Sapphire, proza aceasta e mai mult o poezie in propozitii... Simbolurile curg. Cred ca va trebui sa mai citesc de cateva ori ca sa inteleg. Imagini frumoase dar cu putine cuvinte de legatura. Un el, mama, copil, ploaie, nori, obloane, revin...
imi place mult personajul tau, o nebuna frumoasa, pierduta in frunze si cantec si povesti magice, cu sufletul in palme ...si iubirea aceea din luna; frumos, captivant!
un text care mi-a plăcut, Mircea Florin Sandru. Nu îmi place însă tonul cu care vă adresați sfătuitor, ca și cum posedați o vechime respectabilă pe site. Mai cititți, mai priviți cu atenția încordată și veți observa că nu se poate judeca aprioric nimic.ceea ce un om inteligent ca dvs. trebuia să știe. pentru text aș acorda o peniță , dar a primit deja una.
am citit aici un poem care mai întâi râgâie agale, apoi stă în patru labe hotărât, apoi e pe dos lejer, iar la urmă e îndesat și le cam trosnește cu vitejie. în rest, autorul văd că ne tot urează spor la viață, ce naiba o mai fi însemnînd și asta, o pilulă gen banii n-aduc fericirea dar te-ajută să-ntreții iubirea?
sper să nu primesc și eu una d-asta cu spor la viață de la acest autor că fac cu nervii
Andu, multam de corectura, de la o vreme is cu capu in nori. Nu e un text vechi, tot ceea ce am postat in ultima vreme sunt texte noi. Multumesc de semn.
Intersantă ideea (bine, nu neaparat nouă, dar are "ce"-ul acela care să prindă); realizarea lasă totuși de dorit. Prea descriptiv pentru un text atât de scurt. Amănuntele nesemnificative... caută să renunți la ele, mă așteptam la ceva mult mai condensat. (Începutul este cu desăvârșire slab: "La capătul orașului cineva mîngîie brațul unui fotoliu. Gura lui vorbește, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mîna lui mîngîie țesătura aspră". Nu mi-ai spus nimic despre peter, de fapt.) Interesantă ideea cu "peter", în condițiile în care în restul textului folosești totuși majuscule. Ca idee, eu aș fi accentuat poate scriind peste tot "Umbrela" cu majusculă. Mai multă atenție, de asemenea, la tehnoredactare. Una peste alta, pe mine m-ai făcut curioasă.
Virgil, m-am gândit la spusele tale. Într-adevăr, e puțin cam agasantă acea repetiție la rostire, dar accentuează acolo o idee(mă refer la mână) Cât despre mea, meu, mine - mă mai gândesc la ce spui, s-ar putea să mai apară modificări în timp, deocamdată însă las așa. Am încercat să reduc din pronume ori să le dau forma prescurtată, senzația mea a fost că ceva ceva se pierde și din ritm și din idee.
Andu, bucuroasa de trecere. marturisesc ai dreptate in ceea ce priveste reviziurea textelor, uneori, desi citesc ceea ce am scris, desi incerc sa corectez acolo unde si eu as simti dezacorduri sau 'asemanari' cred ca, cel putin la acest stadiu al poezie mele este nevoie de forma bruta si tocmai pentru ca momentul asta stiu ca trece... spre altceva fireste. dl. niculescu, acel decand este fortat impreuna, mi se pare destul de evident acest lucru. multumesc de apreciri Adriana,
cumpătarea, chiar și în umor, îmi place... este o realitate supusă tare fain percepției scriitorului... mi-a plăcut, Vlad, și voi mai reveni cu drag de zâmbet.
Dragă Maria !Multumesc mult pentru ,,reguli" , voi tine cont de ele , cu toate ca intrebarea mea Profetului avea o nuantă de aluzie. In fine , spune-mi ,te rog , cum se inchide contul , caci conştientizez, că nu merit să fiu printre voi
O istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
"Cu pași elastici, de inorog, bunicul", "grup hoinar de licurici", "umbrele fantomatice ale liliecilor săgetau aerul plin de cântec de greieri", "Alunecarăm curând printre ele și ne scăldarăm..." sunt fragmente care parca fac parte dintr-o compunere pentru clasa a VIII -a. Interesanta ideea calatoriei initiatice, a ghidului (asa intre noi fie vorba am trait si eu, copil fiind, experiente foarte asemanatoare numai ca era vorba despre lupi si o padure de stejar prin care trebuia sa treci pentru a ajunge pe platou si a vedea bolta in toata splendoarea acesteia) insa foarte sarac exprimata din punct de vedere literar. Personal ma astept la mai multe de la tine.
textul e citit, com este. pana la urma, oameni suntem; exageram defectele si calitatile noastre. e mai bine asa, sa privim totul din afara, cu ochiul spre palestre, surazand ca budha si tacuti ca seneca. esential omului e capacitatea acestuia de a si rezolva pb, de a converti raul in bine. asadar, sa dam de pamant cu ac gheonoaie literara ( plagiatul adica). eu zic virgula, ca experiment, sa ne plagiem intre noi. si, f bun dpv poetic, sa furam de la clasici. ca si clasicii s au imprumutat intre ei. si filosofii. sunt cazuri celebre. sa ne poticnim noi, niste invatacei? ca ce e, pana la urma, - si o spun fara a aduce cuiva prejudicii- un cont si jubilatia de a comenta? dar, mai mult, ce e un cont si jubilatia de a comenta, cand vine vorba de un membru f f cunoscut si iubit de popor. unii unii, carcotasi, murmura in barbile lor apocaliptice blesteme si arunca fulgere cu ochii lor inveninati! si apoi, se uita adesea ca virgula cand vine vb de o comunitate, fratii mei, vietuind si supravietuind intr o paradigma (sic!) aici binele si raul, adevarul si minciuna ...noi hotaram care este. iata un aspect care tb revelat si acceptat, frati si surori intr ale plagiatului, da! si apoi, colegii mei, cine suntem noi sa ne ridicam ochii in sus....si sa vociferam? democratic s a ales, democratic sa moară! este normal, nu toti inteleg asta. si eu imi cer scuze fata de voi toti care nu intelegeti asta. dar, zic dar, macar sa serveasca intereselor literaturii ai marelui secret al aetelor liberale. ajuns in ac punct culminant, reclam si ma inchin: bodabil suntem fiecare dintre noi! sus bibadol ! amin
Virgil, nu eu am deschis această cutie a Pandorei, dar știi tu... o dată deschisă... poate că eu nu cunosc prea bine limba engleză dar o mai folosesc pe ici, pe colo, prin comentarii.
Însă tu folosești limba română în poeme și ar trebui nu? să o folosești în mod corect.
Acest poem are două greșeli de gramatică destul de deranjante... eu nu-s un adept al impunerii gramaticii în poezie, sper că știi... dar aici e clar de corectat.
Nu-ți spun unde, îți vei da probabil singur seama, dacă nu poate întrebi un prieten sau alegi altă variantă disponibilă.
În rest, poemul mi-a plăcut ca deobicei
nu-ți lipsesc deloc ideile în poezie nu te-ai patinat și asta mă bucură
însă acest poem ar trebui simplificat
ideea e picturală, e minimalistă, iar încărcarea simbolică ar trebui redusă la minim
părerea mea
Cele bune my bro
Sincer, nu mă aşteptam să vă supăraţi. Dar, precum se ştie şi o tot repetăm, poeţii sunt genus irritabile. Aşa că, în fond, de ce m-aş mira?
Dar, cu riscul de a mă certa şi cu dvs., trebuie să vă spun că, dacă mă iau după acest text, ca şi după alte două-trei pe care le-am citit, vă lipseşte prospeţimea lirică.
Sunteţi un om inteligent, aşa că e bine să cădeţi un pic pe gânduri. Chiar dvs. spuneţi că alegorismul era bun odată (prin poezia şaizecistă, de pildă, dar nu prin cea de prim-plan), dar acum nu mai e bun. Păi nu mai e! Alegoria e un echivalent discutabil al metaforei. Un fel de erzaţ. Cum era, pe vremuri, cafeaua pe care-o numeam "nechezol".
În sfârşit, sper să nu vă repeziţi, cum au făcut-o şi alţi supăraţi pe mine, în poeziile pe care şi eu le-am postat aici (sau aiurea), spre a-mi dovedi că sunt proaste sau că suferă exact de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Eu vă spun dinainte: sunt şi proaste şi suferă şi de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Mai exact, este posibil să fie aşa. Dar eu am o scuză: am scris şi am publicat aceste poezii cel târziu în 1987. E posibil, deci, ca unele să fie discursive şi alegorizante...Deşi am căutat să nu le postez pe cele care ar suferi de această boală.
Cordial,
t.c.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sapphire, proza aceasta e mai mult o poezie in propozitii... Simbolurile curg. Cred ca va trebui sa mai citesc de cateva ori ca sa inteleg. Imagini frumoase dar cu putine cuvinte de legatura. Un el, mama, copil, ploaie, nori, obloane, revin...
pentru textul : La Pedrera deimi place mult personajul tau, o nebuna frumoasa, pierduta in frunze si cantec si povesti magice, cu sufletul in palme ...si iubirea aceea din luna; frumos, captivant!
pentru textul : vastica deun text care mi-a plăcut, Mircea Florin Sandru. Nu îmi place însă tonul cu care vă adresați sfătuitor, ca și cum posedați o vechime respectabilă pe site. Mai cititți, mai priviți cu atenția încordată și veți observa că nu se poate judeca aprioric nimic.ceea ce un om inteligent ca dvs. trebuia să știe. pentru text aș acorda o peniță , dar a primit deja una.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deEu ti-am vorbit despre numere pentru ca tu scrii despre sephirot... si ca tot veni vb, uneori cred ca Tipheret e locul de inceput al fiecarei poezii.
pentru textul : sephirot III deei, așa grăit-a zarathustra: Nietzsche:)
pentru textul : legendă cu oameni de rând deAm modificat si am adaugat si "transparenta" asa am simtit ca suna mai curgator. multumesc, erika
pentru textul : Răstălmăcire deYoungest :-) Sister Multumesc pentru comm-ul tau scris din suflet. Bianca, fii si tu mai ingaduitoare uneori, desi e bine ca esti asa cum esti. Andu
pentru textul : avon cosmetics deCeea ce ai scris în acest text aud regulat în campaniile electorale. Îmi place stilul şi modul în care ai redat lucrurile.
pentru textul : Oare cine poartă vina: deCristian, conform regulamentului acestui site, această poezie era bine să fie postată doar pe Hermeneia, nu și pe încă două site-uri. Mulțumesc.
pentru textul : nu uitați maioneza deMarina, mi-ar fi de folos o semnalare punctuala a esafodajelor de care vorbesti. Care parti iti par lipsite de consistenta? :) multumesc.
pentru textul : cenuşă, să ning... deerata- stiu cum este!
pentru textul : așadar este mâine decred ca-i tare incomod sa stai "înţepenit în mitologi"...mai ales ca-s decedati(e) de secole...
"noblesse oblige", da' nici chiar asa!
pentru textul : Cavalerul Trac desa fie clar..biserica pitigoilor imi apartine ca si formulare, iar asupra acestui lucru nu am niciun dubiu.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deam citit aici un poem care mai întâi râgâie agale, apoi stă în patru labe hotărât, apoi e pe dos lejer, iar la urmă e îndesat și le cam trosnește cu vitejie. în rest, autorul văd că ne tot urează spor la viață, ce naiba o mai fi însemnînd și asta, o pilulă gen banii n-aduc fericirea dar te-ajută să-ntreții iubirea?
pentru textul : cuvinte de jurnal desper să nu primesc și eu una d-asta cu spor la viață de la acest autor că fac cu nervii
Andu, multam de corectura, de la o vreme is cu capu in nori. Nu e un text vechi, tot ceea ce am postat in ultima vreme sunt texte noi. Multumesc de semn.
pentru textul : blue american deIntersantă ideea (bine, nu neaparat nouă, dar are "ce"-ul acela care să prindă); realizarea lasă totuși de dorit. Prea descriptiv pentru un text atât de scurt. Amănuntele nesemnificative... caută să renunți la ele, mă așteptam la ceva mult mai condensat. (Începutul este cu desăvârșire slab: "La capătul orașului cineva mîngîie brațul unui fotoliu. Gura lui vorbește, ochii lui urmăresc un lucru prin cameră, mîna lui mîngîie țesătura aspră". Nu mi-ai spus nimic despre peter, de fapt.) Interesantă ideea cu "peter", în condițiile în care în restul textului folosești totuși majuscule. Ca idee, eu aș fi accentuat poate scriind peste tot "Umbrela" cu majusculă. Mai multă atenție, de asemenea, la tehnoredactare. Una peste alta, pe mine m-ai făcut curioasă.
pentru textul : Decor cu peter în fotoliu deun poem frumos. a mai fost pus pe site la inceputuri, dar merita sa apara. frumos...
pentru textul : jasmine deerr: înclin/ întotdeauna
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deVirgil, m-am gândit la spusele tale. Într-adevăr, e puțin cam agasantă acea repetiție la rostire, dar accentuează acolo o idee(mă refer la mână) Cât despre mea, meu, mine - mă mai gândesc la ce spui, s-ar putea să mai apară modificări în timp, deocamdată însă las așa. Am încercat să reduc din pronume ori să le dau forma prescurtată, senzația mea a fost că ceva ceva se pierde și din ritm și din idee.
Oricum, mulțumesc pentru feedback-ul constructiv.
Eugen.
pentru textul : Umbra. deErata=peniță
pentru textul : Haiku deAndu, bucuroasa de trecere. marturisesc ai dreptate in ceea ce priveste reviziurea textelor, uneori, desi citesc ceea ce am scris, desi incerc sa corectez acolo unde si eu as simti dezacorduri sau 'asemanari' cred ca, cel putin la acest stadiu al poezie mele este nevoie de forma bruta si tocmai pentru ca momentul asta stiu ca trece... spre altceva fireste. dl. niculescu, acel decand este fortat impreuna, mi se pare destul de evident acest lucru. multumesc de apreciri Adriana,
pentru textul : big bang decumpătarea, chiar și în umor, îmi place... este o realitate supusă tare fain percepției scriitorului... mi-a plăcut, Vlad, și voi mai reveni cu drag de zâmbet.
pentru textul : bună ziulica deDragă Maria !Multumesc mult pentru ,,reguli" , voi tine cont de ele , cu toate ca intrebarea mea Profetului avea o nuantă de aluzie. In fine , spune-mi ,te rog , cum se inchide contul , caci conştientizez, că nu merit să fiu printre voi
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deO scriere matură prin amănunte, cu porţi de intrare pentru un subiect insuficient exploatat.
pentru textul : Fragment fără consecinţe deO istorioară contemporană, marcată, la nivelul spunerii, de o plăcută oralitate, cu ceva, parcă, din istorioarele lirice ale lui Edgar Lee Masters. Un text în care, dincolo de intențiile depoetizante, poetizarea se face simțită la tot pasul. Pentru că sunt proaspăt venit pe site, mă abțin să mă joc cu penița, deși, la urma urmei, de zeci de ani, acord penițe scriitorilor români, de la debutantul de ieri, la N. Manolescu și E. Simion...De altfel, lui N. Manolescu am să-i acord penițele în curând, prin postarea unei opinii (tipărite nu demult în revistă) cu privire la Istoria... sa.
pentru textul : Julieta-Cleopatra-Pompeia de"Cu pași elastici, de inorog, bunicul", "grup hoinar de licurici", "umbrele fantomatice ale liliecilor săgetau aerul plin de cântec de greieri", "Alunecarăm curând printre ele și ne scăldarăm..." sunt fragmente care parca fac parte dintr-o compunere pentru clasa a VIII -a. Interesanta ideea calatoriei initiatice, a ghidului (asa intre noi fie vorba am trait si eu, copil fiind, experiente foarte asemanatoare numai ca era vorba despre lupi si o padure de stejar prin care trebuia sa treci pentru a ajunge pe platou si a vedea bolta in toata splendoarea acesteia) insa foarte sarac exprimata din punct de vedere literar. Personal ma astept la mai multe de la tine.
pentru textul : Pulbere de stele detextul e citit, com este. pana la urma, oameni suntem; exageram defectele si calitatile noastre. e mai bine asa, sa privim totul din afara, cu ochiul spre palestre, surazand ca budha si tacuti ca seneca. esential omului e capacitatea acestuia de a si rezolva pb, de a converti raul in bine. asadar, sa dam de pamant cu ac gheonoaie literara ( plagiatul adica). eu zic virgula, ca experiment, sa ne plagiem intre noi. si, f bun dpv poetic, sa furam de la clasici. ca si clasicii s au imprumutat intre ei. si filosofii. sunt cazuri celebre. sa ne poticnim noi, niste invatacei? ca ce e, pana la urma, - si o spun fara a aduce cuiva prejudicii- un cont si jubilatia de a comenta? dar, mai mult, ce e un cont si jubilatia de a comenta, cand vine vorba de un membru f f cunoscut si iubit de popor. unii unii, carcotasi, murmura in barbile lor apocaliptice blesteme si arunca fulgere cu ochii lor inveninati! si apoi, se uita adesea ca virgula cand vine vb de o comunitate, fratii mei, vietuind si supravietuind intr o paradigma (sic!) aici binele si raul, adevarul si minciuna ...noi hotaram care este. iata un aspect care tb revelat si acceptat, frati si surori intr ale plagiatului, da! si apoi, colegii mei, cine suntem noi sa ne ridicam ochii in sus....si sa vociferam? democratic s a ales, democratic sa moară! este normal, nu toti inteleg asta. si eu imi cer scuze fata de voi toti care nu intelegeti asta. dar, zic dar, macar sa serveasca intereselor literaturii ai marelui secret al aetelor liberale. ajuns in ac punct culminant, reclam si ma inchin: bodabil suntem fiecare dintre noi! sus bibadol ! amin
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deplacut
pentru textul : aspacardin sau nopţi nedormite deVirgil, nu eu am deschis această cutie a Pandorei, dar știi tu... o dată deschisă... poate că eu nu cunosc prea bine limba engleză dar o mai folosesc pe ici, pe colo, prin comentarii.
pentru textul : icoane pe asfalt deÎnsă tu folosești limba română în poeme și ar trebui nu? să o folosești în mod corect.
Acest poem are două greșeli de gramatică destul de deranjante... eu nu-s un adept al impunerii gramaticii în poezie, sper că știi... dar aici e clar de corectat.
Nu-ți spun unde, îți vei da probabil singur seama, dacă nu poate întrebi un prieten sau alegi altă variantă disponibilă.
În rest, poemul mi-a plăcut ca deobicei
nu-ți lipsesc deloc ideile în poezie nu te-ai patinat și asta mă bucură
însă acest poem ar trebui simplificat
ideea e picturală, e minimalistă, iar încărcarea simbolică ar trebui redusă la minim
părerea mea
Cele bune my bro
Sincer, nu mă aşteptam să vă supăraţi. Dar, precum se ştie şi o tot repetăm, poeţii sunt genus irritabile. Aşa că, în fond, de ce m-aş mira?
pentru textul : placebo deDar, cu riscul de a mă certa şi cu dvs., trebuie să vă spun că, dacă mă iau după acest text, ca şi după alte două-trei pe care le-am citit, vă lipseşte prospeţimea lirică.
Sunteţi un om inteligent, aşa că e bine să cădeţi un pic pe gânduri. Chiar dvs. spuneţi că alegorismul era bun odată (prin poezia şaizecistă, de pildă, dar nu prin cea de prim-plan), dar acum nu mai e bun. Păi nu mai e! Alegoria e un echivalent discutabil al metaforei. Un fel de erzaţ. Cum era, pe vremuri, cafeaua pe care-o numeam "nechezol".
În sfârşit, sper să nu vă repeziţi, cum au făcut-o şi alţi supăraţi pe mine, în poeziile pe care şi eu le-am postat aici (sau aiurea), spre a-mi dovedi că sunt proaste sau că suferă exact de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Eu vă spun dinainte: sunt şi proaste şi suferă şi de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Mai exact, este posibil să fie aşa. Dar eu am o scuză: am scris şi am publicat aceste poezii cel târziu în 1987. E posibil, deci, ca unele să fie discursive şi alegorizante...Deşi am căutat să nu le postez pe cele care ar suferi de această boală.
Cordial,
t.c.
Pagini