exista metafore faine dar in mare e un text care nu se coaguleaza de nici un fel. ai capacitatea de a analiza dar nu vad prea multa abilitate la sinteza. parerea mea remarc "o nouă cosette purtându-și tăcerea ca o rochie cu lalele grele"
Luminita, multumesc mult de apreciere. Ca idee, probabil sunt unul dintre putinii care nu au citit o boaba din Cartarescu. Textul asta reprezinta de fapt o schimbare, de stil si constructie interioara.
Eu cred că Vladimir a ascuns aici mai mult decât în alte poezii sensurile. Doar câteva indicii firave, și o lectură în care se depășesc cu eleganță capcanele puse de autor ne pot ajuta... Versurile "ca un șarpe muribund el umblă cu pași nesiguri repetă aceeași litanie" sunt, cred, cele mai expresive, centrul de greutate al poeziei, și nimic din cele ce urmează nu ar sta în picioare fără. Este forța care stă nu în siguranța pasului, ci în aceea a credinței, a ceea ce știi că "merge", până la epuizare, singura cale pe care o știi și pe care nu o abandonezi. Mi-a adus aminte de acel călugăr care, fiind ispitit și pierzându-și credința, a continuat să se roage vreme de ani... Numai umbra este aceea a unui bărbat fericit, care, la rândul ei, continuă litania. Ce-ar fi interesant de știut: în final, cine esențializează rănile, umbra onirică sau omul? Cel care este sau cel care ar dori, ar putea să fie? Dar, desigur, nu aștept un răspuns la această întrebare :-) Pentru o posibilă cheie...
sincer pe mine mă deranjează destul de mult felul în care (nu) sunt aşezate evrsurile. Nu înţeleg rostul slash-urilor, nu înţeleg de ce trebuie să fie aşa şi nu cu final de rând în loc de slash. Mă rog. În rest, despre poem aş zice că m-a atras, că e interesant, dar aş lucra mai mult la primul vers/propozitie care mi se pare prea lung/ă în comparaţie cu restul. mai trec pe aici, un an nou fericit!
ai dreptate Andu e un text cuminte- bucuros de popria miniatură care umple goluri de simțire...:) cred că tre' să fi abuziv să-ți dorești mai mult e bine și suficient să ne vedem lungul orgoliilor și, la rigoare, să defilăm cu semizeii ăștia ai lor exasperant de copii și de fermecători...:) întotdeauna am apreciat la tine moderația și realismul sincer al comentariilor. judecăți de valoare surprinzător de autentice și profunde. lucruri prin care mulți membrii ai Hermeneiei și nu numai și-au putut evalua spre evoluții remarcante propriile creații. gesturi de adevărat prieten în ale literelor. fapte de arme umaniste pentru care, Bobadil, zic mulțam fain om bun și-ți doresc numai să nu ți se facă rău de bine...:)
Mi-au plăcut mult poemele cu nr. 4, 7, 11, 12, 14, 16, 17 pentru versurile:
4.
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei (Cristina Moldoveanu)
7.
nopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal (Andu Moldovan)
11.
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte (Gongu Viorel)
12.
genele viu atârnă
perdea peste chipul trist (Silvia Bitere)
14.
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit (Dorina Neculce)
16.
noaptea îngheață la loc
în el lumina lunii (Virgil Titarenco)
17.
pe câmpii de mătase
scheletul zăpezilor (Nicholas Dinu)
Fiecare dintre ele m-a surprins prin imaginile create: fie prin contrastul cu versurile date, fie prin sugerarea unei legături de cauzalitate cu acestea, fie prin întregirea conturului unui tablou din natură. Mulțumiri și felicitări!
(Dintre încercările mele, dacă ar fi să mă detașez total, deși e greu, primul poem e unul în al cărui mesaj cred mult.)
Ceva între Goga și Blaga, ceva ce îmi amintește de textele pe care trebuia să le învățăm pe de rost pentru bac. "De aceea" oscilez între a reciti poemul, pentru a-i descoperi lucrurile, bune și rele, și a-l respinge. Cred, totuși, că ar putea rămâne unul dintre poemele cele mai reușite ale tale, de până acum. Ar fi o idee să mai scrii în același stil.
nu stiu daca solutia "după cum i-era felul" este corecta ca transcriere.
despre text; are desigur unele stîngăcii, dar ce este interesant este că totuși se simte un stil personal, un stil aparte. are un fel de tragism existențial, sec. mă face să mă gîndesc la de sica sau visconti. un anumit existențialsm ardelenesc.care te lasă cu un gol în inimă. nu în suflet, în inimă. interesant. părerea mea este că dacă autorul ar avea ambiția să își șlefuiască scriitura și să caute formule elegante (chiar laconice daca e nevoie) în locul stîngăciilor școlărești, are șanse să adune o culegere de amintiri care ar avea cititori. sau poate e subiectivismul meu ca unul care mi-am petrecut prea multe vacanțe de vară pe malul Mureșului în Ardeal.
Raspund, desi nu sunt sigur ca meritam efortul tau. "Revelarea sensurilor" a fost putin ajutata, probabil, si de explicatiile mele, dar e surprinzator de corecta. Asta spre deosebire de celelalte doua comentarii la alte poeme ale mele. a. Corect si nu chiar. O abolire a simturilor pentru a ma deconecta de la realitate. "funda" e autoironie si incercae de a parasi un registru absurd, asta din punctul meu de vedere. Din celalalt, al celui din fata, e cinism. b. Deposedarea de sine si pierderea in inutilitati, in falsuri, in vanturari sterile. Vital devine cand insasi existenta ta subtila, profunda, este pusa sub semnul indoielii. c. Corect. d. Corect. Nu ma gasesc, desi am vazut in ce parte am luat-o. e. Corect. f. Corect :). Fusesi surprinzator de aproape de imaginile, starile si ideile mele. Suprinzator pentru ca el le cam amestec in decurs de un vers pe toate. Fa-ti curaj si pentru a fi mai buna :)
Djamal, Și acest poem este foarte slab, cum, de altfel, sunt majoritatea poeziilor pe care le postați pe hermeneia.com. Nu vă faceți iluzii, nu aveți pic de talent. Sunt sigur că rating-urile mari pe care le obțineți nu sunt rezultatul unui real interes pentru textele dumnevoastră. Cred că folosiți tehnici de tip "hacker" sau de tip "suveică" (primiți "voturi" de la un cerc larg de prieteni) pentru a vă crește scorurile. E un fel de a vă minți. Dar nu veți reuși să îi induceți în eroare pe adevărații cunoscători de poezie. Verdictul meu este implacabil: sunteți un veleitar care își face iluzii degeaba.
n-am prea înțeles ce ai spus, Doina. Ori nu știu eu să număr ori nu știi tu. Pentru că eu continui să văd acolo 7 5 7. Dar nici măcar asta nu este neaparat o problemă. După cum nu sînt nici celelate argumente pe care le aduci tu. Am stat de vorbă cu specialiști în cultură și poezie japoneză. Din ăia adevărați. Și te asigur că tot ce susții tu aici nu este valid. Reprezintă doar o percepție rigidă și școlărească pe care unii din Europa sau Rmânia o au despre poezia japoneză sau despre haiku. Lucrurile sînt mult mai nuanțate și sub nicio formă un japonez nu gîndește în felul acesta mecanicist în care gîndești tu. Dacă îmi permiți, abordarea ta este asemănătoare cam cu modul în care un cowboy din Texas s-ar apuca să ne demonstreze cum se joaca „cu adevărat” călușarii. Nu vreau să spun prin aceasta că un european sau un român nu ar putea să înțeleagă sau să scrie haiku cu adevărat. Doar că acest lucru ține mult mai mult de un mod de a gîndi și a te raporta la realitate și cu mult mai puțin la niște reguli rigide scolastic insușite. Și chiar între japonezi există multe nuanțe. Cam la fel cum vezi nuanțe într-un sat românesc cînd este vorba ca femeile să îți descrie cum se face „corect” o cergă, sau cum se face claia. Te asigur că fiecare va avea specificul ei. Cam la fel e și cu japonezii. Dar trebuie să stai de vorbă cu ei și nu să înveți chestiile astea din cărți.
"marite crai".. credeam ca nu citesc bine. iata ca a reusit cineva sa ma faca sa rid astazi. bine, cum doresti tu dar in principiu incercam sa pastram paginile si categoriile corect. asta reprezinta un avantaj si pentru tine. in ce priveste HCODE nu cred ca e chiar asa de greu pe cit se pare mai ales daca stii HTML
Eu cred ca esti sau ai fost intr-o "pasa" proasta Francisc. Nu uita insa ca tu ai fost primul care ai ironizat (sau luat peste picior) discutia de aici. Nu inteleg, chiar nu inteleg, de unde aceasta agresivitate gratuita si aceasta atitudine (tot de doi lei) din partea ta. Tot citesc si recitesc si ma mir. Ma mir de unde si acuzatiile cum ca eu am dezvoltat "strategia perfecta pt a va descotorosi de inca un membru al site ului care nu are aceleasi idei si principii". E cel putin bizara aceasta furie. Si daca ar fi sa manifest si eu aceasta suspicionita ca si tine m-as intreba ce anume se afla de fapt in spatele acestei furii bruste si din senin in care, culmea, sint acuzat de chestii si mai ciudate. Chiar as fi curios, asa doar de dragul rationamentului corect, sa imi spui si mie cum si pe ce baza ai ajuns la concluziile astea. Pentru ca pentru mine ramin unul dintre cele mai fortate chestii de care am fost acuzat in ultimile luni.
@ aalizeei: Multumesc mult pentru sugestie. Exact asta am vrut sa se inteleaga, asa ca o sa schimb cu varianta mult mai reusita pe care mi-ați propus-o.
sunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
Inconștientul privește seducția ce nu se poate opri în fața timpului de care aparține și de care nimeni, dar nimeni, nu se poate feri, și care ascunde în inima sa o perlă trecătoare precum orele ceasului vechi victorian. El o privește în ochi, ea îi susține privirea, știind că lui îi place să privească și să fie privit. un dans, o apropiere, ei nu îi pasă, că oricum totul e trecător și oricum viața îi desparte. oricum mâna lor iubește, oricum glasul e acolo, lângă ei, mereu. Un pact de iubire e un tango în noapte, pe caldarâmul șinelor de tramvai purtătoare de priviri, pe unde trec pașii....
good question. ai reusit sa ma faci sa zimbesc. nu, nu cred ca am sa plagiez scenariul acela. este, sau va fi vorba despre altceva. cine stie, poate chiar mai interesant.
frumos! un poem excepțional. se repetă tată și statui: "în parcuri tată" - "bronz ușor de tată" & "statuie între" - "statuie cu brațe". dar acestea nu mă împiedică să las semnul meu de apreciere. fain, Adrian! (e pe tonalitatea mea)
Francisc, nu te contrazic imi cunosc limitele dupa ce imi vei raspunde la intrebarea de la comentariul anterior am sa-l sterg sper ca nu supar pe nimeni ca-l sterg cu respect si drag, erika
In subsolul acestui text stau si ma minunez si ma intreb in stilul "unde sunt zapezile de altadata?" adica vremurile cand Bianca aparea la minut la un asemenea dialog din pozitia de moderator si ii avertiza pe participanti ca sunt complet off-topic... Mai constat ca Alma a dezvoltat intretimp un fel de ironie schematica si care ma duce cu gandul la faptul ca ii scrie altcineva comentariile pentru ca nu ii iese deloc. Aceasta ironie arata ca o balerina intr-un dans la bara. Stimate treidea, poemul nu e ratat defel. Pe undeva ati incercat o aranjare mai "moderna" hai sa zic asa a versurilor, dar nu cred ca asta e important. Andu
Binecuvantat sa fie cel ce ne-a oferit dreptul la libera opinie pentru ca uite am primit pentru aceasta poezie pareri intr-un registru foarte larg atat in planul intelegerii cat si al empatiei. Jinn... e si nu este postmodernism... cred ca e doar un hibrid, o cale inca netocmita de translare intre modalitati diferite de perceptie a realitatii... si mie imi suna bizar :) Sapphire... ai intuit perfect faptul ca desi in mod natural nu am suprimat dreptul urechilor de a percepe suunete nu le-am asezat la dreapta si stanga capului... la fel si pentru ochi... ochii celui care scrie si a celui care priveste. Virgil... sa avem pardon dar Dumnezeu e foarte drept, doar imaginea sa este neclara omului ca subiect cunoscator... poezia mea nu are putere sa-l strambe pe zeu dar ochiul tau de cititor poate proiecta o fantasma de acest fel. Si mie mi s-a parut artificiala strofa a doua... de aceea am lasat asa... omul contemporan are o cantitate deloc neglijabila de siliciu in mintea sa. Eu cu tigara tu cu bautura indiana... motive sau cum le zici tu... obsesii. Aranca... in fragmentul citat de tine nu am vrut deloc sa sochez, te inseli teribil nu urmez acest deziderat in textele mele... ce este lumea decat proiectia mintii noastre? Stimuli ajung la simturi care le transmit mintii... apoi acest laborator in baza unor scheme preconcepute interpreteaza si ofera un tablou... real sau nu, ne place sa-i zicem realitate... dar pentru o clipa incearca sa crezi ca acel fragment nu e defel o metafora ci un alt fel de vedere. Imi pare rau ca nu te-am impresionat spuse intr-o zi o imagine unei placi fotografice :)
Într-adevăr, este un poem care se citește cursiv. Aș fi zis că este scris sau corectat de altcineva cu care, de altfel, se apropie mult ca stil, dacă nu ar fi apărut "închid ferestrele" și "acopăr o oglindă" specifice textelor tale. Întrebarea ar fi ce aduce nou poemul tău.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc pentru promptitudine si intelegere - ma asteptam sa zboare spre mine ouale din paneras! cu zambet, Sancho
pentru textul : Paneraș cu ouă deexista metafore faine dar in mare e un text care nu se coaguleaza de nici un fel. ai capacitatea de a analiza dar nu vad prea multa abilitate la sinteza. parerea mea remarc "o nouă cosette purtându-și tăcerea ca o rochie cu lalele grele"
pentru textul : alice deLuminita, multumesc mult de apreciere. Ca idee, probabil sunt unul dintre putinii care nu au citit o boaba din Cartarescu. Textul asta reprezinta de fapt o schimbare, de stil si constructie interioara.
pentru textul : convulsii febrile deEu cred că Vladimir a ascuns aici mai mult decât în alte poezii sensurile. Doar câteva indicii firave, și o lectură în care se depășesc cu eleganță capcanele puse de autor ne pot ajuta... Versurile "ca un șarpe muribund el umblă cu pași nesiguri repetă aceeași litanie" sunt, cred, cele mai expresive, centrul de greutate al poeziei, și nimic din cele ce urmează nu ar sta în picioare fără. Este forța care stă nu în siguranța pasului, ci în aceea a credinței, a ceea ce știi că "merge", până la epuizare, singura cale pe care o știi și pe care nu o abandonezi. Mi-a adus aminte de acel călugăr care, fiind ispitit și pierzându-și credința, a continuat să se roage vreme de ani... Numai umbra este aceea a unui bărbat fericit, care, la rândul ei, continuă litania. Ce-ar fi interesant de știut: în final, cine esențializează rănile, umbra onirică sau omul? Cel care este sau cel care ar dori, ar putea să fie? Dar, desigur, nu aștept un răspuns la această întrebare :-) Pentru o posibilă cheie...
pentru textul : Culori desincer pe mine mă deranjează destul de mult felul în care (nu) sunt aşezate evrsurile. Nu înţeleg rostul slash-urilor, nu înţeleg de ce trebuie să fie aşa şi nu cu final de rând în loc de slash. Mă rog. În rest, despre poem aş zice că m-a atras, că e interesant, dar aş lucra mai mult la primul vers/propozitie care mi se pare prea lung/ă în comparaţie cu restul. mai trec pe aici, un an nou fericit!
raul
pentru textul : calea de mijloc deai dreptate Andu e un text cuminte- bucuros de popria miniatură care umple goluri de simțire...:) cred că tre' să fi abuziv să-ți dorești mai mult e bine și suficient să ne vedem lungul orgoliilor și, la rigoare, să defilăm cu semizeii ăștia ai lor exasperant de copii și de fermecători...:) întotdeauna am apreciat la tine moderația și realismul sincer al comentariilor. judecăți de valoare surprinzător de autentice și profunde. lucruri prin care mulți membrii ai Hermeneiei și nu numai și-au putut evalua spre evoluții remarcante propriile creații. gesturi de adevărat prieten în ale literelor. fapte de arme umaniste pentru care, Bobadil, zic mulțam fain om bun și-ți doresc numai să nu ți se facă rău de bine...:)
pentru textul : Feel in the blanks deMi-au plăcut mult poemele cu nr. 4, 7, 11, 12, 14, 16, 17 pentru versurile:
4.
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei
(Cristina Moldoveanu)
7.
nopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal
(Andu Moldovan)
11.
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte
(Gongu Viorel)
12.
genele viu atârnă
perdea peste chipul trist
(Silvia Bitere)
14.
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit
(Dorina Neculce)
16.
noaptea îngheață la loc
în el lumina lunii
(Virgil Titarenco)
17.
pe câmpii de mătase
scheletul zăpezilor
(Nicholas Dinu)
Fiecare dintre ele m-a surprins prin imaginile create: fie prin contrastul cu versurile date, fie prin sugerarea unei legături de cauzalitate cu acestea, fie prin întregirea conturului unui tablou din natură. Mulțumiri și felicitări!
pentru textul : Renga - picuri de soare de(Dintre încercările mele, dacă ar fi să mă detașez total, deși e greu, primul poem e unul în al cărui mesaj cred mult.)
Ceva între Goga și Blaga, ceva ce îmi amintește de textele pe care trebuia să le învățăm pe de rost pentru bac. "De aceea" oscilez între a reciti poemul, pentru a-i descoperi lucrurile, bune și rele, și a-l respinge. Cred, totuși, că ar putea rămâne unul dintre poemele cele mai reușite ale tale, de până acum. Ar fi o idee să mai scrii în același stil.
pentru textul : Poem incipient și naționalist denu stiu daca solutia "după cum i-era felul" este corecta ca transcriere.
pentru textul : Barajul dedespre text; are desigur unele stîngăcii, dar ce este interesant este că totuși se simte un stil personal, un stil aparte. are un fel de tragism existențial, sec. mă face să mă gîndesc la de sica sau visconti. un anumit existențialsm ardelenesc.care te lasă cu un gol în inimă. nu în suflet, în inimă. interesant. părerea mea este că dacă autorul ar avea ambiția să își șlefuiască scriitura și să caute formule elegante (chiar laconice daca e nevoie) în locul stîngăciilor școlărești, are șanse să adune o culegere de amintiri care ar avea cititori. sau poate e subiectivismul meu ca unul care mi-am petrecut prea multe vacanțe de vară pe malul Mureșului în Ardeal.
Scuze, n-a fost cu intentie. Nu stiu nici cum sa sterg dublura. Poate sa-mi spuna cineva?
pentru textul : MIRCEA defoarte frumos finalul:
simți cum orice
tristețe se desface ușor
și rămâi goală înaintea cuvintelor
un poem care își merită titlul... dar sunt obișnuit ca Adriana să scrie fain:) mi-a plăcut mult. drept pentru care și de aceea.
pentru textul : cel mai frumos cântec de dragoste deRaspund, desi nu sunt sigur ca meritam efortul tau. "Revelarea sensurilor" a fost putin ajutata, probabil, si de explicatiile mele, dar e surprinzator de corecta. Asta spre deosebire de celelalte doua comentarii la alte poeme ale mele. a. Corect si nu chiar. O abolire a simturilor pentru a ma deconecta de la realitate. "funda" e autoironie si incercae de a parasi un registru absurd, asta din punctul meu de vedere. Din celalalt, al celui din fata, e cinism. b. Deposedarea de sine si pierderea in inutilitati, in falsuri, in vanturari sterile. Vital devine cand insasi existenta ta subtila, profunda, este pusa sub semnul indoielii. c. Corect. d. Corect. Nu ma gasesc, desi am vazut in ce parte am luat-o. e. Corect. f. Corect :). Fusesi surprinzator de aproape de imaginile, starile si ideile mele. Suprinzator pentru ca el le cam amestec in decurs de un vers pe toate. Fa-ti curaj si pentru a fi mai buna :)
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările dedesigur, Adriana, mea culpa. am schimbat. ce bine sa ai prieteni!
pentru textul : altar deDjamal, Și acest poem este foarte slab, cum, de altfel, sunt majoritatea poeziilor pe care le postați pe hermeneia.com. Nu vă faceți iluzii, nu aveți pic de talent. Sunt sigur că rating-urile mari pe care le obțineți nu sunt rezultatul unui real interes pentru textele dumnevoastră. Cred că folosiți tehnici de tip "hacker" sau de tip "suveică" (primiți "voturi" de la un cerc larg de prieteni) pentru a vă crește scorurile. E un fel de a vă minți. Dar nu veți reuși să îi induceți în eroare pe adevărații cunoscători de poezie. Verdictul meu este implacabil: sunteți un veleitar care își face iluzii degeaba.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi den-am prea înțeles ce ai spus, Doina. Ori nu știu eu să număr ori nu știi tu. Pentru că eu continui să văd acolo 7 5 7. Dar nici măcar asta nu este neaparat o problemă. După cum nu sînt nici celelate argumente pe care le aduci tu. Am stat de vorbă cu specialiști în cultură și poezie japoneză. Din ăia adevărați. Și te asigur că tot ce susții tu aici nu este valid. Reprezintă doar o percepție rigidă și școlărească pe care unii din Europa sau Rmânia o au despre poezia japoneză sau despre haiku. Lucrurile sînt mult mai nuanțate și sub nicio formă un japonez nu gîndește în felul acesta mecanicist în care gîndești tu. Dacă îmi permiți, abordarea ta este asemănătoare cam cu modul în care un cowboy din Texas s-ar apuca să ne demonstreze cum se joaca „cu adevărat” călușarii. Nu vreau să spun prin aceasta că un european sau un român nu ar putea să înțeleagă sau să scrie haiku cu adevărat. Doar că acest lucru ține mult mai mult de un mod de a gîndi și a te raporta la realitate și cu mult mai puțin la niște reguli rigide scolastic insușite. Și chiar între japonezi există multe nuanțe. Cam la fel cum vezi nuanțe într-un sat românesc cînd este vorba ca femeile să îți descrie cum se face „corect” o cergă, sau cum se face claia. Te asigur că fiecare va avea specificul ei. Cam la fel e și cu japonezii. Dar trebuie să stai de vorbă cu ei și nu să înveți chestiile astea din cărți.
pentru textul : 3 gafe haiku deMultumesc de trecere si comentariu... o sa insist (daca ma tine). Ialin
pentru textul : Scene (colaj) deCred că se spune corect dezvirginată. Drăguță poezie. Dar cam siropoasă.
pentru textul : scaranoastradebloc de"marite crai".. credeam ca nu citesc bine. iata ca a reusit cineva sa ma faca sa rid astazi. bine, cum doresti tu dar in principiu incercam sa pastram paginile si categoriile corect. asta reprezinta un avantaj si pentru tine. in ce priveste HCODE nu cred ca e chiar asa de greu pe cit se pare mai ales daca stii HTML
pentru textul : dimineață la nice deExcelenta strofa a doua.
pentru textul : futility I deEu cred ca esti sau ai fost intr-o "pasa" proasta Francisc. Nu uita insa ca tu ai fost primul care ai ironizat (sau luat peste picior) discutia de aici. Nu inteleg, chiar nu inteleg, de unde aceasta agresivitate gratuita si aceasta atitudine (tot de doi lei) din partea ta. Tot citesc si recitesc si ma mir. Ma mir de unde si acuzatiile cum ca eu am dezvoltat "strategia perfecta pt a va descotorosi de inca un membru al site ului care nu are aceleasi idei si principii". E cel putin bizara aceasta furie. Si daca ar fi sa manifest si eu aceasta suspicionita ca si tine m-as intreba ce anume se afla de fapt in spatele acestei furii bruste si din senin in care, culmea, sint acuzat de chestii si mai ciudate. Chiar as fi curios, asa doar de dragul rationamentului corect, sa imi spui si mie cum si pe ce baza ai ajuns la concluziile astea. Pentru ca pentru mine ramin unul dintre cele mai fortate chestii de care am fost acuzat in ultimile luni.
pentru textul : Ce rost are poezia? de@ aalizeei: Multumesc mult pentru sugestie. Exact asta am vrut sa se inteleaga, asa ca o sa schimb cu varianta mult mai reusita pe care mi-ați propus-o.
pentru textul : Incienso desunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
pentru textul : Oarecum deInconștientul privește seducția ce nu se poate opri în fața timpului de care aparține și de care nimeni, dar nimeni, nu se poate feri, și care ascunde în inima sa o perlă trecătoare precum orele ceasului vechi victorian. El o privește în ochi, ea îi susține privirea, știind că lui îi place să privească și să fie privit. un dans, o apropiere, ei nu îi pasă, că oricum totul e trecător și oricum viața îi desparte. oricum mâna lor iubește, oricum glasul e acolo, lângă ei, mereu. Un pact de iubire e un tango în noapte, pe caldarâmul șinelor de tramvai purtătoare de priviri, pe unde trec pașii....
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 degood question. ai reusit sa ma faci sa zimbesc. nu, nu cred ca am sa plagiez scenariul acela. este, sau va fi vorba despre altceva. cine stie, poate chiar mai interesant.
pentru textul : cercul - episod pilot dedaca tot cochetam cu metafizica, atunci sa o facem cu cat mai putine alunecari in derizoriu...
eu asa vad textul asta:
Inconştientul
vinde idei
conştientului,
idei fugare,
ce lucrează la negru.
Răsplata muncii lor
tinde spre zero,
valoarea muncii
spre infinit.
e doar o parere, fireste.
pentru textul : Inconştient defrumos! un poem excepțional. se repetă tată și statui: "în parcuri tată" - "bronz ușor de tată" & "statuie între" - "statuie cu brațe". dar acestea nu mă împiedică să las semnul meu de apreciere. fain, Adrian! (e pe tonalitatea mea)
pentru textul : De-a singurul deFrancisc, nu te contrazic imi cunosc limitele dupa ce imi vei raspunde la intrebarea de la comentariul anterior am sa-l sterg sper ca nu supar pe nimeni ca-l sterg cu respect si drag, erika
pentru textul : Cioplitorului de vers deIn subsolul acestui text stau si ma minunez si ma intreb in stilul "unde sunt zapezile de altadata?" adica vremurile cand Bianca aparea la minut la un asemenea dialog din pozitia de moderator si ii avertiza pe participanti ca sunt complet off-topic... Mai constat ca Alma a dezvoltat intretimp un fel de ironie schematica si care ma duce cu gandul la faptul ca ii scrie altcineva comentariile pentru ca nu ii iese deloc. Aceasta ironie arata ca o balerina intr-un dans la bara. Stimate treidea, poemul nu e ratat defel. Pe undeva ati incercat o aranjare mai "moderna" hai sa zic asa a versurilor, dar nu cred ca asta e important. Andu
pentru textul : Poem ratat deBinecuvantat sa fie cel ce ne-a oferit dreptul la libera opinie pentru ca uite am primit pentru aceasta poezie pareri intr-un registru foarte larg atat in planul intelegerii cat si al empatiei. Jinn... e si nu este postmodernism... cred ca e doar un hibrid, o cale inca netocmita de translare intre modalitati diferite de perceptie a realitatii... si mie imi suna bizar :) Sapphire... ai intuit perfect faptul ca desi in mod natural nu am suprimat dreptul urechilor de a percepe suunete nu le-am asezat la dreapta si stanga capului... la fel si pentru ochi... ochii celui care scrie si a celui care priveste. Virgil... sa avem pardon dar Dumnezeu e foarte drept, doar imaginea sa este neclara omului ca subiect cunoscator... poezia mea nu are putere sa-l strambe pe zeu dar ochiul tau de cititor poate proiecta o fantasma de acest fel. Si mie mi s-a parut artificiala strofa a doua... de aceea am lasat asa... omul contemporan are o cantitate deloc neglijabila de siliciu in mintea sa. Eu cu tigara tu cu bautura indiana... motive sau cum le zici tu... obsesii. Aranca... in fragmentul citat de tine nu am vrut deloc sa sochez, te inseli teribil nu urmez acest deziderat in textele mele... ce este lumea decat proiectia mintii noastre? Stimuli ajung la simturi care le transmit mintii... apoi acest laborator in baza unor scheme preconcepute interpreteaza si ofera un tablou... real sau nu, ne place sa-i zicem realitate... dar pentru o clipa incearca sa crezi ca acel fragment nu e defel o metafora ci un alt fel de vedere. Imi pare rau ca nu te-am impresionat spuse intr-o zi o imagine unei placi fotografice :)
pentru textul : pasagera deÎntr-adevăr, este un poem care se citește cursiv. Aș fi zis că este scris sau corectat de altcineva cu care, de altfel, se apropie mult ca stil, dacă nu ar fi apărut "închid ferestrele" și "acopăr o oglindă" specifice textelor tale. Întrebarea ar fi ce aduce nou poemul tău.
pentru textul : Liane și umbre dePagini