Din primele propozitii textul m-a prins prin candoarea povestii rostite de un copil. Personajul Pierrot din commedia del arte se intalneste cu micutul Pierrot de la portile raiului in candoarea lor nemarginita (repet candoare pentru ca mi se pare ca acest cuvant reprezinta textul) o fiinta pura care atinge experienta a lui "a fi viu" prin culoare, care poarta in sine o teama de necunoscutul vietii dar care-si doreste cu forta sa fie, sa traiasca. Incurabila tristete a personajului e provocata de faptul ca nu reuseste sa se "murdareasca" si e sugerata teatral de fata extrem de alba, gura foarte rosie ( el nu o constientizeaza accentuindu-i astfel tragismul) si o lacrima sau doua, desenate. Mi-a placut mult. Cred ca am sa revin asupra lui. "Eu nu cânt. Oamenii însă mă aud cântând.(...)Eu nu sunt alb, sunt Pierrot, și raiul e-al meu printr-un zâmbet." Candid!
iata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".
Alina, multumesc de trecere, si de opinie. Did I say you are one of the specialists in my writing? I'm not going to say it, it would sound condescending. Bobadil, ca sa vezi ca am reusit sa rezonam. Recunosc ca ma bucur ca ti-a placut. E probabil o anumita stare acolo, sau o anumita istorie care se arata comuna. Am sa mai scriu. Si am sa ma mai gindesc la "caciula". Poate ai dreptate. Lucian, multumesc pentru trecere si pentru apreciere. Mi se pare semnificativ ca ai ramas cu intrebari mai mult decit cu raspunsuri si cred ca e mai bine asa.
Interesantă idee. Construiești bine povestea, dar am câteva critici: sunt multe typo, te rog re-editează textul; sublinierea valorii fiecărui dar (salvat de prețul biletului) este inutilă, cititorul înțelege o simplă sugestie inițială; câteva dintre efectele scontate de limbaj sunt, după părerea mea, ratate: nelipsita lipsă, paltonul... pensionat, "se uită neclipind pănă-n lacrimă". "După perdele date-n părți" - mie îmi sună rău ligamentul acela (dupăpe), și nici nu prea înțeleg cum este înapoia unor perdele care... sunt date în părți.
P.S. imi pare rau ca am citit textul cu intarziere pentru ca semnalarea sa la timp, indiferent cine ar fi facut-o, probabil ca i-ar fi asigurat o vizibilitate mai mare si o vizitare mai consistenta.
Virgil, scuză-mă dar ce am citit aici este o exemplificare irefutabilă (ce-mi place cuvântul ăsta) a prostiei în forma ei supremă, adică să pornești de la o premisă greșită (aceea că eu nu cunosc sensul acelui cuvânt ci doar l-am folosit greșit vrând să folosesc un altul... nu e cazul tău, tu ai întrebat, finuț) și să concluzionezi, inevitabil în aceeași idee, adică pe arătură.
Încă mai sper că pe aici am cu cine vorbi, de exemplu Paul mi-a dat un răspuns care, deși obraznic e măcar deștept.
În rest, ce să mai zic?
Idei preconcepute, minți înguste... care nu știu să se aplece și să se așeze la o masă rotundă fără să sloboadă un pârț. Subțire, de neluat în seamă, însă urât mirositor.
este un text nici prea prea nici foarte foarte, in opinia mea, desi destul de neavizata, dar totusi o opinie; am citit texte mult mai bune la tine; mi se pare usor fortat pe alocuri cu expresii precum "asfaltul cel de toate zilele" (poate unde am citit atatea forumule de genul asta) sau "discutam despre discutii cuvantam despre cuvinte" si asta imi suna oarecum redundant, culmea imi place "facebookul citadin" ca expresie in sine, luata din context, Pe ansamblu, vocea ta sensibila si felul tau de a te apleca asupra lucrurilor si de a cauta in ele acestea sunt incontestabile si admirabile.
Biancă de safir, eu zic totuși că ideea prieteni/parteneri e clară acolo, chiar asta vrea să spună, sunt prieteni dar nu amanți. Apoi, vorbești de exces de explicații. Eu nu le văd ca explicații, ci ca un tumult și torent și înghesuială de gânduri ce năpădesc plaja asta întinsă și colțuroasă dintre cei doi. Impresia de aglomerare ajută la efectul de redare a unei izbiri sentimentale în marginea unei iubiri interzise (imposibile?), ale cărei hotare cresc chiar din ei înșiși, chiar ei le zidesc, o iubire care se-mbracă cu cămașa strâmtă a prieteniei - și asta voit - o iubire care nu se conturează decât spiritual, cum spune titlul, iar prin asta sufletele lor cresc uriașe, iubindu-se printre amănunte grandioase ("n-ar trebui să vrea să simtă" - na! cum ieși de aici?, "o înghite destinația fără loc pe hartă", "caută resurse să mai reziste câteva minute", "i se lipesc ireversibil de artere", "cu cina, dar fără cuțite pe masă" ș.a.) Propoziția - sentință - finală e majestuoasă, dar poate conduce spre interpretări contrare. Mie nu-mi place "goliciunea stă pe marginea drumului...". E interesant spus, dar mi se pare ambiguă. În rest totul e clar, atât de clar că cei doi sunt zdrobiți sub povara prieteniei lor de graniță ...și nu rezistă decât cincisprezece minute.
mulțumesc de întâmpinare ,Aranca! ai dreptate, e aceiași viermăluială în tabloul "Jocuri de copii" al lui Breugel, aceeași nesupunere a materialului artistic, totul alunecă și-n textul meu. Mulțumesc pentru idee.
foarte frumos, fain și delicat poem, Daniela! l-am citit și îl voi mai citi cu siguranță, pentru că îl trec la favorite. mi-a transmis acea tristețe tolstoniană, ca un magnet, dar cu accentul puternic feminin. mi-a bucurat timpul rămas până spre seară, ca o scrisoare pe care o ții în mână nedesfăcută, fără adresă ci înmânată personal. o poezie puternică prin simplitatea imaginilor care devin artă. mulțumesc frumos, aveam nevoie de un text ca acesta acum.
da. este o alternativă. prefer să folosesc resursele sistemului de operare. am făcut un tutorial video în care sînt prezentate setările necesare pentru diacritice.
funcții taste:
[ -ă;
]- î;
;- ș;
' -ț;
\ - â.
procedura este prezentată pe Windows 7 dar este valabilă și pentru XP sau Vista.
Dragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.
Trebuie sa recunosc: am vrut sa va cuceresc chiar pe dv. doamna Cristina Stefan. Nu imi place sa ma simt respinsa.
Stiu ca nu e prea mult ce am obtinut de la mine aici, e prea devreme o penita. Multumesc Vio_B pentru ca te-ai compromis putin. Multumesc Kalipeto, chiar folosisem instinctiv o accentuare a concesiei, dar daca nu e bine nu e bine. Modific.
o extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.
Ai vreo suspiciune că cineva s-a inspirat din textul tău?! E o suspiciune gravă din toate punctele de vedere.
Cât despre unele opinii, era mai înțelept dacă ar fi fost sub formă de sugestii atunci când s-a propus formatul acestui concurs.
Acum, la jumătatea lui, opiniile au un fel de iz de superioritate.
Adriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
Nu-i rau deloc acest joc de-a cuvintele in care unele suna si altele stralucesc, plus exceptiile :) Ce m-a enervat a fost ca faci matematica pe aici. De parca ai lansa o ipoteza si apoi ai incerca sa o demonstrezi.
deloc nu imi e dor de frig. sunt zile, chiar perioade lungi de timp cand imi e teama de frig. de-aia prefer focurile si arderile intense (parte din divina comedia m-a plictisit cumplit...). azi ma pregateam pentru frig. inexplicabil, pentru ca se spune ca nu este inca momentul. multumesc pentru ca nu mi-ai ignorat halatul.
A fi creștin - a fi Adevăr, Cale, Pâine, Ușă, Lumină, Viață - a fi purtător de Hristos, a fi ca El, a avea caracterul Lui, răbdarea Lui, curajul Lui, iertarea, dragostea Lui... a fi Hristos.
Un lucru îmi stăruie acum în minte: El nu și-a numărat rănile, biciuirile, scuipările... Eu de ce aș face-o dacă mă pretind creștină? Și totuși...contabilizez și mă tângui... Da, e dificil să fii creștin! Dar merită!
E un text în care se spune Adevărul! Fără reținere, cu argumente logice, personale, care conving ușor. E un fel de confesiune de care aveam nevoie mulți dintre noi. Un text care trebuie remarcat!
Și eu mulțumesc pentru aceste frământări spirituale!
Emil, este, fără îndoială, un text bun...dar n-ai putea schimba ultimul vers? fără a mai vorbi de rima știrbă, pe cuvânt că, din pricinaa lui, mi-am amintit de "Iarna pe uliță"! :) Bine ai revenit.
Hai sa-ti spun ce nu-mi place, ca sa nu mai faci presupuneri. Nu-mi place ca in loc sa-ti respecti autorii de pe site, profiti de functia de sef al acestui site si ti-e foarte usor sa razi de oricine si sa ii bagi si sula in coaste. Te rog sa te gandesti la acest aspect. Nu e vorba de persoana ta sau scrierea ta pe care uneori o apreciez. Cred ca traiesti cu o impresie gresita. Termina cu frustrarile mele, nu am de ce sa fiu frustrat in privinta ta. Ai o carte si un premiu. Mi se pare ceva foarte normal pentru un scriitor la inceput de drum. Cat despre secrete, ce secret este acela pe care il strigi in gura mare in fata tuturor? Daca tot esti la ora dezvaluirilor, cine sunt aceia care au fost impotriva mea si de ce? As dori sa inchei aici. Te rog frumos de un lucru. Daca incalc cumva regulamentul, anunta-ma. Fara sa razi in hohote si fara sa faci ironii. Iti cer sa ma respecti ca autor si atunci te voi respecta ca fondator al acestui site. Sper ca am fost extrem de clar si ca nu va mai fi nevoie de alte comentarii.
Ce este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
N-aș lăsa "cei șapte ani de-acasă", dar e interesant cum ar putea suna și un astfel de poem. Ai ceva typos, corectează. Apoi cerne bine textul. Am reținut: "ba, nu te mai lauda atata ca numai gura, pardon vuietul e de tine".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Din primele propozitii textul m-a prins prin candoarea povestii rostite de un copil. Personajul Pierrot din commedia del arte se intalneste cu micutul Pierrot de la portile raiului in candoarea lor nemarginita (repet candoare pentru ca mi se pare ca acest cuvant reprezinta textul) o fiinta pura care atinge experienta a lui "a fi viu" prin culoare, care poarta in sine o teama de necunoscutul vietii dar care-si doreste cu forta sa fie, sa traiasca. Incurabila tristete a personajului e provocata de faptul ca nu reuseste sa se "murdareasca" si e sugerata teatral de fata extrem de alba, gura foarte rosie ( el nu o constientizeaza accentuindu-i astfel tragismul) si o lacrima sau doua, desenate. Mi-a placut mult. Cred ca am sa revin asupra lui. "Eu nu cânt. Oamenii însă mă aud cântând.(...)Eu nu sunt alb, sunt Pierrot, și raiul e-al meu printr-un zâmbet." Candid!
pentru textul : Pierrot deiata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".
pentru textul : până la capătul... deAlina, multumesc de trecere, si de opinie. Did I say you are one of the specialists in my writing? I'm not going to say it, it would sound condescending. Bobadil, ca sa vezi ca am reusit sa rezonam. Recunosc ca ma bucur ca ti-a placut. E probabil o anumita stare acolo, sau o anumita istorie care se arata comuna. Am sa mai scriu. Si am sa ma mai gindesc la "caciula". Poate ai dreptate. Lucian, multumesc pentru trecere si pentru apreciere. Mi se pare semnificativ ca ai ramas cu intrebari mai mult decit cu raspunsuri si cred ca e mai bine asa.
pentru textul : regulile jocului I deEhei, pentru reintoarcerea la matca yerba mate. Ai putea scrie un nou ciclu: mate blues. Frumos. Iata stilul!
pentru textul : mate blues deInteresantă idee. Construiești bine povestea, dar am câteva critici: sunt multe typo, te rog re-editează textul; sublinierea valorii fiecărui dar (salvat de prețul biletului) este inutilă, cititorul înțelege o simplă sugestie inițială; câteva dintre efectele scontate de limbaj sunt, după părerea mea, ratate: nelipsita lipsă, paltonul... pensionat, "se uită neclipind pănă-n lacrimă". "După perdele date-n părți" - mie îmi sună rău ligamentul acela (dupăpe), și nici nu prea înțeleg cum este înapoia unor perdele care... sunt date în părți.
pentru textul : Biletul de doi lei deP.S. imi pare rau ca am citit textul cu intarziere pentru ca semnalarea sa la timp, indiferent cine ar fi facut-o, probabil ca i-ar fi asigurat o vizibilitate mai mare si o vizitare mai consistenta.
pentru textul : shambala defragmentul asta merge postat pe blogul personal, daca-l ai...dar cam atat.
- cum e cu marile genii, am inteles
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară dedar cu cele mititele cum stau lucrurile?
Virgil, scuză-mă dar ce am citit aici este o exemplificare irefutabilă (ce-mi place cuvântul ăsta) a prostiei în forma ei supremă, adică să pornești de la o premisă greșită (aceea că eu nu cunosc sensul acelui cuvânt ci doar l-am folosit greșit vrând să folosesc un altul... nu e cazul tău, tu ai întrebat, finuț) și să concluzionezi, inevitabil în aceeași idee, adică pe arătură.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deÎncă mai sper că pe aici am cu cine vorbi, de exemplu Paul mi-a dat un răspuns care, deși obraznic e măcar deștept.
În rest, ce să mai zic?
Idei preconcepute, minți înguste... care nu știu să se aplece și să se așeze la o masă rotundă fără să sloboadă un pârț. Subțire, de neluat în seamă, însă urât mirositor.
Buna, Cristina!
este un text nici prea prea nici foarte foarte, in opinia mea, desi destul de neavizata, dar totusi o opinie; am citit texte mult mai bune la tine; mi se pare usor fortat pe alocuri cu expresii precum "asfaltul cel de toate zilele" (poate unde am citit atatea forumule de genul asta) sau "discutam despre discutii cuvantam despre cuvinte" si asta imi suna oarecum redundant, culmea imi place "facebookul citadin" ca expresie in sine, luata din context, Pe ansamblu, vocea ta sensibila si felul tau de a te apleca asupra lucrurilor si de a cauta in ele acestea sunt incontestabile si admirabile.
pentru textul : strada mântuleasa deBiancă de safir, eu zic totuși că ideea prieteni/parteneri e clară acolo, chiar asta vrea să spună, sunt prieteni dar nu amanți. Apoi, vorbești de exces de explicații. Eu nu le văd ca explicații, ci ca un tumult și torent și înghesuială de gânduri ce năpădesc plaja asta întinsă și colțuroasă dintre cei doi. Impresia de aglomerare ajută la efectul de redare a unei izbiri sentimentale în marginea unei iubiri interzise (imposibile?), ale cărei hotare cresc chiar din ei înșiși, chiar ei le zidesc, o iubire care se-mbracă cu cămașa strâmtă a prieteniei - și asta voit - o iubire care nu se conturează decât spiritual, cum spune titlul, iar prin asta sufletele lor cresc uriașe, iubindu-se printre amănunte grandioase ("n-ar trebui să vrea să simtă" - na! cum ieși de aici?, "o înghite destinația fără loc pe hartă", "caută resurse să mai reziste câteva minute", "i se lipesc ireversibil de artere", "cu cina, dar fără cuțite pe masă" ș.a.) Propoziția - sentință - finală e majestuoasă, dar poate conduce spre interpretări contrare. Mie nu-mi place "goliciunea stă pe marginea drumului...". E interesant spus, dar mi se pare ambiguă. În rest totul e clar, atât de clar că cei doi sunt zdrobiți sub povara prieteniei lor de graniță ...și nu rezistă decât cincisprezece minute.
pentru textul : Amantă spirituală dePacat ca nu ai coerenta(punctul meu de vedere)
pentru textul : pântecele absidei demulțumesc de întâmpinare ,Aranca! ai dreptate, e aceiași viermăluială în tabloul "Jocuri de copii" al lui Breugel, aceeași nesupunere a materialului artistic, totul alunecă și-n textul meu. Mulțumesc pentru idee.
pentru textul : Zidit/tidiz defoarte frumos, fain și delicat poem, Daniela! l-am citit și îl voi mai citi cu siguranță, pentru că îl trec la favorite. mi-a transmis acea tristețe tolstoniană, ca un magnet, dar cu accentul puternic feminin. mi-a bucurat timpul rămas până spre seară, ca o scrisoare pe care o ții în mână nedesfăcută, fără adresă ci înmânată personal. o poezie puternică prin simplitatea imaginilor care devin artă. mulțumesc frumos, aveam nevoie de un text ca acesta acum.
pentru textul : anna deda. este o alternativă. prefer să folosesc resursele sistemului de operare. am făcut un tutorial video în care sînt prezentate setările necesare pentru diacritice.
funcții taste:
pentru textul : Salvaţi de diacritice de[ -ă;
]- î;
;- ș;
' -ț;
\ - â.
procedura este prezentată pe Windows 7 dar este valabilă și pentru XP sau Vista.
Dragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.
pentru textul : Tânărul din Nain deOttilia, Iulia Elize, multumesc :)
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu deca să ai o reuşită
pentru textul : unui director deeu îţi dau un sfat discret
mai încearcă şi andu
similar ctrl zed
Trebuie sa recunosc: am vrut sa va cuceresc chiar pe dv. doamna Cristina Stefan. Nu imi place sa ma simt respinsa.
pentru textul : de unde venea oboseala deStiu ca nu e prea mult ce am obtinut de la mine aici, e prea devreme o penita. Multumesc Vio_B pentru ca te-ai compromis putin. Multumesc Kalipeto, chiar folosisem instinctiv o accentuare a concesiei, dar daca nu e bine nu e bine. Modific.
o poezie care se remarca doar prin limba "româno-americana" în care e scrisa :))
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deo extrapolare lirica reusita si plina de farmec a paradoxului rimbaudian. curge bine poemul tau, discret precum lacrima instrainarii de sine. o mica obiectie am, la titlu: in cazul in care vrei sa-l lasi intre ghilimele, cred ca citatul exact era: "je est un autre". fara ghilimele, insa, merge si varianta aleasa de tine, in cazul particular al poemului tau. felicitari.
pentru textul : „Je est l’autre” deAi vreo suspiciune că cineva s-a inspirat din textul tău?! E o suspiciune gravă din toate punctele de vedere.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deCât despre unele opinii, era mai înțelept dacă ar fi fost sub formă de sugestii atunci când s-a propus formatul acestui concurs.
Acum, la jumătatea lui, opiniile au un fel de iz de superioritate.
Adriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
pentru textul : Un stomac de balaur deNu-i rau deloc acest joc de-a cuvintele in care unele suna si altele stralucesc, plus exceptiile :) Ce m-a enervat a fost ca faci matematica pe aici. De parca ai lansa o ipoteza si apoi ai incerca sa o demonstrezi.
pentru textul : trăiesc periculos dedeloc nu imi e dor de frig. sunt zile, chiar perioade lungi de timp cand imi e teama de frig. de-aia prefer focurile si arderile intense (parte din divina comedia m-a plictisit cumplit...). azi ma pregateam pentru frig. inexplicabil, pentru ca se spune ca nu este inca momentul. multumesc pentru ca nu mi-ai ignorat halatul.
pentru textul : pink velvet deA fi creștin - a fi Adevăr, Cale, Pâine, Ușă, Lumină, Viață - a fi purtător de Hristos, a fi ca El, a avea caracterul Lui, răbdarea Lui, curajul Lui, iertarea, dragostea Lui... a fi Hristos.
Un lucru îmi stăruie acum în minte: El nu și-a numărat rănile, biciuirile, scuipările... Eu de ce aș face-o dacă mă pretind creștină? Și totuși...contabilizez și mă tângui... Da, e dificil să fii creștin! Dar merită!
E un text în care se spune Adevărul! Fără reținere, cu argumente logice, personale, care conving ușor. E un fel de confesiune de care aveam nevoie mulți dintre noi. Un text care trebuie remarcat!
Și eu mulțumesc pentru aceste frământări spirituale!
Hristos e viu!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deEmil, este, fără îndoială, un text bun...dar n-ai putea schimba ultimul vers? fără a mai vorbi de rima știrbă, pe cuvânt că, din pricinaa lui, mi-am amintit de "Iarna pe uliță"! :) Bine ai revenit.
pentru textul : Recycle bin deHai sa-ti spun ce nu-mi place, ca sa nu mai faci presupuneri. Nu-mi place ca in loc sa-ti respecti autorii de pe site, profiti de functia de sef al acestui site si ti-e foarte usor sa razi de oricine si sa ii bagi si sula in coaste. Te rog sa te gandesti la acest aspect. Nu e vorba de persoana ta sau scrierea ta pe care uneori o apreciez. Cred ca traiesti cu o impresie gresita. Termina cu frustrarile mele, nu am de ce sa fiu frustrat in privinta ta. Ai o carte si un premiu. Mi se pare ceva foarte normal pentru un scriitor la inceput de drum. Cat despre secrete, ce secret este acela pe care il strigi in gura mare in fata tuturor? Daca tot esti la ora dezvaluirilor, cine sunt aceia care au fost impotriva mea si de ce? As dori sa inchei aici. Te rog frumos de un lucru. Daca incalc cumva regulamentul, anunta-ma. Fara sa razi in hohote si fara sa faci ironii. Iti cer sa ma respecti ca autor si atunci te voi respecta ca fondator al acestui site. Sper ca am fost extrem de clar si ca nu va mai fi nevoie de alte comentarii.
pentru textul : și eu te iubesc deCe este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
pentru textul : homo ludens decorectează textul te rog.
pentru textul : Friday, 13 deN-aș lăsa "cei șapte ani de-acasă", dar e interesant cum ar putea suna și un astfel de poem. Ai ceva typos, corectează. Apoi cerne bine textul. Am reținut: "ba, nu te mai lauda atata ca numai gura, pardon vuietul e de tine".
pentru textul : Bruion dePagini