draga stefan, cred ca daca decizi sa vezi lucrurile doar in alb si negru cel care pierde in afacerea asta esti doar tu. universul are mult mai multe nuante decit extremele in care am senzatia ca alegi tu sa cazi. eu nu am spus sa nu mai oferi penite. eu am spus, daca imi aduc bine aminte, sa fii mai cumpatat si mai exigent cu ele. si te asigur ca am fost purtatorul de cuvint al intregului Consiliu Hermeneia care mi-a atras de mai multe ori atentia asupra activitatii tale in acest sens. evident, e posibil sa ne fi inselat, dar te asigur ca daca vei adopta o atitudine exagerata nu ne vei convinge ca noi am gresit in concluzia noastra. eu zic sa revii la ginduri mai bune si sa intelegi ca singurul motiv pentru care s-a facut aceasta atentionare a fost dorinta ca hermeneia, despre care spui ca este un site bun, sa continue sa fie bun
"Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființei universul cel himeric..." (Scrisoarea I) "Și ce contează timpul! Timpul nu există! Este numai un vis făcut să ne cuprindă!" "Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,(...) Căci e vis al neființei universul cel himeric..." ------------------------ "Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,(...)" "Ceasornicarii fac ca timpul să existe" -------------------------- " Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!(...) Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;(...) " "Și ce contează noaptea! Noapte e pretutindeni! Groparii-o dezvelesc. Adâncul ei se-ntinde. O umbră ce cuprinde ca ceața și sugrumă Cerul cu stele vii ce se preface-n humă, Marea a cărui val se sparge pe nisip" ----------------------- - finalul apocaliptic - "Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț' Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace..." etc Intr-adevar domnule Nincu poezia dumneavoastra nu are iz eminescian, imi cer scuze pentru comentariul superficial. Ialin
aici am încercat să scriu nu numai despre timp, am creionat o imagine a sufletului și a timpului. despre timp s-a scris foarte mult, și se va mai scrie la fel de mult. eu am ales timpul sporadic, acel timp care poate fi încetinit undeva în interiorul nostru. un timp întrerupt, fragmentat, în artificii cu multe nuanțe… am citit undeva că percepția timpului ar fi neliniară, uneori ni se pare că zboară, alteori că trece foarte încet, că se scurge picătură cu picătură. în poemul de față, timpul este ca prima lecție pe bicicletă, prima experiență, când pedalezi într-o direcție, singur, când nu ai nevoie de carburant din exterior, atunci când interiorul tău devine ca o mașină a timpului. schimbi coordonatele, rămâne clipa ca unitate de măsură a luminii, “clipa dintre frunze se întinde la nesfârșit”. mulțumesc pentru timpul tău lăsat aici, Virgil. Madim
Virgil, poate ai dreptate dar eu mai cred ca important este ca textul sa aiba la baza un sentiment, nu un sentiment frumos neaparat, dar o traire care sa-l faca viu, asta l-ar putea feri de artificial...
bineinteles insa ca imaginatia noastra poate crea orice si cum poezia este mai inainte de toate o fabulatie, este de preferat sa putem iesi din sfera universului personal si sa lasam frau liber imaginatiei... problema e ca nu intotdeauna reusim sa facem asta.
multumesc pentru parere
Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
-----------------
Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
totul seamana cu o schimbare de domiciliu, cu o jumatate de incendiu, cu un cataclism din care ai scapat cu viata si inca nu realizezi, un inceput de testament sau numai cu ceea ce lasi in urma vrand-nevrand...c'est la vie!
Și mie textul mi s-a părut normal și atât. Observațiile mele sunt mici amănunte referitoare la cum am văzut eu, personal, acest text. Am explicații pentru fiecare din ele. Dacă dorești, le pot expune. Din moment ce ai publicat un text, te aștepți / chiar dorești să apară comentatori (cărora, probabil, le mulțumești pentru timpul acordat).
Nu te supăra, Virgil. Dacă ce-ai scris e "Zen", atunci eu sunt pop la mine în cartier. E doar o părere.
Îmi vin în minte spusele unui japonez (Sakurazawa):
„Dacă unui muncitor incult din Tokyo cineva i-ar spune: ’Eşti muritor pentru că…’, va replica Berabome (Eşti idiot) înainte ca acela să-şi fi putut termina fraza…. Raţionamentul analitic este insuportabil, prea greu pentru orientali, din cauza învăţăturii intuitive tradiţionale…Se cuvine să ne exprimăm sintetic, în cuvinte precise şi cât mai puţine cu putinţă”
În acest sens încerc să reformulez, fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal”:
copac desfrunzit
ochi închişi pleoape pensulă
un fir de fum atinge
țesătura cenușie a cerului
...Andule, jos pălăria!:)) textul tău l-am gustat din plin. ești un băiat informat. poate chiar deștept. povestea mai spunea că lui jester îi zâmbea toată fața chiar și așa, rostogolită în țărână și că toți cei de față, până la unul au râs în fine de s-au prăpădit când capul lui jester rânjea așa despărțit de trup partea asta m-a fascinat! ai previziuni nu numai în poezie și mie îmi plac acestea. am mai remarcat: istoria asta de fapt nu cred că a avut vreodată un început clar cu aceleași gânduri bune, paul you're back! tks God! (nu degeaba se spune: I'll be back! prin filmele proaste!)
Nu comentez! Am, totuşi, o observaţie: dupa ce enumerăm persoane, nu punem etc.! Etc., adica "et caetera", înseamnă exact ceea ce înseamnă: "şi celelalte". După ce enumeram nume de persoane trebuie sa spunem "şi alţii". Mi se pare că Stefan Zweig a scris o carte intitulată "Şi alţii". Nu ETC! Am citit-o pe când eram elev de liceu...
Matei, eu iti inteleg frustrarea. Sint gata sa mor eu in locul tau. Si n-as fi impotriva sa revi cu comentarii every other second. Dar ca sa acorzi doua penite unui text? E un text informativ, vere, n-are nicio pretentie literara. Aici, pe site, regulamentul spune sa acorzi penite textului si nu autorului, cat de eroice ar fi eforturile lui si cat de paguboase i-ar fi nedormitele ore! Parerea mea, om bun.
ei, comentariile voastre m-au emoționat și mi-au adus aminte de vremuri dragi petrecute aici. nu am să uit niciodată să spun un mulțumesc lui Virgil pentru acest spațiu în care am descoperit oameni frumoși, în care scrisul multora s-a șlefuit, a crescut, s-a regăsit. nu am să uit niciodată să spun un mulțumesc oamenilor care m-au onorat cu prietenia lor. au trecut ceva ani și mi-e dor de efervescența de atunci, de glumele, micile ironii, marile orgolii etc. tinerii de atunci au scos cărți, au primit premii iar site-ul a contribuit din plin la formarea lor. s-au maturizat au luat scrisul pe cont propriu, probabil. acum simt că este vremea unei noi generații. iar aici sunt oamenii capabili să o îndrume. încă o dată mulțumesc Iulia, Corina, Daniela! ... după cum se vede m-ați prins într-o pasă vulnerabilă.
Atunci mai adaug o reverenţă în faţa modestiei tale (pur şi simplu norocul de a colabora indirect la un text la timpul imperfect) şi ca referinţe bibliografice cântecul lui Gică Petrescu "Suflet candriu de papugiu" şi cântecul formaţiei Beatles "The Fool on the Hill".
multumesc pentru varianta. ai dreptate cu simplitatea versului. totusi, daca ma vei citi, vei observa ca fantasticul e nelipsit din poemele mele. "noapte insorita" e inspirat dintr-un vis pe care l-am avut.
Nu înțeleg de ce se fac discriminări. Nu înțeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie și pentru aceeași cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertație dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Și nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înțeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi și-ții vîră pe gît și-un vraf de citații să te-nveți minte!
ai condei de romanciera, roxana. va trebui sa te disciplinezi putin la proza scurta, daca vei simti nevoia sa scrii asta. deseori este greu sa concentrezi, sa reduci, sa tai. placerea si incantarea scrisului sunt mari. imi amintesc din facultate ca cele mai grele exercitii erau acelea de a transforma un scenariu de lm intr-unul de sm, sau cele in care trebuia sa concentrezi toata actiunea si semnificatia scenariului intr-o singura propozitie. asta inainte de a te lauda...:) textul este bun.
Desigur, presa nu este responsabilă de educație (și nu mă refer la educație doar din perspectiva unor acțiuni bine planificate care au ca rol dezvoltarea bio-psiho-socială a individului, ci și ca efect al unor acțiuni spontane; și nu mă refer la educație doar ca acțiune de „culturalizare”, ci la tot spectrul pe care îl oferă aceasta).
Trebuie să fac niște delimitări conceptuale. Pentru formarea/dezvoltarea umană sunt trei tipuri de educație: formală (are o anumită formă, structură este obligatorie și se face prin sistemul de învățământ), nonformală (se face prin intermediul altor instituții cum ar fi cluburi, muzee, emisiuni speciale tv, unele periodice etc., și nu are caracter obligatoriu) și cea informală (spontană, neplanificată, cea care influențează individul într-o anume parte cum ar fi mass-media, concertele, mediul social și aici intră chiar și vecinul de bloc, grupul de prieteni etc).
În sfera acestor delimitări conceptuale am spus că presa face educație, influențează formarea individului (mă refer la formarea continuă, la educația permanentă pe parcursul vieții). Desigur presa este un mijloc prin care se ajunge la un eveniment din mediul social și până la urmă am putea spune că da, doar mediul social formează omul. Dar, pentru foarte multă lume, când o informație vine din „gura presei” parcă are mult mai mare influență decât atunci când o aude de la un coleg, vecin etc. Apoi mai este impactul vizual, imaginile care se promovează și care râmân în memorie și influențează individul. Ar fi multe de discutat, cum bine spui. Doar un scurt exemplu: într-o pauză i-am surprins pe elevii mei făcând niște mișcări care sugerau luptele. I-am întrebat de unde au învățat asta și mi-au spus că de la desenele animate de la televizor. Un alt exemplu, pozitiv, ar fi acela că unii elevi știu să facă diverse lucrări practice, jucării din materiale refolosibile tot de la o emisiune tv.
Un singur aspect aș mai sublinia și anume acela că da, în această eră a presei și a internetului, informația este la tot pasul. De aici apare noul rol al cadrului didactic (fiindcă nu mai este doar el sursa de informație); el trebuie să fie un facilitator al formării, un stimulator, factorul care crează situații de învățare, care învață elevul cum să învețe, cum să gestioneze informațiile acumulate, cum să le selecteze, cum să le aplice în practică, adică cum să își formeze competențe. Se încearcă mutarea accentului de pe „a ști,” pe „a face” și „a fi”. Nu e important că știi sau ce știi, e important ce faci cu ceea ce știi.
Mi-a făcut plăcere dialogul, dar trebuie să recunosc că subiectul nu este deloc epuizat.
Și ca să se termine totul cu bine, trebuie să spun că acum, în clipa în care scriu, la tv locală este emisiunea „Literatura - religia mea” și se discută despre Alex Ștefănescu și cu domnia sa. Mă duc să vizionez :)
Duminică plăcută!
Virgil daca nu crezi in taina spovedaniei atunci discutia noastra se va rezuma la nivel literar. Altfel nu vad motive sa o continuam. Social vorbind, departe de mine a incerca justificarea raului pe care l-au produs unii slujitori ai Bisericii in epoca comunista. Spun doar ca uneori ne este foarte facil sa judecam fara a intelege contextul, doar dintr-un implus prea putin crestin. De fapt ceea ce te enerveaza pe tine Virgil este preotul care a acceptat pacatul si apoi nu si-a turnat cenusa in cap in fata comunitatii, in fata ta si a altora care gandesc asemenea tie. Si asta este suprema dovada de mandrie :) Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati fiecaruia dupa faptele lui. PS Doar sunt curios, in contrapartida cu ironiile tale despre diligente, daca pentru tine macar preotii au vreo valoare, vreun rost.
Un palimpsest, o scriere cuminte, pe fundalul catorva idei simple, filozofice sau religioase, transformate in poveste pentru copii. Dorin Cozan isi lasa explorat sufletul sau de copil, poezia aceasta ar putea fi citita in vacanta, in jurul unui foc de tabara, copiii ar fi extrem de miscati si i-ar cere povestitorului sa continue, sa continue. Este bine ca Dorin Cozan scrie si poezii pentru copii, ele au o gingasie aparte. Mai pe scurt, aceasta povestioara seamana cu cele din filmul Cercul poetilor disparuti, atunci cand copiii se adunau in pestera.
excelent excelenta . ai evacuat eul planetar. Cindva toate textele vor incepe la fel si se vor termina pe loc pt ca nimeni nu mai are rabdare de citit. Copii mei dupa Tarzan au zis stop. Paradisul cititului e pierdut for ever. oare mai avem litEre .. ?
...rezonez plăcut la prezentarea acestui eveniment select.dar apar...fotografiile.(între noi fie vorba, nu ai avut altele, Marina? pentru că sunt...rănite până în... pixeli!). felicit cu drag autoarea, adică pe Marlena, și te întreb ștrengărește: de ce Ilinca și nu Ilica:)? cu gânduri bune, paul aș împenița ceva, dar numai evenimentul merită penița hermeneei! sunt sigur că ești convinsă de asta:)! just for! ...e domeniul tău Marina! chiar poți posta așa ceva?sunt sigur că mai ai și altele. le aștept cu drag aici.
Modelul acesta de pahar are două capete, două conștiințe: cea individuală și cea colectivă. De fapt sînt două pahare unul gol și unul plin. Poate că cititorului îi este sete sau poate că nu îi este sete
mi se intimpla sa nu ma pot decide daca sa las comentariu pe text ori sa dau cite-un bobirnac comentatorilor. azi "spatiul poetic virtual" mi s-a infatisat ca o cantina a unei gradinite cu program prelungit, in care noi stam cu to(n)tii si asteptam supica, vine tanti bucatareasa, cea mai fioroasa creatura din existenta noastra [tumultoasa] cumulind citiva anisori, si-n timp ce ne planificam urmatoarea flegma in farfuria celui mai nesuferit dintre colegii de grupa, hotarim ca ar fi mai bine sa refuzam acest fel de mincare si ne tinem minutele deasupra farfuriei. "tanti balaura", voind sa ne dea o lectie, ne rastoarna polonicul cu supa fierbinte pe minutele delicate de viitori fosti potentiali nominalizati la premiul poetului de pe soclu,
emilian, aminteste-ti din cind in cind pe unde ti-ai uitat stiloul, sau daca tot ai demontat trenuletul, fii mai atent pe unde lasi piesele. oamenii astia mari isi scot la promenada aspiratoarele cind ti-e lumea mai draga.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
draga stefan, cred ca daca decizi sa vezi lucrurile doar in alb si negru cel care pierde in afacerea asta esti doar tu. universul are mult mai multe nuante decit extremele in care am senzatia ca alegi tu sa cazi. eu nu am spus sa nu mai oferi penite. eu am spus, daca imi aduc bine aminte, sa fii mai cumpatat si mai exigent cu ele. si te asigur ca am fost purtatorul de cuvint al intregului Consiliu Hermeneia care mi-a atras de mai multe ori atentia asupra activitatii tale in acest sens. evident, e posibil sa ne fi inselat, dar te asigur ca daca vei adopta o atitudine exagerata nu ne vei convinge ca noi am gresit in concluzia noastra. eu zic sa revii la ginduri mai bune si sa intelegi ca singurul motiv pentru care s-a facut aceasta atentionare a fost dorinta ca hermeneia, despre care spui ca este un site bun, sa continue sa fie bun
pentru textul : continuum explosion decuriozitate personala: de ce iti treci toate textele la "experiment"?
pentru textul : fulgerări... de"Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființei universul cel himeric..." (Scrisoarea I) "Și ce contează timpul! Timpul nu există! Este numai un vis făcut să ne cuprindă!" "Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,(...) Căci e vis al neființei universul cel himeric..." ------------------------ "Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,(...)" "Ceasornicarii fac ca timpul să existe" -------------------------- " Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!(...) Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;(...) " "Și ce contează noaptea! Noapte e pretutindeni! Groparii-o dezvelesc. Adâncul ei se-ntinde. O umbră ce cuprinde ca ceața și sugrumă Cerul cu stele vii ce se preface-n humă, Marea a cărui val se sparge pe nisip" ----------------------- - finalul apocaliptic - "Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț' Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace..." etc Intr-adevar domnule Nincu poezia dumneavoastra nu are iz eminescian, imi cer scuze pentru comentariul superficial. Ialin
pentru textul : Poem fecund deNu mai daţi peniţe la texte slabe.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deaici am încercat să scriu nu numai despre timp, am creionat o imagine a sufletului și a timpului. despre timp s-a scris foarte mult, și se va mai scrie la fel de mult. eu am ales timpul sporadic, acel timp care poate fi încetinit undeva în interiorul nostru. un timp întrerupt, fragmentat, în artificii cu multe nuanțe… am citit undeva că percepția timpului ar fi neliniară, uneori ni se pare că zboară, alteori că trece foarte încet, că se scurge picătură cu picătură. în poemul de față, timpul este ca prima lecție pe bicicletă, prima experiență, când pedalezi într-o direcție, singur, când nu ai nevoie de carburant din exterior, atunci când interiorul tău devine ca o mașină a timpului. schimbi coordonatele, rămâne clipa ca unitate de măsură a luminii, “clipa dintre frunze se întinde la nesfârșit”. mulțumesc pentru timpul tău lăsat aici, Virgil. Madim
pentru textul : Timp sporadic deInteresantă interpretare. Completează foarte bine spectrul. Mulțumesc, Otilia.
pentru textul : Haiku deVirgil, poate ai dreptate dar eu mai cred ca important este ca textul sa aiba la baza un sentiment, nu un sentiment frumos neaparat, dar o traire care sa-l faca viu, asta l-ar putea feri de artificial...
pentru textul : îmi lipseşte umărul drept debineinteles insa ca imaginatia noastra poate crea orice si cum poezia este mai inainte de toate o fabulatie, este de preferat sa putem iesi din sfera universului personal si sa lasam frau liber imaginatiei... problema e ca nu intotdeauna reusim sa facem asta.
multumesc pentru parere
Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
-----------------
Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah detotul seamana cu o schimbare de domiciliu, cu o jumatate de incendiu, cu un cataclism din care ai scapat cu viata si inca nu realizezi, un inceput de testament sau numai cu ceea ce lasi in urma vrand-nevrand...c'est la vie!
pentru textul : de fapt sîntem deȘi mie textul mi s-a părut normal și atât. Observațiile mele sunt mici amănunte referitoare la cum am văzut eu, personal, acest text. Am explicații pentru fiecare din ele. Dacă dorești, le pot expune. Din moment ce ai publicat un text, te aștepți / chiar dorești să apară comentatori (cărora, probabil, le mulțumești pentru timpul acordat).
pentru textul : dana point I deNu te supăra, Virgil. Dacă ce-ai scris e "Zen", atunci eu sunt pop la mine în cartier. E doar o părere.
Îmi vin în minte spusele unui japonez (Sakurazawa):
„Dacă unui muncitor incult din Tokyo cineva i-ar spune: ’Eşti muritor pentru că…’, va replica Berabome (Eşti idiot) înainte ca acela să-şi fi putut termina fraza…. Raţionamentul analitic este insuportabil, prea greu pentru orientali, din cauza învăţăturii intuitive tradiţionale…Se cuvine să ne exprimăm sintetic, în cuvinte precise şi cât mai puţine cu putinţă”
În acest sens încerc să reformulez, fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal”:
copac desfrunzit
pentru textul : zen hibernal deochi închişi pleoape pensulă
un fir de fum atinge
țesătura cenușie a cerului
...Andule, jos pălăria!:)) textul tău l-am gustat din plin. ești un băiat informat. poate chiar deștept. povestea mai spunea că lui jester îi zâmbea toată fața chiar și așa, rostogolită în țărână și că toți cei de față, până la unul au râs în fine de s-au prăpădit când capul lui jester rânjea așa despărțit de trup partea asta m-a fascinat! ai previziuni nu numai în poezie și mie îmi plac acestea. am mai remarcat: istoria asta de fapt nu cred că a avut vreodată un început clar cu aceleași gânduri bune, paul you're back! tks God! (nu degeaba se spune: I'll be back! prin filmele proaste!)
pentru textul : jester deNu comentez! Am, totuşi, o observaţie: dupa ce enumerăm persoane, nu punem etc.! Etc., adica "et caetera", înseamnă exact ceea ce înseamnă: "şi celelalte". După ce enumeram nume de persoane trebuie sa spunem "şi alţii". Mi se pare că Stefan Zweig a scris o carte intitulată "Şi alţii". Nu ETC! Am citit-o pe când eram elev de liceu...
pentru textul : Hermeneia obituary declik pe link
http://en.calameo.com/read/001073787f7646c7a157e
pentru textul : Renga - picuri de soare deMatei, eu iti inteleg frustrarea. Sint gata sa mor eu in locul tau. Si n-as fi impotriva sa revi cu comentarii every other second. Dar ca sa acorzi doua penite unui text? E un text informativ, vere, n-are nicio pretentie literara. Aici, pe site, regulamentul spune sa acorzi penite textului si nu autorului, cat de eroice ar fi eforturile lui si cat de paguboase i-ar fi nedormitele ore! Parerea mea, om bun.
pentru textul : starea hermeneia deei, comentariile voastre m-au emoționat și mi-au adus aminte de vremuri dragi petrecute aici. nu am să uit niciodată să spun un mulțumesc lui Virgil pentru acest spațiu în care am descoperit oameni frumoși, în care scrisul multora s-a șlefuit, a crescut, s-a regăsit. nu am să uit niciodată să spun un mulțumesc oamenilor care m-au onorat cu prietenia lor. au trecut ceva ani și mi-e dor de efervescența de atunci, de glumele, micile ironii, marile orgolii etc. tinerii de atunci au scos cărți, au primit premii iar site-ul a contribuit din plin la formarea lor. s-au maturizat au luat scrisul pe cont propriu, probabil. acum simt că este vremea unei noi generații. iar aici sunt oamenii capabili să o îndrume. încă o dată mulțumesc Iulia, Corina, Daniela! ... după cum se vede m-ați prins într-o pasă vulnerabilă.
pentru textul : litere în cădere liberă deAtunci mai adaug o reverenţă în faţa modestiei tale (pur şi simplu norocul de a colabora indirect la un text la timpul imperfect) şi ca referinţe bibliografice cântecul lui Gică Petrescu "Suflet candriu de papugiu" şi cântecul formaţiei Beatles "The Fool on the Hill".
pentru textul : cântec candriu demultumesc pentru varianta. ai dreptate cu simplitatea versului. totusi, daca ma vei citi, vei observa ca fantasticul e nelipsit din poemele mele. "noapte insorita" e inspirat dintr-un vis pe care l-am avut.
pentru textul : Noaptea însorită deNu înțeleg de ce se fac discriminări. Nu înțeleg de ce un coleg este admonestat pentru cacofonie și pentru aceeași cacofonie, altul nu (a se vedea alăturarea că ce o) . Probabil se aplică dictonul Quod licet iovi, non licet bovi. Scuză-mă Emiemi pentru această dizertație dar mie textul mi se pare slab, prea diluat pentru un poem, oficial într-adevăr, ca o scrisoare cu antet. Și nici nu este suficient de prozaic pentru a fi încadrat la proză. Nu e nici basm. Nu înțeleg de ce are lumea nevoie de atîta realitate pe un site de literatură. Unii tocmai asta vor, să evadeze! Dar nu, d-le, te obligă, grefierul să te-ntorci înapoi și-ții vîră pe gît și-un vraf de citații să te-nveți minte!
pentru textul : schizoid de profesie deai condei de romanciera, roxana. va trebui sa te disciplinezi putin la proza scurta, daca vei simti nevoia sa scrii asta. deseori este greu sa concentrezi, sa reduci, sa tai. placerea si incantarea scrisului sunt mari. imi amintesc din facultate ca cele mai grele exercitii erau acelea de a transforma un scenariu de lm intr-unul de sm, sau cele in care trebuia sa concentrezi toata actiunea si semnificatia scenariului intr-o singura propozitie. asta inainte de a te lauda...:) textul este bun.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deDesigur, presa nu este responsabilă de educație (și nu mă refer la educație doar din perspectiva unor acțiuni bine planificate care au ca rol dezvoltarea bio-psiho-socială a individului, ci și ca efect al unor acțiuni spontane; și nu mă refer la educație doar ca acțiune de „culturalizare”, ci la tot spectrul pe care îl oferă aceasta).
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deTrebuie să fac niște delimitări conceptuale. Pentru formarea/dezvoltarea umană sunt trei tipuri de educație: formală (are o anumită formă, structură este obligatorie și se face prin sistemul de învățământ), nonformală (se face prin intermediul altor instituții cum ar fi cluburi, muzee, emisiuni speciale tv, unele periodice etc., și nu are caracter obligatoriu) și cea informală (spontană, neplanificată, cea care influențează individul într-o anume parte cum ar fi mass-media, concertele, mediul social și aici intră chiar și vecinul de bloc, grupul de prieteni etc).
În sfera acestor delimitări conceptuale am spus că presa face educație, influențează formarea individului (mă refer la formarea continuă, la educația permanentă pe parcursul vieții). Desigur presa este un mijloc prin care se ajunge la un eveniment din mediul social și până la urmă am putea spune că da, doar mediul social formează omul. Dar, pentru foarte multă lume, când o informație vine din „gura presei” parcă are mult mai mare influență decât atunci când o aude de la un coleg, vecin etc. Apoi mai este impactul vizual, imaginile care se promovează și care râmân în memorie și influențează individul. Ar fi multe de discutat, cum bine spui. Doar un scurt exemplu: într-o pauză i-am surprins pe elevii mei făcând niște mișcări care sugerau luptele. I-am întrebat de unde au învățat asta și mi-au spus că de la desenele animate de la televizor. Un alt exemplu, pozitiv, ar fi acela că unii elevi știu să facă diverse lucrări practice, jucării din materiale refolosibile tot de la o emisiune tv.
Un singur aspect aș mai sublinia și anume acela că da, în această eră a presei și a internetului, informația este la tot pasul. De aici apare noul rol al cadrului didactic (fiindcă nu mai este doar el sursa de informație); el trebuie să fie un facilitator al formării, un stimulator, factorul care crează situații de învățare, care învață elevul cum să învețe, cum să gestioneze informațiile acumulate, cum să le selecteze, cum să le aplice în practică, adică cum să își formeze competențe. Se încearcă mutarea accentului de pe „a ști,” pe „a face” și „a fi”. Nu e important că știi sau ce știi, e important ce faci cu ceea ce știi.
Mi-a făcut plăcere dialogul, dar trebuie să recunosc că subiectul nu este deloc epuizat.
Și ca să se termine totul cu bine, trebuie să spun că acum, în clipa în care scriu, la tv locală este emisiunea „Literatura - religia mea” și se discută despre Alex Ștefănescu și cu domnia sa. Mă duc să vizionez :)
Duminică plăcută!
Virgil daca nu crezi in taina spovedaniei atunci discutia noastra se va rezuma la nivel literar. Altfel nu vad motive sa o continuam. Social vorbind, departe de mine a incerca justificarea raului pe care l-au produs unii slujitori ai Bisericii in epoca comunista. Spun doar ca uneori ne este foarte facil sa judecam fara a intelege contextul, doar dintr-un implus prea putin crestin. De fapt ceea ce te enerveaza pe tine Virgil este preotul care a acceptat pacatul si apoi nu si-a turnat cenusa in cap in fata comunitatii, in fata ta si a altora care gandesc asemenea tie. Si asta este suprema dovada de mandrie :) Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati fiecaruia dupa faptele lui. PS Doar sunt curios, in contrapartida cu ironiile tale despre diligente, daca pentru tine macar preotii au vreo valoare, vreun rost.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deUn palimpsest, o scriere cuminte, pe fundalul catorva idei simple, filozofice sau religioase, transformate in poveste pentru copii. Dorin Cozan isi lasa explorat sufletul sau de copil, poezia aceasta ar putea fi citita in vacanta, in jurul unui foc de tabara, copiii ar fi extrem de miscati si i-ar cere povestitorului sa continue, sa continue. Este bine ca Dorin Cozan scrie si poezii pentru copii, ele au o gingasie aparte. Mai pe scurt, aceasta povestioara seamana cu cele din filmul Cercul poetilor disparuti, atunci cand copiii se adunau in pestera.
pentru textul : Inscripție pe o frunte deexcelent excelenta . ai evacuat eul planetar. Cindva toate textele vor incepe la fel si se vor termina pe loc pt ca nimeni nu mai are rabdare de citit. Copii mei dupa Tarzan au zis stop. Paradisul cititului e pierdut for ever. oare mai avem litEre .. ?
pentru textul : efigia edenului eretic de...rezonez plăcut la prezentarea acestui eveniment select.dar apar...fotografiile.(între noi fie vorba, nu ai avut altele, Marina? pentru că sunt...rănite până în... pixeli!). felicit cu drag autoarea, adică pe Marlena, și te întreb ștrengărește: de ce Ilinca și nu Ilica:)? cu gânduri bune, paul aș împenița ceva, dar numai evenimentul merită penița hermeneei! sunt sigur că ești convinsă de asta:)! just for! ...e domeniul tău Marina! chiar poți posta așa ceva?sunt sigur că mai ai și altele. le aștept cu drag aici.
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deModelul acesta de pahar are două capete, două conștiințe: cea individuală și cea colectivă. De fapt sînt două pahare unul gol și unul plin. Poate că cititorului îi este sete sau poate că nu îi este sete
pentru textul : Through a glass darkly dede exceptie. Sarbatori cu bine!
pentru textul : Sărbători fericite! deAs fi vazut finalul "eu cu eu", dar e doar o parere subiectiva.
pentru textul : dualism deMultumesc frumos pentru trecere!
pentru textul : cum reuşesc să spun în poezie „te iubesc” demi se intimpla sa nu ma pot decide daca sa las comentariu pe text ori sa dau cite-un bobirnac comentatorilor. azi "spatiul poetic virtual" mi s-a infatisat ca o cantina a unei gradinite cu program prelungit, in care noi stam cu to(n)tii si asteptam supica, vine tanti bucatareasa, cea mai fioroasa creatura din existenta noastra [tumultoasa] cumulind citiva anisori, si-n timp ce ne planificam urmatoarea flegma in farfuria celui mai nesuferit dintre colegii de grupa, hotarim ca ar fi mai bine sa refuzam acest fel de mincare si ne tinem minutele deasupra farfuriei. "tanti balaura", voind sa ne dea o lectie, ne rastoarna polonicul cu supa fierbinte pe minutele delicate de viitori fosti potentiali nominalizati la premiul poetului de pe soclu,
pentru textul : patetic age deemilian, aminteste-ti din cind in cind pe unde ti-ai uitat stiloul, sau daca tot ai demontat trenuletul, fii mai atent pe unde lasi piesele. oamenii astia mari isi scot la promenada aspiratoarele cind ti-e lumea mai draga.
Pagini