cand mai ai probleme de acest gen sau nu, scrie. dupa cum stii o pb nu vine niciodata singura, dar s-ar putea sa plece cu ceva....tu sigur vei ramane cu ceva. si nu numai tu. ps:
Aş fi scris:
,,un nod în loc de cap
altul în loc de pântece"
Cred că ultima strofă nu mai e necesară. Mie, ca simplu cititor, îmi trebuie acel moment de reflecţie...iar momentul se pare că e după versul ,,până când cerul se limpezea ". E momentul când vreau să recitesc poemul, să îmi fac propria opinie, nu să o iau pe cea ,,impusă" de autor în ultima strofă :) Poemul se remarcă prin originalitate.
prezent amintirilor, te ridici de parcă ai vrea să pui piciorul pe harta României. da, cum să înţeleagă ceilalţi lucrul ăsta?
cel mai rău este că treci în postura unui melc având nu o casă, ci un biet rucsac în spinare. unde ar putea fi casa lui?! da, subtil final.
degetele ei nu pot mătura lumina... o pot coase, o pot șterge la ochi, la nas, o pot recompune, o pot plia în evantai dar...hm, chiar să o măture?sună disonant... insă poemul continuă frumos... remarc /acolo unde fiara își lasă botul s-atârne, jilav, fălci sunt mâinile lui în mănuși ca de sfoară cu dinți/ taie doi din constructia turnul are doi ochi rotunyi ca fantana...ce te deranjează dacă are 1, 2 sau +infinit? lasa imaginatia cititorului sa lucreze... pe aici o aburești /- în cercuri naluca-nebuna îi prinde grumazul e albă cu pielea tocmind respirări și ceață de aur la poarta inchisa de vrăji/ frumoasa constructia pielea tocmind respirari (salveaz-o)restul e abur... finalul ... se prăbușește... e ca un banc... și ce dacă lucrurile rămân suspendate în aer?
margas,
Aş putea replica printr-o fraza celebră, pusă în circulaţie de Mihai Ralea: "Aşa-mi trebuie, dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă"!
Mă limitez la a vă spune că vă invidiez: sunteţi o fericită, cu ferma dvs. convingere că ar fi poezie (şi încă de valoare!) ceea ce scrieţi.
Unul dintre cele mai bune poeme scrise vreodată. Și nu vreau să-l contrazic pe Virgil, dar eu îl văd mai degrabă ascultat pe un Rimsky-Korsakov... Și de ce doar strofa a treia să intre în istoria literaturii? Pentru că întreg poemul este superb construit, oscilînd cu precizie de metronom între metaforă și pamflet, între agonie și extaz.
Un poem aproape desăvârșit, și spun 'aproape' pentru că îmi este teamă să folosesc cuvinte mari, deși acest poem le merita cu prisosință.
Felicitări și te rog, în măsura posiilităților, desigur, să ne mai încânți cu asemenea capodopere!
E un „totuși” acolo și un „de asemenea” după care urmează câteva recomandări la care ai subscris când te-ai înscris în site. Părerea mea este că a scrie Like nu înseamnă a exprima o opinie sau un comentariu despre text. Comentariu înseamnă cel puțin un enunț, nu doar un cuvânt și acesta împrumutat din rețelele de socializare.
Nu știu de ce crezi că atenționarea asupra unor nereguli din texte înseamnă „băgat de vină”? Chiar a fost o mână întinsă... o părere cu bună intenție.
Cred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.
Într-adevăr, domnule Gorun, timpul va decide 'în cele din urmă', o sintagmă care îi apaține în totalitate, cine trebuie să rămână și cine trebuie să plece. Eu însă rămân la părerea că modul în care Dvs depictați imagini ascunse într-o mie de suflete îngropate de tinere vă aparține Domnule Gorun, iar dorința Dvs de a nu vă însuși o banală laudă de la un cititor (ca mine) este doar o exagerată modestie.
Pe viitor chiar mi-aș dori să citesc de la Dvs. texte cu mai mult militantism, desigur nu în sensul atât de demonetizat în ultima vreme, pe nedrept zic eu, dar asta e altă discuție...
Mereu am simțit că în ceea ce scrieți rămâne ceva nespus... ceva care ar întregi mesajul... dar asta este o părere pur personală la care nici măcar nu trebuie să îmi răspundeți direct, domnule Gorun.
Penița este pentru textul Dvs. sper să nu mai aduceți în discuție pe viitor această chestiune.
Margas
Andu, eu încerc să menţin fluxul pe un curs ascendent. Dar lupta e grea, inspiraţia fiind precum vremea din ultimul timp: când ies ghioceii, înfrunzeşte liliacul în ianuarie, apoi vine codul roşu cu nămeţii lui. Important este să mergem mai departe şi să credem.
Pentru mine ,,Acasă" e locul unde e si Tata.
Ghemul e viaţa, nu? Iar ,,Ea" e cam cernită :) si tare as scrie cu e mic :)
Nedumerirea e la ,,amin". Sensul lui de bază e ,,asa să fie!" , insă aici il percep ca pe un ,,sfârsit" ( the end ).
Interesant DOF-ul (Depth of Field) din poză; (notă: cu ajutorul focalizării controlate, regizorul concentrează, direcționează atenția spectatorului strict unde vrea el) Și tu faci asta, Alma! în prima parte te joci cu blur-ul, mă duci un pic de nas, apoi iată cîmpul- Field of View(FOV): “ea acolo departe își piaptană părul îmbracă o fustă până la genunchi pleacă”
Multumesc, daca ti-a placut chiar si fara jazz.
Jazz-ul nu trebuie inteles ci lasat sa te invaluie cu ritmul si dialogurile instrumentelor. Pentru a te apropia de jazz trebuie sa incepi cu blues :)
Stiu ca la Sibiu, am locuit o vreme acolo, exista un festival de jazz foarte modern cu care nu te puteai imprieteni prea repede. Incearca sa asculti Billie Holiday sau Miles Davis. Billie Holiday are o muzica patrunzatoare si existential-trista.
Tacaks este un pictor aradean care picteaza si despre orasul sau. Nu stiu daca a simtit ca are ceva de spus. Mie zicerea asta mi se pare cliseistica. Eu cred ca un autor, indiferent in care parte a artei se misca, face ce poate si ce stie. Face pur si simplu. Receptia publicului il poate influenta dar nu poate face din el un alt artist.
Tot asa cum criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat. Daca asculta prea mult de critici isi altereaza nota proprie si se misca in directia aratata, straina lui de fapt.
Pictorul, invata mestesugul vopselei si panzei, dupa care ceea ce face cu ele... vine din el.
Am putea astfel invata sa fim Vermeer sau Tuculescu ? Am putea invata intr-un cenaclu literar sa fim Blaga sau John Milton ? Hesse sau Breban:)
Intr-un cenaclu poti vedea ce fac altii si te poti inspira, dar procesul de invatare este nul, ba chiar daunator. Rezultanta este un numar oarecare de oameni care scriu asemanator. Dupa mintea mea este o nivelare ce nu are de-a face cu invatatul meseriei de poet. Scrisul nu se poate invata. El exista in tine sau nu. Talentul... ? eh, asta este alta intrebare. Geniul... ? Dumnezeule, ce vorba mare.
...dacă ai știi cât regret, uneori, că postez la un prim impuls, la o primă decizie luată în grabă! dar nu, ceea ce am scris aici e... pură premeditare:) mulțumesc Lea! titlul face referire la un prozator drag mie, de unde se va deduce ce o fi cu abjecția, pentru că, oarecum, cu dragostea e clar:) te mai aștept, la fel de curajoasă! cât despre înmormântări... un anumit tupeu de proastă calitate trebuie decedat:)! cu drag și lene, paul
Sapphire, mulțumesc mult pentru cuvintele tale. Atât de frumos le-ai împletit cu gândurile mele, oarecum împrăștiate prin versurile de mai sus... Cândva te voi ruga să mi le scrii pe o carte...
minuscula mea cultura muzicala imi sopteste totusi ca titlul imi suna cunoscut. trecand peste acest aspect -iata, am trecut- remanc (nu, nu intreb) sincer foarte: ce grea e, of, viata. si viitorul, da.
Scuze, Virgil! Am observat textul în prima pagină în secunda doi și am editat imediat comentariul anterior.
De acord că se citește mai ușor cu spațierea actuală. Eu mă gândeam că ocupă prea mult spațiu, dar dacă asta nu e o problemă, dpmdv e ok.
in vremuri in care se neagă de dragul negării orice, se sapă la temelia satuilor făfă a le privi chipul, suferința, se cuvine a glosa in continuare pe marginea misterului creației poetice, spre a adăuga înțelegerii/aproprierii de lumea poeziei adăugată lumii (re)cunoscute. Nichita rămâne un "profesor" care in fiece zi - la fiece lectura nouă - spune ceva, încă ceva... O carte de Nichita este o carte de noptieră, adica de citit atunci când nimic nu te mai tentează spre lectură... și viața ți se pare searbădă... poate ca aici mi-aș dori sa zicem câte cava și despre poații care ne plac, ne emoționează, ne sunt aproape de suflet... nu veau să fiu off topic, dar textul merită o steluță din partea mea...
aș atrage atenția asupra celor două traiecte pe care se constituie relația dintre text și postulatul estetic: ordinea verticală moderatoare a divinului (sa fie inversat?) și cea orizontală a umanului eliptic și a prosternării. remarc eleganța și oglinda verticală. un experiment reușit pe deplin.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...Negăsind nicio rubrică loială acestui post, l-am încadrat la "proză -note". Dacă există una mai indicată, aștept să mi se spună și-l redirecționez.
pentru textul : Scurtă analiză literară la "Cu patimă...am sărutat pământul " de Valentina Becart Bisog decand mai ai probleme de acest gen sau nu, scrie. dupa cum stii o pb nu vine niciodata singura, dar s-ar putea sa plece cu ceva....tu sigur vei ramane cu ceva. si nu numai tu. ps:
cauta-ma si vei vedea. :)
pentru textul : În căutarea lui "non-breaking space" sau monstrul HTML din sertar deAm mai gasit unul. L-am corectat. Asa-i cu inginerii - ca d-aia nu le-a placut cartea.
pentru textul : Duios șurub demultumesc frumos, la randul meu, tie si tuturor colegilor, va doresc un paste fericit si mult succes.
pentru textul : Apariţie editorială detrag in jos schimbarea timpurilor si finalul previzibil si usor, (ma refer la bataia de aripi a fluturelui)
pentru textul : chiriașul deAş fi scris:
,,un nod în loc de cap
altul în loc de pântece"
Cred că ultima strofă nu mai e necesară. Mie, ca simplu cititor, îmi trebuie acel moment de reflecţie...iar momentul se pare că e după versul ,,până când cerul se limpezea ". E momentul când vreau să recitesc poemul, să îmi fac propria opinie, nu să o iau pe cea ,,impusă" de autor în ultima strofă :) Poemul se remarcă prin originalitate.
pentru textul : zugrav pentru inimă albă deprezent amintirilor, te ridici de parcă ai vrea să pui piciorul pe harta României. da, cum să înţeleagă ceilalţi lucrul ăsta?
pentru textul : ţel decel mai rău este că treci în postura unui melc având nu o casă, ci un biet rucsac în spinare. unde ar putea fi casa lui?! da, subtil final.
degetele ei nu pot mătura lumina... o pot coase, o pot șterge la ochi, la nas, o pot recompune, o pot plia în evantai dar...hm, chiar să o măture?sună disonant... insă poemul continuă frumos... remarc /acolo unde fiara își lasă botul s-atârne, jilav, fălci sunt mâinile lui în mănuși ca de sfoară cu dinți/ taie doi din constructia turnul are doi ochi rotunyi ca fantana...ce te deranjează dacă are 1, 2 sau +infinit? lasa imaginatia cititorului sa lucreze... pe aici o aburești /- în cercuri naluca-nebuna îi prinde grumazul e albă cu pielea tocmind respirări și ceață de aur la poarta inchisa de vrăji/ frumoasa constructia pielea tocmind respirari (salveaz-o)restul e abur... finalul ... se prăbușește... e ca un banc... și ce dacă lucrurile rămân suspendate în aer?
pentru textul : pat-ranger deNicio problemă, Dorin.
pentru textul : Urâții - lansare de carte dehialin, francisc, bobadil va multumesc pentru pareri mai treceti cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu dese poate să fie cum spui tu, Virgil. mulțam, om bun!
pentru textul : omul cu toate zilele bune deGorunule, salutări din vechea...! Ahoe!
pentru textul : 21 deNicholas, mulțumesc de atenționare, voi modifica.
margas,
pentru textul : go fishing deAş putea replica printr-o fraza celebră, pusă în circulaţie de Mihai Ralea: "Aşa-mi trebuie, dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă"!
Mă limitez la a vă spune că vă invidiez: sunteţi o fericită, cu ferma dvs. convingere că ar fi poezie (şi încă de valoare!) ceea ce scrieţi.
Unul dintre cele mai bune poeme scrise vreodată. Și nu vreau să-l contrazic pe Virgil, dar eu îl văd mai degrabă ascultat pe un Rimsky-Korsakov... Și de ce doar strofa a treia să intre în istoria literaturii? Pentru că întreg poemul este superb construit, oscilînd cu precizie de metronom între metaforă și pamflet, între agonie și extaz.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deUn poem aproape desăvârșit, și spun 'aproape' pentru că îmi este teamă să folosesc cuvinte mari, deși acest poem le merita cu prisosință.
Felicitări și te rog, în măsura posiilităților, desigur, să ne mai încânți cu asemenea capodopere!
E un „totuși” acolo și un „de asemenea” după care urmează câteva recomandări la care ai subscris când te-ai înscris în site. Părerea mea este că a scrie Like nu înseamnă a exprima o opinie sau un comentariu despre text. Comentariu înseamnă cel puțin un enunț, nu doar un cuvânt și acesta împrumutat din rețelele de socializare.
pentru textul : nupoem deNu știu de ce crezi că atenționarea asupra unor nereguli din texte înseamnă „băgat de vină”? Chiar a fost o mână întinsă... o părere cu bună intenție.
Cred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.
pentru textul : pietrele umbrei decomentezi despre text ori esti un mamifer arctic din familia Bovidae, alege
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deÎntr-adevăr, domnule Gorun, timpul va decide 'în cele din urmă', o sintagmă care îi apaține în totalitate, cine trebuie să rămână și cine trebuie să plece. Eu însă rămân la părerea că modul în care Dvs depictați imagini ascunse într-o mie de suflete îngropate de tinere vă aparține Domnule Gorun, iar dorința Dvs de a nu vă însuși o banală laudă de la un cititor (ca mine) este doar o exagerată modestie.
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai dePe viitor chiar mi-aș dori să citesc de la Dvs. texte cu mai mult militantism, desigur nu în sensul atât de demonetizat în ultima vreme, pe nedrept zic eu, dar asta e altă discuție...
Mereu am simțit că în ceea ce scrieți rămâne ceva nespus... ceva care ar întregi mesajul... dar asta este o părere pur personală la care nici măcar nu trebuie să îmi răspundeți direct, domnule Gorun.
Penița este pentru textul Dvs. sper să nu mai aduceți în discuție pe viitor această chestiune.
Margas
Andu, eu încerc să menţin fluxul pe un curs ascendent. Dar lupta e grea, inspiraţia fiind precum vremea din ultimul timp: când ies ghioceii, înfrunzeşte liliacul în ianuarie, apoi vine codul roşu cu nămeţii lui. Important este să mergem mai departe şi să credem.
Mulţumesc pentru comentariu.
pentru textul : pe aici nu se întâmplă nimic dePentru mine ,,Acasă" e locul unde e si Tata.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deGhemul e viaţa, nu? Iar ,,Ea" e cam cernită :) si tare as scrie cu e mic :)
Nedumerirea e la ,,amin". Sensul lui de bază e ,,asa să fie!" , insă aici il percep ca pe un ,,sfârsit" ( the end ).
Interesant DOF-ul (Depth of Field) din poză; (notă: cu ajutorul focalizării controlate, regizorul concentrează, direcționează atenția spectatorului strict unde vrea el) Și tu faci asta, Alma! în prima parte te joci cu blur-ul, mă duci un pic de nas, apoi iată cîmpul- Field of View(FOV): “ea acolo departe își piaptană părul îmbracă o fustă până la genunchi pleacă”
pentru textul : kansas in june deMultumesc, daca ti-a placut chiar si fara jazz.
Jazz-ul nu trebuie inteles ci lasat sa te invaluie cu ritmul si dialogurile instrumentelor. Pentru a te apropia de jazz trebuie sa incepi cu blues :)
Stiu ca la Sibiu, am locuit o vreme acolo, exista un festival de jazz foarte modern cu care nu te puteai imprieteni prea repede. Incearca sa asculti Billie Holiday sau Miles Davis. Billie Holiday are o muzica patrunzatoare si existential-trista.
Tacaks este un pictor aradean care picteaza si despre orasul sau. Nu stiu daca a simtit ca are ceva de spus. Mie zicerea asta mi se pare cliseistica. Eu cred ca un autor, indiferent in care parte a artei se misca, face ce poate si ce stie. Face pur si simplu. Receptia publicului il poate influenta dar nu poate face din el un alt artist.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deTot asa cum criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat. Daca asculta prea mult de critici isi altereaza nota proprie si se misca in directia aratata, straina lui de fapt.
Pictorul, invata mestesugul vopselei si panzei, dupa care ceea ce face cu ele... vine din el.
Am putea astfel invata sa fim Vermeer sau Tuculescu ? Am putea invata intr-un cenaclu literar sa fim Blaga sau John Milton ? Hesse sau Breban:)
Intr-un cenaclu poti vedea ce fac altii si te poti inspira, dar procesul de invatare este nul, ba chiar daunator. Rezultanta este un numar oarecare de oameni care scriu asemanator. Dupa mintea mea este o nivelare ce nu are de-a face cu invatatul meseriei de poet. Scrisul nu se poate invata. El exista in tine sau nu. Talentul... ? eh, asta este alta intrebare. Geniul... ? Dumnezeule, ce vorba mare.
(Psalmul 144:12), mie aşa mi se par elementele tale, minuţios descrise, ca o coloană a ghesului poetic.
pentru textul : tur de orizont dedacă sunt alte păreri, asta îmi aparţine.
...dacă ai știi cât regret, uneori, că postez la un prim impuls, la o primă decizie luată în grabă! dar nu, ceea ce am scris aici e... pură premeditare:) mulțumesc Lea! titlul face referire la un prozator drag mie, de unde se va deduce ce o fi cu abjecția, pentru că, oarecum, cu dragostea e clar:) te mai aștept, la fel de curajoasă! cât despre înmormântări... un anumit tupeu de proastă calitate trebuie decedat:)! cu drag și lene, paul
pentru textul : "pentru Esmé, cu dragoste și abjecție" deSapphire, mulțumesc mult pentru cuvintele tale. Atât de frumos le-ai împletit cu gândurile mele, oarecum împrăștiate prin versurile de mai sus... Cândva te voi ruga să mi le scrii pe o carte...
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deIncantata de trecere si de comm. Te mai astept in pagina mea! Cu prietenie, LM
pentru textul : Priveghi deminuscula mea cultura muzicala imi sopteste totusi ca titlul imi suna cunoscut. trecand peste acest aspect -iata, am trecut- remanc (nu, nu intreb) sincer foarte: ce grea e, of, viata. si viitorul, da.
pentru textul : By the River of Babylon deScuze, Virgil! Am observat textul în prima pagină în secunda doi și am editat imediat comentariul anterior.
pentru textul : Oameni moderni deDe acord că se citește mai ușor cu spațierea actuală. Eu mă gândeam că ocupă prea mult spațiu, dar dacă asta nu e o problemă, dpmdv e ok.
in vremuri in care se neagă de dragul negării orice, se sapă la temelia satuilor făfă a le privi chipul, suferința, se cuvine a glosa in continuare pe marginea misterului creației poetice, spre a adăuga înțelegerii/aproprierii de lumea poeziei adăugată lumii (re)cunoscute. Nichita rămâne un "profesor" care in fiece zi - la fiece lectura nouă - spune ceva, încă ceva... O carte de Nichita este o carte de noptieră, adica de citit atunci când nimic nu te mai tentează spre lectură... și viața ți se pare searbădă... poate ca aici mi-aș dori sa zicem câte cava și despre poații care ne plac, ne emoționează, ne sunt aproape de suflet... nu veau să fiu off topic, dar textul merită o steluță din partea mea...
pentru textul : Îngerul și glonțul deaș atrage atenția asupra celor două traiecte pe care se constituie relația dintre text și postulatul estetic: ordinea verticală moderatoare a divinului (sa fie inversat?) și cea orizontală a umanului eliptic și a prosternării. remarc eleganța și oglinda verticală. un experiment reușit pe deplin.
pentru textul : crucile dePagini