Impecabil. Formă, sens, condensare a trăirilor, imagine, afect și efect. Cristal de stâncă. Nu îi este oricui la îndemână să scrie atât de limpede despre durere fără să o amplifice, despre împietrire fără să atingă răceala metalică, despre pierdere fără să simți "le soleil noir". În doar zece cuvinte. Zece pe patr (versuri). Structură bine aleasă. Felicitări.

visatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
eu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.

Poate există o corelaţie via "veghe - ţigară - jar - lumină - a arde". Zic şi eu.

imi placu imaginea florilor aruncate pe campii ca niste basmale. si finalul, ca idee

scuze, nu stiam, o sa ma conformez daca o sa mai pot publica la dumneavoastra

adina, multumesc mult de penita luminoasa. tensiune nu am vrut sa pun, pt ca personajul meu nu este din crima si pedeapsa. si nici ana nu a opus rezistenta:) oricum multumesc de trecere. nu am mai citit nimic scris de tine de multa vreme:) laurentiu, multumesc si tie de citire si de semn. ma bucur ca se vede firescul pe care am vrut sa il redau. o seara luminoasa in inimile si casele voastre

Haha, cred că trebuia să dau și eu cu pliciul peste spatele muștelor și ar fi sunat totul mai bine. Lăsând gluma la o parte, aș fi recunoscător pentru o critică mai constructivă: ce e rău, ce trebuie îmbunătățit și cum în scrierile mele. Indiferent cât de rele ar fi, există întodeauna loc de îmbunătățiri și direcții de ameliorare. Scriu pe hermeneia în mare măsură pentru a învăța ceva, pentru a deveni mai bun. Alături de artele marțiale și limbile străine, e o pasiune de timp liber prin intermediul căreia încerc să devin mai bun. Dacă eram perfect, aș fi fost deja o celebritate consacrată, cu milioande de dolari în bancă și zeci de volume publicate. Doctoratul se va termina undeva la sfârșitul anului. Iar tema, la fel ca și universitatea la care se face nu sunt de neglijat. Una este să analizezi, de exemplu, genotipul la Fazeolis vulgaris și alta e să construiești mai mult de unul singur un detector de neutroni pentru experimente de fuziune nucleară cu laser. Deci, aștept o critică mai constructivă, la obiect, pe text, altfel e pierdere de vreme și pentru mine și pentru tine să citim/scriem comentarii. Gata, scuip în sân și sper că voi scrie mai bine pe viitor.

Bine v-am gasit . Multumesc

fatal, desigur, în sensul realizării artistice. a scos Adrian, recent, câțiva tropi reușiți în ”oamenilor mei”, după ce înainte lui a scris Nichita, ”Atâta să nu uiţi / Că el a fost un om viu / viu / pipăibil cu mâna”, și înaintea acestuia alții..., iar textul de mai sus mi se pare o încercare (nereușită), de același gen.
pasul dintre aforism și metaforă e mic. enervant de mic. dacă nu faci stop pe piep când trebuie riști să-ți dai o minge-n gură. deci, nimic nu e chiar 100% safe :)

sugestiv!

nu trebuia sa precizez si care cuvintel, nu? :)

ideea e buna, deci ai imaginatie, dar punerea in poezie e destul de slabuta. ziceri precum "imagini ferecate", "sub cireșul înflorit astă-noapte", "nălucă-ți spun" sint mult prea folosite ca sa mai suscite vreun sentiment liric. e greu, recunosc, de aceea pe cei care se vor incumeta sa fie poeti de acum incolo ii admir cu invidie. cu siguranta vor trebui sa fie mai buni decit cei dinainte ca sa poata exista. iar uneori e nevoie de extrem de mult curaj ca sa fii inedit.

Frumoasă ești din amintire, prințesă din lacrimă dulce te-adun să te-ntregesc doar prin iubire și-n focul tandru să te-ador... Nu caut trecut și nu urmez viitor: trăiesc aici cu tine durerea de-a fi muritor.

Frumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!