Este mai amplă. Poţi fi nu ştiu ce „ist” pt. că eşti. Sau pt. că aşa e la modă la un moment dat, prin mimesis. Cum eu, ca cititor, pt. că asta sunt, n-am afirmat nici o dată că mă cred „producător” şi dacă încerc să şi „produc” proză şi poezie nu o fac cu prea multă convingere (am ales, ca posibilitate de exprimare, eseistica care, se pare, mi se potriveşte), am, la rândul meu, libertatea de a rezona cu o anumită structură artistică încadrată într-un anumit «istm» sau nu. Dar tot ca „receptor”, în afară de a-mi exprima afinitatea (asta în eseistică) încerc să şi „percep” vibraţia celui care „produce” (proză/poezie). Şi, mi se pare, că în acest fel pot deosebi „autenticul” de „mimesis”. Din acest motiv, în comentarii şi nu în eseuri, îmi permit să aprob, uneori, când e cazul, texte care contravin „sensibilităţii” mele. Din punctul altora de vedere acest mod pare a fi duplicitar. Eu îl cred „raţional”, dacă poţi fi raţional vizavi de artă.
Textul acesta, ca şi altele intitulate „minimaliste” sau cum le voi mai boteza, sunt tot un fel de eseistică, spre deosebire de com-uri. Iar când nu pun nici o etichetă unui text (pezie/proză), scriu şi eu cu nostalgia vremurilor în care chiar credeam că sunt „poet/prozator” . Şi uit că – vârsta este de vină – am devenit mai „lucid” (daca chiar am devenit).
P.S. Profetule, să nu îţi facă nici o dată (nici dumitale, nici altora) impresia că aş fi o „mimoza senzitiva” şi că nu pot deosebi o observaţie pe marginea căreia se poate dialoga de una „ostila”. Cât priveşte ultima categorie, iau lucrurile în joacă – câte o dată depăşind măsura; dar, pe aici sper că nu s-a întâmplat – şi lucrurile revin la normal.
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
Diana, cred că mai curând aceste texte se pot încadra la "jurnal" sau "note", tu ce părere ai? De ce spun asta: e doar un moment surprins alene, o oprire în timp, nu ai un fir al poveștii, acea abordare care face trecerea între o schiță în creion și o povestire. Altfel, rândurile sunt oarecum naive, sensibile, dar naive. Încearcă să exploatezi și să filtrezi mai mult ceea ce te determină să scrii, altfel gândurile rămân gânduri, nereușind să treacă înspre literatură.
ei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
Comentariul tau, Vlad, este o replica interesanta la celalalt comentariu al meu, stii tu de unde. Puteai sa-l pui ori aici, ori dincolo, pentru mai multa credibilitate. Stii cat sunt de versat, ce naiba! Ai si o galusca acolo, a da un vot de incredere autorului, de fapt tu voiai sa te referi la text, dar hai, treaca-mearga. Cu elementele onirice ai dat-o in bara, Dragos Visan a fost mult mai atent la rugaciunea monahului. In concluzie, imi place comm-ul tau, incepusei sa fii cam moale. O sa-l pun si dincolo, ca sa nu iti raspund de 2 ori diferit.
poemele tale sînt tot mai concentrate. spui extrem de mult in putine slove. fiecare vers te lasa meditînd m-au impresionat profund: suntem sfinți când uităm că avem haine, / dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi, / El ne lasă… si mai ales pentru mine libertatea e o glumă la care se râde cu întârzierene lipim de pământ și ascultăm cum vin anotimpurile e o imagine puternica
Dorin Cozan, sa-ti fie de bine Apocalipsa, caci de Potop se ocupa alte persoane cu siguranta. Lansare lina, sau, ma rog, cum ii place la domnitor. Silvia
francisc, îți dau dreptate cu sonoritatea titlului. în rest, am să mai las textul un pic în pace pentru că sunt la a n variantă. și voi mai cugeta despre el. mulțumesc pentru semn, bucuroasă că te-ai oprit.
ALMA, nu mi-as permite o asemenea atitudine nici in fata unui copil, cum desigur nu e cazul aici. singurul lucru pe care l-am facut e sa cer argumentarea: de ce este acest text "porcarie". ma gandesc eu si rau fac, ca in urma lecturii de 25 de ani se poate face asta fara greutate. banuiesc de asemenea si aici s-ar putea sa gresesc, ca s-a citit si critica literara. sunt multe scrieri care trateaza chiar subiectul"este sau nu poezie". recunosc, nu sunteti primul caz, din pacate am siguranta ca nu veti si singurul(caz -evident) seara buna
Pe care usa din dos am plecat? Faptul ca am acceptat sa fiu editor pe un alt site si n-ai acceptat si nu te-am anuntat??
Sa-ti aduc aminte de faptul ca eram editor sef peste... mine si Bianca Goean? Asta dupa ce te parasise si Alma si Bianca?
Am fost prost ca am tacut.
Cit despre presupusa mea magarie nici macar nu-mi bat capul. Ai inceput cu un comentariu pe care te credeai indrepatit sa-l faci. Ti-am raspuns intr-o calitate in care mai mult decit orice sint indreptatit sa o fac. in rest, doar fixatii. Iar textul era un editorial. Doar ca tu simulezi literatura. Atita tot. De acum nu mai raspund. Suspenda-mi contul fa ce vrei. Esti director nu? in primul rind ar trebui sa-ti ceri scuze tu pentru confuzia de nume. Si nu ma lua cu faze gen ca faceai altceva in timp ce raspundeai. In al doilea rind, tu confunzi comenturile cu textul. de fapt asta se intimpla cind o iei la modul personal. Si nu numai cu mine. Pt ca, acolo unde am pus suflet revin tot timpul sa vad ce se mai intimpla. Ca un fel de ti-am spus eu. Iar scuze nu am sa-mi cer pentru motivele de mai sus. Mi se pare o mojicie sa uiti numele omului care te-a ajutat si mi se pare de tot rahatul sa te bati cu pumnul in piept pentru ceva ce nu ai trait. Mie mi s-a acrit. Am pus punct aici.
pentru mine, o poezie care se simte lucrata fara a cadea in artificialul pe care-l da lustruitul excesiv.
si ca tot vorbeam de "lustruit", as scoate acel "și" din "și strada cu stâlpii de lumină dezlânați", e un amanunt dar poate schimba un pic sensul si rupe ritmul care mi se pare altfel bine prins. foarte frumoasa, oana. genul de poezie care te face aproape curios sa cunosti un om, pentru a-i vedea un pic mecanismele interioare.
Am citit aici un poem muzical și m-au atins în mod plăcut acordurile lui.
'ca într-un sunet stins amânat pentru concert
aud valurile mării și mă înțeapă o durere'
sau
'o orgă lângă un bloc
îmi dă sentimentul de monotonie și plictis
apoi cântecul se rupe brusc'
dar mai ales pauza, ca un intermezzo din
'felinarele teribil de orfane'
Un poem care merită evidențiat.
Felicitări!
Nu contează că sunt în șantier mi-am dat seama că nu am ce căuta printre oameni deștepți felicitpri pentru creațiile tale niciodată nu o să ajung să mă compar cu tine...o zi frumoasă
nu mă dearanjează numele David pentru că intuiesc ce vrea să spună autoarea mi se pare un text foarte dur și cred că o exegeză atentă ar duce la multe concluzii. e un stil criptic care poate naște controverse dar oare nu despre asta era să o încurce și David la curtea lui Saul...
asa-i, ai dreptate. nu m-am gandit pana acum ca ar fi prea lungi. povestesc prea mult. :o)
imi place ca se simte ca detaliile au importanta pentru mine. nu cred in poezia sleazy, neglijenta.
dupa cum nu ma (mai)deranjeaza neaparat metaforele in poezie (depinde evident, de multi factori), am insa impresia ca-i un curent lazy si in cititor, foarte la moda.
o sa ma mai gandesc la ultimul vers, apreciez sugestia. si ai dreptate, atata doar ca am incercat sa fac legatura cu titlul si-acolo, intr-un mod diferit. m-a captivat s-o fac in cat mai multe moduri dealtfel, poatea de aici si lungimea.
multumesc pentru atentie, te mai astept cu remarci.
Cineva de aici spunea despre tine ca esti "exotic". Chiar esti! E un poem amestecat, prea amestecat. Sa lasam meridianele geografice sa nu se intersecteze, altfel am zice ca a venit sfarsitul lumii si in poezie?! :)
Mircea, Multumesc tie pentru cuvintele deloc laconice de aceasta data :-) Si da, ai simtit bine, acest poem este o amintire si ca orice amintire vie este un poem. Te mai astept, Andu
...apreciez modul în care subliniezi ce îți place, Andreea. este un aspect care, aici pe hermeneia, unde mulți sunt atenți cu tine și lasă la o parte răutățile, te va ajuta să te integrezi perfect. mulțumesc de trecere. ... la fel ca în multe alte dăți, ai intuit, Marina, că aceasta este o scriere mai mult sentimentală decât metaforică. și în stilul tău plăcut de inofensiv subliniezi porțiunile dragi, uneori, mie. iar când poposești și cu câte un sfat din tolba ta plină de wisdom îmi încânți retinele. nu îți doresc să rămâi așa pentru că există loc și de mai bine. charientist la prag de seară, cu gânduri bune vouă, paul
nicodem, să stabilim în preambul: sunt motive literare și nu teme, oricum nu mă așteptam la tine să știi.
și acum:
1. nu știu cum să îți spun dar eu te citesc cam de două ori pe an. pentru că nu am ce citi la tine.
2. dă un search pe google să vezi cât de des sunt folosiți termenii televiziune și globalizare. sau tu i-ai inventat??!
3. fii bărbat și zi că te-am plagiat sau taci din gură!
4. numai oamenii mărunți au impresia că sunt plagiați. Și nu știu de unde știi tu la ce cutremur m-am referit eu, pentru că aberezi. e vorba de un viitor cutremur (dar tu nu știi cum să citești un text)
5. "dinții galbeni" ți se pare o chestie tare? a să o schimb când voi reveni pe text, poate voi pune placă dentară. sincer, mi se rupe de ce voi avea atunci, și dă mai bine, nu trimite la dinții de aur.
6. când mai ai gunoi, screme-te pe altă pagină!!!
7. și învață limba română, după aia scrie poezele!!!
ești ca în bancul: - auzi Mărie, cum se scrie Iran sau Irak? - la ce?
îmi place mult titlul, și cred că merită să treci peste locurile comune din text (ai multe substantive des uzitate: inimă, suflet etc.), doar pentru titlul acesta așa de sensibil, frumos și pentru atmosfera poeziei ce m-a prins... desigur e doar o opinie, Daniela.
Mihaela,
mulțumesc pentru semn la...semn.
Ionuț,
crezi că mă mulțumește doar spînzurarea ta virtuală? nu, în piața publică. rugă? ma voi gîndi dar probabil la semnul mirării. mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Este mai amplă. Poţi fi nu ştiu ce „ist” pt. că eşti. Sau pt. că aşa e la modă la un moment dat, prin mimesis. Cum eu, ca cititor, pt. că asta sunt, n-am afirmat nici o dată că mă cred „producător” şi dacă încerc să şi „produc” proză şi poezie nu o fac cu prea multă convingere (am ales, ca posibilitate de exprimare, eseistica care, se pare, mi se potriveşte), am, la rândul meu, libertatea de a rezona cu o anumită structură artistică încadrată într-un anumit «istm» sau nu. Dar tot ca „receptor”, în afară de a-mi exprima afinitatea (asta în eseistică) încerc să şi „percep” vibraţia celui care „produce” (proză/poezie). Şi, mi se pare, că în acest fel pot deosebi „autenticul” de „mimesis”. Din acest motiv, în comentarii şi nu în eseuri, îmi permit să aprob, uneori, când e cazul, texte care contravin „sensibilităţii” mele. Din punctul altora de vedere acest mod pare a fi duplicitar. Eu îl cred „raţional”, dacă poţi fi raţional vizavi de artă.
Textul acesta, ca şi altele intitulate „minimaliste” sau cum le voi mai boteza, sunt tot un fel de eseistică, spre deosebire de com-uri. Iar când nu pun nici o etichetă unui text (pezie/proză), scriu şi eu cu nostalgia vremurilor în care chiar credeam că sunt „poet/prozator” . Şi uit că – vârsta este de vină – am devenit mai „lucid” (daca chiar am devenit).
P.S. Profetule, să nu îţi facă nici o dată (nici dumitale, nici altora) impresia că aş fi o „mimoza senzitiva” şi că nu pot deosebi o observaţie pe marginea căreia se poate dialoga de una „ostila”. Cât priveşte ultima categorie, iau lucrurile în joacă – câte o dată depăşind măsura; dar, pe aici sper că nu s-a întâmplat – şi lucrurile revin la normal.
pentru textul : Recuperarea Realului deinteresante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
pentru textul : penumbră. în loc de... deDiana, cred că mai curând aceste texte se pot încadra la "jurnal" sau "note", tu ce părere ai? De ce spun asta: e doar un moment surprins alene, o oprire în timp, nu ai un fir al poveștii, acea abordare care face trecerea între o schiță în creion și o povestire. Altfel, rândurile sunt oarecum naive, sensibile, dar naive. Încearcă să exploatezi și să filtrezi mai mult ceea ce te determină să scrii, altfel gândurile rămân gânduri, nereușind să treacă înspre literatură.
pentru textul : Iubire deei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
pentru textul : Grădina japoneză deComentariul tau, Vlad, este o replica interesanta la celalalt comentariu al meu, stii tu de unde. Puteai sa-l pui ori aici, ori dincolo, pentru mai multa credibilitate. Stii cat sunt de versat, ce naiba! Ai si o galusca acolo, a da un vot de incredere autorului, de fapt tu voiai sa te referi la text, dar hai, treaca-mearga. Cu elementele onirice ai dat-o in bara, Dragos Visan a fost mult mai atent la rugaciunea monahului. In concluzie, imi place comm-ul tau, incepusei sa fii cam moale. O sa-l pun si dincolo, ca sa nu iti raspund de 2 ori diferit.
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri depoemele tale sînt tot mai concentrate. spui extrem de mult in putine slove. fiecare vers te lasa meditînd m-au impresionat profund: suntem sfinți când uităm că avem haine, / dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi, / El ne lasă… si mai ales pentru mine libertatea e o glumă la care se râde cu întârziere ne lipim de pământ și ascultăm cum vin anotimpurile e o imagine puternica
pentru textul : m-a început albul deDorin Cozan, sa-ti fie de bine Apocalipsa, caci de Potop se ocupa alte persoane cu siguranta. Lansare lina, sau, ma rog, cum ii place la domnitor. Silvia
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui defrancisc, îți dau dreptate cu sonoritatea titlului. în rest, am să mai las textul un pic în pace pentru că sunt la a n variantă. și voi mai cugeta despre el. mulțumesc pentru semn, bucuroasă că te-ai oprit.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w deALMA, nu mi-as permite o asemenea atitudine nici in fata unui copil, cum desigur nu e cazul aici. singurul lucru pe care l-am facut e sa cer argumentarea: de ce este acest text "porcarie". ma gandesc eu si rau fac, ca in urma lecturii de 25 de ani se poate face asta fara greutate. banuiesc de asemenea si aici s-ar putea sa gresesc, ca s-a citit si critica literara. sunt multe scrieri care trateaza chiar subiectul"este sau nu poezie". recunosc, nu sunteti primul caz, din pacate am siguranta ca nu veti si singurul(caz -evident) seara buna
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete dePe care usa din dos am plecat? Faptul ca am acceptat sa fiu editor pe un alt site si n-ai acceptat si nu te-am anuntat??
pentru textul : despre inundaţii. altfel deSa-ti aduc aminte de faptul ca eram editor sef peste... mine si Bianca Goean? Asta dupa ce te parasise si Alma si Bianca?
Am fost prost ca am tacut.
Cit despre presupusa mea magarie nici macar nu-mi bat capul. Ai inceput cu un comentariu pe care te credeai indrepatit sa-l faci. Ti-am raspuns intr-o calitate in care mai mult decit orice sint indreptatit sa o fac. in rest, doar fixatii. Iar textul era un editorial. Doar ca tu simulezi literatura. Atita tot. De acum nu mai raspund. Suspenda-mi contul fa ce vrei. Esti director nu? in primul rind ar trebui sa-ti ceri scuze tu pentru confuzia de nume. Si nu ma lua cu faze gen ca faceai altceva in timp ce raspundeai. In al doilea rind, tu confunzi comenturile cu textul. de fapt asta se intimpla cind o iei la modul personal. Si nu numai cu mine. Pt ca, acolo unde am pus suflet revin tot timpul sa vad ce se mai intimpla. Ca un fel de ti-am spus eu. Iar scuze nu am sa-mi cer pentru motivele de mai sus. Mi se pare o mojicie sa uiti numele omului care te-a ajutat si mi se pare de tot rahatul sa te bati cu pumnul in piept pentru ceva ce nu ai trait. Mie mi s-a acrit. Am pus punct aici.
pentru mine, o poezie care se simte lucrata fara a cadea in artificialul pe care-l da lustruitul excesiv.
pentru textul : Riddle me this, riddle me that desi ca tot vorbeam de "lustruit", as scoate acel "și" din "și strada cu stâlpii de lumină dezlânați", e un amanunt dar poate schimba un pic sensul si rupe ritmul care mi se pare altfel bine prins. foarte frumoasa, oana. genul de poezie care te face aproape curios sa cunosti un om, pentru a-i vedea un pic mecanismele interioare.
Multumesc, Mariana, uneori e nevoie de energie intensa pentru a trece prin sinus de inimă. :)
pentru textul : sinus de inimă devoi supraviețui
pentru textul : femeia-copil deAm citit aici un poem muzical și m-au atins în mod plăcut acordurile lui.
'ca într-un sunet stins amânat pentru concert
aud valurile mării și mă înțeapă o durere'
sau
'o orgă lângă un bloc
îmi dă sentimentul de monotonie și plictis
apoi cântecul se rupe brusc'
dar mai ales pauza, ca un intermezzo din
'felinarele teribil de orfane'
Un poem care merită evidențiat.
Felicitări!
Margas
pentru textul : îngeri sub cărămizi deNu contează că sunt în șantier mi-am dat seama că nu am ce căuta printre oameni deștepți felicitpri pentru creațiile tale niciodată nu o să ajung să mă compar cu tine...o zi frumoasă
pentru textul : din poezie scapă cine poate denu mă dearanjează numele David pentru că intuiesc ce vrea să spună autoarea mi se pare un text foarte dur și cred că o exegeză atentă ar duce la multe concluzii. e un stil criptic care poate naște controverse dar oare nu despre asta era să o încurce și David la curtea lui Saul...
pentru textul : deuteronomia deDa, aveti dreptate domnilor, se scrie "sequoia".Problema este ca nu stiu cum sa procedez, sa corectez.
pentru textul : sequoia deviorel
asa-i, ai dreptate. nu m-am gandit pana acum ca ar fi prea lungi. povestesc prea mult. :o)
imi place ca se simte ca detaliile au importanta pentru mine. nu cred in poezia sleazy, neglijenta.
dupa cum nu ma (mai)deranjeaza neaparat metaforele in poezie (depinde evident, de multi factori), am insa impresia ca-i un curent lazy si in cititor, foarte la moda.
o sa ma mai gandesc la ultimul vers, apreciez sugestia. si ai dreptate, atata doar ca am incercat sa fac legatura cu titlul si-acolo, intr-un mod diferit. m-a captivat s-o fac in cat mai multe moduri dealtfel, poatea de aici si lungimea.
multumesc pentru atentie, te mai astept cu remarci.
pentru textul : Life support deerata: nu strofele, ci elementele masculinitatii armonizeaza textul
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat de... în cazul acesta, vă felicit.
pentru textul : icoană hoinară deCineva de aici spunea despre tine ca esti "exotic". Chiar esti! E un poem amestecat, prea amestecat. Sa lasam meridianele geografice sa nu se intersecteze, altfel am zice ca a venit sfarsitul lumii si in poezie?! :)
pentru textul : pseudo-stigmata deStai ca iti dau eu un exemplu de cum se ia atitudine impotriva acelora. Voi posta acusica un text (deja publicat), asa ca m-ai intaratat si pe mine.
pentru textul : Unui mare poetastru deMircea, Multumesc tie pentru cuvintele deloc laconice de aceasta data :-) Si da, ai simtit bine, acest poem este o amintire si ca orice amintire vie este un poem. Te mai astept, Andu
pentru textul : excalibur demulțumesc Laurențiu. te mai aștept.
pentru textul : grîu și maci de...apreciez modul în care subliniezi ce îți place, Andreea. este un aspect care, aici pe hermeneia, unde mulți sunt atenți cu tine și lasă la o parte răutățile, te va ajuta să te integrezi perfect. mulțumesc de trecere. ... la fel ca în multe alte dăți, ai intuit, Marina, că aceasta este o scriere mai mult sentimentală decât metaforică. și în stilul tău plăcut de inofensiv subliniezi porțiunile dragi, uneori, mie. iar când poposești și cu câte un sfat din tolba ta plină de wisdom îmi încânți retinele. nu îți doresc să rămâi așa pentru că există loc și de mai bine. charientist la prag de seară, cu gânduri bune vouă, paul
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii denicodem, să stabilim în preambul: sunt motive literare și nu teme, oricum nu mă așteptam la tine să știi.
și acum:
1. nu știu cum să îți spun dar eu te citesc cam de două ori pe an. pentru că nu am ce citi la tine.
2. dă un search pe google să vezi cât de des sunt folosiți termenii televiziune și globalizare. sau tu i-ai inventat??!
3. fii bărbat și zi că te-am plagiat sau taci din gură!
4. numai oamenii mărunți au impresia că sunt plagiați. Și nu știu de unde știi tu la ce cutremur m-am referit eu, pentru că aberezi. e vorba de un viitor cutremur (dar tu nu știi cum să citești un text)
5. "dinții galbeni" ți se pare o chestie tare? a să o schimb când voi reveni pe text, poate voi pune placă dentară. sincer, mi se rupe de ce voi avea atunci, și dă mai bine, nu trimite la dinții de aur.
6. când mai ai gunoi, screme-te pe altă pagină!!!
7. și învață limba română, după aia scrie poezele!!!
ești ca în bancul: - auzi Mărie, cum se scrie Iran sau Irak? - la ce?
pentru textul : pentru prima dată desingura porțiune pe care o pot remarca este:
„îmi ascund carnea sub pielea copacilor,
pentru textul : Căzut din cer deîmi este cu neputinţă să înţeleg ce vor
şi fug.”
îmi place mult titlul, și cred că merită să treci peste locurile comune din text (ai multe substantive des uzitate: inimă, suflet etc.), doar pentru titlul acesta așa de sensibil, frumos și pentru atmosfera poeziei ce m-a prins... desigur e doar o opinie, Daniela.
pentru textul : fetița cu unghii de catifea dePacat de inceputul textului.
pentru textul : (meta)morfoze deMihaela,
pentru textul : punctus interrogativus demulțumesc pentru semn la...semn.
Ionuț,
crezi că mă mulțumește doar spînzurarea ta virtuală? nu, în piața publică. rugă? ma voi gîndi dar probabil la semnul mirării. mulțumesc.
Pagini