prima strofa ar fi aproape un cliseu, cu imaginea coborarii in fantana, de n-ar urma celelate doua. strofa a doua e o bijuterie, iar ultima intregeste ideea atat de simplu ca nu mi-a venit a crede.
nu stiu daca imi voi acorda mie o steluta pentru imaginatie sau tie pentru poezie, dar gandul zamislirii unui clopot din buzele apropiate de apa ca intr-un templu rasturnat mi s-a parut stelar. dupa cum si taina insusirii cuvantului din acel tremur in apa. pentru mine a fost atat de frumos ca trebuie sa semnalez.
se poate, desigur, frumos la niveluri si mai inalte, dar ce frumos e cand e si atat simplu ca si cum ar fi fost acolo oricum, cu om care sa spuna sau fara.
A vorbi filosofico-poetic, o fac toti filosofii de marca, iar poetico-filosofic, mai greu pentru ca ei cred in ceea ce spun fara nicio umbra de indoiala.
A vorbi mistico-filosofic este, de asemenea, greu din cauza indoielii; ca si mistico-poetic, dar din alt motiv, usor de dedus.
Am epuizat toate posibilitatile? Nici nu mi-am propus.
Aranca, Hristos a înviat! Și mulțumesc bineînțeles pentru trecere și pentru semn. Altceva îi spuneam eu lui Bobadil despre substantive...nu știu dacă ai înțeles bine. Mi- ar plăcea ca, dacă tot îmi spui de clișee, că abundă în poeziile mele, să- mi poți da și exemple concrete și, eventual, și niște posibile variante acolo unde crezi că ceva nu e în regulă la ele, așa cum dealtfel ai mai făcut- o. Să știi că eu nu mă supăr absolut deloc, dar dacă tot mi- o spui, aș considera că mă ajuți de- a dreptul dacă ai face-o într- un mod "mai explicit" pentru mine. deși,îmi e cam greu să scriu altfel decât cum simt. Poate că odată va fi altfel, deocamdată asta e poezia mea, bună sau rea, cu scăderile care sunt ale mele. Nu e vorba de automulțumire, așa cum îmi mai spuneai, ci doar de o conștientizare a propriei valori. Doar că, de cele mai multe ori îmi e foarte greu să- mi văd propriile greșeli. Așa se întâmplă și în poezie. De vină e zodia... Sau, mă rog, consider că oricine ar veni cu exemple concrete despre ce anume nu "e bine" în poeziile unor novice, n- ar face altceva decât să- i ajute. Dacă însă acea persoană ar fi un editor, ar fi și mai bine, zic eu. E modul meu de a înțelege o critică de tip constructiv. Și o asemenea critică ar trebui, să reliefeze măcar din când în când și aspectele pozitive, care fără îndoială că există la oricine, trebuie doar să le vedem. Cu deosebită considerație, Camelia Silea. Mulțumesc tuturor celor care m- au citit și n- au lăsat semne, deși mi- ar fi făcut o deosebită plăcere să le aud părerile. Doresc să specific că nu mă supăr de nicio părere, a nimănui, atâta timp cât este formulată în limitele bunului simț.
ma asteptam sa vad in imagine volumul "Atocmiri" pentru ca nu vad sincer, legatura intre text si imaginea de pe internet ( ...stii de fapt regula cu drepturile de autor...). inca nu m-am lamurit daca stilul acesta colocvial (ai spune tu) putin fortat as spune eu, aduce sau nu un serviciu volumului si/sau autoarei. pentru ca stilul acesta aparent munificent nu prinde (la un cititor ca mine) oricata confienta as dori sa am. Opaaaa! "Crede-ți că glumesc" nu se scrie "Credeți că glumesc"?
pentru ca el a fost, deja, publicat pe alt site, in data de 09.04.2010! (daca e nevoie de dovezi, am salvat pagina respectiva, pentru eventualitatea in care autorul il va sterge de acolo.)
imi pare rau, dar regulamentul este extrem de clar:"Fiecare participant va putea înscrie pînă la DOUĂ poezii în limba română, pe ORICE TEMĂ, nepublicate anterior pe niciun fel de suport (electronic sau tipărit) și care îi aparțin în întregime."
suport electronic = site.
speram ca participantii vor da dovada de intelegere si buna credinta... din pacate, iata ca apar si exceptii.
asa ca autorul sau si-a injumatatit sansele de participare.
Mie mi-a plăcut acest dialog, e de recomandate, umila mea parere. La capitolul "așa DA" uite ca avem dezbatere de idei cu scântei pana si Gorun zice un fel de "pas-parol" :-) Bravos voua, chapeau bas, Andu
poetul descris de tine este din poveste! el nu poate fi altceva atâta vreme cât aduce frumos, adevăr, neobişnuit, atâta vreme cât el este altceva, altcineva, ceva care captivează cu poezia lui.
e straniu să vezi cum gîndește un bărbat
despre o femeie goală
cum îi vine în minte sex și curvă și carne și păcat
și dragoste și pasiune și tînjire și viol
e straniu și totuși nu e
ce vină are bietul om cînd ea e doar oglindă
pentru el
oase din oasele mele și carne din carnea mea
de izgonit și laș mutilat și singur
bărbat
Mie poezia ta-mi vorbeste de iubire si brate calde-n dimineata rece, de indoieli si de sfisieri , de pietrisul in care-ti zgirii sufletul si-apoi de iar drumul drept fierbine-al omului spre dragoste si dinspre ea. Cum e scrisa putin imi pasa si daca ai pierdut o virgula e treaba ta, eu insa, ma duc la treburile mele c-un miros de lamiie-n plete si-un gust de piine prajita care-o sa-mi tina de bine toata ziua. h
mi-a placut "mai curata decat muzica este lacrima" si culegatorul acela de lacrimi ce stie sa cearna si sa arda o lacrima pana la zambet.
nu mi se pare inspirat versul de inceput "sufar", poate cumva mesterit nu ar suna asa "patetic" ... doar o parere,
poemul e simplu dar frumos, cred ca poti evita verbul de la inceput.
păcat de text. dacă ai renunța la dorința de a face neaparat versificație și ai încerca să scrii fără rimă, părerea mea umilă e că ar fi, cel puțin în acest caz mai bine.
Mulțumesc frumos, Roxana! Pertinent comul tău. Am încercat, spre deosibire de construcțiile adjectival predominante, un verbiaj tăios, scurt! Filmul se află printre preferatele mele.
fara acest "carabanit" (regionalism sau nu...regasit insa in jargonul actual) poemul are o alta valoare...printre clipe de ghemuire, reintoarcere la arhetipurile de foetus sau de "ganditor" intr-un spatiu straniu nedefinit unde umbrele nestatorniciei ne calatoresc sufletele la nesfarsit. labirinthia, hmmm imi suna cunoscut...science fiction-ul deh! insa imaginea "spre diminetile cărămizii ale labirinthiei" are o altfel de consistenta.
din textul acesta mi-a placut mai mult prima jumatate si mai putin finalul, dar trebuie sa recunosc ca unele afirmatii din subsol sunt de-a dreptul delicioase.
de ex., asta:
"dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau" - primul "pampalau" fiind, fara indoiala, Pavel din Tars. E adevarat ca nici macar Echart n-a indraznit sa-l numeasca asa atunci cand, secole mai tarziu, afirma ca nu dragostea e totul, ci "Detasarea e totul". Dar, evident, Echart nu era Leonard Ancuta si, nefiind, nu si-a permis...
"dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay."
daca Elton John (sir Elton John, pardon) a insinuat ca Isus a fost gay, iata ca Leo merge mai departe...dupa Pavel din Tars, cine mai urmeaza?
poate daoistii si Aristotel, avanad ei vina de a fi facut vorbire de centrul imobil al rotii si de "motorul imobil". astept cu nerabdare urmatoarele deductii, nu neaparat logice, insa cu totul si cu totul nediscriminatorii...
mulțumesc Maria. La această melodie făceam aluzie în finalul textului http://hermeneia.com/content/o_noapte_preasfintita_0. În românește melodia Silent Night, Holy Night (sau cum este cunoscută în originalul german - "Stille Nacht, heilige Nacht") poartă numele „O Noapte Preasfințită” și face parte din tradițiile imnologice ale bisericilor neoprotestante sau reformate deși inițial cred că a fost cîntată ca și colind într-o biserică catolică - Nikolaus-Kirche din Obendorf, Austria în noaptea de 23 decembrie a anului 1818.
Francisc, daca sint secvente care iti plac, nu poate decit sa ma bucure. Inseamna ca, pe undeva se vede un progres. Orice text e perfectibil in masura in care in care exista argumente pertinente. A te crampona de imperfectiuni, dincolo de atitudine, face parte din recuzita criticii comune. Orice semn care da dovada de pertinenta ma ajuta sa evoluez, chiar daca tu vezi in nevoie de comunicare un fel de a apela la mila celorlalti. Cit despre partea a doua a comentariului tau, daca te ajuta cu ceva, esti iertat. Mergi in pace, eu nu am nici o putere, dar, daca as fi vreun pui de editor, cu siguranta nu te-as uita.
Virgil, mulțam, faină varianta ta, deschide poarta unor noi înțelesuri, însă taie nemilos firul prozodic, ceea ce nu mai gâghilă într-un mod plăcut urechile de muzichie, anulând experimentul fonic explicația încadrării (sau neîncadrării) e generatoare de zâmbet (cel puțin): textul chiar a figurat câteva minute la "experiment-cutia de nisip" - așa l-am postat inițial, dar văzând că a izbucnit în toată splendoarea lui, în prima pagină, am presupus, necunoscând mecanismele intime ale siteului, că acea cutie cu nisip ar determina automat remarcarea sa - ca o opțiune lăsată la bunul simț al autorului, întru expunerea textului, obligatoriu semnificativ - un soi de "uite ce ou de aur am scos eu și am așezat în nisip, uitați și vă minunați"; așa că am purces degrabă întru schimbarea "cutiei"; e drept, după aceea am observat ca textele din prima pagină se schimbă, aleatoriu mea culpa
Ela :)... am preferat "intre" lui "dintre" nu datorita vreunul razboi imaginat cu limba romana ci pentru ca da o nota de nediferentiere, de amestec... nu am vrut sa scot nimic in evidenta, sa extrag ceva anume ci sa proiectez o imagine de la departare... e un viziune pe care regizorul si-o permite. "înmuiată" nu e chiar deloc potrivit pentru ca astfel as pierde unul dintre sensurile secunde ale termenului. Fragilitatea sarii dar si faptul ca nu se refuza formei este asezata in opozitie cu elementul dinamic ilustrat de balerina si impreuna au rostul de a crea imaginea unui razboinic nehotarat, inveninat doar dar inca nu otravit cum l-ai perceput in mod gresit. "sângelui cale" are rost sa fie scris asa pentru ca astfel se face legatura cu versul urmator. Nici vorba sa fi murit vreodata razboinicul... e doar o intersectie de vederi, se schimba unghiul de unde se priveste tabloul si atat. Pustiirea cetatilor este daca vrei un fel de elogiu al nebuniei, al acelei nebunii care excede sfera normalului ontologic, un fel de cadere din deductiv inspre empiric, o nevoie de a depasi colivia din exterior spre interior si nu invers... faptul ca gestul injunghierii, departe de a fi desacralizat, tinde sa ia o infatisare liturgica... haosul ce precede orice creatie. Multumesc pentru incercarea de talmacire.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
prima strofa ar fi aproape un cliseu, cu imaginea coborarii in fantana, de n-ar urma celelate doua. strofa a doua e o bijuterie, iar ultima intregeste ideea atat de simplu ca nu mi-a venit a crede.
pentru textul : dezlegare denu stiu daca imi voi acorda mie o steluta pentru imaginatie sau tie pentru poezie, dar gandul zamislirii unui clopot din buzele apropiate de apa ca intr-un templu rasturnat mi s-a parut stelar. dupa cum si taina insusirii cuvantului din acel tremur in apa. pentru mine a fost atat de frumos ca trebuie sa semnalez.
se poate, desigur, frumos la niveluri si mai inalte, dar ce frumos e cand e si atat simplu ca si cum ar fi fost acolo oricum, cu om care sa spuna sau fara.
A vorbi filosofico-poetic, o fac toti filosofii de marca, iar poetico-filosofic, mai greu pentru ca ei cred in ceea ce spun fara nicio umbra de indoiala.
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică deA vorbi mistico-filosofic este, de asemenea, greu din cauza indoielii; ca si mistico-poetic, dar din alt motiv, usor de dedus.
Am epuizat toate posibilitatile? Nici nu mi-am propus.
Aranca, Hristos a înviat! Și mulțumesc bineînțeles pentru trecere și pentru semn. Altceva îi spuneam eu lui Bobadil despre substantive...nu știu dacă ai înțeles bine. Mi- ar plăcea ca, dacă tot îmi spui de clișee, că abundă în poeziile mele, să- mi poți da și exemple concrete și, eventual, și niște posibile variante acolo unde crezi că ceva nu e în regulă la ele, așa cum dealtfel ai mai făcut- o. Să știi că eu nu mă supăr absolut deloc, dar dacă tot mi- o spui, aș considera că mă ajuți de- a dreptul dacă ai face-o într- un mod "mai explicit" pentru mine. deși,îmi e cam greu să scriu altfel decât cum simt. Poate că odată va fi altfel, deocamdată asta e poezia mea, bună sau rea, cu scăderile care sunt ale mele. Nu e vorba de automulțumire, așa cum îmi mai spuneai, ci doar de o conștientizare a propriei valori. Doar că, de cele mai multe ori îmi e foarte greu să- mi văd propriile greșeli. Așa se întâmplă și în poezie. De vină e zodia... Sau, mă rog, consider că oricine ar veni cu exemple concrete despre ce anume nu "e bine" în poeziile unor novice, n- ar face altceva decât să- i ajute. Dacă însă acea persoană ar fi un editor, ar fi și mai bine, zic eu. E modul meu de a înțelege o critică de tip constructiv. Și o asemenea critică ar trebui, să reliefeze măcar din când în când și aspectele pozitive, care fără îndoială că există la oricine, trebuie doar să le vedem. Cu deosebită considerație, Camelia Silea. Mulțumesc tuturor celor care m- au citit și n- au lăsat semne, deși mi- ar fi făcut o deosebită plăcere să le aud părerile. Doresc să specific că nu mă supăr de nicio părere, a nimănui, atâta timp cât este formulată în limitele bunului simț.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deAdrian, Silviu, mă bucură mult semnele voastre, mulțumesc pentru ele! :)
pentru textul : cine scâncește la ușa aceasta? deTextul in sine mi se pare un stereotip, prin ideea lui, prin expresie. Nu mi se pare ca spune ceva cu adevarat.
pentru textul : iarna dema asteptam sa vad in imagine volumul "Atocmiri" pentru ca nu vad sincer, legatura intre text si imaginea de pe internet ( ...stii de fapt regula cu drepturile de autor...). inca nu m-am lamurit daca stilul acesta colocvial (ai spune tu) putin fortat as spune eu, aduce sau nu un serviciu volumului si/sau autoarei. pentru ca stilul acesta aparent munificent nu prinde (la un cititor ca mine) oricata confienta as dori sa am. Opaaaa! "Crede-ți că glumesc" nu se scrie "Credeți că glumesc"?
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar depentru ca el a fost, deja, publicat pe alt site, in data de 09.04.2010! (daca e nevoie de dovezi, am salvat pagina respectiva, pentru eventualitatea in care autorul il va sterge de acolo.)
imi pare rau, dar regulamentul este extrem de clar:"Fiecare participant va putea înscrie pînă la DOUĂ poezii în limba română, pe ORICE TEMĂ, nepublicate anterior pe niciun fel de suport (electronic sau tipărit) și care îi aparțin în întregime."
suport electronic = site.
speram ca participantii vor da dovada de intelegere si buna credinta... din pacate, iata ca apar si exceptii.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deasa ca autorul sau si-a injumatatit sansele de participare.
imi plac toate , in mod special primul si ultimul, foarte sugestive vesuri. cu stima
pentru textul : Pe șine-nzăpezite dedar nu chiar. regretul "povestit" pe note de rasu-plansu.
"de care nu știa nimeni decât bunul Dumnezeu" - as scoate "nimeni".
repeti acolo "altadata". sa inteleg ca e "aleasa" aceasta repetitie?
pentru textul : mă caută eu tac de"adiere de vânt" este un frumos pleonasm.
pentru textul : mai lasă-mă deMie mi-a plăcut acest dialog, e de recomandate, umila mea parere. La capitolul "așa DA" uite ca avem dezbatere de idei cu scântei pana si Gorun zice un fel de "pas-parol" :-) Bravos voua, chapeau bas, Andu
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul depoetul descris de tine este din poveste! el nu poate fi altceva atâta vreme cât aduce frumos, adevăr, neobişnuit, atâta vreme cât el este altceva, altcineva, ceva care captivează cu poezia lui.
mi-a plăcut.
pentru textul : poetul dee straniu să vezi cum gîndește un bărbat
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 dedespre o femeie goală
cum îi vine în minte sex și curvă și carne și păcat
și dragoste și pasiune și tînjire și viol
e straniu și totuși nu e
ce vină are bietul om cînd ea e doar oglindă
pentru el
oase din oasele mele și carne din carnea mea
de izgonit și laș mutilat și singur
bărbat
mi-a amintit de Sorescu(La Lilieci). un text relaxant. merita pus in scena.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a treia deMie poezia ta-mi vorbeste de iubire si brate calde-n dimineata rece, de indoieli si de sfisieri , de pietrisul in care-ti zgirii sufletul si-apoi de iar drumul drept fierbine-al omului spre dragoste si dinspre ea. Cum e scrisa putin imi pasa si daca ai pierdut o virgula e treaba ta, eu insa, ma duc la treburile mele c-un miros de lamiie-n plete si-un gust de piine prajita care-o sa-mi tina de bine toata ziua. h
pentru textul : Labirint deMultumesc pentru feed-back Sixtus. Cuvintele tale ma bucura. Chiar si raspunsurile. Desi acestea nu si-au aflat inca intrebarile potrivite.
pentru textul : Imprecație demi-a placut "mai curata decat muzica este lacrima" si culegatorul acela de lacrimi ce stie sa cearna si sa arda o lacrima pana la zambet.
pentru textul : poem pentru mine denu mi se pare inspirat versul de inceput "sufar", poate cumva mesterit nu ar suna asa "patetic" ... doar o parere,
poemul e simplu dar frumos, cred ca poti evita verbul de la inceput.
păcat de text. dacă ai renunța la dorința de a face neaparat versificație și ai încerca să scrii fără rimă, părerea mea umilă e că ar fi, cel puțin în acest caz mai bine.
pentru textul : deus ex machina deMulțumesc frumos, Roxana! Pertinent comul tău. Am încercat, spre deosibire de construcțiile adjectival predominante, un verbiaj tăios, scurt! Filmul se află printre preferatele mele.
pentru textul : puloverul (the end) deVirgil, am renunțat la versul respectiv. nici mie nu îmi suna prea bine. mulțumesc de trecere. este un text mai eliberat ce-i drept... Madim
pentru textul : Săpătură fără fulgere defara acest "carabanit" (regionalism sau nu...regasit insa in jargonul actual) poemul are o alta valoare...printre clipe de ghemuire, reintoarcere la arhetipurile de foetus sau de "ganditor" intr-un spatiu straniu nedefinit unde umbrele nestatorniciei ne calatoresc sufletele la nesfarsit. labirinthia, hmmm imi suna cunoscut...science fiction-ul deh! insa imaginea "spre diminetile cărămizii ale labirinthiei" are o altfel de consistenta.
pentru textul : ghemuire III depe line Ottilia, am să apuc stiloul de gît şi am să-l strâng pînă va ieşi acel mulţumesc albastru.
pentru textul : din cartea proverbelor dedin textul acesta mi-a placut mai mult prima jumatate si mai putin finalul, dar trebuie sa recunosc ca unele afirmatii din subsol sunt de-a dreptul delicioase.
de ex., asta:
"dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau" - primul "pampalau" fiind, fara indoiala, Pavel din Tars. E adevarat ca nici macar Echart n-a indraznit sa-l numeasca asa atunci cand, secole mai tarziu, afirma ca nu dragostea e totul, ci "Detasarea e totul". Dar, evident, Echart nu era Leonard Ancuta si, nefiind, nu si-a permis...
"dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay."
daca Elton John (sir Elton John, pardon) a insinuat ca Isus a fost gay, iata ca Leo merge mai departe...dupa Pavel din Tars, cine mai urmeaza?
pentru textul : dezvățatul de a fi I depoate daoistii si Aristotel, avanad ei vina de a fi facut vorbire de centrul imobil al rotii si de "motorul imobil". astept cu nerabdare urmatoarele deductii, nu neaparat logice, insa cu totul si cu totul nediscriminatorii...
Fain poem, însă prea mult balast. Poezia nu e o betonieră care zguduie strada pe care trece.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă demulțumesc Maria. La această melodie făceam aluzie în finalul textului http://hermeneia.com/content/o_noapte_preasfintita_0. În românește melodia Silent Night, Holy Night (sau cum este cunoscută în originalul german - "Stille Nacht, heilige Nacht") poartă numele „O Noapte Preasfințită” și face parte din tradițiile imnologice ale bisericilor neoprotestante sau reformate deși inițial cred că a fost cîntată ca și colind într-o biserică catolică - Nikolaus-Kirche din Obendorf, Austria în noaptea de 23 decembrie a anului 1818.
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deFrancisc, daca sint secvente care iti plac, nu poate decit sa ma bucure. Inseamna ca, pe undeva se vede un progres. Orice text e perfectibil in masura in care in care exista argumente pertinente. A te crampona de imperfectiuni, dincolo de atitudine, face parte din recuzita criticii comune. Orice semn care da dovada de pertinenta ma ajuta sa evoluez, chiar daca tu vezi in nevoie de comunicare un fel de a apela la mila celorlalti. Cit despre partea a doua a comentariului tau, daca te ajuta cu ceva, esti iertat. Mergi in pace, eu nu am nici o putere, dar, daca as fi vreun pui de editor, cu siguranta nu te-as uita.
pentru textul : Misericordiae deam nevoie de critici la poezia asta as vrea sa o fac buna astept, multumesc
pentru textul : Oglinzi deVirgil, mulțam, faină varianta ta, deschide poarta unor noi înțelesuri, însă taie nemilos firul prozodic, ceea ce nu mai gâghilă într-un mod plăcut urechile de muzichie, anulând experimentul fonic explicația încadrării (sau neîncadrării) e generatoare de zâmbet (cel puțin): textul chiar a figurat câteva minute la "experiment-cutia de nisip" - așa l-am postat inițial, dar văzând că a izbucnit în toată splendoarea lui, în prima pagină, am presupus, necunoscând mecanismele intime ale siteului, că acea cutie cu nisip ar determina automat remarcarea sa - ca o opțiune lăsată la bunul simț al autorului, întru expunerea textului, obligatoriu semnificativ - un soi de "uite ce ou de aur am scos eu și am așezat în nisip, uitați și vă minunați"; așa că am purces degrabă întru schimbarea "cutiei"; e drept, după aceea am observat ca textele din prima pagină se schimbă, aleatoriu mea culpa
pentru textul : ar-av-ăm-irp deEla :)... am preferat "intre" lui "dintre" nu datorita vreunul razboi imaginat cu limba romana ci pentru ca da o nota de nediferentiere, de amestec... nu am vrut sa scot nimic in evidenta, sa extrag ceva anume ci sa proiectez o imagine de la departare... e un viziune pe care regizorul si-o permite. "înmuiată" nu e chiar deloc potrivit pentru ca astfel as pierde unul dintre sensurile secunde ale termenului. Fragilitatea sarii dar si faptul ca nu se refuza formei este asezata in opozitie cu elementul dinamic ilustrat de balerina si impreuna au rostul de a crea imaginea unui razboinic nehotarat, inveninat doar dar inca nu otravit cum l-ai perceput in mod gresit. "sângelui cale" are rost sa fie scris asa pentru ca astfel se face legatura cu versul urmator. Nici vorba sa fi murit vreodata razboinicul... e doar o intersectie de vederi, se schimba unghiul de unde se priveste tabloul si atat. Pustiirea cetatilor este daca vrei un fel de elogiu al nebuniei, al acelei nebunii care excede sfera normalului ontologic, un fel de cadere din deductiv inspre empiric, o nevoie de a depasi colivia din exterior spre interior si nu invers... faptul ca gestul injunghierii, departe de a fi desacralizat, tinde sa ia o infatisare liturgica... haosul ce precede orice creatie. Multumesc pentru incercarea de talmacire.
pentru textul : Foc pribeag deatmosfera se mentine, poeticul creste cu fiecare vers. imi place stilul clasic, tonul si arsenalul atent folosit.
pentru textul : irodiacă dePagini