Silvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
Frumoasa reluare, adevarul este ca aceste versuri nu inceteaza sa ma impresioneze... cu acel magnific final "si cornul suna, insa foarte putin". Presupun ca te-a inspirat rechinul de care vorbeai, nu? Si cum dom'le? Chiar l-ai scapat? Bobadil.
nu am facut o afirmatie ci am facut o intrebare. pentru ca din punctul meu de vedere o afirmatie este relativ sententioasa si nu prea lasa loc de intors carul. in timp ce o intrebare porneste de la premisa ca oricine este "nevinovat" inainte de a se dovedi contrariul si isi poate demonstra "nevinovatia". sper ca ai inteles ce am vrut sa spun. eu cred ca aici avem de a face cu oameni mari care (desi s-ar putea sa nu le placa descutiile despre regulament) sint nevoiti sa il respecte sau sa il "ia in consideratie" macar si de dragul de a nu aluneca inspre jungla. stiu ca nu poti (deocamdata) reincadra textul dar intrebarea mea a fost cu privire la decizia ta de incadrare si nu cu privire la daca iti place sau nu discutia despre asta.
Cred ca aici: http://www.hermeneia.com/content/re%C3%AEncadrarea-unui-text-la-o-alt%C4...
am explicat cit se poate de clar cum stau (deocamdata) lucrurile. In foarte scurt timp fiecare va putea sa is reincadreze singur textele.
Rafael, daca nu te-ai prins ce legatura este intre expresia ta si boacana mea din gimnaziu atunci cel mai bine e sa iti recitesti ce ai scris despre intentii. Nu cred ca a te adresa cu draga e echivalent cu a te tine de dupa git, cel putin din punctual meu de vedere. Daca nu intelegi ce inseamna a colabora cu securitatea sau cu comunismul inseamna ca fie ai colaborat cu ei, fie nu intelegi limba romana. Securitatea si comunismul nu au fost doar concepte in Romania. Cel putin in Romania in care am trait eu. N-am vorbit niciodata despre credinta ta sau a altcuiva cu dispret. Inainte sa faci afirmatii calomniatoare probabil ca ar fi de bun simt sa aduci dovezi. Luther si Calvin nu L-au reformat pe Dumnezeu. Ei au reformat Biserica. Nimeni (Luther in nici un caz nu, daca ii vei citi lucrarile si nici Calvin sau Melanchton) nu au negat vreodata existenta crestinismului inainte de ei sau inainte de anul 1000 sau cind vrei tu de la Hristos incoace. Cu atit mai putin eu nu am facut o astfel de afirmatie. Tu ma acuzi pe mine ca as veni cu "caseta cu "argumente" cunoscute" dar ma tem ca tu faci asta prin faptul ca nici macar nu incerci sa observi ca nu am facut nicaieri afirmatia ca nu ar fi existat crestinism pina la Reforma. Dar faptul ca imi imputi mie astfel de lucruri nu face decit sa demonstreze cine vine impotriva cui cu "casete" invatate mai dinainte. Eu nu am vorbit cu dispret despre credinta nimanui. Nu am facut decit sa iti raspund la intrebari si sa iti arat ca stiu foarte bine ce cred si de ce cred ceea ce cred. Tu insa ai vorbit cu dispret si batjocoritor. Ma indoiesc ca teologia protestanta a fost "descoperita intre doua sticle de tarie". Sa fie oare asta parerea ortodocsilor si a catolicilor despre teologia protestanta? As fi foarte dezamagit de ei in acest caz. Deocamdata insa cred ca este doar parerea ta. Si fiindca ti-a expus-o am sa iti spun ca teologic vorbind ideea de reforma nu apartine lui Melanchton sau lui Calvin. In esenta ideea de reforma porneste de la un adevar revolutionar, si anume adevarul ca exista un moment cind o biserica crestina (ortodoxa, protestanta, neoprotestanta, catolica, armeneasca, copta, etc, etc) inceteaza sa mai fie Biserica lui Hristos, adica moare, adica se auto-desfiinteaza, se autodistruge, fie prin imoralitate, hedonism, erezie, influx de paginism, disolutie spirituala si multe alte motive. Cu alte cuvinte inceteaza a mai fi Biserica lui Hristos chiar daca institutional sau traditional vorbind ea mai poate continua sa sa functioneze. Promotorul si initiatorul acestei idei revolutionare este, poate spre surprinderea ta, Isus Hristos despre care crestinii cred ca este Fiul lui Dumnezeu. S-ar putea sa te surprinda aceasta afirmatie dar daca vei avea bunavointa sa citesti cele 7 scrisori dictate de Isus lui Ioan in Patmos pentru 7 biserici din primul secol din Asia Mica, scrisori care sint parte din Apocalipsa si deci din canonul Noului Testament, este cu neputinta sa nu ajungi la aceeasi concluzie. N-ai nevoie nici macar de calauzire spirituala, e suficient sa ai un minim bun simt intelectual. Cu alte cuvinte, cu multe sute de ani ca Luther, Calvin si altii sa initieze Reforma Bisericii, teologia reformei era acolo in Scriptura, ei n-au facut decit sa o redescopere. Acolo Isus vorbeste despre o biserica "oarba", "goala", "moarta in ciuda faptului ca ii merge numele ca traieste", o biserica pe care El promite sa o pedepseasca, etc. E suficient sa citesti acele 7 scrisori si te vei lamuri. Acum, evident ca tu vei putea spune ca Hristos are dreptul sa vorbeasca asa dar nimeni nu da un astfel de drept lui Luther sau Calvin pentru ca ei sint oameni. Dar asta este pura ipocrizie. Papii de la Roma si alti slujitori ai bisericii au vorbit de mii de ori impotriva unei biserici sau alteia, au anatemizat, au condamnat biserici protestante sau pre-protestante, au initiat inchizitii, etc, etc. De ce acesti "oameni ai bisericii" au avut dreptul sa "judece" anumite biserici iar Luther si Calvin nu? Oare nu este o culme a arogantei necrestinesti sa pretinzi ca numai tie ti-a dat Dumnezeu "dreptul sa judeci si sa condamni" alte biserici iar altora nu? Tu vorbesti despre "opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala". Dragul meu, eu zic sa fim seriosi. Daca tu iti imaginezi ca eu n-am alta treaba decit sa ma lansez in giumbuslucuri si falsuri etimologice ca sa lansez aberatii teologice ma tem ca nu mai ai argumente de vreme ce apelezi la chestii din astea. Te asigur ca am foarte multe traduceri, versiuni si copii dupa diferite manuscrise ale cartilor Vechiului si Noului Testament si suficient de multe lexicoane si alte instrumente lexicografice care nu apartin unui "curent religios sau altuia" si ca stiu foarte bine despre ce vorbesc. Nu mi-as permite sa lansez minciuni din astea daca nu din respect pentru inteligenta celor ce citesc aici, atunci macar din frica de Dumnezeu. Cel care spera sa poata profita de ignoranta biblica a altora si care lanseaza tot felul de acuzatii din astea ieftine esti tu. De ce nu vii macar cu un singur text ca dovada daca sustii ca ai dreptate si nu te lansezi in acuzatii inflamatoare dar nefondate? Nu imi aduc aminte sa fi adus sau sa fi propus sa aducem "amendamente la Dumnezeu". Mi se pare din nou o acuzatie sforaitoare care nu spune nimic ci doar improasca de dragul de a improsca... crestineste probabil. Cine a spus sa renuntam "dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge"? Care sint acele lucruri? Preotii, Maria? Hai sa fim seriosi. Acesta este "argumentul" tau? Adica atunci cind nu mai ai argumente te refugiezi in convenabila reduta a "tainei" pe care nu o putem intelege? Cum ramine cu cuvintele lui Hristos care spunea "veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi"? Sau expresia Lui nu s-a referit la "orice" adevar ci numai la cele "convenabile" unei anumite biserici institutionalizate? Sa fie clar, eu cred ca exista enorm de multe lucruri pe care nu le cunoastem si nu le vom putea intelege probabil niciodata in viata aceasta sau in trupul acesta despre Dumnezeu. Dar nu cred ca aceasta poate fi folosita ca un pretext pentru a introduce adevaruri eretice in teologia crestina . Mai devreme sau mai tirziu trebuie sa existe un criteriu dupa care Biserica si crestinul poate fi sigur daca un anumit lucru este sau nu adevarul lui Hristos. Pina la proba contrarie pentru mine acest criteriu este Sfinta Scriptura si nu altceva. Prefer ca in ziua judecatii sa fiu "acuzat" ca m-am bizuit pe Scriptura si nu pe alte "surse", fie ele brosuri protestante sau scrierile "sfintilor parinti". Din punctul meu de vedere, si repet, al meu, ele ramin la fel de pasibile sa fie "infectate" cu opinii pur omenesti. Asta nu inseamna ca nu le citesc, si pe unele si pe altele, dar nu sint ele "criteriul" pentru mine. Nu stiu ce este rau in a face "piesa de teatru din nasterea Domnului". Ma tem ca ostiliatatea ta, mai degraba "antiintelectuala", fata de dramaturgie face un mare deserviciu crestinismului. Probabil ca din punctul tau de vedere si multele filme religioase pe care le-a facut sau sustinut biserica catolica sint tot anatema. Nu m-am gindit sa judec pe nimeni daca se roaga cu ochii inchisi sau deschisi sau daca striga cind se roaga. Ma tem ca daca tu ai fi fost in ziua coboririi Duhului Sfint in Ierusalim i-ai fi batjocorit pe toti cei care strigau pe acolo. Inclusiv pe Maria, mama lui Isus care era si ea acolo. Si pe ei i-au acuzat altii ca sint beti. Eu nu m-am rugat niciodata asa dar consider o chestiune de bun simt si de respect sa ii permit fratelui meu in Hristos sa se roage cum vrea. Nu cred ca exista nicaieri in Scriptura vreun decret strict cu privire la asta. Sau daca exista ceva, exista expresia apostolului Pavel care spune la un moment dat "ma voi ruga cu duhul dar ma voi ruga si cu mintea", asta fiindca la un moment dat veni vorba si imi spuneai ca experienta spirituala a rugaciunii elimina in mare masura aportul ratiunii. Rafael, tu spui "inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui". E foarte posibil. dar asta nu este fiindca ceea ce spun eu nu ar fi relvant ci pentru ca tu esti mult prea plin de prejudecati ca sa poti purta un dialog civilizat. Nu stiu ce intelegi tu prin "e comoda viata cind nu exista canoane". Ma tem ca habar nu ai ce inseamna ca Hristos este sfirsitul legii si inceputul harului. Ma tem ca pentru tine asta este echivalent cu "orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin". Daca este asa atunci probabil ca nu ai inteles niciodata teologia Noului Testament si o confunzi, in mod voit probabil, cu tot felul de aberatii liberale. Evident ar dura mult prea mult ca sa iti explic ce insemna libertate in Hristos si ma tem ca nu te intereseaza. Scopul meu insa nu a fost sa te invat pe tine ceva ci doar sa iti spun ca gogoritele cu care vii si acuzatiile ieftine se potrivesc probabil pentru o fituica propagandista dar nu se refera la mine. Ma cunosti mult prea putin ca sa faci afirmatiile pe care le faci. Tu spui ca "restul", adica ceea ce este in afara ortodoxiei si catolicismului, sint "doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu". Eu nu imi pot permite sa spun asa ceva despre catolicism sau ortodoxie. Dar te asigur ca un om care gindeste si vorbeste ca tine poate fi catolic sau ortodox dar cu siguranta nu este crestin. Adica nu are in el Spiritul lui Hristos. Sfirsitul poeziei mele se referea la altceva dar ma tem ca ai nevoie de o anumita capacitate de intelegere ca sa pricepi acel lucru. Nu am vrut sa te jignesc ci dimpotriva sint gata sa accept ca ai anumite limite de intelegere. Habar n-am cine este Padre Alberto si ce cauta in discutia asta. Daca este vorba de rugaciune de ce oare nu as fi putut eu sa ma rog pentru Padre Alberto sa i se risipeasca lui valul de pe ochi si sa poata sa vada? Avea sau are Padre Alberto sau tu monopol asupra adevarului spiritual? Oare o astfel de pretentie nu este aroganta? Nu stiu daca reactia ta este sau nu exagerata. mi se pare insa foarte plina de prejudecata si in multe locuri antiintelectuala si chiar anticrestina. Dar daca ramii totusi curios sa afli adevarul asta inseamna ca esti pe calea cea buna.
amanuntul asta nu merge, e total aiurea, e ca si cand Dunarea si-ar da mana intr-o aceeasi respiratie cu Pacificul.
eu as sari peste el si as spune:
uneori ne salutam zimbeste
la fel de indescifrabil ca intotdeauna
dar nu pot sa iti spun nimic
despre ce gandeste
şi aşa cum ştii
aceasta este de cele mai multe ori
neesenţial
pentru că ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte
revolutia de catifea, ton sur ton, pe un soclu lucios sau dincolo de sticla unui tablou. un fel de "afara spoit gardul, inauntru leopardul" in timpul inghetului. poate as organiza altfel versul 5. este ceva ce ar putea fi optmizat la "ochiului care rade"
yester – iti multumesc ca ma citesti, ca imi lasi semne si ma bucur mai ales cand gasesti ceva de luat... despre lirism... oare e de bine? caci despre falimentul tau, nici o sansa:) aranca – esti o persoana de echilibru a site-ului, asa te vad eu cum vii mereu cu o parere, care intotdeauna se dovedeste a fi obiectiva, ma ajuti mult sa vad cum imi este receptata poezia... poemul acesta apartine unor vremuri mai bune, mi-a surprins sufletul in aceea oaza de lumina... n-o sa pot reveni sa-l lucrez, prefer sa pastrez intacta aceea lumina care a fost ... finalul voiam sa aduca forta unor maini impreunate care pot schimba albii ... referitor la „primenirea” poemului, inteleg ce spui, te referi la linia ascendenta pe care trebuie sa o aiba in general versurile, doar ca ... daca am primeni zilnic hainele poemului cred ca am scrie un singur poem toata viata, pe care l-am tot ajusta mereu:)
vezi ca ai typos „dacă dacă”. cred că nu este corect unde scrii „pentru a ştii de ce boală suferă” sau „ Dacă aş ştii un dumnezeu ”. Mai ai și virgule lipsă.
Deocamdată îl aprob dar dacă vei mai trimite texte cu astfel de greșeli vor fi trimise în Șantier.
Francisc... ai sesizat foarte bine mozaicul... mesterul doarme iar calfa nu se poate inca descurca de unul singur. Alina... chei si usi... ce te faci cu cele lasate deschise? Multumesc pentru feed-back.
Aleksandr, e mai frumos cum asculți tu povestea decît cum o spun eu. Da, în timpul dinastiei Tang, poezia era gravată pe stele de piatră, sub forma unor sunete muzicale, inițial 7 la număr, ulterior 12. Paleta cromatică cuprindea trei culori fundamentale: galben și verde pe fond alb, fiecare cu o multitudine de semnificații și de simboluri. Îți mulțumesc pentru vizită și mai ales pentru versurile recitate, mi-au plăcut timbrul, cantabilitatea...
Mulţumesc pentru oprire şi semn. Deocamdată e o poezie tabu, care încă creşte-n mine şi nu pot spune altceva, decât ce-am scris. Ai numit exact unghiurile ascuţite ale ei.
"norii destramati" mie imi sugereaza (in chip firesc, as zice) risipire, nu "strangere". mi se pare cam artificiale ( in sensul de "artificiu poetic") versurile "acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme" in contrapondere,iata, un final care mi-a placut foarte mult! "m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
e bun, plus că e suficient de straniu cât să te țină până la final. dar e ceva: omorul pare forțat fiindcă personajul nu anunță nicăieri o disperare de genul acela. poate trebuie să-l faci ceva mai alienat :) dar, după cum spuneam, e bine construit, are tensiune gradată și e o întreagă viață acolo, așa cum e ea, în încercările noastre de supraviețuire și eliminare a obsesiilor.
Mulțumesc mult, Marina. Îți mulțumesc și pentru că ai venit la Cărtărești. Adaug linkul unui filmuleț din jurnalul de știri de aseară de la TVR, unde apari și tu: www.tvr.ro/articol.php?id=13684&c=99
ceremonia lucrurilor simple poarta aici in poem, un crescendo intim deosebit. e doar un fel de a te bucura de viata, de lucrurile mici care ii dau culoare. dincolo de oglinda ochiul critic pastreaza parca masura lucrurilor... finalul e delicat, deosebit. ma asteptam sa il lasi mostenire...:) "mă înfășor in halatul trandafiriu atât de cald moale atât de pufos le voi lăsa vorbă să mă îmbrace cu el"
sau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este ca si cum am crea.
pentru textul : Pași de Cuvânt deimpus, de supărare. poezie de atitudine pentru sine. între ieri şi azi sunt şi vorbesc toate acele expresii de stare.
pentru textul : de ieri, de azi devladimir, bine.
pentru textul : far deSilvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
http://www.youtube.com/watch?v=KfKRSVQf-nM
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deFrumoasa reluare, adevarul este ca aceste versuri nu inceteaza sa ma impresioneze... cu acel magnific final "si cornul suna, insa foarte putin". Presupun ca te-a inspirat rechinul de care vorbeai, nu? Si cum dom'le? Chiar l-ai scapat? Bobadil.
pentru textul : rechinul cu colți de argint denu am facut o afirmatie ci am facut o intrebare. pentru ca din punctul meu de vedere o afirmatie este relativ sententioasa si nu prea lasa loc de intors carul. in timp ce o intrebare porneste de la premisa ca oricine este "nevinovat" inainte de a se dovedi contrariul si isi poate demonstra "nevinovatia". sper ca ai inteles ce am vrut sa spun. eu cred ca aici avem de a face cu oameni mari care (desi s-ar putea sa nu le placa descutiile despre regulament) sint nevoiti sa il respecte sau sa il "ia in consideratie" macar si de dragul de a nu aluneca inspre jungla. stiu ca nu poti (deocamdata) reincadra textul dar intrebarea mea a fost cu privire la decizia ta de incadrare si nu cu privire la daca iti place sau nu discutia despre asta.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deCred ca aici: http://www.hermeneia.com/content/re%C3%AEncadrarea-unui-text-la-o-alt%C4...
am explicat cit se poate de clar cum stau (deocamdata) lucrurile. In foarte scurt timp fiecare va putea sa is reincadreze singur textele.
multam de trecere
pentru textul : Cântec pentru Ulma deRafael, daca nu te-ai prins ce legatura este intre expresia ta si boacana mea din gimnaziu atunci cel mai bine e sa iti recitesti ce ai scris despre intentii. Nu cred ca a te adresa cu draga e echivalent cu a te tine de dupa git, cel putin din punctual meu de vedere. Daca nu intelegi ce inseamna a colabora cu securitatea sau cu comunismul inseamna ca fie ai colaborat cu ei, fie nu intelegi limba romana. Securitatea si comunismul nu au fost doar concepte in Romania. Cel putin in Romania in care am trait eu. N-am vorbit niciodata despre credinta ta sau a altcuiva cu dispret. Inainte sa faci afirmatii calomniatoare probabil ca ar fi de bun simt sa aduci dovezi. Luther si Calvin nu L-au reformat pe Dumnezeu. Ei au reformat Biserica. Nimeni (Luther in nici un caz nu, daca ii vei citi lucrarile si nici Calvin sau Melanchton) nu au negat vreodata existenta crestinismului inainte de ei sau inainte de anul 1000 sau cind vrei tu de la Hristos incoace. Cu atit mai putin eu nu am facut o astfel de afirmatie. Tu ma acuzi pe mine ca as veni cu "caseta cu "argumente" cunoscute" dar ma tem ca tu faci asta prin faptul ca nici macar nu incerci sa observi ca nu am facut nicaieri afirmatia ca nu ar fi existat crestinism pina la Reforma. Dar faptul ca imi imputi mie astfel de lucruri nu face decit sa demonstreze cine vine impotriva cui cu "casete" invatate mai dinainte. Eu nu am vorbit cu dispret despre credinta nimanui. Nu am facut decit sa iti raspund la intrebari si sa iti arat ca stiu foarte bine ce cred si de ce cred ceea ce cred. Tu insa ai vorbit cu dispret si batjocoritor. Ma indoiesc ca teologia protestanta a fost "descoperita intre doua sticle de tarie". Sa fie oare asta parerea ortodocsilor si a catolicilor despre teologia protestanta? As fi foarte dezamagit de ei in acest caz. Deocamdata insa cred ca este doar parerea ta. Si fiindca ti-a expus-o am sa iti spun ca teologic vorbind ideea de reforma nu apartine lui Melanchton sau lui Calvin. In esenta ideea de reforma porneste de la un adevar revolutionar, si anume adevarul ca exista un moment cind o biserica crestina (ortodoxa, protestanta, neoprotestanta, catolica, armeneasca, copta, etc, etc) inceteaza sa mai fie Biserica lui Hristos, adica moare, adica se auto-desfiinteaza, se autodistruge, fie prin imoralitate, hedonism, erezie, influx de paginism, disolutie spirituala si multe alte motive. Cu alte cuvinte inceteaza a mai fi Biserica lui Hristos chiar daca institutional sau traditional vorbind ea mai poate continua sa sa functioneze. Promotorul si initiatorul acestei idei revolutionare este, poate spre surprinderea ta, Isus Hristos despre care crestinii cred ca este Fiul lui Dumnezeu. S-ar putea sa te surprinda aceasta afirmatie dar daca vei avea bunavointa sa citesti cele 7 scrisori dictate de Isus lui Ioan in Patmos pentru 7 biserici din primul secol din Asia Mica, scrisori care sint parte din Apocalipsa si deci din canonul Noului Testament, este cu neputinta sa nu ajungi la aceeasi concluzie. N-ai nevoie nici macar de calauzire spirituala, e suficient sa ai un minim bun simt intelectual. Cu alte cuvinte, cu multe sute de ani ca Luther, Calvin si altii sa initieze Reforma Bisericii, teologia reformei era acolo in Scriptura, ei n-au facut decit sa o redescopere. Acolo Isus vorbeste despre o biserica "oarba", "goala", "moarta in ciuda faptului ca ii merge numele ca traieste", o biserica pe care El promite sa o pedepseasca, etc. E suficient sa citesti acele 7 scrisori si te vei lamuri. Acum, evident ca tu vei putea spune ca Hristos are dreptul sa vorbeasca asa dar nimeni nu da un astfel de drept lui Luther sau Calvin pentru ca ei sint oameni. Dar asta este pura ipocrizie. Papii de la Roma si alti slujitori ai bisericii au vorbit de mii de ori impotriva unei biserici sau alteia, au anatemizat, au condamnat biserici protestante sau pre-protestante, au initiat inchizitii, etc, etc. De ce acesti "oameni ai bisericii" au avut dreptul sa "judece" anumite biserici iar Luther si Calvin nu? Oare nu este o culme a arogantei necrestinesti sa pretinzi ca numai tie ti-a dat Dumnezeu "dreptul sa judeci si sa condamni" alte biserici iar altora nu? Tu vorbesti despre "opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala". Dragul meu, eu zic sa fim seriosi. Daca tu iti imaginezi ca eu n-am alta treaba decit sa ma lansez in giumbuslucuri si falsuri etimologice ca sa lansez aberatii teologice ma tem ca nu mai ai argumente de vreme ce apelezi la chestii din astea. Te asigur ca am foarte multe traduceri, versiuni si copii dupa diferite manuscrise ale cartilor Vechiului si Noului Testament si suficient de multe lexicoane si alte instrumente lexicografice care nu apartin unui "curent religios sau altuia" si ca stiu foarte bine despre ce vorbesc. Nu mi-as permite sa lansez minciuni din astea daca nu din respect pentru inteligenta celor ce citesc aici, atunci macar din frica de Dumnezeu. Cel care spera sa poata profita de ignoranta biblica a altora si care lanseaza tot felul de acuzatii din astea ieftine esti tu. De ce nu vii macar cu un singur text ca dovada daca sustii ca ai dreptate si nu te lansezi in acuzatii inflamatoare dar nefondate? Nu imi aduc aminte sa fi adus sau sa fi propus sa aducem "amendamente la Dumnezeu". Mi se pare din nou o acuzatie sforaitoare care nu spune nimic ci doar improasca de dragul de a improsca... crestineste probabil. Cine a spus sa renuntam "dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge"? Care sint acele lucruri? Preotii, Maria? Hai sa fim seriosi. Acesta este "argumentul" tau? Adica atunci cind nu mai ai argumente te refugiezi in convenabila reduta a "tainei" pe care nu o putem intelege? Cum ramine cu cuvintele lui Hristos care spunea "veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi"? Sau expresia Lui nu s-a referit la "orice" adevar ci numai la cele "convenabile" unei anumite biserici institutionalizate? Sa fie clar, eu cred ca exista enorm de multe lucruri pe care nu le cunoastem si nu le vom putea intelege probabil niciodata in viata aceasta sau in trupul acesta despre Dumnezeu. Dar nu cred ca aceasta poate fi folosita ca un pretext pentru a introduce adevaruri eretice in teologia crestina . Mai devreme sau mai tirziu trebuie sa existe un criteriu dupa care Biserica si crestinul poate fi sigur daca un anumit lucru este sau nu adevarul lui Hristos. Pina la proba contrarie pentru mine acest criteriu este Sfinta Scriptura si nu altceva. Prefer ca in ziua judecatii sa fiu "acuzat" ca m-am bizuit pe Scriptura si nu pe alte "surse", fie ele brosuri protestante sau scrierile "sfintilor parinti". Din punctul meu de vedere, si repet, al meu, ele ramin la fel de pasibile sa fie "infectate" cu opinii pur omenesti. Asta nu inseamna ca nu le citesc, si pe unele si pe altele, dar nu sint ele "criteriul" pentru mine. Nu stiu ce este rau in a face "piesa de teatru din nasterea Domnului". Ma tem ca ostiliatatea ta, mai degraba "antiintelectuala", fata de dramaturgie face un mare deserviciu crestinismului. Probabil ca din punctul tau de vedere si multele filme religioase pe care le-a facut sau sustinut biserica catolica sint tot anatema. Nu m-am gindit sa judec pe nimeni daca se roaga cu ochii inchisi sau deschisi sau daca striga cind se roaga. Ma tem ca daca tu ai fi fost in ziua coboririi Duhului Sfint in Ierusalim i-ai fi batjocorit pe toti cei care strigau pe acolo. Inclusiv pe Maria, mama lui Isus care era si ea acolo. Si pe ei i-au acuzat altii ca sint beti. Eu nu m-am rugat niciodata asa dar consider o chestiune de bun simt si de respect sa ii permit fratelui meu in Hristos sa se roage cum vrea. Nu cred ca exista nicaieri in Scriptura vreun decret strict cu privire la asta. Sau daca exista ceva, exista expresia apostolului Pavel care spune la un moment dat "ma voi ruga cu duhul dar ma voi ruga si cu mintea", asta fiindca la un moment dat veni vorba si imi spuneai ca experienta spirituala a rugaciunii elimina in mare masura aportul ratiunii. Rafael, tu spui "inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui". E foarte posibil. dar asta nu este fiindca ceea ce spun eu nu ar fi relvant ci pentru ca tu esti mult prea plin de prejudecati ca sa poti purta un dialog civilizat. Nu stiu ce intelegi tu prin "e comoda viata cind nu exista canoane". Ma tem ca habar nu ai ce inseamna ca Hristos este sfirsitul legii si inceputul harului. Ma tem ca pentru tine asta este echivalent cu "orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin". Daca este asa atunci probabil ca nu ai inteles niciodata teologia Noului Testament si o confunzi, in mod voit probabil, cu tot felul de aberatii liberale. Evident ar dura mult prea mult ca sa iti explic ce insemna libertate in Hristos si ma tem ca nu te intereseaza. Scopul meu insa nu a fost sa te invat pe tine ceva ci doar sa iti spun ca gogoritele cu care vii si acuzatiile ieftine se potrivesc probabil pentru o fituica propagandista dar nu se refera la mine. Ma cunosti mult prea putin ca sa faci afirmatiile pe care le faci. Tu spui ca "restul", adica ceea ce este in afara ortodoxiei si catolicismului, sint "doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu". Eu nu imi pot permite sa spun asa ceva despre catolicism sau ortodoxie. Dar te asigur ca un om care gindeste si vorbeste ca tine poate fi catolic sau ortodox dar cu siguranta nu este crestin. Adica nu are in el Spiritul lui Hristos. Sfirsitul poeziei mele se referea la altceva dar ma tem ca ai nevoie de o anumita capacitate de intelegere ca sa pricepi acel lucru. Nu am vrut sa te jignesc ci dimpotriva sint gata sa accept ca ai anumite limite de intelegere. Habar n-am cine este Padre Alberto si ce cauta in discutia asta. Daca este vorba de rugaciune de ce oare nu as fi putut eu sa ma rog pentru Padre Alberto sa i se risipeasca lui valul de pe ochi si sa poata sa vada? Avea sau are Padre Alberto sau tu monopol asupra adevarului spiritual? Oare o astfel de pretentie nu este aroganta? Nu stiu daca reactia ta este sau nu exagerata. mi se pare insa foarte plina de prejudecata si in multe locuri antiintelectuala si chiar anticrestina. Dar daca ramii totusi curios sa afli adevarul asta inseamna ca esti pe calea cea buna.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit de..."ne întîlnim
îşi scoate pudelul toy
prin oraş"
amanuntul asta nu merge, e total aiurea, e ca si cand Dunarea si-ar da mana intr-o aceeasi respiratie cu Pacificul.
eu as sari peste el si as spune:
uneori ne salutam zimbeste
pentru textul : despre dragoste numai de bine dela fel de indescifrabil ca intotdeauna
dar nu pot sa iti spun nimic
despre ce gandeste
şi aşa cum ştii
aceasta este de cele mai multe ori
neesenţial
pentru că ea nu a avut niciodată nevoie
de cuvinte
revolutia de catifea, ton sur ton, pe un soclu lucios sau dincolo de sticla unui tablou. un fel de "afara spoit gardul, inauntru leopardul" in timpul inghetului. poate as organiza altfel versul 5. este ceva ce ar putea fi optmizat la "ochiului care rade"
pentru textul : Mătase și catifea deFac tot ce pot, sunt in perioada examenelor, dar ma straduiesc. :)
pentru textul : Simți? deMulțumesc pentru comentariu și apreciere. Te mai aștept
pentru textul : Primul strigăt deAcceasi obiectie. Incadare la limbi straine.
pentru textul : Teenage angst deyester – iti multumesc ca ma citesti, ca imi lasi semne si ma bucur mai ales cand gasesti ceva de luat... despre lirism... oare e de bine? caci despre falimentul tau, nici o sansa:) aranca – esti o persoana de echilibru a site-ului, asa te vad eu cum vii mereu cu o parere, care intotdeauna se dovedeste a fi obiectiva, ma ajuti mult sa vad cum imi este receptata poezia... poemul acesta apartine unor vremuri mai bune, mi-a surprins sufletul in aceea oaza de lumina... n-o sa pot reveni sa-l lucrez, prefer sa pastrez intacta aceea lumina care a fost ... finalul voiam sa aduca forta unor maini impreunate care pot schimba albii ... referitor la „primenirea” poemului, inteleg ce spui, te referi la linia ascendenta pe care trebuie sa o aiba in general versurile, doar ca ... daca am primeni zilnic hainele poemului cred ca am scrie un singur poem toata viata, pe care l-am tot ajusta mereu:)
pentru textul : sărutul de sare devezi ca ai typos „dacă dacă”. cred că nu este corect unde scrii „pentru a ştii de ce boală suferă” sau „ Dacă aş ştii un dumnezeu ”. Mai ai și virgule lipsă.
pentru textul : Petru pământesc.. deDeocamdată îl aprob dar dacă vei mai trimite texte cu astfel de greșeli vor fi trimise în Șantier.
Francisc... ai sesizat foarte bine mozaicul... mesterul doarme iar calfa nu se poate inca descurca de unul singur. Alina... chei si usi... ce te faci cu cele lasate deschise? Multumesc pentru feed-back.
pentru textul : Fragmentum deAleksandr, e mai frumos cum asculți tu povestea decît cum o spun eu. Da, în timpul dinastiei Tang, poezia era gravată pe stele de piatră, sub forma unor sunete muzicale, inițial 7 la număr, ulterior 12. Paleta cromatică cuprindea trei culori fundamentale: galben și verde pe fond alb, fiecare cu o multitudine de semnificații și de simboluri. Îți mulțumesc pentru vizită și mai ales pentru versurile recitate, mi-au plăcut timbrul, cantabilitatea...
pentru textul : Copilul Li - Bo deMulţumesc pentru oprire şi semn. Deocamdată e o poezie tabu, care încă creşte-n mine şi nu pot spune altceva, decât ce-am scris. Ai numit exact unghiurile ascuţite ale ei.
pentru textul : Anubis deEugen, multumesc de rezonanta! esti binevenit oricand!
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea de"norii destramati" mie imi sugereaza (in chip firesc, as zice) risipire, nu "strangere". mi se pare cam artificiale ( in sensul de "artificiu poetic") versurile "acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme" in contrapondere,iata, un final care mi-a placut foarte mult! "m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi"
pentru textul : psalm dee bun, plus că e suficient de straniu cât să te țină până la final. dar e ceva: omorul pare forțat fiindcă personajul nu anunță nicăieri o disperare de genul acela. poate trebuie să-l faci ceva mai alienat :) dar, după cum spuneam, e bine construit, are tensiune gradată și e o întreagă viață acolo, așa cum e ea, în încercările noastre de supraviețuire și eliminare a obsesiilor.
pentru textul : cerul interzis deMulțumesc mult, Marina. Îți mulțumesc și pentru că ai venit la Cărtărești. Adaug linkul unui filmuleț din jurnalul de știri de aseară de la TVR, unde apari și tu: www.tvr.ro/articol.php?id=13684&c=99
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester devar.1
iar din ultima sticlă
nu mai picură nimic
var.2 (cu rimă)
vântul se întețește
bătînd prin buzunare
var. 3
pentru textul : Renga denopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal
ceremonia lucrurilor simple poarta aici in poem, un crescendo intim deosebit. e doar un fel de a te bucura de viata, de lucrurile mici care ii dau culoare. dincolo de oglinda ochiul critic pastreaza parca masura lucrurilor... finalul e delicat, deosebit. ma asteptam sa il lasi mostenire...:) "mă înfășor in halatul trandafiriu atât de cald moale atât de pufos le voi lăsa vorbă să mă îmbrace cu el"
pentru textul : pink velvet deDinule ce zici?!
pentru textul : poezia asta e o erezie deîncălţat-o
trimis-o
dus-o
răstigneşte-o
ucide-o
nu de alta dar să nu zică lumea - na-ţi-o frîntă că ţi-am dres-o !
P.S. Si scuze Arancai pentru ca i-am alterat numele, e Marina Nicolaev, voi tine minte de acum incolo Andu
pentru textul : excalibur deun poem ce cauta sa se exprime, sa isi explice rostul in lungile sale versuri.
pentru textul : tourniquet deDin greșeală s-a dublat comentariul. Inițial nu l-am putut trimite și apoi s-a dublat. Am rugămintea de a șterge dublura. Cu mulțumiri.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie desau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
pentru textul : Cafea divină dedaniel pentru cei în stare să privească deştept în oglinzi...:)
pentru textul : Poemul cu Mihaela dePagini