Marga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.

Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.

Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
propun să ne oprim aici.

În linii mari mi-a plăcut poemul. Îmi spune ceva, mă pot regăsi pe undeva. Dar, mi se pare extrem de încărcat. Este doar o părere...nevinovată.

mulțumesc pentru observații. am făcut ceva modificări. dar nu am putut să schimb mai mult. acolo trebuie ca marginea sa fie tare, dura. asa o simt eu.

dantelareasa ioana nu are buricele degetelor insangerate de la ac. are bataturi in palma de la manerul sabiei. :) multumesc ca te-ai oprit asupra acestui text al modestiei.

Încă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)

tind să cred că aveţi dreptate cu acel adânci bătrâneţe că ar fi adânci bătrâneţi dar aşa, după ureche aşa îmi suna.
prin urmare am corectat cu mulţumirile de rigoare.

Adriana, cred că expresia uzitată este "în vărful...". mulţam pentru trecere.

râd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.

Nu am mai intrat pe site de foarte mult timp, din motive....motive, in timpul asta am scris iar cand am avut acces pentru ca dumneavoastra mi-ati raspuns prompt in legatura cu parola (va multumesc deoarece pe alte site-uri nu ti se raspunde deloc), am postat, am postat, am postat si iar am postat pana cand m-am gandit eu ca poate exista o limita deoarece mai vroiam sa mai introduc 4 texte. Intr-adevar, era! Imi cer scuze dar nu a fost un lucru intentionat, am citit regulamentul cand am devenit membru...pur si simplu nu mi-am dat seama. Va multumesc pentru faptul ca nu ati luat masuri extreme si m-ati atentionat, asa cum se face de obicei la prima abatere.:)) O sa mai postez maine...un singur text, dupa care o sa devin autor si nu o sa mai avem probleme! :))

o ultimă strofă foarte inspirată.

Scuze pentru dubla postare a comentariului!

Ciudat, Si eu m-am gandit la acelasi lucru ca si Aranca si nu intamplator deoarece am locuit aproape zece ani intr-un bloc din spatele Pietii Norilor, zona Timpuri Noi Liceul Sincai. Poemul mi se pare demn de toata atentia pentru ca nu exagereaza la capitolul cerebralitate (un act aproape reflex al poetei Bianca Goean). Bianca foloseste aici un procedeu pe care l-as numi "luminos" sau "fascicular" si nu unul "cerebral" pentru a scoate in evidenta cele cateva miscari poetice esentiale ale textului: singuratatea, incercarea (experienta) si iluzia (pervertirea simturilor). Un poem pe care nu ma sfiesc sa-l "penitez" :-) indeosebi pentru logosul extrem de reusit. Cuvintele sunt firesti, curgerea lor este naturala, cititorul este "preluat" inca de la poarta si dus de mana prin coridoarele poeziei cu o blandete de ghid batran si intelept. Ceva gen Antoine de Saint Exupery. Andu

agreez cu fiecare observatie, Dedal. eu o consider totusi o ruga, mai mult decat o revolta. nu mai pot schimba nimic la ea, in afara de virgulele de care sunt vinovat, deoarece ruga asta a ajuns deja sus si s-a disipat in ramificatii si raspunsuri. biberoane/Doamne nu e chiar atat de improprie rima, avand in vedere ca foarte putine cuvinte in contextul abordat ar fi rimat cu Doamne. la inducerea injectiei am sa ma mai gandesc. o simplificare a versurilor ar fi posibila, insa ar schimba ideea de la care am pornit si la care am vrut sa ajung. cam atat, cu aprecierea care se cuvine.

Un sonet cu grave rezonante avand o dedicatie mai putin obisnuita. Prima strofa mi se pare foarte reusita: "Când orele hidrei din piele erup Spre ochiul luminii, tu moarte rămâi Săgeata uitării trecând prin călcâi Și calea tăiată de urme de lup!;" undeva, prin text, utilizarea lui " în" este redundanta.