mi-a plăcut, mai ales primele două strofe. acum rămâne să citești tu poeziile lui și ridul de pe frunte se va face semn de mirare. pentru gravitatea și coerența textului dau peniță.
vladimir, constiinta hermafrodita works for me, arta pentru joc, mai putin. detaliile fac intregul. instrainarea de sine? nu. ever. doar ca ma prefac destul de bine. multumesc, te mai astept.
Textul, centrat în jurul somnului (ca "Dormi" al lui Eminescu, cu acelaşi ton imperativ),"În care-auzi cum creşte sub tine firul ierbii" --> "şi-ai s-auzi cum iarba creşte", iarăşi eminescian, diabeticele "Iar eu ca o albină spre tine mă întorn /Ca să adun polenul luminii cu săruturi/ Să îl prefac în miere şi-apoi să te adorm", amuzantul şi artificialul "Un somn ca o trezie, ce treaz prin tine-l dorm (retorism lexical-antagonic), artimiile din versurile 5/14, rezolvarea prozodică deficitară din "Deasupra lumii, cântă privighetori a vrajă, şi, poate cel mai important, rădăcina discursului, mijloacele artistice impersonale, lipsa autenticului şi impresia generală de mimetism voiculescian, fac ca acest text să fie ratat.
Djamal, versurile tale mi-au dat o stare de spirit deosebită, mi-au pus muza la lucru și iată ce mi-a șoptit: Tăcerea dunelor, instant sacru când cerul se adună spre pământ și stele răsar din nisipuri precum feeria din țara zânelor, iubirea e singura semnătură terestră, ea respiră tăcerea ca și cum ar fi stăpâna ei,... din înalturi! Ai niște titluri superbe, Djamal.
- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
textul este destul de bun dar are și părți la care aș renunța. de exemplu a scrie într-un text poetic „nici eu nu ştiu ce să spun” sună puțin cam jenant.
sincer şi eu mă aşteptam. Dar chiar nu este nicio problemă. Ştii de ce? pentru că o apreciază chiar cel care a câştigat concursul. Asta este o dovadă de fair-play din partea ta.
Încă o dată, felicitări pentru premiu şi sper să publici cât mai curând în volum!
Nu-i rau... tendinta aceasta de a antropomorfiza, de a sta la taclale ori doar de a tacea alaturi de El am resimtit-o si eu candva iar rezultatul versurilor tale, starea pe care reusesti sa o induci, sunt potrivite, pur si simplu potrivite. Si tocmai in a reusi acest echilibru fragil este tot spilul/provocarea atunci cand aduci pe Dumnezeu in versuri. Mie mi-a placut.
corectie in loc de: " tȃnjurea contrariul/lipsei" se va citi "tȃnjurea dupa contrariul/lipsa" Nu stiu cum s-a intamplat, dar com-ul meu anterior a aparut de doua ori. Rog pe un editor sa faca corectia decesara, cerandu-mi, in aclas timp, scuze daca cumva incidentul a fost provocat de mine. Multumesc
Dacă primele trei strofe arată ca scrise de ziua sfintei, mi-am atins scopul cu ele ;-). De fapt poezia asta s-a vrut a fi ceva între lamentare şi autocritică, apropo de inerţia în care mă scald de ceva vreme. Ştii tu vorba aia cu brânza şi cu burduful... Aşa şi cu mine.
Mulţumesc pentru vizită!
Foarte frumos! Discursul liric e atât de natural si duce către un final ingenios:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?
poate de la o eclipsă." Iată că ai adus luna mai aproaape de noi, în alt mod decât o făceau romanticii.
O susţin si eu pe Cristina. În prima strofă e doar o singură frază si nu se simte nicăieri vreo pauză logică pentru respiro. Dar asta nu strică frumusetea poemului :) Chiar mi-a produs bucurie lectura lui.
Să spun numai că mi-a plăcut? Se pare că nu e suficient (cu toate că nu dau „peniță”; evident, sunt puțin răutăcios, dar chiar mi-a plăcut textul). Și acum, o minimă justificare: viziune regizorală, de la un capăt la altul, inclusiv un «control» strict al «actorului»; ca să ajungă unde vrea «regizorul». E suficient? Am luat la viața mea și calificative mai slabe. Adică am picat, de exemplu, într-o vară la „Materialismul dialectic» (disciplină obligatorie în facultate, pe vremea mea).
înţeleg atitudinea...
oricum sunt deja obişnuit cu atelierul, de pe "agonia"
aşa că pentru mine nu schimbă cu nimic
atelier sau magazie (tot aia)
acolo moare.
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
eu inteleg cautarea tacerii, ca pe o mangaiere fara cenzura, obsedanta, plutind in astral, desi putin frivola, gandindu-ma la intrebarea care urmeaza si a carui ton imi place: „pentru care zi, pentru care ora, pentru care clipa traiesc?” un raspuns vremelnic, iluzoriu, coboara cerurile, apropie culoarea... scuza-ma Lucian, dar nu-mi suna bine „ma incant”, nu stiu... poate „ma incanta si ma bucur”... e doar o simpla parere, chiar nu-mi permit sa dau sfaturi, oricum tu stii cel mai bine:)
ok, anselmus. nu stiu exact ce probleme ai. probabil o problema personala. sau vii pe aici sa iti racoresti ceva frustrari. nimeni nu este obligat sa ti le suporte. eu zic ca ti s-a oferit suficienta bunavointa si rabdare. iti recomand o perioada de racorire. intre timp vei avea contul suspendat. e posibil ca tu sa numesti asta dictatura si tiranie si mai stiu eu cum. nu iti fa probleme, au mai spus-o si altii. si le-a trecut. iti doresc sarbatori fericite si poate inveti sa te porti civilizat.
Eu înțeleg foarte bine poziția ta și a lui Adrian și a Hermeneiei, ce nu vreau să înțeleg este OBTUZITATEA LITERARĂ.
Iar aici nu e vorba de Regulament sau de victime, călăi, sânge, K1, MMA and such.
Aici este vorba pur și simplu de a fi sau a nu fi OBTUZ când conduci un site literar.
Nu explic ce înseamnă a fi obtuz pentru că sper că și eu, la rândul meu, ca simplu membru, am dreptul să îmi pierd pentru ultima dată timpul cu asemenea explicații.
A
Nu contest trăirea/sensibilitatea acestui montaj, ci expresivitatea. Nicio melodie din lume şi niciun slide nu acoperă versuri ca "o mie da raulcoldea mici şi singuri" sau "am aflat cum se naşte lumina". No offence!
Dragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.
Multumesc Andule pentru spectacol, era sa ma inec de ris. Asa bine nu am mai ris de pe vremea cind Divertisu' facea spectacole bune. Merci inca o data.
desi ai cautat atat (iti multumesc sincer pt timp si interes)- rotogravura &gestalt nu sunt chiar un capat de lume - nu ai facut decat sa functionezi tu insuti ca o rotogravura asupra textului. pacat - mai aveai doar putin pana la a fi arheolog... survivivore
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi-a plăcut, mai ales primele două strofe. acum rămâne să citești tu poeziile lui și ridul de pe frunte se va face semn de mirare. pentru gravitatea și coerența textului dau peniță.
pentru textul : scrisoare despre mâine devladimir, constiinta hermafrodita works for me, arta pentru joc, mai putin. detaliile fac intregul. instrainarea de sine? nu. ever. doar ca ma prefac destul de bine. multumesc, te mai astept.
pentru textul : ferpar deTextul, centrat în jurul somnului (ca "Dormi" al lui Eminescu, cu acelaşi ton imperativ),"În care-auzi cum creşte sub tine firul ierbii" --> "şi-ai s-auzi cum iarba creşte", iarăşi eminescian, diabeticele "Iar eu ca o albină spre tine mă întorn /Ca să adun polenul luminii cu săruturi/ Să îl prefac în miere şi-apoi să te adorm", amuzantul şi artificialul "Un somn ca o trezie, ce treaz prin tine-l dorm (retorism lexical-antagonic), artimiile din versurile 5/14, rezolvarea prozodică deficitară din "Deasupra lumii, cântă privighetori a vrajă, şi, poate cel mai important, rădăcina discursului, mijloacele artistice impersonale, lipsa autenticului şi impresia generală de mimetism voiculescian, fac ca acest text să fie ratat.
pentru textul : Sonet 249 deDjamal, versurile tale mi-au dat o stare de spirit deosebită, mi-au pus muza la lucru și iată ce mi-a șoptit: Tăcerea dunelor, instant sacru când cerul se adună spre pământ și stele răsar din nisipuri precum feeria din țara zânelor, iubirea e singura semnătură terestră, ea respiră tăcerea ca și cum ar fi stăpâna ei,... din înalturi! Ai niște titluri superbe, Djamal.
pentru textul : Tăcerea dunelor de- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
pentru textul : casamaro demie imi place, e simpla si naiva. lucreaza nitel la final, ca tonul epic e fain.
pentru textul : desene detextul este destul de bun dar are și părți la care aș renunța. de exemplu a scrie într-un text poetic „nici eu nu ştiu ce să spun” sună puțin cam jenant.
pentru textul : ca să rotunjesc noaptea desincer şi eu mă aşteptam. Dar chiar nu este nicio problemă. Ştii de ce? pentru că o apreciază chiar cel care a câştigat concursul. Asta este o dovadă de fair-play din partea ta.
Încă o dată, felicitări pentru premiu şi sper să publici cât mai curând în volum!
pentru textul : legenda omului-sandwich deai creat un tablou nostalgic în care se disting două tuşe memorabile:
"ochiul tău legat de un nor pare
pentru textul : ruine în liniște detrupul meu ce se îndepărtează"
Nu-i rau... tendinta aceasta de a antropomorfiza, de a sta la taclale ori doar de a tacea alaturi de El am resimtit-o si eu candva iar rezultatul versurilor tale, starea pe care reusesti sa o induci, sunt potrivite, pur si simplu potrivite. Si tocmai in a reusi acest echilibru fragil este tot spilul/provocarea atunci cand aduci pe Dumnezeu in versuri. Mie mi-a placut.
pentru textul : doar o zi în veșnicie decorectie in loc de: " tȃnjurea contrariul/lipsei" se va citi "tȃnjurea dupa contrariul/lipsa" Nu stiu cum s-a intamplat, dar com-ul meu anterior a aparut de doua ori. Rog pe un editor sa faca corectia decesara, cerandu-mi, in aclas timp, scuze daca cumva incidentul a fost provocat de mine. Multumesc
pentru textul : Răvașe către întuneric deDacă primele trei strofe arată ca scrise de ziua sfintei, mi-am atins scopul cu ele ;-). De fapt poezia asta s-a vrut a fi ceva între lamentare şi autocritică, apropo de inerţia în care mă scald de ceva vreme. Ştii tu vorba aia cu brânza şi cu burduful... Aşa şi cu mine.
pentru textul : Sfânta lene deMulţumesc pentru vizită!
aranca, niciun profet nu-i iubit in tara lui ioana dana nicolae, se observa ca nu cunosti textele mele. nu sunt un incepator
pentru textul : să ne rugăm deOrice graniță dintre două țări care au filosofii politice diferite e nasoală. Crezi că granița dintre US și Mexic e mai frumoasă?
pentru textul : sandale pentru no woman's land deFoarte frumos! Discursul liric e atât de natural si duce către un final ingenios:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?
poate de la o eclipsă." Iată că ai adus luna mai aproaape de noi, în alt mod decât o făceau romanticii.
O susţin si eu pe Cristina. În prima strofă e doar o singură frază si nu se simte nicăieri vreo pauză logică pentru respiro. Dar asta nu strică frumusetea poemului :) Chiar mi-a produs bucurie lectura lui.
Cu mult drag, Mariana
pentru textul : Moonlight redemption deSă spun numai că mi-a plăcut? Se pare că nu e suficient (cu toate că nu dau „peniță”; evident, sunt puțin răutăcios, dar chiar mi-a plăcut textul). Și acum, o minimă justificare: viziune regizorală, de la un capăt la altul, inclusiv un «control» strict al «actorului»; ca să ajungă unde vrea «regizorul». E suficient? Am luat la viața mea și calificative mai slabe. Adică am picat, de exemplu, într-o vară la „Materialismul dialectic» (disciplină obligatorie în facultate, pe vremea mea).
pentru textul : Emo Conta - western deînţeleg atitudinea...
oricum sunt deja obişnuit cu atelierul, de pe "agonia"
aşa că pentru mine nu schimbă cu nimic
atelier sau magazie (tot aia)
acolo moare.
Toate cele bune şi sărbători luminate!
pentru textul : Paşte fericit! deesti reprimit cu bratele deschise.
pentru textul : să ne rugăm de...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
pentru textul : 12-13 marinari deil vad fara acel "dar".
da, un minipoem tare ca un shot. mi-a placut.
pentru textul : ... deaalizeei, pentru tine am sase creioane, toate fermecate :)
pentru textul : șase creioane deeu inteleg cautarea tacerii, ca pe o mangaiere fara cenzura, obsedanta, plutind in astral, desi putin frivola, gandindu-ma la intrebarea care urmeaza si a carui ton imi place: „pentru care zi, pentru care ora, pentru care clipa traiesc?” un raspuns vremelnic, iluzoriu, coboara cerurile, apropie culoarea... scuza-ma Lucian, dar nu-mi suna bine „ma incant”, nu stiu... poate „ma incanta si ma bucur”... e doar o simpla parere, chiar nu-mi permit sa dau sfaturi, oricum tu stii cel mai bine:)
pentru textul : Mă încânt și mă bucur demă bucur, știi că nu fac astfel de clasificări. mulțumesc frumos pentru dar, să fie primit de sufletul Linei.
pentru textul : Lina lu’ Mărin deok, anselmus. nu stiu exact ce probleme ai. probabil o problema personala. sau vii pe aici sa iti racoresti ceva frustrari. nimeni nu este obligat sa ti le suporte. eu zic ca ti s-a oferit suficienta bunavointa si rabdare. iti recomand o perioada de racorire. intre timp vei avea contul suspendat. e posibil ca tu sa numesti asta dictatura si tiranie si mai stiu eu cum. nu iti fa probleme, au mai spus-o si altii. si le-a trecut. iti doresc sarbatori fericite si poate inveti sa te porti civilizat.
pentru textul : Stai deEu înțeleg foarte bine poziția ta și a lui Adrian și a Hermeneiei, ce nu vreau să înțeleg este OBTUZITATEA LITERARĂ.
pentru textul : liquido deIar aici nu e vorba de Regulament sau de victime, călăi, sânge, K1, MMA and such.
Aici este vorba pur și simplu de a fi sau a nu fi OBTUZ când conduci un site literar.
Nu explic ce înseamnă a fi obtuz pentru că sper că și eu, la rândul meu, ca simplu membru, am dreptul să îmi pierd pentru ultima dată timpul cu asemenea explicații.
A
Nu contest trăirea/sensibilitatea acestui montaj, ci expresivitatea. Nicio melodie din lume şi niciun slide nu acoperă versuri ca "o mie da raulcoldea mici şi singuri" sau "am aflat cum se naşte lumina". No offence!
pentru textul : ultimul poem despre tine deDragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.
pentru textul : Tânărul din Nain deIntim, delicat şi introspectiv, chiar dacă într-o manieră mai paasivă.
pentru textul : nopți de ianuarie deAş evita "pui de căţel" şi "covata neagră a nopţii". Finalul e pe gustul meu.
Multumesc Andule pentru spectacol, era sa ma inec de ris. Asa bine nu am mai ris de pe vremea cind Divertisu' facea spectacole bune. Merci inca o data.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra dedesi ai cautat atat (iti multumesc sincer pt timp si interes)- rotogravura &gestalt nu sunt chiar un capat de lume - nu ai facut decat sa functionezi tu insuti ca o rotogravura asupra textului. pacat - mai aveai doar putin pana la a fi arheolog... survivivore
pentru textul : Arhetipar dePagini