Cori, a) nu sunt superficial pentru că, tu aflată în postura de a vorbi atât de convingător despre Blind date și a introduce acolo suma năzuințelor tale sentimentale, mi-ai părut rezonabilă în postura de extremistă b) probabilitățile tale sunt nefondate, pentru că nu toți împărtășim, se vede aceleași idealuri:)) c) chestia cu onoarea intențiilor... ai luat-o ca și cum ai fi deja desculță:) și d-eh,eram jos, cu picioarele pe pământ. :) regards
iată că eu mă mir de opinia lui Dorin. adică, sînt de acord că (oarecum superficial vorbind) este probabil adevărată. Dar mă gîndeam că un filosof e niţeluş mai... metafizic şi îi cade la inimă mai degrabă dimensiunea nematerială a lucrurilor. Adică la urma urmei ce importanţă are dacă sînt din plexiglas sau sticlă de Murano, sau oţel, sau din aur, sau sînt făcute din pixeli. La urma urmei tot un fel de realitate materială sînt iar ceea ce contează sau are greutate este valoarea, semnificaţia lor. Acoperirea lor în "banca de valoare literară" pe Hermeneia. Este adevărat că sînt frumoase şi ne bucură asta şi îi mulţumim lui Aalizeei. Dar au valoare doar în măsura calităţii actului de jurizare şi a pretenţiilor şi elitismului pe care îl promovează şi îl va promova Hermeneia. Cel puţin aşa văd eu lucrurile. Dar s-ar putea să fiu puţin cam idealist primăvara aceasta.
Un instant reusit intr-un real ...fascinat. Finalul e putin ambiguu din cauza cuvintului "aceasta", folosit pentru a desemna pe cine? Poate corect este forma "acestea"? Oricum, nu strica farmecul ... ambiental al poemului.
uite ce chestie! sunt cu doina acum, o amica buna, profa de mate (vrem sa mergem la cora, sa ne ducem absolut neecologic, hainele de piele la spalatoria ecologica). am rugat-o sa-mi zica ceva despre multimea vida. ea zice: "pai, ce sa-ti zic...?! multimea vida este submultimea oricarei multimi, poate fi inclusa in totul... ce sa-ti mai zic?! dar la ce-ti trebuie? vrei o formula?? uite! combinari de "n" luate cate 0 inseamna UNU.... sau daca vrei, 0 factorial = 1. asta vrei sa-ti spun?!" eu am inteles. acum am inteles ceva. am modificat! multumesc.
Ioana, la începutul textului e un mini-video de pe site-ul Centrului Pompidou, despre creația lui Rogers. Despre acest Centru George Pompidou, considerat emblema lor în materie de arhitectură, am mai scris pe Hermeneia:"Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977. Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”. Clădirea este compusă din două părți: infrastructura alcătuită din 3 niveluri în care sînt grupate zonele tehnice și de servicii și suprastructura alcătuită din sticlă și oțel ce se dezvoltă pe 7 niveluri incluzînd terasa și mezaninul. Semnificativ acestei arhitecturi originale este amplasarea circuitelor tehnice și a circulației între niveluri în exterior, fiind parte estetică integrantă a fațadelor, acest lucru fiind marcat prin patru culori: albastru – aer, climatizare; verde –fluidele, circuitele apei; galben – instalațiile electrice; rosu – ascensoarele, scările cît și accesul pompierilor. Această concepție a permis o deosebită mobilitate funcțională a spațiului interior fiind posibilă recompartimentarea variabilă funcție de specificul manifestărilor culturale ce se derulează permanent în cadrul centrului.Centrul George Pompidou est prevăzut cu o mare esplanadă ce constituie un loc de continuitate culturală între instituție și oraș." Și sigur pentru că erau italieni, Renzo Piano și Rogers au gândit și au integrat și Muzeul Constantin Brancusi (intrarea la acest muzeu e gratuită!) în stânga esplanadei. Voi mai aduce câteva fotografii din interiorul expoziției și le voi adăuga, dar ieri m-am întâlnit cu Nicole și cu toată familia ei care plecau pentru sărbători în Belgia și de unde vă trimite deja urările, citind cu plăcere volumul "Mirabile dictu".
Ia sa ma dau eu mare si sa tai din textul asta tot ce e in plus: există între noi o cameră obscură în care fiecare își alege lumina împrumutăm bucuria ne simțim mai ușori mâinile picioarele nu ne mai sunt străine nefericirea e un negativ, o developăm cu grijă o agățăm la uscat ne răsucim până se rupe arcul sărim în gol ne hrănim cu amintiri astfel dinții nostri vor fi sănătoși limba catifelată stomacul neulcerat ne pregătim pentru mâine ne pregătim pentru patrie sa vânăm in haite propria noastră memorie dimineața mușcă din moarte ca dintr-un măr tu deschizi ferestrele două aripi mari de nisip Asa da. Ultima strofa e o poezie intreaga. Iar acum sa-mi dau si o penita. =))
creatorul se exprimă pe sine atunci când crează fără a precupeți material sau imaterial furând adeseori nimicului taine despre care altfel nu s-ar ști că există unele amănunte pot fi imperfecte uneori tocmai imperfecțiunea se dovedește a fi cea mai valoroasă nu există reguli doar legi extrem de precise o rugă precum un rug pe altarul iubirii de oameni înălțat Aceluia ce i-a creat părerea mea,umilă, este că da, a meritat
Doamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
uneori, gândurile tale, se suprapun, un fel de alter ego al propriilor mele gânduri
nu am prea lăsat semn la poemele tale, nespus de frumoase de altfel, pentru că răscolesc, pentru că dor
Vladimir - ma bucur ca ai trecut pe aici 4 - "este o chestiune ce tine de universul personal al autorului" ( + inima are 4 camere; anul are 4 anotimpuri; 4 puncte cardinale; 4 elemente materiale fundamentale - focul, pamantul, aerul si apa) 4 - (in chineza SSE sau TSE - inseamna si moarte ) este o cifra malefica - aspectul Yin, dar are si un aspect Yang (cele patru anotimpuri si cele patru directii cardinale) cele 4 Adevaruri Nobile specifice budismului si mai sunt multe chestii... Interesanta decizia Consiliului:) As dori niste detalii referitoare la rezervele "pasivitatii" (??) mele pe acest site... In rest, aspir si eu la texte bune Cu respect Ion Nimerencu
nu am zis nimic rău despre text! a fi halucinant în poezie ca şi în film, ca şi în artă, de fapt, nu este un lucru rău. el conduce adesea un artist spre succes şi unicitate. nu ştiu de unde ai interpretat tu aşa comentariul meu. dă-mi voie să mă întreb. scopul meu nu a fost să deturnez poemul tău. când m-am referit la o stare m-am referit concret la o stare. când poezia îţi dă o stare, înseamnă că textul propus şi-a atins scopul în bine. paparuda nu este un cuvant dezgustător şi nici nu se leagă de "rahat". nu am să dau sensul lui aici. când am zis stilul Căuneac, îmi place să cred că mă pot visa şi pe mine cu stilul Coraline:),
Jules Verne avea nişte ciuperci gicantice de o frumuseţe scriitoricească şi plantele Venus, deşi erau carnivore, impresionau:)
dacă tu recomanzi cititorului atât de frumos spus: "Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)" acelaşi lucru mi-ar plăcea să mi-l îngădui şi mie. lasă-mă să cred că nu ai vorbit serios mai sus.
Compar versurile de la început şi de la final:
,,îmbrăcată în haine de Pierrot"
,,în zdrenţe de lepros" şi sunt tentată să cred că s-a vrut surprinderea unei involuţii în special biologice. Culoarea dominantă a poemului e albul, un alb maladiv, având în vedere aspectul leprei. Consider că imaginile sunt foarte sugestive şi apreciez asta. Susţin observaţia Silviei.
18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Au trecut deja patruzeci și opt de ore. Rog să fie făcute corecturile, după care click pe butonul „atenție editor” pentru a fi readus textul pe prima pagină.
De revăzut și unele paranteze, iar la citatul unde sunt folosite ghilimele franțuzești, lipsesc cele românești, de forma 99, jos, la începutul citatului. Nu se lasă spațiu între ghilimele și cuvinte în interiorul citatelor, doar în exterior. Textul trebuie să fie impecabil din toate punctele de vedere.
Pentru a transmite, în fapt, că n-o să mai postaţi pe Hermeneia, aţi scris exagerat de mult şi exagerat de elogios la adresa d-voastră. Am putea crede că Manolescu pleacă, dar nu pleacă fără a ne arăta, în final, cine e, ce a făcut dânsul şi ce crede lumea - doar lumea aia care contează - despre dânsul. La fel, am putea crede că vă periaţi singur şi doar întâmplarea face ca prefaţă cărţii de poezie să fie mai lungă decât "jurnalul literar". Mai lungă şi întreg postată. Mai lungă, mai afectată şi mai de lemn ca nuca-n perete. Nu ştiu de ce consideraţi că, pentru a ne anunţa că n-o să mai fiţi activ aproape deloc, sunt necesare biografia şi diplomele. De fapt, nu ştiu de ce simţiţi c-ar fi necesar sa ştim că n-o să mai postaţi. Bineînţeles, am putea crede că nu simţiţi asta, ci, pur şi simplu, pretextul laudativ şi posibilitatea atragerii atenţiei altfel decât literar au fost prea puternice.
Iată o întrebare pe care numai un filozof o putea pune. Iar aici mărturisesc că am folosit cuvîntul filozof cu o oarecare nuanță peiorativă. Deși nu cred că este corect să disprețuiești pe nimeni. Dar aceast curaj pozitivist al filozofului (sau filozoficului) de a crede că poate să înțeleagă totul (sau că totul poate fi înțeles) este în momentul ăsta pentru mine deplorabil. Este posibil să fie și pentru că m-ai "prins" de dimineață iar dimineața toată lumea știe că sînt aproximativ grumpy. Anyway, acum există un motiv pentru ca să îmi fie descalificate aserțiunile despre poezie de mai jos. Dar nu mă tem. Nu știu dacă "intenția" poeziei este neaparat aceea de a fi înțeleasă cît mai ales posibilitatea de a fi simțită. Dar și conceptul de "simțire" nu e neaparat cel mai fericit ales. Ideea este că dacă te apropii de poezie cu "înțelesul" lucrurile devin dificile (dacă nu imposibile). Și cu chestia asta este de acord pînă și jumătatea mea de creier care se ocupă cu chestiile cuantificabile. De aici și marea problemă a celor care "nu înțeleg nimic din poezia modernă" sau "drama poetului neînțeles"(oricît de ironic am privi-o pe cea din urmă). Așa cum spunea antecomentatorul meu am mai scris pe ici pe colo despre ce cred eu că este poezia. Sub nici o formă nu cred că am fost sau pot fi exhaustiv sau "referențial". Pentru că datorită a ceea ce este poezia (și mai ales datorită naturii ei) este mai ușor să îi simți absența decît să o definești sau descrii. (Unii vor numi asta un "cheap shot" dar așa stau lucrurile). Sînt înclinat să cred că (poezia) este un fel de esență spirituală a reprezentării, un fel de suflet al împărtășirii comunicaționale. Cu riscul de a mă cita, un text (sau orice reprezentare artistică) lipsită de poezie este "ca un cimitir fără năluci sau o junglă prin care nu mișună nimic". Ideea este că poezia trebuie să te afecteze la modul aceala imposibil de controlat și de multe ori să îți creeze un disconfort (ca un fel de aftertaste inconfundabil). Acest "disconfort" poate fi plăcut sau neplăcut dar asta este o problemă eminamente subiectivă. Partea interesantă este ca unii oameni o pot vedea sau simți. În timp ce alții chiar o pot pune pe hirtie, pînză sau în muzică sau chiar în arhitectură sau film. Este ceea ce dă fior, un fel de „suflet al artei”. L. Bernstein parcă spunea despre ea că, dacă am privi toate artele - inclusiv muzica - ca pe un fel de triunghi (sau piramidă), poezia este apex-ul, vîrful invizibil, intangibil spre care tind, încearcă să ajungă toate artele indiferent de mijloacele lor de exprimare și (aș adăuga eu) indiferent de filozofia lor artistică.
e interesantă ideea de a prelua scrierile cuiva și a le planta pe un blog personal, poate, poate dau roadă; eu nu am un astfel de blog personal și nici nu am intenția de a avea vreodată, ar presupune aceasta un alt fel de însingurare, fațeta egoistă a acesteia, un fel de dorință de a participa la viața socială, la agora, dar să ai exclusiv rolul de autocrat; Nicolas, nu mi-am însușit niciodată ideile sau munca vreunui ”frate de suferință”, nu am avut niciodată nici cea mai mică intenție în acest sens! ceea ce vreau să spun, este doar că îmi plac aceste rânduri, sunt scrise cu simțire, cu suferință chiar.
un text slab, eventual bascalios dar care nu reuseste sa treaca de nivelul de glumit(z)a, care probabil in limbajul glumit(z)elor de aici e nivelul... marii pacat ca unii chiar habar nu au ce e poezia, sau (ma rog) nu le pasa de chestia asta numita poezie
poemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
am citit cu ani în urmă "Istoria lui Mayta" şi chiar am recitit-o, deşi nu e una dintre cărţile cunoscute, spectaculoase, ale lui Mario Vargas Llosa. este însă, pe măsură ce-i pătrunzi sensul, fascinantă. ar putea figura ca manual al "cum să faci/să nu faci, o revoluţie". e amară concluzia că mai întotdeauna marile revoluţii, indiferent că au venit din "stânga" sau din "dreapta", din fundamentalist, etc, au ceva măreţ, dar şi ceva ridicol în ele. Mayta-visătorul nu a reuşit să învingă, într-o zonă în care au fost prea multe revoluţii pe metru pătrat, dar a supraveţuit. Un oarecare individ care pornise, cândva, o revoluţie...
mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
reţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?
Bun. Promisiune îndeplinită:) În prima strofă: corect este "printre cei morți" nu între. Și "înmuiată" în poezia aceasta este mai potrivit. "Așternut de carne" - "balerine de sare". Aici aș modifica. O dată pentru repetiția de de. A doua oară pentru efectul "de sare" care - după percepția mea - după veninul acela deja nu are coerență ideatică. A doua strofă, de nu ar avea acel "rocambolesc" și dacă nu ai fi inversat "sângelui cale" (procedeu folosit în poeme cu rimă adeseori și pe care tu îl folosești destul de rar) ar fi impecabilă. Remarc totuși 2 poeme sau oricum 2 părți distincte ale aceluiași poem: în prima, cel ce sălășluiește în corpul femeii deja ("pe sub piele", "așternut de carne" etc) și care pare a fi ucis, în a doua deja trăiește spre a-și ucide creatorul (am folosit singularul, fiindcă din prima strofă deja vorbil de un singur trup sau de trup în alt trup). Sentimentul că totul se încheie atunci când "cetățile Domnului" sunt pustiite este la limita dintre non-existență și existență. Aș fi rotit versurile în așa fel încât să nu se vadă discrepanța între strofe, sau poate acest lucru ai dorit să îl evidențiezi. Și încă mă pune pe gânduri acel "vis de ocnaș", fiindcă oricum totul pare într-un registru al imaginarului, al imposibilului de înfăptuit. Și mă mai gândesc la modul în care ai folosit "pieptu-i barbar". Și forma ar fi ușor de prelucrat cât să îi redai armonia. Este unul din textele tale care - știi - necesită șlefuire. Ce apreciez îndeosebi este forța expresiei și maniera de abordare a luptei interioare. "Foc pribeag" este un tiltu destul de neadecvat poemului. Aici este un "războinic".
vizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
LIM.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
onorata de penita. fiind un poem mai vechi am speranta ca intre timp am evoluat si nu voi dezamagi.
pentru textul : Hrana noastră cea de toate zilele deCori, a) nu sunt superficial pentru că, tu aflată în postura de a vorbi atât de convingător despre Blind date și a introduce acolo suma năzuințelor tale sentimentale, mi-ai părut rezonabilă în postura de extremistă b) probabilitățile tale sunt nefondate, pentru că nu toți împărtășim, se vede aceleași idealuri:)) c) chestia cu onoarea intențiilor... ai luat-o ca și cum ai fi deja desculță:) și d-eh,eram jos, cu picioarele pe pământ. :) regards
pentru textul : caut femeie deiată că eu mă mir de opinia lui Dorin. adică, sînt de acord că (oarecum superficial vorbind) este probabil adevărată. Dar mă gîndeam că un filosof e niţeluş mai... metafizic şi îi cade la inimă mai degrabă dimensiunea nematerială a lucrurilor. Adică la urma urmei ce importanţă are dacă sînt din plexiglas sau sticlă de Murano, sau oţel, sau din aur, sau sînt făcute din pixeli. La urma urmei tot un fel de realitate materială sînt iar ceea ce contează sau are greutate este valoarea, semnificaţia lor. Acoperirea lor în "banca de valoare literară" pe Hermeneia. Este adevărat că sînt frumoase şi ne bucură asta şi îi mulţumim lui Aalizeei. Dar au valoare doar în măsura calităţii actului de jurizare şi a pretenţiilor şi elitismului pe care îl promovează şi îl va promova Hermeneia. Cel puţin aşa văd eu lucrurile. Dar s-ar putea să fiu puţin cam idealist primăvara aceasta.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deUn instant reusit intr-un real ...fascinat. Finalul e putin ambiguu din cauza cuvintului "aceasta", folosit pentru a desemna pe cine? Poate corect este forma "acestea"? Oricum, nu strica farmecul ... ambiental al poemului.
pentru textul : Etsy deŞi, se, trans, for, mă-n, vor, be-n, găi, ma, te - 10 silabe
pentru textul : vorbe deBănuiesc unde se greșește (-gă-i-).
uite ce chestie! sunt cu doina acum, o amica buna, profa de mate (vrem sa mergem la cora, sa ne ducem absolut neecologic, hainele de piele la spalatoria ecologica). am rugat-o sa-mi zica ceva despre multimea vida. ea zice: "pai, ce sa-ti zic...?! multimea vida este submultimea oricarei multimi, poate fi inclusa in totul... ce sa-ti mai zic?! dar la ce-ti trebuie? vrei o formula?? uite! combinari de "n" luate cate 0 inseamna UNU.... sau daca vrei, 0 factorial = 1. asta vrei sa-ti spun?!" eu am inteles. acum am inteles ceva. am modificat! multumesc.
pentru textul : mulțimea vidă deun stil riscant dar bine condus pâna la finalul convingator
pentru textul : Viaţa e metal dur deIoana, la începutul textului e un mini-video de pe site-ul Centrului Pompidou, despre creația lui Rogers. Despre acest Centru George Pompidou, considerat emblema lor în materie de arhitectură, am mai scris pe Hermeneia:"Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977. Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”. Clădirea este compusă din două părți: infrastructura alcătuită din 3 niveluri în care sînt grupate zonele tehnice și de servicii și suprastructura alcătuită din sticlă și oțel ce se dezvoltă pe 7 niveluri incluzînd terasa și mezaninul. Semnificativ acestei arhitecturi originale este amplasarea circuitelor tehnice și a circulației între niveluri în exterior, fiind parte estetică integrantă a fațadelor, acest lucru fiind marcat prin patru culori: albastru – aer, climatizare; verde –fluidele, circuitele apei; galben – instalațiile electrice; rosu – ascensoarele, scările cît și accesul pompierilor. Această concepție a permis o deosebită mobilitate funcțională a spațiului interior fiind posibilă recompartimentarea variabilă funcție de specificul manifestărilor culturale ce se derulează permanent în cadrul centrului.Centrul George Pompidou est prevăzut cu o mare esplanadă ce constituie un loc de continuitate culturală între instituție și oraș." Și sigur pentru că erau italieni, Renzo Piano și Rogers au gândit și au integrat și Muzeul Constantin Brancusi (intrarea la acest muzeu e gratuită!) în stânga esplanadei. Voi mai aduce câteva fotografii din interiorul expoziției și le voi adăuga, dar ieri m-am întâlnit cu Nicole și cu toată familia ei care plecau pentru sărbători în Belgia și de unde vă trimite deja urările, citind cu plăcere volumul "Mirabile dictu".
pentru textul : RICHARD ROGERS + ARCHITECTS deIa sa ma dau eu mare si sa tai din textul asta tot ce e in plus: există între noi o cameră obscură în care fiecare își alege lumina împrumutăm bucuria ne simțim mai ușori mâinile picioarele nu ne mai sunt străine nefericirea e un negativ, o developăm cu grijă o agățăm la uscat ne răsucim până se rupe arcul sărim în gol ne hrănim cu amintiri astfel dinții nostri vor fi sănătoși limba catifelată stomacul neulcerat ne pregătim pentru mâine ne pregătim pentru patrie sa vânăm in haite propria noastră memorie dimineața mușcă din moarte ca dintr-un măr tu deschizi ferestrele două aripi mari de nisip Asa da. Ultima strofa e o poezie intreaga. Iar acum sa-mi dau si o penita. =))
pentru textul : the final countdown decreatorul se exprimă pe sine atunci când crează fără a precupeți material sau imaterial furând adeseori nimicului taine despre care altfel nu s-ar ști că există unele amănunte pot fi imperfecte uneori tocmai imperfecțiunea se dovedește a fi cea mai valoroasă nu există reguli doar legi extrem de precise o rugă precum un rug pe altarul iubirii de oameni înălțat Aceluia ce i-a creat părerea mea,umilă, este că da, a meritat
pentru textul : psalm deDoamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
pentru textul : Gânduri deuneori, gândurile tale, se suprapun, un fel de alter ego al propriilor mele gânduri
pentru textul : auto - market denu am prea lăsat semn la poemele tale, nespus de frumoase de altfel, pentru că răscolesc, pentru că dor
mulţumesc Ioana, când citi-i adineauri şi poemul şi commul mă dădu şi pe mine plânsu'. data viitoare o să le spun păpuşilor o poveste despre solomon.
pentru textul : la un ceai cu păpuşile deVladimir - ma bucur ca ai trecut pe aici 4 - "este o chestiune ce tine de universul personal al autorului" ( + inima are 4 camere; anul are 4 anotimpuri; 4 puncte cardinale; 4 elemente materiale fundamentale - focul, pamantul, aerul si apa) 4 - (in chineza SSE sau TSE - inseamna si moarte ) este o cifra malefica - aspectul Yin, dar are si un aspect Yang (cele patru anotimpuri si cele patru directii cardinale) cele 4 Adevaruri Nobile specifice budismului si mai sunt multe chestii... Interesanta decizia Consiliului:) As dori niste detalii referitoare la rezervele "pasivitatii" (??) mele pe acest site... In rest, aspir si eu la texte bune Cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : apartament cu 4 camere denu am zis nimic rău despre text! a fi halucinant în poezie ca şi în film, ca şi în artă, de fapt, nu este un lucru rău. el conduce adesea un artist spre succes şi unicitate. nu ştiu de unde ai interpretat tu aşa comentariul meu. dă-mi voie să mă întreb. scopul meu nu a fost să deturnez poemul tău. când m-am referit la o stare m-am referit concret la o stare. când poezia îţi dă o stare, înseamnă că textul propus şi-a atins scopul în bine. paparuda nu este un cuvant dezgustător şi nici nu se leagă de "rahat". nu am să dau sensul lui aici. când am zis stilul Căuneac, îmi place să cred că mă pot visa şi pe mine cu stilul Coraline:),
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deJules Verne avea nişte ciuperci gicantice de o frumuseţe scriitoricească şi plantele Venus, deşi erau carnivore, impresionau:)
dacă tu recomanzi cititorului atât de frumos spus: "Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)" acelaşi lucru mi-ar plăcea să mi-l îngădui şi mie. lasă-mă să cred că nu ai vorbit serios mai sus.
Compar versurile de la început şi de la final:
pentru textul : piatră de var de,,îmbrăcată în haine de Pierrot"
,,în zdrenţe de lepros" şi sunt tentată să cred că s-a vrut surprinderea unei involuţii în special biologice. Culoarea dominantă a poemului e albul, un alb maladiv, având în vedere aspectul leprei. Consider că imaginile sunt foarte sugestive şi apreciez asta. Susţin observaţia Silviei.
Să înţeleg că explicaţiile şi scuzele au fost acceptate?
pentru textul : despre dragoste numai de bine desau nu are importanţă?
http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Au trecut deja patruzeci și opt de ore. Rog să fie făcute corecturile, după care click pe butonul „atenție editor” pentru a fi readus textul pe prima pagină.
pentru textul : oameni de valoare in umbra modestiei - Angela Nache Mamier deDe revăzut și unele paranteze, iar la citatul unde sunt folosite ghilimele franțuzești, lipsesc cele românești, de forma 99, jos, la începutul citatului. Nu se lasă spațiu între ghilimele și cuvinte în interiorul citatelor, doar în exterior. Textul trebuie să fie impecabil din toate punctele de vedere.
Pentru a transmite, în fapt, că n-o să mai postaţi pe Hermeneia, aţi scris exagerat de mult şi exagerat de elogios la adresa d-voastră. Am putea crede că Manolescu pleacă, dar nu pleacă fără a ne arăta, în final, cine e, ce a făcut dânsul şi ce crede lumea - doar lumea aia care contează - despre dânsul. La fel, am putea crede că vă periaţi singur şi doar întâmplarea face ca prefaţă cărţii de poezie să fie mai lungă decât "jurnalul literar". Mai lungă şi întreg postată. Mai lungă, mai afectată şi mai de lemn ca nuca-n perete. Nu ştiu de ce consideraţi că, pentru a ne anunţa că n-o să mai fiţi activ aproape deloc, sunt necesare biografia şi diplomele. De fapt, nu ştiu de ce simţiţi c-ar fi necesar sa ştim că n-o să mai postaţi. Bineînţeles, am putea crede că nu simţiţi asta, ci, pur şi simplu, pretextul laudativ şi posibilitatea atragerii atenţiei altfel decât literar au fost prea puternice.
pentru textul : Asta este... deLansarea - la librăria Cărturești, mâine, 1 august, la ora 18, dacă cineva dorește să participe
pentru textul : Apariție editorială deerori:
"tacerile imi par cu cumlt mai pretioase" = tacerile "mele" si "cu mult".
pentru textul : Cruzimi deIată o întrebare pe care numai un filozof o putea pune. Iar aici mărturisesc că am folosit cuvîntul filozof cu o oarecare nuanță peiorativă. Deși nu cred că este corect să disprețuiești pe nimeni. Dar aceast curaj pozitivist al filozofului (sau filozoficului) de a crede că poate să înțeleagă totul (sau că totul poate fi înțeles) este în momentul ăsta pentru mine deplorabil. Este posibil să fie și pentru că m-ai "prins" de dimineață iar dimineața toată lumea știe că sînt aproximativ grumpy. Anyway, acum există un motiv pentru ca să îmi fie descalificate aserțiunile despre poezie de mai jos. Dar nu mă tem. Nu știu dacă "intenția" poeziei este neaparat aceea de a fi înțeleasă cît mai ales posibilitatea de a fi simțită. Dar și conceptul de "simțire" nu e neaparat cel mai fericit ales. Ideea este că dacă te apropii de poezie cu "înțelesul" lucrurile devin dificile (dacă nu imposibile). Și cu chestia asta este de acord pînă și jumătatea mea de creier care se ocupă cu chestiile cuantificabile. De aici și marea problemă a celor care "nu înțeleg nimic din poezia modernă" sau "drama poetului neînțeles"(oricît de ironic am privi-o pe cea din urmă). Așa cum spunea antecomentatorul meu am mai scris pe ici pe colo despre ce cred eu că este poezia. Sub nici o formă nu cred că am fost sau pot fi exhaustiv sau "referențial". Pentru că datorită a ceea ce este poezia (și mai ales datorită naturii ei) este mai ușor să îi simți absența decît să o definești sau descrii. (Unii vor numi asta un "cheap shot" dar așa stau lucrurile). Sînt înclinat să cred că (poezia) este un fel de esență spirituală a reprezentării, un fel de suflet al împărtășirii comunicaționale. Cu riscul de a mă cita, un text (sau orice reprezentare artistică) lipsită de poezie este "ca un cimitir fără năluci sau o junglă prin care nu mișună nimic". Ideea este că poezia trebuie să te afecteze la modul aceala imposibil de controlat și de multe ori să îți creeze un disconfort (ca un fel de aftertaste inconfundabil). Acest "disconfort" poate fi plăcut sau neplăcut dar asta este o problemă eminamente subiectivă. Partea interesantă este ca unii oameni o pot vedea sau simți. În timp ce alții chiar o pot pune pe hirtie, pînză sau în muzică sau chiar în arhitectură sau film. Este ceea ce dă fior, un fel de „suflet al artei”. L. Bernstein parcă spunea despre ea că, dacă am privi toate artele - inclusiv muzica - ca pe un fel de triunghi (sau piramidă), poezia este apex-ul, vîrful invizibil, intangibil spre care tind, încearcă să ajungă toate artele indiferent de mijloacele lor de exprimare și (aș adăuga eu) indiferent de filozofia lor artistică.
pentru textul : să respir dee interesantă ideea de a prelua scrierile cuiva și a le planta pe un blog personal, poate, poate dau roadă; eu nu am un astfel de blog personal și nici nu am intenția de a avea vreodată, ar presupune aceasta un alt fel de însingurare, fațeta egoistă a acesteia, un fel de dorință de a participa la viața socială, la agora, dar să ai exclusiv rolul de autocrat; Nicolas, nu mi-am însușit niciodată ideile sau munca vreunui ”frate de suferință”, nu am avut niciodată nici cea mai mică intenție în acest sens! ceea ce vreau să spun, este doar că îmi plac aceste rânduri, sunt scrise cu simțire, cu suferință chiar.
pentru textul : dincolo de iluzie deVa multumesc amandurora pentru incurajari si pentru atentie! Foarte interesant cum ai construit prezentarea, Paul!
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida deun text slab, eventual bascalios dar care nu reuseste sa treaca de nivelul de glumit(z)a, care probabil in limbajul glumit(z)elor de aici e nivelul... marii pacat ca unii chiar habar nu au ce e poezia, sau (ma rog) nu le pasa de chestia asta numita poezie
pentru textul : blogbadil depoemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
pentru textul : scrâşnet deam citit cu ani în urmă "Istoria lui Mayta" şi chiar am recitit-o, deşi nu e una dintre cărţile cunoscute, spectaculoase, ale lui Mario Vargas Llosa. este însă, pe măsură ce-i pătrunzi sensul, fascinantă. ar putea figura ca manual al "cum să faci/să nu faci, o revoluţie". e amară concluzia că mai întotdeauna marile revoluţii, indiferent că au venit din "stânga" sau din "dreapta", din fundamentalist, etc, au ceva măreţ, dar şi ceva ridicol în ele. Mayta-visătorul nu a reuşit să învingă, într-o zonă în care au fost prea multe revoluţii pe metru pătrat, dar a supraveţuit. Un oarecare individ care pornise, cândva, o revoluţie...
pentru textul : Mario Vargas Llosa: „Istoria lui Mayta” deromâne, uite ce mişto e afară !
mi-a trecut de tangaj naţional, amestecul iluziilor perpetuee
pentru textul : 322 dereţin revolta, pseudo-manifestul, dar poezia nu e manifest !
emoţia apatridă, semi-apatridă, dihotomia naţionalitate-cetăţenie,
pentru poezie, mană cerească.
322? O indicaţie ? Oricum, nu prea sună a titlu de poezie. De ce nu 555, de exemplu?
Bun. Promisiune îndeplinită:) În prima strofă: corect este "printre cei morți" nu între. Și "înmuiată" în poezia aceasta este mai potrivit. "Așternut de carne" - "balerine de sare". Aici aș modifica. O dată pentru repetiția de de. A doua oară pentru efectul "de sare" care - după percepția mea - după veninul acela deja nu are coerență ideatică. A doua strofă, de nu ar avea acel "rocambolesc" și dacă nu ai fi inversat "sângelui cale" (procedeu folosit în poeme cu rimă adeseori și pe care tu îl folosești destul de rar) ar fi impecabilă. Remarc totuși 2 poeme sau oricum 2 părți distincte ale aceluiași poem: în prima, cel ce sălășluiește în corpul femeii deja ("pe sub piele", "așternut de carne" etc) și care pare a fi ucis, în a doua deja trăiește spre a-și ucide creatorul (am folosit singularul, fiindcă din prima strofă deja vorbil de un singur trup sau de trup în alt trup). Sentimentul că totul se încheie atunci când "cetățile Domnului" sunt pustiite este la limita dintre non-existență și existență. Aș fi rotit versurile în așa fel încât să nu se vadă discrepanța între strofe, sau poate acest lucru ai dorit să îl evidențiezi. Și încă mă pune pe gânduri acel "vis de ocnaș", fiindcă oricum totul pare într-un registru al imaginarului, al imposibilului de înfăptuit. Și mă mai gândesc la modul în care ai folosit "pieptu-i barbar". Și forma ar fi ușor de prelucrat cât să îi redai armonia. Este unul din textele tale care - știi - necesită șlefuire. Ce apreciez îndeosebi este forța expresiei și maniera de abordare a luptei interioare. "Foc pribeag" este un tiltu destul de neadecvat poemului. Aici este un "războinic".
pentru textul : Foc pribeag devizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
pentru textul : ambiguu | mîinile deLIM.
Pagini