Profetul, criticul literar Florin Tene vorbeste despre un nou curent literar numit proglobmodernul, interesant in mare parte, cu exceptia (parerea mea) a retrogradarii optzecistilor. Pentru ca au fost si optzecisti buni, indiferent de contextul politic al vremurilor respective. Dar si mai interesant este ca reputatul critic omite un lucru: el se refera la lumea literara buna, reviste , scriitori si nu la cei de pe atelierele literare. Bun, aici vin eu si spun ca exista un curent literar care inglobeaza toate aceste tendinte noi ale literaturii pe internet, ale acestei neorerenasteri virtuale. Eu il voi numi curentul generatiei Google si chiar voi scrie despre asta, facand o paralela intre analiza criticilor literari si viziunea mea. Oricum, voi expune totusi aici analiza interesanta a lui Florin Tene, ca sa stiti si voi cam despre ce se mai vorbeste in literatura contemporana (cea din afara atelierelor literare): ~Alexandru Florin Țene - “Noul curent literar: Proglobmodernul “ În câteva articole de analiză, pe care le-am publicat în diferite reviste literare, scriam că, atât critica literara cât si dezbaterile literare de azi trăiesc din amintirile comunismului. În contextul vieții literare de astăzi , cu consecințe incalculabile în educarea tineretului nostru este fenomenul de reciclare a „mastodonților” artificiali „umflați”, vinovați’că au făcut jocul puterii comuniste. Acești „mastodonți” aduși până la „genialitate” s-au folosit de relațiile lor pentru a-și publica aberațiile postmodern’iste, de a beneficia de multe facilități materiale, în timp ce masa mare de muritori suferea cele mai cumplite lipsuri. Aceștia „jucau” si mai joacă și’azi destinele literaturii române, impunând „valorile” și ierarhiile artificiale, conform mentalității implementate de comunism, de care nu se pot debarasa. Ab initio, trebuie să spunem că, în perioada comunistă când era în vogă post-modemismul, care, prin acel text abscons nu făcea decât jocul propagandei de partid, iar înțelegerea și interpretarea operelor literare în raport cu societatea se făcea în funcție de necesitatea propagandei. După evenimentele din decembrie 1989, când cenzura politică a dispărut, și-a făcut simțită prezența un nou curent literar, pe care l-am denumit proglobmodernul, fenomen semnalat și de Eugen Simion, dar care l-a denumit neinspirat „post-post-modemul” („Fragmente critice”, vol. II,1998). Acest nou curent aduce o prospețime și o descătușare a ideilor, ștergând din calea lui artificialul din texte, atât de promovat de optzeciști, care au rămas niște citați și nu citiți. Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. (Dar, vai de literatura care face jocul numai unui grup social și politic.) în acest context, sunt reviste ca: „Dor de Dor”, „Viața de pretutindeni”,”Oglinda literara”, „Sinteze literare”, „Nova provincia Corvina”, „Eminescu”, „Curierul literar” etc, care promovează literatură ce se încadrează în curentul proglobmodern. Acesta se caracterizează și prin păstrarea și promovarea specificului național, în contextul integrării În timp ce publicații cunoscute și finanțate de Ministerul Culturii, Uniunile de creație au rămas în „vechi tipare”, promovând „mâzga postmo-dernistă a generației optzeciste a căror limbă „exprima” golul unei „glaciațiuni” al sufletului uman, într-un text incoerent și inexprimabil. Revistele mai sus amintite si criticii promovați de acestea feresc literatura de posibile influente negative ale presiunii politice și de imobilismul academist. (Vezi: „Dor de Dor”, „Oglinda literară”, „Eminescu”, „Convorbiri literare” etc). Recursul la textele fundamentale ale umanității ne poate sprijini să deslușim modele trecătoare și moduri problematizate ale condiției umane, ce străbat dincolo de conjuncturi si traversează epoci. Proglobmodernul promovează dreapta măsură între imobilismul esențialist și noutatea, care nu neagă continuitatea, ba o promovează, este în esență textul discursului științific al oricărui timp. Acest nou curent se dezvoltă sub implicativul „nihil novum sub sole” cu unele critici obiective, acceptând că „adevărul este întregul” (Hegel), dar privit din unghiul contemporaneității democratice, când post-mo-dernismul românesc apare ca o poziție exprimată avânt la letre la’destinul actual al literaturii române, care, deja, a intrat în noul curent literar proglobmodernul. Acesta nu este străin de noile cuceriri științifice și neuropsihice, este expresia îmbinării talentului exprimat prin semnul lingvistic corelat cu datul optic (în cazul artelor plastice) și cel fonic (în cazul teatrului), î’n cadrul cărora conștiința ia act de ea însăși prin elementele clasice/ moderne. Aș fi fost tentat să spun proglobmodernism, dar sufixul -ism îmi dă frisoane. Acest -ism, de la marxism, hitlerism, proletcultism, comunism, ceaușism, îmi aduce aminte de un secol al crimei. Așa că îl eliminăm din termenul propus. În acest context, orice revista “ne-aliniata” devine o publicație de avangardă al proglobmodernului, prin însuși faptul că publică autori ce promovează valorile noastre tradiționale. Prin urmare, discursul proglobmodernulul nu are nevoie să fie recunoscut fiindcă el, deja, a dobândit caracterul de reflectare a „unui adevăr ce există la propria sa naștere”. (M. Foucaud).

"Și eu care credeam că avem dreptul să ne spunem liber opiniile..." Da, toți au dreptul să-și spună liber opiniile, dar se așteaptă opinii literare strict referitoare la acest text. Mulțumesc.

Un univers à la trame végétale, où s’entrecroisent, s’entrelacent, s’entretissent des pensées dans le fleuve de l’existence humaine, sans compte à rebours possible. Un échange éthérique entre deux mondes – végétal et liquide- aux états dont la transformation est inéluctable, une pensée épurée, dans un temps « idéal » « idéalisé »… idées pensées, éclatement de l’être et de l’espace temps composent ce poème assez hermétique, qui va plus loin dans le concept du devenir non conscient en marge du temps. Une expérimentation poétique intéressante, Ioana. Je pense avoir saisi l’essence de ces feuilles au goût amer dans un espace de « liberté sacrée » (timpul paradisiac) que chaque être humain recèle en lui et dont le potentiel n’est pas suffisamment exploité.

Nu ți-a fost milă de noi în acest text, Sebi. Tensiune, nerv, discurs atent construit, imagini noi, uneori neclare, dar " toate lucrurile neclare sunt superbe". Finalul e la limita previzibilului. Amănuntele povestite ne distrag oarecum atenția, ne fac să uităm de primul vers, iar finalul ne surprinde în cele din urmă. Nu aș fi menționat numele, mai ales dacă e unul real (situație în care îmi prezint scuzele pentru netăcerea mea). Poate doar prenumele, sau numele, sau inițialele. Asta ca să nu fie doar textul tău, ci și al nostru, cu morții noștri fiecare după numele său. E doar o părere.
Titlul e foarte potrivit!
Era undeva un typo: nu mă ... de nimic.

independent de orice alte aspecte, cu privire la sistemul HCODE (salut initiativa): exista conceput un echivalent al instructiunii html <br>? fara aceasta nu vad cum se pot stabili alineatele si eventualele pauze de un rand (<br><br>). multumesc

Sunt unele creații în fața cărora nu mai ai răgazul să zăbovești în fața lor să le admiri încrustările ornamentale, variațiunile și armoniile, culorile și luminile, pur și simplu ești atras înăuntru ca de o forță magnetică uriașă. Și-n zăbava mea dinlăuntru, văd/aud/simt cuvinte cu miros de mir și cireșii cu rod. Un amestec de eros, de agape, de fileo ca între primii doi miri din eden sau ca aceia din cântarea cântărilor.
Nu pot să nu redau câteva citate:

ţi-am spus că pereţii aceştia sînt prea mari şi nu o să mai am timp să-i miruiesc. e prea departe proschinitarul iar pereţii nu se pot rîndui la miruit ca oamenii. cînd să mai ajung şi la fruntea ta? şi ţi-am mai zis– nu lăsa cutiile cu daruri la vedere. mă istovesc.

şi mai ales de ce laşi cutiuţa în care păstrăm rugăciunile cu capacul deschis? nu am promis noi că o deschidem cînd dă orezul în pîrg şi citim împreună din praznicar?

nu mă dojeni că ţi-am spălat trupul şi te-am învelit. eu nu am cunoscut femeia decît prin prescura întinsă de mîna ei mie.

primeşte-mă acum şi să ne prefacem că pînă la primăvară mai sînt cîteva ore de somn. mîine te voi duce în Okinawa aşa cum ţi-am promis. cireşii vor scînteia în vale pînă vor da în văpaie şi poate de la văpaia asta –sau aievea? - îl vom vedea pe Dumnezeu cum trage prin cer toate ricşele din lume.

La finalul unor astfel de poeme nu felicit autorul, ci spun simplu: mulțumesc, Vlad!

dar de aceea este o alta varianta

dantelareasa ioana nu are buricele degetelor insangerate de la ac. are bataturi in palma de la manerul sabiei. :) multumesc ca te-ai oprit asupra acestui text al modestiei.

comentariul tau imi aminteste de regurgitare. am vazut de curand "How to train your dragon", e absolut impresionant cum dragutul animal (ei na, dragon e prea mult aici!) scuipa jumatate de peste si vrea sa-l imparta. la asa ceva n-as putea raspunde, n-as sti cum. deci nu, multumesc.:o)
probabil ca daca exprimarea ar fi fost ok, as fi fost chiar de acord cu tine.

E un text bun, cu miez, scris ingrijit si cu destula putere de sugestie, chiar alta in afara celei determinate de vocabularul magic. Eu as fi scris... cainii orbi ai timpului te vor mesteca... mie imi suna mai bine. Totusi destul de multe cuvinte/expresii care prin natura te trimit cu gandul la chestiuni consacrate... " blestemul poetului" parca ar fi un link spre blestemul pamantului, blestemul iubirii... cununiile legate ma fac sa ma gandesc la mama omida si neamul lor vrajitoresc cu rubrica permanenta in ziare... chiar si cainele asta orb al timpului suna a naibii de cunoscut... "maduva zilei" de asemenea. Sa nu ma intelegi gresit, nu vorbesc aici despre plagiat ci mai degraba de locuri comune. Scrii frumos dar fii mai pretentioasa cu tine.

Iti dau eu 100 EU (ca $ s-a devalorizat) daca nu mai lansezi „concursuri”. Ultimul concurs pe care l-am dat si chiar l-am luat, era unul de sefuț pe undeva. Si m-am injurat ne asteprand s-o faca alții (ca tot au facut-o). Cu prietenie, Gorun

drept este că niciun poem nu își atinge vreodată potențialul maxim, însă mă bucur că toamna mea a rezonat cu toamna ta. Mulțumesc pentru atenționări, pe ici pe colo am mai curățat, însă sunt câteva și-uri pe care nu le văd date la o parte. poate la o a doua corectură...:)

Caline, multumesc pentru mereu atenta si rafinata lectura.
Gorune, "imi iese" tot mai rar nu pentru ca "asa e Boba" ci pentru ca imbatranesc si eu... Cand eram mai tanar "imi iesea" si de mai multe ori pe zi :-)
Onorat de trecerea Seniorilor,
Andu

un text care mi-a plăcut foarte mult. pentru că în el găseşti pasaje care te fac să te simţi bine. nu cred că este SF, se înscrie mai degrabă pe o linie existenţială, uşor psihologică, prin stări, trăiri, imagini care transmit ca de exemplu:
Copilul cel mic calcă prin cioburi
"Cu papucii de gumă.
A învățat să scrie, știe multe
Cuvinte. Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?

Cu pâine. Și câine"

altfel spus după cum vreau eu să văd, pentru că ne lasă autoarea această libertate, aş spune omul şi bucata de pâine este un câine pentru că rimează cu mâine, mâine fiind o zi, un drum, viaţa prin care trebuie să păşim. suntem nişte copii cu papuci din gumă, călcăm prin cioburi cu ei, uite câte ştim noi, mamă! suntem la fel, eu şi cu tine deşi aici nu rimează.
eu las o peniţă. pentru aceste versuri m-am oprit în mod deosebit.