(aş schimba verbul "a lepăda" şi m-aş opri fie la "cum își așteaptă familiile/ băieții de la război", fie la "îmi lipesc urechea de pieptul tău". Atât reproşez textului).
În rest, remarc autenticitatea confesiunii cinice din prima strofă care, în următoarea unitate, se transformă într-o pură stare onirică, transpusă liric. Şi aceasta, zic eu, pentru a explica începutul textului ori chiar pentru a motiva textul în sine. Discrepanţa dintre natura discursurilor din unitatea 1 şi 2/3 (evident, voită) este, în fapt, diferenţa dintre concret şi vis, analitic şi metafizic, situaţie şi dorinţă, eul liric şi autor, Paul Blaj şi Yester.
Vezi Vlad, ti-am spus ca imaginea clonei tale creeaza un fals. Lumea crede ca esti modest. In realitate, Vlad este un autor bun caruia ii lipseste curajul sa isi supuna textele criticii din afara atelierelor literare. Aici poti ajunge vedeta si iti poti face adulatori neoferind nimic despre omul din spatele cuvintelor. In lumea literara din afara atelierelor literare, mult mai vasta si extrem de pretentioasa (si haina as spune), este greu sa te si ascuzi si este greu sa faci si pe modestul, presiunea este prea mare. Ai de ales intre a te lasa calcat in picioare sau a fi agresiv. Modestia este calitatea celor care nu au calitati, spunea Paler. Modestia este pentru prosti, spunea Iorga. Il provoc pe Vlad sa scoata capul, sa lase remuscarile si esecul pe seama altora si sa se bata de la egal la egal cu scriitorii generatiei sale.
Virgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
am citit cu ani în urmă "Istoria lui Mayta" şi chiar am recitit-o, deşi nu e una dintre cărţile cunoscute, spectaculoase, ale lui Mario Vargas Llosa. este însă, pe măsură ce-i pătrunzi sensul, fascinantă. ar putea figura ca manual al "cum să faci/să nu faci, o revoluţie". e amară concluzia că mai întotdeauna marile revoluţii, indiferent că au venit din "stânga" sau din "dreapta", din fundamentalist, etc, au ceva măreţ, dar şi ceva ridicol în ele. Mayta-visătorul nu a reuşit să învingă, într-o zonă în care au fost prea multe revoluţii pe metru pătrat, dar a supraveţuit. Un oarecare individ care pornise, cândva, o revoluţie...
Un poem ca o secvenţă dintr-un film de dragoste rusesc, mi-a plăcut de la primul vers şi nu am găsit niciun cuvânt care să nu fie la locul lui, în afară de pisicile pe care trebuia să le pui în acelaşi vers cu câinii, pentru a păstra ritmul interior. Remarc şi ultimele două versuri:
"ceea ce noi numim iubire este mai degrabă
o deznădjduită imuabilă mirare"
cu o inedită definiţie a iubirii.
Poemul mi-a amintit de vremurile şi stilul de poezie din anii trecuţi. Panta rhei. Dar mereu vremurile trecute sunt mai bune decât prezentul.
Cristina, prin comentariile tale ai subliniat faptul că partea artistică la un haiku îi revine cititorului, în sensul că un text foarte mic, aparent fără miză, fără mijloace artistice, banal poate deschide o fantă creativităţii, puterii de imaginaţie şi de reflecţie, capacităţii de a vedea lumini şi umbre, gol şi plinătate, adevărul şi moartea.
Meritul e al tău! Mulţumesc frumos.
Dorin, cu atât mai mult apreciez evaluarea ta şi încadrarea în ,,frumos" a acestui haiku. Mă bucuri. Mulţumesc mult. Oricum, chiar dacă nu eşti un fan la haiku-ului, se pare că e el un fan al tău.
Fie că țipi, fie că taci, oricum pierzi. Mai bine taci, până devii un cais. Atunci poți spune că iubești. Și tot atunci poți rămâne în urmă. Apoi scrii.
te-am găsit, Nicholas Dinu!
mulţumesc pentru primire şi pentru frumoasa interpretare a textului.
marea este tot misterioasă şi invită oricând la revedere.
Poate-am perceput prea mult, ori prea puţin, însă mi-a plăcut cinismul din primele nouă (9) versuri. (În treacăt, "tu turuiai" ar putea fi rescris, eliminându-se disonanţa "tu tu")
Am să fac acum o afirmaţie generală vizavi de textele tale: admir ştiinţa/simţul tău de-a face poezie mare prin cuvinte mici, şi nu invers. "Oratorismul" gratuit e ceva rar în textele tale.
dom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat
sa-mi fie iertat ca nu pot avea o imagine holistica asupra textului de mai sus (nu pot si gata! ansamblul imi aluneca printre cele doua sinapse ce mi-au mai ramas functionale in miez de noapte...) insa mi-a ramas agatata de butonii terminali strofa: "noi doi cât am încercat n-am reușit să scoatem din frică altceva decât frică și nici din uitare altceva decât uitare" si "forma pura de dictare alba" tot e ceva, imi zic...
apreciez ironia acestui text. este remarcabil de plăcută îmbinarea intimistă cu ideea ce mușcă savuros. este un poem care merită remarcat. metatextul și falsa asumare dau savoarea poemului. las semnul meu de apreciere Virgil, cu mica mâhnire că apare substantivul "clepsidră" care reduce din prospețimea imaginii... mi-a plăcut!
Cred că ideea Cristinei este bună, pentru "cu toate cuvintele". Sau: "cu fiecare cuvânt"? Sau: "în cuvinte". Contextual: "(placentă) de aprilie" dar poate se referă la Înviere și Primăvară. Remarcabil: "doar tu tăceai ca o biblie închisă pe masa" (și cred că poți renunța la următorul vers).
textul are parți bune și mai puțin împlinite. îmi place, în mod deosebit "caut chiștoace prin scrumieră ca o pasăre ce scurmă pămîntul". se evidețiază din întreg. dacă tot textul ar fi fost așa...
tot la fel ne minunăm şi noi, Tudor Cristea, cum de apari întotdeauna apărînd printr-o luptă la fel de "inutilă şi, în context, ridicolă şi descalificantă" stafia comunismului românesc. înţeleg că ţi-a fost drag. dar e mort. iar a-l valida prin eşecurile post 89 este o aberaţie. dar sînt convins că nu îţi dai seama.
Ideea nu este rea, poate doar peretele e prea mult și el înghețat. Deși câteodată nimic nu e prea mult, dar știi... din afară nu se vede niciodată la fel. Nu-mi dau seama ce este în dreptul ferestrei, dar mie îmi pare un fel de morișcă, la fel ca acelea cu care se joacă prin parcuri copiii. Și dacă nu asta este, eu tot asta vreau să fie. Pentru că am voie, o dată ce te-ai eliberat de creația ta, venim noi, privitorii. Ascuns. Mi-a plăcut.
eu nu cred că poezia este pe moarte. cred însă că noi oamenii căutăm cu orice preț să ieșim în față și asta ne face să uităm de suflet , de talent și gândire. astăzi se scrie mult și prost. se citește și mai puțin, dar poezia are locul ei într-o mină. mulți au auzit de ea, dar puțini știu unde se află. nu ne trage de mânecă să ne spună –uite om eu sunt poezia adevărată. așteaptă doar să fie adusă la suprafață. de poet și cititor. împreună.
Alma, Cauta pe google "anul 2012". Ci ca atunci, dupa calendarul maya, timpul nu va mai exista. se vor petrece tot soiul de fenomene aiurea cu pamantul (se vor inversa polii magnetici si alte alea). Mel Gipson toarna un film pe tema asta, numit Apocalipsa, care, se pare, va fi lansat in iunie a.c. - suntem in plin New Age. Care merge mana in mana cu PoMo. Cat despre dezvoltarea ideilor din prezentul text... o voi face in textul care va urma (candva): discutia (virtuala) cu D. Bohm si Krishnamurti (Ei chiar au avut discutii in legatura cu "sfarsitul timpului" care, insa, se referea la "timpul psiohologic", stranse intr-un volum "The ending of time", editat de Krishnamurti Foundation Trust Limited, England in 1985. Volum pe care l-am consultat mai demult.)
Atac la persoană?! Nu înţelegi că referirea mea era la autorul Cezar?!
Încă ceva: în acest moment (ceea ce înseamnă că nu cunosc viitorul), din punctul meu de vedere, ca "autor" de poezie, eşti un nimeni. Ce poţi să faci este să pui mâna pe-un manual de gramatică, de clasa a V-a, apoi multe, multe lecturi, şi abia apoi să dai cu pixu-n foaie. Dar toate astea numai după ce-ţi scoţi din cap că vârsta este un argument al competitivităţii în vreun domeniu, în afara obţinerii unui loc în tramvai. Şi nici măcar ăla de fiecare dată.
textul tau mi a rascolit viata de poet tanar si preafericit. viata tulburata in fiecare noapte de acelasi vis. iată: scena 1: campie verde, cer inalt, albastru, aer proaspat. eu, mestecand un fir de papadie. sus, soarele, incalzindu-mi pectoralii. scena 2: o adiere usoara (deja buza mi tremura, scap firu), un nor negru vine si se posteaza in fata soarelui. apoi se aude venind ceva, negru, urat, urias scena 3: ea apare (de fiecare data cu staniolul in pumn). ma ia in piept si, ranjind, imi sufla in nas: "ce cauti tu aici?" atunci ma trezesc pe tablia patului si ma uit sub el dupa marmota. si culmea! ea e acolo. ne privim in ochi o sec apoi incepem sa urlam
ok corina, este foarte posibil să nu mă pricep la așa de bine ca tine. deși nu cred că alunecarea în dimensiunea patriotică a erotismului duce undeva. probabil că îndepărtează de subtil, mai degrabă.
mădălina, da, cred că este unitar. surpriza finalului era o artă pe care o stăpîneam ceva mai bine „pe vremuri”.
nu este un text modernist
au contraire
dvs v-au sarit in ochi niste biete balamale
e un text-concept ce reface un traseu de geometrie sacra
ma bucuram daca va sarea in ochi contraponderea celor proferate acolo...
multumesc
emilian, tu nu ești un poet adevărat, tu ești Poetul pe care noi îl așteptăm și îți mulțumim ori de câte ori ne mai împărtășești câte ceva din creația ta despre care, așa cum bine zice ante/comentatoarea mea, vom mai auzi mult timp de acum încolo, la table, la șah, la ce-o fi acolo, nu contează, un volum de emilian pal secam să fie.
Îți duci cititorul fără frică peste tot emiliane, doar dacă ai putea să scrii și tu ceva altfel decât astea pe care probabil le ai deja băgate într-o formulă în excel.
Eu deja nu mai simt aproape nimic când te citesc jur.
Și te apreciez la fel ca în prima zi dar, pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva, altceva. Ieși din pielea asta personală care mie de exemplu nu îmi mai spune chiar nika.
Poezie pentru holograf sau direcția 5... caut altceva habar n-am ce... etc
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
(aş schimba verbul "a lepăda" şi m-aş opri fie la "cum își așteaptă familiile/ băieții de la război", fie la "îmi lipesc urechea de pieptul tău". Atât reproşez textului).
În rest, remarc autenticitatea confesiunii cinice din prima strofă care, în următoarea unitate, se transformă într-o pură stare onirică, transpusă liric. Şi aceasta, zic eu, pentru a explica începutul textului ori chiar pentru a motiva textul în sine. Discrepanţa dintre natura discursurilor din unitatea 1 şi 2/3 (evident, voită) este, în fapt, diferenţa dintre concret şi vis, analitic şi metafizic, situaţie şi dorinţă, eul liric şi autor, Paul Blaj şi Yester.
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce deNu înțeleg: v-ați dat singur peniță??!
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deVezi Vlad, ti-am spus ca imaginea clonei tale creeaza un fals. Lumea crede ca esti modest. In realitate, Vlad este un autor bun caruia ii lipseste curajul sa isi supuna textele criticii din afara atelierelor literare. Aici poti ajunge vedeta si iti poti face adulatori neoferind nimic despre omul din spatele cuvintelor. In lumea literara din afara atelierelor literare, mult mai vasta si extrem de pretentioasa (si haina as spune), este greu sa te si ascuzi si este greu sa faci si pe modestul, presiunea este prea mare. Ai de ales intre a te lasa calcat in picioare sau a fi agresiv. Modestia este calitatea celor care nu au calitati, spunea Paler. Modestia este pentru prosti, spunea Iorga. Il provoc pe Vlad sa scoata capul, sa lase remuscarile si esecul pe seama altora si sa se bata de la egal la egal cu scriitorii generatiei sale.
pentru textul : mic tratat de poezie deVirgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
pentru textul : Facă-se deam citit cu ani în urmă "Istoria lui Mayta" şi chiar am recitit-o, deşi nu e una dintre cărţile cunoscute, spectaculoase, ale lui Mario Vargas Llosa. este însă, pe măsură ce-i pătrunzi sensul, fascinantă. ar putea figura ca manual al "cum să faci/să nu faci, o revoluţie". e amară concluzia că mai întotdeauna marile revoluţii, indiferent că au venit din "stânga" sau din "dreapta", din fundamentalist, etc, au ceva măreţ, dar şi ceva ridicol în ele. Mayta-visătorul nu a reuşit să învingă, într-o zonă în care au fost prea multe revoluţii pe metru pătrat, dar a supraveţuit. Un oarecare individ care pornise, cândva, o revoluţie...
pentru textul : Mario Vargas Llosa: „Istoria lui Mayta” deUn poem ca o secvenţă dintr-un film de dragoste rusesc, mi-a plăcut de la primul vers şi nu am găsit niciun cuvânt care să nu fie la locul lui, în afară de pisicile pe care trebuia să le pui în acelaşi vers cu câinii, pentru a păstra ritmul interior. Remarc şi ultimele două versuri:
"ceea ce noi numim iubire este mai degrabă
o deznădjduită imuabilă mirare"
cu o inedită definiţie a iubirii.
Poemul mi-a amintit de vremurile şi stilul de poezie din anii trecuţi. Panta rhei. Dar mereu vremurile trecute sunt mai bune decât prezentul.
pentru textul : neon fado deCristina, prin comentariile tale ai subliniat faptul că partea artistică la un haiku îi revine cititorului, în sensul că un text foarte mic, aparent fără miză, fără mijloace artistice, banal poate deschide o fantă creativităţii, puterii de imaginaţie şi de reflecţie, capacităţii de a vedea lumini şi umbre, gol şi plinătate, adevărul şi moartea.
Meritul e al tău! Mulţumesc frumos.
Dorin, cu atât mai mult apreciez evaluarea ta şi încadrarea în ,,frumos" a acestui haiku. Mă bucuri. Mulţumesc mult. Oricum, chiar dacă nu eşti un fan la haiku-ului, se pare că e el un fan al tău.
pentru textul : Haiku deFie că țipi, fie că taci, oricum pierzi. Mai bine taci, până devii un cais. Atunci poți spune că iubești. Și tot atunci poți rămâne în urmă. Apoi scrii.
pentru textul : și se scuturau caiși în urma lui dete-am găsit, Nicholas Dinu!
mulţumesc pentru primire şi pentru frumoasa interpretare a textului.
marea este tot misterioasă şi invită oricând la revedere.
numai bine!
pentru textul : de atunci am făcut un pact decred că am înțeles. deși înțelegerea are mai multe sensuri. :) Madim
pentru textul : Jocul unui capriciu dePoate-am perceput prea mult, ori prea puţin, însă mi-a plăcut cinismul din primele nouă (9) versuri. (În treacăt, "tu turuiai" ar putea fi rescris, eliminându-se disonanţa "tu tu")
Am să fac acum o afirmaţie generală vizavi de textele tale: admir ştiinţa/simţul tău de-a face poezie mare prin cuvinte mici, şi nu invers. "Oratorismul" gratuit e ceva rar în textele tale.
Salutări!
pentru textul : singura pipă din oraș dedom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deconsideraţie!
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea desa-mi fie iertat ca nu pot avea o imagine holistica asupra textului de mai sus (nu pot si gata! ansamblul imi aluneca printre cele doua sinapse ce mi-au mai ramas functionale in miez de noapte...) insa mi-a ramas agatata de butonii terminali strofa: "noi doi cât am încercat n-am reușit să scoatem din frică altceva decât frică și nici din uitare altceva decât uitare" si "forma pura de dictare alba" tot e ceva, imi zic...
pentru textul : la nave del olvido deapreciez ironia acestui text. este remarcabil de plăcută îmbinarea intimistă cu ideea ce mușcă savuros. este un poem care merită remarcat. metatextul și falsa asumare dau savoarea poemului. las semnul meu de apreciere Virgil, cu mica mâhnire că apare substantivul "clepsidră" care reduce din prospețimea imaginii... mi-a plăcut!
pentru textul : indie deCred că ideea Cristinei este bună, pentru "cu toate cuvintele". Sau: "cu fiecare cuvânt"? Sau: "în cuvinte". Contextual: "(placentă) de aprilie" dar poate se referă la Înviere și Primăvară. Remarcabil: "doar tu tăceai ca o biblie închisă pe masa" (și cred că poți renunța la următorul vers).
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I demulțumesc de trecere, Virgil, îmi face bine și mă onorează.
pentru textul : cuvinte în tempera detextul are parți bune și mai puțin împlinite. îmi place, în mod deosebit "caut chiștoace prin scrumieră ca o pasăre ce scurmă pămîntul". se evidețiază din întreg. dacă tot textul ar fi fost așa...
pentru textul : Implozii detot la fel ne minunăm şi noi, Tudor Cristea, cum de apari întotdeauna apărînd printr-o luptă la fel de "inutilă şi, în context, ridicolă şi descalificantă" stafia comunismului românesc. înţeleg că ţi-a fost drag. dar e mort. iar a-l valida prin eşecurile post 89 este o aberaţie. dar sînt convins că nu îţi dai seama.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deIdeea nu este rea, poate doar peretele e prea mult și el înghețat. Deși câteodată nimic nu e prea mult, dar știi... din afară nu se vede niciodată la fel. Nu-mi dau seama ce este în dreptul ferestrei, dar mie îmi pare un fel de morișcă, la fel ca acelea cu care se joacă prin parcuri copiii. Și dacă nu asta este, eu tot asta vreau să fie. Pentru că am voie, o dată ce te-ai eliberat de creația ta, venim noi, privitorii. Ascuns. Mi-a plăcut.
pentru textul : Ger și ulcer în familia din mai deeu nu cred că poezia este pe moarte. cred însă că noi oamenii căutăm cu orice preț să ieșim în față și asta ne face să uităm de suflet , de talent și gândire. astăzi se scrie mult și prost. se citește și mai puțin, dar poezia are locul ei într-o mină. mulți au auzit de ea, dar puțini știu unde se află. nu ne trage de mânecă să ne spună –uite om eu sunt poezia adevărată. așteaptă doar să fie adusă la suprafață. de poet și cititor. împreună.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deAlma, Cauta pe google "anul 2012". Ci ca atunci, dupa calendarul maya, timpul nu va mai exista. se vor petrece tot soiul de fenomene aiurea cu pamantul (se vor inversa polii magnetici si alte alea). Mel Gipson toarna un film pe tema asta, numit Apocalipsa, care, se pare, va fi lansat in iunie a.c. - suntem in plin New Age. Care merge mana in mana cu PoMo. Cat despre dezvoltarea ideilor din prezentul text... o voi face in textul care va urma (candva): discutia (virtuala) cu D. Bohm si Krishnamurti (Ei chiar au avut discutii in legatura cu "sfarsitul timpului" care, insa, se referea la "timpul psiohologic", stranse intr-un volum "The ending of time", editat de Krishnamurti Foundation Trust Limited, England in 1985. Volum pe care l-am consultat mai demult.)
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deerată..."cât și de cele finale" p.b.
pentru textul : noapte de pământ ars deAtac la persoană?! Nu înţelegi că referirea mea era la autorul Cezar?!
pentru textul : iarna deÎncă ceva: în acest moment (ceea ce înseamnă că nu cunosc viitorul), din punctul meu de vedere, ca "autor" de poezie, eşti un nimeni. Ce poţi să faci este să pui mâna pe-un manual de gramatică, de clasa a V-a, apoi multe, multe lecturi, şi abia apoi să dai cu pixu-n foaie. Dar toate astea numai după ce-ţi scoţi din cap că vârsta este un argument al competitivităţii în vreun domeniu, în afara obţinerii unui loc în tramvai. Şi nici măcar ăla de fiecare dată.
revii cu o alta croiala.
pentru textul : Spune-i demaine voi sti
o sa aflu
textul tau mi a rascolit viata de poet tanar si preafericit. viata tulburata in fiecare noapte de acelasi vis. iată: scena 1: campie verde, cer inalt, albastru, aer proaspat. eu, mestecand un fir de papadie. sus, soarele, incalzindu-mi pectoralii. scena 2: o adiere usoara (deja buza mi tremura, scap firu), un nor negru vine si se posteaza in fata soarelui. apoi se aude venind ceva, negru, urat, urias scena 3: ea apare (de fiecare data cu staniolul in pumn). ma ia in piept si, ranjind, imi sufla in nas: "ce cauti tu aici?" atunci ma trezesc pe tablia patului si ma uit sub el dupa marmota. si culmea! ea e acolo. ne privim in ochi o sec apoi incepem sa urlam
pentru textul : Ce caut aici? deok corina, este foarte posibil să nu mă pricep la așa de bine ca tine. deși nu cred că alunecarea în dimensiunea patriotică a erotismului duce undeva. probabil că îndepărtează de subtil, mai degrabă.
mădălina, da, cred că este unitar. surpriza finalului era o artă pe care o stăpîneam ceva mai bine „pe vremuri”.
pentru textul : french kiss vegetal denu este un text modernist
pentru textul : Punct culminant deau contraire
dvs v-au sarit in ochi niste biete balamale
e un text-concept ce reface un traseu de geometrie sacra
ma bucuram daca va sarea in ochi contraponderea celor proferate acolo...
multumesc
emilian, tu nu ești un poet adevărat, tu ești Poetul pe care noi îl așteptăm și îți mulțumim ori de câte ori ne mai împărtășești câte ceva din creația ta despre care, așa cum bine zice ante/comentatoarea mea, vom mai auzi mult timp de acum încolo, la table, la șah, la ce-o fi acolo, nu contează, un volum de emilian pal secam să fie.
pentru textul : patetic age deÎți duci cititorul fără frică peste tot emiliane, doar dacă ai putea să scrii și tu ceva altfel decât astea pe care probabil le ai deja băgate într-o formulă în excel.
Eu deja nu mai simt aproape nimic când te citesc jur.
Și te apreciez la fel ca în prima zi dar, pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva, altceva. Ieși din pielea asta personală care mie de exemplu nu îmi mai spune chiar nika.
Poezie pentru holograf sau direcția 5... caut altceva habar n-am ce... etc
Andu
Daca zice Profetul, asa sa fie, Ca d'aia e Profet. Modific din nou.
pentru textul : Fulgere în Background dePagini