Și dacă ai încerca să renunți de tot la "mă cheamă" și "încearcă să ma îmbrace" să-l înlocuiești cu ceva de genul "mă-mbracă"? Știu că, la prima vedere, modifică sensurile, dar poate că merită și cititorul un pic mai mult credit. Plăcut mult atmosfera.
Marga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.
Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.
Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
propun să ne oprim aici.
Singurul fragment care merita retinut este primul: "singurele lucruri despre care ar merita să vorbim nu au nevoie de noi." Atat. Restul nu are legatura cu poezia de mai sus si nici cu poezia in general. Dar versurile citate sunt excelente.
am senzatia ca lui katya kalaro ii plac cuvintele. ii plac cum suna, se joaca aruncindu-le. ii plac rezonentele lor, culorile lor. dar poezia e mult mai mult decit un caleidoscop
dantelareasa ioana nu are buricele degetelor insangerate de la ac. are bataturi in palma de la manerul sabiei. :) multumesc ca te-ai oprit asupra acestui text al modestiei.
Ȋn Sufism, ca și în Ortodoxia Patristică (cunoaștere «apofatică»), «Ȋntunericul» este, la început, «orbirea» pe care o provoacă comuniunea cu Divinitatea (din cauza «luminii orbitoare» nepămȃntești a Acesteia). Apoi urnează «adevărata lumină», de nedescris, în care te topești. Djamaj îl depășește, aici, pe Djamal! P.S. "Teologia catafatică caută să cunoască Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofantică, conștientă de de incognoscibilitatea Divinității și de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearcă să o cunoască în ceea ce ea nu este." (Lossky)
Încă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)
tind să cred că aveţi dreptate cu acel adânci bătrâneţe că ar fi adânci bătrâneţi dar aşa, după ureche aşa îmi suna.
prin urmare am corectat cu mulţumirile de rigoare.
râd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
Un poem de forță. Intră într-o gamă lirică specială cu altfel de trimiteri chiar filosofice. Am subliniat două accente (sau axe de echilibru) importante pentru mesajul poemului: libertatea așa cum o percepi tu "îmi vorbea întruna despre libertate că este un om liber în cuget, deschis la orice drum i-am spus așa cum era, că pe mine uneori libertatea mă subjugă și că alteori nici măcar nu mă pot bucura de ea" și egocentrismul celuilalt "dar n-am mers prea mult așa că pe loc a trebuit să oprească și să se întoarcă la căruța lui unde își face din când în când, cultul personalității și culmea, că părea așa de liber"... Se scrie altfel la Cluj.
Nu am mai intrat pe site de foarte mult timp, din motive....motive, in timpul asta am scris iar cand am avut acces pentru ca dumneavoastra mi-ati raspuns prompt in legatura cu parola (va multumesc deoarece pe alte site-uri nu ti se raspunde deloc), am postat, am postat, am postat si iar am postat pana cand m-am gandit eu ca poate exista o limita deoarece mai vroiam sa mai introduc 4 texte. Intr-adevar, era! Imi cer scuze dar nu a fost un lucru intentionat, am citit regulamentul cand am devenit membru...pur si simplu nu mi-am dat seama. Va multumesc pentru faptul ca nu ati luat masuri extreme si m-ati atentionat, asa cum se face de obicei la prima abatere.:)) O sa mai postez maine...un singur text, dupa care o sa devin autor si nu o sa mai avem probleme! :))
Aranca, nu inteleg ce cauta numele meu aici, te rog sa-mi explici mai pe larg ca nu am inteles. Totusi, sper sa intelegi un lucru. Eu am venit pe acest site pentru LITERATURA, nu pentru prieteni si nimic altceva. Renunta la "draga", esti ridicola. P.S. Imi place cum scrii in ultimul timp.
Gorune, m-a uns pe suflet răspunsul tău atât de mult încât voi încerca (nu promit nimic pe criza asta totuși) să ies și eu pe interval cu ceva similar. Iar răspunsul dat Cristinei... uite de ce sunt încă pe aici! Aș adăuga folosind o excluziune despre care sunt sigur că vom mai vorbi că existența lui Patapievici este tot atât de posibilă pe cât este de posibil ca un măgar să fie om.
Andu
Din prea drag de degetul meu arătător, azi îl voi sprijini a odihnă, în tiparul perlat al cheotoarei de la rever și voi lăsa penițele voastre să se răzvrătească în onduleuri de sineală – CaileanArancaBeniamin - CaileanArancaBeniamin; Voi spune în pre-facerea mea, iată lumea începe la fel, Nic-oloci, Nic-ulina și îmi voi aminti de Aranca. Era tot pe vremea culorilor mele; Aranca lăsa în fiecare vară orașul și venea aici, să vadă cerul cum se lărgește peste ea. Ziua umbla cu o basma de mătase trasă peste frunte, să nu îi ardă soarele fața. Aranca avea mereu pielea albă și ochii un pic duși în fundul capului, nu prea mult, atît cît să nu o strigi; pentru că ea se purta, nu călca; ea era o trecere, nu o adăstare; o însemnare cu roșu la vii, dar de care puteai uita, dacă nu puneai calendarul pe perete, la vedere. Lumea îi spunea Maica Domnului! uite, trece Maica Domnului! Și Aranca se purta, nu călca, era o trecere, nu o adăstare. Uite, trece Maica Domnului! Și din trecerea ei îmi ramîneau mie cuvinte și atît, Aranca Aranca Aranca de ieri de mîine de az odată o să te pușc cu numele meu în roșul de buze și de obraz
Ciudat, Si eu m-am gandit la acelasi lucru ca si Aranca si nu intamplator deoarece am locuit aproape zece ani intr-un bloc din spatele Pietii Norilor, zona Timpuri Noi Liceul Sincai. Poemul mi se pare demn de toata atentia pentru ca nu exagereaza la capitolul cerebralitate (un act aproape reflex al poetei Bianca Goean). Bianca foloseste aici un procedeu pe care l-as numi "luminos" sau "fascicular" si nu unul "cerebral" pentru a scoate in evidenta cele cateva miscari poetice esentiale ale textului: singuratatea, incercarea (experienta) si iluzia (pervertirea simturilor). Un poem pe care nu ma sfiesc sa-l "penitez" :-) indeosebi pentru logosul extrem de reusit. Cuvintele sunt firesti, curgerea lor este naturala, cititorul este "preluat" inca de la poarta si dus de mana prin coridoarele poeziei cu o blandete de ghid batran si intelept. Ceva gen Antoine de Saint Exupery. Andu
Ioane, io cu dovezi as veni, da' imi ia timp iar timpul inseamna bani iar banii asa-i, n-aduc fericirea ci doar numarul lor. Cat despre credibilitatea mea, nu mai imi fac griji demult... mi-am pierdut-o pe vremea cand tu te jucai, destul de credibil in schimb, cu putulica in nisip. Cu acelasi drag, Andu. P.S. Acum ca sa nu crezi altceva, sa stii ca si mie mi-a placut textul, chiar daca e inca unul dintre acelea... Prozodia mai trebuie lucrata insa. Uite, sa luam versurile "ți-ai face un sandwich un 3 in 1 ai da drumul la aragaz și-ai sări grăbit pe scara de urgență" - aici ai :-) trei de "ai" in trei versuri consecutive, la inceputul lor... nu te zgarie pe ureche? Apoi "simți nevoia să devii alt om complet diferit" - aici linistesti inutil cititorul care, probabil, se astepta sa devii "alt om" insa doar "putin diferit", nu? La urma reincepi cu ai :-) tai "ai".. inca vreo doi, in poemul asta chiar le ai pe astea cu "ai".
agreez cu fiecare observatie, Dedal. eu o consider totusi o ruga, mai mult decat o revolta. nu mai pot schimba nimic la ea, in afara de virgulele de care sunt vinovat, deoarece ruga asta a ajuns deja sus si s-a disipat in ramificatii si raspunsuri. biberoane/Doamne nu e chiar atat de improprie rima, avand in vedere ca foarte putine cuvinte in contextul abordat ar fi rimat cu Doamne. la inducerea injectiei am sa ma mai gandesc. o simplificare a versurilor ar fi posibila, insa ar schimba ideea de la care am pornit si la care am vrut sa ajung. cam atat, cu aprecierea care se cuvine.
Aranca multumesc pentru feed-back... desigur acesta nu e necesar sa fie in intregime favorabil creatiei autorului sau invers... oricum nu e vorba despre eros aici ci poate iti va parea paradoxal... de agape... daca te-ai referit la ce am scris in raspunsul pentru Alina atunci va trebui sa iti spun ca excitatia reprezinta un proces fiziologic in care un organ/o celula etc raspunde intr-un anume fel unui stimul intern/extern si nu are legatura cu zonele erogene decat in masura in care acestea pot reprezenta o diferenta specifica pentru genul proxim amintit. Da, in partea de final am fost sarcastic... recunosc. Oricum sunt mandru de poemul acesta pentru ca se pare ca am reusit ceea ce faceau cei vechi :) Alte opinii?
Un sonet cu grave rezonante avand o dedicatie mai putin obisnuita. Prima strofa mi se pare foarte reusita: "Când orele hidrei din piele erup Spre ochiul luminii, tu moarte rămâi Săgeata uitării trecând prin călcâi Și calea tăiată de urme de lup!;" undeva, prin text, utilizarea lui " în" este redundanta.
Dacă vorbim de emitent și recipient, eu înțeleg că te referi la bani lichizi :)
Dacă vorbim despre emițător și receptor, despre canal de transmitere, despre mesaj, despre factori perturbatori, ai dreptate 100%.
Haiku-ul în Europa și în America are deja tradiție, istorie de mulți ani. Discuții au fost și vor mai fi. În tot acest timp noi încercăm să ne bucurăm de simplitatea profundă a formei literare, de naturalețe, de eleganță, într-un cuvânt, de karumi.
Eu cred că un haiku foarte bun va reuși să fie bine receptat și de un necunoscător al acestui gen. Nu trebuie nu știu ce abilități artisitice ca să rămâi uimit și să taci în fața unui strop de rouă în care a încăput soarele...
Că se numește haiku sau altfel nu cred că e așa important. Important e mesajul, cum bine ai precizat. Un mesaj, deseori subliminal, propriu fiecărui receptor, determinând o stare, o reflecție, ceva mai mult decât o emoție artistică.
Ion Pillat a încercat un fel de replică a haiku-ului prin poemul într-un vers. Îmi place și acest gen, însă uzează mult de mijloace artistice atrăgând atenția asupra lor.
Ar fi mult de discutat.
Mulțumesc frumos pentru opinie.
PS. Am făcut ceva modificări la haiku. Am înlocuit „ard în lampadar/ lumini din Okinawa - ecou tot mai stins” cu „ecou tot mai stins - lumini din Okinawa/ se aprin în vis”. E mai aproape de ceea ce îmi transmite mie imaginea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Și dacă ai încerca să renunți de tot la "mă cheamă" și "încearcă să ma îmbrace" să-l înlocuiești cu ceva de genul "mă-mbracă"? Știu că, la prima vedere, modifică sensurile, dar poate că merită și cititorul un pic mai mult credit. Plăcut mult atmosfera.
pentru textul : pesimiste I dela mine
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deMarga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.
Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.
Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
pentru textul : in the sunshine of your love depropun să ne oprim aici.
Singurul fragment care merita retinut este primul: "singurele lucruri despre care ar merita să vorbim nu au nevoie de noi." Atat. Restul nu are legatura cu poezia de mai sus si nici cu poezia in general. Dar versurile citate sunt excelente.
pentru textul : Lecția despre evoluționism. furca deÎn linii mari mi-a plăcut poemul. Îmi spune ceva, mă pot regăsi pe undeva. Dar, mi se pare extrem de încărcat. Este doar o părere...nevinovată.
pentru textul : Fast forward deam senzatia ca lui katya kalaro ii plac cuvintele. ii plac cum suna, se joaca aruncindu-le. ii plac rezonentele lor, culorile lor. dar poezia e mult mai mult decit un caleidoscop
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că demulțumesc pentru observații. am făcut ceva modificări. dar nu am putut să schimb mai mult. acolo trebuie ca marginea sa fie tare, dura. asa o simt eu.
pentru textul : amintire din pavilionul 10 decu draga inima.
pentru textul : exil dedar nu stiu cum.
dantelareasa ioana nu are buricele degetelor insangerate de la ac. are bataturi in palma de la manerul sabiei. :) multumesc ca te-ai oprit asupra acestui text al modestiei.
pentru textul : Manierism cu Scena de Gen deȊn Sufism, ca și în Ortodoxia Patristică (cunoaștere «apofatică»), «Ȋntunericul» este, la început, «orbirea» pe care o provoacă comuniunea cu Divinitatea (din cauza «luminii orbitoare» nepămȃntești a Acesteia). Apoi urnează «adevărata lumină», de nedescris, în care te topești. Djamaj îl depășește, aici, pe Djamal! P.S. "Teologia catafatică caută să cunoască Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofantică, conștientă de de incognoscibilitatea Divinității și de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearcă să o cunoască în ceea ce ea nu este." (Lossky)
pentru textul : Icoana deÎncă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)
pentru textul : animalul de pradă al resemnării depoate fi catalogat și ca un "Text înecacios", în sensul că te lasă fără aer, în sensul bun... :)
pentru textul : interludiu|mîinile detind să cred că aveţi dreptate cu acel adânci bătrâneţe că ar fi adânci bătrâneţi dar aşa, după ureche aşa îmi suna.
pentru textul : condamnat la viaţă deprin urmare am corectat cu mulţumirile de rigoare.
Nici nu m-am gândit la vreo insinuare. Staţi liniştit. O să caut şi eu cartea si o să o citesc cu plăcere.
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deAdriana, cred că expresia uzitată este "în vărful...". mulţam pentru trecere.
pentru textul : isihie deMai e şi mâine o zi.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv derâd. virgil, atâta timp cât există astenia de primăvară, numai de bine despre noi, altfel zis, ce spuneai?
pentru textul : studiul femeii îndrăgostite de"norocul meu este că primăvara va fi lungă
și nu vom duce lipsă de femei îndrăgostite
ne-am hotărît cu toții să stăm la pîndă și să fim mai atenți data viitoare" Da. Versuri înţelepte!
există femei care primăvara fac şi curăţenie prin lista de Ym sau chiar aiurea, dar cum de muze nu ducem lipsă, nu ne rămâne decât să aşteptăm "pendula bătrână" să-şi facă tabietul dacă vrea, când o vrea, dacă nu poate să citească liniştită ziarul şi să se bucure de oamenii dragi din jur.
Ultima parte mi-a plăcut mai mult decât prima. Evident, mă refer la parodie.
Un poem de forță. Intră într-o gamă lirică specială cu altfel de trimiteri chiar filosofice. Am subliniat două accente (sau axe de echilibru) importante pentru mesajul poemului: libertatea așa cum o percepi tu "îmi vorbea întruna despre libertate că este un om liber în cuget, deschis la orice drum i-am spus așa cum era, că pe mine uneori libertatea mă subjugă și că alteori nici măcar nu mă pot bucura de ea" și egocentrismul celuilalt "dar n-am mers prea mult așa că pe loc a trebuit să oprească și să se întoarcă la căruța lui unde își face din când în când, cultul personalității și culmea, că părea așa de liber"... Se scrie altfel la Cluj.
pentru textul : sub acoperire deNu am mai intrat pe site de foarte mult timp, din motive....motive, in timpul asta am scris iar cand am avut acces pentru ca dumneavoastra mi-ati raspuns prompt in legatura cu parola (va multumesc deoarece pe alte site-uri nu ti se raspunde deloc), am postat, am postat, am postat si iar am postat pana cand m-am gandit eu ca poate exista o limita deoarece mai vroiam sa mai introduc 4 texte. Intr-adevar, era! Imi cer scuze dar nu a fost un lucru intentionat, am citit regulamentul cand am devenit membru...pur si simplu nu mi-am dat seama. Va multumesc pentru faptul ca nu ati luat masuri extreme si m-ati atentionat, asa cum se face de obicei la prima abatere.:)) O sa mai postez maine...un singur text, dupa care o sa devin autor si nu o sa mai avem probleme! :))
pentru textul : Relicve de ambrozie deAranca, nu inteleg ce cauta numele meu aici, te rog sa-mi explici mai pe larg ca nu am inteles. Totusi, sper sa intelegi un lucru. Eu am venit pe acest site pentru LITERATURA, nu pentru prieteni si nimic altceva. Renunta la "draga", esti ridicola. P.S. Imi place cum scrii in ultimul timp.
pentru textul : pietrele umbrei deo ultimă strofă foarte inspirată.
pentru textul : celui drag deGorune, m-a uns pe suflet răspunsul tău atât de mult încât voi încerca (nu promit nimic pe criza asta totuși) să ies și eu pe interval cu ceva similar. Iar răspunsul dat Cristinei... uite de ce sunt încă pe aici! Aș adăuga folosind o excluziune despre care sunt sigur că vom mai vorbi că existența lui Patapievici este tot atât de posibilă pe cât este de posibil ca un măgar să fie om.
pentru textul : Săgeata 2 deAndu
Scuze pentru dubla postare a comentariului!
pentru textul : Takita deDin prea drag de degetul meu arătător, azi îl voi sprijini a odihnă, în tiparul perlat al cheotoarei de la rever și voi lăsa penițele voastre să se răzvrătească în onduleuri de sineală – CaileanArancaBeniamin - CaileanArancaBeniamin; Voi spune în pre-facerea mea, iată lumea începe la fel, Nic-oloci, Nic-ulina și îmi voi aminti de Aranca. Era tot pe vremea culorilor mele; Aranca lăsa în fiecare vară orașul și venea aici, să vadă cerul cum se lărgește peste ea. Ziua umbla cu o basma de mătase trasă peste frunte, să nu îi ardă soarele fața. Aranca avea mereu pielea albă și ochii un pic duși în fundul capului, nu prea mult, atît cît să nu o strigi; pentru că ea se purta, nu călca; ea era o trecere, nu o adăstare; o însemnare cu roșu la vii, dar de care puteai uita, dacă nu puneai calendarul pe perete, la vedere. Lumea îi spunea Maica Domnului! uite, trece Maica Domnului! Și Aranca se purta, nu călca, era o trecere, nu o adăstare. Uite, trece Maica Domnului! Și din trecerea ei îmi ramîneau mie cuvinte și atît, Aranca Aranca Aranca de ieri de mîine de az odată o să te pușc cu numele meu în roșul de buze și de obraz
pentru textul : șase creioane deCiudat, Si eu m-am gandit la acelasi lucru ca si Aranca si nu intamplator deoarece am locuit aproape zece ani intr-un bloc din spatele Pietii Norilor, zona Timpuri Noi Liceul Sincai. Poemul mi se pare demn de toata atentia pentru ca nu exagereaza la capitolul cerebralitate (un act aproape reflex al poetei Bianca Goean). Bianca foloseste aici un procedeu pe care l-as numi "luminos" sau "fascicular" si nu unul "cerebral" pentru a scoate in evidenta cele cateva miscari poetice esentiale ale textului: singuratatea, incercarea (experienta) si iluzia (pervertirea simturilor). Un poem pe care nu ma sfiesc sa-l "penitez" :-) indeosebi pentru logosul extrem de reusit. Cuvintele sunt firesti, curgerea lor este naturala, cititorul este "preluat" inca de la poarta si dus de mana prin coridoarele poeziei cu o blandete de ghid batran si intelept. Ceva gen Antoine de Saint Exupery. Andu
pentru textul : Piața norilor deIoane, io cu dovezi as veni, da' imi ia timp iar timpul inseamna bani iar banii asa-i, n-aduc fericirea ci doar numarul lor. Cat despre credibilitatea mea, nu mai imi fac griji demult... mi-am pierdut-o pe vremea cand tu te jucai, destul de credibil in schimb, cu putulica in nisip. Cu acelasi drag, Andu. P.S. Acum ca sa nu crezi altceva, sa stii ca si mie mi-a placut textul, chiar daca e inca unul dintre acelea... Prozodia mai trebuie lucrata insa. Uite, sa luam versurile "ți-ai face un sandwich un 3 in 1 ai da drumul la aragaz și-ai sări grăbit pe scara de urgență" - aici ai :-) trei de "ai" in trei versuri consecutive, la inceputul lor... nu te zgarie pe ureche? Apoi "simți nevoia să devii alt om complet diferit" - aici linistesti inutil cititorul care, probabil, se astepta sa devii "alt om" insa doar "putin diferit", nu? La urma reincepi cu ai :-) tai "ai".. inca vreo doi, in poemul asta chiar le ai pe astea cu "ai".
pentru textul : film bun cu gangsteri și târfe ieftine deagreez cu fiecare observatie, Dedal. eu o consider totusi o ruga, mai mult decat o revolta. nu mai pot schimba nimic la ea, in afara de virgulele de care sunt vinovat, deoarece ruga asta a ajuns deja sus si s-a disipat in ramificatii si raspunsuri. biberoane/Doamne nu e chiar atat de improprie rima, avand in vedere ca foarte putine cuvinte in contextul abordat ar fi rimat cu Doamne. la inducerea injectiei am sa ma mai gandesc. o simplificare a versurilor ar fi posibila, insa ar schimba ideea de la care am pornit si la care am vrut sa ajung. cam atat, cu aprecierea care se cuvine.
pentru textul : Rugă de fiecare zi deAranca multumesc pentru feed-back... desigur acesta nu e necesar sa fie in intregime favorabil creatiei autorului sau invers... oricum nu e vorba despre eros aici ci poate iti va parea paradoxal... de agape... daca te-ai referit la ce am scris in raspunsul pentru Alina atunci va trebui sa iti spun ca excitatia reprezinta un proces fiziologic in care un organ/o celula etc raspunde intr-un anume fel unui stimul intern/extern si nu are legatura cu zonele erogene decat in masura in care acestea pot reprezenta o diferenta specifica pentru genul proxim amintit. Da, in partea de final am fost sarcastic... recunosc. Oricum sunt mandru de poemul acesta pentru ca se pare ca am reusit ceea ce faceau cei vechi :) Alte opinii?
pentru textul : Impresii deUn sonet cu grave rezonante avand o dedicatie mai putin obisnuita. Prima strofa mi se pare foarte reusita: "Când orele hidrei din piele erup Spre ochiul luminii, tu moarte rămâi Săgeata uitării trecând prin călcâi Și calea tăiată de urme de lup!;" undeva, prin text, utilizarea lui " în" este redundanta.
pentru textul : Sonet 132 deDacă vorbim de emitent și recipient, eu înțeleg că te referi la bani lichizi :)
Dacă vorbim despre emițător și receptor, despre canal de transmitere, despre mesaj, despre factori perturbatori, ai dreptate 100%.
Haiku-ul în Europa și în America are deja tradiție, istorie de mulți ani. Discuții au fost și vor mai fi. În tot acest timp noi încercăm să ne bucurăm de simplitatea profundă a formei literare, de naturalețe, de eleganță, într-un cuvânt, de karumi.
Eu cred că un haiku foarte bun va reuși să fie bine receptat și de un necunoscător al acestui gen. Nu trebuie nu știu ce abilități artisitice ca să rămâi uimit și să taci în fața unui strop de rouă în care a încăput soarele...
Că se numește haiku sau altfel nu cred că e așa important. Important e mesajul, cum bine ai precizat. Un mesaj, deseori subliminal, propriu fiecărui receptor, determinând o stare, o reflecție, ceva mai mult decât o emoție artistică.
Ion Pillat a încercat un fel de replică a haiku-ului prin poemul într-un vers. Îmi place și acest gen, însă uzează mult de mijloace artistice atrăgând atenția asupra lor.
Ar fi mult de discutat.
Mulțumesc frumos pentru opinie.
PS. Am făcut ceva modificări la haiku. Am înlocuit „ard în lampadar/ lumini din Okinawa - ecou tot mai stins” cu „ecou tot mai stins - lumini din Okinawa/ se aprin în vis”. E mai aproape de ceea ce îmi transmite mie imaginea.
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” dePagini