mai sa stii ca eu cu Dragobetele nu le am. Nici nu stiu ce este si uite ca am trait bine si relativ fericit pina acum. multumesc pentru comentariu, Vladimir. Nu pot ascunde faptul ca m-a distrat copios. Chiar am ris. Ca nu ti-a picat tie bine negatia cred ca e ok. Ca nu poate sa fie decit da sau nu. Azi a fost nu. Pina si la poker ai noroc mai putin. Titlurile textelor mele sint catastrofale. Asta cred ca se va scrie si in manualele de istoria literaturii. Acum glumesc, sper sa nu o iei in tragic. Continutul, melanjul, nuca si peretele sint toate acolo unde le e locul. La mine in texte. Fiindca eu nu scriu "dupa stil" sau retetar. Asa ca te vei trezi mereu surprins si dezamagit dar mai ales contrariat. De aici si acel "ceva s-a intamplat cu tine Virgil, parca n-ai fi tu." N-am insa apucaturi exhibitioniste deci nu exhib nimic. Nici macar "iubirire". Si nu, nu e vorba de iubire. Ar fi mult prea... logic, nu?
Mulțumesc mult pentru sfaturi și pentru comentariul textului. Și eu (ca mulți alții, e adevărat) folosesc acest ultim vers ca pe un contrapunct la o imagine anterioară. Încerc să îi dau conținutul întregului poem, dar în același timp să nege tot ce am spus înainte. O să reflectez la comentariul dumneavoastră, oricum. Mulțumesc și vă mai aștept!
Chiar asta e senzația, de poem închis la culoare, și cumva ocolind anumite uși. Mai este o încercare de deschidere undeva la finalul strofei a doua, pentru ca apoi să te întorci la aceleași imposibile treceri. Aș fi spus "atunci când nu îți mai sună altceva decât o fărâmă de timp în buzunarul absenței" (sau altceva de acest gen, lăsând "timp" fără articol, pentru a evita ce ai vrut să eviți). E într-adevăr elegantă poezia ta, și oarecum ca o joacă pe degete a timpului, văzut ca o monedă.
casandra, observ că foloseşti virgula în comentarii. din păcate o foloseşti defectuos. în limba tipărită (şi chiar în cea scrisă) după virgulă se lasă spaţiu. lipsa lui face citirea obositoare.
în acest moment creativ întrebarea mea destabilizatoare nu își mai află sensul. aș spune că îl descoperi pe dumnezeu numai în aproapele ce îi seamană. cumva antropomorf poemul. mă refer la conținut. mesajul e încântător. iartă-mi ambiguitatea.
Lucian, am văzut că ai lăsat comentarii mai multor poeme scrise de mine.Chiar și atunci când critici ai o anume eleganță aristocratică, lucru care îmi place mult. Cele patru versuri de la sfârșit, îi spuneam și Adrianei Lisandru, vin ca o concluzie, un fel de haiku ontologic dacă îmi permiți comparația. Cu prietenie, te mai aștept
Nu știu de ce mi se pare în stilul ”Dezvățului de a fi”, deși aici deschiderea e mai largă, iar ideile sunt ceva mai liniare (nu atât de spiralate). Inserția imaginii rubinului, mai ales prin ”bătaia alegorică”, are efectul de catalizator imagistic (cred că e cel dorit).
”Îmbrățișarea ostilă/ pentru mai târziu/ în frig” conferă poeziei orizontul necesar, poate deschiderea aceea de care spuneam la început. Respiră mai bine decât ”dezvățurile”, dar nu spun că pe acelea le-am citit cu ochiul potrivit.
Scriitorul Petre Stoica a existat cu siguranță mai ales pentru zona culturală bănățeană, publica prin anii 70. Cornel Ungureanu îi prezenta cărțile, Ioana Ieronim îl traducea ș.a.m.d. Fiind mai în vârstă decât tatăl meu, nu știu dacă mai trăiește, dacă mai traduce, dacă mai scrie efectiv. Și să mai spunem că avea structural, un echivalent creativ cu pictura lui Alin Gheorghiu. Acum e posibil ca Petru Hamat, el însuși originar din aceeași zonă, să fie influențat de stilul acesta de "poem în proză", de altă factură decât suntem obișnuiți. Nu este un delict. Și mai ales în poezie, nu trebuie niciodată să semănăm cu Marin Sorescu și nici măcar cu Gabriela Negreanu (vezi ciclul "Monolog în oglindă"). Câți autori nu sunt contestați? Câți dintre noi vor fi, vor rămâne în manualele de limba română? Și ce instanțe literare vor decide? În acest text, eu personal am găsit imagini stilistice aparte ce mi-au atras atenția, de exemplu "plecase când nici nu deschisesem bine ochii bruma groasă de lapte se așezase pe întreaga retină". Mai mult, mi se pare evocarea bunicii de-o manieră discretă, reținută, însă intensă. Bărbătească. Eu cred că autorul are șanse. Scrie, Petru Hamat!
P.S. Mi-am amintit: poeta este Magda Isanos. Iar versurile ei sunt: "Umpand incaperea si inima toata Barbatul veni de afara din zloata Glasul lui mare facu sa se sperie focul Tremura dezbracandu-si cojocul..." si nu asa cum le-am masacrat eu inainte.
Mi-a incantat sufletul aceasta prezentare, multumesc ca pentru un dar de sarbatori, Doina;
multumesc Alinei pentru ca m-a selectat si a facut astfel posibil sa fiu alaturi de oameni pretiosi
prin comorile inzapezite in scris, multumesc lui Dorin Cozan pentru rostirea din versurile mele,
sunt onorata!
Urez fiecaruia spor la scris, pentru a spori bucuriile cu dezlegare de la Dumnezeu!
La multi ani întru multa inspiratie!
incepe fain si te indeamna sa o iei la goana (chiar cu roaba si tot da bine), dar se termina oarecum impiedicat, de parca te-ai grabit la pet-ul cu pricina:) sunt convins ca stii despre ce e vorba, dar ai ramas sa modifici cand va fi sa fie. sau nu?
cami, multumesc pentru atentie. ilustratia nu este in creion, ci in tus, de dimensiuni mici si in tehnica punctelor; a fost gandita ca ilustratie de poezie de la bun inceput...
Cred ca aceste schimburi de replici (scuze de off-topic, dar katya este o autoare pe care o apreciez, chiar daca nu imi place aproape nimic din ceeace scrie) sunt un exemplu bun de dat la psihologie la capitolul "iata cum un dialog nu duce nicaieri daca cei doi nu au chiar nimic in comun" As dori insa sa spun ca textul (textele) postate de katya aici sunt interesante si in niciun caz nu sunt un exemplu de "asa nu" pe Hermeneia. Sunt deacord ca autoarea nu este in niciun caz un exemplu de modestie (ceeace i-ar prinde bine, insa este incapabila de asa ceva momentan, chiar daca incearca uneori - de dragul conversatiei, probabil, cu eforturi demne de o cauza mai buna, macar Virgil nici nu incearca asa ceva) dar ea munceste si incearca, iar acest efort este demn de admiratia oricui. Eu insa pot sa pun pariu ca peste cativa ani Katya va creste mare si nu va mai picta in tempera, nu va mai canta ca o privighetoare ci se va marita cu un marinar si va face un copil brunet pe care il va boteza pafnutie. Andu
vai!... cata revolta! cata repulsie fata de tot, de intreg sau de nimic... un poem cursiv curgand in cuvinte ca un rau repede si rece de munte, in care cititorul este racorit sau isi racoreste starea de a fi.
Revin, Poate ca am fost neintelegator, deci sunt pregatit sa mi se explice, daca cineva doreste acest lucru. Rafael, dupa aceea m-am gandit ca poate oi fi din neamul Santis iar eu sunt imbecil? Andu
nu, nu m-ai răspuns la întrebare. și chiar dacă ai spune că alexandra este clona ta, inclusiv acest lucru va trebui demonstrat. altfel nu am să îmi pierd vremea cu sofismele tale. dacă ai chef de joacă îți poți căuta o groapă cu nisip printre blocuri. aici va trebui să răspunzi la întrebarea care este pusă în spiritul și litera regulamentului la care ai subscris fără să te oblige nimeni. așa că las-o mai moale cu smiorcăielile astea cu privire la regulile anti-clone. aștept. dar nu mult.
Din perspectiva cititorului, există texte care poartă în ele o înţelegere latentă. Mi-ar fi greu/imposibil să explic durerea pe care am priceput-o.
Foarte elegant textul, elegantă foarte maniera de a trata fapte trecute, dar atât de prezente si sensibile. Tropi echilibraţi, care converg şi, foarte improtant, care nu strivesc/umbresc sensul general. Excelentă screire, excelent final.
Ultima strofă este coloana vertebrală a poeziei, după părerea mea. Are forță să susțină tot textul. Mi-a plăcut în mod deosebit. În prima strofă este o greșeală" pierticele" în loc de pietricele.
... Ani, în subtitlul tău "Salvator" e intenționat?... sau doar o scăpare... sau sunt eu mai puțin documentat și merge și așa... Salvador, Salvator, și pe la început ai "vântoase inbrăcate în alb", aici e de supărare. succes!
Trinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mai sa stii ca eu cu Dragobetele nu le am. Nici nu stiu ce este si uite ca am trait bine si relativ fericit pina acum. multumesc pentru comentariu, Vladimir. Nu pot ascunde faptul ca m-a distrat copios. Chiar am ris. Ca nu ti-a picat tie bine negatia cred ca e ok. Ca nu poate sa fie decit da sau nu. Azi a fost nu. Pina si la poker ai noroc mai putin. Titlurile textelor mele sint catastrofale. Asta cred ca se va scrie si in manualele de istoria literaturii. Acum glumesc, sper sa nu o iei in tragic. Continutul, melanjul, nuca si peretele sint toate acolo unde le e locul. La mine in texte. Fiindca eu nu scriu "dupa stil" sau retetar. Asa ca te vei trezi mereu surprins si dezamagit dar mai ales contrariat. De aici si acel "ceva s-a intamplat cu tine Virgil, parca n-ai fi tu." N-am insa apucaturi exhibitioniste deci nu exhib nimic. Nici macar "iubirire". Si nu, nu e vorba de iubire. Ar fi mult prea... logic, nu?
pentru textul : nu știu dacă deUn text cu personaltiate, nerv şi naturaleţe. Expresiv, simplu, îngrijit. Felicitări!
pentru textul : amintirea deMulțumesc mult pentru sfaturi și pentru comentariul textului. Și eu (ca mulți alții, e adevărat) folosesc acest ultim vers ca pe un contrapunct la o imagine anterioară. Încerc să îi dau conținutul întregului poem, dar în același timp să nege tot ce am spus înainte. O să reflectez la comentariul dumneavoastră, oricum. Mulțumesc și vă mai aștept!
raul
pentru textul : femeie în costum de iepure deChiar asta e senzația, de poem închis la culoare, și cumva ocolind anumite uși. Mai este o încercare de deschidere undeva la finalul strofei a doua, pentru ca apoi să te întorci la aceleași imposibile treceri. Aș fi spus "atunci când nu îți mai sună altceva decât o fărâmă de timp în buzunarul absenței" (sau altceva de acest gen, lăsând "timp" fără articol, pentru a evita ce ai vrut să eviți). E într-adevăr elegantă poezia ta, și oarecum ca o joacă pe degete a timpului, văzut ca o monedă.
pentru textul : kansas in june decasandra, observ că foloseşti virgula în comentarii. din păcate o foloseşti defectuos. în limba tipărită (şi chiar în cea scrisă) după virgulă se lasă spaţiu. lipsa lui face citirea obositoare.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deZdang!... nuca răsună în perete.
pentru textul : Poesia nopții deîn acest moment creativ întrebarea mea destabilizatoare nu își mai află sensul. aș spune că îl descoperi pe dumnezeu numai în aproapele ce îi seamană. cumva antropomorf poemul. mă refer la conținut. mesajul e încântător. iartă-mi ambiguitatea.
pentru textul : pictând o lacrimă deLucian, am văzut că ai lăsat comentarii mai multor poeme scrise de mine.Chiar și atunci când critici ai o anume eleganță aristocratică, lucru care îmi place mult. Cele patru versuri de la sfârșit, îi spuneam și Adrianei Lisandru, vin ca o concluzie, un fel de haiku ontologic dacă îmi permiți comparația. Cu prietenie, te mai aștept
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deNu știu de ce mi se pare în stilul ”Dezvățului de a fi”, deși aici deschiderea e mai largă, iar ideile sunt ceva mai liniare (nu atât de spiralate). Inserția imaginii rubinului, mai ales prin ”bătaia alegorică”, are efectul de catalizator imagistic (cred că e cel dorit).
”Îmbrățișarea ostilă/ pentru mai târziu/ în frig” conferă poeziei orizontul necesar, poate deschiderea aceea de care spuneam la început. Respiră mai bine decât ”dezvățurile”, dar nu spun că pe acelea le-am citit cu ochiul potrivit.
pentru textul : frig deScriitorul Petre Stoica a existat cu siguranță mai ales pentru zona culturală bănățeană, publica prin anii 70. Cornel Ungureanu îi prezenta cărțile, Ioana Ieronim îl traducea ș.a.m.d. Fiind mai în vârstă decât tatăl meu, nu știu dacă mai trăiește, dacă mai traduce, dacă mai scrie efectiv. Și să mai spunem că avea structural, un echivalent creativ cu pictura lui Alin Gheorghiu. Acum e posibil ca Petru Hamat, el însuși originar din aceeași zonă, să fie influențat de stilul acesta de "poem în proză", de altă factură decât suntem obișnuiți. Nu este un delict. Și mai ales în poezie, nu trebuie niciodată să semănăm cu Marin Sorescu și nici măcar cu Gabriela Negreanu (vezi ciclul "Monolog în oglindă"). Câți autori nu sunt contestați? Câți dintre noi vor fi, vor rămâne în manualele de limba română? Și ce instanțe literare vor decide? În acest text, eu personal am găsit imagini stilistice aparte ce mi-au atras atenția, de exemplu "plecase când nici nu deschisesem bine ochii bruma groasă de lapte se așezase pe întreaga retină". Mai mult, mi se pare evocarea bunicii de-o manieră discretă, reținută, însă intensă. Bărbătească. Eu cred că autorul are șanse. Scrie, Petru Hamat!
pentru textul : I have a dream devă mulțumesc tuturor. am reținut esența impresiilor. voi încerca să nu las în depresie pe nimeni!
pentru textul : patul în formă de gondolă deP.S. Mi-am amintit: poeta este Magda Isanos. Iar versurile ei sunt: "Umpand incaperea si inima toata Barbatul veni de afara din zloata Glasul lui mare facu sa se sperie focul Tremura dezbracandu-si cojocul..." si nu asa cum le-am masacrat eu inainte.
pentru textul : Erotheia. Poem pentru snow blower și oh boy deMi-a incantat sufletul aceasta prezentare, multumesc ca pentru un dar de sarbatori, Doina;
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" demultumesc Alinei pentru ca m-a selectat si a facut astfel posibil sa fiu alaturi de oameni pretiosi
prin comorile inzapezite in scris, multumesc lui Dorin Cozan pentru rostirea din versurile mele,
sunt onorata!
Urez fiecaruia spor la scris, pentru a spori bucuriile cu dezlegare de la Dumnezeu!
La multi ani întru multa inspiratie!
dorincozan nu sufera de cozanism si nici nu este poetul care scrie mai bine sau mai prost. este fiinta care multumeste
pentru textul : o cântare a gleznelor. a lui esme deincepe fain si te indeamna sa o iei la goana (chiar cu roaba si tot da bine), dar se termina oarecum impiedicat, de parca te-ai grabit la pet-ul cu pricina:) sunt convins ca stii despre ce e vorba, dar ai ramas sa modifici cand va fi sa fie. sau nu?
pentru textul : pseudopatriarhale II decami, multumesc pentru atentie. ilustratia nu este in creion, ci in tus, de dimensiuni mici si in tehnica punctelor; a fost gandita ca ilustratie de poezie de la bun inceput...
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deCred ca aceste schimburi de replici (scuze de off-topic, dar katya este o autoare pe care o apreciez, chiar daca nu imi place aproape nimic din ceeace scrie) sunt un exemplu bun de dat la psihologie la capitolul "iata cum un dialog nu duce nicaieri daca cei doi nu au chiar nimic in comun" As dori insa sa spun ca textul (textele) postate de katya aici sunt interesante si in niciun caz nu sunt un exemplu de "asa nu" pe Hermeneia. Sunt deacord ca autoarea nu este in niciun caz un exemplu de modestie (ceeace i-ar prinde bine, insa este incapabila de asa ceva momentan, chiar daca incearca uneori - de dragul conversatiei, probabil, cu eforturi demne de o cauza mai buna, macar Virgil nici nu incearca asa ceva) dar ea munceste si incearca, iar acest efort este demn de admiratia oricui. Eu insa pot sa pun pariu ca peste cativa ani Katya va creste mare si nu va mai picta in tempera, nu va mai canta ca o privighetoare ci se va marita cu un marinar si va face un copil brunet pe care il va boteza pafnutie. Andu
pentru textul : solia unei stele de mare devai!... cata revolta! cata repulsie fata de tot, de intreg sau de nimic... un poem cursiv curgand in cuvinte ca un rau repede si rece de munte, in care cititorul este racorit sau isi racoreste starea de a fi.
pentru textul : Scrum (IV) deprima jumătate este reușită. a doua nu neaparat. în partea a doua mi se pare că recitarea devine greoaie. firul logic puțin mai neclar.
pentru textul : Sonet 172 deun poem experiment. un poem ce incearca innoirea exprimarii poetice.
pentru textul : portretul meu din privirea ta deRevin, Poate ca am fost neintelegator, deci sunt pregatit sa mi se explice, daca cineva doreste acest lucru. Rafael, dupa aceea m-am gandit ca poate oi fi din neamul Santis iar eu sunt imbecil? Andu
pentru textul : excalibur detoate au o limită (numai cei doi n-au avut şi uite :) ). îţi mulţumesc pentru vizita în acest nou an.
La mulţi ani şi ţie şi inspiraţie!
pentru textul : fado denu, nu m-ai răspuns la întrebare. și chiar dacă ai spune că alexandra este clona ta, inclusiv acest lucru va trebui demonstrat. altfel nu am să îmi pierd vremea cu sofismele tale. dacă ai chef de joacă îți poți căuta o groapă cu nisip printre blocuri. aici va trebui să răspunzi la întrebarea care este pusă în spiritul și litera regulamentului la care ai subscris fără să te oblige nimeni. așa că las-o mai moale cu smiorcăielile astea cu privire la regulile anti-clone. aștept. dar nu mult.
pentru textul : un cavaler pentru milady deOk, am tăiat "peste tot" din "ce mult alb şi tot negru peste tot". Am modificat şi finalul.
"O strâng pe sor-mea de mână.
Ea, pe aia mică.
Nu se mai aude nimic.
Ledul e cumva încă."
Poate c-aş putea renunţa şi la "cumva":
"O strâng pe sor-mea de mână.
pentru textul : Noapte bună, copii deEa, pe aia mică.
Nu se mai aude nimic.
Ledul e încă.".
Din perspectiva cititorului, există texte care poartă în ele o înţelegere latentă. Mi-ar fi greu/imposibil să explic durerea pe care am priceput-o.
Foarte elegant textul, elegantă foarte maniera de a trata fapte trecute, dar atât de prezente si sensibile. Tropi echilibraţi, care converg şi, foarte improtant, care nu strivesc/umbresc sensul general. Excelentă screire, excelent final.
pentru textul : eu vin din moarte sau neprihănire deUltima strofă este coloana vertebrală a poeziei, după părerea mea. Are forță să susțină tot textul. Mi-a plăcut în mod deosebit. În prima strofă este o greșeală" pierticele" în loc de pietricele.
pentru textul : cascade de... Ani, în subtitlul tău "Salvator" e intenționat?... sau doar o scăpare... sau sunt eu mai puțin documentat și merge și așa... Salvador, Salvator, și pe la început ai "vântoase inbrăcate în alb", aici e de supărare. succes!
pentru textul : simetrie deTrinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
pentru textul : Virtualia Zece deVă mulţumesc mult pt acest semn de apreciere, gestul dumneavoastră mă bucură.
Cu stimă şi respect
pentru textul : Apariţie editorială, Le Berger de rochers(Păstorul de stânci), de Djamal Mahmoud deAdrian, am revenit, m-am uitat, am taiat. multam! deocamdata cred ca ramane asa. mai vedem.:)
pentru textul : cinema victoria dePagini