O incursiune interesantă în necunoscutul cotidian plecând de la conceptele artistice și filosofice ale artistului plastic (Avidar, Eva), care nu numai că reușește să creeze o poveste dincolo de poveste, o lume dincolo de altă lume, dar oferă performanța estetică scontată. Am găsit și câteva rânduri despre artistă și le reproduc în speranța ca și ceilalți dacă sunt interesați sau au mai multe detalii să le completeze. Avidar, Eva Eva Avidar, Sculptor. b. 1960, Transylvania, Romania. Immigrated 1974. Studies: 1981-85 and 1988-89 Bezalel, Jerusalem, ceramic design, specialised in porcelain; 1994-96 M.A. Sculpture, Royal College of Art, London. Prizes: 1976, 1984, 1987 Scholarships from Sharett and America-Israel Cultural Foundations. Teaching: 1989-94 Bezalel, design in clay; Since 1990 Emuna College, Jerusalem; Since 1996 Shenkar College of Fashion and Textile, Ramat Gan. (Israeli Art Center)
Asa deci... noaptea toate pisicile sunt negre? :) Desigur ca e ceva oniric in masura in care viata si visul sunt facute din acelasi aluat iar femeia (nu zeita) este o cuceritoare ce are surpriza sa gaseasca dupa victorie un pamant pustiit, cu ingeri neputinciosi ca niste samurai ramasi fara stapan.
nu este ușor să pui în poezie sentimente reale. de durere. fără să aluneci în banal sau clișeistic. Djamal scrie deja destul de bine și admir în acest text capacitatea de a fi reținut, laconic... textul de mai sus se termină (din punct de vedere artistic) în modul cel mai clasic cu putință, precum un capitel dintr-un templu grecesc în ruină. felicitări. și empatie cu tragedia poporului tău.
sper ca nu v-a suparat ironia mea suerficiala, fiindca "madam bargan", pe mine, m-a supărat. si cu asta punctul. da, mă întreb și eu "de ce ar trebui să iubim pacea lumii".
Intr-adevar, am plasat demersul meu pe un calapod gresit atribuindu-i anumite valente care nu isi au locul in acest context. Mai mult, premisa de la care am pornit a fost una eronata si rezultatul nu putea fi altceva decat ceea ce apare mai sus. Sper sa depasesc insa faza aceasta. Va multumesc pentru sfaturile si sugestiile voastre care ma ajuta sa vad unde anume trebuie sa mai lucrez. Va mai astept cu cerneala rosie, caci altfel cum sa invat daca nu din greseli :) .
e ok, Vlad! am renunțat la toate. mulțumesc încă o dată pentru că sunt chiar atașat de textul ăsta provincial. și în fond, nu e vorba decât de ochiul vexat al cititorului:)!
seară faină!
...scrie deci. eu sunt curios cum vezi tu ce e "după blocuri", pentru că am remarcat afinitatea cu piesa, melodia, ce-o fi și fă-o în stilul tău de Andrei Duban lipit siamez de V. C. Tudor (Luca Pițu îi spune așa), mai ales că unul a scos un cd de bancuri și altul are un umor involuntar bestial. Ar fi foarte interesant, probabil... dar pentru mine sigur. Mă repet, scrie... ar putea fi ceva.Pentru că această combinație e fatală.
Așa e, mulți inculți sînt prin România. Noroc că a mai rămas ceva cultură românească adevărată plecată cu pluta pe conductă prin State, Canada, Franța și Israel. Și care mai face (cultura) și polemică răsuflată pe deasupra, zău așa. Bobadil.
Oricum, o dată expusă ideea centralizării acestor texte, face mai mult sens. Cu toate acestea, cred că într-adevăr trebuie să fiți atent în a nu cădea în ceva gen "note de jurnal". Interesul cititorului este trezit, iar intertextualitatea pe care înțeleg că o veți căuta în volumul respectiv poate fi de ajutor, numai că textul în sine mai are nevoie de ceva cizelare. Le-aș vedea ca hinturi (mură-n gură e banal), dar nu simple definiții. Partea cu abandonul lecturii la jumătate este, cel puțin deocamdată, exclusă. Mie uneia îmi plac jocurile, cu cât mai criptice, cu atât mai bine. Și-apoi, la urma urmelor, nu cred că vreți să vă citească "toată lumea", acesta fiind un deziderat nerealist. Cred mai curând în nișele existente la ora actuală în literatură, și se pare că dvs. căutați tot ceva de acest gen. Ca o mică paranteză, dacă îmi permiteți, nu cred să fiu eu prima care să vă aducă aminte că suntem urmăriți de ceea ce urmărim. Cu zâmbet, Bianca.
merci Aranca, eu zic sa nu vorbeasca despre limba greaca oameni care nu stiu depre ce vorbesc. in greaca veche exista doua cuvinte: Apokalupto, care este un verb si inseamna a descoperi, a revela, a dezvalui, a dezgoli sau a face de cunoscut, a manifesta, a scoate la iveala, a da in vileag ceea ce era necunoscut pina atunci si Apokalupsis, care este un substantiv feminin si are trei intelesuri 1. dezgolire, dezbracare de haine, 2. a. referire la lucrurile necunoscute pina atunci, b. referire la lucrurile sau persoanele care pina la momentul vorbirii nu era ingaduit sa fie vazute dar care in acel moment devin vizibile, 3. manifestare, aparitie, aratare, vedenie Nu stiu cine e Anais Clanet dar am senzatia ca nu stie limba greaca nici macar asa ca hobby. Mel Gibson nu face parte din distributie asa dupa cum nu l-am vazut nici in Patimi dar nu vad ce ce ar fi asta o problema. Specialistii in conspiratii au o imaginatie bogata dar nu stiu de ce putem folosi numele lui Tim Burton in formulare numelui filmelor sale (vezi Tim Burton's Corpse Bride) fara ca el sa apara in ele si nu am avea voie sa spunem Mel Gibson's Apocalypto. Mel Gibson este regizorul filmului si eu zic ca face treba destul de buna. La urma urmei a fi controversat nu e neparat un dezavantaj.
cred că a scrie despre ura încapsulată în obiecte - includ aici lucruri și oameni - fără a transgresa spațiul liricii și al poesis-ului, fără a cădea în patimă și sentimentalism, este dificil, iar aici poetul reușește să transmită mesajul direct, să uzeze metafora doar pentru a sublima afectele și a le face transmisibile în "gând secund" nu în impuls brut. unele îmblânziri sunt imposibile, dacă atingem "coaja cenușie", va erupe ura. iar senzația că ești înconjurat de o ură multiplicată la infinit - căci infinite sunt obiectele dimprejur - este de netrăit. și aș adăuga: ele, obiectele, sunt interioare. de aici imposibila fugă, apărare, luptă. să căutăm obicetele cu scoarță sidefie, în miezul cărora se naște perpetuu iubirea? nici aceasta nu ar fi o soluție viabilă, decât pentru un timp prea scurt. și atunci? poate că aș vrea să văd următorul poem, despre iubirea obiectelor. pentru a întregi lumea dinăuntru, dinafară.
Andu, scuze trebuie să îi ceri lui Paul. Iar în ce privește bunul simț, toată discuția de față nu are nicio legătură cu al meu bun simț ci cu bunul tău simț. Deci, te rog... scutește-mă...
mi-a plăcut poemul. are un caracter frust, desenînd drumul uneori inutil pentru recâștigarea unei iubiri pierdute. aș avea câteva mici cârcoteli în prima strofă sintagma /dintre vertebrele mele fierbinți/. deși e ok ideea, parcă nu cadrează cu restul textului, direct, palpabil. în strofa doi aș scoate /am fost gata să-mi vînd și sufletul/.
ultima strofă mi-a plăcut foarte mult, foarte vizuală, frumoasă.
"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
Şi forma aleasă de mine, şi cea propusă de tine sunt două comparaţii suficiente (se înţelege perfect ce şi cum), cu diferenţa că prin sugestia ta, aş scăpă de un "de", dar, prin "cum", m-aş pricopsi cu un iz eliptic prea mare.
"şi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână" -o să gândesc.
Dorin, mulțumesc, pentru aprecieri! Chiar mi-a fost teamă că e prea "încărcată" - deși nu cred că ar fi un lucru rău, la câtă diluare a poeticului asist de ceva vreme. Cu amiciție,
incitanta aceasta introspectie intre aripile propriului inger, ce-si ofera parca siesi cupa de cucuta: "ce lugubru este înăuntrul oaselor unui înger vă spun ce singurătate de basm în locul acesta secret chemător"...un poem deosebit de expresiv, in procesul acesta evolutiv al propriei cunoasteri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
la ce îți folosesc emoticoanele? la lipsa de inspirație? sau la nevoia de distruge? cuvintele
pentru textul : ars poetica II deO incursiune interesantă în necunoscutul cotidian plecând de la conceptele artistice și filosofice ale artistului plastic (Avidar, Eva), care nu numai că reușește să creeze o poveste dincolo de poveste, o lume dincolo de altă lume, dar oferă performanța estetică scontată. Am găsit și câteva rânduri despre artistă și le reproduc în speranța ca și ceilalți dacă sunt interesați sau au mai multe detalii să le completeze. Avidar, Eva Eva Avidar, Sculptor. b. 1960, Transylvania, Romania. Immigrated 1974. Studies: 1981-85 and 1988-89 Bezalel, Jerusalem, ceramic design, specialised in porcelain; 1994-96 M.A. Sculpture, Royal College of Art, London. Prizes: 1976, 1984, 1987 Scholarships from Sharett and America-Israel Cultural Foundations. Teaching: 1989-94 Bezalel, design in clay; Since 1990 Emuna College, Jerusalem; Since 1996 Shenkar College of Fashion and Textile, Ramat Gan. (Israeli Art Center)
pentru textul : Șoșana și Crocodilul deAsa deci... noaptea toate pisicile sunt negre? :) Desigur ca e ceva oniric in masura in care viata si visul sunt facute din acelasi aluat iar femeia (nu zeita) este o cuceritoare ce are surpriza sa gaseasca dupa victorie un pamant pustiit, cu ingeri neputinciosi ca niste samurai ramasi fara stapan.
pentru textul : Închisoarea luminii denu este ușor să pui în poezie sentimente reale. de durere. fără să aluneci în banal sau clișeistic. Djamal scrie deja destul de bine și admir în acest text capacitatea de a fi reținut, laconic... textul de mai sus se termină (din punct de vedere artistic) în modul cel mai clasic cu putință, precum un capitel dintr-un templu grecesc în ruină. felicitări. și empatie cu tragedia poporului tău.
pentru textul : voiaj deIuri,
dca as fi in locul tau, as renunta la "uitat în ochii ştirbi ai lumii" si la lacrimile din batista. cred ca nu mai trebuie sa spun de ce...:)
si corecteaza, te rog, "mormanul".
pentru textul : Dureri dewould have kept just the title in 'beyond words'..the first and the last verse are slightly..too much or too cliché-istic.
try and read it this way:
'Beyond words
(poem by so and so:p)
love is brutal with us
blah
...
...
blah..
love so tender
becomes.'
(what love becomes???well, is for every reader to know..)
So, what say you?:p
pentru textul : beyond words deAdevărul e că moartea e o chestie plină de finețe artistică....
pentru textul : azi e frig deMulţumesc pentru trecere. Mă bucur că ţi-a plăcut poemul.
pentru textul : sub semnul lui Boaz desper ca nu v-a suparat ironia mea suerficiala, fiindca "madam bargan", pe mine, m-a supărat. si cu asta punctul. da, mă întreb și eu "de ce ar trebui să iubim pacea lumii".
pentru textul : de ce ar trebui deAdriana cu scuze pentru intarziere... finalul l-am scris nu parafrazandu-l, ci contrazicandu-l pe Nietszche.
pentru textul : legendă cu oameni de rând deîmi cer scuze pentru răspunsul întîrziat. Doina, Silvia vă mulţumesc pentru citire comentarii şi rezonanţă.
pentru textul : oameni şi jucării deIntr-adevar, am plasat demersul meu pe un calapod gresit atribuindu-i anumite valente care nu isi au locul in acest context. Mai mult, premisa de la care am pornit a fost una eronata si rezultatul nu putea fi altceva decat ceea ce apare mai sus. Sper sa depasesc insa faza aceasta. Va multumesc pentru sfaturile si sugestiile voastre care ma ajuta sa vad unde anume trebuie sa mai lucrez. Va mai astept cu cerneala rosie, caci altfel cum sa invat daca nu din greseli :) .
pentru textul : Sărutul dethat's your choice Bobadil. Ti-am mai spus ca nu cred ca esti alergator de cursa lunga. iti pierzi suflul repede.
pentru textul : mirabela nu există dee ok, Vlad! am renunțat la toate. mulțumesc încă o dată pentru că sunt chiar atașat de textul ăsta provincial. și în fond, nu e vorba decât de ochiul vexat al cititorului:)!
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb deseară faină!
...scrie deci. eu sunt curios cum vezi tu ce e "după blocuri", pentru că am remarcat afinitatea cu piesa, melodia, ce-o fi și fă-o în stilul tău de Andrei Duban lipit siamez de V. C. Tudor (Luca Pițu îi spune așa), mai ales că unul a scos un cd de bancuri și altul are un umor involuntar bestial. Ar fi foarte interesant, probabil... dar pentru mine sigur. Mă repet, scrie... ar putea fi ceva.Pentru că această combinație e fatală.
pentru textul : după douăzeci de ani (II) deAșa e, mulți inculți sînt prin România. Noroc că a mai rămas ceva cultură românească adevărată plecată cu pluta pe conductă prin State, Canada, Franța și Israel. Și care mai face (cultura) și polemică răsuflată pe deasupra, zău așa. Bobadil.
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deOricum, o dată expusă ideea centralizării acestor texte, face mai mult sens. Cu toate acestea, cred că într-adevăr trebuie să fiți atent în a nu cădea în ceva gen "note de jurnal". Interesul cititorului este trezit, iar intertextualitatea pe care înțeleg că o veți căuta în volumul respectiv poate fi de ajutor, numai că textul în sine mai are nevoie de ceva cizelare. Le-aș vedea ca hinturi (mură-n gură e banal), dar nu simple definiții. Partea cu abandonul lecturii la jumătate este, cel puțin deocamdată, exclusă. Mie uneia îmi plac jocurile, cu cât mai criptice, cu atât mai bine. Și-apoi, la urma urmelor, nu cred că vreți să vă citească "toată lumea", acesta fiind un deziderat nerealist. Cred mai curând în nișele existente la ora actuală în literatură, și se pare că dvs. căutați tot ceva de acest gen. Ca o mică paranteză, dacă îmi permiteți, nu cred să fiu eu prima care să vă aducă aminte că suntem urmăriți de ceea ce urmărim. Cu zâmbet, Bianca.
pentru textul : Bufonul desper sa vina si volumul de poezie. adica, e musai multumesc :)
pentru textul : De la Vaslui citire deTextul mi se pare o tentativa de epatare, care, ca cele mai multe astfel de tentative, pica in capcana ermeticului.
"Ce i se perfira secular în barba
Oxigenată în fiecare secundă
Din celestul lui ceas"
pompos si inutil...
ialin
pentru textul : Lumea ca tablă de şah demerci Aranca, eu zic sa nu vorbeasca despre limba greaca oameni care nu stiu depre ce vorbesc. in greaca veche exista doua cuvinte: Apokalupto, care este un verb si inseamna a descoperi, a revela, a dezvalui, a dezgoli sau a face de cunoscut, a manifesta, a scoate la iveala, a da in vileag ceea ce era necunoscut pina atunci si Apokalupsis, care este un substantiv feminin si are trei intelesuri 1. dezgolire, dezbracare de haine, 2. a. referire la lucrurile necunoscute pina atunci, b. referire la lucrurile sau persoanele care pina la momentul vorbirii nu era ingaduit sa fie vazute dar care in acel moment devin vizibile, 3. manifestare, aparitie, aratare, vedenie Nu stiu cine e Anais Clanet dar am senzatia ca nu stie limba greaca nici macar asa ca hobby. Mel Gibson nu face parte din distributie asa dupa cum nu l-am vazut nici in Patimi dar nu vad ce ce ar fi asta o problema. Specialistii in conspiratii au o imaginatie bogata dar nu stiu de ce putem folosi numele lui Tim Burton in formulare numelui filmelor sale (vezi Tim Burton's Corpse Bride) fara ca el sa apara in ele si nu am avea voie sa spunem Mel Gibson's Apocalypto. Mel Gibson este regizorul filmului si eu zic ca face treba destul de buna. La urma urmei a fi controversat nu e neparat un dezavantaj.
pentru textul : apocalypto denu stiu daca "trebuie" neaparat evitata, nu mi-ai dat o explicatie. eu am introdus-o acolo intentionat. a urmarit un efect, nu a fost o scapare.
pentru textul : delirice IV decred că a scrie despre ura încapsulată în obiecte - includ aici lucruri și oameni - fără a transgresa spațiul liricii și al poesis-ului, fără a cădea în patimă și sentimentalism, este dificil, iar aici poetul reușește să transmită mesajul direct, să uzeze metafora doar pentru a sublima afectele și a le face transmisibile în "gând secund" nu în impuls brut. unele îmblânziri sunt imposibile, dacă atingem "coaja cenușie", va erupe ura. iar senzația că ești înconjurat de o ură multiplicată la infinit - căci infinite sunt obiectele dimprejur - este de netrăit. și aș adăuga: ele, obiectele, sunt interioare. de aici imposibila fugă, apărare, luptă. să căutăm obicetele cu scoarță sidefie, în miezul cărora se naște perpetuu iubirea? nici aceasta nu ar fi o soluție viabilă, decât pentru un timp prea scurt. și atunci? poate că aș vrea să văd următorul poem, despre iubirea obiectelor. pentru a întregi lumea dinăuntru, dinafară.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită dedar unde anume?
pentru textul : Cenaclul literar Mihai Leoveanu deAndu, scuze trebuie să îi ceri lui Paul. Iar în ce privește bunul simț, toată discuția de față nu are nicio legătură cu al meu bun simț ci cu bunul tău simț. Deci, te rog... scutește-mă...
pentru textul : patul în formă de gondolă deeste greu să te regăseşti. Este o vreme a discreţiei. Mulţumiri pentru descifrarea textului şi pentru încurajările voastre. Îmi sunt de folos.
pentru textul : meditând închis în ochiul ciclopului demi-a plăcut poemul. are un caracter frust, desenînd drumul uneori inutil pentru recâștigarea unei iubiri pierdute. aș avea câteva mici cârcoteli în prima strofă sintagma /dintre vertebrele mele fierbinți/. deși e ok ideea, parcă nu cadrează cu restul textului, direct, palpabil. în strofa doi aș scoate /am fost gata să-mi vînd și sufletul/.
pentru textul : ca să te-aduc înapoi deultima strofă mi-a plăcut foarte mult, foarte vizuală, frumoasă.
"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
Şi forma aleasă de mine, şi cea propusă de tine sunt două comparaţii suficiente (se înţelege perfect ce şi cum), cu diferenţa că prin sugestia ta, aş scăpă de un "de", dar, prin "cum", m-aş pricopsi cu un iz eliptic prea mare.
"şi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână" -o să gândesc.
pentru textul : p.s deDorin, mulțumesc, pentru aprecieri! Chiar mi-a fost teamă că e prea "încărcată" - deși nu cred că ar fi un lucru rău, la câtă diluare a poeticului asist de ceva vreme. Cu amiciție,
pentru textul : Colind păgân deincitanta aceasta introspectie intre aripile propriului inger, ce-si ofera parca siesi cupa de cucuta: "ce lugubru este înăuntrul oaselor unui înger vă spun ce singurătate de basm în locul acesta secret chemător"...un poem deosebit de expresiv, in procesul acesta evolutiv al propriei cunoasteri.
pentru textul : contingență denu m-am referit la fond ci la forma. a judeca fondul mi se pare nedrept forma insa am dreptul, nu?
pentru textul : Electra dePagini