alma, e o opinie! permite-mi să nu o bag în seamă! cât despre sufixele amintite, îmi imaginez că ai auzit de licențe ortografice! apoi, te citez: "Verbul "a trebui" este impersonal, deci nu se conjugă: "ce-mi trebuie căldură"". și iar o fac: "Verbul "a trebui", deși e de conjugarea a IV-a..." nu ți se pare că te contrazici?:))))! ești haioasă! De aceea îți las ultimul cuvânt. alma, serios îți spun... nu mă impresionezi! ingambamentul e structura ce susține epitetul "masiv plăpând" ce se continuă cu o comparație "ca o statuie" deci alcătuiesc un alt trop ce dă prospețime imaginii, dar tu știi de mult că sunt munți plăpânzi ca o statuie și ai înțeles ce înseamnă o statuie plăpândă. Deci nu mă impresionezi cu lecturile tale:)))! Asta la "perimate"! Spui imature: explică-mi versul care ți-a plăcut. Dacă poți, bineînțeles!
îmi pare mult mai sugestivă imaginea propusă de tine de aceea și modific strofa aceea.am scos ce am sesizat că a deranjat.
l-am scris demult, în urma unui reportaj tv, despre oamenii care trăiesc într-o groapă de gunoi. la vremea aceea mi s-a părut potrivită o înjurătură, din neputința de a face mai mult, dar ai dreptate, nu are ce căuta într-un poem.restul însă aș lăsa așa cum este, deocamdată, cu promisiunea că mă gândesc la propunerea ta.știu că se poate mai bine, apreciez ajutorul tău și chiar mă simt onorată. mulțumesc mult pentru atenție.
numai bine!
Cred că un rol mai mult decât important îl are motivul pentru care scriu. Și când acesta se dovedește a fi unul eronat... Sunt brand new în lumea asta, mulțumesc de îndrumări, Adriana.:)
Cred ca aceasta e o poezie delicata prin compozitie, chiar impregnata de unele reverberatii postmoderniste, dar care isi defineste metafore de o factura lirica aparent arhaica. De exemplu metafora "anotimpuri de tămâie" (ca o definitie poate a cuminteniei, copilariei sau poate nu) alaturi de google, mail da o nota originala in final. "înghețate în" suna putin greoi cand reciti, creand un hop, un fel de balast al sunetelor pina aici fluente.
Superb. Textul imi aduce aminte de serile mele petrecute pe muntele Cozia. Si eu am scris in acest registru atat de rar folosit de scriitorii momentului. Poate ar fi bine sa construiesti un volum pe aceasta linie. Sunt curios. Toata scriitorimea se da in vant dupa neologisme si tehnici abstracte de scriere. Faptul ca descopar uneori (rareori) si texte de acest fel ma entuziasmeaza. Voi urmari ce publici in continuare. Sa ai pace, Dancus
Pe aici e laudat. Prin alte parti - injurat. Fiecare cu gasca lui. Eu, parca, as sta pe la mijloc - nici, nici. De ce? Pentru ca miroase cam a Marin Sorescu.
yes, sir! suna bine si curge frumos. parca in locul tau m-as chinui o leaca la partea: "curand fulg voi fi si..." curand-fulg, fi-si astea nu se imbina la fel de fain precum restul. curand voi fi fulg... Ii vedea si vei face precum simti ca e mai bine. Faina poesia, place!
Eu vin acum dintr-un spațiu al tăcerilor..Lumea lucrurilor mici mici, și licurici.. Să mă iertați așadar amândoi, tu, femeie cu litere italice și tu, barbatul care scrie aici. E un tandem, în care simt ca și cum s-ar roti pe un disc cele șapte culori ale luminii și s-ar auzi așa un: zzzzzzzzzzzzzzt, ce definește un act erotic ce culmină cu flesh-urile ce îți rîmân pe retină în timp..Toate succesiunile de imagini ale clipei se regasesc aici, condensate într-un amestec dintr-un bărbat și o femeie. E un experiment, deci, în a surprinde ce se compune într-o clipă de extaz.. ..se rotește, se rotește înebunitor în substanță o clipă de divinitate, în timp ce te iubești cu celălalt..
eu încă aștept să mă lămurești ce-i cu sufita aceea...! :)
în rest, un poem foarte frumos, are un aer romantic, o fragilitate a lui... un fel de cochetărie adolescentină.
îmi place.
djamal nu se dezice. desi prin unele locuri exprimarea mai sufera oarecum totusi textul are acel fior care te transpune. nu stiu daca textul acesta este o poezie reusita dar djamal este poet.
snowdon king, de acord! cam lipsea un partener inteligent de discuție! unul care să facă deosebirea între un verb la timpul trecut, modul imperfect părea cu timpul prezent al aceluiași verb ce nu a fost folosit.
dar nu am preteții de la oricine.
noroc bun!
Mie mi-a placut textul chiar daca uneori discursul poetic are o nota retorica putin potrivita in context... cred ca nu e ceva cautat ci mai degraba un efect pervers. As fi inceput asa... pasăre cu inima spartă în tunetul gîndurilor lăsate să doară poetul se-ascunde Finalul este slab in opinia mea cu acel "eternul acum" parca prea construit si drept consecinta artificial. La fel "conturul realității". Remarc "mii de cioburi îi coboară prin sînge ca o iarnă de sloiuri înroșite în foc iubește ciudat "
Frumos. Daniel D. Marin ilustrează foarte bine fenomenul literaturii românești pe internet, lipsurile și ineficiența sistemului. Mă întreb ce șanse are un autor cu adevărat bun, dar necunoscut, să se mai afirme în ziua de azi. Probabil că, dacă se înarmează cu foarte multă răbdare și este persistent în a crea opere de calitate în mod constant timp de cel puțin 2-3 ani, oamenii vor începe să audă de el. Personal am început să scriu nu pentru că am crezut c-aș fi bun, ci pentru că am fost îngrozit de calitatea slabă și tematica lipsită de imaginație a majorității creațiilor de pe unele pagini cu tentă literară. Când deschizi paginile mai multor poezii și vei doar "spermă-n tâmple", "miros de cadavru", "lepădături imortalizate", "știri cu morți" nu poți decât să fugi înapoi la Homer, Goethe și Tagore, cu sentimentul că poezia a murit. De aceea am început să scriu și eu, pentru că vreau să încerc să adaug o picătură de frumos care să mai dilueze oceanul de urât în care se bălăcește literatura modernă contemporană.
an tan tichi tichi tan... tara, tara, ti... text plin. de poezie, de imagini proaspete, de emotie, de notele si vocile unice ale copilariei. mai ce nostalgici suntem noi vreo cativa pe-aici...
pentru primele doua versuri "ce frumos ești tu dar moartea are tot miros de coșmar alăptat la sân" toata admiratia mea! e ceva care e intr-o stare concentrata si pare sa explice prea mult, te gindesti tu si cind spun asta,ma gindesc la urmatoarele trei rinduri. finalul iarasi este de exceptie: "ce frumos ești tu cum îți poartă zâmbetul aerul la-nălțime ce sfinte rămân clipele în urma ta când pleci precum tămâia zeilor pe merinde" nu are importanta cui ai dedicat aceste versuri,bucura-te ca exista si pentru tine.
aici este o goana de suflete. destul de sus daca se ia cu sine si aerul si cerul. o impletire zbuciumata soldata cu o tacere printre spatiile ramase libere de viata. niciodata sa nu ne intoarcem de unde am plecat. azi am avut texte trecute prin tristete, draga anna.
e dificil sa numesti textul acesta poezie. incercarea aceea ciudata de rima folosind repetitia mi se pare foarte nefericita. apoi daca se incearca o astfel de rima lipsa unui ritm adecvat face textul greu de citit. si l-am citit de doua ori. text foarte slab.
Frumoase ticluiri " apun drumuri cu luminile stinse" "am putea fi noi dacă ne-am întinde mai tare" Cu mentiune speciala pentru "scrâșnet" -ul acela atat de sonor, cum numai o femeie il poate sugera. Multe locuri comune dar si viata face parte din aceeasi categorie, nu-i asa? Si sa nu uit, titlul este reusit si poate ca ar putea fi asezat pe coperta unui volum.
multumesc alma. sensiblitatatea ta este evidentiata aici prin versurile ce le-ai reamarcat. te mai astept cu drag. hialin, rationalitatea ta este mereu binevenita. cand ma voi hotara sa public un volum de versuri, te voi ruga insistent sa iti spui parerea despre el, daca vei voi. in ceea ce priveste acest poem, iti multumesc pentru insistenta ta. asadar, am schimbat, cred eu, prima strofa, nu pentru a suna frumos, ci pentru a avea autenticitate. "albastru" a devenit "albastrul" pentru ca asa e corect, cum bine ai observat, iar în ceea ce priveste "globii" prefer licența poetică. mi se pare imaginea "globilor" oculari cumva fantastica. in ceea ce priveste "foaia" era vorba despre "folia", ceea ce marturiseste o graba in citirea textului, chiar si o superficialitate - fie-mi ingaduit sa spun - in comentariu, ceea ce nu vreau sa accept, datorita felului intrinsec in care ai comentat poemul. iata și poemul asa cum cred ca ar trebui sa fie: Din vocea ta Nu știu cum să-ți descriu vocea frumoasă, Care și când grăia ca o folie cocoloșită Era la fel de convingătoare ca viața. La urechi purtai cărăbuși din chilimbar și norii. Albastrul verii plutindu-ți prin plete lungi Înfășura de pretutindeni ca apa râului. În emisfera ta stângă, în centru privirii pe os, Proiectai zile pe care le imaginam împreună. Priveam îmbrățișați ca la cinematograf. Trosneau sinapsele în tunetele fulgerelor de vară. Neuronii consumau conștient vreascurile cărnii. Se despleteau în oglinzi privindu-se intens. Picioare nenumărate purtau gândurile aleatoriu. Păianjeni plutind prin deșerticul vis al nopții Târându-se. Globuri oculare sclipind. Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată.
personal, expresia "club exclusivist" nu mi se pare decit un semn spre o anume calitate. chiar daca autorul mentiunii respective nu stia ca, afirmind asta, nu poate decit sa aduca un mare serviciu. nu e nimic pierdut in ceea ce priveste plecarea unora. e dreptul lor. unii au dovedit chiar un comportament discutabil, superficial, infantil. exista si calificative pentru acest gen. important este ca pe acest site sa se scrie literatura. sa exersezi asa cum ai face la cursurile de vioara. important este sa se critice. insa obiectiv, constructiv si mai ales, serios. Adrian, o decantare calitativa nu dauneaza site-ului. Liberalismul pe care il sugerezi poate avea si conotatii negative. Sint de parere ca politica acestui site este buna, criteriile dupa care se selectioneaza si se permite accesul nu sunt deloc demodate. "Deschiderea portilor" nu inseamna acceptarea oricui, de dragul de a avea public in exces. Politica acestui site imi aminteste de vernisajele in care intri totusi pe baza de invitatie, de un anumit protocol. Prefer sa primesc vizitatorii in aceste conditii decit sa vad indivizi diversi care ori isi infunda sacosele cu fursecuri, ori isi "colectioneaza" pahare jur imprejur (si asta o marturisesc ca am vazut-o eu insami, fenomenele petrecindu-se la nivele la care, personal, nu ma asteptam si nu concepeam). din cind in cind se strecoara si acest tip de indivizi, in defavoarea celorlalti, insa iata cum timpul poate sa rezolve totul...oricit de scump este pretul cunoasterii realitatii si calitatii oamenilor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
alma, e o opinie! permite-mi să nu o bag în seamă! cât despre sufixele amintite, îmi imaginez că ai auzit de licențe ortografice! apoi, te citez: "Verbul "a trebui" este impersonal, deci nu se conjugă: "ce-mi trebuie căldură"". și iar o fac: "Verbul "a trebui", deși e de conjugarea a IV-a..." nu ți se pare că te contrazici?:))))! ești haioasă! De aceea îți las ultimul cuvânt. alma, serios îți spun... nu mă impresionezi! ingambamentul e structura ce susține epitetul "masiv plăpând" ce se continuă cu o comparație "ca o statuie" deci alcătuiesc un alt trop ce dă prospețime imaginii, dar tu știi de mult că sunt munți plăpânzi ca o statuie și ai înțeles ce înseamnă o statuie plăpândă. Deci nu mă impresionezi cu lecturile tale:)))! Asta la "perimate"! Spui imature: explică-mi versul care ți-a plăcut. Dacă poți, bineînțeles!
pentru textul : Ca sunetul în fluier deîmi pare mult mai sugestivă imaginea propusă de tine de aceea și modific strofa aceea.am scos ce am sesizat că a deranjat.
pentru textul : visând la o gură de rai del-am scris demult, în urma unui reportaj tv, despre oamenii care trăiesc într-o groapă de gunoi. la vremea aceea mi s-a părut potrivită o înjurătură, din neputința de a face mai mult, dar ai dreptate, nu are ce căuta într-un poem.restul însă aș lăsa așa cum este, deocamdată, cu promisiunea că mă gândesc la propunerea ta.știu că se poate mai bine, apreciez ajutorul tău și chiar mă simt onorată. mulțumesc mult pentru atenție.
numai bine!
congrats!
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deCred că un rol mai mult decât important îl are motivul pentru care scriu. Și când acesta se dovedește a fi unul eronat... Sunt brand new în lumea asta, mulțumesc de îndrumări, Adriana.:)
pentru textul : Mercenar prin timp deCred ca aceasta e o poezie delicata prin compozitie, chiar impregnata de unele reverberatii postmoderniste, dar care isi defineste metafore de o factura lirica aparent arhaica. De exemplu metafora "anotimpuri de tămâie" (ca o definitie poate a cuminteniei, copilariei sau poate nu) alaturi de google, mail da o nota originala in final. "înghețate în" suna putin greoi cand reciti, creand un hop, un fel de balast al sunetelor pina aici fluente.
pentru textul : Te caut pe google mai des deSuperb. Textul imi aduce aminte de serile mele petrecute pe muntele Cozia. Si eu am scris in acest registru atat de rar folosit de scriitorii momentului. Poate ar fi bine sa construiesti un volum pe aceasta linie. Sunt curios. Toata scriitorimea se da in vant dupa neologisme si tehnici abstracte de scriere. Faptul ca descopar uneori (rareori) si texte de acest fel ma entuziasmeaza. Voi urmari ce publici in continuare. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : cioburi dePe aici e laudat. Prin alte parti - injurat. Fiecare cu gasca lui. Eu, parca, as sta pe la mijloc - nici, nici. De ce? Pentru ca miroase cam a Marin Sorescu.
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deyes, sir! suna bine si curge frumos. parca in locul tau m-as chinui o leaca la partea: "curand fulg voi fi si..." curand-fulg, fi-si astea nu se imbina la fel de fain precum restul. curand voi fi fulg... Ii vedea si vei face precum simti ca e mai bine. Faina poesia, place!
pentru textul : ascensiune delaurentiu, multumesc pentru semnul lasat aici. da, cred ca la final reusesc sa ies din mine, se intapla ceva acolo :)
pentru textul : strada cu fluturi deSi noi cu ce ne alegem Profetule? Andu
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deEu vin acum dintr-un spațiu al tăcerilor..Lumea lucrurilor mici mici, și licurici.. Să mă iertați așadar amândoi, tu, femeie cu litere italice și tu, barbatul care scrie aici. E un tandem, în care simt ca și cum s-ar roti pe un disc cele șapte culori ale luminii și s-ar auzi așa un: zzzzzzzzzzzzzzt, ce definește un act erotic ce culmină cu flesh-urile ce îți rîmân pe retină în timp..Toate succesiunile de imagini ale clipei se regasesc aici, condensate într-un amestec dintr-un bărbat și o femeie. E un experiment, deci, în a surprinde ce se compune într-o clipă de extaz.. ..se rotește, se rotește înebunitor în substanță o clipă de divinitate, în timp ce te iubești cu celălalt..
pentru textul : act cu antet și sigiliu deeu încă aștept să mă lămurești ce-i cu sufita aceea...! :)
pentru textul : tablou naiv cu gară și adela deîn rest, un poem foarte frumos, are un aer romantic, o fragilitate a lui... un fel de cochetărie adolescentină.
îmi place.
djamal nu se dezice. desi prin unele locuri exprimarea mai sufera oarecum totusi textul are acel fior care te transpune. nu stiu daca textul acesta este o poezie reusita dar djamal este poet.
pentru textul : Căruciorul desnowdon king, de acord! cam lipsea un partener inteligent de discuție! unul care să facă deosebirea între un verb la timpul trecut, modul imperfect părea cu timpul prezent al aceluiași verb ce nu a fost folosit.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dedar nu am preteții de la oricine.
noroc bun!
acel touch feminin, discret. Mulțumesc frumos, Daniela!
pentru textul : parcele ale aceluiași soare deDa, intr-adevar. Nici eu nu i-as spune poezie, incadrarea e asa, default. Si nu are finalitate, ai intuit bine. Multumesc.
pentru textul : show deMie mi-a placut textul chiar daca uneori discursul poetic are o nota retorica putin potrivita in context... cred ca nu e ceva cautat ci mai degraba un efect pervers. As fi inceput asa... pasăre cu inima spartă în tunetul gîndurilor lăsate să doară poetul se-ascunde Finalul este slab in opinia mea cu acel "eternul acum" parca prea construit si drept consecinta artificial. La fel "conturul realității". Remarc "mii de cioburi îi coboară prin sînge ca o iarnă de sloiuri înroșite în foc iubește ciudat "
pentru textul : poetul III deFrumos. Daniel D. Marin ilustrează foarte bine fenomenul literaturii românești pe internet, lipsurile și ineficiența sistemului. Mă întreb ce șanse are un autor cu adevărat bun, dar necunoscut, să se mai afirme în ziua de azi. Probabil că, dacă se înarmează cu foarte multă răbdare și este persistent în a crea opere de calitate în mod constant timp de cel puțin 2-3 ani, oamenii vor începe să audă de el. Personal am început să scriu nu pentru că am crezut c-aș fi bun, ci pentru că am fost îngrozit de calitatea slabă și tematica lipsită de imaginație a majorității creațiilor de pe unele pagini cu tentă literară. Când deschizi paginile mai multor poezii și vei doar "spermă-n tâmple", "miros de cadavru", "lepădături imortalizate", "știri cu morți" nu poți decât să fugi înapoi la Homer, Goethe și Tagore, cu sentimentul că poezia a murit. De aceea am început să scriu și eu, pentru că vreau să încerc să adaug o picătură de frumos care să mai dilueze oceanul de urât în care se bălăcește literatura modernă contemporană.
pentru textul : www.ro deMultumesc Andu, Tacerea e urmarea perioadei de acomodare (aclimatizare) la noile perspective. Multumesc pentru apreciere si incredere.
pentru textul : Întrebare deVlad, sa fiu drept, nu prea cred ca in alte texte scriu altfel. pe bune...
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I dela mine apare lipsa in comentariu. nu ma pricep.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ dean tan tichi tichi tan... tara, tara, ti... text plin. de poezie, de imagini proaspete, de emotie, de notele si vocile unice ale copilariei. mai ce nostalgici suntem noi vreo cativa pe-aici...
pentru textul : șase creioane depentru primele doua versuri "ce frumos ești tu dar moartea are tot miros de coșmar alăptat la sân" toata admiratia mea! e ceva care e intr-o stare concentrata si pare sa explice prea mult, te gindesti tu si cind spun asta,ma gindesc la urmatoarele trei rinduri. finalul iarasi este de exceptie: "ce frumos ești tu cum îți poartă zâmbetul aerul la-nălțime ce sfinte rămân clipele în urma ta când pleci precum tămâia zeilor pe merinde" nu are importanta cui ai dedicat aceste versuri,bucura-te ca exista si pentru tine.
pentru textul : ce frumos ești tu deaici este o goana de suflete. destul de sus daca se ia cu sine si aerul si cerul. o impletire zbuciumata soldata cu o tacere printre spatiile ramase libere de viata. niciodata sa nu ne intoarcem de unde am plecat. azi am avut texte trecute prin tristete, draga anna.
pentru textul : tristețea ca o căruță dee dificil sa numesti textul acesta poezie. incercarea aceea ciudata de rima folosind repetitia mi se pare foarte nefericita. apoi daca se incearca o astfel de rima lipsa unui ritm adecvat face textul greu de citit. si l-am citit de doua ori. text foarte slab.
pentru textul : i. l. r. deLisandro,
pentru textul : fruct deai putea să iei tu baticul de pe capul acestei femei rafinate?
Frumoase ticluiri " apun drumuri cu luminile stinse" "am putea fi noi dacă ne-am întinde mai tare" Cu mentiune speciala pentru "scrâșnet" -ul acela atat de sonor, cum numai o femeie il poate sugera. Multe locuri comune dar si viata face parte din aceeasi categorie, nu-i asa? Si sa nu uit, titlul este reusit si poate ca ar putea fi asezat pe coperta unui volum.
pentru textul : Piața norilor demultumesc alma. sensiblitatatea ta este evidentiata aici prin versurile ce le-ai reamarcat. te mai astept cu drag. hialin, rationalitatea ta este mereu binevenita. cand ma voi hotara sa public un volum de versuri, te voi ruga insistent sa iti spui parerea despre el, daca vei voi. in ceea ce priveste acest poem, iti multumesc pentru insistenta ta. asadar, am schimbat, cred eu, prima strofa, nu pentru a suna frumos, ci pentru a avea autenticitate. "albastru" a devenit "albastrul" pentru ca asa e corect, cum bine ai observat, iar în ceea ce priveste "globii" prefer licența poetică. mi se pare imaginea "globilor" oculari cumva fantastica. in ceea ce priveste "foaia" era vorba despre "folia", ceea ce marturiseste o graba in citirea textului, chiar si o superficialitate - fie-mi ingaduit sa spun - in comentariu, ceea ce nu vreau sa accept, datorita felului intrinsec in care ai comentat poemul. iata și poemul asa cum cred ca ar trebui sa fie: Din vocea ta Nu știu cum să-ți descriu vocea frumoasă, Care și când grăia ca o folie cocoloșită Era la fel de convingătoare ca viața. La urechi purtai cărăbuși din chilimbar și norii. Albastrul verii plutindu-ți prin plete lungi Înfășura de pretutindeni ca apa râului. În emisfera ta stângă, în centru privirii pe os, Proiectai zile pe care le imaginam împreună. Priveam îmbrățișați ca la cinematograf. Trosneau sinapsele în tunetele fulgerelor de vară. Neuronii consumau conștient vreascurile cărnii. Se despleteau în oglinzi privindu-se intens. Picioare nenumărate purtau gândurile aleatoriu. Păianjeni plutind prin deșerticul vis al nopții Târându-se. Globuri oculare sclipind. Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată.
pentru textul : Din vocea ta deE un text ok, cu aritmiile de rigoare (uşor de corectat), ori poate asumate, cu doza de nostalgie potrivită, cu un iz de romantism târziu etc.
"şi inima bate ca un pas de-ofiţer" - e un vers frumos, ilustrativ, zise muza.
:)
Hai salut!
pentru textul : Hemoragii depersonal, expresia "club exclusivist" nu mi se pare decit un semn spre o anume calitate. chiar daca autorul mentiunii respective nu stia ca, afirmind asta, nu poate decit sa aduca un mare serviciu. nu e nimic pierdut in ceea ce priveste plecarea unora. e dreptul lor. unii au dovedit chiar un comportament discutabil, superficial, infantil. exista si calificative pentru acest gen. important este ca pe acest site sa se scrie literatura. sa exersezi asa cum ai face la cursurile de vioara. important este sa se critice. insa obiectiv, constructiv si mai ales, serios. Adrian, o decantare calitativa nu dauneaza site-ului. Liberalismul pe care il sugerezi poate avea si conotatii negative. Sint de parere ca politica acestui site este buna, criteriile dupa care se selectioneaza si se permite accesul nu sunt deloc demodate. "Deschiderea portilor" nu inseamna acceptarea oricui, de dragul de a avea public in exces. Politica acestui site imi aminteste de vernisajele in care intri totusi pe baza de invitatie, de un anumit protocol. Prefer sa primesc vizitatorii in aceste conditii decit sa vad indivizi diversi care ori isi infunda sacosele cu fursecuri, ori isi "colectioneaza" pahare jur imprejur (si asta o marturisesc ca am vazut-o eu insami, fenomenele petrecindu-se la nivele la care, personal, nu ma asteptam si nu concepeam). din cind in cind se strecoara si acest tip de indivizi, in defavoarea celorlalti, insa iata cum timpul poate sa rezolve totul...oricit de scump este pretul cunoasterii realitatii si calitatii oamenilor.
pentru textul : trei observații dePagini