moartea e singura obsesie care ne macina pana la sfarsit. frazele astea imi amintesc de copilarie "bunica mea are o sobă uriașă pe care coace bostani. cînd se întorc de la strînsul oamenilor umbrele sînt hămesite își reazimă picioarele de sobă și așteaptă să pună masa" proza de fata e ca o palma care te loveste in stern, ca un cleste care-ti deschide ochii fortat, ca sa vezi. te citesc pe nerasuflate!
de ce este inaccepatbil de h aaa?...concret fara misto...este inca libertate intre cuvinte drespt urmare argumenteaza scriitoricesc si nu in sistem latrator...si nu iti multumesc anticipat
eu sper din ce în ce mai mult ca exista viata si dupa "Virtualia" si ca, încet-încet, voi uita cum am înfruntat(laudabil) nametii , macar pâna la anul, si vom încerca sa mai diascutam si despre poezie.
Emil, mă gândesc că, dacă nu era ieșit la pensie îngerul acela, nu făcea o așa greșeală... eu cred că determinarea aceea e bine-venită, dar nici eu nu mă împac cu versurile semnalate "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva"... deși face trimitere poate la valurile care se sparg... dacă n-ar fi avut dedicație probabil că mă încumetam să intru într-o joacă experimentală, dar așa închid pagina și plec în tăcere.
multumesc Vasile Munteanu! e un colind frumos la geamul sufletului. "sertarele memoriei" s-a dorit catena vizuala si nu numai, intre text si trimiterea spre suprarealismul lui Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech. Sarbatori fericite oriunde ne-am afla!
Virgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
poate ca nu spuneam nimic daca nu era ultima remarca. pentru ca nu am vrut sa spun ceea ce spui tu. dimpotriva am vrut sa spun ceea ce am scris acolo. adica "sa aud cum trece timpul prin MINE" (ca sa folosesc si eu practica ta cu majusculele). solutia ta este modernista (evident). solutia mea este postmodernista (cel putin filozofic). de aici, zic eu, apare neintelegerea.
Sebi, îmi place să cred că știi ce este providența și nu reacționezi doar dintr-un impuls specific vremii de afară, deși comentariul tău îmi dovedește că nu știi. despre poemele mele și nu numai pot să îți spun că rareori îmi place să le construiesc ca pe explicații, adică să fie explicite. iar când o fac mizez pe forța unor imagini sau elemente kinestezice care să transmită mesajul la nivel empatic, neglijând reflecția.
în fine, îți dau aceste indicii ca să știi cum să percepi ce scriu eu. niciodată nu voi spune ceva de genul: o, bla bla bla , pentru că acest stil, retoric aproape, este depășit. și aici am folosit un eufemism.
rezum: când simți prezența lui dumnezeu într-un loc poți spune (ca Iacov cu scara la cer, la care fac și aluzie prin piatra pusă la căpătâi) că te-ai întâlnit cu dumnezeu! Deci are valoare!
în rest, mulțumesc de insistența ca intenție, tot din târgul tecuciului în care acum se înserează ca o minte încețoșată de problemele cotidianului...
Adriana, eu am experiența unui cenaclu unde fiecare poate comenta (decent) un text, poate avea o opinie. Constructivă. Apreciez sensibilitatea poemelor tale, ai talent, însă trebuie să recunoaștem (și eu și tu) că nu toate textele pot obține un calificativ maxim. Recomandarea mea referitoare la acest text (dacă ești pregătită sufletește să o accepți) este să revii asupra lui. Orice pictor își face o schiță, o eboșă, mult mai târziu apare capodopera. Privește Rembrandt sau Fragonard. Câte schițe, variațiuni pe aceeași temă erau în spatele capodoperelor? Aceasta este întrebarea.
margot, nu stiu nici eu. poate te-a afectat depinde ce intelegi prin a ignora distantele. pentru unii este de fapt ca si cum ele nu ar exista si atunci exista riscul atingerii. nu cred ca esti poet incepator dar nici nu vad ce ar avea asta cu efortul tau de a rationaliza o expresie. eu, de exemplu, nu sint nici macar poet, daca asta are vreo importanta pentru tine. ultimele versuri sint banale, la fel probabil ca si mine Ioana, oare e migala sa culegi boabe de nisip sau e o corvoada, un efort mult prea ineficient, cam la fel ca si poezia...
Adela, a defini viata drept "cos cu rufe murdare", "zambetul unui copil", "labirintul viselor", "un fir de praf in ochii timpului" si a considera toatea acestea o poezie este...gresit, dupa umila mea parere. As fi putut cita tot textul, de fapt, poate mai putin versul 6 (mie personal imaginea nu imi place, dar admit ca nu este un cliseu cu majuscula, ca toate celelalte). slab!
well, zîmbesc. pe bune că la o revenire textul mi-a plăcut. desi cu siguranta, si tu andule vezi foarte bine, ca este plin de contradictii care pe alocuri pot face pe unii sa strimbe din nas si sa le considere teribiliste. si, tot la fel, cred ca daca textul ar fi vrut sa fie mai „dens” ar fi reusit mult mai mult. si, nu neaparat din incapatinare, dar acum cind mi-am recitit comentariul, trebuie sa recunosc ca mi-a placut si el. pe bune dom'le că eram mai relaxat pe vremea aceea. viata ne-a incrincenat bobadile...
stimabile domn, magulita de prezenta domnie voastre, si remarc si eu ca aveti perfecta dreptate. insa tocmai aceasta aruncare de idei si metafore poate face o poezie... desi terenul pe care ati intrat este extrem de alunecos... iar eu nu-mi permit o diputa pe tema ce este sau nu este poezia. intrigata totusi care ar fi parerea dumneavoastra in a face o poezie? poate invat si eu, caci sunt fire silitoare si statornica. reverenta stimabile, Ada Barc ps, nici macar intr-un comentariu nu as alege nefericita combinatie de cuvinte ''cu cuvinte''
am spus si in alta parte... ,,e o vreme ciudata... in zig/zag au disparut de pe tablă un rege, un nebun si un turn... pintea, pittiș, arăpașu... pur și simplu au primit un telefon, și-au luat în grabă sufletul în brațe și s-au aruncat în tren ... spre o gară unde îi aștepta înfrigurat... un prieten actorul a deschis porțile raiului cu monologul lui hamlet, trubadurul a dat drumul unui colibri iar bătrânul a binecuvântat fericit ca un copil cerurile, stand de veghe la far... patriarhul merita nu onorul lumesc ci pe cel ceresc... chiar daca a gresit, Dumnezeu i/a dat timp sa/si repare greseala, un om care si/a dedicat viata monahismului nu putea fi un turnator si un demolator de biserici ... traiesc sentimentul straniu ca noi romanii realizam cam care ne sunt valorile dupa ce le pierdem... ceea ce putini stiu e faptul ca teoctist I in ciuda rangului inalt a ramas adeptul unei vieti simple, nu era mofturos dimpotriva la 92 de ani avea candoarea pruncului abia plecat de acasa sa fie o viata si in viata de dupa viata, rob Domnului... in ceea ce priveste corectitudinea exprimarii drei..s/a pierdut undeva in coafura cu prea mult fixativ... pentru privitorii evenimentului, tvr a avut ispiratia de a lasa omului aer sa respire, nesufocandu/ l cu comentarii din minut in minut, iar un alt plus l/a avut prin prezenta de spirit a domnului titi dinca... ale carui interventii au fost remarcabile ... e greu sa fii in fata ecranului si sa stii ca e maxima audienta ... iar tu sa o dai in bara... nimeni nu s/a nascut invatat...iar apoi bernard show spunea ,,tre sa te faci de ras ca sa scrii bine'' eu am sa zic... tre sa te faci de ras ca sa vorbesti corect... patriotismul ar putea fi in cazul de fata ...sa respectam limba si scrisul conform celor mai inalte standare ale academiei... daca unii pocesc limba nu are rost sa o mutilam si noi... excelsior!
fara sa vreau sa ranesc vreun sentiment de tabuizare, tind sa cred ca radu incearca aici, intr-o semifronda oarecum naiva, o reconfigurare a personalitatii artistului, un fel de mitizare prin demitizare in plan uman + o popularizare a umbrelor (cele care dau credibilitatea aceea multidimensionala). fara legatura cu textul, recunosc ca si pe mine m-a ranit, cumva, emin - pe care nu-l pot desprinde de eminescu, orica m-as stradui - din cauza ca nu a fost capabil sa-si asume o iubire atat de mare ca cea a veronicai. voila ...
Vai :)), ar trebui sa fie interzis sa se publice asemenea texte intre orele 9.00 si 17.00, din motiv ca am putea fi pe jos de ras in campul muncii, iar asemenea obiceiuri sunt riscante in perioada crizei economice mondiale. =))
E un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
Remarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
îmi pare rău și-mi cer iertare pentru acel typo al adresării, Marina, mi-am dat seama că am greșit, recitind comentariul, dar nu am mai modificat, sperând să nu observi :) dacă vigilența demonstrată de tine anterior m-a făcut să mă întristez (un pic), vinovat, spiritul tău de anticipație mă bucură și mă face să îți mulțumesc, încă de pe acum, cu zeci de ani înainte :)
totusi ma intreb cum e corect in limba romana, surealism sau suprarealism. eu inteleg ca ne pocim limba dupa franceza dar totusi cum ramine cu acest cuvint?
Mi-ar fi plăcut fără acel "imediat", cu atât mai mult cu cât lași sens de "căutare a pulsului", primăverii. Îmi place aparenta astenie, aparenta iluzie a slăbiciunii, spun aparentă fiindcă se descoperă o memorie a mugurilor. Magnolii? Sau cel puțin eu așa disting. (întrebare tehnică IT: cum pot dezactiva small-caps-urile din adobe photoshop, să revin și eu la minuscule majuscule etc.? fiindcă altfel risc ca toate vizualele să le scriu cu small-caps. ))
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bine Andu, stai jos, nu te-a rugat nimeni sa te ridici in picioare. parerea ta o folosesc, stii tu la care dos...
Adrian, cu siguranta.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea demoartea e singura obsesie care ne macina pana la sfarsit. frazele astea imi amintesc de copilarie "bunica mea are o sobă uriașă pe care coace bostani. cînd se întorc de la strînsul oamenilor umbrele sînt hămesite își reazimă picioarele de sobă și așteaptă să pună masa" proza de fata e ca o palma care te loveste in stern, ca un cleste care-ti deschide ochii fortat, ca sa vezi. te citesc pe nerasuflate!
pentru textul : despre moarte și alte obsesii dede ce este inaccepatbil de h aaa?...concret fara misto...este inca libertate intre cuvinte drespt urmare argumenteaza scriitoricesc si nu in sistem latrator...si nu iti multumesc anticipat
pentru textul : aparent era noapte deeu sper din ce în ce mai mult ca exista viata si dupa "Virtualia" si ca, încet-încet, voi uita cum am înfruntat(laudabil) nametii , macar pâna la anul, si vom încerca sa mai diascutam si despre poezie.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. detrebuie sa fi inflorit livada cu visini...:)
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 deEmil, mă gândesc că, dacă nu era ieșit la pensie îngerul acela, nu făcea o așa greșeală... eu cred că determinarea aceea e bine-venită, dar nici eu nu mă împac cu versurile semnalate "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva"... deși face trimitere poate la valurile care se sparg... dacă n-ar fi avut dedicație probabil că mă încumetam să intru într-o joacă experimentală, dar așa închid pagina și plec în tăcere.
pentru textul : albastru demultumesc Vasile Munteanu! e un colind frumos la geamul sufletului. "sertarele memoriei" s-a dorit catena vizuala si nu numai, intre text si trimiterea spre suprarealismul lui Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech. Sarbatori fericite oriunde ne-am afla!
pentru textul : despre tine deVirgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
pentru textul : nu scriu poezie depoate ca nu spuneam nimic daca nu era ultima remarca. pentru ca nu am vrut sa spun ceea ce spui tu. dimpotriva am vrut sa spun ceea ce am scris acolo. adica "sa aud cum trece timpul prin MINE" (ca sa folosesc si eu practica ta cu majusculele). solutia ta este modernista (evident). solutia mea este postmodernista (cel putin filozofic). de aici, zic eu, apare neintelegerea.
pentru textul : cuvinte din țara lu deSebi, îmi place să cred că știi ce este providența și nu reacționezi doar dintr-un impuls specific vremii de afară, deși comentariul tău îmi dovedește că nu știi. despre poemele mele și nu numai pot să îți spun că rareori îmi place să le construiesc ca pe explicații, adică să fie explicite. iar când o fac mizez pe forța unor imagini sau elemente kinestezice care să transmită mesajul la nivel empatic, neglijând reflecția.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deîn fine, îți dau aceste indicii ca să știi cum să percepi ce scriu eu. niciodată nu voi spune ceva de genul: o, bla bla bla , pentru că acest stil, retoric aproape, este depășit. și aici am folosit un eufemism.
rezum: când simți prezența lui dumnezeu într-un loc poți spune (ca Iacov cu scara la cer, la care fac și aluzie prin piatra pusă la căpătâi) că te-ai întâlnit cu dumnezeu! Deci are valoare!
în rest, mulțumesc de insistența ca intenție, tot din târgul tecuciului în care acum se înserează ca o minte încețoșată de problemele cotidianului...
destul de subțire
pentru textul : Printre ultimele petale deAdriana, eu am experiența unui cenaclu unde fiecare poate comenta (decent) un text, poate avea o opinie. Constructivă. Apreciez sensibilitatea poemelor tale, ai talent, însă trebuie să recunoaștem (și eu și tu) că nu toate textele pot obține un calificativ maxim. Recomandarea mea referitoare la acest text (dacă ești pregătită sufletește să o accepți) este să revii asupra lui. Orice pictor își face o schiță, o eboșă, mult mai târziu apare capodopera. Privește Rembrandt sau Fragonard. Câte schițe, variațiuni pe aceeași temă erau în spatele capodoperelor? Aceasta este întrebarea.
pentru textul : Röntgen deîmi place finalul. restul e... cu multe oase:)
pentru textul : pe tibia-n jos deda, a dreptate. am ajustat acolo. multumesc
pentru textul : deja vu cu iz de levănțică și camfor deexista vreun motiv pentru care lasi un spatiu asa mare inainte de a introduce un text?
pentru textul : Răzbunarea tatălui demargot, nu stiu nici eu. poate te-a afectat depinde ce intelegi prin a ignora distantele. pentru unii este de fapt ca si cum ele nu ar exista si atunci exista riscul atingerii. nu cred ca esti poet incepator dar nici nu vad ce ar avea asta cu efortul tau de a rationaliza o expresie. eu, de exemplu, nu sint nici macar poet, daca asta are vreo importanta pentru tine. ultimele versuri sint banale, la fel probabil ca si mine Ioana, oare e migala sa culegi boabe de nisip sau e o corvoada, un efort mult prea ineficient, cam la fel ca si poezia...
pentru textul : omul/nisip deCe zici, Alma, acum e mai bine?
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deAdela, a defini viata drept "cos cu rufe murdare", "zambetul unui copil", "labirintul viselor", "un fir de praf in ochii timpului" si a considera toatea acestea o poezie este...gresit, dupa umila mea parere. As fi putut cita tot textul, de fapt, poate mai putin versul 6 (mie personal imaginea nu imi place, dar admit ca nu este un cliseu cu majuscula, ca toate celelalte). slab!
pentru textul : Viața deIoana, am luat aminte. E posibil să ai dreptate.
pentru textul : Iad ALL INclusive deMulţumesc pentru sugestii.
well, zîmbesc. pe bune că la o revenire textul mi-a plăcut. desi cu siguranta, si tu andule vezi foarte bine, ca este plin de contradictii care pe alocuri pot face pe unii sa strimbe din nas si sa le considere teribiliste. si, tot la fel, cred ca daca textul ar fi vrut sa fie mai „dens” ar fi reusit mult mai mult. si, nu neaparat din incapatinare, dar acum cind mi-am recitit comentariul, trebuie sa recunosc ca mi-a placut si el. pe bune dom'le că eram mai relaxat pe vremea aceea. viata ne-a incrincenat bobadile...
pentru textul : octopus deDar discutăm vineri.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV destimabile domn, magulita de prezenta domnie voastre, si remarc si eu ca aveti perfecta dreptate. insa tocmai aceasta aruncare de idei si metafore poate face o poezie... desi terenul pe care ati intrat este extrem de alunecos... iar eu nu-mi permit o diputa pe tema ce este sau nu este poezia. intrigata totusi care ar fi parerea dumneavoastra in a face o poezie? poate invat si eu, caci sunt fire silitoare si statornica. reverenta stimabile, Ada Barc ps, nici macar intr-un comentariu nu as alege nefericita combinatie de cuvinte ''cu cuvinte''
pentru textul : invazia deam spus si in alta parte... ,,e o vreme ciudata... in zig/zag au disparut de pe tablă un rege, un nebun si un turn... pintea, pittiș, arăpașu... pur și simplu au primit un telefon, și-au luat în grabă sufletul în brațe și s-au aruncat în tren ... spre o gară unde îi aștepta înfrigurat... un prieten actorul a deschis porțile raiului cu monologul lui hamlet, trubadurul a dat drumul unui colibri iar bătrânul a binecuvântat fericit ca un copil cerurile, stand de veghe la far... patriarhul merita nu onorul lumesc ci pe cel ceresc... chiar daca a gresit, Dumnezeu i/a dat timp sa/si repare greseala, un om care si/a dedicat viata monahismului nu putea fi un turnator si un demolator de biserici ... traiesc sentimentul straniu ca noi romanii realizam cam care ne sunt valorile dupa ce le pierdem... ceea ce putini stiu e faptul ca teoctist I in ciuda rangului inalt a ramas adeptul unei vieti simple, nu era mofturos dimpotriva la 92 de ani avea candoarea pruncului abia plecat de acasa sa fie o viata si in viata de dupa viata, rob Domnului... in ceea ce priveste corectitudinea exprimarii drei..s/a pierdut undeva in coafura cu prea mult fixativ... pentru privitorii evenimentului, tvr a avut ispiratia de a lasa omului aer sa respire, nesufocandu/ l cu comentarii din minut in minut, iar un alt plus l/a avut prin prezenta de spirit a domnului titi dinca... ale carui interventii au fost remarcabile ... e greu sa fii in fata ecranului si sa stii ca e maxima audienta ... iar tu sa o dai in bara... nimeni nu s/a nascut invatat...iar apoi bernard show spunea ,,tre sa te faci de ras ca sa scrii bine'' eu am sa zic... tre sa te faci de ras ca sa vorbesti corect... patriotismul ar putea fi in cazul de fata ...sa respectam limba si scrisul conform celor mai inalte standare ale academiei... daca unii pocesc limba nu are rost sa o mutilam si noi... excelsior!
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I defara sa vreau sa ranesc vreun sentiment de tabuizare, tind sa cred ca radu incearca aici, intr-o semifronda oarecum naiva, o reconfigurare a personalitatii artistului, un fel de mitizare prin demitizare in plan uman + o popularizare a umbrelor (cele care dau credibilitatea aceea multidimensionala). fara legatura cu textul, recunosc ca si pe mine m-a ranit, cumva, emin - pe care nu-l pot desprinde de eminescu, orica m-as stradui - din cauza ca nu a fost capabil sa-si asume o iubire atat de mare ca cea a veronicai. voila ...
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deVai :)), ar trebui sa fie interzis sa se publice asemenea texte intre orele 9.00 si 17.00, din motiv ca am putea fi pe jos de ras in campul muncii, iar asemenea obiceiuri sunt riscante in perioada crizei economice mondiale. =))
pentru textul : Așa cum sunt deE un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deRemarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
am retinut o parte din observatii. multumesc.
pentru textul : peisaj cu hieroglifă deîmi pare rău și-mi cer iertare pentru acel typo al adresării, Marina, mi-am dat seama că am greșit, recitind comentariul, dar nu am mai modificat, sperând să nu observi :) dacă vigilența demonstrată de tine anterior m-a făcut să mă întristez (un pic), vinovat, spiritul tău de anticipație mă bucură și mă face să îți mulțumesc, încă de pe acum, cu zeci de ani înainte :)
pentru textul : Dezbracă-te, femeie! detotusi ma intreb cum e corect in limba romana, surealism sau suprarealism. eu inteleg ca ne pocim limba dupa franceza dar totusi cum ramine cu acest cuvint?
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 deMi-ar fi plăcut fără acel "imediat", cu atât mai mult cu cât lași sens de "căutare a pulsului", primăverii. Îmi place aparenta astenie, aparenta iluzie a slăbiciunii, spun aparentă fiindcă se descoperă o memorie a mugurilor. Magnolii? Sau cel puțin eu așa disting. (întrebare tehnică IT: cum pot dezactiva small-caps-urile din adobe photoshop, să revin și eu la minuscule majuscule etc.? fiindcă altfel risc ca toate vizualele să le scriu cu small-caps. ))
pentru textul : no memory dePagini