textul e bun dar pe alocurea tradeaza o oarecare lene sau poate neglijenta. sau poate un fel de n-am chef sa fiu exigenta cu el. cred ca putea fi mai bun, mai astringent, mai taietor. unde sint mortii?? mi-a deschis apetititul cu organele si apoi m-ai aburit cu oamenii tristi care sint la fel de tristi ca toti oamenii tristi. nu e fair
cred ca textul acesta merita o penita nu numai ca intreg, ci mai ales pentru a doua strofa. acolo spune mai mult decat oriunde in poezie, acolo transmite ceva.
singurul cuvînt care oarecum m-a deranjat (poate prin excesivă religiozitate sau poate printr-un fel de iz optzecist de genul Ioan Alexandru) este „îndură-mă”. în rest avem de-a face cu o bijuterie care, cel puțin mie îmi vorbește despre o poetă care se scrie. deja.
un text (poate scris in graba) dar care mi se pare slabut. "imbolnavit de frumos"..??? hai sa fim seriosi, cred ca expresia asta poti sa o gasesti si in ziare de-acuma. apoi trecerea asta de la exprimarea catre persoana a doua singular spre un fel de narativ in strofa a doua si apoi catre persona intii plural in strofa a treia iti da asa o senzatie ciudata ( ca sa nu spun dezagreabila) de zig-zag
da, aşa înţelesesem când am citit comentariul. ai dreptate în legătură cu repetiţiile, însă eu cred că asta face textul să fie diferit, îi dă un caracter personal pentru că, de fapt, e un poem confesiv. voi ţine cont totuşi de sugestia ta. mulţumesc :)
A exista si a nu exista in acelasi timp, precum universul. Adica si de ce?!
Aceasta sa fie tema, acesta sa duca la ceea ce este alter ego? Nimic nu se pierde totul se transforma, deci dintr-un ego primordial apare un alter ego, iar din cel vechi se formeaza exteriorul, care nu e decat o senzatie a ceea ce a fost? Si acest ego neaga urmatorului ca el nu exista, in timp ce e doar o senzatie da impulsuri inca, deci ezista? Eu nu ma pot juca cu ideile fara sa pierd logica, firul. Obosesc in atentia mea si ea atentia veche e inlocuita cu una noua ce include si altceva. Ce?
texte care pentru mine sună „școlărește” sau anti-literar:
„Eram echipaţi corespunzător pentru urcat pe munte, iar în rucsac aveam doar lucruri de strictă necesitate.”
„aşa că era indicat ca bagajul să fie cât mai uşor.”
„loc de popas, la intrarea în pădure” - sună a inutilitate pe care o găsești de obicei în pliantele turistice.
„acolo unde locuiau mineri care se pregăteau să plece la şut, în schimbul I.” - inutilitate care nu are nici o legătură cu restul povestirii.
„Am luat muntele pieptiş” - tocmai ne-ai spus că ai început urcușul. Repetarea acestui lucru sub altă formă seamănă mai degrabă cu un fel de slogan de tipul „Bumbești-Livezeni”. Adică e ridicolă.
„Am trecut pe lângă stâna din Morişoara, unde ciobanii tocmai mulgeau oile, şi ne-am îndreptat spre Cabana Pasul Vâlcan.” - ai mai multe fraze din astea care seamănă mai degrabă cu notițe de itinerar decît cu un jurnal cu pretenții literare.
„De acolo, de sus, localităţile Văii Jiului, aşezate pe malul râului, păreau nişte mărgele înşirate pe aţă. Această depresiune, înconjurată de munţi şi dealuri, a fost dintotdeauna leagăn al tradiţiei. Aici sălăşluiesc prezentul, purtând pecetea exploatării cărbunelui, şi trecutul, izvorând din fiecare petic de pământ şi din vorba domoală şi plină de înţelepciune a bătrânilor.” - Asta chiar că aduce a Cîntarea României. (caricatura comunistoidă și nu lucrarea lui Alecu Russo). Ar trebui să îți dai seama că sună ridicol.
„Un astfel de bătrân sfătos am cunoscut şi noi, acolo, aproape de cer.” - expresie cu gravitate ridicolă. Să fim serioși. E vorba doar de un jurnal de călătorie nu de o epifanie.
Și exemplele pot continua.
Câştigătorii concursului "George Suru"
Pentru că au fost stabiliţi laureaţii concursului de poezie "Sub semnul de taină - George Suru", Caransebeş, 2011, şi pentru a răspunde celor care s-au interesat de concurs, publicăm numele concurenţilor care au intrat în palmares:
Juriul concursului, adică dr. Liubiţa Raichici, dr. Gheorghe Secheşan, dr. Nicolae Borlovan şi subsemnatul, urmează să stabilească şi ordinea.
Mai multe amănunte despre concurs într-o postare separată, după desfăşurarea evenimentului.
o idee frumoasa, leganata intre "uneori mă întreb dacă tristețea asta nu mi se trage de la faptul că nu pot să împăturesc bucovina perfect" și "ar fi trebuit să cioplesc o vioară de bucovină să adorm perfect în pîntecul ei". restul poemului nu face dacat sa imbrace, sa justifice si sa atarne greu intre aceste extraordinare idei poetice. umila mea parere. cu reverenta!
Iată un comentariu echilibrat și fără tonalități ex cathedra, amănunte demne de luat în seamă și nu numai aici. Autorul apreciază. Lui îi place să creadă că are înțelepciunea să-i spună vanității – piei ispito! Altfel îl trecem în cartea lui Enoh la îngerii căzuți.
Stii ca de foarte multe ori ti-am dat dreptate cind ai lasat semne. Pentru ca ai inteles ce vreau cind scriu. Da. Abuzez de confesiuni, ca si in viata reala. Ma salveaza in schimb acele citeva momente de visare. Asa cum bine ai intuit. Glad to see you're back:)
Cristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
e o mica bijuterie aceasta poezie, se lasa descoperita pas cu pas, ca o fuga, o rupere dintr-un spatiu nefast; gustul stancos e o lupta totodata cu frangerea intre dinti a propriei neputinte. dar in toate e aceasta dezlegare pe care o da intoarcerea spre sine.
“contorsionări de limbaj”? unde, “actaeon”? - cred că ai greșit textul și ar trebui să ai ceva mai mare grijă la postare, “saltimbanc”, “profunzimea unui copil maturizat prea devreme” – cu ce și cu cine seamană asta, “actaeon”? - nici gând de așa ceva aici, aștept recitările tale, chiar și în culise, dacă în altă parte te-ai ferit de prilejuri, pentru a-ți desăvârși contorsionările acestui gen de comentariu, cu analogii de oglindă și de puncte puncte, textul meu nu tinde și nici n-ar fi avut nevoie de asta, pentru cine poate înțelege citind singur, pentru cine a reușit să învețe mai mult decât murmurul apelor trecătoare prin coarne, “actaeon” fastidioasele transparențe sunt, de fapt, înșelătoare aporii, nu-i așa, “actaeon”, nu-i așa, vlăduț, de fapt, înainte de măști? P.S. Am crezut că pe acest site, clădit frumos în preajma Crăciunului, nu vor fi permise atacuri la persoană, că fiecare comentator va evita jignirile sau/și exprimări relative fără substanță și fără legătură cu textul în cauză, că toți cei intrați aici se vor descălța de cizme sau vor arunca pieile năpârlite în alte locuri. Se pare că m-am înșelat. Sărbători fericite și liniște sufletească, “actaeon”
doua penite pentru un text ruginit si opac? doamnelor, nu cumva sunteti hipnotizate? mi se pare absurd, mi se pare bizar, ma uit la text drept, chioras, oblic, diagonal, corect, stramb si nu-i vad meritul a doua penite! deschideti-mi si mie ochii, poetelor!
am citit cu plăcere. deosebit vers la v.v., deosebit...
ai scris frumos despre autor, paul. nici nu aveam nevoie de emfază. ştii că se poartă emfaza, nu? îmi place c-ai îmbrăcat scriitura lui v.v. în haină paul blaj:)
aici a fost bine, pentru ca mie imi pac tare sturionii, chiar mai mult decat delfinii (si pe ei ii iubesc). le ador dorinta de supravietuire si calitatea icrelor. la momentul oportun iti voi face cunostinta cu ai mei. :) desemnat iar imi place tare: a desemna, a insemna, a semna... semnul, semnalul, simbolul si gestul. si acel "stii" imi suna foarte bine, recunosc... poezia are o muzicalitate aparte, cu suficient lirism pentru a o feri de patetism. cele cateva sintagme care duc catre cliseu sunt depasite cu brio, datorita frazarii si ritmului. dealtfel, nici nu prea conteaza ce este inauntru, cred. ai scris o poezie. paradoxal "desemn semn stingher"...
absolut de acord cu ioana. primele două strofe (make it 1.75) sînt excelente. m-au făcut să aștept altceva. partea a doua însă s-a cufundat în metaforizări care nu mă impresionează. sorry
antal, as vrea sa imi spui de ce ai folosit butonu „atenție editor!” pentru acest text? în accepțiunea mea ai abuzat de această facilitate. poți să ne explici de ce?
Termenul de cabala a fost asimilat in limba romana pe filiera franceza si nu se scrie in mod oficial cu "K" (a se vedea de ex. Alexandru Safran - Cabala sau Guy Casaril - Cabala și Rabi Șimon ben Iohai etc) desi se utilizeaza uneori si variantele "Kabala" (poate ca din germana) si Quaballah (din araba)... mi-am permis sa realizez aceasta consideratie din respect pentru utilizarea corecta a cuvantului si nu pentru a reprosa ceva autorului. Apoi 666, dupa cum gasim in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul "Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; cãci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"... este vorba nu despre diavol ci despre un om care-l va sluji pe diavol... cred ca la asta te-ai gandit si tu cand spui "șasesuteșasezecișișase pămîntesc". Mi se pare facila aceasta rasturnare 666-999... ma duce cu gandul la genul cale de comedii cand 9 de la numarul unei case devine 6... dar din punct de vedere mistic cifra noua are intr-adevar caracteristici diferite, in sens bun... oricum, ca si amuzament: 6+6+6=18=1+8=9 iar 9+9+9=27=7+2=9... probabil acel 9 care reprezinta mereu sfarsitul unui ciclu... in ambele situatii: unitatea primordiala (1) se adauga lumii materiale (8) pentru a o absorbi in spiritual ori 7(alaturi de 12 una dintre cifrele cele mai generoase in semnificatii... sunt 7 mari virtuti, 7 pacate capitale, visul biblic interpretat de Daniel cu cele 7 vaci grase si cele 7 vaci slabe, 7 zile ale saptamanii... pentru adeptii lui Pitagora sapte reprezinta insasi lumea ca sinteza intre triunghi si patrat, feminin si masculin etc) si 2 (dualitatea care se opune principiului, schisma, marea tradare etc)... Cei "două mii de ani" sunt semnul unei legaturi cu venirea lui Mesia pentru ca daca vorbim de facerea lumii cifra ar fi diferita. Interesanta utilizarea termenului "belește" care in Romania a ajuns sa aibe o conotatie vulgara desi la origine, in Ardeal, determina o realitate concreta (belitul oilor)... da o nota de arhaic care alaturi de "cîrmîz" (e vorba de planta din care se fac coloranti sau de insecta?) serveste scopului poetic urmarit de catre autor. "ca să pot striga-n gura mare în această găoace de ou cu care mă trăiesc" Frumoasa imagine a lumii, ce ma duce cu gandul la sistemul geocentric al lui Ptolemeu, la omul care se simte inchis in propria creatie precum sub o bolta... sa nu uitam ca oul este un element prezent frecvent in miturile creatiei. "pe mine mă vorbesc s-aud dumnezeescul ecou" Aici sunt putin nelamurit... e vorba de logosul care se rosteste in afara pentru a se impregna de Dumnezeul imanent in creatie si astfel a putea recunoaste Dumnezeul din launtrul omului? e vorba de reflectia omului asupra sa (rugaciunea poate) si de un feed-back venit de la Dumnezeu? "la o legătură de chei breloc unii se uitau chiorîș la el alții îmi urau noroc"... aici cred ca se dilueaza mesajul.
cred că primul impact la citirea acestei pagini de jurnal este în prima parte. în trecerea de la semnificația libertății din iubire la angels. Zborul acesta închipuit nu paote fi decât închipuit. Știi, ca în mar adentro, cu cât te simți mai în neputință fizic, sufletește, cu atât spiritul tău străbate spații abia perceptibile. Numai că nu întotdeauna se întâmplă așa. Există și întâmplări fericite. sau o muzică. Dar nu clișeele, nu, ele nu îți lasă viu zborul. :) Mi-a plăcut și finalul. Fiindcă vine în rotundul începutului. Ai călătorit mult aici, în imaginar și real, poate asta face atât de veridic - mult mai veridic - discursul. Și ai scris despre roșu, ai scris despre negru. Alb este oricum. Mi-ar fi plăcut să pui un ceva roșu pe foto. Măcar un chenar, un cadru. :)
Dorel, eu te stimez dar nu îmi place deloc acel 'dormeai' ai matale cumva impresia că eu sunt vreun terchea-berchea născut ieri dimineață și că nu știu ce a însemnat ceaușismul în România? M-ai dezamăgit mult de data asta încât mă văd nevoit să-ți spun așa, de la obraz că ești și matale tot un dobitoc în ciuda aparențelor, domnule Dorel. Cel puțin în cazul de față și sper să ne rezumăm la acest incident cu consecințe minime pe viitor.
Virgil, să înțeleg că vrei să dezvoltăm?
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
esti valoare. fara ultimele cinci versuri dadeam penita. dar poate tre sa recitesc, poate nu m-am prins eu de susta
pentru textul : octopus detextul e bun dar pe alocurea tradeaza o oarecare lene sau poate neglijenta. sau poate un fel de n-am chef sa fiu exigenta cu el. cred ca putea fi mai bun, mai astringent, mai taietor. unde sint mortii?? mi-a deschis apetititul cu organele si apoi m-ai aburit cu oamenii tristi care sint la fel de tristi ca toti oamenii tristi. nu e fair
pentru textul : Recunoştere in Colentina decred ca textul acesta merita o penita nu numai ca intreg, ci mai ales pentru a doua strofa. acolo spune mai mult decat oriunde in poezie, acolo transmite ceva.
pentru textul : Ana deei, mulțumesc Raluca. unde am considerat că ai dreptate am făcut dreptate textului. poate că acum îți va părea mai interesant titlul:)
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir desingurul cuvînt care oarecum m-a deranjat (poate prin excesivă religiozitate sau poate printr-un fel de iz optzecist de genul Ioan Alexandru) este „îndură-mă”. în rest avem de-a face cu o bijuterie care, cel puțin mie îmi vorbește despre o poetă care se scrie. deja.
pentru textul : Fântânarului desa incercam sa fim veseli copilaria poate fi alaturi ne poate pandi printre degete dar nimeni nu va stii unde sunt ingerii ce ne-au locuit in trup
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deun text (poate scris in graba) dar care mi se pare slabut. "imbolnavit de frumos"..??? hai sa fim seriosi, cred ca expresia asta poti sa o gasesti si in ziare de-acuma. apoi trecerea asta de la exprimarea catre persoana a doua singular spre un fel de narativ in strofa a doua si apoi catre persona intii plural in strofa a treia iti da asa o senzatie ciudata ( ca sa nu spun dezagreabila) de zig-zag
pentru textul : ferocidad deda, aşa înţelesesem când am citit comentariul. ai dreptate în legătură cu repetiţiile, însă eu cred că asta face textul să fie diferit, îi dă un caracter personal pentru că, de fapt, e un poem confesiv. voi ţine cont totuşi de sugestia ta. mulţumesc :)
pentru textul : trembling deA exista si a nu exista in acelasi timp, precum universul. Adica si de ce?!
pentru textul : alter ego deAceasta sa fie tema, acesta sa duca la ceea ce este alter ego? Nimic nu se pierde totul se transforma, deci dintr-un ego primordial apare un alter ego, iar din cel vechi se formeaza exteriorul, care nu e decat o senzatie a ceea ce a fost? Si acest ego neaga urmatorului ca el nu exista, in timp ce e doar o senzatie da impulsuri inca, deci ezista? Eu nu ma pot juca cu ideile fara sa pierd logica, firul. Obosesc in atentia mea si ea atentia veche e inlocuita cu una noua ce include si altceva. Ce?
texte care pentru mine sună „școlărește” sau anti-literar:
pentru textul : Între cer şi Vale de„Eram echipaţi corespunzător pentru urcat pe munte, iar în rucsac aveam doar lucruri de strictă necesitate.”
„aşa că era indicat ca bagajul să fie cât mai uşor.”
„loc de popas, la intrarea în pădure” - sună a inutilitate pe care o găsești de obicei în pliantele turistice.
„acolo unde locuiau mineri care se pregăteau să plece la şut, în schimbul I.” - inutilitate care nu are nici o legătură cu restul povestirii.
„Am luat muntele pieptiş” - tocmai ne-ai spus că ai început urcușul. Repetarea acestui lucru sub altă formă seamănă mai degrabă cu un fel de slogan de tipul „Bumbești-Livezeni”. Adică e ridicolă.
„Am trecut pe lângă stâna din Morişoara, unde ciobanii tocmai mulgeau oile, şi ne-am îndreptat spre Cabana Pasul Vâlcan.” - ai mai multe fraze din astea care seamănă mai degrabă cu notițe de itinerar decît cu un jurnal cu pretenții literare.
„De acolo, de sus, localităţile Văii Jiului, aşezate pe malul râului, păreau nişte mărgele înşirate pe aţă. Această depresiune, înconjurată de munţi şi dealuri, a fost dintotdeauna leagăn al tradiţiei. Aici sălăşluiesc prezentul, purtând pecetea exploatării cărbunelui, şi trecutul, izvorând din fiecare petic de pământ şi din vorba domoală şi plină de înţelepciune a bătrânilor.” - Asta chiar că aduce a Cîntarea României. (caricatura comunistoidă și nu lucrarea lui Alecu Russo). Ar trebui să îți dai seama că sună ridicol.
„Un astfel de bătrân sfătos am cunoscut şi noi, acolo, aproape de cer.” - expresie cu gravitate ridicolă. Să fim serioși. E vorba doar de un jurnal de călătorie nu de o epifanie.
Și exemplele pot continua.
Câştigătorii concursului "George Suru"
Pentru că au fost stabiliţi laureaţii concursului de poezie "Sub semnul de taină - George Suru", Caransebeş, 2011, şi pentru a răspunde celor care s-au interesat de concurs, publicăm numele concurenţilor care au intrat în palmares:
Cristina Bilciu - Tg.Mureş
Andreea Teliban - Suceava
Deniz Otay - Suceava
Ana-Maria Lupaşcu - Suceava
Juriul concursului, adică dr. Liubiţa Raichici, dr. Gheorghe Secheşan, dr. Nicolae Borlovan şi subsemnatul, urmează să stabilească şi ordinea.
Mai multe amănunte despre concurs într-o postare separată, după desfăşurarea evenimentului.
Ioan J
pentru textul : Concurs de poezie deo idee frumoasa, leganata intre "uneori mă întreb dacă tristețea asta nu mi se trage de la faptul că nu pot să împăturesc bucovina perfect" și "ar fi trebuit să cioplesc o vioară de bucovină să adorm perfect în pîntecul ei". restul poemului nu face dacat sa imbrace, sa justifice si sa atarne greu intre aceste extraordinare idei poetice. umila mea parere. cu reverenta!
pentru textul : bucovina perfect deIată un comentariu echilibrat și fără tonalități ex cathedra, amănunte demne de luat în seamă și nu numai aici. Autorul apreciază. Lui îi place să creadă că are înțelepciunea să-i spună vanității – piei ispito! Altfel îl trecem în cartea lui Enoh la îngerii căzuți.
pentru textul : epifania de primăvară deStii ca de foarte multe ori ti-am dat dreptate cind ai lasat semne. Pentru ca ai inteles ce vreau cind scriu. Da. Abuzez de confesiuni, ca si in viata reala. Ma salveaza in schimb acele citeva momente de visare. Asa cum bine ai intuit. Glad to see you're back:)
pentru textul : neverwas deapreciez aici logica textului. nu insa titlului. e prea cliseistic.
pentru textul : umbre de castan deCristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
pentru textul : Solilocvii aride dee o mica bijuterie aceasta poezie, se lasa descoperita pas cu pas, ca o fuga, o rupere dintr-un spatiu nefast; gustul stancos e o lupta totodata cu frangerea intre dinti a propriei neputinte. dar in toate e aceasta dezlegare pe care o da intoarcerea spre sine.
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie de“contorsionări de limbaj”? unde, “actaeon”? - cred că ai greșit textul și ar trebui să ai ceva mai mare grijă la postare, “saltimbanc”, “profunzimea unui copil maturizat prea devreme” – cu ce și cu cine seamană asta, “actaeon”? - nici gând de așa ceva aici, aștept recitările tale, chiar și în culise, dacă în altă parte te-ai ferit de prilejuri, pentru a-ți desăvârși contorsionările acestui gen de comentariu, cu analogii de oglindă și de puncte puncte, textul meu nu tinde și nici n-ar fi avut nevoie de asta, pentru cine poate înțelege citind singur, pentru cine a reușit să învețe mai mult decât murmurul apelor trecătoare prin coarne, “actaeon” fastidioasele transparențe sunt, de fapt, înșelătoare aporii, nu-i așa, “actaeon”, nu-i așa, vlăduț, de fapt, înainte de măști? P.S. Am crezut că pe acest site, clădit frumos în preajma Crăciunului, nu vor fi permise atacuri la persoană, că fiecare comentator va evita jignirile sau/și exprimări relative fără substanță și fără legătură cu textul în cauză, că toți cei intrați aici se vor descălța de cizme sau vor arunca pieile năpârlite în alte locuri. Se pare că m-am înșelat. Sărbători fericite și liniște sufletească, “actaeon”
pentru textul : Prunci de lumină demi-au placut picioarele tale, ariel...
pentru textul : somn dedoua penite pentru un text ruginit si opac? doamnelor, nu cumva sunteti hipnotizate? mi se pare absurd, mi se pare bizar, ma uit la text drept, chioras, oblic, diagonal, corect, stramb si nu-i vad meritul a doua penite! deschideti-mi si mie ochii, poetelor!
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deam citit cu plăcere. deosebit vers la v.v., deosebit...
pentru textul : Valeriu Valegvi - Istorii înainte de marele clic deai scris frumos despre autor, paul. nici nu aveam nevoie de emfază. ştii că se poartă emfaza, nu? îmi place c-ai îmbrăcat scriitura lui v.v. în haină paul blaj:)
aici a fost bine, pentru ca mie imi pac tare sturionii, chiar mai mult decat delfinii (si pe ei ii iubesc). le ador dorinta de supravietuire si calitatea icrelor. la momentul oportun iti voi face cunostinta cu ai mei. :) desemnat iar imi place tare: a desemna, a insemna, a semna... semnul, semnalul, simbolul si gestul. si acel "stii" imi suna foarte bine, recunosc... poezia are o muzicalitate aparte, cu suficient lirism pentru a o feri de patetism. cele cateva sintagme care duc catre cliseu sunt depasite cu brio, datorita frazarii si ritmului. dealtfel, nici nu prea conteaza ce este inauntru, cred. ai scris o poezie. paradoxal "desemn semn stingher"...
pentru textul : știi, doar dimineața... deabsolut de acord cu ioana. primele două strofe (make it 1.75) sînt excelente. m-au făcut să aștept altceva. partea a doua însă s-a cufundat în metaforizări care nu mă impresionează. sorry
pentru textul : go fishing deantal, as vrea sa imi spui de ce ai folosit butonu „atenție editor!” pentru acest text? în accepțiunea mea ai abuzat de această facilitate. poți să ne explici de ce?
pentru textul : Vorbe pe la spate deTermenul de cabala a fost asimilat in limba romana pe filiera franceza si nu se scrie in mod oficial cu "K" (a se vedea de ex. Alexandru Safran - Cabala sau Guy Casaril - Cabala și Rabi Șimon ben Iohai etc) desi se utilizeaza uneori si variantele "Kabala" (poate ca din germana) si Quaballah (din araba)... mi-am permis sa realizez aceasta consideratie din respect pentru utilizarea corecta a cuvantului si nu pentru a reprosa ceva autorului. Apoi 666, dupa cum gasim in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul "Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; cãci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"... este vorba nu despre diavol ci despre un om care-l va sluji pe diavol... cred ca la asta te-ai gandit si tu cand spui "șasesuteșasezecișișase pămîntesc". Mi se pare facila aceasta rasturnare 666-999... ma duce cu gandul la genul cale de comedii cand 9 de la numarul unei case devine 6... dar din punct de vedere mistic cifra noua are intr-adevar caracteristici diferite, in sens bun... oricum, ca si amuzament: 6+6+6=18=1+8=9 iar 9+9+9=27=7+2=9... probabil acel 9 care reprezinta mereu sfarsitul unui ciclu... in ambele situatii: unitatea primordiala (1) se adauga lumii materiale (8) pentru a o absorbi in spiritual ori 7(alaturi de 12 una dintre cifrele cele mai generoase in semnificatii... sunt 7 mari virtuti, 7 pacate capitale, visul biblic interpretat de Daniel cu cele 7 vaci grase si cele 7 vaci slabe, 7 zile ale saptamanii... pentru adeptii lui Pitagora sapte reprezinta insasi lumea ca sinteza intre triunghi si patrat, feminin si masculin etc) si 2 (dualitatea care se opune principiului, schisma, marea tradare etc)... Cei "două mii de ani" sunt semnul unei legaturi cu venirea lui Mesia pentru ca daca vorbim de facerea lumii cifra ar fi diferita. Interesanta utilizarea termenului "belește" care in Romania a ajuns sa aibe o conotatie vulgara desi la origine, in Ardeal, determina o realitate concreta (belitul oilor)... da o nota de arhaic care alaturi de "cîrmîz" (e vorba de planta din care se fac coloranti sau de insecta?) serveste scopului poetic urmarit de catre autor. "ca să pot striga-n gura mare în această găoace de ou cu care mă trăiesc" Frumoasa imagine a lumii, ce ma duce cu gandul la sistemul geocentric al lui Ptolemeu, la omul care se simte inchis in propria creatie precum sub o bolta... sa nu uitam ca oul este un element prezent frecvent in miturile creatiei. "pe mine mă vorbesc s-aud dumnezeescul ecou" Aici sunt putin nelamurit... e vorba de logosul care se rosteste in afara pentru a se impregna de Dumnezeul imanent in creatie si astfel a putea recunoaste Dumnezeul din launtrul omului? e vorba de reflectia omului asupra sa (rugaciunea poate) si de un feed-back venit de la Dumnezeu? "la o legătură de chei breloc unii se uitau chiorîș la el alții îmi urau noroc"... aici cred ca se dilueaza mesajul.
pentru textul : antikabală decred că primul impact la citirea acestei pagini de jurnal este în prima parte. în trecerea de la semnificația libertății din iubire la angels. Zborul acesta închipuit nu paote fi decât închipuit. Știi, ca în mar adentro, cu cât te simți mai în neputință fizic, sufletește, cu atât spiritul tău străbate spații abia perceptibile. Numai că nu întotdeauna se întâmplă așa. Există și întâmplări fericite. sau o muzică. Dar nu clișeele, nu, ele nu îți lasă viu zborul. :) Mi-a plăcut și finalul. Fiindcă vine în rotundul începutului. Ai călătorit mult aici, în imaginar și real, poate asta face atât de veridic - mult mai veridic - discursul. Și ai scris despre roșu, ai scris despre negru. Alb este oricum. Mi-ar fi plăcut să pui un ceva roșu pe foto. Măcar un chenar, un cadru. :)
pentru textul : all the way home deimi scapa ceva
pentru textul : poeta turbanul și blajinul depremiu pentru cea mai misterioasa si metafizica imagine care mi-a fost dat sa citesc in ultima vreme
pentru textul : abac de septembrie deMulţumesc pentru sugestie!
pentru textul : ştiinţă pierdută deAm subscris.
Dorel, eu te stimez dar nu îmi place deloc acel 'dormeai' ai matale cumva impresia că eu sunt vreun terchea-berchea născut ieri dimineață și că nu știu ce a însemnat ceaușismul în România? M-ai dezamăgit mult de data asta încât mă văd nevoit să-ți spun așa, de la obraz că ești și matale tot un dobitoc în ciuda aparențelor, domnule Dorel. Cel puțin în cazul de față și sper să ne rezumăm la acest incident cu consecințe minime pe viitor.
pentru textul : sunt român deVirgil, să înțeleg că vrei să dezvoltăm?
Andu
Pagini