timpul pe care Luana l-a impartit cu mine (ca si mine, manca litere, pentru ca se grabea mereu). ii multumesc post-mortem pentru asta:
11 februarie, 2006 la 19:40
Anonimul venetian? nu, nu e anonimul venetian, e apa care bate-n ziduri pina la strigat de durere, e puntea adevaratelor suspine si e el cind de fapt nimic nu-i adevarat decit comedia del arte?
1 aprilie 2006 la 21:33
Ioana-Ioana mi-a placut poezia da-n sinea mea ma tot gindesc ca poate nu la dan de-i fiu-mei te referi:)
10 iunie 2006 la 11:38
Da, da, da Ioana, si dupa ce moare patologeste-l, vezi cum e facut pe dinauntru si pe dinafara,semnele de recunoastere corecte si aproape universal valabile, nu de alta dar ca sa ai idee data viitoare ca-n viata ta vie si-n curiozitatea ta imensa sa nu mai bagi in consumul de apa cadavre-n viata.Fiindca vrei sau nu vrei pare ca persoana asta era deja moarta cind credeai tu ca e vie.
13 martie 2007 la 21:01
Nu,nu,ajunge sa vezi, numa o data-n viata bratele prefacindu-se si-apoi ai atacuri de panica, nu trebuie mai mult, chelnerita unde toate bratele-s ale uneo caracatite c-o gramada de ochi de toate culorile lipiti de fundul tau? Nu, nu si iar nu.Frumoasa, adica nu frumoasa,impresionanta poezie Ioana.
18 martie, 2007 la 08:50
Hiiiiiiiiiiiiiii,misto, sex oral de post, la noi e interzis sa bagi ceva-n gura de Yom Kipur, da nu scrie nicaieri ca n-ai voie sa bagi...mde.Si au barbatii o fixatie cu stersul prafului pe televizie fix in momentul cind echipa favorita baga gol, acu nu-i musai sa fie forbal, nu? cit despre drobul de sare...n-am ce sa zic.Poezia insa-i frumoasa
*
un frumos omagiu, Gorun!
Condoleante tie si tuturor celor carora le lipseste Luana
excesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...
Bianca, mie îmi pare mai bine. Poate că ,,obosind ochiul" se subînțelege, decorurile schimbându-se continuu, însă chiar îmi plac indicațile de regie, că tot am vorbit atât de ele :). Sunt un preludiu ce nu mai forțează intrarea în text, mutând cititorul în ritmul nebun pe care îl așterni. Dar având de unde să-l mute. Poate ar fi fost interesantă o distribuire mai dezordonată a versurilor, în consonanță cu viermuiala trăirilor, dar...gata, am tăcut. Nu mai spun încă o dată cât îmi place :)
felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
Slab text, pentru cine a pus mana pe carte si a studiat poezia in detaliu, acest text se apropie ridicol de pastisa. Vezi poemele amniotice ale lui Mihai Galatanu. Cateva exemple aleatorii: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur şi cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Şi sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viaţa mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viaţa mea se lăsa scursă în pântec,/ Loc în care n-aveam să mă mai întorc niciodată,/ pentru că niciodată nu am ieşit./ Pântecul era pajiştea cusută la gură./ Pe care aveam să mă plimb, după moarte, viaţa toată".
Si foarte multe alte exemple din tot felul de poeme amniotice marca Galatanu.
Uite, vezi Virgil Titarenco, te comentez precum meriti. Argumentat, pertinent. Am observat ca niciunul dintre comentatori nu au vazut lipsa ta de originalitate, tocmai de aceea am hotarat sa te iluminez.
Multumesc pentru adevar . Nu, nu mă supar. O să tin cont de toate obiecţiile şi, deocamdată ,las in pace valiza.
Da, sunt român şi poate chiar mai român ca alţii , desi fac greseli de limba românească .Am o mare rugaminte . Uite acum voi posta o poezie şi te-as ruga să mi-o faci ,,praf" ca să vad adevarul si practic. Altfel cum ai vrea să ,,cresc"?
Apropo , în limba română propoziţia nu mai incepe cu majuscula?
Am fost atras de titlu, bineînțeles. Dar ceea ce am găsit e un întreg construct pe deplin reușit. Foarte interesantă mi se pare comparația în care sepia și nu inima e primul element, aici se face dovada viziunii poetice. ”Un fel de acvariu fluorescent” aduce exact doza necesară de mister și chiar fantastic, mai ales prin vaga aproximare făcută cu ”un fel de”.
Din punctul meu e vedere, consideră penița acordată.
Citind, «cu un ochi critic», textul acesta, încearcă, aşa, să mă ispitească, demonul ironiei. Şi-mi aduc aminte de următoarea anecdotă din «Epoca de Aur». Ci că Tovarăşu’, în vizită de lucru la o fabrică de dulciuri se opreşte lângă o linie de producţie şi întreabă: „Biscuiţi?”; Biscuim, Buscuim…. Cam asta se întâmplă şi cu A.A.A.; inclusiv cu acest text, intitulat (pompos) „fără pretenţii” (orgoliul neputinţei «poietice» al celui ce l-a scris). La care, zisul autor, îmi va propune (tot pompos) următorul citat din Kierkegaard:
„A fi ironic nu înseamnă să nu cunoşti împrospătarea şi întărirea care constau în a te dezbrăca atunci când aerul devine prea apăsător şi a te arunca în marea ironiei, bineînţeles nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a reveni mai sănătos, vesel şi uşor în aerul care ţi se părea irespirabil şi care a devenit deodată o adevărată încântare.
Mărturisesc că o săgeată a durerii mi s-a implantat de mic în inimă. Atâta timp cât rămâne acolo am fost şi sunt ironic. Dar, în acelaşi timp, sunt conştient că ironia este o dezvoltare nefirească care, asemenea ficatului anormal al gâştelor de Strasbourg, sfârşeşte prin a-i îmbolnăvi pe cei implicaţi în ea.”
Vorba aia: Kierkegaard a murit; ăilalţi de după (ca şi înaintea lui) care au vorbit despre ironie, au murit şi ei. Şi nici el (autorul textului de faţă) nu se simte prea bine…
Cât priveşte gramatica…Ei, asta este (sau nu) altă problemă. Dacă îl voi vedea, am să i-o comunic. Dar hăbăuc cum îl ştiu o să-mi răspundă că nici împreună cu ea nu se simte prea bine. (O să aibă, probabil, grijă de ea, Posteritatea). Cu ăsta nu se poate discuta!
îmi place poemul. am regăsit acea parte care mi-a atras atenția de la început asupra autoarei. Corina știe bine să îmbine ludicul cu tragismul. dar pe lângă aceste cuvinte de "lemn", pot spune că textul se potrivește cu ceea ce cred eu despre o poezie. so, for Queen & we are the champions!
Deprimant text. Iar versul "în orgii de lapsus" sună aiurea și descurajează exact acolo unde începe poezia: cercul devine tot mai strîns în jurul nostru sacrificăm complemente conjuncții sintagme întregi atribute sunete pentru a reuși în mod sublim să nu spunem nimic
pina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
Ceva corecturi care trebuie realizate urgent : Delicious, interesecţie, Sa le spun, nici unei/ niciunei, ultimilor 24 de ore/ultimelor …, că eu/ ca eu, acesta bancă, musician, aici, Dacă/aici. Dacă , "cadea" , VERDELE/ verdele, ora noua, ochiilor.
Înainte de “dar” şi “iar” adversativ trebuie virgulă. Mai sunt câteva de pus.
Toate propozițiile introduse prin “dacă” trebuie separate de virgule de regentele lor. De asemenea, explicațiile trebuie intercalate de virgule.
Punctele de suspensie trebuie să fie doar trei.
Numărătoarea secundelor la un ceas electronic e de obicei crescătoare. Prin numărătoarea descrescătoare am senzația unui ceas cu bombă. Poate că există şi astfel de ceasuri, care numără descrescator, şi nu ştiu eu… sau poate e o scăpare a autorului, motiv pentru care am semnalat acest aspect.
Am citit cu plăcere. Narațiune, monolog, introspecție, tehnica detaliului. Tensiunea bine gestionată, în general, doar pe alocuri parcă se supralicitează. La final parcă e prea ca la sfârşitul unui episod care te lasă în suspans obligându-te să vezi neapărat episodul următor.
Impresie finală: e clar că avem de a face cu un condei experimentat.
Emil mesajul meu catre tine nu era acela de a comenta favorabil textele celor de pe site... nu stiu de unde ti-a venit ideea. Am constatat o anumita superficialitate in tratarea unor texte si mi-am permis sa iti spun parerea mea tocmai pentru ca esti unul dintre autorii de pe site pe care-l apreciez ... imi pare rau sa o spun dar in acest contex singurul care pare suparat esti tu... chiar si cel care comenteaza ar trebui sa se astepte sa fie criticat. Eu astept in continuare de la tine texte bune si comentarii pertinente, tocmai pentru ca stiu ca iti sta in putere sa le realizezi.
Prima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
mi-am aruncat ochii din nou peste text şi am revizuit. mulţumesc (şi scuze). La rima interioară nu voi schimba, nici la divina comedie, deoarece textul e construit ca un acrostih (numele meu pe verticală), şi ar necesita schimbări mai profunde.
în chatul de crăciun mi-ați spus că mă așteaptă caprele la muls și alte lucruri jignitoare, în textul „cîndva” m-ați făcut țînc cu brînză-n gură, nu vă codiți. orice scuze mi-ați prezenta, nu le voi accepta
Textul pare izvorât dintr-un izbuc de inspiraţie. Mi-a plăcut şi voi citi şi alte texte. Sper să fie un exerciţiu pentru un roman, în care mâna ta de scriitoare să îmbine o astfel de scriitură cu un fir epic bine închegat.
O doză de suprarealism bine strunită. Libertatea în unu este egală cu sclavia, mai ales când sunt puţine staţii. Mesajul textului (şi la nivel expresiv, şi la nivel ideatic) se învârte elegant între oniric şi real. De remarcat şi comparaţiile acestui text. Felicitări!
Mie asta mi se pare un poem pe care Virgil Titarenco l-a scris in orele de digestie si apoi a decis, alas, sa-l posteze. S-ar putea sa fie cel mai slab poem pe care l-am citit de doi ani incoace sub semnatura lui Virgil Titarenco dar asta e, trebuie sa ai si o referinta in partea de jos a clasamentului. Jalnic la toate capitolele acest poem este ca o tanguire dupa rabdarea cititorului. In absenta inspiratiei, poemul (care incepe cu o avertizare sincera "a nu se citi", dar nu poti sa te abtii, nu?) baleteaza in lumea non-sensului cu gratia unui barbat de 100 de kile imbracat in rochie alba de balerina. Metaforele frizeaza ridicolul, limbajul este de lemn, inflexibil, mesajul poetic lipseste cu desavarsire. "delapidate" - cred ca este unicul text cu pretentii de poem in care am intalnit acest cuvant atat de urat, caruia ii sta bine doar pe o foaie scrisa cu pixul la sectia de politie. Ma rog, ma opresc aici ca sa nu umplu pagina de comentarii cu observatii negative pe care acest text mi le ofera din plin. Am cautat cu microscopul si din pacate n-am gasit nici macar un vers mai acatari. Poate doar cei patru sau asa ceva de "poate" din text care incearca sa salveze prin echivoc aceasta constructie rizibila. "Poate" ar trebui sa dau si eu o penita intoarsa acestei contra-performante dar Maria-Sa Regulamentul nu-mi permite asa ceva. Poate. Andu
omul acesta scotocește în mine cu mâini febrile răsfoindu-mă își lipește nasul de pântecele meu mă caută omul acesta care îmbrățișează Apetenta mea spre poezie in detrimentul prozei ma face sa privesc ceea ce scrii "deformand" continutul textului, alterandu-l cumva in chiar tiparele caruia ii este tributar... oricum italic material pentru o poezie zic eu verticala :)
Matei Hutopilă,
chiar dacă sînt o prezență discretă pe site să nu crezi că îmi scapă ceva. constat că în ultima vreme le știi pe toate ba acum văd că o faci și pe bebe sexologu. probabil tu consideri că ai un umor rafinat dar după mine atitudinea ta nu e decît o golăneală de puști care încă mai stă cu punga de pufarine în mînă și cu brînza de capră în gură. ai nevoie de o pauză?
daca nu te superi, voi rezuma critica mea la ac text astfel: "prea multa suferinta". si intr un limbaj mult uzitat, cu imagini de asemeni erodate semantic. titlul, da, parea sa promita...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
timpul pe care Luana l-a impartit cu mine (ca si mine, manca litere, pentru ca se grabea mereu). ii multumesc post-mortem pentru asta:
11 februarie, 2006 la 19:40
Anonimul venetian? nu, nu e anonimul venetian, e apa care bate-n ziduri pina la strigat de durere, e puntea adevaratelor suspine si e el cind de fapt nimic nu-i adevarat decit comedia del arte?
1 aprilie 2006 la 21:33
Ioana-Ioana mi-a placut poezia da-n sinea mea ma tot gindesc ca poate nu la dan de-i fiu-mei te referi:)
10 iunie 2006 la 11:38
Da, da, da Ioana, si dupa ce moare patologeste-l, vezi cum e facut pe dinauntru si pe dinafara,semnele de recunoastere corecte si aproape universal valabile, nu de alta dar ca sa ai idee data viitoare ca-n viata ta vie si-n curiozitatea ta imensa sa nu mai bagi in consumul de apa cadavre-n viata.Fiindca vrei sau nu vrei pare ca persoana asta era deja moarta cind credeai tu ca e vie.
13 martie 2007 la 21:01
Nu,nu,ajunge sa vezi, numa o data-n viata bratele prefacindu-se si-apoi ai atacuri de panica, nu trebuie mai mult, chelnerita unde toate bratele-s ale uneo caracatite c-o gramada de ochi de toate culorile lipiti de fundul tau? Nu, nu si iar nu.Frumoasa, adica nu frumoasa,impresionanta poezie Ioana.
18 martie, 2007 la 08:50
Hiiiiiiiiiiiiiii,misto, sex oral de post, la noi e interzis sa bagi ceva-n gura de Yom Kipur, da nu scrie nicaieri ca n-ai voie sa bagi...mde.Si au barbatii o fixatie cu stersul prafului pe televizie fix in momentul cind echipa favorita baga gol, acu nu-i musai sa fie forbal, nu? cit despre drobul de sare...n-am ce sa zic.Poezia insa-i frumoasa
*
un frumos omagiu, Gorun!
Condoleante tie si tuturor celor carora le lipseste Luana
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deexcesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...
pentru textul : crăciun fără nume deCred că e super naşpa să dai exemple dintre colegii de site.
pentru textul : Har şi talent deBianca, mie îmi pare mai bine. Poate că ,,obosind ochiul" se subînțelege, decorurile schimbându-se continuu, însă chiar îmi plac indicațile de regie, că tot am vorbit atât de ele :). Sunt un preludiu ce nu mai forțează intrarea în text, mutând cititorul în ritmul nebun pe care îl așterni. Dar având de unde să-l mute. Poate ar fi fost interesantă o distribuire mai dezordonată a versurilor, în consonanță cu viermuiala trăirilor, dar...gata, am tăcut. Nu mai spun încă o dată cât îmi place :)
pentru textul : Cuvinte în repetiție defelicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
pentru textul : Al zecelea val deSlab text, pentru cine a pus mana pe carte si a studiat poezia in detaliu, acest text se apropie ridicol de pastisa. Vezi poemele amniotice ale lui Mihai Galatanu. Cateva exemple aleatorii: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur şi cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Şi sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viaţa mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viaţa mea se lăsa scursă în pântec,/ Loc în care n-aveam să mă mai întorc niciodată,/ pentru că niciodată nu am ieşit./ Pântecul era pajiştea cusută la gură./ Pe care aveam să mă plimb, după moarte, viaţa toată".
Si foarte multe alte exemple din tot felul de poeme amniotice marca Galatanu.
Uite, vezi Virgil Titarenco, te comentez precum meriti. Argumentat, pertinent. Am observat ca niciunul dintre comentatori nu au vazut lipsa ta de originalitate, tocmai de aceea am hotarat sa te iluminez.
pentru textul : scrisori imaginare III deMultumesc pentru adevar . Nu, nu mă supar. O să tin cont de toate obiecţiile şi, deocamdată ,las in pace valiza.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deDa, sunt român şi poate chiar mai român ca alţii , desi fac greseli de limba românească .Am o mare rugaminte . Uite acum voi posta o poezie şi te-as ruga să mi-o faci ,,praf" ca să vad adevarul si practic. Altfel cum ai vrea să ,,cresc"?
Apropo , în limba română propoziţia nu mai incepe cu majuscula?
=>
Seamănă asta a peniță?
Am fost atras de titlu, bineînțeles. Dar ceea ce am găsit e un întreg construct pe deplin reușit. Foarte interesantă mi se pare comparația în care sepia și nu inima e primul element, aici se face dovada viziunii poetice. ”Un fel de acvariu fluorescent” aduce exact doza necesară de mister și chiar fantastic, mai ales prin vaga aproximare făcută cu ”un fel de”.
Din punctul meu e vedere, consideră penița acordată.
pentru textul : o inimă ca o sepie deDa.
Citind, «cu un ochi critic», textul acesta, încearcă, aşa, să mă ispitească, demonul ironiei. Şi-mi aduc aminte de următoarea anecdotă din «Epoca de Aur». Ci că Tovarăşu’, în vizită de lucru la o fabrică de dulciuri se opreşte lângă o linie de producţie şi întreabă: „Biscuiţi?”; Biscuim, Buscuim…. Cam asta se întâmplă şi cu A.A.A.; inclusiv cu acest text, intitulat (pompos) „fără pretenţii” (orgoliul neputinţei «poietice» al celui ce l-a scris). La care, zisul autor, îmi va propune (tot pompos) următorul citat din Kierkegaard:
„A fi ironic nu înseamnă să nu cunoşti împrospătarea şi întărirea care constau în a te dezbrăca atunci când aerul devine prea apăsător şi a te arunca în marea ironiei, bineînţeles nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a reveni mai sănătos, vesel şi uşor în aerul care ţi se părea irespirabil şi care a devenit deodată o adevărată încântare.
Mărturisesc că o săgeată a durerii mi s-a implantat de mic în inimă. Atâta timp cât rămâne acolo am fost şi sunt ironic. Dar, în acelaşi timp, sunt conştient că ironia este o dezvoltare nefirească care, asemenea ficatului anormal al gâştelor de Strasbourg, sfârşeşte prin a-i îmbolnăvi pe cei implicaţi în ea.”
Vorba aia: Kierkegaard a murit; ăilalţi de după (ca şi înaintea lui) care au vorbit despre ironie, au murit şi ei. Şi nici el (autorul textului de faţă) nu se simte prea bine…
Cât priveşte gramatica…Ei, asta este (sau nu) altă problemă. Dacă îl voi vedea, am să i-o comunic. Dar hăbăuc cum îl ştiu o să-mi răspundă că nici împreună cu ea nu se simte prea bine. (O să aibă, probabil, grijă de ea, Posteritatea). Cu ăsta nu se poate discuta!
pentru textul : Har şi talent deîmi place poemul. am regăsit acea parte care mi-a atras atenția de la început asupra autoarei. Corina știe bine să îmbine ludicul cu tragismul. dar pe lângă aceste cuvinte de "lemn", pot spune că textul se potrivește cu ceea ce cred eu despre o poezie. so, for Queen & we are the champions!
pentru textul : 322 deDeprimant text. Iar versul "în orgii de lapsus" sună aiurea și descurajează exact acolo unde începe poezia: cercul devine tot mai strîns în jurul nostru sacrificăm complemente conjuncții sintagme întregi atribute sunete pentru a reuși în mod sublim să nu spunem nimic
pentru textul : ne agățăm de titluri sufletele depina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
pentru textul : Felinar deCeva corecturi care trebuie realizate urgent : Delicious, interesecţie, Sa le spun, nici unei/ niciunei, ultimilor 24 de ore/ultimelor …, că eu/ ca eu, acesta bancă, musician, aici, Dacă/aici. Dacă , "cadea" , VERDELE/ verdele, ora noua, ochiilor.
Înainte de “dar” şi “iar” adversativ trebuie virgulă. Mai sunt câteva de pus.
Toate propozițiile introduse prin “dacă” trebuie separate de virgule de regentele lor. De asemenea, explicațiile trebuie intercalate de virgule.
Punctele de suspensie trebuie să fie doar trei.
Numărătoarea secundelor la un ceas electronic e de obicei crescătoare. Prin numărătoarea descrescătoare am senzația unui ceas cu bombă. Poate că există şi astfel de ceasuri, care numără descrescator, şi nu ştiu eu… sau poate e o scăpare a autorului, motiv pentru care am semnalat acest aspect.
Am citit cu plăcere. Narațiune, monolog, introspecție, tehnica detaliului. Tensiunea bine gestionată, în general, doar pe alocuri parcă se supralicitează. La final parcă e prea ca la sfârşitul unui episod care te lasă în suspans obligându-te să vezi neapărat episodul următor.
Impresie finală: e clar că avem de a face cu un condei experimentat.
pentru textul : Verde de Dumnezeu deEmil mesajul meu catre tine nu era acela de a comenta favorabil textele celor de pe site... nu stiu de unde ti-a venit ideea. Am constatat o anumita superficialitate in tratarea unor texte si mi-am permis sa iti spun parerea mea tocmai pentru ca esti unul dintre autorii de pe site pe care-l apreciez ... imi pare rau sa o spun dar in acest contex singurul care pare suparat esti tu... chiar si cel care comenteaza ar trebui sa se astepte sa fie criticat. Eu astept in continuare de la tine texte bune si comentarii pertinente, tocmai pentru ca stiu ca iti sta in putere sa le realizezi.
pentru textul : a căzut o stea dePrima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
pentru textul : p.s deam sa ma gandesc la ceea ce ai semnalat, sincer nici nu am observat. multumesc pentru semn:)
pentru textul : fără jucării demi-am aruncat ochii din nou peste text şi am revizuit. mulţumesc (şi scuze). La rima interioară nu voi schimba, nici la divina comedie, deoarece textul e construit ca un acrostih (numele meu pe verticală), şi ar necesita schimbări mai profunde.
pentru textul : Portret rămas acasă deMarga îmi cer scuze pentru că mă interpretezi greșit, dar nu este vina mea! Restul e chat și nu își are sensul aici.
pentru textul : covrigi calzi dedasvidania!
astept replica referitoare la text. da?
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deîn chatul de crăciun mi-ați spus că mă așteaptă caprele la muls și alte lucruri jignitoare, în textul „cîndva” m-ați făcut țînc cu brînză-n gură, nu vă codiți. orice scuze mi-ați prezenta, nu le voi accepta
pentru textul : starea hermeneia deTextul pare izvorât dintr-un izbuc de inspiraţie. Mi-a plăcut şi voi citi şi alte texte. Sper să fie un exerciţiu pentru un roman, în care mâna ta de scriitoare să îmbine o astfel de scriitură cu un fir epic bine închegat.
pentru textul : dream maker desper ca anul asta sa nu va mai pupati in fund unele pe altele ca la editiile trecute. totusi, nu e o reuniune a gospodinelor. sau e?
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a dete rog reincadreaza la Info/Comunitar de asemeni, ai cumva o imagine mai buna, mai clara, mai mare?
pentru textul : The Poetry Society’s NATIONAL POETRY COMPETITION 2007 deUn text foarte bun pentru care felicit autorul. Am sa revin cu un comentariu mai amplu.
pentru textul : puterea mea e în tine deO doză de suprarealism bine strunită. Libertatea în unu este egală cu sclavia, mai ales când sunt puţine staţii. Mesajul textului (şi la nivel expresiv, şi la nivel ideatic) se învârte elegant între oniric şi real. De remarcat şi comparaţiile acestui text. Felicitări!
pentru textul : în prețul biletului dedaca mi-ai spune si ce este imbd.com, ar fi nemaipomenit.
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă deMie asta mi se pare un poem pe care Virgil Titarenco l-a scris in orele de digestie si apoi a decis, alas, sa-l posteze. S-ar putea sa fie cel mai slab poem pe care l-am citit de doi ani incoace sub semnatura lui Virgil Titarenco dar asta e, trebuie sa ai si o referinta in partea de jos a clasamentului. Jalnic la toate capitolele acest poem este ca o tanguire dupa rabdarea cititorului. In absenta inspiratiei, poemul (care incepe cu o avertizare sincera "a nu se citi", dar nu poti sa te abtii, nu?) baleteaza in lumea non-sensului cu gratia unui barbat de 100 de kile imbracat in rochie alba de balerina. Metaforele frizeaza ridicolul, limbajul este de lemn, inflexibil, mesajul poetic lipseste cu desavarsire. "delapidate" - cred ca este unicul text cu pretentii de poem in care am intalnit acest cuvant atat de urat, caruia ii sta bine doar pe o foaie scrisa cu pixul la sectia de politie. Ma rog, ma opresc aici ca sa nu umplu pagina de comentarii cu observatii negative pe care acest text mi le ofera din plin. Am cautat cu microscopul si din pacate n-am gasit nici macar un vers mai acatari. Poate doar cei patru sau asa ceva de "poate" din text care incearca sa salveze prin echivoc aceasta constructie rizibila. "Poate" ar trebui sa dau si eu o penita intoarsa acestei contra-performante dar Maria-Sa Regulamentul nu-mi permite asa ceva. Poate. Andu
pentru textul : epitaful cuvintelor deomul acesta scotocește în mine cu mâini febrile răsfoindu-mă își lipește nasul de pântecele meu mă caută omul acesta care îmbrățișează Apetenta mea spre poezie in detrimentul prozei ma face sa privesc ceea ce scrii "deformand" continutul textului, alterandu-l cumva in chiar tiparele caruia ii este tributar... oricum italic material pentru o poezie zic eu verticala :)
pentru textul : Pânză nețesută deMatei Hutopilă,
pentru textul : Cândva dechiar dacă sînt o prezență discretă pe site să nu crezi că îmi scapă ceva. constat că în ultima vreme le știi pe toate ba acum văd că o faci și pe bebe sexologu. probabil tu consideri că ai un umor rafinat dar după mine atitudinea ta nu e decît o golăneală de puști care încă mai stă cu punga de pufarine în mînă și cu brînza de capră în gură. ai nevoie de o pauză?
daca nu te superi, voi rezuma critica mea la ac text astfel: "prea multa suferinta". si intr un limbaj mult uzitat, cu imagini de asemeni erodate semantic. titlul, da, parea sa promita...
pentru textul : ...pre moarte călcând dePagini