Katya, te cred, iar opinia ta nici nu mă deranjează nici nu mă miră. E o chestiune de receptare reciprocă. Avem lungimi de undă diferite, asta, însă, nu înseamnă că nu te citesc.
sancho, merci mult. bucuroasa tare sa te am aici cu lumina care sa imi repare aripioarele frinte. atunci cind scriam asta chiar plingeam. emil, mie nu mi se pare asa. hialin, in mare masura iti dau dreptate. sancho, da da da, tu stii cel mai bine ce zici. is de partea ta mereu, asta ca sa nu zic always. hialin, reformulam descult, nu stiu de ce text zici. in fine, multam de revenire si statornicia parerii. sanatos salut. alma, da, asa e. nu sper, asa este. ecaterina
Paul, am vrut un final rotund, pesimist, irevocabil, aşa cum Maestrul obişnuia. Făcând abstracţie de fondul comparaţiei, ori păstrând proporţiile fireşti - e bizar: exact lucrul pe care mi l-ai reproşat mie, il reproşez şi eu lui Eminescu. Nu de puţine ori, a ciuntit perfecţiunea prin lungire, prin ieşirea din universul discursului, prin "romantizarea" unor idei intelectuale, prin aducerea poeziei intelectuale/meditative/introspective în sfera peoziei de amor. Exp:
Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
Și se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
În odaie prin unghere
S-a țesut păinjeniș
Și prin cărțile în vravuri
Umblă șoarecii furiș.
În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Și ascult cum învelișul
De la cărți ei mi le rod.
Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Și un capăt poeziei
Și pustiului să pui!
Dar atuncea, greeri, șoareci,
Cu ușor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.
Câteodată... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa...
Este Ea. Deșarta casă
Dintr-o dată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieții-mi
E-o icoană de lumină.
Și mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau șoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.
Dpmdv, poezia se termina la "iară ea se face vers". Eminescu nu a rezistat tentaţiei de a o face rotundă, prin romantizare.
cata vreme vizionarea filmului e gratis, nu dau un ban pentru critici..dar te astept sub visin sa zici ce ai de spus ...ca asa se cade la moldovence...manati măi, hăi, hăi
de acord cu ioana. am râs de baraca expusă de vlad. în constanţa se vor da în locuinţă de către primar, celor cu posibilităţi minine de trai, containere la prima mână. da, ioana? secondhand le va scoate vlad din măiestrie şi artă(şi aici pot intereveni poetic. iată: baraca şi mazărea)- proiect susţinut de primarul constanţei şi un undercover de vlad turburea.
bravo hermeneia!
observatia mea nu s-a vrut ostila. dar multumesc pentru clarificari. intrebarea mea ar fi insa cum mai poti fi "credincios" tie insuti daca esti nevoit sa respecti astfel de "restrictii de curent". asta nu ca "loialitatea" fata de tine insuti ar fi o conditie unica pentru a scrie cu adevarat. multi scriu foarte onest si foarte prost in acelasi timp. dar ideea era ca in momentul in care esti nevoit sa te aliniezi devii o copie si nu un unicat. iar atunci, in valoare absoluta, nu imi este clar daca nu e la fel de grav a fi proletcultist sau a fi douamiist. sau a fi orice ...ist.
Vedeţi ce se întâmplă dacă intru în dialog cu cine nu trebuie?
Nu v-aş mai fi răspuns, dar, când îmi cereţi să pun ghilimele în cazul citatelor din autori celebri, dovediţi că habar n-aveţi de tehnicile intertextuale. În orice caz, nu se folosesc ghilimele, cel mult citatele se redactează cu italice (dar nu totdeauna). Ceea ce eu am şi făcut, atât în volumul "Conturul speranţei", din 1987, unde a apărut prima dată acest text, cu titlul "Oraş", cât şi în antologia de autor "Alter ego" din 2001. Doar că aici, pe site, n-am reuşit să mă descurc din punct de vedere tehnic spre a le sublinia ca atare.
Dar nu despre asta e vorba. Şi, oricum, opinia mea despre textele dvs. nu are nicio legătură cu intervenţiile privind jurizarea concursului. Ignor, din păcate, acele intervenţii. Şi apoi, habar n-am dacă aţi participat la concurs sau nu. N-am avut timp să fac o cercetare privind paternitatea tuturor textelor jurizate şi nici n-am de gând s-o fac pe viitor. Pentru că nu e vorba chiar de o problemă homerică... Probabil că aţi participat şi v-am dat notă mică. Îmi pare rău, dar asta a fost situaţia.
Cât despre faptul că nu vă place cum scriu poezie (poate nici roman şi nici critică), nu e nicio problemă (deşi altora, între care se află şi critici literari importanţi, le cam place). Nici mie nu-mi place cum scrie, bunăoară, Allan Ginsberg, dar asta nu are chiar o mare importanţă.
Vă atrag însă atenţia că atunci când faceţi comentarii ofuscate şi în evident dezacord cu evidenţa(ca şi atunci când comentaţi elogios texte proaste), asta nu e în defavoarea (sau în favoarea) textelor comentate, ci în defavoarea dvs. Vă discreditează.
Dar, slavă Domnului, sper că ştiţi toate astea, că suntem oarecum apropiaţi ca generaţie...
În încheiere, nu pot decât să vă urez să aveţi mai mult senin în suflet şi-n gând.
Schelete de paie, armuri cu proprietari putreziti, sani mari si laptosi, efecte speciale cu franghii lichide, pieptul cu discurile zdrobite de dragoste si ura... parca ar fi trailerul de la Piratii din Caraibe 4. Dar as minti sa spun ca nu mi-a placut! Nu stiu ce inseamna "psiandru", tot tu ai mai scris undeva despre "notații în cheia de psiandru", insa suna frumos, ca un andru psi, adica un barbat psycho. Cu ocazia lecturii am mai invatat un cuvant, si anume "alburn", si apreciez ca scotocesti prin DEX dupa raritati interesante... Astept tot filmul, ca trailerul e cool!
Vad aici o altfel de geneza, moderna. Cel mai mult mi-a placut versul Adam mereu e verde. Are o usoara tenta ironica. Prinde foarte bine poezia, avand versuri scurte si reusind sa suprinda aproape in fiecare moment printr-o exprimare libera. Felicitari petre
argumente, elian, argumente. pe hermeneia noi gindim draga mea, nu agonizam. deci cu reactii din astea simplute nu te ridici mai sus de un zgomot de fond. iar eu ma astept de la tine la mai mult alina, n-ai spus decit ca n-ai spus nimic. asta ar trebui sa fie un raspuns inteligent sau o dovada de lasitate? la alegere...
P. S. Pentru ca ai avut amabilitatea sa-mi oferi argumente mult mai consistente decat ale mele impotriva New Age-ului, daca continuam acum, sau mai tarziu, dialogul, iti voi propune sa te plimb putin prin fizica particulelor elementare (cuantica) si dincolo de ea (in subcuantic). Sperand ca voi fi in stare sa fiu suficient de clar si concis in raport cu cineva care nu a "calcat" inca in aceste teritorii mirifice, ci numai a auzit despre ele. De altfel, cred, ca mi-am ratat sansa. Deoarece, se pare, eram "facut" pentru fizica, avand o intuitie corespunzatoare care difera de una mai abstracta cum e cea pentru matematica; iar daca am priceput cate ceva din matematica, asta se datoreaza faptului ca am privit-o prin prisma fizicii; de care, in particular, nu m-am despartit niciodata, cum nu te desparti (platonic) de prima iubire. Sper ca, in acest fel, sa-ti intorc, intr-o oarecare masura, serviciul facut in legatura cu argumentele furnizate impotriva New Age-ului.
exprimare aforistică, ponderată metaforic - melanjul e reușit, incită chiar și narativ fragmentele/strofe se leagă prin fire de sens - tehnică de ghem de zăpadă, de trepte combustibile aș remarca: "Cînd o văd oamenii îi ating sînii. Să le poarte noroc. Unul chiar a cîștigat o excursie în Anzi. Nu s-a mai auzit nimic de el." - ludic adânc "Ei vin cu puștile lor cînd trag puștile fumegă ca o femeie de după o noapte de dragoste." - inedit metaforic (minus ligamentul grăbit "fumegă ca") "Din cînd în cînd îmi traduce un cuvînt dar o femeie fără limba ei secretă e ca un melc fără cochilie. Cînd cresc femeile ocupă tot pămîntul."- surâs filosofic - definiție/sentință aș modifica: "Nimeni nu strigă în gura mare că e fericit." - ba eu cred că nefericirea și fericirea - ca stări extreme ale durerii și bucuriei, se strigă - există și situații în care nu (mai degrabă suferința se pe-trece în tăcere), dar asta nu justifică acel "nimeni" - variantă: "Unii se feresc să strige în gura mare că sunt fericiți." "Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură." și "Cînd ajung acasă intru pe gură iubita mea e ghemuită în pat." - imaginea cu intratul pe gură e oarecum "de graniță" și, așa cum sugera, oarecum justificat, și Emil-hialin la "Allienterul" meu, cred că s-ar merita evitată, pentru clarul non-biblic al întregului
nu stiu daca este interviu sau chestionar. iar cu privire la acele doua (ne)raspunsuri ma mai gindesc. la urma urmei poate sint raspunsuri. poate nu ca tocmai asta au vrut sa sugereze. ca exista o limita. a decentei, a spatiului privat, god knows what it is. dar poate ca ideea este ca esenta nu este sa scobim in viata nimanui si nici sa devenim mahala. ci sa (ne) intrebam. apropos, ceea ce ma dezamageste pe mine profund este tocmai faptul ca nu exista reporteri adevarati in romania. oameni care sa puna cu adevarat intrebari si sa stie sa faca ancheta. de activisti sau ideologi sint satul. problema multora este ca stiu raspunsul inainte sa puna intrebarea. poate este si mindria, orgoliul peren al romanului care nu vrea sa fie perceput ca "unul care nu stie". din confuzia lamentabila intre ignoranta si curiozitate.
o, de acord, total de acord! ingeri si inimi, trebuie sa apara intr-un context cu suficienta forta incat cuvintele in sine sa se dezintegreze si sa ramana doar impresia, si asta eventual prin contrast. de preferinta insa, deloc. mi-a tremurat mana, crede-ma.
aici are un sens anume, sau am vrut sa aiba. subliniaza lipsa de viata din "fier", prin comparatie. asta e rostul aparitiei inimii acolo. si faptul ca e asociata cu actiunea unui buldozer mi s-a parut ca va inmuia efectul dulceag al cuvantului in sine. se pare ca nu mi-a reusit, nu stiu, sper doar sa se perceapa si altfel.
iti multumesc, am tinut cont de sugestii, ce fain cand primesti din timpul cuiva. :o)
mi-a facut placere sa te citesc, mereu gasesc ceva original la tine, alaturari surprinzatoare sau pur si simplu idei pe care mi-as fi dorit sa le am si eu :)
Vio_B, faptul ca esti sincer nu te face nici mai inteligent, nici mai sensibil si nici critic literar. probabila mea ironie, insa, ar putea fi catalogata ca si "categorie estetică și filozofică", dupa cum zice dexul, deci ar fi mai aproape de literatura, oricum, decat sinceritatea ta. dar, iata!, de data asta nu a fost nicio ironie. pur si simplu i-am scris si l-am rugat pe proprietarul site-ului sa scoata penitele, pentru ca tin tare la textul asta si la ce semnifica el pentru mine si pentru inca cineva si nu vreau sa fie batjocorit doar pentru ca are penite. cam asta era ironia mea. nu ma bagati in razboaiele voastre, pls, pentru ca pot sa-mi cumpar si singura fondante.
cer iertare celor care au apreciat poemul, le multumesc mult, dar ii rog frumos sa scoata "semnele" aprecierii! vorbele lor imi sunt suficiente.
fără suparare am să postez niște versuri pentru cei care se cred deasupra nasului
Parodia omului cățărat pe un soclu de nimic
Te joci de-a baba oarba absent ești de-a ta fire
Nici somnul nu-ți priește când nu ești tu cu tine
Nu te-nțelege nimeni te strică în neștire
Plăcerea egoistă a laudei de sine.
Lași urme pe pământuri pustii și fără gesturi
Colinzi toată amiaza cu pregresiva fală
Te-a ridicat mândria pe un noian de resturi
Și-adulmeci prea eroic impresia regală.
ciudata interpretarea aceasta a comercialului, bobadil. asa cum a fost simtit, exact asa a fost scris textul acesta. se vrea un strigat camuflat intr-o senzualitate neaosa, doar atat. multumesc amandurora pentru semne.
da, este ca un parfum bine dozat. singurele rezerve pe care le am sînt „ultimele peisaje” și „o slujbă de înviere”. sună puțin artificial sau exagerat poetistic după părerea mea. dar probabil că este o problemă de gust.
bun. atunci să o luăm ca pe licență poetica, deși mi se pare pretențios. când vorbeam de o "formă naivă" a poemului, credeam că am reușit să imprim un ritm interior acestuia. un ritm naiv, caracteristic vârstei tânărului ce începe a descoperi femeia, deși, se pare că tu asta ai considerat a fi o involuție a scriiturii mele ori, poate, ai dreptate și nu mi-a ieșit nimic aici. oricum, mă bucur că reușești să mă pui pe gânduri și să mă îndrepți atunci când greșesc. mulțumesc și, cum spuneam, te aștept la fiecare poem.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Katya, te cred, iar opinia ta nici nu mă deranjează nici nu mă miră. E o chestiune de receptare reciprocă. Avem lungimi de undă diferite, asta, însă, nu înseamnă că nu te citesc.
pentru textul : Străină devoi astepta pozele.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu desancho, merci mult. bucuroasa tare sa te am aici cu lumina care sa imi repare aripioarele frinte. atunci cind scriam asta chiar plingeam. emil, mie nu mi se pare asa. hialin, in mare masura iti dau dreptate. sancho, da da da, tu stii cel mai bine ce zici. is de partea ta mereu, asta ca sa nu zic always. hialin, reformulam descult, nu stiu de ce text zici. in fine, multam de revenire si statornicia parerii. sanatos salut. alma, da, asa e. nu sper, asa este. ecaterina
pentru textul : rem dePaul, am vrut un final rotund, pesimist, irevocabil, aşa cum Maestrul obişnuia. Făcând abstracţie de fondul comparaţiei, ori păstrând proporţiile fireşti - e bizar: exact lucrul pe care mi l-ai reproşat mie, il reproşez şi eu lui Eminescu. Nu de puţine ori, a ciuntit perfecţiunea prin lungire, prin ieşirea din universul discursului, prin "romantizarea" unor idei intelectuale, prin aducerea poeziei intelectuale/meditative/introspective în sfera peoziei de amor. Exp:
Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
Și se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
În odaie prin unghere
S-a țesut păinjeniș
Și prin cărțile în vravuri
Umblă șoarecii furiș.
În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Și ascult cum învelișul
De la cărți ei mi le rod.
Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Și un capăt poeziei
Și pustiului să pui!
Dar atuncea, greeri, șoareci,
Cu ușor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.
Câteodată... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa...
Este Ea. Deșarta casă
Dintr-o dată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieții-mi
E-o icoană de lumină.
Și mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau șoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.
Dpmdv, poezia se termina la "iară ea se face vers". Eminescu nu a rezistat tentaţiei de a o face rotundă, prin romantizare.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul decata vreme vizionarea filmului e gratis, nu dau un ban pentru critici..dar te astept sub visin sa zici ce ai de spus ...ca asa se cade la moldovence...manati măi, hăi, hăi
pentru textul : expoziția de corali dede acord cu ioana. am râs de baraca expusă de vlad. în constanţa se vor da în locuinţă de către primar, celor cu posibilităţi minine de trai, containere la prima mână. da, ioana? secondhand le va scoate vlad din măiestrie şi artă(şi aici pot intereveni poetic. iată: baraca şi mazărea)- proiect susţinut de primarul constanţei şi un undercover de vlad turburea.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete debravo hermeneia!
observatia mea nu s-a vrut ostila. dar multumesc pentru clarificari. intrebarea mea ar fi insa cum mai poti fi "credincios" tie insuti daca esti nevoit sa respecti astfel de "restrictii de curent". asta nu ca "loialitatea" fata de tine insuti ar fi o conditie unica pentru a scrie cu adevarat. multi scriu foarte onest si foarte prost in acelasi timp. dar ideea era ca in momentul in care esti nevoit sa te aliniezi devii o copie si nu un unicat. iar atunci, in valoare absoluta, nu imi este clar daca nu e la fel de grav a fi proletcultist sau a fi douamiist. sau a fi orice ...ist.
pentru textul : Recuperarea Realului deVedeţi ce se întâmplă dacă intru în dialog cu cine nu trebuie?
pentru textul : Anotimp deNu v-aş mai fi răspuns, dar, când îmi cereţi să pun ghilimele în cazul citatelor din autori celebri, dovediţi că habar n-aveţi de tehnicile intertextuale. În orice caz, nu se folosesc ghilimele, cel mult citatele se redactează cu italice (dar nu totdeauna). Ceea ce eu am şi făcut, atât în volumul "Conturul speranţei", din 1987, unde a apărut prima dată acest text, cu titlul "Oraş", cât şi în antologia de autor "Alter ego" din 2001. Doar că aici, pe site, n-am reuşit să mă descurc din punct de vedere tehnic spre a le sublinia ca atare.
Dar nu despre asta e vorba. Şi, oricum, opinia mea despre textele dvs. nu are nicio legătură cu intervenţiile privind jurizarea concursului. Ignor, din păcate, acele intervenţii. Şi apoi, habar n-am dacă aţi participat la concurs sau nu. N-am avut timp să fac o cercetare privind paternitatea tuturor textelor jurizate şi nici n-am de gând s-o fac pe viitor. Pentru că nu e vorba chiar de o problemă homerică... Probabil că aţi participat şi v-am dat notă mică. Îmi pare rău, dar asta a fost situaţia.
Cât despre faptul că nu vă place cum scriu poezie (poate nici roman şi nici critică), nu e nicio problemă (deşi altora, între care se află şi critici literari importanţi, le cam place). Nici mie nu-mi place cum scrie, bunăoară, Allan Ginsberg, dar asta nu are chiar o mare importanţă.
Vă atrag însă atenţia că atunci când faceţi comentarii ofuscate şi în evident dezacord cu evidenţa(ca şi atunci când comentaţi elogios texte proaste), asta nu e în defavoarea (sau în favoarea) textelor comentate, ci în defavoarea dvs. Vă discreditează.
Dar, slavă Domnului, sper că ştiţi toate astea, că suntem oarecum apropiaţi ca generaţie...
În încheiere, nu pot decât să vă urez să aveţi mai mult senin în suflet şi-n gând.
Schelete de paie, armuri cu proprietari putreziti, sani mari si laptosi, efecte speciale cu franghii lichide, pieptul cu discurile zdrobite de dragoste si ura... parca ar fi trailerul de la Piratii din Caraibe 4. Dar as minti sa spun ca nu mi-a placut! Nu stiu ce inseamna "psiandru", tot tu ai mai scris undeva despre "notații în cheia de psiandru", insa suna frumos, ca un andru psi, adica un barbat psycho. Cu ocazia lecturii am mai invatat un cuvant, si anume "alburn", si apreciez ca scotocesti prin DEX dupa raritati interesante... Astept tot filmul, ca trailerul e cool!
pentru textul : naufragiul deVad aici o altfel de geneza, moderna. Cel mai mult mi-a placut versul Adam mereu e verde. Are o usoara tenta ironica. Prinde foarte bine poezia, avand versuri scurte si reusind sa suprinda aproape in fiecare moment printr-o exprimare libera. Felicitari petre
pentru textul : Adam si Eva deargumente, elian, argumente. pe hermeneia noi gindim draga mea, nu agonizam. deci cu reactii din astea simplute nu te ridici mai sus de un zgomot de fond. iar eu ma astept de la tine la mai mult alina, n-ai spus decit ca n-ai spus nimic. asta ar trebui sa fie un raspuns inteligent sau o dovada de lasitate? la alegere...
pentru textul : analiza manifestului boierismului denice:). O treaba buna!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deP. S. Pentru ca ai avut amabilitatea sa-mi oferi argumente mult mai consistente decat ale mele impotriva New Age-ului, daca continuam acum, sau mai tarziu, dialogul, iti voi propune sa te plimb putin prin fizica particulelor elementare (cuantica) si dincolo de ea (in subcuantic). Sperand ca voi fi in stare sa fiu suficient de clar si concis in raport cu cineva care nu a "calcat" inca in aceste teritorii mirifice, ci numai a auzit despre ele. De altfel, cred, ca mi-am ratat sansa. Deoarece, se pare, eram "facut" pentru fizica, avand o intuitie corespunzatoare care difera de una mai abstracta cum e cea pentru matematica; iar daca am priceput cate ceva din matematica, asta se datoreaza faptului ca am privit-o prin prisma fizicii; de care, in particular, nu m-am despartit niciodata, cum nu te desparti (platonic) de prima iubire. Sper ca, in acest fel, sa-ti intorc, intr-o oarecare masura, serviciul facut in legatura cu argumentele furnizate impotriva New Age-ului.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deexprimare aforistică, ponderată metaforic - melanjul e reușit, incită chiar și narativ fragmentele/strofe se leagă prin fire de sens - tehnică de ghem de zăpadă, de trepte combustibile aș remarca: "Cînd o văd oamenii îi ating sînii. Să le poarte noroc. Unul chiar a cîștigat o excursie în Anzi. Nu s-a mai auzit nimic de el." - ludic adânc "Ei vin cu puștile lor cînd trag puștile fumegă ca o femeie de după o noapte de dragoste." - inedit metaforic (minus ligamentul grăbit "fumegă ca") "Din cînd în cînd îmi traduce un cuvînt dar o femeie fără limba ei secretă e ca un melc fără cochilie. Cînd cresc femeile ocupă tot pămîntul."- surâs filosofic - definiție/sentință aș modifica: "Nimeni nu strigă în gura mare că e fericit." - ba eu cred că nefericirea și fericirea - ca stări extreme ale durerii și bucuriei, se strigă - există și situații în care nu (mai degrabă suferința se pe-trece în tăcere), dar asta nu justifică acel "nimeni" - variantă: "Unii se feresc să strige în gura mare că sunt fericiți." "Apoi adoarme cu gura deschisă. Ea știe cînd se intră în oameni se intră pe gură." și "Cînd ajung acasă intru pe gură iubita mea e ghemuită în pat." - imaginea cu intratul pe gură e oarecum "de graniță" și, așa cum sugera, oarecum justificat, și Emil-hialin la "Allienterul" meu, cred că s-ar merita evitată, pentru clarul non-biblic al întregului
pentru textul : al patrulea cîntec de dragoste depoate explici celor ce te citesc şi ce este senyru într-un scurt eseu
pentru textul : Criza dedragut acest semn amical ,stimata ioana...
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită denu stiu daca este interviu sau chestionar. iar cu privire la acele doua (ne)raspunsuri ma mai gindesc. la urma urmei poate sint raspunsuri. poate nu ca tocmai asta au vrut sa sugereze. ca exista o limita. a decentei, a spatiului privat, god knows what it is. dar poate ca ideea este ca esenta nu este sa scobim in viata nimanui si nici sa devenim mahala. ci sa (ne) intrebam. apropos, ceea ce ma dezamageste pe mine profund este tocmai faptul ca nu exista reporteri adevarati in romania. oameni care sa puna cu adevarat intrebari si sa stie sa faca ancheta. de activisti sau ideologi sint satul. problema multora este ca stiu raspunsul inainte sa puna intrebarea. poate este si mindria, orgoliul peren al romanului care nu vrea sa fie perceput ca "unul care nu stie". din confuzia lamentabila intre ignoranta si curiozitate.
pentru textul : românia lui virgil t -V- departea cu inima
o, de acord, total de acord! ingeri si inimi, trebuie sa apara intr-un context cu suficienta forta incat cuvintele in sine sa se dezintegreze si sa ramana doar impresia, si asta eventual prin contrast. de preferinta insa, deloc. mi-a tremurat mana, crede-ma.
pentru textul : Perspectivă deaici are un sens anume, sau am vrut sa aiba. subliniaza lipsa de viata din "fier", prin comparatie. asta e rostul aparitiei inimii acolo. si faptul ca e asociata cu actiunea unui buldozer mi s-a parut ca va inmuia efectul dulceag al cuvantului in sine. se pare ca nu mi-a reusit, nu stiu, sper doar sa se perceapa si altfel.
iti multumesc, am tinut cont de sugestii, ce fain cand primesti din timpul cuiva. :o)
mda, graba si nestiinta. Corectat. Placut sa vezi ca la atit se reduce un text.
pentru textul : kimberlit deok, incerc varianta ta
pentru textul : astăzi demi-a facut placere sa te citesc, mereu gasesc ceva original la tine, alaturari surprinzatoare sau pur si simplu idei pe care mi-as fi dorit sa le am si eu :)
pentru textul : eufemisme si clișee de...pentru dorinţă, încăpăţânare, efort şi pentru pânzele unui nou drum.
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a IV a deVio_B, faptul ca esti sincer nu te face nici mai inteligent, nici mai sensibil si nici critic literar. probabila mea ironie, insa, ar putea fi catalogata ca si "categorie estetică și filozofică", dupa cum zice dexul, deci ar fi mai aproape de literatura, oricum, decat sinceritatea ta. dar, iata!, de data asta nu a fost nicio ironie. pur si simplu i-am scris si l-am rugat pe proprietarul site-ului sa scoata penitele, pentru ca tin tare la textul asta si la ce semnifica el pentru mine si pentru inca cineva si nu vreau sa fie batjocorit doar pentru ca are penite. cam asta era ironia mea. nu ma bagati in razboaiele voastre, pls, pentru ca pot sa-mi cumpar si singura fondante.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea decer iertare celor care au apreciat poemul, le multumesc mult, dar ii rog frumos sa scoata "semnele" aprecierii! vorbele lor imi sunt suficiente.
fără suparare am să postez niște versuri pentru cei care se cred deasupra nasului
Parodia omului cățărat pe un soclu de nimic
Te joci de-a baba oarba absent ești de-a ta fire
Nici somnul nu-ți priește când nu ești tu cu tine
Nu te-nțelege nimeni te strică în neștire
Plăcerea egoistă a laudei de sine.
Lași urme pe pământuri pustii și fără gesturi
pentru textul : din poezie scapă cine poate deColinzi toată amiaza cu pregresiva fală
Te-a ridicat mândria pe un noian de resturi
Și-adulmeci prea eroic impresia regală.
ciudata interpretarea aceasta a comercialului, bobadil. asa cum a fost simtit, exact asa a fost scris textul acesta. se vrea un strigat camuflat intr-o senzualitate neaosa, doar atat. multumesc amandurora pentru semne.
pentru textul : încolțirea pepenilor roșii dedorin, matei, ma bucur ca v-a placut poemul. multumesc si iubire vesnica! ...
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deda, este ca un parfum bine dozat. singurele rezerve pe care le am sînt „ultimele peisaje” și „o slujbă de înviere”. sună puțin artificial sau exagerat poetistic după părerea mea. dar probabil că este o problemă de gust.
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală destrofa a patra e cam nereusita. prima parte insa mi-a placut. felicitari
pentru textul : Decembrie debun. atunci să o luăm ca pe licență poetica, deși mi se pare pretențios. când vorbeam de o "formă naivă" a poemului, credeam că am reușit să imprim un ritm interior acestuia. un ritm naiv, caracteristic vârstei tânărului ce începe a descoperi femeia, deși, se pare că tu asta ai considerat a fi o involuție a scriiturii mele ori, poate, ai dreptate și nu mi-a ieșit nimic aici. oricum, mă bucur că reușești să mă pui pe gânduri și să mă îndrepți atunci când greșesc. mulțumesc și, cum spuneam, te aștept la fiecare poem.
pentru textul : Marlena mea depoti reciti poemul ascultand in background Lara Fabian- Je t'aime (http://www.youtube.com/watch?v=9xNhERjA1zE&mode=related&search=) multumesc tuturor pentru trecere, lectura si cuvinte... suntem privilegiati ...
pentru textul : balada orașului de mesteacăn dePagini