poemul ce curge fara a putea fi oprit pentru ca e o amintire care trece strada zilei de azi.
pentru fluiditate, pegas, reclama de pe fruntea ei si starea de atunci desfacuta atat de frumos in pumnul de acum - felicitari!
Ecaterina, între tine și Andu, (cred că majoritatea) îl vom alege pe Andu întotdeauna. El e la graniță de multe ori și îi șade bine, dar atitudinea ta e neprincipială. Nu te supăra.
mie, prima și ultima mi-au plăcut în mod deosebit.
în acestea două, pot să văd cum timpul și spațiul devin un singur element...
ca-n două vase comunicante.
Marina, felicitări pentru acest experiment, un colaj inedit în care fotografia urnește alte sensuri, adaugă alte straturi de trăire stocată în alt timp pe lîngă citatele, expresiile multilingve și zonele de poezie bună, biografistă: "parcă se aude lătratul câinelui prin curte să îi dau și lui un covrig vara învățam să desenez cât de convins privea liniile: erau perfecte ore întregi stătea nemișcat lângă bancă să nu greșesc paginile nu suporta să-mi fie rupte mon pauvre Piflechien" Sau: "nu există nicio tundră în care să fugi niciun oraș cât o pădure înlăuntrul meu e o mină de sare noaptea se aud bulgării rostogoliți în gol poartă chipul tău-sau-al-meu" M-aș bucura dacă ai mi-ai spune mai multe despre această fotografie deosebită, în care ziduri invechite sunt "deranjate" de un timp tînăr așa jucăuș!
Un text sensibil. Dar şi un regretabil dezacord (sau, să-i zicem, acord prin atracţie): "iubitele lor sunt ca oglinzile/ fixate în pereţi/ răsuflarea celor de dincolo/ nu le mai aburesc". Predicatul (aburesc) trebuie pus la singular, pentru ca subiectul (răsuflarea) e la singular .
frumos text, fără comentarii. ajuns la recomandate pe merit. singurul lucru la care aș cîrcoti este ideea unui dumnezeu care îți vinde gogoși despre viață. el, dimpotrivă, îți oferă viața.
am citit poemul de trei ori la rand si nu m-am saturat de el. clar ca e pe frecventa mea. mi-au placut metaforele dar si cadrul este lucratura de om care stie cum sa scrie, cum sa accentueze sau sa diminueze planul secund. e in top trei printre poemele ce imi plac din ce scrii. asteptam un asemenea poem. se pot da doua penite?:) foarte frumos, Adrian....
Adriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
Are ceva nipon, un mesaj condensat în puține cuvinte.
Nu știu ce să spun de rimă... Înțeleg că e intenționată și-i caut rostul. Percep o liniște profundă, ca în preajma unei nenorociri unde doar rima mai aduce un pic de sunet, iar acesta e cadențat și abia perceptibil ca o rutină... ca picăturile din streașină după ce a stat ploaia...
Corect viii.
Mulțumesc tuturor care au citit, comentat și eventual apreciat textul de mai sus. Îmi pare rău că nu am putut răspunde mai devreme. Promit că pe viitor voi încerca să scriu fie cel puțin la fel de prost sau cel puțin la fel de bine (în funcție de direcția opiniei celor care au comentat acest text) pentru ca să mă învrednicesc de cel puțin la fel de multe și variate comentarii. Și da, acesta este un text dintre acelea la care mai revin uneori ca la o pictură încă proaspătă sau la lutul umed al unei sculpturi. L-am recitit și mie mi s-a părut bogat și ispititor la a te război cu el Mulțumesc Aleena. Mă gîndesc că e posibil ca datorită profesiei tale să înțelegi ceva mai bine anumite elemente din text și mai ales finalul. Sancho Panza, da, am schimbat finalul. Nici acum nu cred că „it makes full justice to the text” dar asta e. Probabil ca dacă aș fi director de film aș fi putut face mai mult dar constrîngerea „întru text” este și asta o provocare. Merci pentru peniță. Hialin, cred că e foarte multă, foarte multă vreme de cînd să fi spus cuiva „nu mi-ai înțeles textul” și cred că poate fi oarecum un fel de nepolitețe să spui asta dar de data asta chiar mă tem că este așa. Nu contest că unele din observațiile tale pot fi corecte (deși ele nu mi se par că depășesc nivelul unor alternative doar) dar cred că te-ar ajuta mult mai mult dacă ai încerca să abordezi un text nu numai prin „cartezianismul” rațiunii și ai căuta să îl înțelegi și cu inima.
Of, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!
Un poem valoros, nu mă abțin să o spun, deși pe alocuri neglijent dar mai mereu Virgil este ușor neglijent atunci când hotărăște să scrie minimalist.
I-am spus-o ori de câte ori am avut ocazia, a scrie minimalist înseamnă a fi foarte atent la detalii... iar el aici scapă câteva, construcția verbală 'atât de.. încât' mult prea logică și deci prolixă, apoi 'un crucifix PE CARE nu mai poți găsi pe nimeni', poate cea mai nepoetică exprimare întâlnită de mine până acum la acest poet. 'crucifix pe care'... temă de reflecție domnule poet.
În rest, un poem valoros după cum spuneam, ideea este chiar excelentă, de fapt un fel de lait-motiv al poetului Virgil Titarenco, un izvor aproape nesecat de idei și ipostaze poetice. Problema pe care eu o semnalez mereu este că dumnealui, ca orice poet inspirat, este cam leneș și nu acordă suficientă importanță dezvoltării poetice a ideii.
Sau, pe românește, 'bate câmpii cu grație' uneori.
Una peste alta, felicitări pentru un text care, cred eu, poate sta la baza unei scrieri mai serioase mai focusate pe idee.
Margas
prea cuminte, prea ca la ţară oraşul ăsta al tău! exact aşa cum îmi place mie:) eram sigur că e scris de dincolo de fereastră. se vede/simte lentila. multam de dimineata!
am să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
Ai putea schimba titlul: lucrurile, aşa cum sunt ele
pisicii - în loc de "unei pisici" ca să eviţi rima facilă mici / pisici
ultimele trei versuri - de lucrat, te repeţi, mai scoate din lucruri.
finalul sună bine, emoţionant chiar: iar dacă noi am fi mari și poezia asta ar suna diferit nu-i așa
Mulțumim pentru efortul de a susține site-ul de-a lungul momentelor dificile, cum poate mulți doar acum le aflăm, în textul de față. It was all worth it, wasn't it?
Mulțumesc și de vorbele bune. Până la urmă, chiar așa tânără fiind, sunt pe Hermeneia aproape de la începuturile ei și cred că are un caracter aparte, atât prin calitatea textelor cât și prin comportamentul membrilor.
La mulți ani, Virgil! La mulți ani, scriitorilor! :)
Silviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
Asta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu nu am aceeași părere, îmi mențin observațiile și rămân cu respect, la opinia mea.
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă depoemul ce curge fara a putea fi oprit pentru ca e o amintire care trece strada zilei de azi.
pentru textul : litere în cădere liberă depentru fluiditate, pegas, reclama de pe fruntea ei si starea de atunci desfacuta atat de frumos in pumnul de acum - felicitari!
Ecaterina, între tine și Andu, (cred că majoritatea) îl vom alege pe Andu întotdeauna. El e la graniță de multe ori și îi șade bine, dar atitudinea ta e neprincipială. Nu te supăra.
pentru textul : poetul I deprimele trei strofe sint mult mai reusite decit celelalte. de fapt cred ca ar putea exista ca de sine statatoare.
pentru textul : domnul Pa și visul demie, prima și ultima mi-au plăcut în mod deosebit.
pentru textul : Haiku deîn acestea două, pot să văd cum timpul și spațiul devin un singur element...
ca-n două vase comunicante.
Marina, felicitări pentru acest experiment, un colaj inedit în care fotografia urnește alte sensuri, adaugă alte straturi de trăire stocată în alt timp pe lîngă citatele, expresiile multilingve și zonele de poezie bună, biografistă: "parcă se aude lătratul câinelui prin curte să îi dau și lui un covrig vara învățam să desenez cât de convins privea liniile: erau perfecte ore întregi stătea nemișcat lângă bancă să nu greșesc paginile nu suporta să-mi fie rupte mon pauvre Piflechien" Sau: "nu există nicio tundră în care să fugi niciun oraș cât o pădure înlăuntrul meu e o mină de sare noaptea se aud bulgării rostogoliți în gol poartă chipul tău-sau-al-meu" M-aș bucura dacă ai mi-ai spune mai multe despre această fotografie deosebită, în care ziduri invechite sunt "deranjate" de un timp tînăr așa jucăuș!
pentru textul : despre altă călătorie II deUn text sensibil. Dar şi un regretabil dezacord (sau, să-i zicem, acord prin atracţie): "iubitele lor sunt ca oglinzile/ fixate în pereţi/ răsuflarea celor de dincolo/ nu le mai aburesc". Predicatul (aburesc) trebuie pus la singular, pentru ca subiectul (răsuflarea) e la singular .
pentru textul : chipul demultului deȊmi place trecerea ludică de la un plan la altul, de la o realitate imediată la o lume concetrată într-o carte veche.
pentru textul : sub zodia foarfecelui deopinie=doxa.Scuze ca nu am scris tot ce era de scris la momentul potrivit.
pentru textul : ultimele modificări pe site deCorectat. Mulţumesc pentru şi despre!
pentru textul : Poveste cu cameră de hotel şi fantome debiletul acesta pe mine m-a găsit cald şi m-a lăsat rece.
pentru textul : Bilet să te găsească derecitarea suferă de amigdalidă.
frumos text, fără comentarii. ajuns la recomandate pe merit. singurul lucru la care aș cîrcoti este ideea unui dumnezeu care îți vinde gogoși despre viață. el, dimpotrivă, îți oferă viața.
pentru textul : laparovision deoare ce nu este previzibil cu privire la ea?
pentru textul : am văzut-o deam citit poemul de trei ori la rand si nu m-am saturat de el. clar ca e pe frecventa mea. mi-au placut metaforele dar si cadrul este lucratura de om care stie cum sa scrie, cum sa accentueze sau sa diminueze planul secund. e in top trei printre poemele ce imi plac din ce scrii. asteptam un asemenea poem. se pot da doua penite?:) foarte frumos, Adrian....
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deCorina, este pentru mine, nicodem? daca da, multumesc mult! daca nu, tre'sa-ti spun ca mi-a placut de la A la Z. Peniță pentru sfat și frăgezime.
pentru textul : Celui fraged deRevin, cu o întrebare: nu e "centrul lumii"?
pentru textul : centrul lumei deImaginea este foarte faina, dar dedicatia pare pusa la plezneala, pentru a atrage atentia.
Un titlu sugestiv ar fi "Alergand dupa o stea".
pentru textul : confluențe deAdriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
pentru textul : amărui de"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
Are ceva nipon, un mesaj condensat în puține cuvinte.
pentru textul : ultima cină deNu știu ce să spun de rimă... Înțeleg că e intenționată și-i caut rostul. Percep o liniște profundă, ca în preajma unei nenorociri unde doar rima mai aduce un pic de sunet, iar acesta e cadențat și abia perceptibil ca o rutină... ca picăturile din streașină după ce a stat ploaia...
Corect viii.
Mulțumesc tuturor care au citit, comentat și eventual apreciat textul de mai sus. Îmi pare rău că nu am putut răspunde mai devreme. Promit că pe viitor voi încerca să scriu fie cel puțin la fel de prost sau cel puțin la fel de bine (în funcție de direcția opiniei celor care au comentat acest text) pentru ca să mă învrednicesc de cel puțin la fel de multe și variate comentarii. Și da, acesta este un text dintre acelea la care mai revin uneori ca la o pictură încă proaspătă sau la lutul umed al unei sculpturi. L-am recitit și mie mi s-a părut bogat și ispititor la a te război cu el Mulțumesc Aleena. Mă gîndesc că e posibil ca datorită profesiei tale să înțelegi ceva mai bine anumite elemente din text și mai ales finalul. Sancho Panza, da, am schimbat finalul. Nici acum nu cred că „it makes full justice to the text” dar asta e. Probabil ca dacă aș fi director de film aș fi putut face mai mult dar constrîngerea „întru text” este și asta o provocare. Merci pentru peniță. Hialin, cred că e foarte multă, foarte multă vreme de cînd să fi spus cuiva „nu mi-ai înțeles textul” și cred că poate fi oarecum un fel de nepolitețe să spui asta dar de data asta chiar mă tem că este așa. Nu contest că unele din observațiile tale pot fi corecte (deși ele nu mi se par că depășesc nivelul unor alternative doar) dar cred că te-ar ajuta mult mai mult dacă ai încerca să abordezi un text nu numai prin „cartezianismul” rațiunii și ai căuta să îl înțelegi și cu inima.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deOf, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!
pentru textul : Tetley decred ca n-ar strica sa existe data evenimentului si in corpul textului, nu numai pe afis.
pentru textul : Recital de poezie Adrian Munteanu la Sibiu deUn poem valoros, nu mă abțin să o spun, deși pe alocuri neglijent dar mai mereu Virgil este ușor neglijent atunci când hotărăște să scrie minimalist.
pentru textul : dincolo de crepuscul deI-am spus-o ori de câte ori am avut ocazia, a scrie minimalist înseamnă a fi foarte atent la detalii... iar el aici scapă câteva, construcția verbală 'atât de.. încât' mult prea logică și deci prolixă, apoi 'un crucifix PE CARE nu mai poți găsi pe nimeni', poate cea mai nepoetică exprimare întâlnită de mine până acum la acest poet. 'crucifix pe care'... temă de reflecție domnule poet.
În rest, un poem valoros după cum spuneam, ideea este chiar excelentă, de fapt un fel de lait-motiv al poetului Virgil Titarenco, un izvor aproape nesecat de idei și ipostaze poetice. Problema pe care eu o semnalez mereu este că dumnealui, ca orice poet inspirat, este cam leneș și nu acordă suficientă importanță dezvoltării poetice a ideii.
Sau, pe românește, 'bate câmpii cu grație' uneori.
Una peste alta, felicitări pentru un text care, cred eu, poate sta la baza unei scrieri mai serioase mai focusate pe idee.
Margas
prea cuminte, prea ca la ţară oraşul ăsta al tău! exact aşa cum îmi place mie:) eram sigur că e scris de dincolo de fereastră. se vede/simte lentila. multam de dimineata!
pentru textul : are oraşul copii deam să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
pentru textul : Două luni în păr deinteresante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
pentru textul : penumbră. în loc de... deAi putea schimba titlul: lucrurile, aşa cum sunt ele
pentru textul : lucrurile asa cum sunt depisicii - în loc de "unei pisici" ca să eviţi rima facilă mici / pisici
ultimele trei versuri - de lucrat, te repeţi, mai scoate din lucruri.
finalul sună bine, emoţionant chiar: iar dacă noi am fi mari și poezia asta ar suna diferit nu-i așa
Mulțumim pentru efortul de a susține site-ul de-a lungul momentelor dificile, cum poate mulți doar acum le aflăm, în textul de față. It was all worth it, wasn't it?
Mulțumesc și de vorbele bune. Până la urmă, chiar așa tânără fiind, sunt pe Hermeneia aproape de la începuturile ei și cred că are un caracter aparte, atât prin calitatea textelor cât și prin comportamentul membrilor.
La mulți ani, Virgil! La mulți ani, scriitorilor! :)
Cioc! :)
pentru textul : starea hermeneia deSilviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
pentru textul : Nu ştiu să număr deAsta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
semnul tău, paul, după ziua încărcată de astăzi mă bucură mult, abia mă ţin ochii, merci.
pentru textul : nimănui niciodată nimic dePagini