biletului de adio lăsat, a fost...sinucis...
Dar de ce veniţi cu un manifest al futurismului, înainte de a sfârşi manifestul partidului Comunist?
Solomon aştepta, nerăbdătoare, finalul!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu stiu, nu cred ca Romania este anonima. Anonim inseamna fara onomos, fara nume, iar Romania are nume. Daca ai vrut sa spui fara identitate, sau fara personalitate, asta e altceva, dar tot nu sint de acord. Romania are personalitate, si inca multa, are si identitate. Romania insa nu are directie. E ca un copil sarac ratacit intr-un supermarket cu o suta de dolari in mina. Ce sa aleaga mai intii? Si marea tragedie a Romaniei este ca niciodata nu a stiu sa aleaga. Intotdeauna a avut inima impartita si for some reason a crezut ca lipsa deciziei este o cale mediocra dar acceptabila a vietii. De aceea si-a admirat dictatorii, intotdeauna. De aceea sint asa curios cu privire la ce este in inima Romaniei, pentru ca omul devine ceea ce iubeste.
pentru textul : inima României deAritmosa, in noaptea de 31 a fost luna noua, se lumineaza discul de pe partea nevazuta a Lunii... si de-aici intr-adevar am mers mai departe, asa cum atat de bine ai inteles. e placut sa vezi ca cineva ia cuvintele si le "dezghioaca" asa cum ai facut tu. deschiderea ca reactie la deschidere... m-am tot gandit, scriind versul asa cum l-am scris, daca paradoxul acesta poate avea sens si in alta minte decat a mea :-) Rasuflu mai mult decat usurata. Da, este transpunerea inutilitatii deschiderii, acolo unde s-a intrat cu forta.
pentru textul : Cu ferestrele spre fața nevăzută a lunii deSilvia, cred că ceea ce simt e un soi de mulțumire că proza îmi este "învinuită" de lirism. Ai valsat frumos pe marginea acestui text pe care eu l-aș vedea mai degrabă melancolic. Poate e un fel de vârstă a omenirii aici. Acel călător dintre pietre, bronzuri, fieruri și alte bombe atomice, alias căutătorul noii epoci a lemnului, îți mulțumește.
pentru textul : Areopagul deparerea mea este ca exista idei geniale in mintea si cuvintele unui copil si chiar in discutia cu un copil. dar a le reda "mot a mot" mi se pare ceva nefericit din perspectiva poetica. adica, dupa parerea mea, nu inteleg de ce autorul continua sa foloseasca apendicele astea total inutile dupa parerea mea precum "Mami", "fetita mea", etc. de asemeni repetarea, si chiar folosirea lui "pe care" e mai mult decit deranjanta. textul de fata este slab si "didactic" dar este si caraghios pe alaturi pentru ca are la un moment dat afabilitatea limbajului de "Mami" si apoi profunzimea filozofica a lui "nici un suflet nu poate sa o stearga" sau "daca inima ta nu are, printre altele, un scop". deci, asa cum am spus si mai sus, discutia cu un copil poate fi o mina de aur pentru un poet (desi nu intotdeauna) dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa prelucrezi... minereul.
pentru textul : O depărtare deDm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
pentru textul : Poem deprins tot ce trebuie în ochi (de năvod) :).
pentru textul : flash deun instantaneu care se vede într-o lumină plăcută.
"desigur dacă ar exploda o bombă peste mine
am impresia că întâi ar zbura departe
mâinile
apoi picioarele
și la sfârșit inima"
- imaginaţia poate merge oriunde şi cu... orice :). mie mi-a plăcut aici modul în care se creează dialogul imaginar (mai bine spus monologul), aşezarea aceasta pe toate scaunele urîte a unui produs imaginat, construit de-a lungul timpului.
- e şi ideea de călătorie aici, poate că una din cele mai dragi mie, cum să nu-mi placă textul :)?
- ultimul grupaj mi se pare cel mai reuşit...
- nu am azi nicio "cîrcoteală"
sărbători fericite,
pentru textul : four wheel drive sau drumul spre casă dealex
e dificil sa numesti textul acesta poezie. incercarea aceea ciudata de rima folosind repetitia mi se pare foarte nefericita. apoi daca se incearca o astfel de rima lipsa unui ritm adecvat face textul greu de citit. si l-am citit de doua ori. text foarte slab.
pentru textul : i. l. r. deVă mulţumesc!
Virgil, ai dreptate, o să încerc să scriu mai spiritual, sunt deficitară la acest capitol, de ceva vreme, se pare. Mulţumesc şi pentru peniţa de aur, sunt onorată!
Alex, mă bucur că ai subliniat versul final şi pentru semn, aici.
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deo ninsoare la timp
pentru textul : Feminitate sine qua non detrei zâmbete calde-
bucurie în cerc
Eu stiu Dorine ca vrei sa spui ca semeni cu Keanu Reeves dar probabil ca aduci aici mai degraba cu Al Pacino. Problema e insa sufletul. Si aia nu se vede in poza.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. depoate nu vad eu bine. ceea ce e foarte posibil. unde lipsesc diacriticele in text?
pentru textul : suminagashi 2 denu stiu la ce colaborare te referi. nu a colaborat nimeni. ti s-a oferit un spatiu in care poti posta in contextul unui regulament. atita tot.
Deși abia creionat cu nuanțele unui suflet fragil, ca o umbră din altă viață (viața este umbră și vis...), răzbate atâta tristețe din acest poem! Da, tristețe...
pentru textul : Aburi deMultumesc, Marga, pt. citirea textului.
pentru textul : Da (Vinci) de1. Pe vremuri, Moisil, raspunzand unui coleg care il intreba de ce mai tine un curs (facultativ) la care nu prea veneau studentii, a zis: "Voi continua sa tin cursul ala pana cand nu va mai veni decat o singura persoana pentru ca, altfel, apare femeia de servici sa faca curat, ma gaseste vorbind singur si spune ca am innebunit".
2. Lasand gluma la o parte, am scris si scriu astfel de texte ca cel de mai sus atunci cand trec prin perioade grele. Si asta la sfatul unui extrem de bun prieten care ma cunostea mai bine decat as fi putut s-o fac ei insumi. Si anume, "ca atunci cand te scufunzi de tot si nu mai ai de ce te apuca, mai ai, asa cum te stiu eu, o sansa: sa te derefulezi in scris". Si mai zicea el ca "atunci cand esti speriat de-a binelea si nu stii de ce, e bine sa incerci sa-ti imbraci obsesia intr-o forma (estetica?!, frumoasa?!) - si tu popti s-o faci! - si astfel ea se desprinde de tine, capata "forma" si o poti privi apoi detasat. Ulterior, dupa un timp, poti sa te uiti la ce ai scris si sa "descifrezi" ca la psihanaliza" (nu numai a la Freud, asta a fost depasit de mult; vezi Jung, Assagioli, Adler, Maslow,Perls, Wilber, Lacan etc. si, mai ales, Grof cu psihologia transpersonala). De fapt, asta se intampla si acum (si se va mai intampla, cred, in continuare cu poezia). Numai ca, acum, pe la noi si prin alte parti, atunci cand e vorba de trairi autentice si nu de "noutate" (in exprimare) cu orice chip, apare doar "tipatul/strigatul" ca in celebra plastica a lui Munch (Strigatul) care "sperie" si mai rau! Revenind la oile noastre: dintre cei de azi, de pe la noi, nu agreez decat doua nume: Dorin Cozan si Adriana Lisandru. Ambii poeti merg impotriva curentului, fiecare in felul sau, dar "furia"/"tipatul" sunt bine temperate si modulate (estetic?!) inscriindu-se, totusi, in modul actual de "exprimare". E vorba, dupa umila mea parere, de adevarati poeti care, sper, vor ramane. Cat despre mine, recunosc, nu sunt "poet", ceea ce este cu totul altceva. Eu nu pot scrie, cand inerc sa ma iau in serios, decat texte ca cel de fata (nu-mi pun problema valorii acestora). In rest, alte incercari "poetice" ale subsemnatului sunt facute numai in joca. Sau "poezia" se joca cu mine si ma pune la punct pentru ca o tradez. Asta e! De unde nu e...nu e. Si voi continua sa postez "poezii" pana cand, vorba lui Moisil, se va gasi macar un singur client care sa le citeasca...
La "clutter" să spunem că admit necesitatea (deşi se pot găsi zeci de rezolvări), dar la "ruj", motivul nu stă în picioare.
În fine.
Pentru că textul suportă detaşat, echilibrat, artistic şi vertical o doză aceentuată de dezamăgire şi depărtare, pentru că, iată, se poate (puteţi, d-le Nicholas) scrie prin mijloace personale şi autentice în stil criptic fără să cădeţi în filosofii ori psalmi de câmpie şi alegorii ambigue autosuficiente şi, nu în ultimul rând, pentru nişte sintagme originale şi inspirate, semnul meu de apreciere şi recomandare.
pi punct es: "păsări de gheaţă îmi cresc din lacrimi" - dacă era "îmi cresc din ochi/ adânc etc" versul ar fi fost mult mai solid. "Lacrimile" banalizează cumva sfoara sensibilităţii. Dar asta e părerea mea.
pentru textul : semper idem deÎntr-un cuvânt va veni o vreme când vom redescoperi filonul poeziei, când ne vom da seama că ne-am înşelat în viziunile noastre, când vom redescoperi frumosul în umbra lucrurilor. Eu asta am înţeles şi recunosc că citind poemul mă gândesc la câte bogăţii se găsesc în spatele fiecărui obiect ce ne înconjoară. Poemul acesta parcă e scris cu lacrimi - dar produce bucurie. E părerea mea.
pentru textul : profeţie I ▒ deimi cer mii de scuze, dar cand l-am introdus prima data am apasat din greseala de doua ori pe "salveaza", astfel ca s-au creat doua texte. mai tarziu, negasindu-l nicaieri am crezut ca am sters ambele texte si l-am mai scris o data. imi pare rau, dar ma descurc destul de greu pe site-ul dvs...
pentru textul : despre bătrîneţe decred ca am mai spus-o si in alta parte, in ce priveste forma de adresare imi poti spune tu la fel ca oricine altcineva. nu de altceva dar am senzatia ca ne-am nascut totusi in acelasi secol si n-am nevoie sa ma simt si mai "antique" decit sint
pentru textul : felii de tort deAi idei si imagini bune in text. Cam asa si inca mai trebuie taiat: poemele sunt niște frunze iar noi o specie atipică de viermi de mătase când îmi apeși pleoapele stelele verzi și cele violet devin minuscule roți ale unui mecanism pe care l-am văzut în desenele lui da vinci uneori mâinile tale se transforma într-un telescop prin el privesc cerul strivindu-mi propriile patimi aș vrea sa te cunosc în pielea cu care ai venit pe lume peste care toți au încercat să mai așeze una și totuși ar fi zile când ai întâmpina răsăritul îmbrăcată în alb ieșind în fața casei cu brațele deschise nu ai simțit nevoia niciodată să așezi pe un pervaz, cana cu vin și un colac proaspăt pentru ca soarele trecând prin dreptul ferestrei să guste din ele? te mângâiam din tine venea un foșnet de iarbă
pentru textul : pentru tine aș decupa o felie de cer deIti spun eu de ce Virgil, ai pus punctul pe "i" pentru ca asa eram eu pe atunci si din pacate nu s-a schimbat mare lucru pana in ziua de azi... confuz. Insa subiectul postarii mele este concursul de parodie dupa acest text care se va derula pana la data anuntata. Multumesc, Andu
pentru textul : două mâini dece frumos și simplu. și cât sentiment de libertate... mi-a plăcut tare să citesc/recitesc...
pentru textul : happy denoapte liniștită, vouă, Daniela!
mulțumes Sebi pentru timpul acordat poeziei mele apreciez efortul tau voi incerca sa tin cont de sfaturile tale cu mult respect o zi frumoasa
pentru textul : Pământul nu e la fel fără mine deNu contest trăirea/sensibilitatea acestui montaj, ci expresivitatea. Nicio melodie din lume şi niciun slide nu acoperă versuri ca "o mie da raulcoldea mici şi singuri" sau "am aflat cum se naşte lumina". No offence!
pentru textul : ultimul poem despre tine deCu drag, Silvia! Am vrut să vă aduc și mai aproape :)
pentru textul : Secvențe video - Virtualia și poeții "post-apocaliptici" dedraga Gelu, uite eu nu te-am cautat pe internet (nu am timp, altii spun ca nu folosesc....sa nu-i crezi) sa vad ce ai mai scris, doar sa imi formez o parere despre cum scrii, ce registru literar. doar spun ca aceasta poezie (eu i-as pune text) postata nu m-a convins. convinge-ma si cu altceva!
pentru textul : Recunosc & deAranca, multumesc pentru lectura, sugestii..o sa ma gandesc si o sa modific daca consider necesar... ma bucura intotdeauna trecererile tale pe pagina mea... te mai astept. Sir, imi plac cuvintele, imi plac cum suna, ma joc cu ele in orice fel, imi place rezonanta lor, inclusiv culorile. Faptul ca ma cititi inseamna ca textele mele va spun ceva. La cat sunteti de exigent cu autorii puteati fi mai drastic in critici. Va mai astept... cu critici caleidoscopice... sau mai mult decat atat
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că denu, nu cred ca "conteaza" doar forma. dar intreb eu, care e continutul acestui text? cind am spus "probabil ca e mai degraba datorat temei abordate decit exercitiului in sine" am vrut sa sugerez ca e greu de gasit tocmai continutul.
pentru textul : se pregătesc fuioarele să iasă deCorolar: oamenii de știință susțin că dacă generații umane la rând s-ar naște pe planete cu gravitație diferită de cea a Pamântului, corpul uman ar suferi mutații esențiale. Chiar membrele corpului s-ar putea să primească alte poziționări.
pentru textul : Cunoaștere deAdică, Maiakovski (aşa se scrie corect!), în ciuda biletului de adio lăsat, a fost...sinucis...
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) deDar de ce veniţi cu un manifest al futurismului, înainte de a sfârşi manifestul partidului Comunist?
Solomon aştepta, nerăbdătoare, finalul!
Pagini