dar tradeaza, dupa parerea mea, un pic de rigiditate. da, sint doua ipostaze aparent foarte diferite. dar in esenta amindoua comunica acelasi lucru. acelasi gen de ostilitate fata de tencuiala artificialului, fata de gunoiul pretentios al aparentei. in primul este vorba de o ipostaza activa. in al doilea de una pasiva. dar amindou au aceeasi cauza si acelasi efect in ultima instanta, nu? si nu, nu am scris nimic despre haos sau degradare. si recunosc, textul poate fi acuzat de influente neoplatoniste. in ce priveste imaginea aceea cu isus, cred dimpotriva ca ideea se potriveste chiar foarte bine. mai ales daca o privesti din perspectiva originala a ideii din ieremia.

Ritmul acesta ajută mult lectura, pentru un om care vede prima dată textul, să simtă că acesta curge, îi dă o senzație de bine, de dans, dacă vrei. Experiment reușit.

Nicodem...mii de scuze pentru greseala!

Fain poem! O satiră rafinată care merge până la î din i sau â din a la români... Nu cred că Palatul parlamentului din final a fost o alegere fericită pentru poem, parcă prea coboară în concret. Aș renunța și la precizarea 'cu tâlc' de la 'alegorie' e prea alambicată pentru acest poem incisiv si 'straight-forward', doar părerea mea.
Un poem care mi-a plăcut mult!
Marga

Dragă Cami, nu, aici nu încurajăm răspunsul cu aceeași monedă; tocmai de aceea există moderator. Dacă fiecare ar proceda astfel, am avea numai scandaluri aici, or nu pentru aceasta există hermeneia. Comentariul Marinei nu este pe lângă text, draga mea. El reprezintă însă, așa cum spuneam, poate prea mult doar răspunsul stârnit de textul tău în ea și mai puțin un comentariu din care tu sau alții să înțeleagă ceva despre scriitura ta. Te rog să reții că nu există așa ceva reglementat (și sper eu că nici nu va fi, altfel ne vom transforma în niște roboți) pe site; cu toate acestea am intervenit pentru că da, consider că fiecare s-ar folosi mai mult dacă am vorbi în comentarii despre text mai mult decât despre noi înșine. Deși, așa cum spunea Marina, este și aceasta un răspuns: textul tău a însemnat ceva pentru cititor. Sper ca, dacă va mai fi cazul vreodată, să nu mai răspunzi "cu aceeași monedă" (aș spune eu, chiar cu una mai dură). Îndrăznim să credem că oamenii mai știu și de vorbă bună pe-aici. Nu suntem chiar în situația la care ai făcut tu aluzie. Și cu aceasta vă voi ruga să revenim la text și la literatură.

O.K. Astept comentariul pe text.

Ai atins o problemă care mie mi se pare fundamentală. La origini, logica aristotelică, prin chiar întemeietorul ei, își vedea lungul nasului. Atunci cȃnd ajungea la limita gȃndirii logice, el, Aristotel, o lua pe alte cărări. Spre „Mișcătorul Nemișcat” cum zicea chiar el. Ulterior, odatȃ cu apariția «logicii formale», ale cărei începuturi se regăsesc în Scolastica medievală, logica noastră și-a pierdut orice legătură (oricȃt de firavă) cu ontologia. Nu același lucru se întȃmplă cu Logica Budistă. Ea pleacă de la ontologic și ajunge la logic. Pentru că Sergiu AlGeorge are perfectă dreptate cȃnd spune: „Grecia, prin sistemul lui Aristotel, a început cu logica, cea mai restrictivă dintre cele trei discipline, fapt care a dominat întreaga evoluție a ideilor. Noi am descoperit deci succesiv și implicit dependent întȃi logica, apoi lingvistica și în cele din urmă semiologia” spre deosebire de contextul gȃndirii indiene care a adoptat o strategie inversă: „semiologie, lingvistică și logică. Această interrelație este critică deoarece cele trei discipline se ierarhizează pe trepte diferite de subordonare: semiologia, cea mai generală dintre ele, dă seama de lingvistică întrucȃt limbajul este doar unul dintre sistemele semiologice, iar logica este o disciplină limitată numai la anumite expresii lingvistice”.(S. AlGeorge, „Limbă și gȃndire în cultura indiană”). Dar nici AlGeorge nu merge pȃnă la capăt. Adică pȃnă la identificarea «ontologiei» care se află în spatele semiologiei și care, în Budism, este luată în considerare. Și astfel, atunci cȃnd tȃrziu, în Evul Mediu, se constituie Logica Budistă, pe filiera relevată de AlGeorge, logica păstrează această ontologie. Deci un fundament solid. Nu pot acum să intru în amănunte în legătură cu Ontologia Budistă. Pot numai să spun că ea este diferită de cea Occidentală. Și, din acest motiv, și logica corespunzătoare (care este la fel de „logică” din punct de vedere formal, utilizȃnd și ea «silogisme») diferă de cea Occidentală. Dar, spune-le astea occidentalilor europocentriști, că sar în aer. Am scris și publicat o carte „Eseu despre sursele cunoașterii în Logica Budistă”, folosind surse de primă mȃnă. Care s-a epuizat, direct din editură, înainte de a intra în librării (dar și tirajul a fost mic: 300 de exemplare luate de specialiști; și chiar unora dintre aceștia li s-a părut «esoterică»). Ȋncerc acum să adopt altă strategie. Prin eseuri scurte și scrise cȃt mai atractiv, să ajung să comunic, unui cerc cȃt mai larg de cititori, pe căi mai ocolite, ce am scris în cartea respectivă. Și, se pare că schema se-nvȃrte. Postarea pe Agonia a avut tocmai scopul unei testări de piață. Și eseurile publicate acolo, mai ales cele care urmăreau scopul desconspirat anterior, au avut și au un «rating» ce dpășește miia de accesări. Același lucru încerc să-l fac și aici. Ȋn paralel cu lucrul la o un text amplu (care, sub formă de draft, a ajuns la a nu știu cȃta versiune și care trece și prin «raționalismul» iluminist care agonizează acum în postmodernism și empirism pozitivist). Lucrare care nu știu dacă viața mea limitată, la vȃrsta care o am, îmi va permite s-o termin.

Mari, Prea despuiata alegoria textului tau fericiti cei saraci cu duhul cei din urma vor fi cei dintai. E ciudat cum textul acela al tau care ti-a atras si premiul aferent avea acel ceva non-canonic care face atat de mult bine poeziei intr-un raport intim cu religia. Asemenea scrieri (cea de fata) imi amintesc de o figura de pe agonia, pe numele sau florin caragiu, care e un baiat super, educat, finut, religios pana in maduva oaselor, insa din pacate dpdv literar nu scrie mai mult decat un diacon care nu a chiulit de la lectiile de limba si literatura romana ca altii sub pretextul ca trebuie sa se roage sau sa faca matanii. Mari, sa cauti in continuare poezia scrisa cu sufletul. Si daca se face ca eu am varsta tatalui tau natural asta inseamna ca tu ai putea sa-mi fi fiica, dar te rog sa ma crezi ca nu simt asa, uneori am impresia ca esti mult mai batrana decat mine, ceea ce este terifiant. Renunta te rog la a mai scrie texte asa de batrancioase. Andu

"gardul înalt al teamei" - uite expresia care pentru mine cîştigă trofeul pentru cea mai mare urîţenie pe care am citit-o săptămîna asta în limba română

nu cred ca merge "dansau alte dansuri" textul incepe bine dar cred ca pe parcurs se dilueaza in ceva prea banal remarc "iedera tăcea în clopotnițe"

Cuminţenia pământului

Prin ,,ochii de sticlă" am vrut să redau privirea inexpresivă şi pierdută şi cu ,,în lacrimi" pentru grijile lumii ai cuminţeniei pământului.

Cristina, mulțumesc. Interesant comentariul tău. Și ai dreptate cu acel „se gîndi”. Este unul din defectele textului și va trebui să mă ocup de el.

it was a joke. intenţionat. bănuiam că ai să te prinzi. probabil am sperat prea mult.

Putina atentie va rog "disec" in log de "disc". Da, mi se pare ca suna mai bine acum si finalul. Cu stima, Ialin