În sfârșit, Vladimir a hotărât să părăsească ,,vocea” gravă ce rânduia și derula trăiri, intimismul supravegheat, ce nu le sustrăgea lucidității povestitorului. M-a mirat un pic amalgamul de timpuri folosit – inedită alegere în poeziile tale - , miza pe sinceritate, pe mărturisire, asumarea limbajului și a gestului fără teamă. Chiar dacă poezia capătă forță – pentru mine, evident – abia cu versul 5, chiar dacă prima comparație îmi pare căutată, forțând naturalețea mesajului, întâmpin cu bucurie implicarea și cum spuneam asumarea frustrării, a căutării unui refugiu emoțional. Deși textul rămâne recognoscibil ca manieră, este o izbucnire confesiv – compulsivă, frisonantă, pentru care ai prețuirea mea.
nu știu cum arată "pinteni gleznoși " , e o licență poetică forțată, "gleznos" nu există în limba română mai degrabă în Țările Baltice...știi, nici medical nu îi văd sensul. un text despre care se poate spune că încearcă să intre într-un sistem necunoscut unde din nefericire se diluează. nu găsesc centrul de interes al compoziției. interesante îmi par totuși versurile de la care cu sinceritate și puțină vigoare s-ar putea porni altceva: "să nu mă întrebi de ce patul meu seamănă cu mine în dimineața asta călâie sau de ce vanilia pentru mine este o țară democrată"
Stefan, te rog sa pastrezi spatiul destinat comentariilor pentru comentarii, iar poeziile esti binevenit sa le publici in pagina ta. Desigur, nu te opreste nimeni sa scrii comentarii in versuri, dar ar fi elegant fata de toti cititorii acestui site ca ele sa aiba legatura cu textul comentat. De asemenea, gestul de a oferi o penita trebuie justificat si ma tem ca nu ne-ai convins.
asa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
Imi pare un fel de experiment in care spui primul cuvant...ce este legat de el si tot asa. Sunt anumiti centrii ai textului care schimba ideea, dar care aparent nu spun nimic de pilda acel "altcineva". Poetic vorbind continutul este destul de banal. Ialin
“Să facem un salt înafara luminii” în care tu şi cu mine, un el şi un ea, două pronume şi cu noi două patru tăceri, un singur înţeles, doar pentru noi “singurii vii”. “Strada aceasta” pe care ne lăsăm pielea de şarpe cu încetinitorul. Câtă măiestrie, cât detaliu poate să existe într-un “strigăt cu încetinitorul” la Adriana Lisandru în acest poem. Frica vine din cunoaştere, Adriana, iar când vine peste tine ca o avalanşă de metaforă scrobită cu aracet - cum îmi duceam eu fundiţele, la şcoală, pe creştet a învăţătură, aşa îmi privesc viaţa, acum, prin această “măciulie de mac”. Şi din ce par, cu atât devin. Frumos poem. Deosebit!
ok, sorry, am înțeles întrebarea. pentru a monitoriza textele pe care le urmărești trebuie să deschizi pagina profilului personal și sus la meniu exista link-ul „texte pe care le urmăresc”
Bobadil, trebuie să trăiești, live, niște întâlniti din acestea, de după zece, douăzeci de ani, chiar mai mult, pentru a înțelege textul. Dacă ai ocazia, sau ai avut ocazia, vei simți unde "bate" proza!
te rog sa citesti aceasta portiune din regulament: 16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. si desi nu sint impotriva acestui anunt inca astept sa ne ceri permisiunea ca sa il postezi la info
Alma si Andreea va multumesc ca ati trecut. Andreea, am modificat intre timp la sugestia Almei; ma bucur ca pare mai aerisit, de ceva vreme ma lupt sa nu mai incarc textele.
Infinge-o dom’le (lopata, ca să nu se înieleagă altceva) din versul acela al lui Boba (de care eu nu am habar) decȃte ori și cȃt mai adȃnc sau superficial vrei. Si nici măcar nu mă întreb: ce vină avem noi?
Nu prea am înțeles ce au ielele cu primăria oricât de postmodernistă aș fi...Doar că e frig în primărie... Se dorește satiră textul? Sau odă zeului localnic?
"decembrie cernut" și "prospețimea sufletului" îmi sunt două noțiuni total opuse. primul mă face a gândi la moarte, iar celălalt la naștere, deși, dacă mă gândesc, amândouă fac parte din viață...
pe mine nu m-a convins acest poem. are o atmosfera voit cautata, de tablou dintr-ala de se vinde pe la targuri, celebrul peisaj in care pui toate ingredientele ca sa iasa ca la carte.
Vio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
nu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.
Vă mulțumesc de trecere o să evit pe viitor fluturele care flutură și aripa care scârțâie ,mariana am făcut modificari pe text am schimbat și titlul,o zi frumoasă tuturor.
Un text greu pentru mine :) Cu elemente de decor predominant masculine, cu multe materiale grele ( piatră, şuruburi, magneţi etc :) ) Are o expresivitate care mă înspăimântă. Dacă asta s-a dorit, înseamnă că mijloacele folosite au fost cele mai potrivite. Vă felicit.
Atenţie la alăturarea ,,ca cea". Pe alocuri pare prea explicativ ( ex. versul ,,dar cioburile nu au căzut încă stau prin aer lângă ciori pe fire" ) Sunt doar nişte păreri sincere. Cu prietenie în cuvânt, Maria(na)
nu vreau sa repet ceea ce a spus Virgil care are insa dreptate ...uite doar acest fragment are ceva interesant care merita revalorificat in alt context "din memoria care plutește pe ape întinse poleite cu ceață, un tărâm de candoarea celui ce nu știe, celor ce întreabă, asemenea curgerii poemului mă uit spre un dumnezeu care a încremenit în zâmbet, cel puțin pentru mine." dar este doar o idee. nu costa nimic, nu dauneaza grav sanatatii. ce zici?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Excelent.
pentru textul : gorunul cunoaşterii deÎn sfârșit, Vladimir a hotărât să părăsească ,,vocea” gravă ce rânduia și derula trăiri, intimismul supravegheat, ce nu le sustrăgea lucidității povestitorului. M-a mirat un pic amalgamul de timpuri folosit – inedită alegere în poeziile tale - , miza pe sinceritate, pe mărturisire, asumarea limbajului și a gestului fără teamă. Chiar dacă poezia capătă forță – pentru mine, evident – abia cu versul 5, chiar dacă prima comparație îmi pare căutată, forțând naturalețea mesajului, întâmpin cu bucurie implicarea și cum spuneam asumarea frustrării, a căutării unui refugiu emoțional. Deși textul rămâne recognoscibil ca manieră, este o izbucnire confesiv – compulsivă, frisonantă, pentru care ai prețuirea mea.
pentru textul : Întâlnire deScrijelea ceva mai adânc decât o boare în mine. Dacă doar atât am reușit să redau... e bine și așa. Sper să te fi îmbogățit nimicul ăsta sub soare :)
pentru textul : zmee și cretă deSi noi cu ce ne alegem Profetule? Andu
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 desi vezi? pina si numele ti l-am schimbat din Nicholas in Vlad...Corina out!:))
pentru textul : Friday, 13 denu știu cum arată "pinteni gleznoși " , e o licență poetică forțată, "gleznos" nu există în limba română mai degrabă în Țările Baltice...știi, nici medical nu îi văd sensul. un text despre care se poate spune că încearcă să intre într-un sistem necunoscut unde din nefericire se diluează. nu găsesc centrul de interes al compoziției. interesante îmi par totuși versurile de la care cu sinceritate și puțină vigoare s-ar putea porni altceva: "să nu mă întrebi de ce patul meu seamănă cu mine în dimineața asta călâie sau de ce vanilia pentru mine este o țară democrată"
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă deStefan, te rog sa pastrezi spatiul destinat comentariilor pentru comentarii, iar poeziile esti binevenit sa le publici in pagina ta. Desigur, nu te opreste nimeni sa scrii comentarii in versuri, dar ar fi elegant fata de toti cititorii acestui site ca ele sa aiba legatura cu textul comentat. De asemenea, gestul de a oferi o penita trebuie justificat si ma tem ca nu ne-ai convins.
pentru textul : A toi deTextul e la vedere, mai sus. Dacă cineva consideră că a fost un abuz faptul că nu am permis să apară aşa ceva în prima pagină...
Sănătate (la strănut); cu înţelepciunea, ca să nu spun altfel, mai greu...
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deCristina Ştefan.
Am încercat să construiesc un scenariu în scenariu şi sper că mi-a reuşit câtuşi de puţin.
Mă bucură semnul tau.
pentru textul : synopsis deasa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
pentru textul : Paseo de los Tristes devăd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
pentru textul : helior deImi pare un fel de experiment in care spui primul cuvant...ce este legat de el si tot asa. Sunt anumiti centrii ai textului care schimba ideea, dar care aparent nu spun nimic de pilda acel "altcineva". Poetic vorbind continutul este destul de banal. Ialin
pentru textul : angst deuite mie acesta mi s-a parut mai degraba loial filozofiei din spatele ideii de haiku
pentru textul : Haiku de“Să facem un salt înafara luminii” în care tu şi cu mine, un el şi un ea, două pronume şi cu noi două patru tăceri, un singur înţeles, doar pentru noi “singurii vii”. “Strada aceasta” pe care ne lăsăm pielea de şarpe cu încetinitorul. Câtă măiestrie, cât detaliu poate să existe într-un “strigăt cu încetinitorul” la Adriana Lisandru în acest poem. Frica vine din cunoaştere, Adriana, iar când vine peste tine ca o avalanşă de metaforă scrobită cu aracet - cum îmi duceam eu fundiţele, la şcoală, pe creştet a învăţătură, aşa îmi privesc viaţa, acum, prin această “măciulie de mac”. Şi din ce par, cu atât devin. Frumos poem. Deosebit!
pentru textul : contre-jour deok, sorry, am înțeles întrebarea. pentru a monitoriza textele pe care le urmărești trebuie să deschizi pagina profilului personal și sus la meniu exista link-ul „texte pe care le urmăresc”
pentru textul : Oster-Monath deMulţumiri şi din partea mea pentru lectură Marius-(Dragoş). Bucuria că ţi-a plăcut este de partea mea.
pentru textul : orbitor de alb deBobadil, trebuie să trăiești, live, niște întâlniti din acestea, de după zece, douăzeci de ani, chiar mai mult, pentru a înțelege textul. Dacă ai ocazia, sau ai avut ocazia, vei simți unde "bate" proza!
pentru textul : Requiem pentru păpușa de cârpă dete rog sa citesti aceasta portiune din regulament: 16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. si desi nu sint impotriva acestui anunt inca astept sa ne ceri permisiunea ca sa il postezi la info
pentru textul : Cum am mâncat un câine devă mulțumesc pentru lectură și vă doresc o duminică frumoasă!
pentru textul : servis auto deO rugăciune e întotdeauna o binecuvântare pentru orice suflet... Bine ai revenit! Cami
pentru textul : Rugăciune de zi deAlma si Andreea va multumesc ca ati trecut. Andreea, am modificat intre timp la sugestia Almei; ma bucur ca pare mai aerisit, de ceva vreme ma lupt sa nu mai incarc textele.
pentru textul : fericire închisă rotund deInfinge-o dom’le (lopata, ca să nu se înieleagă altceva) din versul acela al lui Boba (de care eu nu am habar) decȃte ori și cȃt mai adȃnc sau superficial vrei. Si nici măcar nu mă întreb: ce vină avem noi?
pentru textul : Stare de extaz deNu prea am înțeles ce au ielele cu primăria oricât de postmodernistă aș fi...Doar că e frig în primărie... Se dorește satiră textul? Sau odă zeului localnic?
pentru textul : în anul fiarelor de"decembrie cernut" și "prospețimea sufletului" îmi sunt două noțiuni total opuse. primul mă face a gândi la moarte, iar celălalt la naștere, deși, dacă mă gândesc, amândouă fac parte din viață...
pentru textul : Într-o Iarnă depe mine nu m-a convins acest poem. are o atmosfera voit cautata, de tablou dintr-ala de se vinde pe la targuri, celebrul peisaj in care pui toate ingredientele ca sa iasa ca la carte.
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deVio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea denu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.
Vă mulțumesc de trecere o să evit pe viitor fluturele care flutură și aripa care scârțâie ,mariana am făcut modificari pe text am schimbat și titlul,o zi frumoasă tuturor.
pentru textul : Doar un timp ne desparte deva multumesc de sfaturi. voi tine cont de ele. gand bun de la Iasi:)
pentru textul : poți să taci deUn text greu pentru mine :) Cu elemente de decor predominant masculine, cu multe materiale grele ( piatră, şuruburi, magneţi etc :) ) Are o expresivitate care mă înspăimântă. Dacă asta s-a dorit, înseamnă că mijloacele folosite au fost cele mai potrivite. Vă felicit.
pentru textul : portret cu cioc şi cârtiţe deAtenţie la alăturarea ,,ca cea". Pe alocuri pare prea explicativ ( ex. versul ,,dar cioburile nu au căzut încă stau prin aer lângă ciori pe fire" ) Sunt doar nişte păreri sincere. Cu prietenie în cuvânt, Maria(na)
nu vreau sa repet ceea ce a spus Virgil care are insa dreptate ...uite doar acest fragment are ceva interesant care merita revalorificat in alt context "din memoria care plutește pe ape întinse poleite cu ceață, un tărâm de candoarea celui ce nu știe, celor ce întreabă, asemenea curgerii poemului mă uit spre un dumnezeu care a încremenit în zâmbet, cel puțin pentru mine." dar este doar o idee. nu costa nimic, nu dauneaza grav sanatatii. ce zici?
pentru textul : girovag al maculelor dePagini