bravo, domnule poetule! si ce titlu ai gasit... de fapt, nu, ce titlu te-a gasit! abia astept sa te citesc cu voce tare, de pe hartie! sau sa te recitesc pe alocuri, pe alocurile "hermeneice":) Ma bucur ca ai dat lumii inca o carte buna de poezie! cele bune, viata din belsug!
si totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.
cu siguranță mulțumesc pentru citiri și opinii. nici un autor nu poate pretinde asta unui cititor. de aceea îmi faceți o favoare. chiar dacă nu a plăcut unora. este și indignarea un efect la urma urmei, nu?
Otilia, am dezbătut problema şi am găsit că e bună sugestia ta. pasăre albă sa fie. mulţumesc pentru citire, apreciere şi acest com cu peniţă. am visat că scosesem o carte şi prima copie ţi-o dădusem ţie.
poemul e compoziția unui cunoscător de muzică, un interpret al chitării, care încearcă să pună în urechile cititorului, ca și cum acesta ar putea să vadă cu urechile, ceea ce simte autorul când interpretează la instrumentul său preferat. un fel de închinăciune înaintea nesfârșitului ce ne încântă și ne uimește ca o sequoia poetică.
Ma las coplesita fara de voie de dulcele-amar al acestei poezii, de puterea ta de sugestie a unui imposibil perpetuu prin alaturarea albastrului cu "neculoarea" negru - suspendarea trecutului ca o umbra peste realitatea cunoscuta numai de doi. Am impresia ca am asistat la o mica sceneta de teatru, foarte "aproape", asa cum numai in fata scenei te poti simti, de personaje. Am o mica retinere la "La fel cum stii sa te scufunzi in ochii mei", si cred ca stii de ce, dar cred eu ca nu ai putut opri versul asta. Poate renunti cumva la "in ochii mei", sau gasesti alta expresie, nu stiu... dulce rau.
Poezia ar trebui sa innobileze sau sa induca stari, pulsiuni ale sufletului. Complet gresita aceasta viziune asupra poeziei. Cristi PS Pentru aceasta poezie "scarbos" si " infect" ma onoreaza :). Inseamna ca nu am cazut in derizoriu ...
Nu doresc nimic de la d-voastră, vă asigur. Aş fi vrut, ce-i drept, mai mult de la textele pe care le semnaţi, însă e cert că autorul însuşi nu ţinteşte mai sus, aşadar nu prea mai este nimic de spus.
bobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
cit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
mulțumesc Cailean. Chiar apreciez comentariul tău și aducerea în dicuție a lui Coșeriu. Și Leonard Bernstein dacă nu mă înșel împărtășea o opinie asemănătoare. Evident există societăți sau culturi cu diferite grade de poezie în limbajul lor. Cele mai vechi, mai tradiționale par să conțină mai mult. Care a fi cauza? Este vorba de vechimea lor, de faptul că au fost mai multă vreme „expuse” la istorie, la cultură, la filozofie? Evident o limbă este diferită de alta după cum o istorie este diferită de alta. Deși pragmatismul și „schematismul” unor limbi par să le dezavantajeze ca și abilitate de a comunica poetic, totuși aceste „apucături pragmatice” ale unor civilizații se dovedesc benefice pentru literatura și implicit poezia acelei limbi. Să luăm exemplul limbii române care probabil nu a avut o formă scrisă consolidată (și nici o tipografie semnificativă) cam pînă în a doua jumătate a secolului 19 a pierdut nenumărate ocazii să înregistreze pentru posteritate și să impună universal propriul etos. La urma urmei nu am nici o îndoială că în două mii de ani au existat mulți Eminescu și multe Miorițe. Dar s-au pierdut. Pe de altă parte, limba engleză sau franceză sau germană (ca să nu mai pomenesc de cea italiană) au profitat de pragmatismul științific pentru ca să rămînă. La urma urmei nu cred că limba germană este mai poetică decît limba română după cum nu cred că nemții sînt mai poeți decît românii. Dar nu românii au inventat tiparnița cu piese mobile și nici nu au implementat-o decît mult prea tîrziu. Deci există acest paradox. Și cred că acest pardox apare și astăzi. După parerea mea (și nu numai) revoluția computerelor și a internetului este echivalentă ca magnitudine social-culturală la nivelul civilizației cu revoluția Gutenberg. Cu alte cuvinte sînt convins că și pe vremea aceea au fost mulți tradiționaliști care au spus că tiprnița fața de cuvîntul scris este „lumească, facilă sau poate chiar diavolească”. Mulți au luptat și atunci pentru „valorile tradiționale”. Dar și atunci ca și acum a nu înțelege „mersul vremurilor” e păgubos. Literatura pe hîrtie, oricît de dragă nouă, va dispare. Va fi înlocuită de literatura digitală. Dar la urma urmei ce conteză! „Limbajul poetic este limbajul absolut.” El nu este tributar mediului de propagare sau depozitare.
Ceva, ceva mai bine stăpânită "tehnica scurtă", dar mai trebuie lucrat.
Aş vrea să atrag atenţia asupra virgulelor care închid conjuncţia "însă", pentru că le văd mai mereu, la mai toţi: când conjuncţia se află în interiorul propoziţiei, deci nu la margini, nu se pun virgule. Cel puţin, nu se recomandă.
e un inceput bun de a lua lectii de rusa si cel mai simplu e atunci cind cineva iti vorbeste; ca orice limba straina necunoscuta are un farmec aparte... sint imagini deosebite pe care le utilizezi cu simplitate ceea ce imprima un echilibru poemului. de exemplu: "vorbește-mi în rusă să iau accentul să-l învârt în minte zâmbind prin fum fluența ta e o apă caldă pe care o ții strâns la piept ar trebui s-o merit sau să mi-o iau"... samd exista un cor de rusi la metrou Chatelet pe care ii aud mereu...
Ai dreptate, există o legătură intrinsecă între acest pământ, truditorul lui de veacuri şi umilele noastre fiinţe care ne hrănim din seva roadelor smulse cu sudoare dintre brazde. Mulţumesc pentru trecere!
imi place a treia strofa. fireste, desprinsa de text, nostalgia se diminueaza. dar pb celorlalte strofe tine de uzura motivelor poetice invocate: tren, gara, ploaie, zamber, iarna... folosite mai indraznet poate iesea mai mult. sigur iesea mai bine
Virgil, diferența dintre un articol și o "tabletă" (termen care nici nu e des uzitat în literatură) este infimă ca să nu zic nulă. Acum eu înțeleg că alta e problema: îți displace tonul ultracolocvial în care m-am exprimat aici. Ăsta sunt eu. Dacă tu consideri că trebuie reîncadrat acest text, te rog să o faci. Nu am nici o rezervă față de termeni care dau o savoare exotică, adolescentină, unui discurs, pentru ca acesta să nu fie plicticos sau morbid. Eu nu am rezerve de acest gen. Mulțam de popas.
Andrei, mulțumesc pentru informațiile și semnul tău. Abia aștept să citesc cronica ta. Sper să fie mai consistentă decât acest articol. Și, cine știe la ce eveniment, au ba, ne-om întâlni.
ok,
caminante, mulțumesc, dar versurile remarcate de tine rămân strict în zona metafizicului...
Matei, ai greșit filmul...
Cristina, mulțumesc pentru elocuțiune și apreciere. aici e doar o sastisire de frigul iernii exprimată pe un motiv uzat. dar atât de prezent în viețile tuturor. sper.
vă mulțumesc!
gradinărit, Îmi perimteți să , dimplomatul, Niciodată nu vorbi același timp cu clientul., lacrmile le curgeau . Sunt conștientă că am aruncat buzduganul și-am plecat, dar de atâtea ori îmi spun că notey direct tzpos când citesc, pentru că la a doua lectură nu le mai văd nici eu :-) În fine, asta este ce am observat acum. Data viitoare vei fi, probabil, și tu mult mai atentă ;-)
Prima strofă si imaginea greierului este reusita. La a doua m-am uitat sa vad ce gen e poezia...ma ducea gandul la o parodie.Si pana la sfarsit n-am putut sa ma hotarasc daca ai facut-o intentionat sau, din prea mare stradanie pentru rime, au ajuns sa sufere imaginile si exprimarea lor. Te mai citesc.Numai bine!
Alma, mulțumesc de trecere și atenționare. ai dreptate. nu am înțeles întrebarea ta. de altfel, nu prea mă pricep să dau răspunsuri, uneori chiar le evit... le trec pe "fila liberă". Madim
știți care e problema?! românii au o sudo-pudibonderie moralo sudo-creștino-mioritică de un apolitism debordant. și ăsta este blestemul lor. pragmatică sau nu, naivă sau cinică, implicarea în politos este implicarea în viața orașului tău, a străzii tale, a comunei tale, a țării tale. și nu e o curvă. că dacă e atunci și viața e curvă, și frumusețea e curvă, și munca e curvă. și creația e curvă, și atunci mai bine ne ducem la mănăstire și ne retragem în sfîntoșenia noastră de doi bani, necoruptă de vicleanul occident sau de ipocrita americă. asta e pierzarea intelectualului român. mie pînă și întrebarea asta mi s-a părut o prostie, „dacă e bine ca intelectualii să intre în politică?” dar cine să intre?? analfabeții?? handicapații mintal? preșcolarii? anti-intelectualii? te apucă groaza numai cînd auzi că cineva în românia mai e în stare să pună o astfel de întrebare. de aceea nu avem nici acum clasă politică. pentru că oameni din aceștia se uită la politică ca la o ciumă, ca la lepră sau sifilis. păi de aia arată ăia care fac politică în românia așa cum arată.
în grecia antică se considera că societatea trebuie administrată de înțelepți. nu e ăsta (sau ar trbui să fie) un fel de echivalent al intelectualului?
marele om de stat edmund burke a spus cîndva: “All that's necessary for the forces of evil to win in the world is for enough good men to do nothing.”
faceți voi traducerea...
dintr-o dată Coborâtorul m-a luat de mână atât mai aveam o treaptă până la El... doar acest curajos Dumnezeu coborând o treaptă pentru mine... sunt versurile care daruie poemului sensul. aceasta idee, insa, este rupta de continutul poemului. de asemnea imi par fortate ideile martiriului exprimate voit prin contondente imagini moderne in contradictie cu cele traditional crestine.
Finalul mi se pare tautologic. Mi se pare evident ca daca dam noi nopatea... nu pentru a iesi din intuneric in intuneric. Astfel ultimul vers devine inutil. Legat de "ne frangem aripile" ...un foarte mare stereotip care pentru a impresiona cumva trebuie imbracat mult mai bine. Legat de "lupii isi ascut dintii" mai departe de "Capra cu trei iezi" nu pot trece (no offence !). Cred ca se poate mai bine de atat... Ialin
Maria(na) mulțumesc pentru aplecarea asupra acestui poem.
Nu înțeleg de ce trecerea bruscă la personal din acel 'simt' deranjează, mai ales pe unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate.
Iar cei doi de 'înainte' așa-i au sensuri 'un pic diferite' cam ca în celebra parafrază de pe vremea lui ceau-bau 'tot înainte' pentru că 'tot înainte' era mai bine...
Ne mai citim.
Una e sa scrii poezie, alta e sa scrii poezie buna. Ada mai are pana la a doua varianta. Ma bucur ca o sa ma abtin sa mai citesc porcarii si ca am imbatranit diferit de Andu. ;)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bravo, domnule poetule! si ce titlu ai gasit... de fapt, nu, ce titlu te-a gasit! abia astept sa te citesc cu voce tare, de pe hartie! sau sa te recitesc pe alocuri, pe alocurile "hermeneice":) Ma bucur ca ai dat lumii inca o carte buna de poezie! cele bune, viata din belsug!
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie desi totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” decu siguranță mulțumesc pentru citiri și opinii. nici un autor nu poate pretinde asta unui cititor. de aceea îmi faceți o favoare. chiar dacă nu a plăcut unora. este și indignarea un efect la urma urmei, nu?
pentru textul : dimineață cu pace și chitară deOtilia, am dezbătut problema şi am găsit că e bună sugestia ta. pasăre albă sa fie. mulţumesc pentru citire, apreciere şi acest com cu peniţă. am visat că scosesem o carte şi prima copie ţi-o dădusem ţie.
titlul încă nu e
pentru textul : pasăre albă debătut în cuie.
poemul e compoziția unui cunoscător de muzică, un interpret al chitării, care încearcă să pună în urechile cititorului, ca și cum acesta ar putea să vadă cu urechile, ceea ce simte autorul când interpretează la instrumentul său preferat. un fel de închinăciune înaintea nesfârșitului ce ne încântă și ne uimește ca o sequoia poetică.
pentru textul : sequoia deMa las coplesita fara de voie de dulcele-amar al acestei poezii, de puterea ta de sugestie a unui imposibil perpetuu prin alaturarea albastrului cu "neculoarea" negru - suspendarea trecutului ca o umbra peste realitatea cunoscuta numai de doi. Am impresia ca am asistat la o mica sceneta de teatru, foarte "aproape", asa cum numai in fata scenei te poti simti, de personaje. Am o mica retinere la "La fel cum stii sa te scufunzi in ochii mei", si cred ca stii de ce, dar cred eu ca nu ai putut opri versul asta. Poate renunti cumva la "in ochii mei", sau gasesti alta expresie, nu stiu... dulce rau.
pentru textul : un octombrie pentru totdeauna dee libera pagina a 2-a? as avea si eu un text...! :D
pentru textul : coming soon dePoezia ar trebui sa innobileze sau sa induca stari, pulsiuni ale sufletului. Complet gresita aceasta viziune asupra poeziei. Cristi PS Pentru aceasta poezie "scarbos" si " infect" ma onoreaza :). Inseamna ca nu am cazut in derizoriu ...
pentru textul : Sonetul 129 deNu doresc nimic de la d-voastră, vă asigur. Aş fi vrut, ce-i drept, mai mult de la textele pe care le semnaţi, însă e cert că autorul însuşi nu ţinteşte mai sus, aşadar nu prea mai este nimic de spus.
O zi bună!
pentru textul : Dor virtual demi-a placut! as renunta la "pe canapeaua din sufragerie" pentru a nu limita spatiul.
pentru textul : zaț debobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
pentru textul : mama la toate țările decit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
mulțumesc Cailean. Chiar apreciez comentariul tău și aducerea în dicuție a lui Coșeriu. Și Leonard Bernstein dacă nu mă înșel împărtășea o opinie asemănătoare. Evident există societăți sau culturi cu diferite grade de poezie în limbajul lor. Cele mai vechi, mai tradiționale par să conțină mai mult. Care a fi cauza? Este vorba de vechimea lor, de faptul că au fost mai multă vreme „expuse” la istorie, la cultură, la filozofie? Evident o limbă este diferită de alta după cum o istorie este diferită de alta. Deși pragmatismul și „schematismul” unor limbi par să le dezavantajeze ca și abilitate de a comunica poetic, totuși aceste „apucături pragmatice” ale unor civilizații se dovedesc benefice pentru literatura și implicit poezia acelei limbi. Să luăm exemplul limbii române care probabil nu a avut o formă scrisă consolidată (și nici o tipografie semnificativă) cam pînă în a doua jumătate a secolului 19 a pierdut nenumărate ocazii să înregistreze pentru posteritate și să impună universal propriul etos. La urma urmei nu am nici o îndoială că în două mii de ani au existat mulți Eminescu și multe Miorițe. Dar s-au pierdut. Pe de altă parte, limba engleză sau franceză sau germană (ca să nu mai pomenesc de cea italiană) au profitat de pragmatismul științific pentru ca să rămînă. La urma urmei nu cred că limba germană este mai poetică decît limba română după cum nu cred că nemții sînt mai poeți decît românii. Dar nu românii au inventat tiparnița cu piese mobile și nici nu au implementat-o decît mult prea tîrziu. Deci există acest paradox. Și cred că acest pardox apare și astăzi. După parerea mea (și nu numai) revoluția computerelor și a internetului este echivalentă ca magnitudine social-culturală la nivelul civilizației cu revoluția Gutenberg. Cu alte cuvinte sînt convins că și pe vremea aceea au fost mulți tradiționaliști care au spus că tiprnița fața de cuvîntul scris este „lumească, facilă sau poate chiar diavolească”. Mulți au luptat și atunci pentru „valorile tradiționale”. Dar și atunci ca și acum a nu înțelege „mersul vremurilor” e păgubos. Literatura pe hîrtie, oricît de dragă nouă, va dispare. Va fi înlocuită de literatura digitală. Dar la urma urmei ce conteză! „Limbajul poetic este limbajul absolut.” El nu este tributar mediului de propagare sau depozitare.
pentru textul : Ce rost are poezia? deCeva, ceva mai bine stăpânită "tehnica scurtă", dar mai trebuie lucrat.
pentru textul : croaziera deAş vrea să atrag atenţia asupra virgulelor care închid conjuncţia "însă", pentru că le văd mai mereu, la mai toţi: când conjuncţia se află în interiorul propoziţiei, deci nu la margini, nu se pun virgule. Cel puţin, nu se recomandă.
e un inceput bun de a lua lectii de rusa si cel mai simplu e atunci cind cineva iti vorbeste; ca orice limba straina necunoscuta are un farmec aparte... sint imagini deosebite pe care le utilizezi cu simplitate ceea ce imprima un echilibru poemului. de exemplu: "vorbește-mi în rusă să iau accentul să-l învârt în minte zâmbind prin fum fluența ta e o apă caldă pe care o ții strâns la piept ar trebui s-o merit sau să mi-o iau"... samd exista un cor de rusi la metrou Chatelet pe care ii aud mereu...
pentru textul : vorbește-mi în rusă deAi dreptate, există o legătură intrinsecă între acest pământ, truditorul lui de veacuri şi umilele noastre fiinţe care ne hrănim din seva roadelor smulse cu sudoare dintre brazde. Mulţumesc pentru trecere!
pentru textul : Ţăran cu plugul deFelicitări, conaşule!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deimi place a treia strofa. fireste, desprinsa de text, nostalgia se diminueaza. dar pb celorlalte strofe tine de uzura motivelor poetice invocate: tren, gara, ploaie, zamber, iarna... folosite mai indraznet poate iesea mai mult. sigur iesea mai bine
pentru textul : preludiu și fugă deVirgil, diferența dintre un articol și o "tabletă" (termen care nici nu e des uzitat în literatură) este infimă ca să nu zic nulă. Acum eu înțeleg că alta e problema: îți displace tonul ultracolocvial în care m-am exprimat aici. Ăsta sunt eu. Dacă tu consideri că trebuie reîncadrat acest text, te rog să o faci. Nu am nici o rezervă față de termeni care dau o savoare exotică, adolescentină, unui discurs, pentru ca acesta să nu fie plicticos sau morbid. Eu nu am rezerve de acest gen. Mulțam de popas.
pentru textul : Stela Iorga - "A doua întoarcere din Nam" deAndrei, mulțumesc pentru informațiile și semnul tău. Abia aștept să citesc cronica ta. Sper să fie mai consistentă decât acest articol. Și, cine știe la ce eveniment, au ba, ne-om întâlni.
ok,
pentru textul : apriliano decaminante, mulțumesc, dar versurile remarcate de tine rămân strict în zona metafizicului...
Matei, ai greșit filmul...
Cristina, mulțumesc pentru elocuțiune și apreciere. aici e doar o sastisire de frigul iernii exprimată pe un motiv uzat. dar atât de prezent în viețile tuturor. sper.
vă mulțumesc!
gradinărit, Îmi perimteți să , dimplomatul, Niciodată nu vorbi același timp cu clientul., lacrmile le curgeau . Sunt conștientă că am aruncat buzduganul și-am plecat, dar de atâtea ori îmi spun că notey direct tzpos când citesc, pentru că la a doua lectură nu le mai văd nici eu :-) În fine, asta este ce am observat acum. Data viitoare vei fi, probabil, și tu mult mai atentă ;-)
pentru textul : Paharul cu apă dePrima strofă si imaginea greierului este reusita. La a doua m-am uitat sa vad ce gen e poezia...ma ducea gandul la o parodie.Si pana la sfarsit n-am putut sa ma hotarasc daca ai facut-o intentionat sau, din prea mare stradanie pentru rime, au ajuns sa sufere imaginile si exprimarea lor. Te mai citesc.Numai bine!
pentru textul : Tablou înserat de vară deAlma, mulțumesc de trecere și atenționare. ai dreptate. nu am înțeles întrebarea ta. de altfel, nu prea mă pricep să dau răspunsuri, uneori chiar le evit... le trec pe "fila liberă". Madim
pentru textul : Despre suflet deștiți care e problema?! românii au o sudo-pudibonderie moralo sudo-creștino-mioritică de un apolitism debordant. și ăsta este blestemul lor. pragmatică sau nu, naivă sau cinică, implicarea în politos este implicarea în viața orașului tău, a străzii tale, a comunei tale, a țării tale. și nu e o curvă. că dacă e atunci și viața e curvă, și frumusețea e curvă, și munca e curvă. și creația e curvă, și atunci mai bine ne ducem la mănăstire și ne retragem în sfîntoșenia noastră de doi bani, necoruptă de vicleanul occident sau de ipocrita americă. asta e pierzarea intelectualului român. mie pînă și întrebarea asta mi s-a părut o prostie, „dacă e bine ca intelectualii să intre în politică?” dar cine să intre?? analfabeții?? handicapații mintal? preșcolarii? anti-intelectualii? te apucă groaza numai cînd auzi că cineva în românia mai e în stare să pună o astfel de întrebare. de aceea nu avem nici acum clasă politică. pentru că oameni din aceștia se uită la politică ca la o ciumă, ca la lepră sau sifilis. păi de aia arată ăia care fac politică în românia așa cum arată.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deîn grecia antică se considera că societatea trebuie administrată de înțelepți. nu e ăsta (sau ar trbui să fie) un fel de echivalent al intelectualului?
marele om de stat edmund burke a spus cîndva: “All that's necessary for the forces of evil to win in the world is for enough good men to do nothing.”
faceți voi traducerea...
dintr-o dată Coborâtorul m-a luat de mână atât mai aveam o treaptă până la El... doar acest curajos Dumnezeu coborând o treaptă pentru mine... sunt versurile care daruie poemului sensul. aceasta idee, insa, este rupta de continutul poemului. de asemnea imi par fortate ideile martiriului exprimate voit prin contondente imagini moderne in contradictie cu cele traditional crestine.
pentru textul : Spulberat despune-mi, te rog, cine este Aliodor din postarea ta??
pentru textul : Tristeţi duminicale deFinalul mi se pare tautologic. Mi se pare evident ca daca dam noi nopatea... nu pentru a iesi din intuneric in intuneric. Astfel ultimul vers devine inutil. Legat de "ne frangem aripile" ...un foarte mare stereotip care pentru a impresiona cumva trebuie imbracat mult mai bine. Legat de "lupii isi ascut dintii" mai departe de "Capra cu trei iezi" nu pot trece (no offence !). Cred ca se poate mai bine de atat... Ialin
pentru textul : Ieșire deno, bade, exista niste reguli pe care numai autorul le face. Pace si servus!
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deLumință, iți mulțumesc de trecere și pentru sugestii. Cu respect
pentru textul : Scaune deMaria(na) mulțumesc pentru aplecarea asupra acestui poem.
pentru textul : nimic despre Nimic deNu înțeleg de ce trecerea bruscă la personal din acel 'simt' deranjează, mai ales pe unele ca noi, femeile, mai mereu depersonalizate.
Iar cei doi de 'înainte' așa-i au sensuri 'un pic diferite' cam ca în celebra parafrază de pe vremea lui ceau-bau 'tot înainte' pentru că 'tot înainte' era mai bine...
Ne mai citim.
Una e sa scrii poezie, alta e sa scrii poezie buna. Ada mai are pana la a doua varianta. Ma bucur ca o sa ma abtin sa mai citesc porcarii si ca am imbatranit diferit de Andu. ;)
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete dePagini