Domnule Manolescu, regret că intenţia dumneavoastră nobilă faţă de poetul Adrian Munteanu este umbrită de sfidarea Regulamentului Hermeneia prin publicarea linkului din comentariul anterior. Îl consider un afront direct. Vă rog să vă consideraţi avertizat.
Margas mă va acuza că te atac la persoană. dar nu mă pot controla (sic!). nu mă pot controla să nu zîmbesc cînd cineva mă amuză. și mă amuză teribil cineva care începe să facă psihanaliză pe seama mea și începe să afirme cu aplomb că mă cunoaște, că știe cine sînt, prin ce am trecut și ce mă „mișcă” pe mine. dar e ok. am renunțat de multă vreme (de cînd am început hermeneia) să mă mai las surprins de ceva. sau chiar indignat. e țară liberă. e lume liberă. toți putem abera în voie. evident, mai puțin eu. că pe mine mă trage Margas de urechi dacă îndrăznesc să fac vreo afirmație din asta cum că aș ști cu cine am de a face. deci te las Ionuț, ai permisiunea mea să crezi absolut ce vrei despre mine. îți promit că nu te voi contrazice. fabulează în voie pe seama mea. dacă asta te relaxează. sau te face să te calmezi. îmi este clar acum că însăși ideea de dialog cu tine este o absurditate. dar mărturisesc, este măgulitor să aflu că „îmi citești textele”. mă îndoiesc că pe toate. cît despre suferință maximă, tragism, pasiune, iubire, extreme, sacrificiu.... da, probabil ai dreptate, nu știu nimic. te las pe tine să te lauzi cu astfel de cunoașteri. mi s-ar părea dezgustător să îmi flutur viața pe aici.
subtitlul, și implicit versul, face toți banii. La fel și "luna coboară cu gleznele ei groase și albe". "Hârtie de sugativă" este o construcție pleonastică. Se poate remedia ușor: cerneala prelinsă pe o sugativă.
slabut si textul acesta. si ca sa ma "exemplific" am sa mentionez "prostie roz" - un fel de metafora care nu spune nimic pentru ca nu poate spune nimic. Apoi repetitia "nerostită, reținută în gât," - o dovada a unei scrieri relativ neglijente, asa dintr-o suflare. Determinarea mult prea intortocheata "viata legata strins [...] de părul vopsit din ceafa somnoroasă a vecinei," - evident o fomula nereusita. Apoi, "un secol de intimidare" - o formula care pare mai degraba un bombasticism optzecist. Apoi din nou o determinare relativ intortocheata (se pare ca yester are o problema cu asta) in formula "micul dejun preferat, in bucatariile spatioase ale lumii, precum "...s.a.m.d. De fapt e cam greu sa asemeni un secol (si ala de intimidare) cu o visatoare. Dar din nou se pare ca se scrie de dragul "sonoritatii". Apoi ""ma uit... asemeni curgerii poemului" - din nou o asemanare nu neaparat reusita. Apare apoi "un dumnezeu" - se pare o expresie foarte uzitata cind nu prea mai ai nimic de zis dar vrei sa sune "poetic" in registru probabil nouazecist-douamiist. Iar finalul se vrea o poanta cu usa de figider si cu tilc de stomac gol. Pe bune si fara misto, unde e poezia?
Recitesc cu încântare...şi am aceleaşi cuvinte :)
Oricât de banal ar părea cuvântul, expresia, ,,te iubesc", tot asta răbufneşte mai tăcut sau mai strigat. Fiecare o spune în mod unic :) şi o percepe în mod unic...
Un poem atât de adevărat! Iubirea se comunică în limbajul celui ce vrei să o înţeleagă ( este o carte superbă ,,cele cinci limbaje ale dragostei: aprecierile, darurile, timpul de calitate, serviciile, atingerile ) Cunoaştem, oare, limbajul partenerului? Posibil să recităm volume întregi, să aducem câmpuri de flori, dar să nu priceapă, fiindcă pentru el sau ea a iubi înseamnă a petrece timp împreună, sau a îmbrăţişa sau a spăla vasele sau maşina :) Dincolo de toate e transferul de sentimente ca transferul de melodii prin bluetooth. E un poem excepţional. Evidenţiază atât de bine banalizarea, ultrauzitarea, inversarea valorilor, pierderea simbolurilor.
L-am adăugat la preferate :) şi-l evidenţiez aici.
Cu drag, Mariana.
Poți să iei fiecare idee separat de parcă ai avea o carte de maxime, nu este suficient cât să formeze o poezie. Lipsește relaționarea, lirismul, curgerea. E totul mai degrabă rigid.
da, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati
Bienvenue Constantin, sur ce site et dans cette section "traduceri". C'est avec un très grand plaisir que je lis vos traductions, et ici, en l'occurence un de mes poètes préférés, un très grand... de la Roumanie, et non seulement.... Bravo pour votre talent, pour avoir su transcrire dans cette belle langue française, non seulement les vers de Lucian Blaga, mais également toute sa pensée, à travers un vocabulaire très bien choisi qui traduit le charme poétique, la profondeur de cette philosophie (que nous dévouvrons à l'ouest), utilisant également parfois des tournures idiomatiques propres à la langue française. Une très belle oeuvre, mes félicitations de tout coeur.
Singura chestie, daca ai renunta la trenul Is-Tm, textul acesta ar avea valente universale. Concluzia mea de mult timp e ca Emilian Pal e cel mai bun scriitor din generatia lui si din muuulte generatii trecute si viitoare, la un loc. Am zis.
"gangul meu preferat este ... ta" :) mi-o sarit in ochi acelasi fragment citat de LIM. nu ai lucrat destul in jurul ideii incit sa fie destul de evidenta motivatia pt noi, insa eu unul abund de scrieri personale-si-foarte-personale, asa ca nu cer mai mult :) finalul e poezie, restul e (doar) puternic, pt tine cu atit mai mult, probabil
nu stiu de ce mi se pare o continuare la poezia ,,imi este teamă de femeie''... as mai lucra finalul, mi se pare slabut. banale ultimele 2 versuri, strica atmosfera creata frumos pana acolo. am o intrebare: daca ignoram distantele inseamna ca de fapt ne putem atinge, conventional sau nu... atunci de ce urmează ,,dar daca ne-am putea atinge''? nu inteleg... poate ca ar fi de fapt.. nu ignoram distantele.. zic si eu ca un poet incepator...
Viorel, că tot vorbești de statui și chestii care pe mine de mult nu mă mai impresionează, în contextul generației lui, Labiș e mult mai slab decât Nichita. Eh, că a murit cum a murit (tânăr și dubios) e o altă discuție, dar recitește poezia Moartea căprioarei cu alți ochi decât cu cei ai elevului... sau măcar dă-mi încă 3 (nu cer mai multe) poeme superbe de Labiș, încă 3 Viorel. Cât despre context... îmi vine să râd. ce te faci cu aplaudacii lui Eminescu, poet național și "zeul" poeților români? El nu e tot într-un context? De ce e totuși mai bun ca alții? Criteriile nu sunt determinate de contextul scrierii! E ca și cum ai spune că aia e o crimă mai nu știu cum când mergeau cu iataganul decât acum când e AK47. Nu Viorel, nu contextul social determină poeme bune, ci oamenii care le scriu, ceea ce este în ei. & btw, "nu e mai bună nici mai slabă" spui... trebuie să te hotărăști:)
"Trebul crenard dun lepore soldoso", bobadile. Sau: Și bilborea gomârca/ birgăluind ca hârca/ Se întorceau pe cale/ Gomârlele birgale. Sau n-o fi chiar asa? Dăncuș
E o idee excelenta. Voi lua legatura cu Anni- Lorei Mainka sa vedem ce zice si ea. Ma mai gandesc si Ilarion Munteanu care este redactor la Liternet (intr-o prima etapa cred ca ar putea apare acolo, adica pe internet). Ar mai fi si Adrian Ionita (din L.A. USA). Toate astea dupa ce ma voi trezi de-a binelea deoarece abia m-am intors din Canada si am mari probleme cu fusul orar. In plus am de rezolvat niste probleme de sanatate ale sotiei. Asa ca probabil voi fi "apt" cam dupa 15 sept.(poate mai repede). Tinem legatura. Adresa ma de email se gaseste de asemenea pe Hermenia.
Asta e o poezie nouă? mi-au plăcut "palma mea" și coborârea ochilor.... mai trec, poate am norocul și citesc ceva și "despre poimâine"... am lăsat acest comentariu în semn de bun-venit și ca să vezi și tu cine te citește și cine a văzut "muguri de rouă." cred că am o problemă... "visez la o seară... " f. frumos, "muguri de rouă", ar putea fi un titlu mai bun decât cel ales de tine. e doar o părere. Madim
O poezie buna ce vine sa prelungeasca linia ultimelor tale texte si cresterea valorica evidenta datorata in parte concentrarii ideilor si starii... o exprimare sugestiva, oarecum inedita, in concordanta cu subtitlul poemei. Titlul mi se pare foarte reusit.
o confesiune tandră în preajma magică a șemineului și bradului tradițional, pigmentată cu o poveste din lumea celor care nu cuvîntă. stil inconfundabil katia kelaro. la mulți ani contempoRana mea visătoare ! să fi iubită de să nu te vezi!
am rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
Stefan, nu stiu cine a fumat primul degetele, eu am scris mai demult aceasta poezie:). Oricum nu asta e important. Daca ne gandim putin, o data o idee scrisa ea devine parte din spiritul lumii. Asa cred. Da, lumea poate fi vazuta ca un fum, iar noi nu suntem poate decat combustibilul care arde mocnit. Mersi Ioanei si tie, vad ca Targovistea mai are oameni adevarati. Si eu o port in suflet pentru ca acolo m-am "afumat" destui ani. A scrie este si un fel de a evada din apasarea ruinelor trecutului. O eliberare. Cu stima, Viorel
un text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
ok, Andule. există două caregorii de oameni. unii care vorbesc porcos la ei acasă și alții care vorbesc porcos la ei acasă și în public. cred că îți este cunoscută noțiunea de „public”. anyway, pe hermeneia ești în public. aici, printr-o înțelegere comună am decis să nu vorbim unii cu alții așa. tu văd că insiști să faci parte din a doua categorie. nu este nicio problemă. pentru noi. doar pentru tine. la prima recidivă știi ce se va întîmpla și te asigur că nu te voi mai anunța. o zi bună.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu reusesc sa te prind on. lasa-mi semn daca mai stai ceva timp...
pentru textul : roca din care mă nasc deDomnule Manolescu, regret că intenţia dumneavoastră nobilă faţă de poetul Adrian Munteanu este umbrită de sfidarea Regulamentului Hermeneia prin publicarea linkului din comentariul anterior. Îl consider un afront direct. Vă rog să vă consideraţi avertizat.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu deca o cana cu anghinare bauta la fereastra
ne cumparam gustul acestui ceai
curand
de la dragonul rosu
multumesc, cristina
pentru textul : Recunoştere in Colentina deMargas mă va acuza că te atac la persoană. dar nu mă pot controla (sic!). nu mă pot controla să nu zîmbesc cînd cineva mă amuză. și mă amuză teribil cineva care începe să facă psihanaliză pe seama mea și începe să afirme cu aplomb că mă cunoaște, că știe cine sînt, prin ce am trecut și ce mă „mișcă” pe mine. dar e ok. am renunțat de multă vreme (de cînd am început hermeneia) să mă mai las surprins de ceva. sau chiar indignat. e țară liberă. e lume liberă. toți putem abera în voie. evident, mai puțin eu. că pe mine mă trage Margas de urechi dacă îndrăznesc să fac vreo afirmație din asta cum că aș ști cu cine am de a face. deci te las Ionuț, ai permisiunea mea să crezi absolut ce vrei despre mine. îți promit că nu te voi contrazice. fabulează în voie pe seama mea. dacă asta te relaxează. sau te face să te calmezi. îmi este clar acum că însăși ideea de dialog cu tine este o absurditate. dar mărturisesc, este măgulitor să aflu că „îmi citești textele”. mă îndoiesc că pe toate. cît despre suferință maximă, tragism, pasiune, iubire, extreme, sacrificiu.... da, probabil ai dreptate, nu știu nimic. te las pe tine să te lauzi cu astfel de cunoașteri. mi s-ar părea dezgustător să îmi flutur viața pe aici.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit desubtitlul, și implicit versul, face toți banii. La fel și "luna coboară cu gleznele ei groase și albe". "Hârtie de sugativă" este o construcție pleonastică. Se poate remedia ușor: cerneala prelinsă pe o sugativă.
pentru textul : blue moon dede ce nu „sprijină cerul” ?
pentru textul : Haiku deslabut si textul acesta. si ca sa ma "exemplific" am sa mentionez "prostie roz" - un fel de metafora care nu spune nimic pentru ca nu poate spune nimic. Apoi repetitia "nerostită, reținută în gât," - o dovada a unei scrieri relativ neglijente, asa dintr-o suflare. Determinarea mult prea intortocheata "viata legata strins [...] de părul vopsit din ceafa somnoroasă a vecinei," - evident o fomula nereusita. Apoi, "un secol de intimidare" - o formula care pare mai degraba un bombasticism optzecist. Apoi din nou o determinare relativ intortocheata (se pare ca yester are o problema cu asta) in formula "micul dejun preferat, in bucatariile spatioase ale lumii, precum "...s.a.m.d. De fapt e cam greu sa asemeni un secol (si ala de intimidare) cu o visatoare. Dar din nou se pare ca se scrie de dragul "sonoritatii". Apoi ""ma uit... asemeni curgerii poemului" - din nou o asemanare nu neaparat reusita. Apare apoi "un dumnezeu" - se pare o expresie foarte uzitata cind nu prea mai ai nimic de zis dar vrei sa sune "poetic" in registru probabil nouazecist-douamiist. Iar finalul se vrea o poanta cu usa de figider si cu tilc de stomac gol. Pe bune si fara misto, unde e poezia?
pentru textul : girovag al maculelor deRecitesc cu încântare...şi am aceleaşi cuvinte :)
pentru textul : cum reuşesc să spun în poezie „te iubesc” deOricât de banal ar părea cuvântul, expresia, ,,te iubesc", tot asta răbufneşte mai tăcut sau mai strigat. Fiecare o spune în mod unic :) şi o percepe în mod unic...
Un poem atât de adevărat! Iubirea se comunică în limbajul celui ce vrei să o înţeleagă ( este o carte superbă ,,cele cinci limbaje ale dragostei: aprecierile, darurile, timpul de calitate, serviciile, atingerile ) Cunoaştem, oare, limbajul partenerului? Posibil să recităm volume întregi, să aducem câmpuri de flori, dar să nu priceapă, fiindcă pentru el sau ea a iubi înseamnă a petrece timp împreună, sau a îmbrăţişa sau a spăla vasele sau maşina :) Dincolo de toate e transferul de sentimente ca transferul de melodii prin bluetooth. E un poem excepţional. Evidenţiază atât de bine banalizarea, ultrauzitarea, inversarea valorilor, pierderea simbolurilor.
L-am adăugat la preferate :) şi-l evidenţiez aici.
Cu drag, Mariana.
Poți să iei fiecare idee separat de parcă ai avea o carte de maxime, nu este suficient cât să formeze o poezie. Lipsește relaționarea, lirismul, curgerea. E totul mai degrabă rigid.
pentru textul : majoritatea lucrurilor sînt absurde deda, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati
pentru textul : Poem cu buzunare dete rog să corectezi înainte de publicare typos și lipsa diacriticelor acolo unde sînt necesare
pentru textul : cîntece pentru Jusa în Club A deBienvenue Constantin, sur ce site et dans cette section "traduceri". C'est avec un très grand plaisir que je lis vos traductions, et ici, en l'occurence un de mes poètes préférés, un très grand... de la Roumanie, et non seulement.... Bravo pour votre talent, pour avoir su transcrire dans cette belle langue française, non seulement les vers de Lucian Blaga, mais également toute sa pensée, à travers un vocabulaire très bien choisi qui traduit le charme poétique, la profondeur de cette philosophie (que nous dévouvrons à l'ouest), utilisant également parfois des tournures idiomatiques propres à la langue française. Une très belle oeuvre, mes félicitations de tout coeur.
pentru textul : Poeme de Lucian Blaga deSingura chestie, daca ai renunta la trenul Is-Tm, textul acesta ar avea valente universale. Concluzia mea de mult timp e ca Emilian Pal e cel mai bun scriitor din generatia lui si din muuulte generatii trecute si viitoare, la un loc. Am zis.
pentru textul : story of a city de"gangul meu preferat este ... ta" :) mi-o sarit in ochi acelasi fragment citat de LIM. nu ai lucrat destul in jurul ideii incit sa fie destul de evidenta motivatia pt noi, insa eu unul abund de scrieri personale-si-foarte-personale, asa ca nu cer mai mult :) finalul e poezie, restul e (doar) puternic, pt tine cu atit mai mult, probabil
pentru textul : A opta minune deTextul mi se pare sub nivelul la care autorul poate scrie poezie . Poate doar fragmentul "să se-ncovoaie în cerc de albine zumzăind nebunia din noi"
pentru textul : despre furtunile cu numele tău denu stiu de ce mi se pare o continuare la poezia ,,imi este teamă de femeie''... as mai lucra finalul, mi se pare slabut. banale ultimele 2 versuri, strica atmosfera creata frumos pana acolo. am o intrebare: daca ignoram distantele inseamna ca de fapt ne putem atinge, conventional sau nu... atunci de ce urmează ,,dar daca ne-am putea atinge''? nu inteleg... poate ca ar fi de fapt.. nu ignoram distantele.. zic si eu ca un poet incepator...
pentru textul : omul/nisip dese poate şi fără el.
pentru textul : de albastru de adânc de muze deştii cum e, fiecare poate să spună ce vrea.
mulţumesc pentru revenire.
Viorel, că tot vorbești de statui și chestii care pe mine de mult nu mă mai impresionează, în contextul generației lui, Labiș e mult mai slab decât Nichita. Eh, că a murit cum a murit (tânăr și dubios) e o altă discuție, dar recitește poezia Moartea căprioarei cu alți ochi decât cu cei ai elevului... sau măcar dă-mi încă 3 (nu cer mai multe) poeme superbe de Labiș, încă 3 Viorel. Cât despre context... îmi vine să râd. ce te faci cu aplaudacii lui Eminescu, poet național și "zeul" poeților români? El nu e tot într-un context? De ce e totuși mai bun ca alții? Criteriile nu sunt determinate de contextul scrierii! E ca și cum ai spune că aia e o crimă mai nu știu cum când mergeau cu iataganul decât acum când e AK47. Nu Viorel, nu contextul social determină poeme bune, ci oamenii care le scriu, ceea ce este în ei. & btw, "nu e mai bună nici mai slabă" spui... trebuie să te hotărăști:)
pentru textul : domnule Labiș de"Trebul crenard dun lepore soldoso", bobadile. Sau: Și bilborea gomârca/ birgăluind ca hârca/ Se întorceau pe cale/ Gomârlele birgale. Sau n-o fi chiar asa? Dăncuș
pentru textul : shi bin a plec deE o idee excelenta. Voi lua legatura cu Anni- Lorei Mainka sa vedem ce zice si ea. Ma mai gandesc si Ilarion Munteanu care este redactor la Liternet (intr-o prima etapa cred ca ar putea apare acolo, adica pe internet). Ar mai fi si Adrian Ionita (din L.A. USA). Toate astea dupa ce ma voi trezi de-a binelea deoarece abia m-am intors din Canada si am mari probleme cu fusul orar. In plus am de rezolvat niste probleme de sanatate ale sotiei. Asa ca probabil voi fi "apt" cam dupa 15 sept.(poate mai repede). Tinem legatura. Adresa ma de email se gaseste de asemenea pe Hermenia.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deAsta e o poezie nouă? mi-au plăcut "palma mea" și coborârea ochilor.... mai trec, poate am norocul și citesc ceva și "despre poimâine"... am lăsat acest comentariu în semn de bun-venit și ca să vezi și tu cine te citește și cine a văzut "muguri de rouă." cred că am o problemă... "visez la o seară... " f. frumos, "muguri de rouă", ar putea fi un titlu mai bun decât cel ales de tine. e doar o părere. Madim
pentru textul : Poem într-o palmă detotul este ok pînă la ultimul vers care pică prea gomos. nu știu ce mi-a venit să îl înlocuiesc cu „eram amîndoi un mecanism greu din aramă”
pentru textul : cu ochii mă strângeai deO poezie buna ce vine sa prelungeasca linia ultimelor tale texte si cresterea valorica evidenta datorata in parte concentrarii ideilor si starii... o exprimare sugestiva, oarecum inedita, in concordanta cu subtitlul poemei. Titlul mi se pare foarte reusit.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deo confesiune tandră în preajma magică a șemineului și bradului tradițional, pigmentată cu o poveste din lumea celor care nu cuvîntă. stil inconfundabil katia kelaro. la mulți ani contempoRana mea visătoare ! să fi iubită de să nu te vezi!
pentru textul : Film mut dece inseamna "Referinţe: www.wikipedia.org"???
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare dede asemenea, multumesc almei ptr. generozitate
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deam rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
pentru textul : hârtia deStefan, nu stiu cine a fumat primul degetele, eu am scris mai demult aceasta poezie:). Oricum nu asta e important. Daca ne gandim putin, o data o idee scrisa ea devine parte din spiritul lumii. Asa cred. Da, lumea poate fi vazuta ca un fum, iar noi nu suntem poate decat combustibilul care arde mocnit. Mersi Ioanei si tie, vad ca Targovistea mai are oameni adevarati. Si eu o port in suflet pentru ca acolo m-am "afumat" destui ani. A scrie este si un fel de a evada din apasarea ruinelor trecutului. O eliberare. Cu stima, Viorel
pentru textul : Degete fără filtru deun text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
pentru textul : Crepuscul deok, Andule. există două caregorii de oameni. unii care vorbesc porcos la ei acasă și alții care vorbesc porcos la ei acasă și în public. cred că îți este cunoscută noțiunea de „public”. anyway, pe hermeneia ești în public. aici, printr-o înțelegere comună am decis să nu vorbim unii cu alții așa. tu văd că insiști să faci parte din a doua categorie. nu este nicio problemă. pentru noi. doar pentru tine. la prima recidivă știi ce se va întîmpla și te asigur că nu te voi mai anunța. o zi bună.
pentru textul : patul în formă de gondolă dePagini