personal, citind poemul, am simtit ca mintea imi este serios pusa pe bigudiuri. Am mai observat in textele tale, o aglomerare de imagini fara adresa, care nu se leaga, si in plus mereu impiedicate de taieri ale versului bruste, dar asta nu ar fi o problema mare, daca, fara nici o taiere, ar fi un vers lung din care sa se inteleaga ceva.
un ex. aici/
fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători
imi pare rau , dar eu nu am reusit sa inteleg mai nimic din textul tau, Ottilia. nu sunt eu prea aproape de poezie , sa zicem, si stiu ca si eu o dau uneori in bara , am si eu fix-uri, incercand sa transmit ceva, ma ia valul , cum se zice, dar totusi cred ca ar trebui un pic mai multa coerenta in scrierea ta.
coerenta despre care vorbesc este prezenta ceva mai bine, in poemul / cale de iesire/ , adica acolo e cat de cat, un flash, al carui mesaj mai ajunge la cititor, avand o idee pe care sunt pliate imaginile. in poemul de fata, nu. - pentru mine. strofele tale nu se leaga, ca sa dea un intreg. nu stiu, asa vad eu, sper sa nu deranjez prea tare.
daca nu înțelegi atunci este decent să întrebi. Te avertizez însă că nimeni nu ți-a cerut aici părerea. Iar tipul acesta de comentarii sînt nepermise conform regulamentului. Și totuși aș trece peste asta dacă ai oferi măcar, chiar antagonist părerilor noastre, o părere proprie, elaborată. Dar nu o faci. Tu nu vii decît să lansezi un scandal prin astfel de comentarii. Deci consideră-te avertizat.
Alma, este ceea ce va urma. Aici e intersectia peregrinilor, orasul este parcurs invers, pina in centrul zero al umbrelor, pe strazi imi astern pletele pentru... Stiu ca ai simtit. Multumesc. Mai departe dau viu viului.
Arty, eu aș lăsa ultima strofă „să răsufle” puțin... :)
de pildă
„mi-e rău
seara las libere toate stelele
pe care le-am numărat amândoi
să-ți răsufle [respire] pe umeri”
și aș spune „cuțit tocit”, în loc de „cuțit neascuțit”.
în ansamblu, textul îmi place (în sensul de ”a rezona cu...”), are în el ceva din... expirația adâncă ce urmează unei mari oboseli.
memoria imediata e imediat uzata si pierduta. uite sa zicem ca intalnim un melc. Ne uitam la cochilia lui, la poeziile scrise si numaram berile baute impreuna. Ne despartim cu temenele si gratioase salutari de bine. Dupa un timp intalnim alt melc care din intamplare e mai bine dotat decat primul. Stam la o cafea si barfim timpurile. Ne zambim chiar si ne oferim tigari din pachete aurii cu etichete anti-riduri. Plecam fiecare in drumul lui lasand rotocoale de fum si o uitare imediata a memoriilor proaspete..Oblivion ar zicea primul melc daca si-ar aminti ceva, dar nu.
Cum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
Aranca - ma bucur daca crezi ca am reusit sa duc „sensibilitatea” mai departe de ...acea ploaie mocaneasca ce-mi tot tinea pe loc inima... m-as bucura sa pot reusi macar pe bucatele, sa transform o sensibilitate „pacatoasa”, intr-o noua stare de armonie a mea cu mine insami, in care sa nu mai existe aceea nevoie imperioasa de a „ma impartasi” , ci o stare naturala in care metafora sa investigheze mai mult... multumesc de lectura si de semn!
chestiile astea cu țigările și lăsatul de fumat proiectate în ludic mă lasă indiferent.
Nu cred că o poezie modernă ar mai trebui să pornească de la asemenea premise
'spun uite nu mai fumez, am stins ultima țigară.
și vântul bate foarte tare
de parcă ar vrea să mă sfășie,
eu iar mă tem c-o să mor.
e doar un vis ce ne desparte'
eu zic că ar trebui să fumezi în continuare sau nu asta e decizia ta dar să nu aduci subiectul în poem pentru că nu reușești să-i dai nicio valență artistică.
Cel puțin nu deocamdată.
Spor la scris și la lăsat de fumat.
Andu
P.S
Chiar mă întrebam când o să se găsească cineva să scrie poezie și despre lăsatul de fumat.
The world is not enough
Superb! Felicitari pentru perseverenta, Alma! Imi amintesc ca am fost candva demult (acum 4 ani) la Iasi, la Virtualia, dar nu cunosteam pe nimeni, asa ca am plecat destul de repede. Intre timp n-am devenit poeta dar mi-ar face mare placere sa particip anul acesta si sa va intalnesc. :) M-ar bucura sa te ajut cu organizarea, daca ai nevoie nu ezita sa ma cauti.:) Felicitari din nou!
Daca as fi pe un site de logica as deduce ca nu va puteti argumenta afirmatia. Dar suntem pe un site de literatura unde orice afirmatie trebuie sustinuta. Nimeni nu are nicio problema cu sufletul dumneavoastra. De la a scrie cu sufletul pina la poezie e cale lunga. Pe viitor va sfatui sa va rezumati raspunsurile strict la opiniile exprimate, fara aprecieri de ordin personal. Nu dovediti decit simplul fapt ca nu stiti sa acceptati o critica, oricit ar fi ea de dura. Daca e treaba fiecaruia ce crede despre un text, atunci ma intreb ce cautati pe un site literar daca nu doriti pareri, fie ele si negative.
ceea ce imi place mie aici este ultima strofa. am senzatia ca e mai conturata si mai lipsita de contorsionari logice. poate problema e gindirea mea mai simpla
Un text generos în mijloace artistice de exprimare sugestive, cu impact pentru lector. Stări și gânduri se învălmășesc, amintiri și previzualizări ne țin în încordare. Mi-a plăcut. Un singur cuvânt aș elimina: "parcă" sau i-aș schimba topica (valurile care parcă îți spărgeau timpanele).
Sincer, ce s-a expus aici îmi pare a fi doar o schiță. Sau niște note pe baza cărora se poate scrie un eseu. Desigur, aș putea fi doar eu cea care nu poate abandona ce a învățat, care nu se poate lăsa pradă unui koan. Sau poate că nu, și poate că textul acesta merită mult mai mult pentru a se putea chema eseu. Nu de alta, dar avem dreptul să cerem, că știm de la cine. Cu interes,
Poemul tău e reușit până la lozul câștigător, apoi, după cum și tu spui, pierzi, însă pierzi inspirație poetică și finalizezi simplist. Dacă ai mai lucra finalul, ai mai adăuga imagini, ai continua ideea, ar rezulta un poem. Până acum, e o jumătate. Mult succes.
Nu prea se-nghesuie comentatorii. Dar numarul de citiri crste... Se pare ca poezia, atunci cand apare, nu se poate rezuma. Dar: "temelia unui templu se poate traduce în orice religie"
ALMA, nu mi-as permite o asemenea atitudine nici in fata unui copil, cum desigur nu e cazul aici. singurul lucru pe care l-am facut e sa cer argumentarea: de ce este acest text "porcarie". ma gandesc eu si rau fac, ca in urma lecturii de 25 de ani se poate face asta fara greutate. banuiesc de asemenea si aici s-ar putea sa gresesc, ca s-a citit si critica literara. sunt multe scrieri care trateaza chiar subiectul"este sau nu poezie". recunosc, nu sunteti primul caz, din pacate am siguranta ca nu veti si singurul(caz -evident) seara buna
cred că poemului îi lipsește a patra strofă pentru a fi măcar cartezian, ceva de genul
scriu acest poem
vi-l dau spre citire
rânjind
nu mă luați în serios
o dată de două ori
de trei ori
adjudecat
/mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea/ sensibil poemul tau, ioana.. cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei... diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte... acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita? cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
Sensibilitate și grație în desfășurarea fasciculelor dintr-o ființă în alta (eu-tu-urile ce se întrepătrund ca o scriere deja stabilită înainte de nașterea lor). În primul vers: tu-un (tun) ar merita modificat, poate cu "tu mersul prin mine). Îmi plac gerunziile adjectivate folosite aici cu măsură. Strofa 1 pare cea mai simplă în expresie și compoziție, e ca un prolog, aluziv la ce urmează, sau ca un început timid. În a doua: acel "pentru că" poate lipsi, este implicită deducția și explicația. Și îi este suficient sieși (mulți de s la un loc în 3 cuvinte): e îndeajuns își este sugicient sau îi este lui însuși suficient. Atotsuficiența poate fi însă și metaforizată cumva. În a treia: ochiul include și pleoapa, tu știi. Acum depinde cum dorești să exprimi poetic. Cred că merită retușat. În a patra, primul vers "dușmanii mei sunt nevrozele mele". Aici ar trebui să spun că deja dacă sunt nevroze, toată lumea le are în societatea asta, în timpurile astea, indiferent de loc, fire, om etc. Poate dacă erau "psihozele" mele, atunci "dușmănia" asta ar fi avut sens. Crede-mă că nevroza este deja o cale adaptativă și se poate trăi cu ea. Iar în poezia asta chiar este ușor disonant versul.Poate "dușmanii mei sunt apele tulburi din mine" sau ceva de genul ăsta. Sau "melancoliile" mele, nu în sensul comun înțeles, ci de sensul clinic. Și "melancoliile" sunt în acord cu întunericul din versul 3. Julia Kristeva, literat și psihanalist francez, are o metaforă faină "soleil noir". În a cincea: poți renunța la "lor" din al treilea vers, ai deja "ventricolii lor" mai sus. Se înțelege că tot ale lor sunt și oasele. Uite violetul apare iar, mă întreb în acest rogvaiv de sfere dacă violetul conține așa cum îmi spuneai de curând și "n", violența. Fiindcă versul ultim din a șasea strofă parcă asta aduce în subînțeles: "din față talpa lor de cer din spate sângele cercului " - și aici ai cer-cercului. Poți evita, înlocuind cer sau cerc. Finalul cu "fișă de lumină" și echinocții readuce o spirală a trecerilor. Sunt aceleași teme de tine parcurse, adesea cu aceleași "semne": degete, echinocții, violet-verde, dumnezeu (cu atributele sale), ochi, scame, nord, mers... Apar ca și repere poetice. Întotdeauna m-am întrebat unde vor duce sau pe lângă ce altceva vei trece în această călătorie și cine îți va iniția pașii următori. Engrame.. Ela
Atâtea lucruri sunt umile pe lumea aceasta, dar să le lași să-și împlinească menirea pe care cu greu o putem înțelege..Unele dintre ele pot fi semne care să ne prezică ceva sau să ne trezească din somnul în care suntem de atâtea ori, doar noi de noi.. Alcătuirea trupului și a înțelegerii noastre își au rostul lor pe care trebuie să învățăm să-l lăsăm să se întâmple...
...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred că folosirea lui „&” în titlu este și neinspirată și neromânească și implicit de evitat.
pentru textul : Argumentul & fizionomia generaţiei 2010 din Galaţi depersonal, citind poemul, am simtit ca mintea imi este serios pusa pe bigudiuri. Am mai observat in textele tale, o aglomerare de imagini fara adresa, care nu se leaga, si in plus mereu impiedicate de taieri ale versului bruste, dar asta nu ar fi o problema mare, daca, fara nici o taiere, ar fi un vers lung din care sa se inteleaga ceva.
un ex. aici/
fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători
imi pare rau , dar eu nu am reusit sa inteleg mai nimic din textul tau, Ottilia. nu sunt eu prea aproape de poezie , sa zicem, si stiu ca si eu o dau uneori in bara , am si eu fix-uri, incercand sa transmit ceva, ma ia valul , cum se zice, dar totusi cred ca ar trebui un pic mai multa coerenta in scrierea ta.
pentru textul : one way ticket decoerenta despre care vorbesc este prezenta ceva mai bine, in poemul / cale de iesire/ , adica acolo e cat de cat, un flash, al carui mesaj mai ajunge la cititor, avand o idee pe care sunt pliate imaginile. in poemul de fata, nu. - pentru mine. strofele tale nu se leaga, ca sa dea un intreg. nu stiu, asa vad eu, sper sa nu deranjez prea tare.
daca nu înțelegi atunci este decent să întrebi. Te avertizez însă că nimeni nu ți-a cerut aici părerea. Iar tipul acesta de comentarii sînt nepermise conform regulamentului. Și totuși aș trece peste asta dacă ai oferi măcar, chiar antagonist părerilor noastre, o părere proprie, elaborată. Dar nu o faci. Tu nu vii decît să lansezi un scandal prin astfel de comentarii. Deci consideră-te avertizat.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deAlma, este ceea ce va urma. Aici e intersectia peregrinilor, orasul este parcurs invers, pina in centrul zero al umbrelor, pe strazi imi astern pletele pentru... Stiu ca ai simtit. Multumesc. Mai departe dau viu viului.
pentru textul : downtown deArty, eu aș lăsa ultima strofă „să răsufle” puțin... :)
de pildă
„mi-e rău
seara las libere toate stelele
pe care le-am numărat amândoi
să-ți răsufle [respire] pe umeri”
și aș spune „cuțit tocit”, în loc de „cuțit neascuțit”.
pentru textul : trenul tău a plecat deîn ansamblu, textul îmi place (în sensul de ”a rezona cu...”), are în el ceva din... expirația adâncă ce urmează unei mari oboseli.
memoria imediata e imediat uzata si pierduta. uite sa zicem ca intalnim un melc. Ne uitam la cochilia lui, la poeziile scrise si numaram berile baute impreuna. Ne despartim cu temenele si gratioase salutari de bine. Dupa un timp intalnim alt melc care din intamplare e mai bine dotat decat primul. Stam la o cafea si barfim timpurile. Ne zambim chiar si ne oferim tigari din pachete aurii cu etichete anti-riduri. Plecam fiecare in drumul lui lasand rotocoale de fum si o uitare imediata a memoriilor proaspete..Oblivion ar zicea primul melc daca si-ar aminti ceva, dar nu.
pentru textul : memoria imediatã deUn text bun, insa nu vad legatura cu foto, poate ca n-am destula imaginatie. Oricum, poza ma face sa o privesc on and on... are ceva aparte. Andu
pentru textul : absențele sunt o tristețe deCum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
pentru textul : nevermore deAranca - ma bucur daca crezi ca am reusit sa duc „sensibilitatea” mai departe de ...acea ploaie mocaneasca ce-mi tot tinea pe loc inima... m-as bucura sa pot reusi macar pe bucatele, sa transform o sensibilitate „pacatoasa”, intr-o noua stare de armonie a mea cu mine insami, in care sa nu mai existe aceea nevoie imperioasa de a „ma impartasi” , ci o stare naturala in care metafora sa investigheze mai mult... multumesc de lectura si de semn!
pentru textul : Pietrele Annei dechestiile astea cu țigările și lăsatul de fumat proiectate în ludic mă lasă indiferent.
Nu cred că o poezie modernă ar mai trebui să pornească de la asemenea premise
'spun uite nu mai fumez, am stins ultima țigară.
și vântul bate foarte tare
de parcă ar vrea să mă sfășie,
eu iar mă tem c-o să mor.
e doar un vis ce ne desparte'
eu zic că ar trebui să fumezi în continuare sau nu asta e decizia ta dar să nu aduci subiectul în poem pentru că nu reușești să-i dai nicio valență artistică.
pentru textul : ultima țigară deCel puțin nu deocamdată.
Spor la scris și la lăsat de fumat.
Andu
P.S
Chiar mă întrebam când o să se găsească cineva să scrie poezie și despre lăsatul de fumat.
The world is not enough
Superb! Felicitari pentru perseverenta, Alma! Imi amintesc ca am fost candva demult (acum 4 ani) la Iasi, la Virtualia, dar nu cunosteam pe nimeni, asa ca am plecat destul de repede. Intre timp n-am devenit poeta dar mi-ar face mare placere sa particip anul acesta si sa va intalnesc. :) M-ar bucura sa te ajut cu organizarea, daca ai nevoie nu ezita sa ma cauti.:) Felicitari din nou!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deDaca as fi pe un site de logica as deduce ca nu va puteti argumenta afirmatia. Dar suntem pe un site de literatura unde orice afirmatie trebuie sustinuta. Nimeni nu are nicio problema cu sufletul dumneavoastra. De la a scrie cu sufletul pina la poezie e cale lunga. Pe viitor va sfatui sa va rezumati raspunsurile strict la opiniile exprimate, fara aprecieri de ordin personal. Nu dovediti decit simplul fapt ca nu stiti sa acceptati o critica, oricit ar fi ea de dura. Daca e treaba fiecaruia ce crede despre un text, atunci ma intreb ce cautati pe un site literar daca nu doriti pareri, fie ele si negative.
pentru textul : Eu și îngerul meu dema bucur ca ti-a placut, Marian,... am citit titlurile si mi-au sunat in ureche versuri
pentru textul : colaj ludic deceea ce imi place mie aici este ultima strofa. am senzatia ca e mai conturata si mai lipsita de contorsionari logice. poate problema e gindirea mea mai simpla
pentru textul : inner smile deoameni fara acte si câini mor peste tot. ai vrut sa spui, probabil, ca în "râpa aceea" sunt aruncati.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deUn text generos în mijloace artistice de exprimare sugestive, cu impact pentru lector. Stări și gânduri se învălmășesc, amintiri și previzualizări ne țin în încordare. Mi-a plăcut. Un singur cuvânt aș elimina: "parcă" sau i-aș schimba topica (valurile care parcă îți spărgeau timpanele).
pentru textul : meditând închis în ochiul ciclopului denu stiu de ce dar eu as fi inlocuit:
"Vom crede că e mai albastru
vom şti că e mai aproape"
cu:
"Vom crede ce e mai albastru
vom şti ce e mai aproape"
si fara "care" in "care să ne aducă aminte"
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deSincer, ce s-a expus aici îmi pare a fi doar o schiță. Sau niște note pe baza cărora se poate scrie un eseu. Desigur, aș putea fi doar eu cea care nu poate abandona ce a învățat, care nu se poate lăsa pradă unui koan. Sau poate că nu, și poate că textul acesta merită mult mai mult pentru a se putea chema eseu. Nu de alta, dar avem dreptul să cerem, că știm de la cine. Cu interes,
pentru textul : Bufonul dePoemul tău e reușit până la lozul câștigător, apoi, după cum și tu spui, pierzi, însă pierzi inspirație poetică și finalizezi simplist. Dacă ai mai lucra finalul, ai mai adăuga imagini, ai continua ideea, ar rezulta un poem. Până acum, e o jumătate. Mult succes.
pentru textul : Cuvinte care se fac vară deNu prea se-nghesuie comentatorii. Dar numarul de citiri crste... Se pare ca poezia, atunci cand apare, nu se poate rezuma. Dar: "temelia unui templu se poate traduce în orice religie"
pentru textul : de ce să nu știu deALMA, nu mi-as permite o asemenea atitudine nici in fata unui copil, cum desigur nu e cazul aici. singurul lucru pe care l-am facut e sa cer argumentarea: de ce este acest text "porcarie". ma gandesc eu si rau fac, ca in urma lecturii de 25 de ani se poate face asta fara greutate. banuiesc de asemenea si aici s-ar putea sa gresesc, ca s-a citit si critica literara. sunt multe scrieri care trateaza chiar subiectul"este sau nu poezie". recunosc, nu sunteti primul caz, din pacate am siguranta ca nu veti si singurul(caz -evident) seara buna
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete dede neiertat "navalirea" mea cu doi de i, multumesc ochiului tau vigilent ... si incurajarilor tale! :)
pentru textul : reverie fără lăutar demi-e dor de un gratar, o bere buna si un bilețel de dragoste...of, unde esti adolescenta, cu prostia ta cu tot?
pentru textul : dorina decred că poemului îi lipsește a patra strofă pentru a fi măcar cartezian, ceva de genul
pentru textul : trio descriu acest poem
vi-l dau spre citire
rânjind
nu mă luați în serios
o dată de două ori
de trei ori
adjudecat
/mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea/ sensibil poemul tau, ioana.. cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei... diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte... acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita? cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
pentru textul : Mama deSensibilitate și grație în desfășurarea fasciculelor dintr-o ființă în alta (eu-tu-urile ce se întrepătrund ca o scriere deja stabilită înainte de nașterea lor). În primul vers: tu-un (tun) ar merita modificat, poate cu "tu mersul prin mine). Îmi plac gerunziile adjectivate folosite aici cu măsură. Strofa 1 pare cea mai simplă în expresie și compoziție, e ca un prolog, aluziv la ce urmează, sau ca un început timid. În a doua: acel "pentru că" poate lipsi, este implicită deducția și explicația. Și îi este suficient sieși (mulți de s la un loc în 3 cuvinte): e îndeajuns își este sugicient sau îi este lui însuși suficient. Atotsuficiența poate fi însă și metaforizată cumva. În a treia: ochiul include și pleoapa, tu știi. Acum depinde cum dorești să exprimi poetic. Cred că merită retușat. În a patra, primul vers "dușmanii mei sunt nevrozele mele". Aici ar trebui să spun că deja dacă sunt nevroze, toată lumea le are în societatea asta, în timpurile astea, indiferent de loc, fire, om etc. Poate dacă erau "psihozele" mele, atunci "dușmănia" asta ar fi avut sens. Crede-mă că nevroza este deja o cale adaptativă și se poate trăi cu ea. Iar în poezia asta chiar este ușor disonant versul.Poate "dușmanii mei sunt apele tulburi din mine" sau ceva de genul ăsta. Sau "melancoliile" mele, nu în sensul comun înțeles, ci de sensul clinic. Și "melancoliile" sunt în acord cu întunericul din versul 3. Julia Kristeva, literat și psihanalist francez, are o metaforă faină "soleil noir". În a cincea: poți renunța la "lor" din al treilea vers, ai deja "ventricolii lor" mai sus. Se înțelege că tot ale lor sunt și oasele. Uite violetul apare iar, mă întreb în acest rogvaiv de sfere dacă violetul conține așa cum îmi spuneai de curând și "n", violența. Fiindcă versul ultim din a șasea strofă parcă asta aduce în subînțeles: "din față talpa lor de cer din spate sângele cercului " - și aici ai cer-cercului. Poți evita, înlocuind cer sau cerc. Finalul cu "fișă de lumină" și echinocții readuce o spirală a trecerilor. Sunt aceleași teme de tine parcurse, adesea cu aceleași "semne": degete, echinocții, violet-verde, dumnezeu (cu atributele sale), ochi, scame, nord, mers... Apar ca și repere poetice. Întotdeauna m-am întrebat unde vor duce sau pe lângă ce altceva vei trece în această călătorie și cine îți va iniția pașii următori. Engrame.. Ela
pentru textul : engrame deAtâtea lucruri sunt umile pe lumea aceasta, dar să le lași să-și împlinească menirea pe care cu greu o putem înțelege..Unele dintre ele pot fi semne care să ne prezică ceva sau să ne trezească din somnul în care suntem de atâtea ori, doar noi de noi.. Alcătuirea trupului și a înțelegerii noastre își au rostul lor pe care trebuie să învățăm să-l lăsăm să se întâmple...
pentru textul : Frica roșie deAr putea fi un pseudo-haiku - așa cum moartea este o pseudo-existență, o mereu-rămânere în inimile celor care îi iubesc pe cei dispăruți.
pentru textul : Durere demulţumesc încă o dată.
pentru textul : nu vor trece multe cuvinte de...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul
pentru textul : apex dePagini