Superb! Exclamaţie care se justifică atunci când te uimeste ideea si sustinerea ei imagistică prin metafore! Te felicit, Adriana!
Remarc:
,,doar pojghița serii vibrează
când gândurile se ating de ea"
si
,,poate așa orbim
pe dinăuntru.
se face totul alb,
un alb solid
și nu mai trecem dincoace,
spre oameni.
rămânem în cubul amintirilor noastre
până când morții
i se face milă
și ne eliberează,
surâzând."
Jinnule ma bucur ca iti place libertatea "mea"... si faci distinctiile corecte intre modalitatile in care aceasta poate fi inteleasa... cat despre pozitia aceea, n-am avut alta "rima" :) Multam de semn.
Andu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
Călin, cred că ai gândit tare bine premiile. Ai integrat site-ul, cenacluri, popularitate, traducere. Frumos. Tare frumos. Deși nu scriu poezie, parcă mă îndeamnă, parcă mă ling pe bot gândindu-mă. :) Sunt curioasă cum vor răspunde provocării poeții noștrii. Abia aștept să votez.
Îți urez succes cu concursul. Dacă vă pot ajuta cu ceva în organizare, cu mare drag, nu ezitați să-mi spuneți. Până una alta, trec la împrăștiat informația. :)
Revin cu o clarificare la afirmația "Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen." Mă refer aici la diferența de opinii. Și nu e "heterogen" ci "eterogen", scuze.
Cred că de la ultimele două versuri puteai să construiești poezia. Restul sună ca un lament și patetism fals (sau nesincer, dacă fals sună prea dur). Eu știu că atunci cînd ești sinceră poți să scrii și poezie bună, aici însă mi se pare că te repeți, tema trenului, a plecării, a filelor deschise degeaba și a singurătății, am mai întîlnit-o la tine. Cred că ai potențial liric dar mai cred că te și grăbești. Oricum, dat fiind că aici toți facem exerciții, e acceptabil.
Virgil, ca si director al sitului Hermeneia, esti cel mai prost exemplu de respectare al regulamentului. Cum adica te legi tu de credibilitatea mea? De unde si pana unde ai tu competenta sa faci asemenea afirmatii? Cine esti tu ca scriitor?
Tu u vezi ca am remarcat o strofa? Tu nu vezi ca am vorbit de inegalitati? Tu nu vezi ca am sugerat eliminarea unor strofe? Cum iti permiti tu sa faci referire la credibilitatea celor care comenteaza?
te poti mira cat vrei de cate penite au textele, te poti mira de gusturile celorlalti, dar nu insulta comentatorii chiar in casa ta, hermeneia.
stiu ca nu ma apreciezi ca autor, stiu ca nu ma consideri credibil, dar invata sa+ti maschezi sentimentele si sa fii un bun exemplu pentru ceilalti.
Margas, dacă am reușit să spun și cele pe care nu crezi că voiam să le spun... nu-mi rămâne decât să închid, ca și tine, ochii și să-mi imaginez că ne-am imaginat același „altceva”.
când îi voi deschide, îți spun ce și cum... :)
sau poate-mi spui tu?
dar, până atunci, mulțumesc pentru lectură și semn.
Iote ca si eu am fost acolo si nu iti spun ca esti patetic Gorune dar ce s-a intamplat in Piata Universitatii (inainte de prima mineriada adica, sa fim bine intelesi) a fost o mare manipulare din partea mai multor cercuri de interese, multimea de acolo fiind, astfel, o mare masa de manevra, niste cobai care singuri au vrut sa fie cobai, un inceput glorios a ceeace va urma la capitolul manipulare, in mod glorios, in anii 90 si apoi, si mai si, in mileniul nostru trei. Desigur, in mintea multora acea perioada a ramas asa, ca un fel de lucru sfant (aici in text spui chiar tu de lumini care se aprindeau din somoioage de hartie ca intr-o catedrala), insa nu avea chiar nimic de-a face cu sfintenia ceea ce se petrecea pe acolo. Iar ce scrii tu aici nu mi se pare patetic, ci neintentionat (probabil) demagogic si lasat asa... in puncte de suspensie... Doamne cat le urasc... In asteptarea ca vei scrie candva (si poate vei si posta aici sau aiurea) o analiza adevarata, pe masura capacitatii tale, a "fenomenului" (cum i se zice, nu?) Piata Universitatii, te voi citi cu acelasi interes. Pana atunci ne ramane iluzia, asta nu ne tradeaza niciodata. Andu
Am mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
Inscripțiile pe piatră, cu cât mai vechi sunt cu atât mai greu lizibile, încât te înverșunezi împotriva timpului ce le șterge, și ne șterge. Împreună la bine și la greu, dar mai ales la greu, după dispariția, deocamdată rămasă fără explicație, a unui mare și sensibil autor de aici, Dana Ștefan, "experimentul" Hermeneii șchipătând de un picior, merge mai departe. Daniela Luca, al doilea picior, simte greutatea acestei secțiuni. Vorbeam mai demult, mi se pare că tot la un text al Elei, că se naște aici o nouă artă. A împletirii imaginii cu cuvântul. Deocamdată la nivel de experiment, cum bine zice Hermeneia noastră, probabil că în timp va căpăta un nume. Așa cum sculpturii îi zice sculptură și picturii așijderi, așa cum poeziei îi spune "poesie", aș cum artei fotografice îi spune artă. Nu știu cît suntem de obișnuiți să asociem cuvântul vizualului și viceversa. Când citești poezie, gândul își are reprezentările lui, imaginația ajunge la orice poartă; când privești, cuvintele minții tale îți vorbesc doar ție. Aici, la mijlocul interstiției acestei împletiri, (cu rădăcini totuși ceva mai adânci, dar deocamdată nu insistăm) se petrece ceva. Vizionarul (Poetul) împletit cu vizualistul (sculptorul, pictorul, fotograful) ne propune o reprezentare mai completă, căci ți se oferă ție, ca admirator, atât ca imagine, cât și ca text. Ce-ți mai râmăne, atunci, de făcut? Ce altceva, decât să mergi MAI departe! Pe cântul pietrei albastre a Elei, asemeni în fața unei pietre dace, te războiești cu timpul care a șters insemnele unui alt ... timp. Da. Pietrarul însuși, "desfigurat de timp" devine nălucă. Dar piatra vorbește ca rod al fostelor sale mâini. Fără el, fără pietrar, totuși, nu poți "traversa", "nici munte", "nici întuneric". Dar piatra lui, "cu urmele mele în ea" - Ela închide prin aceasta cercul de timp -, vorbește despre "aurora" lumii aceleia, "pierdute". La fel de bine este o provocare și comentarea unui astfel de experiment, întrucât trebuie să ai mai multe în vedere decât la un simplu text, ori o fotografie. Să găsești liantul. Acest liant există la Ela. Dacă v-ați apropiat vreodată de o stâncă (dar de o stâncă albastră?) atât de aproape cum vedem aici, dacă ați pipăit-o, dacă ați adulmecat-o, poate ați și gustat din ea, căci nu reziști ispitei, atunci știți. Dacă nu, rămâne doar vizionarismul Elei, și tot este de-ajuns.
unele imagini sînt realizate în 2d altele sînt concepute în 3d și mai există o categorie, hai sa-i zicem hibridă, 2d/3d. unele sînt editate de la zero (o expresie deja uzuală în domeniu), adică nu ai niciun suport , nicio imagine pe care să o prelucrezi în grafica ta, generezi suprafețe pe măsura imaginației tale și încerci prin modelare /texturare/ iluminare și camere virtuale pentru vizualizarea scenei din diferite unghiuri, să pară că este un tot natural. dacă vorbim de colaj, makeup digital, fotomanipulări etc (generic prelucrare foto) aici folosim imagini. de pildă prelucrarea unei poze –fashion beauty hair makeup. vedetele de pe coperta unei reviste nu arată în realitate așa cum le vezi acolo.
aplicații 3d -3d studio max, maya, truspace, rhino.
aplicații 2d - adobe photoshop, regele! alte aplicații- gimp, corel painter, corel draw(atenție la deosebirea dintre grafica vectorială și cea de tip raster).
imaginea de față – 75% modelare 3d de la zero, unele obiecte din prim plan, 25% integrarea lor cu fundalul care este o îmbinare de imagini pe layere cu diferite grade de transparență și blending(amestecare).
bun. cum vrei să mori acum, legată la ochi sau sau nu?
de acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...
Cu siguranţă există poezie înafara metaforei şi ea nu trebuie căutată cu orice preţ. Folosirea excesivă a dus la un fel de lehamite estetică. Asta nu mă împiedică să cred că rămâne esenţa poeziei.
Sunt încântat că ţi-a plăcut prima strofă şi voi mai reflecta asupra restului.
ideea cu Dumnezeu= Big brother si Q & A mi-a placut dar ceea ce nu am inteles este la inceput: 'palmele se strângeau spasmodic pe conturul sânilor virtuali' adica ai fost sau nu ai fost?(...la curve) da, inteleg si ideea de viitor, trecut, prezent, dar parca acolo, chiar la inceput ceva nu merge...ori poate nu cred eu in 'entertainment on-line'..:)) cheers, Corina
Mie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.
Aranca - imaginea scribului egiptean e ... "muza", voiam doar sa ma limitez la o ipostaza. poate ca trebuia sa mai adaug ceva detalii, dar incercam doar sa sugerez o imagine care oricum nu ar putea avea un chip lizibil, nu stiu cat am reusit... multumesc, esti mereu aproape!
Tare încheierea! Taie nemilos adevărul,. Şi poate, pentru a se înţelege forţa, ar trebui să-nchid adverbul între virgule: taie, nemilos, adevărul. Un final simplu, nu simplis, un final fără culoare lirică. Doar substanţă.
Un poem care, deși imperfect, a reușit să trezească în mine acel fior care nu poate fi confundat... fiorul poeziei.
'Impalele grase'
'fumam amândoi dintr-o țigară două țigări'
'lapoviță peste un câmp cu miei'
sunt doar câteva imagini cutremurătoare desprinse din acest poem puternic.
Citindu-l, am avut impresia că cineva mi-a scris anume mie un mesaj, acel mesaj care aparține doar poeziei, închis în labirintul unor metafore care se dezvăluie doar sufletului atunci când îl lași liber.
Unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe net în ultima vreme.
Și pentru că nu am altă posibilitate de a-mi exprima admirația pentru acest text, las o peniță aurie pentru a rămâne consemnată starea mea de grație obținută prin lectura acestui text.
Felicitări,
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Superb! Exclamaţie care se justifică atunci când te uimeste ideea si sustinerea ei imagistică prin metafore! Te felicit, Adriana!
Remarc:
,,doar pojghița serii vibrează
când gândurile se ating de ea"
si
,,poate așa orbim
pe dinăuntru.
se face totul alb,
un alb solid
și nu mai trecem dincoace,
spre oameni.
rămânem în cubul amintirilor noastre
până când morții
i se face milă
și ne eliberează,
surâzând."
Sărbători cu lumină si căldură!
pentru textul : cub de gheață deJinnule ma bucur ca iti place libertatea "mea"... si faci distinctiile corecte intre modalitatile in care aceasta poate fi inteleasa... cat despre pozitia aceea, n-am avut alta "rima" :) Multam de semn.
pentru textul : mijlocul cerului deAndu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
pentru textul : timișoara-iași(fără loc rezervat) deNicio problemă, Dorin.
pentru textul : Urâții - lansare de carte dece te impiedica sa privesti dincolo de scriere?
pentru textul : defectul simplu IV depoemul este un remember pentru ceea ce ar trebui întreținut și nu, neapărat, reparat. frumos gând.
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ deCălin, cred că ai gândit tare bine premiile. Ai integrat site-ul, cenacluri, popularitate, traducere. Frumos. Tare frumos. Deși nu scriu poezie, parcă mă îndeamnă, parcă mă ling pe bot gândindu-mă. :) Sunt curioasă cum vor răspunde provocării poeții noștrii. Abia aștept să votez.
Îți urez succes cu concursul. Dacă vă pot ajuta cu ceva în organizare, cu mare drag, nu ezitați să-mi spuneți. Până una alta, trec la împrăștiat informația. :)
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deRevin cu o clarificare la afirmația "Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen." Mă refer aici la diferența de opinii. Și nu e "heterogen" ci "eterogen", scuze.
pentru textul : poveste cu nuferi deCred că de la ultimele două versuri puteai să construiești poezia. Restul sună ca un lament și patetism fals (sau nesincer, dacă fals sună prea dur). Eu știu că atunci cînd ești sinceră poți să scrii și poezie bună, aici însă mi se pare că te repeți, tema trenului, a plecării, a filelor deschise degeaba și a singurătății, am mai întîlnit-o la tine. Cred că ai potențial liric dar mai cred că te și grăbești. Oricum, dat fiind că aici toți facem exerciții, e acceptabil.
pentru textul : Despre suflet deVirgil, ca si director al sitului Hermeneia, esti cel mai prost exemplu de respectare al regulamentului. Cum adica te legi tu de credibilitatea mea? De unde si pana unde ai tu competenta sa faci asemenea afirmatii? Cine esti tu ca scriitor?
Tu u vezi ca am remarcat o strofa? Tu nu vezi ca am vorbit de inegalitati? Tu nu vezi ca am sugerat eliminarea unor strofe? Cum iti permiti tu sa faci referire la credibilitatea celor care comenteaza?
te poti mira cat vrei de cate penite au textele, te poti mira de gusturile celorlalti, dar nu insulta comentatorii chiar in casa ta, hermeneia.
stiu ca nu ma apreciezi ca autor, stiu ca nu ma consideri credibil, dar invata sa+ti maschezi sentimentele si sa fii un bun exemplu pentru ceilalti.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deSebi, mulţumesc. definţia - cu toate nuanţele ei - nu mă mai obligă să dau explicaţii.
Andu,
pentru textul : poem naiv de blog deboierul îşi îndeamnă calul în buiestru birjarul îl biciuieşte pînă îl lasă lat în drum.
Margas, dacă am reușit să spun și cele pe care nu crezi că voiam să le spun... nu-mi rămâne decât să închid, ca și tine, ochii și să-mi imaginez că ne-am imaginat același „altceva”.
când îi voi deschide, îți spun ce și cum... :)
sau poate-mi spui tu?
dar, până atunci, mulțumesc pentru lectură și semn.
pentru textul : cercuri de ape deIote ca si eu am fost acolo si nu iti spun ca esti patetic Gorune dar ce s-a intamplat in Piata Universitatii (inainte de prima mineriada adica, sa fim bine intelesi) a fost o mare manipulare din partea mai multor cercuri de interese, multimea de acolo fiind, astfel, o mare masa de manevra, niste cobai care singuri au vrut sa fie cobai, un inceput glorios a ceeace va urma la capitolul manipulare, in mod glorios, in anii 90 si apoi, si mai si, in mileniul nostru trei. Desigur, in mintea multora acea perioada a ramas asa, ca un fel de lucru sfant (aici in text spui chiar tu de lumini care se aprindeau din somoioage de hartie ca intr-o catedrala), insa nu avea chiar nimic de-a face cu sfintenia ceea ce se petrecea pe acolo. Iar ce scrii tu aici nu mi se pare patetic, ci neintentionat (probabil) demagogic si lasat asa... in puncte de suspensie... Doamne cat le urasc... In asteptarea ca vei scrie candva (si poate vei si posta aici sau aiurea) o analiza adevarata, pe masura capacitatii tale, a "fenomenului" (cum i se zice, nu?) Piata Universitatii, te voi citi cu acelasi interes. Pana atunci ne ramane iluzia, asta nu ne tradeaza niciodata. Andu
pentru textul : Piața Universității. Remember deD-le Dinu, dacă tăceaţi, măcar lăsaţi loc de interpretări. Aşa, aţi convins definitiv.
pentru textul : Noapte bună, copii deAm mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
pentru textul : homo ludens deFelicitări Adrian.
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 deInscripțiile pe piatră, cu cât mai vechi sunt cu atât mai greu lizibile, încât te înverșunezi împotriva timpului ce le șterge, și ne șterge. Împreună la bine și la greu, dar mai ales la greu, după dispariția, deocamdată rămasă fără explicație, a unui mare și sensibil autor de aici, Dana Ștefan, "experimentul" Hermeneii șchipătând de un picior, merge mai departe. Daniela Luca, al doilea picior, simte greutatea acestei secțiuni. Vorbeam mai demult, mi se pare că tot la un text al Elei, că se naște aici o nouă artă. A împletirii imaginii cu cuvântul. Deocamdată la nivel de experiment, cum bine zice Hermeneia noastră, probabil că în timp va căpăta un nume. Așa cum sculpturii îi zice sculptură și picturii așijderi, așa cum poeziei îi spune "poesie", aș cum artei fotografice îi spune artă. Nu știu cît suntem de obișnuiți să asociem cuvântul vizualului și viceversa. Când citești poezie, gândul își are reprezentările lui, imaginația ajunge la orice poartă; când privești, cuvintele minții tale îți vorbesc doar ție. Aici, la mijlocul interstiției acestei împletiri, (cu rădăcini totuși ceva mai adânci, dar deocamdată nu insistăm) se petrece ceva. Vizionarul (Poetul) împletit cu vizualistul (sculptorul, pictorul, fotograful) ne propune o reprezentare mai completă, căci ți se oferă ție, ca admirator, atât ca imagine, cât și ca text. Ce-ți mai râmăne, atunci, de făcut? Ce altceva, decât să mergi MAI departe! Pe cântul pietrei albastre a Elei, asemeni în fața unei pietre dace, te războiești cu timpul care a șters insemnele unui alt ... timp. Da. Pietrarul însuși, "desfigurat de timp" devine nălucă. Dar piatra vorbește ca rod al fostelor sale mâini. Fără el, fără pietrar, totuși, nu poți "traversa", "nici munte", "nici întuneric". Dar piatra lui, "cu urmele mele în ea" - Ela închide prin aceasta cercul de timp -, vorbește despre "aurora" lumii aceleia, "pierdute". La fel de bine este o provocare și comentarea unui astfel de experiment, întrucât trebuie să ai mai multe în vedere decât la un simplu text, ori o fotografie. Să găsești liantul. Acest liant există la Ela. Dacă v-ați apropiat vreodată de o stâncă (dar de o stâncă albastră?) atât de aproape cum vedem aici, dacă ați pipăit-o, dacă ați adulmecat-o, poate ați și gustat din ea, căci nu reziști ispitei, atunci știți. Dacă nu, rămâne doar vizionarismul Elei, și tot este de-ajuns.
pentru textul : roca din care mă nasc deunele imagini sînt realizate în 2d altele sînt concepute în 3d și mai există o categorie, hai sa-i zicem hibridă, 2d/3d. unele sînt editate de la zero (o expresie deja uzuală în domeniu), adică nu ai niciun suport , nicio imagine pe care să o prelucrezi în grafica ta, generezi suprafețe pe măsura imaginației tale și încerci prin modelare /texturare/ iluminare și camere virtuale pentru vizualizarea scenei din diferite unghiuri, să pară că este un tot natural. dacă vorbim de colaj, makeup digital, fotomanipulări etc (generic prelucrare foto) aici folosim imagini. de pildă prelucrarea unei poze –fashion beauty hair makeup. vedetele de pe coperta unei reviste nu arată în realitate așa cum le vezi acolo.
pentru textul : o călătorie cu darwin deaplicații 3d -3d studio max, maya, truspace, rhino.
aplicații 2d - adobe photoshop, regele! alte aplicații- gimp, corel painter, corel draw(atenție la deosebirea dintre grafica vectorială și cea de tip raster).
imaginea de față – 75% modelare 3d de la zero, unele obiecte din prim plan, 25% integrarea lor cu fundalul care este o îmbinare de imagini pe layere cu diferite grade de transparență și blending(amestecare).
bun. cum vrei să mori acum, legată la ochi sau sau nu?
cred că este vorba de artă, din câte îl știu pe Adrian. el își lucrează poemele la sânge!
pentru textul : Ruleta rusească deva doresc tuturor succes pentru lansarile de carte si pentru intreaga manifestare! Felicitari Alma, pentru a VIIa editie a Cenaclului Virtualia!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție dede acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...
pentru textul : Măști ale dragostei deCu siguranţă există poezie înafara metaforei şi ea nu trebuie căutată cu orice preţ. Folosirea excesivă a dus la un fel de lehamite estetică. Asta nu mă împiedică să cred că rămâne esenţa poeziei.
Sunt încântat că ţi-a plăcut prima strofă şi voi mai reflecta asupra restului.
Îţi mulţumesc pentru părere. Te mai aştept.
Cu stimă
pentru textul : carnea mea sfâşiată de stele deideea cu Dumnezeu= Big brother si Q & A mi-a placut dar ceea ce nu am inteles este la inceput: 'palmele se strângeau spasmodic pe conturul sânilor virtuali' adica ai fost sau nu ai fost?(...la curve) da, inteleg si ideea de viitor, trecut, prezent, dar parca acolo, chiar la inceput ceva nu merge...ori poate nu cred eu in 'entertainment on-line'..:)) cheers, Corina
pentru textul : big brother deMie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.
pentru textul : ... deAi punctat foarte bine mesajul textului . iti multumesc pentru tenacitata de care ai dat dovada.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deCu stima,
Iuri.
Aranca - imaginea scribului egiptean e ... "muza", voiam doar sa ma limitez la o ipostaza. poate ca trebuia sa mai adaug ceva detalii, dar incercam doar sa sugerez o imagine care oricum nu ar putea avea un chip lizibil, nu stiu cat am reusit... multumesc, esti mereu aproape!
pentru textul : imagine cu scrib egiptean deTare încheierea! Taie nemilos adevărul,. Şi poate, pentru a se înţelege forţa, ar trebui să-nchid adverbul între virgule: taie, nemilos, adevărul. Un final simplu, nu simplis, un final fără culoare lirică. Doar substanţă.
"cărbunii aprinși
pentru textul : vinovați deai oaselor noastre" ...
Cui apartine fotografia?
pentru textul : companioni cărunți deexcelenta povestirea. ai grija, te urmaresc pas cu pas... ;)
pentru textul : Securitatea, muza colegilor mei deUn poem care, deși imperfect, a reușit să trezească în mine acel fior care nu poate fi confundat... fiorul poeziei.
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare de'Impalele grase'
'fumam amândoi dintr-o țigară două țigări'
'lapoviță peste un câmp cu miei'
sunt doar câteva imagini cutremurătoare desprinse din acest poem puternic.
Citindu-l, am avut impresia că cineva mi-a scris anume mie un mesaj, acel mesaj care aparține doar poeziei, închis în labirintul unor metafore care se dezvăluie doar sufletului atunci când îl lași liber.
Unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe net în ultima vreme.
Și pentru că nu am altă posibilitate de a-mi exprima admirația pentru acest text, las o peniță aurie pentru a rămâne consemnată starea mea de grație obținută prin lectura acestui text.
Felicitări,
Margas
Pagini