ah...tot femeia te scoate din incurcatura! :) multumesc frumos, Adina. da, varianta a doua e excelenta! acum schimb! Virgil, asta sa fie ultimul nostru necaz! :))
Cristi, in niciun caz "eu ma fortam sa sed"... e hazliu si nu e cazul, sugereaza o crampa... neliterara. Oricum, desi plin de pretiozitati feminine la care sunt sigur ca vei renunta cand iti vei "regasi" sexul literar (pentru ca acesta exista, orice ar spune oricine), poemul curge binisor. Go on, Andu
Alma, m-am întrebat și eu de unde tendințele de a scrie când cu majuscule, când cu minuscule, când cu semne de punctuație, când fără, când cu rimă, când fără. Ce-or însemna oscilațiile astea? Auzi la mine. Sapphire, ”prea mulți regizori” – da, uite și acum îmi dă cineva niște instrucțiuni de platou, zice să scriu așa: (...ta dam ... ta dam...) Ai dreptate cu secvența aceea. Cu cât afirm mai explicit că spun ceva din interior, cu atât nu pare adevărat. Voi ține seama. Franco, plâng. Pentru tine plâng. Pe platou. În landou. În curte. Pe punte. Oriunde. Dar în sinea mea știi bine că râd, săpând sensurili... Bleah!
Există o corelație între citat și textul tău. Dar trebuie să analizezi cu atenție "Crimă și pedeapsă", din punct de vedere al utilitarismului, conceptului de culpabilitate tragică, dualismului și al moralei hedoniste din romanul lui Feodor Mihailovici Dostoievski.
paul, da, ai dreptate, n-a fost un razboi, ci un fel de executie publica. iar comparatia cu polemici de genul
Hasdeu-Maiorescu, Hasdeu-Dobrogeanu-Gherea nu-si are rostul. te rog sa nu te superi, stii ca apreciez scriitura ta. iar pe d-l Caragea nu-l cunosc si nici nu ma dau în vânt dupa genul de poezie pe care-l scrie.
nu cunosc nici dedesubturile atacurilor reciproce -la un moment dat-( vorba aceea "pamflet sa fie, dac-o cer interesele ..., dar sa-l stim si noi"!). chestia a fost în regula atâta timp cât s-a derulat doar între voi doi. când au aparut si ceilalti tragând din toate pozitiile si cu tot armamentul din dotare într-un om, bine înarmat si el, desigur, dar singur, chestia a început sa semene a "macel". eu cred ca vei lua parerea mea asa cum este, ca pe ceva subiectiv, dar cât se poate de pertinent. un gând (si mai) bun.
eram sigura ca nu o sa placa acest text, in fond e vorba despre cat de mult se tolereaza migrarea catre un nou tip de discurs. Ela, eu spun ca e poezie postmodernista. nici nu cred ca iese din tipare.
Fain poem, asa, moldovenesc, agale... M-am simtit si eu chiar bine citindu-l si imaginandu-mi un vladimir romantic, ce mai viziune, zau! Se facea ca se pogorasera ingerii peste pamant ca sa ne dea un formular cu zece dorinte simple de completat in casute iar moise era legat de maini si de picioare ca sa nu poata sa urce pe munte, no way man! Poemul e construit dupa o reteta destul de simpla si iata, cat de bine este sa revenim la alchimia initiala. Cel mai mult mi-a placut insa versul de final al strofei intai, pentru ca este singurul care iese din previzibil, si este in opinia mea, sarea si piperul acestui poem numai bun de recomandate. Andu P.S. Alma, eu m-am lasat de tigari pe bune, da-mi mie penita :-)
un text reusit, efectiv emotionant, din punctul meu de vedere. "bineînțeles mai e mersul în genunchi statul în genunchi plînsul în genunchi tăcutul în genunchi haosul în genunchi"...
un text penibil, jenant. cineva ar trebui totuși să refuze și de pe Hermeneia asemenea căcaturi. nici prea multă libertate nu e bună, părerea mea. altfel o să ne trezim cu texte doi lei și asta nu e nici măcar funny.
Andu
Incepeam com-ul anterior cu P.S. (pe care l-am uitat acolo) pentru ca incepusem sa-l sctiu fara sa-mi inchipui ca raspunsul dumitale va veni atat de rapid.
Domnule Dorin Cozan, Mi s-a parut un text ermetic si cred ca in lipsa unui sprijin pentru intelegerea sa orice comentariu este de prisos.Poate doar partea de final(incepand cu paianjenii) lasa o cale(destul de mica)prin care se poate penetra textul.Si legandu-ma de acest aspect va spun ca primul lucru la care m-am gandit a fost un articol din ID,despre "epidemiologia ideilor".Ceea ce am regasit si aici este ideea razboiului ca renastere...Razboiul ofera supravietuitorilor optimismul si forta de a o lua de la capat,de a putea recladi sistemul.Nu stiu cum sa ma exprim;e ca si cum imaginea creata ar fi si inauntru si in afara in acelasi timp...si asta pentru ca alaturi ideea mai sus enuntata se afla si o imaginea a unui sistem ajuns la colaps,un colaps al trairilor,copii nostri se nasc bosorogi...satui deja de existenta... Iar forma de rugaminte adresata divinitatii este desigur un element foarte bine plasat... numai bine
Normal că mulți s-au gândit la cifre și la cabală... și eu la fel. (Chiar îmi aminteam indirect de "Cabala bogoților" a lui Mihail Bulgakov și rolul lui Pittiș...). Dar și cititorii pot supralicita oferta... Nu cred că Tipheret e locul de început al fiecărei poezii, sau nu aici. În mod sigur, Keter reprezintă ceea ce a sugerat Vladimir.
Emil, mă gândesc că, dacă nu era ieșit la pensie îngerul acela, nu făcea o așa greșeală... eu cred că determinarea aceea e bine-venită, dar nici eu nu mă împac cu versurile semnalate "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva"... deși face trimitere poate la valurile care se sparg... dacă n-ar fi avut dedicație probabil că mă încumetam să intru într-o joacă experimentală, dar așa închid pagina și plec în tăcere.
m-ai facut curios si am citit. dar am fost dezamagit. pentru ca mi-a adus aminte de copii de rromi care cersesc prin paris sau prin alta parte. inteleg (sau incerc sa inteleg) tragedia alora. dar nu vad ce legatura are asta cu furtul sau cu minciuna. as vrea sa iti spun ca lucia m-a mai mintit cindva. am prins-o cu un cont clona pe hermeneia. si a negat dar am dovezi indubitabile ca este vorba de ea. si m-a mintit. am impresia ca are o problema patologica cu minciuna. iar chestia asta mi se pare cea mai grava. tragedii sau necazuri in viata am avut fiecare. mai multe sau mai putine. dar nu cred ca simte nimeni nevoia sa si le fluture sau sa le folosesca pentru ca sa stirneasca mila sau induiosare. asta doar daca nu cumva esti copil de rrom prin paris cu picioarele rupte la nastere si implori mila. iar aceia chiar ca merita mila pentru ca e cumplit ca cineva sa le faca asa ceva in mod deliberat. dar a-ti insusi textul literar al altuia sau a minti pentru ca... ai avut leucemie, mi se pare cam aiurea. cunosc oameni greu bolnavi care nu si-au pierdut compasul moral. nu exista nici o justificare pentru fapta ei. dimpotriva. cel putin asta este parerea mea. ma gindesc acum mai degraba la oamenii care au suferinte in trupul lor si isi pastreaza demnitatea si se simt injositi de gestul unei astfel de persoane. la ei oare nu se gindeste nimeni?...
Mi-a placut sinceritatea acestui text, care se ghiceste practic, E o fila de jurnal frumoasa. e un text care cred, trece dincolo de gusturi, Este frumos asa cum este el. Partea finala e deosebita, puternica. Un singur lucru ma " zgarie" un pic, la recitire, sunt tiparele din capul meu, expresia "sangeria viata", prea bacovian pentru gustul meu si "pielita aerului", parca ar merge un cuvant mai tare, mai modern, scutul aerului, etc. Dar asta nu conteaza prea mult. O penita.
pe mine mă amuză textele astea împodobite cu titluri provocatoare. şi observ că ai un fel de propensiune (sau se spune propensitate?..) spre aşa ceva fiindcă nu e primul text. probabil că vrei să continui conjugînd la toate timpurile şi persoanele construcţia asta predicativă cu iz de tabloid. în orice caz textul e slăbuţ şi plictisitor de previzibil. precum un banc răsuflat. iar finalul (tagicomic) cu limba clopotului muşcînd din tăcerea clepsidrei mi-aduce aminte de expresia aia cu şamponul pe purcel. dar sînt convins că inimile sensibile are să vibreze. la urma urmei sînt majoritare. iar poezia de consum se măsoară în cifre, nu?
Citez, din anunțul de mai sus: "Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare." Acest anunț este postat pe 1 ianuarie și specifică faptul că, timp de 2 luni, se menține regula exclusivității textelor sau așa am înțeles eu. Acest text: http://www.hermeneia.com/proza/80/ este postat pe 2 ianuarie pe Hermeneia și pe 3 ianuarie pe alt site. Am atenționat conducerea Hermeneia în mai multe rânduri (încă de pe 3 ianuarie), însă nu mi s-a dat nici un răspuns și nu s-a luat nici o măsură, conform Regulamentului. În plus, textul apare pe prima pagină. În speranța că este de vină căsuța mea de email, prin netrimiterea mesajelor, rog să se aplice Regulamentul, fie el și provizoriu.
Bobadil, ai tu talentul ăsta special de a mă amuza chiar şi cînd zilele sînt blue. Chestia cu a face "textele invizibile pe perioada suspendării" e cea mai bună glumă pe care am auzit-o în ultima vreme (în româneşte). Sau cum se spune în lb. engleză, e un caz tipic de ID10T. N-am auzit de nici un forum sau comunitate online care să practice aşa ceva. Ceva ce este absolut "insane". Ca şi cum după ce că unul abuzează de un site drept recompensă să mai poată să te şi chinuie cu sonfigurări şi para-configurări pe care să le tot actualizezi numai ca să nu se supere musiu. Hai să fim serioşi, logica ta e de-andoaselea. În orice caz, dacă un membru suspendat vrea să plece de tot poate să îmi spună şi le ştergem fără problemă. Dar definitiv. Nu cred că are nimeni nici timp şi nici chef să se joace de-a vizibil-invizibil numai aşa de amoru' artei.
În ce priveşte textele pe care le-ai găsit făcute vizibile îmi cer scuze. În orice caz, probabil că e de preferat să fie aşa decît să pierzi texte definitiv. A şterge e uşor, a recupera ce ai şters nu e totdeauna simplu sau posibil. Eu am anunţat că vor mai fi probleme şi m-am oferit să le rezolv în măsura timpului disponibil. Iar dacă tu consideri că Hermeneia este "un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare", mă întreb de ce nu pleci? Definitv? Că doar nu eşti masochist ca să îţi placă să fii tratat fără respect de mine, nu?. Există un buton cu care îţi poţi şterge contul. Îmi trimiţi un email şi mă anunţi că vrei să îţi şterg textele şi gata. Te asigur că o fac în două minute. Mingea e la tine dragul meu. Dar dacă nu faci decît să verşi lacrimi de crocodil şi să te plîngi pe la colţuri aruncînd acuzaţii de trei lei, pe bune că nu mai impresionezi pe nimeni.
Faptul că pe tine nu te impresionează modestia mea mă lasă absolut rece. Te asigur. Nu am pretins absolut niciodată că aş fi mare profesionalist şi nici poet. Aş vrea să îmi arăţi unde m-am lăudat eu cu aşa ceva. Nu am făcut decît să muncesc (cam pe brînci) dar de plăcere pentru chestia asta care se numeşte Hermeneia. A fost un pariu cu mine. Tu eşti absolut pe dinafara acestui lucru. Şi dacă nu îl apreciezi e ok pentru mine.
Abia acum observ cum te contrazici:
La început scrii: "... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just."
şi apoi la sfîrşit spui:
"... Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici".
Daniel, voi ține cont de sugestiile tale, pe care le consider întemeiate estetic. Am fost plăcut surprins de acea decriptare cu privire la "etravă". Îți mulțumesc pentru aprecieri. Cu stimă, Laurențiu
Am folosit termenul obrinti pentru a descrie starea drumului respectiv - o rană într-adevăr, plină de bube, acoperită cu o pojghiță de zgură sau ce-o mai fi fost aceea, menită mai mult să inducă în eroare publicul neștiutor - într-un mod cît mai personal, cît mai uman cu putință. Durerea, infecția, pericolul pe care îl reprezintă un astfel de drum, aceasta am vrut să invoc. Este o figură de stil, forțată, pentru a atrage atenția. Textul se vrea mai amplu. Am ezitat să-l dezvolt date fiind particularitățile unei publicații pe site, unde cititorul, grăbit de obicei, se presupune că nu ar avea răbdarea de a citi un text prea lung. Și apoi, un fel de experiment acesta, am vrut să las cititorul să facă propriile conexiuni, să-și manifeste propria imaginație. Dar, poate voi reveni asupra formei, publicând fragmente, deși mă tem că astfel s-ar pierde din substanța lirică. Jurnal literar, un fel de cronică modernă a momentului, a locului, a faptelor și obiceiurilor, a credințelor tălmăcite, răstălmăcite, un melanaj de culori, de sentimente extrase din adîncuri ce țin de subconștientul personal și/ sau colectiv, într-o altă formă de agregare. Încerc o abordare nouă a acestui gen literar. Poatecă ar fi fost mai corectă încadrarea ca experiment... Vă mulțumesc pentru observațiile atente. Opinia Dvs. contează mult pentru mine, știu că timpul Dvs. este f. prețios. O primesc ca un fel de încurajare de a merge mai departe.
Andu, mie chiar imi place cum suna Domnul Pa si va ramane asa sau deloc, nicidecum domnul P. cu sau fara diverse sensuri esoterice :). Multumesc de comentariu!
am făcut un resize pina la 640/480, afișarea rămîne la fel, observ; oricum, am sacrificat mult, pînă la o rezoluție aproape indecentă pentru o grafică 3d. Aranca, am spus delirul meu imaginativ, așadar, altaiyr sînt eu, aalizeei. Creația îmi aparține și este realizată intr-un program de grafică 3d. Regret, m-am străduit pentru încadrarea în pagină, din păcate...
ddm, bine si asa, cata vreme ceea ce te-a deranjat in textul asta nu atarna mai greu decat ceea ce nu te-a deranjat. desi, in poezie, adjectivul "corect" mi se pare asemeni unui calus pus pe o gura de inger...iar frumosul, dupa cum toti stim, este - vai! - o notiune atat de relativa... cu zambet + multumiri (si imperfecta ca de obicei...), Sancho
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ah...tot femeia te scoate din incurcatura! :) multumesc frumos, Adina. da, varianta a doua e excelenta! acum schimb! Virgil, asta sa fie ultimul nostru necaz! :))
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deCristi, in niciun caz "eu ma fortam sa sed"... e hazliu si nu e cazul, sugereaza o crampa... neliterara. Oricum, desi plin de pretiozitati feminine la care sunt sigur ca vei renunta cand iti vei "regasi" sexul literar (pentru ca acesta exista, orice ar spune oricine), poemul curge binisor. Go on, Andu
pentru textul : De-a dreapta ei am învățat tăcerea deAlma, m-am întrebat și eu de unde tendințele de a scrie când cu majuscule, când cu minuscule, când cu semne de punctuație, când fără, când cu rimă, când fără. Ce-or însemna oscilațiile astea? Auzi la mine. Sapphire, ”prea mulți regizori” – da, uite și acum îmi dă cineva niște instrucțiuni de platou, zice să scriu așa: (...ta dam ... ta dam...) Ai dreptate cu secvența aceea. Cu cât afirm mai explicit că spun ceva din interior, cu atât nu pare adevărat. Voi ține seama. Franco, plâng. Pentru tine plâng. Pe platou. În landou. În curte. Pe punte. Oriunde. Dar în sinea mea știi bine că râd, săpând sensurili... Bleah!
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber deExistă o corelație între citat și textul tău. Dar trebuie să analizezi cu atenție "Crimă și pedeapsă", din punct de vedere al utilitarismului, conceptului de culpabilitate tragică, dualismului și al moralei hedoniste din romanul lui Feodor Mihailovici Dostoievski.
pentru textul : poveste cu nuferi demerçi beaucoup yester!
pentru textul : la septicémie de la mémoire debine, dacă tu zici...
pentru textul : despre iubire deeu nu sînt papă să-mi apăr dreptul prin infinite subterfugii.
paul, da, ai dreptate, n-a fost un razboi, ci un fel de executie publica. iar comparatia cu polemici de genul
pentru textul : autumn music 2 deHasdeu-Maiorescu, Hasdeu-Dobrogeanu-Gherea nu-si are rostul. te rog sa nu te superi, stii ca apreciez scriitura ta. iar pe d-l Caragea nu-l cunosc si nici nu ma dau în vânt dupa genul de poezie pe care-l scrie.
nu cunosc nici dedesubturile atacurilor reciproce -la un moment dat-( vorba aceea "pamflet sa fie, dac-o cer interesele ..., dar sa-l stim si noi"!). chestia a fost în regula atâta timp cât s-a derulat doar între voi doi. când au aparut si ceilalti tragând din toate pozitiile si cu tot armamentul din dotare într-un om, bine înarmat si el, desigur, dar singur, chestia a început sa semene a "macel". eu cred ca vei lua parerea mea asa cum este, ca pe ceva subiectiv, dar cât se poate de pertinent. un gând (si mai) bun.
eram sigura ca nu o sa placa acest text, in fond e vorba despre cat de mult se tolereaza migrarea catre un nou tip de discurs. Ela, eu spun ca e poezie postmodernista. nici nu cred ca iese din tipare.
pentru textul : dar nu vine niciodată deFain poem, asa, moldovenesc, agale... M-am simtit si eu chiar bine citindu-l si imaginandu-mi un vladimir romantic, ce mai viziune, zau! Se facea ca se pogorasera ingerii peste pamant ca sa ne dea un formular cu zece dorinte simple de completat in casute iar moise era legat de maini si de picioare ca sa nu poata sa urce pe munte, no way man! Poemul e construit dupa o reteta destul de simpla si iata, cat de bine este sa revenim la alchimia initiala. Cel mai mult mi-a placut insa versul de final al strofei intai, pentru ca este singurul care iese din previzibil, si este in opinia mea, sarea si piperul acestui poem numai bun de recomandate. Andu P.S. Alma, eu m-am lasat de tigari pe bune, da-mi mie penita :-)
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deun text reusit, efectiv emotionant, din punctul meu de vedere. "bineînțeles mai e mersul în genunchi statul în genunchi plînsul în genunchi tăcutul în genunchi haosul în genunchi"...
pentru textul : puls 0 deun text penibil, jenant. cineva ar trebui totuși să refuze și de pe Hermeneia asemenea căcaturi. nici prea multă libertate nu e bună, părerea mea. altfel o să ne trezim cu texte doi lei și asta nu e nici măcar funny.
pentru textul : Mânca-ţi-aş deAndu
Incepeam com-ul anterior cu P.S. (pe care l-am uitat acolo) pentru ca incepusem sa-l sctiu fara sa-mi inchipui ca raspunsul dumitale va veni atat de rapid.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deDomnule Dorin Cozan, Mi s-a parut un text ermetic si cred ca in lipsa unui sprijin pentru intelegerea sa orice comentariu este de prisos.Poate doar partea de final(incepand cu paianjenii) lasa o cale(destul de mica)prin care se poate penetra textul.Si legandu-ma de acest aspect va spun ca primul lucru la care m-am gandit a fost un articol din ID,despre "epidemiologia ideilor".Ceea ce am regasit si aici este ideea razboiului ca renastere...Razboiul ofera supravietuitorilor optimismul si forta de a o lua de la capat,de a putea recladi sistemul.Nu stiu cum sa ma exprim;e ca si cum imaginea creata ar fi si inauntru si in afara in acelasi timp...si asta pentru ca alaturi ideea mai sus enuntata se afla si o imaginea a unui sistem ajuns la colaps,un colaps al trairilor,copii nostri se nasc bosorogi...satui deja de existenta... Iar forma de rugaminte adresata divinitatii este desigur un element foarte bine plasat... numai bine
pentru textul : 1/100 sec. după big-bang deNormal că mulți s-au gândit la cifre și la cabală... și eu la fel. (Chiar îmi aminteam indirect de "Cabala bogoților" a lui Mihail Bulgakov și rolul lui Pittiș...). Dar și cititorii pot supralicita oferta... Nu cred că Tipheret e locul de început al fiecărei poezii, sau nu aici. În mod sigur, Keter reprezintă ceea ce a sugerat Vladimir.
pentru textul : sephirot III deEmil, mă gândesc că, dacă nu era ieșit la pensie îngerul acela, nu făcea o așa greșeală... eu cred că determinarea aceea e bine-venită, dar nici eu nu mă împac cu versurile semnalate "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva"... deși face trimitere poate la valurile care se sparg... dacă n-ar fi avut dedicație probabil că mă încumetam să intru într-o joacă experimentală, dar așa închid pagina și plec în tăcere.
pentru textul : albastru dem-ai facut curios si am citit. dar am fost dezamagit. pentru ca mi-a adus aminte de copii de rromi care cersesc prin paris sau prin alta parte. inteleg (sau incerc sa inteleg) tragedia alora. dar nu vad ce legatura are asta cu furtul sau cu minciuna. as vrea sa iti spun ca lucia m-a mai mintit cindva. am prins-o cu un cont clona pe hermeneia. si a negat dar am dovezi indubitabile ca este vorba de ea. si m-a mintit. am impresia ca are o problema patologica cu minciuna. iar chestia asta mi se pare cea mai grava. tragedii sau necazuri in viata am avut fiecare. mai multe sau mai putine. dar nu cred ca simte nimeni nevoia sa si le fluture sau sa le folosesca pentru ca sa stirneasca mila sau induiosare. asta doar daca nu cumva esti copil de rrom prin paris cu picioarele rupte la nastere si implori mila. iar aceia chiar ca merita mila pentru ca e cumplit ca cineva sa le faca asa ceva in mod deliberat. dar a-ti insusi textul literar al altuia sau a minti pentru ca... ai avut leucemie, mi se pare cam aiurea. cunosc oameni greu bolnavi care nu si-au pierdut compasul moral. nu exista nici o justificare pentru fapta ei. dimpotriva. cel putin asta este parerea mea. ma gindesc acum mai degraba la oamenii care au suferinte in trupul lor si isi pastreaza demnitatea si se simt injositi de gestul unei astfel de persoane. la ei oare nu se gindeste nimeni?...
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deMi-a placut sinceritatea acestui text, care se ghiceste practic, E o fila de jurnal frumoasa. e un text care cred, trece dincolo de gusturi, Este frumos asa cum este el. Partea finala e deosebita, puternica. Un singur lucru ma " zgarie" un pic, la recitire, sunt tiparele din capul meu, expresia "sangeria viata", prea bacovian pentru gustul meu si "pielita aerului", parca ar merge un cuvant mai tare, mai modern, scutul aerului, etc. Dar asta nu conteaza prea mult. O penita.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva depe mine mă amuză textele astea împodobite cu titluri provocatoare. şi observ că ai un fel de propensiune (sau se spune propensitate?..) spre aşa ceva fiindcă nu e primul text. probabil că vrei să continui conjugînd la toate timpurile şi persoanele construcţia asta predicativă cu iz de tabloid. în orice caz textul e slăbuţ şi plictisitor de previzibil. precum un banc răsuflat. iar finalul (tagicomic) cu limba clopotului muşcînd din tăcerea clepsidrei mi-aduce aminte de expresia aia cu şamponul pe purcel. dar sînt convins că inimile sensibile are să vibreze. la urma urmei sînt majoritare. iar poezia de consum se măsoară în cifre, nu?
pentru textul : Când faci dragoste deyes, it suits me. like a sweet imperfection on an impeccable misanthropy.
pentru textul : you are deCitez, din anunțul de mai sus: "Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare." Acest anunț este postat pe 1 ianuarie și specifică faptul că, timp de 2 luni, se menține regula exclusivității textelor sau așa am înțeles eu. Acest text: http://www.hermeneia.com/proza/80/ este postat pe 2 ianuarie pe Hermeneia și pe 3 ianuarie pe alt site. Am atenționat conducerea Hermeneia în mai multe rânduri (încă de pe 3 ianuarie), însă nu mi s-a dat nici un răspuns și nu s-a luat nici o măsură, conform Regulamentului. În plus, textul apare pe prima pagină. În speranța că este de vină căsuța mea de email, prin netrimiterea mesajelor, rog să se aplice Regulamentul, fie el și provizoriu.
pentru textul : jurnal de nesomn III deVa multumim si va asteptam! La Iasi e o vreme superba de iarna, ninge cernit, nu e deloc frig, numai buna de facut o plimbare pe dealul Copoului!
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deBobadil, ai tu talentul ăsta special de a mă amuza chiar şi cînd zilele sînt blue. Chestia cu a face "textele invizibile pe perioada suspendării" e cea mai bună glumă pe care am auzit-o în ultima vreme (în româneşte). Sau cum se spune în lb. engleză, e un caz tipic de ID10T. N-am auzit de nici un forum sau comunitate online care să practice aşa ceva. Ceva ce este absolut "insane". Ca şi cum după ce că unul abuzează de un site drept recompensă să mai poată să te şi chinuie cu sonfigurări şi para-configurări pe care să le tot actualizezi numai ca să nu se supere musiu. Hai să fim serioşi, logica ta e de-andoaselea. În orice caz, dacă un membru suspendat vrea să plece de tot poate să îmi spună şi le ştergem fără problemă. Dar definitiv. Nu cred că are nimeni nici timp şi nici chef să se joace de-a vizibil-invizibil numai aşa de amoru' artei.
În ce priveşte textele pe care le-ai găsit făcute vizibile îmi cer scuze. În orice caz, probabil că e de preferat să fie aşa decît să pierzi texte definitiv. A şterge e uşor, a recupera ce ai şters nu e totdeauna simplu sau posibil. Eu am anunţat că vor mai fi probleme şi m-am oferit să le rezolv în măsura timpului disponibil. Iar dacă tu consideri că Hermeneia este "un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare", mă întreb de ce nu pleci? Definitv? Că doar nu eşti masochist ca să îţi placă să fii tratat fără respect de mine, nu?. Există un buton cu care îţi poţi şterge contul. Îmi trimiţi un email şi mă anunţi că vrei să îţi şterg textele şi gata. Te asigur că o fac în două minute. Mingea e la tine dragul meu. Dar dacă nu faci decît să verşi lacrimi de crocodil şi să te plîngi pe la colţuri aruncînd acuzaţii de trei lei, pe bune că nu mai impresionezi pe nimeni.
Faptul că pe tine nu te impresionează modestia mea mă lasă absolut rece. Te asigur. Nu am pretins absolut niciodată că aş fi mare profesionalist şi nici poet. Aş vrea să îmi arăţi unde m-am lăudat eu cu aşa ceva. Nu am făcut decît să muncesc (cam pe brînci) dar de plăcere pentru chestia asta care se numeşte Hermeneia. A fost un pariu cu mine. Tu eşti absolut pe dinafara acestui lucru. Şi dacă nu îl apreciezi e ok pentru mine.
Abia acum observ cum te contrazici:
La început scrii: "... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just."
şi apoi la sfîrşit spui:
"... Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici".
Bobadile, las-o moartă că ai ameţit-o.
pentru textul : despre o femeie goală deDaniel, voi ține cont de sugestiile tale, pe care le consider întemeiate estetic. Am fost plăcut surprins de acea decriptare cu privire la "etravă". Îți mulțumesc pentru aprecieri. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : etravă și meninge arzând deAm folosit termenul obrinti pentru a descrie starea drumului respectiv - o rană într-adevăr, plină de bube, acoperită cu o pojghiță de zgură sau ce-o mai fi fost aceea, menită mai mult să inducă în eroare publicul neștiutor - într-un mod cît mai personal, cît mai uman cu putință. Durerea, infecția, pericolul pe care îl reprezintă un astfel de drum, aceasta am vrut să invoc. Este o figură de stil, forțată, pentru a atrage atenția. Textul se vrea mai amplu. Am ezitat să-l dezvolt date fiind particularitățile unei publicații pe site, unde cititorul, grăbit de obicei, se presupune că nu ar avea răbdarea de a citi un text prea lung. Și apoi, un fel de experiment acesta, am vrut să las cititorul să facă propriile conexiuni, să-și manifeste propria imaginație. Dar, poate voi reveni asupra formei, publicând fragmente, deși mă tem că astfel s-ar pierde din substanța lirică. Jurnal literar, un fel de cronică modernă a momentului, a locului, a faptelor și obiceiurilor, a credințelor tălmăcite, răstălmăcite, un melanaj de culori, de sentimente extrase din adîncuri ce țin de subconștientul personal și/ sau colectiv, într-o altă formă de agregare. Încerc o abordare nouă a acestui gen literar. Poatecă ar fi fost mai corectă încadrarea ca experiment... Vă mulțumesc pentru observațiile atente. Opinia Dvs. contează mult pentru mine, știu că timpul Dvs. este f. prețios. O primesc ca un fel de încurajare de a merge mai departe.
pentru textul : Drumul care nu există deNu am obiceiul sa caut.Doar sa fiu gasit :) merci de comment Cu respect, Sebastian
pentru textul : Atacama deAndu, mie chiar imi place cum suna Domnul Pa si va ramane asa sau deloc, nicidecum domnul P. cu sau fara diverse sensuri esoterice :). Multumesc de comentariu!
pentru textul : domnul Pa și visul deam făcut un resize pina la 640/480, afișarea rămîne la fel, observ; oricum, am sacrificat mult, pînă la o rezoluție aproape indecentă pentru o grafică 3d. Aranca, am spus delirul meu imaginativ, așadar, altaiyr sînt eu, aalizeei. Creația îmi aparține și este realizată intr-un program de grafică 3d. Regret, m-am străduit pentru încadrarea în pagină, din păcate...
pentru textul : Lemuria de...mulțumesc, Mircea...mai ales că ignoranța este uneori atât de activă încât mă încântă și pe mine... cu gânduri bune, paul
pentru textul : personificare de toamnă demi-a amintit de "Slavit e versul!" lui Vlahuta...dar acela imi place mai mult.
pentru textul : Listă deschisă deddm, bine si asa, cata vreme ceea ce te-a deranjat in textul asta nu atarna mai greu decat ceea ce nu te-a deranjat. desi, in poezie, adjectivul "corect" mi se pare asemeni unui calus pus pe o gura de inger...iar frumosul, dupa cum toti stim, este - vai! - o notiune atat de relativa... cu zambet + multumiri (si imperfecta ca de obicei...), Sancho
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră dePagini