Scuze Ştefane, am îndrăznit să spun şi eu o părere...nu am ştiut că eşti atât de sensibil. Totuşi...unde sunt acele "clişee de doi lei" pe care le repet, vis-a-vis de poemul tău?
Eu exprim punctul de vedere al unui cititor. Ma feresc sa zic al unui tip de cititor. Dar sa lasam la o parte diversele moduri de receptare.
Imi atrag insa atentia urmatoarele din raspunsul autorului: "eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui". Lasand si aici la o parte extremul "Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ele imi ofera prilejul de a aduce in atentie "metafora trans-semnificativa" care ar putea prilejui, poate, o discutie interesanta. Denumirea a fost lansata de prietenul meu, matematicianul Catalin Ionita, intr-o lucrare inca nepublicata: "Marele Anonim si metafora trans-semnifiucativa" (drept care imi fac datoria de a solicia semnalarea sursei in masura in care si altii ar prelua acest termen).
Citez din lucrarea respectiva: "Denumirea mai larga ce introducem, metafora trans-semnificativa, cuprinde notional o nuanta a metaforei intre conceptele de metafora revelatorie si mit trans-semnificativ [...] Metafore trans-semnificative numim acele metafore care introduc, nu o semnificatie, ci un cadru in care se pot pune semnificatii. Metafora trans-semnificatva, ramane metafora, nu devine mit,dar se sprijina pe sarcina mitica a cuvantului"
Consider ca este treaba exclusiv a poetului nu de a "lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ci de a se baza pe "sarcina mitica a cuvantului". Altfel se ajunge la ceva de genul poetico-aforistic in care, in final, la nivel de intreg, sensul devine extrem de clar univoc. Exeplu, edificator cred, sunt aforismele lui Niestzsche. Prin urmare nu neg dreptul de existenta in Cetate a "poeticului-aforistic" dar il disting de "poeticul" mai mult sau mai putin pur.
Multumesc autorului pentru prilejul oferit de a-mi exprima gandurile de mai sus.
inca nu pot face o paralela intre "gandirea budista" (pentru a carei aprofundare nu am avut timp destul) si "gandirea lui Guenon", desi tin sa precizez ca el nu a pretins niciodata ca ar fi cladit ceea ce filozofii actuali numesc un "sistem de gandire", ba dimpotriva: Guenon a subliniat intotdeauna, pe parcursul cartilor scrise, ca se opune unuei astfel de metode, pe care o considera limitativa si foarte straina metafizicii. Dar nu vreau sa insist aici asupra acestui aspect, fiindca el e destul de departe de subiectul dezatut. Probabil ca as fi avut o parere mai la obiect daca as fi citit si "Omul si devenirea sa dupa Vedanta" - din pacate, nu am gasit volumul nicaieri. Dar ce am inteles, dupa cele cateva lucrari ale lui Guenon pe care le-am parcurs (unele inca neaparute pe piata romaneasca de carte) este urmatorul lucru: dupa Guenon, nu exista diferente intre diversele doctrine traditionale ortodoxe, in fondul lor; acestea apar doar ca adaptari la circumstantele de timp si de loc, adaptari necesare, de altfel , si care ce se fac simtite numai in stratul exoteric al unei doctrine; in profunzime, ramane absolut valabil ceea ce afirma explicit traditia islamica: "Doctrina unitatii este unica". iar Guenon nu confunda nicidecum budhismul cu intreaga traditie a Indiei, considerandu-l pe acesta desfasurat din ea, insa nu egal cu ea, asa cum orice forma religioasa nu este decat un miez ce protejeaza si ascunde in acelasi timo un sambure (comparatia ii apartine, daca-mi amintesc bine, lui 'ibn Arabi).evident, asta nu inseamna ca Guenon discredita budhismul, el considerand, din contra, ca India este pastratoarea unei metafizici (in adevarata acceptiune a cuvantului) pe care Occidentul a pierdut-o de mult. dar despre toate astea (si altele) poate discutam joi... uitasem: felicitari pentru volum, domnule profesor. din cate inteleg, ati dus la bun sfarsit ce-a fost mai greu.
oare vom putea vreodată să ne eliberăm de aceste temeri. de teama „datului cu puterea”? puterea cui? ce putere? ce „pot” face eu? ce ”vă pot face” eu? ce vă pot da sau lua eu? am senzația că trăim (continuăm să trăim) o tragedie kafkiană. și nu resping prin asta teama margăi ca fiind neautentică. tocmai faptul că e autentică mă ucide. cînd am început hermeneia acum cinci ani și jumătate am făcut-o tocmai cu această dorință, cu această obsesie idealistă. a unui spațiu altfel. altfel mai ales din acest punct de vedere. am plecat atunci dintr-un alt spațiu, de pe un alt site, tocmai din cauza acestei lehamite. lehamitea față de puterea căreia îi place să fie lingușită și care împarte pomeni la milogii și norodul care o adulează. lehamitea față de obsedanta deprindere a plecăciunii și temenelelor, a convingerii că dacă vrei să urci cu o treaptă pe un fel de scară imaginară a absurdului trebuie să pupi în cur cu sîrguință. am vrut să să fie altfel și cu siguranță am fost numit și chiar s-a scris despre mine că sînt dictator, că domin, că stăpînesc ca un tiran, tocmai pentru că în anumite momente mi-am pierdut răbdarea să tot aștept ca în mod natural oamenii să își îndrepte spinarea. poate că am fost dictator în încercarea mea de a-i ajuta să fie drepți, să fie liberi și responsabili. am mai spus-o de zeci de ori poate: nimeni care a fost sau este pe hermeneia nu poate să spună că a obținut ceva de la mine pentru că m-a lingușit. și nimeni, absolut nimeni nu poate să spună ca a fost ostracizat sau nedreptățit de mine pentru că și-a exprimat opinia negativă față de ceva scris de mine. dau un premiu la primul care poate identifica cu dovezi o astfel de întîmplare. ba mai mult, de cele mai multe ori mi-am exercitat dreptul de veto pentru a nu sancționa (deși ar fi fost corect) un anumit membru hermeneia care m-a jignit sau m-a atacat la persoană. am făcut absolut tot ce a fost omenește posibil ca să nu se poată niciodată spune că pe hermeneia puterea politică, administrativă a avut vreodată vreo atingere asupra unei judecăți de natură artistică oricît ar fi fost ea de mică. și totuși temerile și apucăturile fanariote sînt tot acolo. nimeni nu își dă seama cît de mult mă afectează asta.
da, textul de mai sus probabil nu este perfect scris. poate că cineva ar putea să scrie un îndrumar pentru asta. deși mă tem că există tot felul de reguli și soluții contradictorii. am încercat să fiu „creativ” cînd nu am știut. nu am pretenția a fi un prozator. după cum nu am pretenția a fi un poet. tocmai de aceea dacă va fi să public vreodată pe hîrtie voi avea nevoie de un editor.
Este un fragment din ceva mult mai mare. De aceea, poate, senzaţia pe care ai avut-o. Este, practic, o introducere. Voi mai posta în timp anumite părţi. La un moment dat lucrurile se vor precipita sub toate aspectele. Sper că nu te aştepţi totuşi la ceva acţiune în stil hollywoodian…
Cât despre stil, cred că el derivă în parte din subiectele abordate. Nu l-am căutat, s-a conturat pe măsură ce scriam.
nu stiam atitea date personale despre Joseph Kosma, desi imi placeau/plac foarte mult melodiile compuse de el...e nobil gestul tau de a-l readuce printre noi in toamna aceasta draga nostalgiilor...multumesc, Adrian!
îmi pare adecvat să evaluezi poezia după propria rezonanță la ea. altfel nu ești decât un/o roboțel/roboțică mai mult sau mai puțin japonez/japoneză, rătăcit/rătăcită prin românia care sortează conservele cu iahnie de fasole în funcție de data expirării... mențiune:)
scuze, dar eu nu prea l-am citit pe Nichita. sau cred ca nu l-am citit deloc. poate cu citeva exceptii. ce sa ii faci, viata, alte preocupari. problemele. am mai spus ca sint incult.
"Cat il priveste buddhismul" se va citi "Cat priveste buddhismul"; "Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism" se va citi: "Inclusiv presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism" "4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot)." se va citi: "4. Nici adevarat si nici fals (asta este prea de tot)." Gata, or mai fi si altele, dar m-am plictisit. Scuzele de rigoare.
Multumesc pentru apreciere. Cât priveste ce ar fi in plus, dacă n-ar fi, poate ar fi, într-adevăr, în minus: textul este ușor epicizat, din asta cred și eu că se creeaza efectul; e o mică poveste simbolică (poate vag parabolică...), animată (iată, mă detașez de poetul care a scris textul, devenind criticul care-l supune analizei) de un anume fior liric, provenind, poate, și din (asta a spus-o altcineva, pe care-l citez din memorie) punerea în relație a aproapelui cu departele, a efemerului cu eternitatea, a limitatului cu nemărginirea etc..
Nu e nici o supărare, dragă Lucian, voi mai vizita paginile tale. Nu, nu am vrut să spun că ești nepoliticos, ci doar ce e nepoliticos să nu fiu ajutat cu o explicație, hehehe. Bine, o sa mai las comentarii, voi avea grijă să fiu mai puțin causic în ele. Și invers, accept cu plăcere comentarii critice. Cu prietenie, Marian
m-am cam speriat putin..atunci, daca e loc si pentru noviceii astia, asa ca mine, atunci e bine! :))) succes in continuare si ma bucur ca pot raman si eu pe aci! ;)
Patetica incercare, domnule Hamat. Am ris cu pofta, puteam sa pariez ca asa se va intimpla, ma uitasem de doua ori inainte, altfel nu faceam reprosuri de doi lei. Cit despre afirmatiile mele gratuite, iar ma faci sa zimbesc. Exista unii oameni care se cred buricul poeziei, au scris cite ceva si cred mari autori. Comentariul dumneavoastra a intrecut orice masura a limitei mele de bun simt. Sunteti pe un site de literatura nu pe un site de pupincuristi. Ceea ce vedeti dumneacvoastra ca afirmatii gratuite din pacate v-o mai pot spune inca alte patru persoane. Ironia comentarului meu se datora arogantei cu care raspundeti. Se pare ca din punctul meu de vedere nu sunteti numai arogant ci nu va cunoasteti valoarea. Au fost altii pe texte de-ale mele care mi le-au desfiintat in termeni mult mai duri, dar am priceput ca intentia lor nu era sa denigreze ci sa corecteze. Repet stiu foarte clar ce era scris, corectura dumnevoastra nu schimba cu nimic aroganta cu care va sustineti capodoperele. Este dreptul dumneavastra sa va credeti singurul geniu in viata, eu nu inghit astfel de atitudini. A, ca era sa uit, faceti va rog difirenta intre afirmatii gratuite si comentariu pe text. Macar de-ati fi avut ce de sa sariti asa muscat in sus. Parera mea ramine e un text prost cu o aroganta pe masura. Iar gestul de a corecta dupa ce vi s-a semnalat mi se pare lipsit de orice bun simt. Se putea spune ca e o greseala de tastare, dar nu, domnul geniu se crede si singurul vazatori in lumea orbilor care nu-l apreciaza. Cit despre domnul Stoica va rog luati patru perechi cinci perechi de ochelari si reciti cu mare atentie ce am scris: nu am auzit, nu inseamna ca nu e. daca doriti sa va recomandati va recomand Cinema Magazin, aici nu se impune o lectura sau un autor domnule Hamat. Fiecare are bagajul lui de cunostiinte.Faptul ca tipati in gura mare va descriteaza si mai mult. Am pus punct aici. Nu am ce sa discut cu oameni care nu-si vad lungul nasului.
Poem bun. Te urmaresc, bobadil. Remarca: numara cate litere "V" ai aici. Imi place cum scrii. Da-mi o adresa sa-trimit o carte. Ori 2. Vad eu. Sa ai pace, Dancus
multumesc, Virgil, este o apreciere neasteptata. si onoranta. :)
despre acel pronume: asa scrisesem initial (nu-mi)... apoi am renuntat la el. ma mai gandesc...
"e greu sa scrii poezie religioasa", spui; cand am inceput sa scriu, nu mi-am propus asta cu obstinatie, poate de aceea ti se pare "altfel". eu n-am facut decat sa asez in cuvinte o anumita experienta.
frumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
Aş tăia "paralziat", vinde cumva redundant după "hipnotizat". Şi la comparaţia "marmură vie" aş mai umbla - nu ştiu cum (la nivel de comparaţie, evident) ar mai putea ieşi "marmura" de sub aura eminesciană.
Ai un ritm interior uşor, iar ideatica îl susţine. Un soi de vis conştient, textul tău.
O anume tristețe copleșește spațiul acesta indus de versuri. Secvența a doua apare ca o explicitare a ideii din primele două versuri, idee ce lasă loc ambiguității (nu știu dacă e vorba de o depărtare de Dumnezeu la modul propriu). Personal, cred că poate sta foarte bine lângă "Glossa" lui Eminescu, prin secvența a doua și prin ideea detașării față de lume pe care o simt în ultimele trei versuri. Și mai e și un aer de romantism care mie îmi place. Bucuroasă că te văd pe aici, Cami
dincolo de gramajoarele de cuvinte - iata, trei la numar! - si de reflexul de-a ma aseza comod pentru disectie, m-a frapat curajul din poezia asta si adevarul ei spus direct. diferenta dintre o poezie de calitate si una proasta este ca, in prima cliseele nu duc dincolo de ele - nu uimeste indiferenta autorului pentru mijloace. "pojghita amintirilor crapa" nu-i nicicum favorita mea, de pilda, dar n-as schimba pentru ca mi s-ar parea ingrozitor de artificiala incercarea de a da directie unei izbucniri.
sunt poezii imediate care n-au nicio sansa amestecate in eprubete si invartite.
si-mi par foarte evidente, in afara faptului in care in zona asta sunt un alien si traiesc pe-o planeta cu inca trei. :o)
unde m-a prins foarte tare poezia este zona aceea in care scriind, am avut aceeasi imagine a ferestrei deschise in care totul se misca pe un cerc si trece prin toate numele si-n invartirea asta continua nimic nu pare sa se suprapuna peste ceea ce e (viata - viata, cainele - caine, etc). ori aici tu ai ajuns exact in punctul de acuitate pe care nu pot decat sa mi-l imaginez in desprinderea asta continua.
in fine, pe scurt, pentru mine a fost o poezie faina cu o buna comunicare.
pe sub flori ma leganai (pastisa dupa doru stanculescu) uite stau asa aplecat ca un semn de intrebare cocosat peste un tablou semnat kelaro inramat la artis design nu pot sa spun nici ca-mi place nici ca nu-mi place pentru ca nu l-am vazut nici nu am auzit de firma asta daca are standarde de inramare sau alte criterii deci nu stiu daca imi place sau nu si in general mi-a fost teribil de greu in viata sa stiu daca imi place un lucru inainte iar mai teribil e ca haihaidihaidihai intretimp tunarul a murit iar nimeni nu mai poate face nimic in legatura cu asta nici macar de sanziene in schimb tunurile au proliferat profitand de neatentia unora si de zelul altora exceptionali talentati
va multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
textul nu e prost.
remarc „Mintea mea e un hingher
care ucide tot ce poate fi animal în omul din mine. Și omul din mine se întoarce
în prima mîngîiere lăsată în blana cîinelui copilăriei.”
deranjează însă prea multe de „și” și „care/pe care”. unele propoziții fără verb(presupus implicit) sună puțin agramat.
folosirea unui titlu scris în limba engleză pentru un text eminamente românesc sună a snobism ieftin (deși nu știu dacă există și altfel de snobism)
este un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Scuze Ştefane, am îndrăznit să spun şi eu o părere...nu am ştiut că eşti atât de sensibil. Totuşi...unde sunt acele "clişee de doi lei" pe care le repet, vis-a-vis de poemul tău?
pentru textul : aşteptându-l pe fram deEu exprim punctul de vedere al unui cititor. Ma feresc sa zic al unui tip de cititor. Dar sa lasam la o parte diversele moduri de receptare.
Imi atrag insa atentia urmatoarele din raspunsul autorului: "eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui". Lasand si aici la o parte extremul "Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ele imi ofera prilejul de a aduce in atentie "metafora trans-semnificativa" care ar putea prilejui, poate, o discutie interesanta. Denumirea a fost lansata de prietenul meu, matematicianul Catalin Ionita, intr-o lucrare inca nepublicata: "Marele Anonim si metafora trans-semnifiucativa" (drept care imi fac datoria de a solicia semnalarea sursei in masura in care si altii ar prelua acest termen).
Citez din lucrarea respectiva: "Denumirea mai larga ce introducem, metafora trans-semnificativa, cuprinde notional o nuanta a metaforei intre conceptele de metafora revelatorie si mit trans-semnificativ [...] Metafore trans-semnificative numim acele metafore care introduc, nu o semnificatie, ci un cadru in care se pot pune semnificatii. Metafora trans-semnificatva, ramane metafora, nu devine mit,dar se sprijina pe sarcina mitica a cuvantului"
Consider ca este treaba exclusiv a poetului nu de a "lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui", ci de a se baza pe "sarcina mitica a cuvantului". Altfel se ajunge la ceva de genul poetico-aforistic in care, in final, la nivel de intreg, sensul devine extrem de clar univoc. Exeplu, edificator cred, sunt aforismele lui Niestzsche. Prin urmare nu neg dreptul de existenta in Cetate a "poeticului-aforistic" dar il disting de "poeticul" mai mult sau mai putin pur.
Multumesc autorului pentru prilejul oferit de a-mi exprima gandurile de mai sus.
pentru textul : Nu se mai întorc, întorsule suflet deinca nu pot face o paralela intre "gandirea budista" (pentru a carei aprofundare nu am avut timp destul) si "gandirea lui Guenon", desi tin sa precizez ca el nu a pretins niciodata ca ar fi cladit ceea ce filozofii actuali numesc un "sistem de gandire", ba dimpotriva: Guenon a subliniat intotdeauna, pe parcursul cartilor scrise, ca se opune unuei astfel de metode, pe care o considera limitativa si foarte straina metafizicii. Dar nu vreau sa insist aici asupra acestui aspect, fiindca el e destul de departe de subiectul dezatut. Probabil ca as fi avut o parere mai la obiect daca as fi citit si "Omul si devenirea sa dupa Vedanta" - din pacate, nu am gasit volumul nicaieri. Dar ce am inteles, dupa cele cateva lucrari ale lui Guenon pe care le-am parcurs (unele inca neaparute pe piata romaneasca de carte) este urmatorul lucru: dupa Guenon, nu exista diferente intre diversele doctrine traditionale ortodoxe, in fondul lor; acestea apar doar ca adaptari la circumstantele de timp si de loc, adaptari necesare, de altfel , si care ce se fac simtite numai in stratul exoteric al unei doctrine; in profunzime, ramane absolut valabil ceea ce afirma explicit traditia islamica: "Doctrina unitatii este unica". iar Guenon nu confunda nicidecum budhismul cu intreaga traditie a Indiei, considerandu-l pe acesta desfasurat din ea, insa nu egal cu ea, asa cum orice forma religioasa nu este decat un miez ce protejeaza si ascunde in acelasi timo un sambure (comparatia ii apartine, daca-mi amintesc bine, lui 'ibn Arabi).evident, asta nu inseamna ca Guenon discredita budhismul, el considerand, din contra, ca India este pastratoarea unei metafizici (in adevarata acceptiune a cuvantului) pe care Occidentul a pierdut-o de mult. dar despre toate astea (si altele) poate discutam joi... uitasem: felicitari pentru volum, domnule profesor. din cate inteleg, ati dus la bun sfarsit ce-a fost mai greu.
pentru textul : Deleuze: Jocul Ideal deoare vom putea vreodată să ne eliberăm de aceste temeri. de teama „datului cu puterea”? puterea cui? ce putere? ce „pot” face eu? ce ”vă pot face” eu? ce vă pot da sau lua eu? am senzația că trăim (continuăm să trăim) o tragedie kafkiană. și nu resping prin asta teama margăi ca fiind neautentică. tocmai faptul că e autentică mă ucide. cînd am început hermeneia acum cinci ani și jumătate am făcut-o tocmai cu această dorință, cu această obsesie idealistă. a unui spațiu altfel. altfel mai ales din acest punct de vedere. am plecat atunci dintr-un alt spațiu, de pe un alt site, tocmai din cauza acestei lehamite. lehamitea față de puterea căreia îi place să fie lingușită și care împarte pomeni la milogii și norodul care o adulează. lehamitea față de obsedanta deprindere a plecăciunii și temenelelor, a convingerii că dacă vrei să urci cu o treaptă pe un fel de scară imaginară a absurdului trebuie să pupi în cur cu sîrguință. am vrut să să fie altfel și cu siguranță am fost numit și chiar s-a scris despre mine că sînt dictator, că domin, că stăpînesc ca un tiran, tocmai pentru că în anumite momente mi-am pierdut răbdarea să tot aștept ca în mod natural oamenii să își îndrepte spinarea. poate că am fost dictator în încercarea mea de a-i ajuta să fie drepți, să fie liberi și responsabili. am mai spus-o de zeci de ori poate: nimeni care a fost sau este pe hermeneia nu poate să spună că a obținut ceva de la mine pentru că m-a lingușit. și nimeni, absolut nimeni nu poate să spună ca a fost ostracizat sau nedreptățit de mine pentru că și-a exprimat opinia negativă față de ceva scris de mine. dau un premiu la primul care poate identifica cu dovezi o astfel de întîmplare. ba mai mult, de cele mai multe ori mi-am exercitat dreptul de veto pentru a nu sancționa (deși ar fi fost corect) un anumit membru hermeneia care m-a jignit sau m-a atacat la persoană. am făcut absolut tot ce a fost omenește posibil ca să nu se poată niciodată spune că pe hermeneia puterea politică, administrativă a avut vreodată vreo atingere asupra unei judecăți de natură artistică oricît ar fi fost ea de mică. și totuși temerile și apucăturile fanariote sînt tot acolo. nimeni nu își dă seama cît de mult mă afectează asta.
pentru textul : Spoiler deda, textul de mai sus probabil nu este perfect scris. poate că cineva ar putea să scrie un îndrumar pentru asta. deși mă tem că există tot felul de reguli și soluții contradictorii. am încercat să fiu „creativ” cînd nu am știut. nu am pretenția a fi un prozator. după cum nu am pretenția a fi un poet. tocmai de aceea dacă va fi să public vreodată pe hîrtie voi avea nevoie de un editor.
Este un fragment din ceva mult mai mare. De aceea, poate, senzaţia pe care ai avut-o. Este, practic, o introducere. Voi mai posta în timp anumite părţi. La un moment dat lucrurile se vor precipita sub toate aspectele. Sper că nu te aştepţi totuşi la ceva acţiune în stil hollywoodian…
Cât despre stil, cred că el derivă în parte din subiectele abordate. Nu l-am căutat, s-a conturat pe măsură ce scriam.
Mulţumesc pentru lectură şi comparaţie
pentru textul : M de la mag denu stiam atitea date personale despre Joseph Kosma, desi imi placeau/plac foarte mult melodiile compuse de el...e nobil gestul tau de a-l readuce printre noi in toamna aceasta draga nostalgiilor...multumesc, Adrian!
pentru textul : Muzica lui Joseph Kosma deîmi pare adecvat să evaluezi poezia după propria rezonanță la ea. altfel nu ești decât un/o roboțel/roboțică mai mult sau mai puțin japonez/japoneză, rătăcit/rătăcită prin românia care sortează conservele cu iahnie de fasole în funcție de data expirării... mențiune:)
pentru textul : dimineți kafkiene I demulțumesc pentru aprecieri Medeea! te mai aștept.
pentru textul : Poem incipient și naționalist descuze, dar eu nu prea l-am citit pe Nichita. sau cred ca nu l-am citit deloc. poate cu citeva exceptii. ce sa ii faci, viata, alte preocupari. problemele. am mai spus ca sint incult.
pentru textul : între trup și-ntre vis de"Cat il priveste buddhismul" se va citi "Cat priveste buddhismul"; "Inclusiv cu presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism" se va citi: "Inclusiv presupusele conexiuni dintre binarism si zisul buddhism" "4. Nici adevara si nici fals (asta este prea de tot)." se va citi: "4. Nici adevarat si nici fals (asta este prea de tot)." Gata, or mai fi si altele, dar m-am plictisit. Scuzele de rigoare.
pentru textul : Binaritate & PoMo demi-a placut si am vrut sa las acest semn... poemul imi pare bun asa cum e... stie sa fie suficient de nostalgic si suficient de 'obraznic'!
pentru textul : tremolo deMultumesc pentru apreciere. Cât priveste ce ar fi in plus, dacă n-ar fi, poate ar fi, într-adevăr, în minus: textul este ușor epicizat, din asta cred și eu că se creeaza efectul; e o mică poveste simbolică (poate vag parabolică...), animată (iată, mă detașez de poetul care a scris textul, devenind criticul care-l supune analizei) de un anume fior liric, provenind, poate, și din (asta a spus-o altcineva, pe care-l citez din memorie) punerea în relație a aproapelui cu departele, a efemerului cu eternitatea, a limitatului cu nemărginirea etc..
pentru textul : Mașinăria din câmpul cu flori deNu e nici o supărare, dragă Lucian, voi mai vizita paginile tale. Nu, nu am vrut să spun că ești nepoliticos, ci doar ce e nepoliticos să nu fiu ajutat cu o explicație, hehehe. Bine, o sa mai las comentarii, voi avea grijă să fiu mai puțin causic în ele. Și invers, accept cu plăcere comentarii critice. Cu prietenie, Marian
pentru textul : La capăt de drum dem-am cam speriat putin..atunci, daca e loc si pentru noviceii astia, asa ca mine, atunci e bine! :))) succes in continuare si ma bucur ca pot raman si eu pe aci! ;)
pentru textul : hermeneia 2.0 deMultumesc, Daniela
pentru textul : despre ea, niciodată desi bine-ai venit pe aici. :)
Patetica incercare, domnule Hamat. Am ris cu pofta, puteam sa pariez ca asa se va intimpla, ma uitasem de doua ori inainte, altfel nu faceam reprosuri de doi lei. Cit despre afirmatiile mele gratuite, iar ma faci sa zimbesc. Exista unii oameni care se cred buricul poeziei, au scris cite ceva si cred mari autori. Comentariul dumneavoastra a intrecut orice masura a limitei mele de bun simt. Sunteti pe un site de literatura nu pe un site de pupincuristi. Ceea ce vedeti dumneacvoastra ca afirmatii gratuite din pacate v-o mai pot spune inca alte patru persoane. Ironia comentarului meu se datora arogantei cu care raspundeti. Se pare ca din punctul meu de vedere nu sunteti numai arogant ci nu va cunoasteti valoarea. Au fost altii pe texte de-ale mele care mi le-au desfiintat in termeni mult mai duri, dar am priceput ca intentia lor nu era sa denigreze ci sa corecteze. Repet stiu foarte clar ce era scris, corectura dumnevoastra nu schimba cu nimic aroganta cu care va sustineti capodoperele. Este dreptul dumneavastra sa va credeti singurul geniu in viata, eu nu inghit astfel de atitudini. A, ca era sa uit, faceti va rog difirenta intre afirmatii gratuite si comentariu pe text. Macar de-ati fi avut ce de sa sariti asa muscat in sus. Parera mea ramine e un text prost cu o aroganta pe masura. Iar gestul de a corecta dupa ce vi s-a semnalat mi se pare lipsit de orice bun simt. Se putea spune ca e o greseala de tastare, dar nu, domnul geniu se crede si singurul vazatori in lumea orbilor care nu-l apreciaza. Cit despre domnul Stoica va rog luati patru perechi cinci perechi de ochelari si reciti cu mare atentie ce am scris: nu am auzit, nu inseamna ca nu e. daca doriti sa va recomandati va recomand Cinema Magazin, aici nu se impune o lectura sau un autor domnule Hamat. Fiecare are bagajul lui de cunostiinte.Faptul ca tipati in gura mare va descriteaza si mai mult. Am pus punct aici. Nu am ce sa discut cu oameni care nu-si vad lungul nasului.
pentru textul : I have a dream dePoem bun. Te urmaresc, bobadil. Remarca: numara cate litere "V" ai aici. Imi place cum scrii. Da-mi o adresa sa-trimit o carte. Ori 2. Vad eu. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : împăcarea cu lumina deValabil si pentru tine Yester. Esti irecuperabil.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit demultumesc, Virgil, este o apreciere neasteptata. si onoranta. :)
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna dedespre acel pronume: asa scrisesem initial (nu-mi)... apoi am renuntat la el. ma mai gandesc...
"e greu sa scrii poezie religioasa", spui; cand am inceput sa scriu, nu mi-am propus asta cu obstinatie, poate de aceea ti se pare "altfel". eu n-am facut decat sa asez in cuvinte o anumita experienta.
frumoasă imagine, concentrată... sigur sunt un adept mărturisit al scrierii minimaliste. apropiere-depărtare, facere-desfacere însă ceva totuși scârțâie aici. cele două strofe ar dori, cred eu, să sublinieze sentimentul printr-o tehnică a contrastului, cel puțin așa sugerează primele versuri
'atât de aproape'
apoi
'atât de departe'
însă ultimele versuri ale strofelor sunt intrigante, ele exprimând aceeași distrugere finalmente. E o abordare cred eu care suferă de simplism.
O variantă pe care o sugerez, apreciind totuși poemul așa cum este el acum ar fi
atât de aproape, încât, uneori,
orice cuvânt
ne răsună prea tare,
atât de departe, încât
abia auzim
cum murim.
Andu
pentru textul : dragoste deeste o idee, dar in original e altfel...
pentru textul : I hear only the sea, my love deAş tăia "paralziat", vinde cumva redundant după "hipnotizat". Şi la comparaţia "marmură vie" aş mai umbla - nu ştiu cum (la nivel de comparaţie, evident) ar mai putea ieşi "marmura" de sub aura eminesciană.
Ai un ritm interior uşor, iar ideatica îl susţine. Un soi de vis conştient, textul tău.
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului deO anume tristețe copleșește spațiul acesta indus de versuri. Secvența a doua apare ca o explicitare a ideii din primele două versuri, idee ce lasă loc ambiguității (nu știu dacă e vorba de o depărtare de Dumnezeu la modul propriu). Personal, cred că poate sta foarte bine lângă "Glossa" lui Eminescu, prin secvența a doua și prin ideea detașării față de lume pe care o simt în ultimele trei versuri. Și mai e și un aer de romantism care mie îmi place. Bucuroasă că te văd pe aici, Cami
pentru textul : noapte de pământ ars deEu știu că cei de la Mărășești n-au murit niciodată.
pentru textul : Așa cum îl vezi! Așa cum te vede! dedincolo de gramajoarele de cuvinte - iata, trei la numar! - si de reflexul de-a ma aseza comod pentru disectie, m-a frapat curajul din poezia asta si adevarul ei spus direct. diferenta dintre o poezie de calitate si una proasta este ca, in prima cliseele nu duc dincolo de ele - nu uimeste indiferenta autorului pentru mijloace. "pojghita amintirilor crapa" nu-i nicicum favorita mea, de pilda, dar n-as schimba pentru ca mi s-ar parea ingrozitor de artificiala incercarea de a da directie unei izbucniri.
pentru textul : Zzet desunt poezii imediate care n-au nicio sansa amestecate in eprubete si invartite.
si-mi par foarte evidente, in afara faptului in care in zona asta sunt un alien si traiesc pe-o planeta cu inca trei. :o)
unde m-a prins foarte tare poezia este zona aceea in care scriind, am avut aceeasi imagine a ferestrei deschise in care totul se misca pe un cerc si trece prin toate numele si-n invartirea asta continua nimic nu pare sa se suprapuna peste ceea ce e (viata - viata, cainele - caine, etc). ori aici tu ai ajuns exact in punctul de acuitate pe care nu pot decat sa mi-l imaginez in desprinderea asta continua.
in fine, pe scurt, pentru mine a fost o poezie faina cu o buna comunicare.
imi place ca-i pistruiata (sper, si roscata - natural)
pentru textul : hold the mike like a memory depe sub flori ma leganai (pastisa dupa doru stanculescu) uite stau asa aplecat ca un semn de intrebare cocosat peste un tablou semnat kelaro inramat la artis design nu pot sa spun nici ca-mi place nici ca nu-mi place pentru ca nu l-am vazut nici nu am auzit de firma asta daca are standarde de inramare sau alte criterii deci nu stiu daca imi place sau nu si in general mi-a fost teribil de greu in viata sa stiu daca imi place un lucru inainte iar mai teribil e ca haihaidihaidihai intretimp tunarul a murit iar nimeni nu mai poate face nimic in legatura cu asta nici macar de sanziene in schimb tunurile au proliferat profitand de neatentia unora si de zelul altora exceptionali talentati
pentru textul : pe sub flori mă legănai deva multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
pentru textul : mov detextul nu e prost.
pentru textul : My mind after crush before the winter deremarc „Mintea mea e un hingher
care ucide tot ce poate fi animal în omul din mine. Și omul din mine se întoarce
în prima mîngîiere lăsată în blana cîinelui copilăriei.”
deranjează însă prea multe de „și” și „care/pe care”. unele propoziții fără verb(presupus implicit) sună puțin agramat.
folosirea unui titlu scris în limba engleză pentru un text eminamente românesc sună a snobism ieftin (deși nu știu dacă există și altfel de snobism)
este un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
pentru textul : un alt fel de singurătate dePagini