... îmi place, nimic strident, nimic forțat, vorba lui Ionuț, poezia nu e căutată, curge peste mine cu expresii frumoase, sunt o femeie liberă doar pe o față a memoriei/ pe cealaltă crește un turn cu vrăbii... parcă e ceva foarte vechi, foarte trist, fără a fi demodat, fără a determina plânsul, doar de sine contemplarea, iar titlul este reușit... deci de asta!
Deși ideea e veche și, deci, ar părea neinteresantă, ai reușit să mă faci să citesc până la capăt poemul și să revin asupra lecturii. Și mai e ceva: ai știut cum să începi - cu cea mai reușită strofă, cu cel mai reușit vers: "Sâmbăta fac parte din apă.".
Exista, in opinia mea mea, citeva lucruri, care mi se pare ca frineaza textul cum ar fi verificarea karmei din ora in ora, privirea prezentului cu incredere si alte citeva lucruri marunte care mi se par putin inutile in economia textului, pentru ca il vad ca pe un text scris cu economie de stari, ca si cum s-ar fi ajuns la fundul sufletului. Pe de alta parte, am gasit si citeva imagini grele, cum e batrina care atirna in spate ca tot pamintul, atacurile de panica si in special prima parte a poemului. Dupa cum am mai spus, cred ca e un poem scris cu minima implicare, nu in sensul negativ, dar cred ca asa i-ar sta bine acestui poem fara patetism excesiv, doar rece, ca un fel de proces verbal pe care vinovatul scrie la dictarea autoritatii superioare, un fel de autopedepsire. Cel putin asa vad eu, o implicare afectiva mai puternica din partea autorului cred ca ar fi imprimat un tragism greu de suportat atit pentru el cit si pentru cititor. Oricum ritmul sacadat, mitraliat, nu-mi lasa timp de compasiune, probabil nici autorul nu vrea compasiune, nu acesta e scopul textului. Finalul mi se pare putin in suspensie, cred ca ar fi meritat mai mult, insa aici cred ca suspensia e intentionata. Textul se termina brusc exact cind cititorul ramine fara aer si fara posibilitatea de anticipare. Per ansamblu un text reusit, in opinia mea. Si tot in opinia mea, cred ca ar fi sunat mai bine "sa vomit".
poemele tale au ceva din farmecul unui barbat care e fie mereu chic lasand impresia ca nici macar nu ii pasa de asta.
o lejeritate care, daca e studiata, atunci...e foarte bine studiata.
aici m-am impiedicat (usor) la acea evidenta parca prea evident subliniata, in comparatie cu restul. dar, trecand peste asta, plec de aici incantata.
Chiar daca nu am comentat acest text in detaliu cum as fi vrut de altfel (si cum as fi facut poate dupa un anumit timp, din motive obiective), este nepermis sa fiu jignita de un alt membru al site-ului la acest mod. Nu il cunosc si nu ma intereseaza persoana lui. Nu inteleg ce doreste. Acest personaj nu face decat sa aduca prejudicii calitative unui site LITERAR.
aranca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)
Younger Sister, Adrian nu are cum sa fie un "gentelmen". De fapt nici "gentlemen" nu are cum sa fie pentru ca "nu e mai multi". Deci, be careful with your English. Nu am prea priceput ce are Dan Brown cu colajul asta dar banuiesc ca or fi existind ceva dedesubturi care mie imi scapa. In ce priveste gusturile tale, evident ramine asa cum am stabilit. Adica nu se discuta.
Raspund, desi nu sunt sigur ca meritam efortul tau. "Revelarea sensurilor" a fost putin ajutata, probabil, si de explicatiile mele, dar e surprinzator de corecta. Asta spre deosebire de celelalte doua comentarii la alte poeme ale mele. a. Corect si nu chiar. O abolire a simturilor pentru a ma deconecta de la realitate. "funda" e autoironie si incercae de a parasi un registru absurd, asta din punctul meu de vedere. Din celalalt, al celui din fata, e cinism. b. Deposedarea de sine si pierderea in inutilitati, in falsuri, in vanturari sterile. Vital devine cand insasi existenta ta subtila, profunda, este pusa sub semnul indoielii. c. Corect. d. Corect. Nu ma gasesc, desi am vazut in ce parte am luat-o. e. Corect. f. Corect :). Fusesi surprinzator de aproape de imaginile, starile si ideile mele. Suprinzator pentru ca el le cam amestec in decurs de un vers pe toate. Fa-ti curaj si pentru a fi mai buna :)
Stefane, nu orice cutit aruncat in piatra scoate apa..asta-i una Bianca nu e o cruella a siteului ci relamente e un spirit intelept intr-un lujer de trup, tu nu ai vazut-o dar eu, da ... ai strigat cu pieptul dezgolit, te-ai racorit ... injuraturile oricat ar fi de estetice nu pot fi sacre... le lipseste lumina... in ultima instanta avem tot dreptul sa ne jucam cu cuvintele, Domnul va intra in joaca noastra de copii insa ranindu-l tot noi vom sangera... exista o granita inviyilbila de unde ceea ce ai scris e mai mult stoarcere de piatra de carbit decat alb de var cu care sa insemnam livada din noi... si buruienile au locul lor pe camp dar sunt smulse ...
Virgil, ai dreptate, o să încerc să scriu mai spiritual, sunt deficitară la acest capitol, de ceva vreme, se pare. Mulţumesc şi pentru peniţa de aur, sunt onorată!
Alex, mă bucur că ai subliniat versul final şi pentru semn, aici.
Bianca, intai vreau sa-ti urez bine ai revenit printre noi, prezenta ta este una de marca si valoare! Te salut din inima. Revin, nu inteleg de ce "arhitecta a inchisorilor" este jignitoare LA PERSOANA. Am spus eu ca Marina Nicolaev e urata, ca e o baba barbatoasa, ca are par pe maini si pe picioare, ca are gura mare si nasul coroiat? Nu am spus asa ceva... asta ar fi jignire. Dar "arhitect de inchisori"? Ce, inchisorile nu sunt proiectate de arhitecti? Iar unele dintre ele sunt adevarate opere de arta arhitecturala... care e problema? Marian, imi pare rau ca nu mi-am gasit timp sa-ti spun cu argumente pe fiecare text de-al tau de ce e slab, asta e doar pentru ca toate sunt asa de slabe iar timpul meu este limitat. Imi cer scuze pentru aceasta situatie aparent fara iesire. Bobadil.
„genunchii neliniștiți ai futurilor” – și-a făcut efectul: mi-am amintit cum urmăream fluturii în copilărie :-) si acum îi urmăresc, dar sunt alții :-) Exterioritatea strofei a doua contrastează foarte mult cu interioritatea din prima strofă. N-aș fi înșirat atât de multe locuri care, pentru mine au efectul de a închide cupa receptoare de mesaje. Poate aș fi ales ca titlu pe unul dintre ele... Dar asta e o chestiune subiectivă. Sau poate vrei să spui că unele locuri ne „infectează” viața în loc să o hrănească? ... și dacă supraviețuiești unei infecții, ajungi să fii imun sau poate mai sensibil.
Se pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.
une formule consacrée : "ainsi soit-il", qui donne une force singulière à ce texte. Pourtant, l'on sent l'énergie montante, cette énergie du printemps, derrière ce moment "ainsi fut-il". Il y a des ruptures, parfois, et le voyageur sans étoile, qu'il soit simple berger ou grand prophète....fera germer ce grain de blé, porteur de l'énergie nouvelle. Une imagerie, oui, une scène biblique qui aurait pu s'écrire autrement, mais le mot "espoir" est ce grain de blé qui a tout fait changer.
Te recitesc cu bucurie, Ioan!
Simt poemul cum se strecoară în sufletul în care ascund un ultim suspin...Cât de frumos descrii această stare ultimă!
Îmi îngădui nişte sugestii :).
Aş elimina: ,,dar", ,,care" ( din ,,care mă atrage" ), ,,ca pe o"...şi alţi de ,,ca" ( predomină comparaţiile...le poţi transforma uşor în metafore )
Finalul are irizări teologice, existenţiale. Mi-a plăcut mult. Felicitări!
Cu prietenie întru Cuvânt, Maria(na)
Mircea, tu stii cat e de greu macar sa "incerci" a explica un poem, o stare poetica. Daca as incerca insa sa fac acest lucru, ti-as spune ca "obisnuinta" este ea, insasi "moartea" iar "penuria de morti" este "de parca" deci sunt destui astfel de morti pe lumea asta si poate chiar ea, obisnuinta, adica moartea, se plictiseste vorbind de una singura... Desigur asta e o explicatie la cererea ta, un om pe care il respect. Bobadil.
emiemi, onorat de penita. a doua strofa este mai putin coerenta, insa se doreste a fi un alt "peisaj". voi mai umbla la ea, s-o mai incheg. multumesc pt sugestii, cu prietenie, kranich
Da dom'le, iată in sfîrșit o poezie fără sîni și fără cur. Că ajunsesem să fac tic nervos. Erau autori (nu spun numele că încă e vii) la care aveam groază să mai deschid pagina, nu de alta dar iar pipăituri și anatomii refulate de nu mai știam pe unde să mă feresc ca să citesc și eu ceva. Era ca la televiziunea română unde nu știi dacă pipița de la buletinul meteo e la programul de striptiz sau vrea să îți spună că dă cancerul în Moldova. În orice caz textul de față e reușit. Poate mai puțin finalul cu bășcălia aia de bucali. Poate că ultimele trei versuri chiar sînt în plus. Mie însă mi-a funcționat textul ăsta ca o gură de aer tare. De mare. Remarc strofa: "cum de nu mai trăisem ceasul acesta de amurg când plecam în larg ea se întorcea din zare se oprea pe țărm chiar în locul în care mă aflam și îmi striga cu toată puterea din plămânii ei mici grecii ăștia mereu născocesc câte ceva"
ce e drept, textul l-am scris acu vreo 10 ani, poate mai bine. Dar ţin la el, de aceea l-am postat aici. Şi da, există o conştiinţă cosmică, ea se găseşte în toate.
Culmea e ca exact versurile acelea imi plac, ca un miez, desi poemul a fost destul de controversat si am ajuns sa am o imagine destul de neclara despre el. Iti multumesc.
impresia mea. prima impresie. este ca ideea este interesanta dar ca ori te-ai grabit sa o pui pe "hirtie" ori ai acceptat niste solutii oarecum simpliste sau copilaresti. de exemplu, expresiile "cu lux de amanunte", "animale de companie" sau "cancerul singuratatii" mi se par previzibile. "ideea despre ele acolo" este buna dar probabil ca sugerarea lor sau o alta forma de reprezentare ar fi conferit un plus textului. apoi este acel aspect al celor "4 camere" care oarecum se intelege dar pe care s-ar putut construi mai mult. ramine oarecum suspendat. apoi chiar si "bagajele"... nu este foarte clar la ce anume te referi. si intr-un fel e bine. lasi ambiguitatea deschisa dar parca poate prea deschisa spre ludic decit spre filozofic. desi, poate ca asta este ceea ce ai intentionat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aş modifica "nu-ţi mai irosi paşii în van" - e o exprimare pleonastică.
pentru textul : metamorfoză de... îmi place, nimic strident, nimic forțat, vorba lui Ionuț, poezia nu e căutată, curge peste mine cu expresii frumoase, sunt o femeie liberă doar pe o față a memoriei/ pe cealaltă crește un turn cu vrăbii... parcă e ceva foarte vechi, foarte trist, fără a fi demodat, fără a determina plânsul, doar de sine contemplarea, iar titlul este reușit... deci de asta!
pentru textul : cel mai frumos idol nu există deDeși ideea e veche și, deci, ar părea neinteresantă, ai reușit să mă faci să citesc până la capăt poemul și să revin asupra lecturii. Și mai e ceva: ai știut cum să începi - cu cea mai reușită strofă, cu cel mai reușit vers: "Sâmbăta fac parte din apă.".
pentru textul : Săptămâna câinilor deExista, in opinia mea mea, citeva lucruri, care mi se pare ca frineaza textul cum ar fi verificarea karmei din ora in ora, privirea prezentului cu incredere si alte citeva lucruri marunte care mi se par putin inutile in economia textului, pentru ca il vad ca pe un text scris cu economie de stari, ca si cum s-ar fi ajuns la fundul sufletului. Pe de alta parte, am gasit si citeva imagini grele, cum e batrina care atirna in spate ca tot pamintul, atacurile de panica si in special prima parte a poemului. Dupa cum am mai spus, cred ca e un poem scris cu minima implicare, nu in sensul negativ, dar cred ca asa i-ar sta bine acestui poem fara patetism excesiv, doar rece, ca un fel de proces verbal pe care vinovatul scrie la dictarea autoritatii superioare, un fel de autopedepsire. Cel putin asa vad eu, o implicare afectiva mai puternica din partea autorului cred ca ar fi imprimat un tragism greu de suportat atit pentru el cit si pentru cititor. Oricum ritmul sacadat, mitraliat, nu-mi lasa timp de compasiune, probabil nici autorul nu vrea compasiune, nu acesta e scopul textului. Finalul mi se pare putin in suspensie, cred ca ar fi meritat mai mult, insa aici cred ca suspensia e intentionata. Textul se termina brusc exact cind cititorul ramine fara aer si fara posibilitatea de anticipare. Per ansamblu un text reusit, in opinia mea. Si tot in opinia mea, cred ca ar fi sunat mai bine "sa vomit".
pentru textul : repetentă depoemele tale au ceva din farmecul unui barbat care e fie mereu chic lasand impresia ca nici macar nu ii pasa de asta.
o lejeritate care, daca e studiata, atunci...e foarte bine studiata.
aici m-am impiedicat (usor) la acea evidenta parca prea evident subliniata, in comparatie cu restul. dar, trecand peste asta, plec de aici incantata.
pentru textul : Poate mâine... deChiar daca nu am comentat acest text in detaliu cum as fi vrut de altfel (si cum as fi facut poate dupa un anumit timp, din motive obiective), este nepermis sa fiu jignita de un alt membru al site-ului la acest mod. Nu il cunosc si nu ma intereseaza persoana lui. Nu inteleg ce doreste. Acest personaj nu face decat sa aduca prejudicii calitative unui site LITERAR.
pentru textul : Un întreg fragmentat dearanca, deosebit mi se pare faptul ca inca am comentarii si inca sunt citit, tinand cont de lipsa mea de activitate de pe hermeneia din ultimele luni. sper sa pot remedia asta, cat mai curand. multumesc inca o data :)
pentru textul : arca lui do deYounger Sister, Adrian nu are cum sa fie un "gentelmen". De fapt nici "gentlemen" nu are cum sa fie pentru ca "nu e mai multi". Deci, be careful with your English. Nu am prea priceput ce are Dan Brown cu colajul asta dar banuiesc ca or fi existind ceva dedesubturi care mie imi scapa. In ce priveste gusturile tale, evident ramine asa cum am stabilit. Adica nu se discuta.
pentru textul : consuelo si medea deRaspund, desi nu sunt sigur ca meritam efortul tau. "Revelarea sensurilor" a fost putin ajutata, probabil, si de explicatiile mele, dar e surprinzator de corecta. Asta spre deosebire de celelalte doua comentarii la alte poeme ale mele. a. Corect si nu chiar. O abolire a simturilor pentru a ma deconecta de la realitate. "funda" e autoironie si incercae de a parasi un registru absurd, asta din punctul meu de vedere. Din celalalt, al celui din fata, e cinism. b. Deposedarea de sine si pierderea in inutilitati, in falsuri, in vanturari sterile. Vital devine cand insasi existenta ta subtila, profunda, este pusa sub semnul indoielii. c. Corect. d. Corect. Nu ma gasesc, desi am vazut in ce parte am luat-o. e. Corect. f. Corect :). Fusesi surprinzator de aproape de imaginile, starile si ideile mele. Suprinzator pentru ca el le cam amestec in decurs de un vers pe toate. Fa-ti curaj si pentru a fi mai buna :)
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deStefane, nu orice cutit aruncat in piatra scoate apa..asta-i una Bianca nu e o cruella a siteului ci relamente e un spirit intelept intr-un lujer de trup, tu nu ai vazut-o dar eu, da ... ai strigat cu pieptul dezgolit, te-ai racorit ... injuraturile oricat ar fi de estetice nu pot fi sacre... le lipseste lumina... in ultima instanta avem tot dreptul sa ne jucam cu cuvintele, Domnul va intra in joaca noastra de copii insa ranindu-l tot noi vom sangera... exista o granita inviyilbila de unde ceea ce ai scris e mai mult stoarcere de piatra de carbit decat alb de var cu care sa insemnam livada din noi... si buruienile au locul lor pe camp dar sunt smulse ...
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deExistă câteva typo, sper să le observi și să le corectezi.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani deIuri, pot sa comentez si eu, in turca?
pentru textul : Fugă deVă mulţumesc!
Virgil, ai dreptate, o să încerc să scriu mai spiritual, sunt deficitară la acest capitol, de ceva vreme, se pare. Mulţumesc şi pentru peniţa de aur, sunt onorată!
Alex, mă bucur că ai subliniat versul final şi pentru semn, aici.
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deBianca, intai vreau sa-ti urez bine ai revenit printre noi, prezenta ta este una de marca si valoare! Te salut din inima. Revin, nu inteleg de ce "arhitecta a inchisorilor" este jignitoare LA PERSOANA. Am spus eu ca Marina Nicolaev e urata, ca e o baba barbatoasa, ca are par pe maini si pe picioare, ca are gura mare si nasul coroiat? Nu am spus asa ceva... asta ar fi jignire. Dar "arhitect de inchisori"? Ce, inchisorile nu sunt proiectate de arhitecti? Iar unele dintre ele sunt adevarate opere de arta arhitecturala... care e problema? Marian, imi pare rau ca nu mi-am gasit timp sa-ti spun cu argumente pe fiecare text de-al tau de ce e slab, asta e doar pentru ca toate sunt asa de slabe iar timpul meu este limitat. Imi cer scuze pentru aceasta situatie aparent fara iesire. Bobadil.
pentru textul : Un întreg fragmentat denu pot decit sa imi cer scuze pentru ignoranta
pentru textul : la vest de mine însămi deAcum da, mulțumesc, mă simt și eu ca pe pod!
pentru textul : aproape noapte pe grant de„genunchii neliniștiți ai futurilor” – și-a făcut efectul: mi-am amintit cum urmăream fluturii în copilărie :-) si acum îi urmăresc, dar sunt alții :-) Exterioritatea strofei a doua contrastează foarte mult cu interioritatea din prima strofă. N-aș fi înșirat atât de multe locuri care, pentru mine au efectul de a închide cupa receptoare de mesaje. Poate aș fi ales ca titlu pe unul dintre ele... Dar asta e o chestiune subiectivă. Sau poate vrei să spui că unele locuri ne „infectează” viața în loc să o hrănească? ... și dacă supraviețuiești unei infecții, ajungi să fii imun sau poate mai sensibil.
pentru textul : septicemia memoriei deSe pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.
pentru textul : poemul lui ștefan deune formule consacrée : "ainsi soit-il", qui donne une force singulière à ce texte. Pourtant, l'on sent l'énergie montante, cette énergie du printemps, derrière ce moment "ainsi fut-il". Il y a des ruptures, parfois, et le voyageur sans étoile, qu'il soit simple berger ou grand prophète....fera germer ce grain de blé, porteur de l'énergie nouvelle. Une imagerie, oui, une scène biblique qui aurait pu s'écrire autrement, mais le mot "espoir" est ce grain de blé qui a tout fait changer.
pentru textul : ainsi soit-il deoglindă, please :))
pentru textul : ieşirea din iarnă deTe recitesc cu bucurie, Ioan!
pentru textul : amintirea deSimt poemul cum se strecoară în sufletul în care ascund un ultim suspin...Cât de frumos descrii această stare ultimă!
Îmi îngădui nişte sugestii :).
Aş elimina: ,,dar", ,,care" ( din ,,care mă atrage" ), ,,ca pe o"...şi alţi de ,,ca" ( predomină comparaţiile...le poţi transforma uşor în metafore )
Finalul are irizări teologice, existenţiale. Mi-a plăcut mult. Felicitări!
Cu prietenie întru Cuvânt, Maria(na)
Mircea, tu stii cat e de greu macar sa "incerci" a explica un poem, o stare poetica. Daca as incerca insa sa fac acest lucru, ti-as spune ca "obisnuinta" este ea, insasi "moartea" iar "penuria de morti" este "de parca" deci sunt destui astfel de morti pe lumea asta si poate chiar ea, obisnuinta, adica moartea, se plictiseste vorbind de una singura... Desigur asta e o explicatie la cererea ta, un om pe care il respect. Bobadil.
pentru textul : querida deemiemi, onorat de penita. a doua strofa este mai putin coerenta, insa se doreste a fi un alt "peisaj". voi mai umbla la ea, s-o mai incheg. multumesc pt sugestii, cu prietenie, kranich
pentru textul : astăzi dorm în tablou deDa dom'le, iată in sfîrșit o poezie fără sîni și fără cur. Că ajunsesem să fac tic nervos. Erau autori (nu spun numele că încă e vii) la care aveam groază să mai deschid pagina, nu de alta dar iar pipăituri și anatomii refulate de nu mai știam pe unde să mă feresc ca să citesc și eu ceva. Era ca la televiziunea română unde nu știi dacă pipița de la buletinul meteo e la programul de striptiz sau vrea să îți spună că dă cancerul în Moldova. În orice caz textul de față e reușit. Poate mai puțin finalul cu bășcălia aia de bucali. Poate că ultimele trei versuri chiar sînt în plus. Mie însă mi-a funcționat textul ăsta ca o gură de aer tare. De mare. Remarc strofa: "cum de nu mai trăisem ceasul acesta de amurg când plecam în larg ea se întorcea din zare se oprea pe țărm chiar în locul în care mă aflam și îmi striga cu toată puterea din plămânii ei mici grecii ăștia mereu născocesc câte ceva"
pentru textul : dombi dece e drept, textul l-am scris acu vreo 10 ani, poate mai bine. Dar ţin la el, de aceea l-am postat aici. Şi da, există o conştiinţă cosmică, ea se găseşte în toate.
pentru textul : Ceruri deRecomand si eu evenimentul. Daca vor mai fi locuri, pe undeva prin spatele salii, in proportie de 95% voi fi si eu prezent.
pentru textul : Virtualia Nouă deMultumesc, domnule Turburea!
pentru textul : cam miroase deCulmea e ca exact versurile acelea imi plac, ca un miez, desi poemul a fost destul de controversat si am ajuns sa am o imagine destul de neclara despre el. Iti multumesc.
pentru textul : Externare de primăvară deimpresia mea. prima impresie. este ca ideea este interesanta dar ca ori te-ai grabit sa o pui pe "hirtie" ori ai acceptat niste solutii oarecum simpliste sau copilaresti. de exemplu, expresiile "cu lux de amanunte", "animale de companie" sau "cancerul singuratatii" mi se par previzibile. "ideea despre ele acolo" este buna dar probabil ca sugerarea lor sau o alta forma de reprezentare ar fi conferit un plus textului. apoi este acel aspect al celor "4 camere" care oarecum se intelege dar pe care s-ar putut construi mai mult. ramine oarecum suspendat. apoi chiar si "bagajele"... nu este foarte clar la ce anume te referi. si intr-un fel e bine. lasi ambiguitatea deschisa dar parca poate prea deschisa spre ludic decit spre filozofic. desi, poate ca asta este ceea ce ai intentionat.
pentru textul : apartament cu 4 camere derețin observațiile, mulțumesc Virgil!
pentru textul : prietenul dePagini