Eu am găsit precizarea limpede în pct. 14 din regulament. Mă gândesc cum să poată fi ușor vizibilă de orice autor (membru) sau cititor. Oare pe prima pagină un text "info" cu link la regulament? Acum într-adevăr este clar pentru oricine.
sapphire, regasirea, prin nostalgia copilariei si a copilariilor - chiar si cea a termenelor? - permite o reevaluare a ceea ce ramane de facut la bifurcatie. totul e sa mergem. aranca, imi place cum ai spus tu "domnule Poet"....ma simt depasit. imi ramane numai sa multumesc, mirat de atentii si felicitari. va multumesc
Adrian, adevărat spui tu despre cuvintele de legătură, şi în genere de alcătuirea poeziei, păţesc asta pentru că sunt şi o scriitoare de proză. O să mai muncesc pentru a minimiza cele neajunsuri. Iar pentru aprecieri, îţi mulţumesc.
Matei, văd că adori statisticile, dar logica neam :). Când sub un text se derulează polemici ori discuţii care nu mai au nimic comun cu el, uneori, nici măcar incipitul, nu înseamnă ca "textul este comentat". Când sub un text se adună 50 (cincizeci) de comentarii, făcute de 2 (doi) autori, iar sub altul apar 3 (trei) comentarii, semnate de 3 (trei) autori, poţi spune că textul cu 50 de comentarii este mai comentat decâţ cel cu 3? Înc-o dată, dacă tot vânezi statistici, vânează-le corect - cu permis de port-armă, în sezonul de vânătoare, constumat corespunator, etc, altfel, n-ai să poţi deosebi pădurea de circ şi căprioara de clovn.
Cam harababura pe-aci, ce sa zic. De exemplu, inceputul indeamna femeia, ca dupa aia sa-i taie cheful prin echivoc. Eu am impresia ca iti bati joc si ca pina la urma menirea ta e sa scrii bancuri sau parodii.
Un text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
Mi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
Emile eu nu cred ca am vreun "talent" in schimb cred ca am ceva ce tu nu ai si daca ai fi mai putin prostanac uneori ti l-ai putea insusi luandu-l asa pur si simplu de la mine ca e gratis si complet nepoluant. E neliterar ce-ti spun dar imi pastrez fortele ca orice batran. Andu
nu ar fi semnate, nu aş putea să fac nici o diferenţă între stilul autoarei şi stilul userului numit man at work. acelaşi mod de-a versifica, prăfuit, pompos, plat şi mediocru. nu ştiu dacă îţi dai seama, dar este suficient să citeşti ultimele texte postate, pe aproape orice site - 99 % din populaţia globului se învîrte între aceste coordonate lirice. (mă refer aici la cei care scriu poezii şi pe postează / publică)
multumesc Ioana, am mai corectat. si totusi eu nu m-am gindit la acel Big-Bang dar e interesant cum un text ia chipuri diferite in ochiul celui care îl întîmpină
îmi place ideea pe care e construit poemul. nu o să o precizez din respect pentru noi, membrii site-ului. și aluzia formală în aparență a trimiterii spre geneză, spre o altă geneză a formelor fără exod cade excelent. ca întotdeauna, aproape, reușești să îmi transmiți ce simți. deci mă declar mulțumit. tonul analitic-existențial te prinde bine. cu gânduri bune, paul
Virgil, opinia ta e chiar ok, acest 'se merită' îmi oripilează intelectul (ce a mai rămas din el desigur) ori de câte ori îl întâlnesc. Este o evoluție negativă a limbii române către un jargon de băieți cu mușchi, tricouri mulate și bmw-uri din care urlă doar manele
Și zău, nu 'se merită' ca tocmai pe aici să multilăm așa rău limba română.
Data viitoare te rog să citești mai nepărtinitor comentariile mele.
Pentru că se merită.
dacă mi-ar fi prezentat cineva acest poem fără să-mi spună autorul aș fi jurat că e poezie Țî micropoemele tale caligrafiate pe frunze îmi răscolesc amintiri din trecute vieți de mandarin și mă îndeamnă să scriu din nou scrisori către Du Fu sau Wang Wei...
Băi pupa-m-ai în anagrama evidentă, ești ca în situația asta:
...un copil se plimba în sandale cu mamă-sa prin parc. La un moment dat întreabă: Mamă, mamă, ale cui tunt tandalele astea? Ale tale prostule, îi zice mă-sa!
Stii replica celebra: "You had me at hello" ? ei bine cam asta mi s-a intamplat mie cand am citit "disparitia este o eroare tacita". exprimarea mi se pare a fi pe jumatate bombastica, pe jumatate copilareasca ( imi aduce aminte de clasele primare, in care aveam un carnetel roz, in care imi treceam "expresii frumoase" de genul "zapada se asterne ca o mantie de diamant" etc) tot aici se incadreaza si "pierderea este nisipul din ochi". mi se par cuvinte cautate, muncite, care nu au in spate idei, trairi, ci-s construite pe principiul formei fara fond. in rest ai unele imagini bunicele. poezia ta promite
oho, as mai adauga vreo 21 de emoticoane daca ar fi virgil in concediu in marele canion. graunfels, tu esti bun, omule. acum observ, abia, la vederea numelui meu la subtitlu. inca nu este scenariu, sau este unul dar de un suprarealism de animatie pentru maturi. ma gandesc cum as realiza eu scurt-metrajul asta. un dialog-portret de toata isprava. "ne ploua in gura"?? cred ca glumesti... mai sunt niste scapari pe ici pe colo, dar e haios, inteligent, expresiv. stiu cum faci si de ce ai nevoie mereu de replica. nu suporti sa fii singur. ai un fel de exhibitionism de reintregire, de reconditionare. este cinstit acest mod al tau de etalare si rasfat. eu il consider generozitate. multi scriu doar in negura peretilor lor, foarte multi nu pot colabora. maniac al replicii ce esti! zambesc complice.
mulțumesc, Marina - deja încep să scriu dedicația - cartea mai poate aștepta (zise greu pornitul la scris care mi-s) mulțumesc, Bianca - întâmplarea cu lămâile e doar o piesă din mozaic - eu așa o văd - însă ai dreptate: spectaculosul ei poate umbri celelalte bucăți ale întâmplărilor de atunci fragmentul de povestire autobiografică a fost scris în 2004, pe când aveam "mania" barocă a epitetelor multiple, știu că trebuie "periat" - la finalul romanului o să refac partea de aici, sigur deși exemplul cu "tigrul siberian" ține mai mult de o anumită tendință de autopersiflare, în linia îmtregului ciclu al Rației (apropo de "jurnalul marilor naivi" la care se referă, cu subtilitate, Marina - cine nu a trăit, nu-și poate explica, iar cine a trăit, nu poate decât să râdă de naivitatea sa de atunci)
mi-a plăcut mult atmosfera de nostalgie și reflectare în urma trecerii din poezie. am totuși câteva cuvinte să îți las: - "gara_rănită" poate fi evitată cumva alăturarea ra_ră? - ceva ambiguu de tot în strofa 3: "mă ambiționez să dau foc umbrelelor de ploaia" (iar acel "ambiționez" diluează poeticul) - prea aproape de sentimentalism "batista plină de amintiri" - typo la "șopteste" remarc, dincolo de aceste mici imperfecțiuni, 2 grupaje deosebite, ca imagine și stare: "asemenea soarelui care în fiecare dimineață se așează într-o cutie de lemn așteptând lumina" - soarele care el însuși așteaptă lumină, da, nu cred că am mai citit până acum. "sunt sigur că n-are cuvinte mereu ghicește furtuna fără contur" - aici este iar ineditul autorului de a percepe lipsa de superficial până și în fenomenele exterioare/interioare cele mai puternice.
Vin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu
Poezia are o muzicalitate aparte, si asta inca in engleza, iar banuiesc ca nu aceasta este limba ta materna. Asadar, cu atat mai mare lauda. Atmosfera este bine sustinuta de fiecare cuvant, iar fotografia este cu adevarat un sine qua non. Poate ca este una dintre cele mai deosebite poezii citite pe pagina ta. Stiam deja ca ai talentul de a te apleca asupra unor imagini deosebite, de a contempla atmosfera si a starni povestea, dar aici, zic eu, chiar te-ai depasit. Felicitari. Am sa imi permit totusi, la cate sfaturi si aluzii ai primit, sa mai dau si eu cu piatra in apa: ai incercat sa atasezi cumva versurile in continuarea (in josul) fotografiei? Atunci probabil ai putea sa renunti la denaturarea contrastului, iar fotografia nu ar parea atat de incarcata (nu se mai distinge mult din ea, decat daca te "uiti printre versuri" oarecum. Iar prima strofa, din cauza norilor, este tot greu de citit. Si uf, inca o data, e pacat de fotografie, de loc, de atmosfera sa.
corect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
desi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
In rest, poti sa stergi tot. "poate ar fi timpul să te trezești să uiți ultimul vis, să bei o cafea să asculți știrile la radio n-o să-ți spună nimeni nimic nu lăsa urme, nu precipita știu. pe malul celălalt trăiesc oameni fără gură. dimineața se strâng unul lângă altul și privesc răsăritul."
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ultimul poem l-am scris la Paris, linga Père-Lachaise. penultimul la Barcelona.:)
pentru textul : Clișee deNu murim de tot niciodată. Ea numai vine cu manușile ei negre ca să ni le fluture în față. E și acesta un fel de a trăi, nu? Bun studiu.
pentru textul : studiu în alb și negru deEu am găsit precizarea limpede în pct. 14 din regulament. Mă gândesc cum să poată fi ușor vizibilă de orice autor (membru) sau cititor. Oare pe prima pagină un text "info" cu link la regulament? Acum într-adevăr este clar pentru oricine.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență desapphire, regasirea, prin nostalgia copilariei si a copilariilor - chiar si cea a termenelor? - permite o reevaluare a ceea ce ramane de facut la bifurcatie. totul e sa mergem. aranca, imi place cum ai spus tu "domnule Poet"....ma simt depasit. imi ramane numai sa multumesc, mirat de atentii si felicitari. va multumesc
pentru textul : de regăsire deAdrian, adevărat spui tu despre cuvintele de legătură, şi în genere de alcătuirea poeziei, păţesc asta pentru că sunt şi o scriitoare de proză. O să mai muncesc pentru a minimiza cele neajunsuri. Iar pentru aprecieri, îţi mulţumesc.
pentru textul : memento de"cunosc un flutur
știu precis
că nu e mai e demult în zbor" - nu merge.
"își smulge aripa-ncetișor". aici ar trebui, de dragul melodicii: își smulge-aripa-ncetișor.
te urmăresc şi aici şi pe blog şi nu ştiu unde să te aşez.
pentru textul : născocire deMatei, văd că adori statisticile, dar logica neam :). Când sub un text se derulează polemici ori discuţii care nu mai au nimic comun cu el, uneori, nici măcar incipitul, nu înseamnă ca "textul este comentat". Când sub un text se adună 50 (cincizeci) de comentarii, făcute de 2 (doi) autori, iar sub altul apar 3 (trei) comentarii, semnate de 3 (trei) autori, poţi spune că textul cu 50 de comentarii este mai comentat decâţ cel cu 3? Înc-o dată, dacă tot vânezi statistici, vânează-le corect - cu permis de port-armă, în sezonul de vânătoare, constumat corespunator, etc, altfel, n-ai să poţi deosebi pădurea de circ şi căprioara de clovn.
pentru textul : noapte cu plată deCam harababura pe-aci, ce sa zic. De exemplu, inceputul indeamna femeia, ca dupa aia sa-i taie cheful prin echivoc. Eu am impresia ca iti bati joc si ca pina la urma menirea ta e sa scrii bancuri sau parodii.
pentru textul : ira&Co deUn text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
pentru textul : Doar ochii privind asta deMi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
Emile eu nu cred ca am vreun "talent" in schimb cred ca am ceva ce tu nu ai si daca ai fi mai putin prostanac uneori ti l-ai putea insusi luandu-l asa pur si simplu de la mine ca e gratis si complet nepoluant. E neliterar ce-ti spun dar imi pastrez fortele ca orice batran. Andu
pentru textul : amsterdam sau ceva denu ar fi semnate, nu aş putea să fac nici o diferenţă între stilul autoarei şi stilul userului numit man at work. acelaşi mod de-a versifica, prăfuit, pompos, plat şi mediocru. nu ştiu dacă îţi dai seama, dar este suficient să citeşti ultimele texte postate, pe aproape orice site - 99 % din populaţia globului se învîrte între aceste coordonate lirice. (mă refer aici la cei care scriu poezii şi pe postează / publică)
pentru textul : celălalt mal demultumesc Ioana, am mai corectat. si totusi eu nu m-am gindit la acel Big-Bang dar e interesant cum un text ia chipuri diferite in ochiul celui care îl întîmpină
pentru textul : continuum explosion deîmi place ideea pe care e construit poemul. nu o să o precizez din respect pentru noi, membrii site-ului. și aluzia formală în aparență a trimiterii spre geneză, spre o altă geneză a formelor fără exod cade excelent. ca întotdeauna, aproape, reușești să îmi transmiți ce simți. deci mă declar mulțumit. tonul analitic-existențial te prinde bine. cu gânduri bune, paul
pentru textul : ploua în eden II deVirgil, opinia ta e chiar ok, acest 'se merită' îmi oripilează intelectul (ce a mai rămas din el desigur) ori de câte ori îl întâlnesc. Este o evoluție negativă a limbii române către un jargon de băieți cu mușchi, tricouri mulate și bmw-uri din care urlă doar manele
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deȘi zău, nu 'se merită' ca tocmai pe aici să multilăm așa rău limba română.
Data viitoare te rog să citești mai nepărtinitor comentariile mele.
Pentru că se merită.
dacă mi-ar fi prezentat cineva acest poem fără să-mi spună autorul aș fi jurat că e poezie Țî micropoemele tale caligrafiate pe frunze îmi răscolesc amintiri din trecute vieți de mandarin și mă îndeamnă să scriu din nou scrisori către Du Fu sau Wang Wei...
pentru textul : Qing An deBăi pupa-m-ai în anagrama evidentă, ești ca în situația asta:
pentru textul : octopus de...un copil se plimba în sandale cu mamă-sa prin parc. La un moment dat întreabă: Mamă, mamă, ale cui tunt tandalele astea? Ale tale prostule, îi zice mă-sa!
eu nu am vazut pe nimeni pe acest site sa explice toate cuvintele noi pe care le foloseste. asa ca sa fie civilizat.
pentru textul : acatist deStii replica celebra: "You had me at hello" ? ei bine cam asta mi s-a intamplat mie cand am citit "disparitia este o eroare tacita". exprimarea mi se pare a fi pe jumatate bombastica, pe jumatate copilareasca ( imi aduce aminte de clasele primare, in care aveam un carnetel roz, in care imi treceam "expresii frumoase" de genul "zapada se asterne ca o mantie de diamant" etc) tot aici se incadreaza si "pierderea este nisipul din ochi". mi se par cuvinte cautate, muncite, care nu au in spate idei, trairi, ci-s construite pe principiul formei fara fond. in rest ai unele imagini bunicele. poezia ta promite
pentru textul : viața pescarului deoho, as mai adauga vreo 21 de emoticoane daca ar fi virgil in concediu in marele canion. graunfels, tu esti bun, omule. acum observ, abia, la vederea numelui meu la subtitlu. inca nu este scenariu, sau este unul dar de un suprarealism de animatie pentru maturi. ma gandesc cum as realiza eu scurt-metrajul asta. un dialog-portret de toata isprava. "ne ploua in gura"?? cred ca glumesti... mai sunt niste scapari pe ici pe colo, dar e haios, inteligent, expresiv. stiu cum faci si de ce ai nevoie mereu de replica. nu suporti sa fii singur. ai un fel de exhibitionism de reintregire, de reconditionare. este cinstit acest mod al tau de etalare si rasfat. eu il consider generozitate. multi scriu doar in negura peretilor lor, foarte multi nu pot colabora. maniac al replicii ce esti! zambesc complice.
pentru textul : în așteptarea lui Rameau deacum e mai bine, cred eu...
pentru textul : tunelul desa vedem ce spun si ceilalti.
mulțumesc, Marina - deja încep să scriu dedicația - cartea mai poate aștepta (zise greu pornitul la scris care mi-s) mulțumesc, Bianca - întâmplarea cu lămâile e doar o piesă din mozaic - eu așa o văd - însă ai dreptate: spectaculosul ei poate umbri celelalte bucăți ale întâmplărilor de atunci fragmentul de povestire autobiografică a fost scris în 2004, pe când aveam "mania" barocă a epitetelor multiple, știu că trebuie "periat" - la finalul romanului o să refac partea de aici, sigur deși exemplul cu "tigrul siberian" ține mai mult de o anumită tendință de autopersiflare, în linia îmtregului ciclu al Rației (apropo de "jurnalul marilor naivi" la care se referă, cu subtilitate, Marina - cine nu a trăit, nu-și poate explica, iar cine a trăit, nu poate decât să râdă de naivitatea sa de atunci)
pentru textul : Rația de libertate (IV) - "Vine o zi..." demi-a plăcut mult atmosfera de nostalgie și reflectare în urma trecerii din poezie. am totuși câteva cuvinte să îți las: - "gara_rănită" poate fi evitată cumva alăturarea ra_ră? - ceva ambiguu de tot în strofa 3: "mă ambiționez să dau foc umbrelelor de ploaia" (iar acel "ambiționez" diluează poeticul) - prea aproape de sentimentalism "batista plină de amintiri" - typo la "șopteste" remarc, dincolo de aceste mici imperfecțiuni, 2 grupaje deosebite, ca imagine și stare: "asemenea soarelui care în fiecare dimineață se așează într-o cutie de lemn așteptând lumina" - soarele care el însuși așteaptă lumină, da, nu cred că am mai citit până acum. "sunt sigur că n-are cuvinte mereu ghicește furtuna fără contur" - aici este iar ineditul autorului de a percepe lipsa de superficial până și în fenomenele exterioare/interioare cele mai puternice.
pentru textul : primul tren deVin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu
pentru textul : vis finit nedeterminist dePoezia are o muzicalitate aparte, si asta inca in engleza, iar banuiesc ca nu aceasta este limba ta materna. Asadar, cu atat mai mare lauda. Atmosfera este bine sustinuta de fiecare cuvant, iar fotografia este cu adevarat un sine qua non. Poate ca este una dintre cele mai deosebite poezii citite pe pagina ta. Stiam deja ca ai talentul de a te apleca asupra unor imagini deosebite, de a contempla atmosfera si a starni povestea, dar aici, zic eu, chiar te-ai depasit. Felicitari. Am sa imi permit totusi, la cate sfaturi si aluzii ai primit, sa mai dau si eu cu piatra in apa: ai incercat sa atasezi cumva versurile in continuarea (in josul) fotografiei? Atunci probabil ai putea sa renunti la denaturarea contrastului, iar fotografia nu ar parea atat de incarcata (nu se mai distinge mult din ea, decat daca te "uiti printre versuri" oarecum. Iar prima strofa, din cauza norilor, este tot greu de citit. Si uf, inca o data, e pacat de fotografie, de loc, de atmosfera sa.
pentru textul : Jaded decorect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
pentru textul : mai bine târziu deda, mersi, Maria.
pentru textul : podul lui procust dedesi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
pentru textul : amidon deRecitind, mi-am adus aminte de "O perfectă zi perfectă", de Martin Page, în care, pe erou, îl locuia un mare rechin alb, care înota prin el etc. :)
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deeste stilul tău. destul de mult erotism cu note religioase. ce nu îmi pică mie bine sînt "picioarele" acelea pe "sub masă"
pentru textul : În spirală deIn rest, poti sa stergi tot. "poate ar fi timpul să te trezești să uiți ultimul vis, să bei o cafea să asculți știrile la radio n-o să-ți spună nimeni nimic nu lăsa urme, nu precipita știu. pe malul celălalt trăiesc oameni fără gură. dimineața se strâng unul lângă altul și privesc răsăritul."
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete dePagini