uite ca am poposit si aici. vin cu o observatie legata de "tehnica", mai exact de felul in care folosesti conjugarile verbelor: incepi textul folosind indicativul prezent: "Sunetul apei care curgea pe burlan nu-l lasa sa doarmă." apoi, la indicativ imperfect: Îi dădea o stare de melancolie care-i curma somnul." ca apoi, far'de veste, sa treci iar la timpul prezent: "Se încruntă, strânge din ochi și se înfășoară în pătură până la cap...mai pune și o pernă peste urechea stângă."...aici actiunea e alerta si "trage" cititorul in povestire. ca in urmatoarea fraza, sa folosesti viitorul popular! : "Poate așa o să adoarmă."...ceea ce slabeste brusc ritmul. mai departe, in aceeasi fraza! - atat timpul trecut, cat si cel prezent: "Zumzăitul aparatului de aer condiționat pus pe încălzire îi dădea starea de toropeală și liniște de care aveanevoie , iar în curând încep să se amalgameze relalitatea cu visul. Adoarme. " acelasi lucru se intampla si aici: "Afara ploua calm, burlanul încă se aude plăcut iar lumina de la veioză dadea un ton roșiatic-plăcut camerei." si as putea continua cu exemplele. cred ca ar trebui sa te hotarasti: actiunea curge in timpul prezent sau este o evocare? P.S: corecteaza "relalitatea"...:)...si vezi ca mai sunt niste "caciulite" care nu s-au asezat pe unde trebuie.
Cred că e un titlu bun. Nu e din acelea care anunță cam despre ce va fi vorba în text. Abia după lectura poemului, titlul dobândește un fel de aură întregind mesajul.
La versul nr. opt aș schimba ceva după "deși seamănă" și aș articula "foști/foștii", mai ales că urmează o atributivă explicativă.
Dacă mi se permite şi mie o părere - poate că cel mai negativ aspect al acestui text este poetizarea. Cel puţin în cazul meu, scrierea nu a reuşit să-mi transmită nimic. O fi de vină discursul ăsta smerit, care, cumva, depersonalizează (nu doar în cazul acesta), o fi de vină scufundarea în meditaţia spirituală, revelată prin analogii materiale primordiale (apă/izvor/fântână/nisip/lut/cerc), o fi de vină percepţia mea...
Cred că oricare ar fi ideea unui text, oricât de inedită/adevărată/spectaculoasă ar fi, atunci când este exprimată prin construcţii de genul celor de mai jos, nu respiră.
"izvoare care nu au vreme de zbor" (sintagmă artistică, nimic de zis, dar retorică, goală)
"lacrimile nu mai au gust de sare" (demitizare/declişeizare)
"firele nisipului prinzând să se îmbine în ulcioare de lut" [megaclişeu (firele nisipului) + pleonasm (ulcioarele sunt din lut)
"motiv al rostogolirii/descleştarea zborului/presărarea firii" - (genitive, genitive, genitive)
"căderea în dimineață e doar apa pregătită [...] - "fără niciun corespondent logic, deci având doar noimă intuitivă". Aici ar mai fi de zis că foarte mulţi au uitat că există şi o logică a metaforelor şi că ea, metafora, nu se poate întemeia fără această logică.
remarc: "Atât de liniște este în mine, ca o prosteală care îți rămâne pe chip, uimirea disprețului care cade pe tine în momentul adevărului."
În orice caz, mie textul mi se pare o alegorie pentru ceva mult mai mult decît pare să spună la prima vedere. Iar acel "Deocamdată ninge" mi se pare o excelentă avertizare mascată.
parerea mea este ca textul nu merita o penita dar evident fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu ele. despre incadrarea acestui membru, ca de altfel despre incadrarea oricarui membru aici, responsabilitatea este a consiliului Hermeneia. ultima data cind m-am uitat nu l-am vazut pe Bobadil ca membru in el. sau poate imi zice cineva ca gresesc...
alb până în zări –
o pată de culoare
doar pe derdeluș
are ceva din liniștea care o cauți la Tolstoi dramaturgul, după ce te desprinzi de Puterea întunericului... e atât de simplu și frumos că îmi vine să-l topesc
în cana de ceai... e alinător, e... în fine, multe exprimă... copilăria cu toată magia
pe care o aduce în lumea noastră, a celor maturi. e frumos.
Mulțumesc Cris pentru încurajare și suport, am înțeles ce zici și primesc mesajul tău ca de la femeie la femeie. Doar că eu nu pot să iau așa ușor unele lucruri (încă?) și indiferent de calitatea artistică indiscutabilă a graficii lui aalizei, eu m-am simțit jignită să fiu transformată (chiar și în glumă) din marga într-o marga-rină. Știi, delimitările dintre pamflet și batjocură sunt foarte fine și ține de măiestria autorului să se plaseze într-o parte sau în cealaltă. Cu atât mai mult cu cât, domnul aalizei, ca să 'destindă atmosfera', m-a luat pe epigrame, eu i-am răspuns ceva dar nu știu dacă domnia sa a înțeles ceva sau m-a luat tot așa, drept o margarină.
Cam pe aici se află problema. De exemplu, dacă la un alt 'mascul alfa' de aici de pe Hermeneia, domnul Virgil Titarenco am sesizat numai săgeți intelectuale chiar dacă uneori teribil de incomode, la acest domn aalizei am sesizat și altceva care nu mi-a plăcut, mai ales o lipsă anume de cultură și de bun simț. Nu vreau să insist, dar acest ceva dacă este adevărat, nu i-ar îngădui să opineze pe aici din calitatea de editor, la care face referire intr-unul dintre comentarii domniei-sale, maraind usor, atat cât să i se vadă colții de lapte, la mine. Eu cred ca domnia-sa este un grafician pe computer de mare talent dar un scriitor sub-mediocru și în plus un elitist din vechea gardă a misoginilor. Este opinia mea si mi-o asum.
Iar ție, dragă Cristina îți multumesc încâ o data pentru sfaturile sincere și pentru încurajare.
Margas
iată “de ce iubim femeile”. nu se lasă şi nu se lasă. sînteţi spumoase aş tot asculta dar intrăm în conflict cu politica Hermeneia. O ultimă întrebare Raluca- cine e colegul nostru de site Aaliei?
Lăudabilă decizie, Adriane, de a contrapuncta frenezia mea imagistică printr-un ton mai elegiac... și cum reușești să aduci o referință la 75 HP în mijlocul câmpului de luptă... Yigru Zeltil
Bra', mă simt atât de flatată că m-ai inclus şi pe mine pe lista "autorilor talentaţi" încât nu pot să nu-ţi spun despre mine: află că sunt sănătoasă, chiar dacă, de la începutul acestui an, am trecut prin două pneumonii şi încă mai trec printr-un conflict armat cu autorităţile române pentru luarea cu japca a dreptului de proprietate, un conflict mai grav şi mişelesc decât în anii comunismului...
Încă respir, prin masca de oxigen a poeziei, citind versuri, ale tale şi ale celorlalţi autori îndrăgiţi. Nu pot vorbi, nu pot scrie. Un eu mic, claustrat între ziduri se loveşte de toţi pereţii, dar încă respir.
Mulţumesc!
Ei, iata pe cineva care poate vedea si alti oameni, nu numai ferchezuiti!, respectiv subiecte. Umblam pe 10 carari si vorbim cu un bogat bagaj de neologisme dar nu stim sa scriem despre omul de langa noi, cel pe care-l vedem in fiecare zi. Ai reusit. Iata un fragmant care merita toata atentia noastra. Se va materializa in vreo carte? Pentru excelentul simt de observatie - o penita. Dancus
un vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
de l'humour !!! de l'humour avant toute chose.... et je me fends d'un grand sourire lorsque je lis déjà le tire: "qui n'est plus ce qu'il fut"... bien sûr, il est décédé, donc il n'est plus... ce qu'il fut. Ensuite le sous-titre : "de la vanité de toute chose", c'est bien là, l'ironie, n'est-ce pas, dans cette simple phrase, si profonde qu'elle touche au coeur . C'est l'essentiel. Oui la traduction est excellente, et ces deux phrases sont un clin d'oeil empli de tendresse et nous font entrer dans le vif de l'oeuvre de ce très grand écrivain et poète majeur qu'était Marin Sorescu. Un écrivain doté d'une bonne dose d'humour, d'ironie, et aussi d'une clairvoyance , d'une vision du réel transposé métaphysiquement dans le mythe et l'allégorie. Traduire n'est en aucun cas transposer mot à mot un texte, il y a là tout l'esprit et le style de l'auteur. Traduire est un acte de création , tout comme l'est l'écriture, d'ailleurs traduire équivaut à écrire dans la langue de l'autre, créer de la même manière que l'autre a créé dans sa propre langue.
Ma las coplesita fara de voie de dulcele-amar al acestei poezii, de puterea ta de sugestie a unui imposibil perpetuu prin alaturarea albastrului cu "neculoarea" negru - suspendarea trecutului ca o umbra peste realitatea cunoscuta numai de doi. Am impresia ca am asistat la o mica sceneta de teatru, foarte "aproape", asa cum numai in fata scenei te poti simti, de personaje. Am o mica retinere la "La fel cum stii sa te scufunzi in ochii mei", si cred ca stii de ce, dar cred eu ca nu ai putut opri versul asta. Poate renunti cumva la "in ochii mei", sau gasesti alta expresie, nu stiu... dulce rau.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aveţi o problemă a raportării la texte de acest gen. un poem ca acesta eu îl gândesc nu cu ţigara în mână.
mai vreau, mai aştept comentarii subiective, poate chiar death threats :))
pentru textul : răscruce deUn poem Jung - ian, care suspendă cititorul la altitudinea alfa. Interesante scrierile tale cymatoforme.
pentru textul : oval deAi dreptate Virgil, consider it done!
pentru textul : pe drumul magului deAm exagerat logosul într-un poem minimalist.
Ce să-i faci?
multumesc, Virgil..
pentru textul : Say 'aaAaAAaaaAa’ deuite ca am poposit si aici. vin cu o observatie legata de "tehnica", mai exact de felul in care folosesti conjugarile verbelor: incepi textul folosind indicativul prezent: "Sunetul apei care curgea pe burlan nu-l lasa sa doarmă." apoi, la indicativ imperfect: Îi dădea o stare de melancolie care-i curma somnul." ca apoi, far'de veste, sa treci iar la timpul prezent: "Se încruntă, strânge din ochi și se înfășoară în pătură până la cap...mai pune și o pernă peste urechea stângă."...aici actiunea e alerta si "trage" cititorul in povestire. ca in urmatoarea fraza, sa folosesti viitorul popular! : "Poate așa o să adoarmă."...ceea ce slabeste brusc ritmul. mai departe, in aceeasi fraza! - atat timpul trecut, cat si cel prezent: "Zumzăitul aparatului de aer condiționat pus pe încălzire îi dădea starea de toropeală și liniște de care aveanevoie , iar în curând încep să se amalgameze relalitatea cu visul. Adoarme. " acelasi lucru se intampla si aici: "Afara ploua calm, burlanul încă se aude plăcut iar lumina de la veioză dadea un ton roșiatic-plăcut camerei." si as putea continua cu exemplele. cred ca ar trebui sa te hotarasti: actiunea curge in timpul prezent sau este o evocare? P.S: corecteaza "relalitatea"...:)...si vezi ca mai sunt niste "caciulite" care nu s-au asezat pe unde trebuie.
pentru textul : Invizibil deCred că e un titlu bun. Nu e din acelea care anunță cam despre ce va fi vorba în text. Abia după lectura poemului, titlul dobândește un fel de aură întregind mesajul.
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (I) deLa versul nr. opt aș schimba ceva după "deși seamănă" și aș articula "foști/foștii", mai ales că urmează o atributivă explicativă.
Dacă mi se permite şi mie o părere - poate că cel mai negativ aspect al acestui text este poetizarea. Cel puţin în cazul meu, scrierea nu a reuşit să-mi transmită nimic. O fi de vină discursul ăsta smerit, care, cumva, depersonalizează (nu doar în cazul acesta), o fi de vină scufundarea în meditaţia spirituală, revelată prin analogii materiale primordiale (apă/izvor/fântână/nisip/lut/cerc), o fi de vină percepţia mea...
Cred că oricare ar fi ideea unui text, oricât de inedită/adevărată/spectaculoasă ar fi, atunci când este exprimată prin construcţii de genul celor de mai jos, nu respiră.
"izvoare care nu au vreme de zbor" (sintagmă artistică, nimic de zis, dar retorică, goală)
"pleoapa (caldă a) deşertului lumii" [genitiv dublu + aglomerare preţioasă (caldă) + megaclişeu (deşertul lumii)]
"lacrimile nu mai au gust de sare" (demitizare/declişeizare)
"firele nisipului prinzând să se îmbine în ulcioare de lut" [megaclişeu (firele nisipului) + pleonasm (ulcioarele sunt din lut)
"motiv al rostogolirii/descleştarea zborului/presărarea firii" - (genitive, genitive, genitive)
"căderea în dimineață e doar apa pregătită [...] - "fără niciun corespondent logic, deci având doar noimă intuitivă". Aici ar mai fi de zis că foarte mulţi au uitat că există şi o logică a metaforelor şi că ea, metafora, nu se poate întemeia fără această logică.
etc
pentru textul : transformarea în alb deam mai adăugat o varianta
pentru textul : exaust dete rog Adriana, evită expresiile de genul: "în timpul ăsta". e păcat de text.
pentru textul : Tablou cu femeie, pisică și două pahare cu vin deCam prea mult despre pancreas, boli, nobel si prea putin despre "acea realitate" numită poezie. Mai lucrează textul, dă-i o șansă.
pentru textul : insulele lui langerhans deremarc: "Atât de liniște este în mine, ca o prosteală care îți rămâne pe chip, uimirea disprețului care cade pe tine în momentul adevărului."
pentru textul : Punct și de la capăt deÎn orice caz, mie textul mi se pare o alegorie pentru ceva mult mai mult decît pare să spună la prima vedere. Iar acel "Deocamdată ninge" mi se pare o excelentă avertizare mascată.
parerea mea este ca textul nu merita o penita dar evident fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu ele. despre incadrarea acestui membru, ca de altfel despre incadrarea oricarui membru aici, responsabilitatea este a consiliului Hermeneia. ultima data cind m-am uitat nu l-am vazut pe Bobadil ca membru in el. sau poate imi zice cineva ca gresesc...
pentru textul : trei cuvinte depreferatul meu este acesta:
alb până în zări –
o pată de culoare
doar pe derdeluș
are ceva din liniștea care o cauți la Tolstoi dramaturgul, după ce te desprinzi de
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite dePuterea întunericului... e atât de simplu și frumos că îmi vine să-l topesc
în cana de ceai... e alinător, e... în fine, multe exprimă... copilăria cu toată magia
pe care o aduce în lumea noastră, a celor maturi. e frumos.
Congrat.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deexcelent... iata un motiv pentru care imi pare rau ca nu sint acum in bucuresti
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deIată starea mea indusă de acest poem:
„Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit
Pasărea cu clonţ de rubin...”
și
„Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.
S-o tai, se strică!
pentru textul : înmugureşti deS-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.”
ce sa zic. un poem cuminte, linistit, simplu. mi-a placut, dar ar fi mai efectiv fara subtitlu si stelutele din titlu tastate de la sine.
pentru textul : el sau despre bucuriile simple*** deMulțumesc Cris pentru încurajare și suport, am înțeles ce zici și primesc mesajul tău ca de la femeie la femeie. Doar că eu nu pot să iau așa ușor unele lucruri (încă?) și indiferent de calitatea artistică indiscutabilă a graficii lui aalizei, eu m-am simțit jignită să fiu transformată (chiar și în glumă) din marga într-o marga-rină. Știi, delimitările dintre pamflet și batjocură sunt foarte fine și ține de măiestria autorului să se plaseze într-o parte sau în cealaltă. Cu atât mai mult cu cât, domnul aalizei, ca să 'destindă atmosfera', m-a luat pe epigrame, eu i-am răspuns ceva dar nu știu dacă domnia sa a înțeles ceva sau m-a luat tot așa, drept o margarină.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deCam pe aici se află problema. De exemplu, dacă la un alt 'mascul alfa' de aici de pe Hermeneia, domnul Virgil Titarenco am sesizat numai săgeți intelectuale chiar dacă uneori teribil de incomode, la acest domn aalizei am sesizat și altceva care nu mi-a plăcut, mai ales o lipsă anume de cultură și de bun simț. Nu vreau să insist, dar acest ceva dacă este adevărat, nu i-ar îngădui să opineze pe aici din calitatea de editor, la care face referire intr-unul dintre comentarii domniei-sale, maraind usor, atat cât să i se vadă colții de lapte, la mine. Eu cred ca domnia-sa este un grafician pe computer de mare talent dar un scriitor sub-mediocru și în plus un elitist din vechea gardă a misoginilor. Este opinia mea si mi-o asum.
Iar ție, dragă Cristina îți multumesc încâ o data pentru sfaturile sincere și pentru încurajare.
Margas
Cred că aveţi dreptate cu cele două versuri. Voi renunţa la ele.
pentru textul : poem pentru tine, Elena deMulţumesc pentru vizită
Cu respect, Cezar
Masha, noi sa fim sanatosi, dezlegarea la peste e personala:)
Raluca, e intoarcerea din pauza, incalzirea, etc.
Sincere multumiri tuturor comentatorilor! Sper sa nu fii omis pe careva:) Zile bune!
pentru textul : mie să îmi deiată “de ce iubim femeile”. nu se lasă şi nu se lasă. sînteţi spumoase aş tot asculta dar intrăm în conflict cu politica Hermeneia. O ultimă întrebare Raluca- cine e colegul nostru de site Aaliei?
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deprin capilare
fragmente de cer
urcă încet în tine
somonii albaştri
îşi depun icrele
la izvoare
şi mor
mai trec, ioana
pentru textul : ieşirea din cerc deLăudabilă decizie, Adriane, de a contrapuncta frenezia mea imagistică printr-un ton mai elegiac... și cum reușești să aduci o referință la 75 HP în mijlocul câmpului de luptă... Yigru Zeltil
pentru textul : Stilamancie deerr: iar spre final îți spun ce trebuie să înțelegi...
pentru textul : niciodatănuamfostsingură de...graba asta de a trăi:)
Bra', mă simt atât de flatată că m-ai inclus şi pe mine pe lista "autorilor talentaţi" încât nu pot să nu-ţi spun despre mine: află că sunt sănătoasă, chiar dacă, de la începutul acestui an, am trecut prin două pneumonii şi încă mai trec printr-un conflict armat cu autorităţile române pentru luarea cu japca a dreptului de proprietate, un conflict mai grav şi mişelesc decât în anii comunismului...
pentru textul : Hermeneia obituary deÎncă respir, prin masca de oxigen a poeziei, citind versuri, ale tale şi ale celorlalţi autori îndrăgiţi. Nu pot vorbi, nu pot scrie. Un eu mic, claustrat între ziduri se loveşte de toţi pereţii, dar încă respir.
Mulţumesc!
Ei, iata pe cineva care poate vedea si alti oameni, nu numai ferchezuiti!, respectiv subiecte. Umblam pe 10 carari si vorbim cu un bogat bagaj de neologisme dar nu stim sa scriem despre omul de langa noi, cel pe care-l vedem in fiecare zi. Ai reusit. Iata un fragmant care merita toata atentia noastra. Se va materializa in vreo carte? Pentru excelentul simt de observatie - o penita. Dancus
pentru textul : Regele pescar deun vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.
pentru textul : de câte ori cad poduri peste înserare dede l'humour !!! de l'humour avant toute chose.... et je me fends d'un grand sourire lorsque je lis déjà le tire: "qui n'est plus ce qu'il fut"... bien sûr, il est décédé, donc il n'est plus... ce qu'il fut. Ensuite le sous-titre : "de la vanité de toute chose", c'est bien là, l'ironie, n'est-ce pas, dans cette simple phrase, si profonde qu'elle touche au coeur . C'est l'essentiel. Oui la traduction est excellente, et ces deux phrases sont un clin d'oeil empli de tendresse et nous font entrer dans le vif de l'oeuvre de ce très grand écrivain et poète majeur qu'était Marin Sorescu. Un écrivain doté d'une bonne dose d'humour, d'ironie, et aussi d'une clairvoyance , d'une vision du réel transposé métaphysiquement dans le mythe et l'allégorie. Traduire n'est en aucun cas transposer mot à mot un texte, il y a là tout l'esprit et le style de l'auteur. Traduire est un acte de création , tout comme l'est l'écriture, d'ailleurs traduire équivaut à écrire dans la langue de l'autre, créer de la même manière que l'autre a créé dans sa propre langue.
pentru textul : MARIN SORESCU, qui n'est plus ce qu'il fut... deMa las coplesita fara de voie de dulcele-amar al acestei poezii, de puterea ta de sugestie a unui imposibil perpetuu prin alaturarea albastrului cu "neculoarea" negru - suspendarea trecutului ca o umbra peste realitatea cunoscuta numai de doi. Am impresia ca am asistat la o mica sceneta de teatru, foarte "aproape", asa cum numai in fata scenei te poti simti, de personaje. Am o mica retinere la "La fel cum stii sa te scufunzi in ochii mei", si cred ca stii de ce, dar cred eu ca nu ai putut opri versul asta. Poate renunti cumva la "in ochii mei", sau gasesti alta expresie, nu stiu... dulce rau.
pentru textul : un octombrie pentru totdeauna deMulţumesc tuturor!
pentru textul : Pensulă dePagini