Aoleu, săracii mitologi, numai una bucată zeu ameţit le lipsea din coaste! Scuzaţi gafa, insert-ul e de vina, bineînţeles, doar nu eu, ce dacă-s nemâncat de ieri şi mi-o fo' foame! Corectat... şi mulţumiri pentru trasul de mânecă.
Imi amintesc cand eram copil si tatal meu inca traia cat ma suparam pe el cand se bucura ca pierdea vreo echipa a Romaniei, incepea sa topaie prin casa si sa zica "asa le trebuie prostii dracului". Acum trebuie sa mentionez ca tatal meu, desi a fost cel mai tanar profesor universitar la 44 de ani din Romania, ramanese acelasi baiat dintr-o familie cu 11 copii din Ardeal si se exprima liber in orice ocazie. Dar eu tot nu il intelegeam... cum se putea bucura ca pierduse Romania? Uite insa cum trece timpul, tatal meu e mort de 21 de ani am ajuns la varsta cand el era profesor universitar (eu neobisnuind acest lucru :-) si am ajuns sa-l inteleg si sa-l aprob pe cineva, un anume Bogdan Geana (pe care se intampla sa-l cunosc, dar nu asta conteaza) ca se bucura in acest material nu oricum, ci anume intens de aceast Euro-bluf ! De acord cu fiecare rand al acestui articol (care ar merita publicat, oare o fi si fost?) dar eu as fi adaugat si cateva injuraturi babane la adresa acestor incredibil de incompententi sons and daughters of bitches care isi permit sa-si bata joc de imaginea Romaniei. Si daca pe ei doare (evident) in cur, atunci ar trebui o teapa din aia model rotunjit sa li se bage acolo ca sa vada cum ar fi sa-i doara cu adevarat. Andu P.S. Salutari Bogdane, m-am vazut cu Mat si cu Nanu sambata asta la un shpritz si am vorbit si de tine... n-ai sughitat? :-)
Este un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
intr-adevar, exista un curent general la nivel de mase atunci cand vine primavara. daca esti atemporal, tot aflii ca a venit primavara, dar nu despre asta este vorba, poate. ceea ce am citit mai sus este un poem extraordinar, influentele bacoviene se simt clar, insa poetul are grija sa se individualizeze etc. etc. in momente ca acestea imi pare rau ca nu am un limbaj mai academic ca sa pot comenta si transmite exact ceea ce vreau eu, daaar sper ca penita si bunele intentii sa-mi fie primite. nu cred ca mai are sens sa dau exemple, poemul straluceste in intregime, si cu asta, felicitarile mele autorului.
Adriana, dacă întrebi, trebuie, totuși (sic!) să-ți răspund.
1/ Da, eu așa cred.
2/ Pe viitor o să încerc să-mi limitez tentativele de umor la partea aceea mică unde cineva (altcineva decât mine) râde pentru că pricepe.
(Ca indicație ar trebui să pui cap-la-cap alegerile locale din țărișoara noastră, Brașovul, Mureșul (dar și Suceava, care nu e departe de Neamț), PD-L-ul și diaspora care acum doi ani și ceva îl ținea pe Băsescu la Cotroceni. Lung e drumul Neamțului ca să zic așa...), dar mai lung al dorului... în cazul meu, de ducă, desigur.
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
interesant. mi se întîmplă foarte rar asta. textul nu mi se pare neaparat nemaipomenit. dar ideea este extraordinară. şi ca să mă explic, mie mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofă. spre deosebire de primele două transmite poezie fără să fie nevoită să apeleze la artificii metaforice.
m-aţi pus în încurcătură. efectiv. nu vreau să par "mironosiţă". nici nu sunt. dar sunt asaltat de senzaţii contradictorii. pe de o parte, nu pot să cred că... chestia aia galbenă e ataşată de poezia mea. peniţă? eu? am înţeles: v-a prins în sfera aceea şi aţi răsplătit emoţia. nu neg că mă simt bine.
pe de altă parte însă, toate acele observaţii foarte corecte (zic şi eu) mă fac să mă gândesc că, de fapt, nu meritam remarcarea. cred că aţi fost în mare dubiu şi ati ales, în final, să încurajaţi.
vă mulţumesc pentru buna intenţie!
voi încerca să modific, deşi, sunt destul de blocat. am emanat textul ăsta fără efort şi probabil ar fi trebuit mai întâi să-l mai "gândesc". dar nici nu cred că ştiu acum cum ar fi mai bine să schimb. voi vedea.
@ trinity: luni eram in gara de nord si asteptam un tren. cind a venit pe primul vagon scria 1. Am crezut ca e vagonul meu, ca asa scria pe bilet. ei, in vagon se urcasera vreo 15 tigani. am intrebat controlorul daca era chiar vagonul meu. s-a uitat la bilet si a zis da. asta e locul tau. i-a dat pe tigani jos din tren. mi-am dat seama dupa aia ca vagonul 1 e de fapt clasa 1. si m-a amendat pentru asta. de ce-ti spun asta? daca antecomentatorul tau care se numeste margas e bobadil, atunci il inteleg. daca e intr-adevar marga stoicovici nu-i inteleg vehementa. oare chiar nu putem sa nu lasam semne acolo unde ne place? oare chiar chiar sintem asa de idioti incit sa ne hartuim pina nu mai avem aer?(si ma scuzi, dar eu cred sincer ca incasez, nu numai aici, niste polite de fost editor.)
Virgile, poate fi si asa (desi mai degraba o iau ca pe o gluma din aia despre care am mai discutat ca nu o pricep) dar nu poti sa nu vezi asemanarile, right? Si atunci, la ce concluzie ajungi (cu atat mai mult cu cat hai sa zicem ca tu nu l-ai citit pe Nichita, repet, asta mi se pare enorm de greu de crezut, dar ma rog)? Ca daca scrii asa, scrii ca Nichita fara macar sa-l fi citit pe Nichita... isn't this gorgeous? Andu
pun lectorul să facă un efort deosebit.
spre exemplu, apropo de ceea ce ai semnalat tu:
"fiorul nu mai are preocupări, dintotdeauna/ tocmai pentru că/ mereu/ etc.
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători".
nu prea agreez lianţii. ei pot fi imaginaţi în lipsă. în fel şi chip. detest vorbăria în poezie. dar asta este ce îmi/nu-mi place mie, nu aş putea impune şi altcuiva acest mod de de a vedea/ percepe/ descrie/ transcrie stările. îmi pare nespus de rău că mesajul nu a ajuns la tine, Daniela, clar nu avem acelaşi mod de exprimare în versuri, însă, nu mă deranjezi deloc să treci să-ţi spui cinstit părerea. Contează, cum să nu, să mă fac înţeleasă de majoritate, neavând pretenţia unui 100%. aş intra în absurd.
Andu, eu încerc să menţin fluxul pe un curs ascendent. Dar lupta e grea, inspiraţia fiind precum vremea din ultimul timp: când ies ghioceii, înfrunzeşte liliacul în ianuarie, apoi vine codul roşu cu nămeţii lui. Important este să mergem mai departe şi să credem.
Foarte interesant proiectul. E de sperat că va anima activitatea pe site-ul nostru elitist (și e bine să fie elitist). Cu condiția ca forma să nu depășească fondul. Aș face, totuși, câteva observații sincere (poate tardiv, pentru că lansarea noii formule e programată pentru luni, 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă). În principiu, e vorba de clasificarea valorică a membrilor, care le creează unora, mai sensibili, reticențe în a încerca să posteze pe acest site. Găsesc că e foarte bună ideea de a incadra, inițial, autorul în categoria de NOU-VENIT (atenție: NOU-VENIT, NOU-VENITUL, NOU-VENIȚII, NOU-VENITELE etc., exact ca NOU-NĂSCUT). Aș propune ca timpul de menținere în această categorie să fie mai mare și oarecum flexibil - între o lună și trei luni și chiar mai mult, în funcție nu doar de valoarea, dar și de activitatea membrului respectiv (asta nu poate să deranjeze; eu, de pildă, joc șah pe internet de câteva zile și am categoria de NOU, dar nu mă deranjează deloc, deși îi bat măr pe unii dintre "consacrați"; e drept, nu sunt admis la unele turnee - dar nici asta nu mă deranjează, înțelegând eu că sunt nou-venit). A doua propunere ar fi următoarea: după ce NOU-VENITUL își face stagiul (temporal sau valoric), iar Consiliul Hermeneia decide la ce categorie să-l încadreze, aceasta (încadrarea) să fie operată și precizată pe site numai în urma obținerii acceptului din partea membrului respectiv (iar acest principiu să fie stipulat în regulament). În felul acesta se va evita lezarea unor susceptibilități sau orgolii, dar se va stimula și inițiativa de a posta pe acest site. În plus, în situația că autorului nu-i convine încadrarea și dorește să se retragă, acest lucru să fie posibil prin ștergerea deplină a paginii sale (și, dacă tehnic nu e prea complicat, și a comantariilor făcute). Tot așa ar trebui procedat în cazul eventualelor declasificări ale celor considerați deja autori, în urma trecerii la noua formulă (operație care ar trebui făcută, după opinia mea, cu multă grijă). În sfârșit, ca să nu lungesc vorba, o ultimă observație/ propunere. Ea e legată de faptul că termenul NOVICE are anumite conotații negative și eventualitatea încadrării în această categorie (mai exact, sub acest termen) ar putea stârni unele reticențe. Aș propune, prin urmare, înlocuirea termenului de NOVICE cu cel de STAGIAR (care înseamnă cam același lucru, dar cuvântul are mult mai puține conotații negative). Evident, promovarea de la STAGIAR la AUTOR (eventual, via COLABORATOR) să se facă pe baza valorii și activității, astfel încât cineva să poată rămâne permanent STAGIAR . Evident, stagiarul să nu aibă dreptul de a acorda penițe de aur (și nici de argint, de bronz sau de fier!). Cu cele mai bune intenții, t.c.
Stimate autor,
Acest text este atât de gonflat încât poate să umple la refuz până și cel mai generos recycle bin
Dumneata chiar vrei să asasinezi pe cineva?
Citind textul Dvs. mă scutur și regret cenzura în scopuri umanitare
Marina, ai ceva dreptate cu DUNE, sunt un mare fan al hexalogiei. Se poate ca atmosfera sa ma fi contaminat demult si sa rabufneasca acum subliminal. De fapt eu am simtit acest poem ca pe o parabola fara morala, ca pe o metafora a vietii, in care fiecare element (vulpea, aldebaran, sandaua, scorpionul, ghulul, cobra, barcana, etc) are valoare de simbol pentru aventurile umane prin fiintare. De ce e neplacuta acea legatura: timpul aorist? Daca mi-ai indica, as schimba. Multumesc pentru aviz.
la forma asta de haiku, pentru ca, nu stiu... e haiku. dar am gasit un mesaj analgezic in strofa aceasta, ceva de acolo mi-a mers la suflet:)
"singur la cină -
dansatori de menuet
pe ceainicul verde"
Deparajele acestea sunt tot un fel de a spune ca oamenilor le-a pasat de ce s-a intamplat aici, ca au pus suflet. Dar pana la urma lucrurile sunt transparente, vrut sau nevrut, a castigat Hutopila, felicitari! Mi-a placut si mie textul tau, dihanie, il asezam in top 3. Felicitari tuturor participantilor!
Organizatorilor la fel! E un efort. Au fost idei bune legate de premii, de motivarea participantilor, de bursa si de tentativa de skype broadcast. Nici nu conteaza ca n-a iesit, a fost o intentie originala, lucrurile se misca, ceea ce pe alte site-uri nu se intampla. Stiti si voi cum e, se lanseaza site-ul, merge bine un timp apoi pica-n bot intre orgolii. De bine de rau hermeneia rezista. In majoritatea timpului eu cred ca noi, hermeneutii, ne-am miscat destul de gratios, hai sa pastram decenta asta. Plus ca e o oarecare daruire si implicare aici, sa nu ne batem joc de ea.
Da, la "retur" mai am de lucrat, dar asta era textul "gard"la care ma refeream cand eram beat. In rest, ma abtin de la alte comentarii, mai ales la cele cu suparari feminine si alte chestii cu care multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a incaltat acasa. Va multumesc mult pentru lectura iar tie Gorune in mod special pentru atentia pe care mi-o acorzi. Sper sa o merit, Andu.
cred ca pana la urma epicur avea dreptate cand spunea ca moartea nu exista. numai mortii care, rand pe rand, se contamineaza treptat, uneori chiar prin evitarea sentimentalismelor poetice, de dorul de viata. cine nu vrea moartea, stie ca ea a cuprins-o deja, adica, nu mai are nicio legatura cu ea. ca, daca moartea exista, atunci totul este permis. iar atitudinea autentica vizeaza tocmai acest refuz absurd al atingerii. de aici exterioritatea declarata a poeziei fata de propria sa moarte. amagirea celorlalti, fireste ca justificabila, in raport cu distantarea de iluzionarile frecvente ridica o intrebare: cum murim?
nu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
...chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii, ca atunci când, tu , individ, căzut din stejar( nu ăla din Borzești) te ridici, îți revii, și îmbătrânești cu cicatrici cu împenițarea...doar încerc să vad dacă se poate...ar fi bestial:)!
Domnule Dinu,
Aveți o mare concentrare de imagini interesante aici. Bănuiesc că sunt produsul imaginației combinată cu o acuitate deosebită și o erudiție evidentă. Firul liric e dozat rațional despre care unii ar spune că în detrimentul fiorului poetic. Pe mine nu mă deranjează. Mi-ați captat atenția odată cu titlul și ce am citit a fost la același nivel. Remarc versul toate mirajele au geometrii relative Aș tăia versul 2, este inutilă referirea la chiromanție. Am aflat un cuvânt nou - cantilenă - mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aoleu, săracii mitologi, numai una bucată zeu ameţit le lipsea din coaste! Scuzaţi gafa, insert-ul e de vina, bineînţeles, doar nu eu, ce dacă-s nemâncat de ieri şi mi-o fo' foame! Corectat... şi mulţumiri pentru trasul de mânecă.
pentru textul : Cavalerul Trac deImi amintesc cand eram copil si tatal meu inca traia cat ma suparam pe el cand se bucura ca pierdea vreo echipa a Romaniei, incepea sa topaie prin casa si sa zica "asa le trebuie prostii dracului". Acum trebuie sa mentionez ca tatal meu, desi a fost cel mai tanar profesor universitar la 44 de ani din Romania, ramanese acelasi baiat dintr-o familie cu 11 copii din Ardeal si se exprima liber in orice ocazie. Dar eu tot nu il intelegeam... cum se putea bucura ca pierduse Romania? Uite insa cum trece timpul, tatal meu e mort de 21 de ani am ajuns la varsta cand el era profesor universitar (eu neobisnuind acest lucru :-) si am ajuns sa-l inteleg si sa-l aprob pe cineva, un anume Bogdan Geana (pe care se intampla sa-l cunosc, dar nu asta conteaza) ca se bucura in acest material nu oricum, ci anume intens de aceast Euro-bluf ! De acord cu fiecare rand al acestui articol (care ar merita publicat, oare o fi si fost?) dar eu as fi adaugat si cateva injuraturi babane la adresa acestor incredibil de incompententi sons and daughters of bitches care isi permit sa-si bata joc de imaginea Romaniei. Si daca pe ei doare (evident) in cur, atunci ar trebui o teapa din aia model rotunjit sa li se bage acolo ca sa vada cum ar fi sa-i doara cu adevarat. Andu P.S. Salutari Bogdane, m-am vazut cu Mat si cu Nanu sambata asta la un shpritz si am vorbit si de tine... n-ai sughitat? :-)
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” deinjumatatirea notelor pare a fi, pentru autoare, injumatatirea existentei... un poem patimas, fiintial.
pentru textul : Alunecând din bemol în bemol deEste un poem foarte frumos! Are in el doza de nepasare si durere ascunsa atat de bine. Faine si figurile de stil ce pe mine m-au captivat. Iar titlul imi place mult. Las pe altii sa numere de cate penite sunt textele si mai spun ca mi-a facut bine acest poem, pentru care las si semnul meu de apreciere. Faina si traducerea Corinei.
pentru textul : Perpetuum robia deai avut dreptate Oriana
pentru textul : blue moon deda, pur si simplu n-am stiut unde s-o incadrez.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere deintr-adevar, exista un curent general la nivel de mase atunci cand vine primavara. daca esti atemporal, tot aflii ca a venit primavara, dar nu despre asta este vorba, poate. ceea ce am citit mai sus este un poem extraordinar, influentele bacoviene se simt clar, insa poetul are grija sa se individualizeze etc. etc. in momente ca acestea imi pare rau ca nu am un limbaj mai academic ca sa pot comenta si transmite exact ceea ce vreau eu, daaar sper ca penita si bunele intentii sa-mi fie primite. nu cred ca mai are sens sa dau exemple, poemul straluceste in intregime, si cu asta, felicitarile mele autorului.
pentru textul : Îndobivărare dede ce se afla acest text la rubrica remarcate?
pentru textul : l’absente deAdriana, dacă întrebi, trebuie, totuși (sic!) să-ți răspund.
pentru textul : Fântânarului de1/ Da, eu așa cred.
2/ Pe viitor o să încerc să-mi limitez tentativele de umor la partea aceea mică unde cineva (altcineva decât mine) râde pentru că pricepe.
(Ca indicație ar trebui să pui cap-la-cap alegerile locale din țărișoara noastră, Brașovul, Mureșul (dar și Suceava, care nu e departe de Neamț), PD-L-ul și diaspora care acum doi ani și ceva îl ținea pe Băsescu la Cotroceni. Lung e drumul Neamțului ca să zic așa...), dar mai lung al dorului... în cazul meu, de ducă, desigur.
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
pentru textul : helior deinteresant. mi se întîmplă foarte rar asta. textul nu mi se pare neaparat nemaipomenit. dar ideea este extraordinară. şi ca să mă explic, mie mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofă. spre deosebire de primele două transmite poezie fără să fie nevoită să apeleze la artificii metaforice.
pentru textul : Frustrare dem-aţi pus în încurcătură. efectiv. nu vreau să par "mironosiţă". nici nu sunt. dar sunt asaltat de senzaţii contradictorii. pe de o parte, nu pot să cred că... chestia aia galbenă e ataşată de poezia mea. peniţă? eu? am înţeles: v-a prins în sfera aceea şi aţi răsplătit emoţia. nu neg că mă simt bine.
pentru textul : de el depe de altă parte însă, toate acele observaţii foarte corecte (zic şi eu) mă fac să mă gândesc că, de fapt, nu meritam remarcarea. cred că aţi fost în mare dubiu şi ati ales, în final, să încurajaţi.
vă mulţumesc pentru buna intenţie!
voi încerca să modific, deşi, sunt destul de blocat. am emanat textul ăsta fără efort şi probabil ar fi trebuit mai întâi să-l mai "gândesc". dar nici nu cred că ştiu acum cum ar fi mai bine să schimb. voi vedea.
atmosfera poemului e cat se poate de romantica. ultima parte e putin neclara pentru mine, dar probabil face parte dintr-un mister.
pentru textul : suflete dezlegate de@ trinity: luni eram in gara de nord si asteptam un tren. cind a venit pe primul vagon scria 1. Am crezut ca e vagonul meu, ca asa scria pe bilet. ei, in vagon se urcasera vreo 15 tigani. am intrebat controlorul daca era chiar vagonul meu. s-a uitat la bilet si a zis da. asta e locul tau. i-a dat pe tigani jos din tren. mi-am dat seama dupa aia ca vagonul 1 e de fapt clasa 1. si m-a amendat pentru asta. de ce-ti spun asta? daca antecomentatorul tau care se numeste margas e bobadil, atunci il inteleg. daca e intr-adevar marga stoicovici nu-i inteleg vehementa. oare chiar nu putem sa nu lasam semne acolo unde ne place? oare chiar chiar sintem asa de idioti incit sa ne hartuim pina nu mai avem aer?(si ma scuzi, dar eu cred sincer ca incasez, nu numai aici, niste polite de fost editor.)
pentru textul : no new messages in your inbox deVirgile, poate fi si asa (desi mai degraba o iau ca pe o gluma din aia despre care am mai discutat ca nu o pricep) dar nu poti sa nu vezi asemanarile, right? Si atunci, la ce concluzie ajungi (cu atat mai mult cu cat hai sa zicem ca tu nu l-ai citit pe Nichita, repet, asta mi se pare enorm de greu de crezut, dar ma rog)? Ca daca scrii asa, scrii ca Nichita fara macar sa-l fi citit pe Nichita... isn't this gorgeous? Andu
pentru textul : între trup și-ntre vis depun lectorul să facă un efort deosebit.
spre exemplu, apropo de ceea ce ai semnalat tu:
"fiorul nu mai are preocupări, dintotdeauna/ tocmai pentru că/ mereu/ etc.
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători".
nu prea agreez lianţii. ei pot fi imaginaţi în lipsă. în fel şi chip. detest vorbăria în poezie. dar asta este ce îmi/nu-mi place mie, nu aş putea impune şi altcuiva acest mod de de a vedea/ percepe/ descrie/ transcrie stările. îmi pare nespus de rău că mesajul nu a ajuns la tine, Daniela, clar nu avem acelaşi mod de exprimare în versuri, însă, nu mă deranjezi deloc să treci să-ţi spui cinstit părerea. Contează, cum să nu, să mă fac înţeleasă de majoritate, neavând pretenţia unui 100%. aş intra în absurd.
te aştept cu plăcere,
Ottilia
pentru textul : one way ticket deAndu, eu încerc să menţin fluxul pe un curs ascendent. Dar lupta e grea, inspiraţia fiind precum vremea din ultimul timp: când ies ghioceii, înfrunzeşte liliacul în ianuarie, apoi vine codul roşu cu nămeţii lui. Important este să mergem mai departe şi să credem.
Mulţumesc pentru comentariu.
pentru textul : pe aici nu se întâmplă nimic deFoarte interesant proiectul. E de sperat că va anima activitatea pe site-ul nostru elitist (și e bine să fie elitist). Cu condiția ca forma să nu depășească fondul. Aș face, totuși, câteva observații sincere (poate tardiv, pentru că lansarea noii formule e programată pentru luni, 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă). În principiu, e vorba de clasificarea valorică a membrilor, care le creează unora, mai sensibili, reticențe în a încerca să posteze pe acest site. Găsesc că e foarte bună ideea de a incadra, inițial, autorul în categoria de NOU-VENIT (atenție: NOU-VENIT, NOU-VENITUL, NOU-VENIȚII, NOU-VENITELE etc., exact ca NOU-NĂSCUT). Aș propune ca timpul de menținere în această categorie să fie mai mare și oarecum flexibil - între o lună și trei luni și chiar mai mult, în funcție nu doar de valoarea, dar și de activitatea membrului respectiv (asta nu poate să deranjeze; eu, de pildă, joc șah pe internet de câteva zile și am categoria de NOU, dar nu mă deranjează deloc, deși îi bat măr pe unii dintre "consacrați"; e drept, nu sunt admis la unele turnee - dar nici asta nu mă deranjează, înțelegând eu că sunt nou-venit). A doua propunere ar fi următoarea: după ce NOU-VENITUL își face stagiul (temporal sau valoric), iar Consiliul Hermeneia decide la ce categorie să-l încadreze, aceasta (încadrarea) să fie operată și precizată pe site numai în urma obținerii acceptului din partea membrului respectiv (iar acest principiu să fie stipulat în regulament). În felul acesta se va evita lezarea unor susceptibilități sau orgolii, dar se va stimula și inițiativa de a posta pe acest site. În plus, în situația că autorului nu-i convine încadrarea și dorește să se retragă, acest lucru să fie posibil prin ștergerea deplină a paginii sale (și, dacă tehnic nu e prea complicat, și a comantariilor făcute). Tot așa ar trebui procedat în cazul eventualelor declasificări ale celor considerați deja autori, în urma trecerii la noua formulă (operație care ar trebui făcută, după opinia mea, cu multă grijă). În sfârșit, ca să nu lungesc vorba, o ultimă observație/ propunere. Ea e legată de faptul că termenul NOVICE are anumite conotații negative și eventualitatea încadrării în această categorie (mai exact, sub acest termen) ar putea stârni unele reticențe. Aș propune, prin urmare, înlocuirea termenului de NOVICE cu cel de STAGIAR (care înseamnă cam același lucru, dar cuvântul are mult mai puține conotații negative). Evident, promovarea de la STAGIAR la AUTOR (eventual, via COLABORATOR) să se facă pe baza valorii și activității, astfel încât cineva să poată rămâne permanent STAGIAR . Evident, stagiarul să nu aibă dreptul de a acorda penițe de aur (și nici de argint, de bronz sau de fier!). Cu cele mai bune intenții, t.c.
pentru textul : hermeneia 2.0 denu cred ca exista inca, am cautat si eu :D cre` ca sintem cu totii foarte curiosi
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deStimate autor,
pentru textul : pâinea zilei de luni deAcest text este atât de gonflat încât poate să umple la refuz până și cel mai generos recycle bin
Dumneata chiar vrei să asasinezi pe cineva?
Citind textul Dvs. mă scutur și regret cenzura în scopuri umanitare
Marina, ai ceva dreptate cu DUNE, sunt un mare fan al hexalogiei. Se poate ca atmosfera sa ma fi contaminat demult si sa rabufneasca acum subliminal. De fapt eu am simtit acest poem ca pe o parabola fara morala, ca pe o metafora a vietii, in care fiecare element (vulpea, aldebaran, sandaua, scorpionul, ghulul, cobra, barcana, etc) are valoare de simbol pentru aventurile umane prin fiintare. De ce e neplacuta acea legatura: timpul aorist? Daca mi-ai indica, as schimba. Multumesc pentru aviz.
pentru textul : am privit în ochii cobrei deserios-metaforic :) ...un salt in timp :)
pentru textul : arămie dela forma asta de haiku, pentru ca, nu stiu... e haiku. dar am gasit un mesaj analgezic in strofa aceasta, ceva de acolo mi-a mers la suflet:)
pentru textul : Haiku de"singur la cină -
dansatori de menuet
pe ceainicul verde"
Deparajele acestea sunt tot un fel de a spune ca oamenilor le-a pasat de ce s-a intamplat aici, ca au pus suflet. Dar pana la urma lucrurile sunt transparente, vrut sau nevrut, a castigat Hutopila, felicitari! Mi-a placut si mie textul tau, dihanie, il asezam in top 3. Felicitari tuturor participantilor!
Organizatorilor la fel! E un efort. Au fost idei bune legate de premii, de motivarea participantilor, de bursa si de tentativa de skype broadcast. Nici nu conteaza ca n-a iesit, a fost o intentie originala, lucrurile se misca, ceea ce pe alte site-uri nu se intampla. Stiti si voi cum e, se lanseaza site-ul, merge bine un timp apoi pica-n bot intre orgolii. De bine de rau hermeneia rezista. In majoritatea timpului eu cred ca noi, hermeneutii, ne-am miscat destul de gratios, hai sa pastram decenta asta. Plus ca e o oarecare daruire si implicare aici, sa nu ne batem joc de ea.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deDa, la "retur" mai am de lucrat, dar asta era textul "gard"la care ma refeream cand eram beat. In rest, ma abtin de la alte comentarii, mai ales la cele cu suparari feminine si alte chestii cu care multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a incaltat acasa. Va multumesc mult pentru lectura iar tie Gorune in mod special pentru atentia pe care mi-o acorzi. Sper sa o merit, Andu.
pentru textul : pești decred ca pana la urma epicur avea dreptate cand spunea ca moartea nu exista. numai mortii care, rand pe rand, se contamineaza treptat, uneori chiar prin evitarea sentimentalismelor poetice, de dorul de viata. cine nu vrea moartea, stie ca ea a cuprins-o deja, adica, nu mai are nicio legatura cu ea. ca, daca moartea exista, atunci totul este permis. iar atitudinea autentica vizeaza tocmai acest refuz absurd al atingerii. de aici exterioritatea declarata a poeziei fata de propria sa moarte. amagirea celorlalti, fireste ca justificabila, in raport cu distantarea de iluzionarile frecvente ridica o intrebare: cum murim?
pentru textul : jane doe denu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
pentru textul : strada mea cu pielea prăfuită deiertați-mi graba, mai devreme uitasem copyright-ul. :D
pentru textul : companioni cărunți de...chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii, ca atunci când, tu , individ, căzut din stejar( nu ăla din Borzești) te ridici, îți revii, și îmbătrânești cu cicatrici cu împenițarea...doar încerc să vad dacă se poate...ar fi bestial:)!
pentru textul : blogbadil deDomnule Dinu,
pentru textul : geometrii relative deAveți o mare concentrare de imagini interesante aici. Bănuiesc că sunt produsul imaginației combinată cu o acuitate deosebită și o erudiție evidentă. Firul liric e dozat rațional despre care unii ar spune că în detrimentul fiorului poetic. Pe mine nu mă deranjează. Mi-ați captat atenția odată cu titlul și ce am citit a fost la același nivel. Remarc versul toate mirajele au geometrii relative Aș tăia versul 2, este inutilă referirea la chiromanție. Am aflat un cuvânt nou - cantilenă - mulțumesc.
Pagini