mie îmi place acet poem. nu este nici pe departe vorba despre "solitudine". aici - "venele doar un alt labirint prin care îmi rătăcește sângele căutând o ieșire" ... frumos cum sângele rătăcește prin alt labirint. concluzie: - un poem scris cu grijă. un poem unde nisipul acoperă o fotografie... a mai rămas muzica pentru a ne escalada simțurile... a mai rămas fumul... Madim
părpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
am sentimentul ca nu aveti de cina rade in seara asta si m/ati ales pe mine. sunt dezolata de atitudinea dumneavoastra, de modul pervers si batjocoritor in care ati intrerpins acest demers. consider ca m/ati jignit prin afirmatiile si prin lumina murdara pe care ati aruncat/o asupra unui text ce pentru mine e ca o azima evreiasca, sincer eu pun punct discutiei, nu raspund comentariilor ulterioare, a fost o lunga colaborare pe hermeneia unde am cunoscut cativa oameni realmente minunati, de mizerii m/am cam saturat aici si pe alte siteuri... va urez succes, daca ati vrut sa stircati ceva va spun..da, ati reusit, de ce ati facut/o nu ma intereseaza... punct
as vrea sa fac un fel de corolar aici, desi as vrea ca cineva sa deschida acest subiect pentru dezbatere si in sectiunea info. ce as vrea sa spun este ca ar trebui sa existe un fel de "win-win situation". in principiu hermeneia nu isi propune sa fie nici depozit si nici poligon de tir... in primul rind. isi propune sa fie o comunitate literara. atit cit poate cu modestele ei resurse. este evident ca sint multi care privesc un nou site literar ca pe un soi de nou poligon pentru presupusul lor talent. si ar fi absurd sa nu admitem ca acest lucru este normal... pina la o limita. cred ca fiecare trebuie sa cistige din acest lucru. eu o inteleg pe alina si punctul ei de vedere ca principiu. o inteleg si pe roxana. nu vreau sa descurajez pe nimeni sa publice pe hermeneia dar in acelasi timp ma voi stradui sa nu las ca hermeneia sa devina doar un "instrument" de care cineva sa se foloseasca pentru a obtine beneficii personale, de oricare natura ar fi ele. am observat si eu ca sint unii care posteaza doar texte vechi sau relativ mediocre. va veni foarte curid vremea cind astfel de tendinte vor avea consecinte. rabdarea mea este la fel de bine si sanatoasa ca si intransigenta mea.
Un text fluid, bine scris, așa cum deja m-am obișnuit a citi în pagina ta. Dacă îl iei (cum spune Dorin, casa ar putea fi și "inima"), acordă-i libertatea alegerii - fie și de a spune sau a nu spune tot, de a alege esențialul. Cineva spunea că prieteniile sunt contextuale, vin și pleacă, precum orice-ul lumii acesteia. M-ai crede dacă ți-aș spune că singurul cel mai bun prieten rămâne Dumnezeu?
- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei... așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate... imagini frumoase,Diana Suciu o poezie frumoasă george ioniță
Acest text este foarte reusit. Cu un plus pentru prima strofa si ultima (as exclude desi bun/lovit cu sapa). In prima imagine - dedublarea, iar in ultima suprarealismul exprimat sacadat, dar foarte expresiv. Felicitari, ai mana fina si minte ascutita.
cu mai putine cuvinte si, fireste, en garde, zic si eu ca omu' viseaza sugestii ale realitatii. de aceea mi-ar fi placut, de dragul logicii poetice, sa sugerezi si "usile egiptenilor", daca tot imi pui mintea la lucru sa dezleg unul.
carevasazica,"sa traiasca fratemeleu", cum nu mai stiu cine zicea...
îmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
Nu-i rau... sunt multe imagini bune in text insa poate ar trebui sa te hotarasti: daca scrii cu" niciun" în loc de "nici un" atunci adopta si formele cu "â" în loc de "î"
Brazii "inverziti", Erika? Verdele care inverzeste iar? la intrebarea din subtitlu ii lasam pe cei care se pricep mai bine sa-ti raspunda...mie, sincera sa fiu, nu prea imi pare nici poezie.
Teribil de slab in idee, teribil de prost scris si pe deasupra infatuat acest text. rareori am citit ceva asa de execrabil. Un text demn de recycle bin fara posibilitate de recuperare, o uitare ar fi o eliberare. Un gunoi integru de la alfa la omega, un record de tampenie literara in vazul tuturor. Andu
mulțumesc pentru profunzimea și răbdarea cu care te-ai aplecat asupra textului.
știi care este ironia?
nu eu m-am plimbat prin cimitir, el a venit la mine...
Adrian, multumesc pentru atentie si atentionari/ sugestii. Am modificat. Am incercat sa vin cu altceva care sa ma scape de rima, sper ca-i mai in regula acum. Ma bucur ca ți-a placut( mai ales ultima unitate). Stiu ca poate fi un pic macabra, dar serios ca nu stiu cum imi ies astea macabre, niciodata nu imi propun:)).
adrian, memoria ne joacă uneori feste.
căteodată o idee se înşurubează acolo în cap şi iese la iveală când ne aşteptăm mai puţin.
am păţit o şi eu. uite aici ceva asemănător cu textul tău, chiar dacă mesajul este altul.
hermeneia.com/content/5_poeme_de_dragoste
textul este din 2007
citez finalul:
"femeile mele au început bine anul
au alăptat s-au făcut frumoase
și-au făcut culcuș în copacii de pîine
acvilele se vor mulțumi cu puțin
își vor umple ciocul cu mici rozătoare
femeile mele sunt foarte puternice
îmi dau mîinile pieptul și ochii
bărbații mei le iubesc pentru asta"
mai actaeonule, de ce nu citesti ce i-am scris Elei despre faptul ca nu ma pricep sa raspund la comentarii. cititorii mei sint intotdeauna mai inteligenti decit mine.
aranca, incadrarea si autenticitatea unui text nu tin deloc de locul si pozitia in care te afli tu acum. nici de calatoriile si aventurile lor. conform principiului coerentei aplicat aici, textul tau e foarte slab. ai bunul simt si recunoaste. fa ceva in privinta asta apoi. si incearca sa renunti la "tzaranisme" cand ni te adresezi
uite ca mie mi-a placut textul. desi se inscrie aparent in acea nesfirsita litanie a nemultumirii romanesti de toate zilele, are totusi ceva stil, se vrea inedita si mai ales nu are pretentii prea mari. ma lasa sa o privesc in voie. la urma urmei nici nu cred ca e o mare tragedie sa scrii obsedant despre un lucru daca o faci cu talent. despre dragoste sau minciuna se scrie de mii de ani. si nu se plictiseste nimeni.
stiu ca nu ar tb sa intervin aici. imi asum insa blamul de o parte si de alta, deoarece com dvs, domnule titarenco este un com de off-topic, reactia dvs putand deveni un reper pentru standardele de pe acest site....
Am găsit aici o concepţie uşor cinică din punct de vedere filozofic combinată cu un discurs existenţialist dureros. Iluminarea din final este ca o jerbă de candoare şi înţelepciune simplă a vieţii, la care se ajunge după multe suferinţe în mod natural, ca o regăsire de sine. Acest lucru e subliniat de folosirea inteligentă a pronumelui tu iniţial, eu mai apoi şi tu din nou în final. Repet, nu cred că e o lecţie care să spulbere inocenţa, ci o redescoperire de sine. O renaştere. Aşa am citit eu şi mi-a plăcut acest poem.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mie îmi place acet poem. nu este nici pe departe vorba despre "solitudine". aici - "venele doar un alt labirint prin care îmi rătăcește sângele căutând o ieșire" ... frumos cum sângele rătăcește prin alt labirint. concluzie: - un poem scris cu grijă. un poem unde nisipul acoperă o fotografie... a mai rămas muzica pentru a ne escalada simțurile... a mai rămas fumul... Madim
pentru textul : Solitudine deasteptam sa fiu corectat. aici e vorba de oximoron si repetitie... dar asta e:)
pentru textul : dialog cu mirabeau depărpăuță, nu cred ca ma intereseaza ce alte activitati mai ai. ti-am spus cum functioneaza lucrurile aici. in legatura cu textul de mai sus am sa scriu un comentariu cind voi avea timp. dar te rog sa tii cont ca site-ul hermeneia nu este un tabloid si nici nu este profilat pe articole de scandal cu pretentie de autenticitate dar care nu o poate dovedi decit vreun strabunic mort inainte de primul razboi mondial. pentru ca daca este sa fabulam si eu pot sa scriu despre aventurile incestuoase ale domnului Manatu pe care mi le-a povestit un coleg care a murit de ftizie anul trecut la Focsani. Daca o luam pe ulei nu ne mai oprim nicaieri, nu crezi?
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deam sentimentul ca nu aveti de cina rade in seara asta si m/ati ales pe mine. sunt dezolata de atitudinea dumneavoastra, de modul pervers si batjocoritor in care ati intrerpins acest demers. consider ca m/ati jignit prin afirmatiile si prin lumina murdara pe care ati aruncat/o asupra unui text ce pentru mine e ca o azima evreiasca, sincer eu pun punct discutiei, nu raspund comentariilor ulterioare, a fost o lunga colaborare pe hermeneia unde am cunoscut cativa oameni realmente minunati, de mizerii m/am cam saturat aici si pe alte siteuri... va urez succes, daca ati vrut sa stircati ceva va spun..da, ati reusit, de ce ati facut/o nu ma intereseaza... punct
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deas vrea sa fac un fel de corolar aici, desi as vrea ca cineva sa deschida acest subiect pentru dezbatere si in sectiunea info. ce as vrea sa spun este ca ar trebui sa existe un fel de "win-win situation". in principiu hermeneia nu isi propune sa fie nici depozit si nici poligon de tir... in primul rind. isi propune sa fie o comunitate literara. atit cit poate cu modestele ei resurse. este evident ca sint multi care privesc un nou site literar ca pe un soi de nou poligon pentru presupusul lor talent. si ar fi absurd sa nu admitem ca acest lucru este normal... pina la o limita. cred ca fiecare trebuie sa cistige din acest lucru. eu o inteleg pe alina si punctul ei de vedere ca principiu. o inteleg si pe roxana. nu vreau sa descurajez pe nimeni sa publice pe hermeneia dar in acelasi timp ma voi stradui sa nu las ca hermeneia sa devina doar un "instrument" de care cineva sa se foloseasca pentru a obtine beneficii personale, de oricare natura ar fi ele. am observat si eu ca sint unii care posteaza doar texte vechi sau relativ mediocre. va veni foarte curid vremea cind astfel de tendinte vor avea consecinte. rabdarea mea este la fel de bine si sanatoasa ca si intransigenta mea.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deUn text fluid, bine scris, așa cum deja m-am obișnuit a citi în pagina ta. Dacă îl iei (cum spune Dorin, casa ar putea fi și "inima"), acordă-i libertatea alegerii - fie și de a spune sau a nu spune tot, de a alege esențialul. Cineva spunea că prieteniile sunt contextuale, vin și pleacă, precum orice-ul lumii acesteia. M-ai crede dacă ți-aș spune că singurul cel mai bun prieten rămâne Dumnezeu?
pentru textul : Să-l iau pe cel mai bun prieten al meu in gazdă? de- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
pentru textul : Trăieşte! de- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei... așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate... imagini frumoase,Diana Suciu o poezie frumoasă george ioniță
pentru textul : femei deAcest text este foarte reusit. Cu un plus pentru prima strofa si ultima (as exclude desi bun/lovit cu sapa). In prima imagine - dedublarea, iar in ultima suprarealismul exprimat sacadat, dar foarte expresiv. Felicitari, ai mana fina si minte ascutita.
pentru textul : la-ntâmplare decu mai putine cuvinte si, fireste, en garde, zic si eu ca omu' viseaza sugestii ale realitatii. de aceea mi-ar fi placut, de dragul logicii poetice, sa sugerezi si "usile egiptenilor", daca tot imi pui mintea la lucru sa dezleg unul.
carevasazica,"sa traiasca fratemeleu", cum nu mai stiu cine zicea...
pentru textul : Se făcea că... deîmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
pentru textul : Haiku deMultumesc, domnule Turburea!
pentru textul : cam miroase deNu-i rau... sunt multe imagini bune in text insa poate ar trebui sa te hotarasti: daca scrii cu" niciun" în loc de "nici un" atunci adopta si formele cu "â" în loc de "î"
pentru textul : new year samba deDaca zice Profetul, asa sa fie, Ca d'aia e Profet. Modific din nou.
pentru textul : Fulgere în Background deîmi place mult. e un colaj superb între cultură și culoare. iar cadrul de început perfect ales. da, așa te recunosc, Virgil!
pentru textul : crochiu II deBrazii "inverziti", Erika? Verdele care inverzeste iar? la intrebarea din subtitlu ii lasam pe cei care se pricep mai bine sa-ti raspunda...mie, sincera sa fiu, nu prea imi pare nici poezie.
pentru textul : Primăvara de la geam deTeribil de slab in idee, teribil de prost scris si pe deasupra infatuat acest text. rareori am citit ceva asa de execrabil. Un text demn de recycle bin fara posibilitate de recuperare, o uitare ar fi o eliberare. Un gunoi integru de la alfa la omega, un record de tampenie literara in vazul tuturor. Andu
pentru textul : viața mea demulțumesc pentru profunzimea și răbdarea cu care te-ai aplecat asupra textului.
pentru textul : cu o bucată de cer înaintea mea deștii care este ironia?
nu eu m-am plimbat prin cimitir, el a venit la mine...
Multumesc pentru impresie, Andu.
pentru textul : lessons from the book of violin classics defelicitari, poete!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin de* el, textul, voiam sa spun... imi cer scuze pentru incoerenta si discursul defectuos, sunt extrem de obosita.
pentru textul : Röntgen deAdrian, multumesc pentru atentie si atentionari/ sugestii. Am modificat. Am incercat sa vin cu altceva care sa ma scape de rima, sper ca-i mai in regula acum. Ma bucur ca ți-a placut( mai ales ultima unitate). Stiu ca poate fi un pic macabra, dar serios ca nu stiu cum imi ies astea macabre, niciodata nu imi propun:)).
pentru textul : "you'll never get a wish from a bone" deadrian, memoria ne joacă uneori feste.
căteodată o idee se înşurubează acolo în cap şi iese la iveală când ne aşteptăm mai puţin.
am păţit o şi eu. uite aici ceva asemănător cu textul tău, chiar dacă mesajul este altul.
hermeneia.com/content/5_poeme_de_dragoste
textul este din 2007
citez finalul:
pentru textul : Alb şi roşu de"femeile mele au început bine anul
au alăptat s-au făcut frumoase
și-au făcut culcuș în copacii de pîine
acvilele se vor mulțumi cu puțin
își vor umple ciocul cu mici rozătoare
femeile mele sunt foarte puternice
îmi dau mîinile pieptul și ochii
bărbații mei le iubesc pentru asta"
mai actaeonule, de ce nu citesti ce i-am scris Elei despre faptul ca nu ma pricep sa raspund la comentarii. cititorii mei sint intotdeauna mai inteligenti decit mine.
pentru textul : obsesia firului dearanca, incadrarea si autenticitatea unui text nu tin deloc de locul si pozitia in care te afli tu acum. nici de calatoriile si aventurile lor. conform principiului coerentei aplicat aici, textul tau e foarte slab. ai bunul simt si recunoaste. fa ceva in privinta asta apoi. si incearca sa renunti la "tzaranisme" cand ni te adresezi
pentru textul : Ruines de Rome deuite ca mie mi-a placut textul. desi se inscrie aparent in acea nesfirsita litanie a nemultumirii romanesti de toate zilele, are totusi ceva stil, se vrea inedita si mai ales nu are pretentii prea mari. ma lasa sa o privesc in voie. la urma urmei nici nu cred ca e o mare tragedie sa scrii obsedant despre un lucru daca o faci cu talent. despre dragoste sau minciuna se scrie de mii de ani. si nu se plictiseste nimeni.
pentru textul : Ce-mi place/ nu-mi place la România destiu ca nu ar tb sa intervin aici. imi asum insa blamul de o parte si de alta, deoarece com dvs, domnule titarenco este un com de off-topic, reactia dvs putand deveni un reper pentru standardele de pe acest site....
pentru textul : portarul de la spital deAm găsit aici o concepţie uşor cinică din punct de vedere filozofic combinată cu un discurs existenţialist dureros. Iluminarea din final este ca o jerbă de candoare şi înţelepciune simplă a vieţii, la care se ajunge după multe suferinţe în mod natural, ca o regăsire de sine. Acest lucru e subliniat de folosirea inteligentă a pronumelui tu iniţial, eu mai apoi şi tu din nou în final. Repet, nu cred că e o lecţie care să spulbere inocenţa, ci o redescoperire de sine. O renaştere. Aşa am citit eu şi mi-a plăcut acest poem.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie derecitesc si imi par inca o data deosebite "mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții" acum suna altfel. cel putin pentru mine.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dehttp://www.youtube.com/watch?v=OdsSfsu9D6E
(pentru zilele de marti, pentru dezamagire de oameni, pentru despărţirea de sine). Enjoy!
pentru textul : laparovision dePagini