Un sonet deosebit realizat, cu stil și condei, mai ales. "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată În umbra lui: bătrânul, pleșuv, bogat și-obez Și am să râd când mierea iubirii-și lasă stupul Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." Atenție la diacritice...de corectat "subreda"....
cel mai mare fan si apostol al lui Christos, supranumit si apostolul neamurilor, el insusi numindu-se apostol si rob al lui Isus Christos, prin voia lui Dumnezeu, este Pavel. Initial prigonitor al bisericii, dupa intalnirea sa cu Lumina, pe drumul Damascului, a primit apostolatul si a devenit rugul care a mistuit lumea. Lui ii datoram multa consideratie si respect.
Uite, am mai modificat cate ceva, Momentan, mie mi se pare mai bine, Si chiar daca nu e.. cred ca asa o sa ramana o bucata de vreme pana o sa-l pot judeca, asa, mai la rece.. Tu ce zici?.. :)
Când citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
Sis, oho, acupunctura ne învață cât de mult ai voie să înfigi acul și unde anume sunt zonele mai sensibile! Sapphire, mă bucur că ai găsit interesant jocul meu de-a detașarea. Uite încă ceva: las gratiile în seama ferestrelor. :-)
un poem sec, sincer si clar. nu tulbura cititorul, nu deranjeaza, nu sacaie, nu explica, nu cauta... nu face nimic din ceea ce ar putea fi deranjant pentru a iesi in evidenta. un poem ce respecta si stie sa respecte regulile.
pentru tălmăcirea atât de inspirată a cuvintelor mele.
Cinstit fiind, nu aș fi crezut...
Dar omul cât trăiește învațâ iar asta este o vorbă în care cred cu tărie.
O vorbă care este solidă ca o afirmație matematică sau logică, adică și negația ei este la fel de adevărată.
Omul când nu mai învață, nu mai trăiește.
Sărbători Luminate vouă dragilor mei, Hermeneilor.
Andu
neverending, vocea ta poetică este una care merită ascultată cu atenție, ai un spus dominat de o anume vibrație care pe mine una mă apropie, în poezia aceasta imaginea dealului cu rufe albe în vânt are o plasticitate care definește întregul text, părerea mea, depășești lirismul feminin de circumstanță, cred că reușești să dai contururi ferme și atrăgătoare ideii
daca ai completat in gind inseamna ca rolul de sugestie a fost realizat merci pentru apreciere nu stiu cum sa raspund intrebarii tale Aranca. probabil ca depinde de om si aici ne-am lansa intr-o adevarata dezbatere sociologica. cred ca noi oamenii sintem in general lasi. nu am crezut ca textul poate reprezenta pe oricine
mi-ar fi placut ca versurile sa fi fost altfel asezate in pagina. acest poem este o suflare. ai multe enumerari si aceea si aceea pentru ca sa intregesti imaginea. fotografia în care tu scrii toate acestea așteptând să pui punct sfarsitul e foarte fain. numai asezarea versurilor ma opreste cu palma in piept sa zic mai multe.e o pewrspectiva.
Incearca sa nu abuzezi de culori: ruginiu, alb, verde, bruna. Iar la verbe precum - contureaza - care suna foarte nepoetic, incearca asa:oglinzile conturul ultimei gene. Nici nu ai nevoie de atat de multe verbe in poezie pentru a scoate in evidenta un cadru. Trebuie doar un rafinemant lingvistitc obtinut prin deduceri. Remarc primul vers cu timpul care se descalta.
Tres beau! M-am trezit pe malul mării înainte de a-mi da seama ce se întâmplă cu mine. Doar la primul vers, fragmentul "en ces jours" îmi suna puțin ciudat, parcă "dans ces jours" mi s-ar fi părut mai natural... Oricum, după părerea mea, textul merită o peniță. Marian
unii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
mie dimpotrivă, mi s-a părut melodramatică și previzibilă chestia cu „lumea era pe atunci lapte dulce și-ncăpea într-un sân.”. La urma urmei la ce lume să te gîndești la trei luni? În schimb m-a fascinat încă de cînd am citit ”despre stelele care curg în fântâni” precum și ”a ridicat o biserică s-a închis între ziduri apoi i-a dat foc” dar mai ales întregul fantastic al nopții de douăzeci de ani cînd ” va strânge paharele și se va preface-n lupoaică să strivească iar cerul în colți” după ce în prealabil „o să-i cumpere tort douăzeci de garoafe și pantofii roșii pe care i-au văzut în vitrină”. Textul are aproape forța unui film de Guillermo del Toro. Felicitări.
aici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
tema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
mi-a plăcut acest poem, chiar dacă are un aer resemnat. mi-a plăcut mult pasajul
"cînd nu mai pot ies din casă
îmi lipesc spatele de perete
trecutul acela încălzit de soare îmi face bine
oasele îmi dansează ca niște fete mulatre"
și finalul deasemeni. sper că e ok dacă vă acord o peniță, fără să comentez .. mai mult.
deci pina aici am vrut sa spun ca textul mi se pare simplu. iar daca cineva crede ca este o prostie pentru ca nu se vrea complicat, asta este o alta poveste. nici nu stiu daca neaparat si-a dorit metafora. poate dimpotriva.
"un fior pe care ne este frică să-l recunoaștem
în mijlocul unei mulțimi oprite din mers" - textul duce ideea instrainarii in spatiu comunitar. sau poate mai degraba anti-comunitar. dar cu siguranta ca se vad cele doua aspecte negative de care nu te poti refugia: frica de a te confrunta cu tine insuti si ideea celor care te inconjoara si nici ei nu mai merg in nicio directie. sau cel putin asa este perceput fiorul.raspunsul se vor versurile:
"acolo unde lipsa oricărui sunet este doar
anticiparea pură și firească a-nțelegerii"
aici lipsa sunetului este evident tacerea. dar ea nu este o tragedie sau o ruptura. este de fapt linistea de dinaintea comuniunii. anticiparea pura si normala a actului de a intelege, a fi inteles si acceptat (poate in primul rind de catre tine), de a cunoaste rostul si de a-ti descoperi rostul tau in contextul eliberarii de persistenta ambiguitatii si dubiului.
Marina, nu stiu daca am inserat sau ba imaginea - am o problema, nu vad diacriticele, in locul lor vad patratele si trebuie sa ghicesc despre ce cuvinte e vorba. De aceea, sper ca am reusit sa inlocuiesc cum trebuie codul. Eu nu vad imaginea in text si sunt curioasa daca exista sau nu. Daca nu, mai incerc, asta e!
incitanta aceasta introspectie intre aripile propriului inger, ce-si ofera parca siesi cupa de cucuta: "ce lugubru este înăuntrul oaselor unui înger vă spun ce singurătate de basm în locul acesta secret chemător"...un poem deosebit de expresiv, in procesul acesta evolutiv al propriei cunoasteri.
Pe ici, pe colo, urmează să mai lucrezi, deși cred că vei lasă textul în forma aceasta. Este emoționant poemul, nu sunt patriot decât, cum se spune, la olimpiadele de gimnastică, dar mi-a dat o lacrimă, citind. Finalul foarte bun, interesant ar fi dacă e inspirație de moment sau pregătit de ceva vreme. E un text care trebuia scris.
Un poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
După întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
Virgil, nu mai comentez decât atât: voi părăsi acest site în care domnul administrator Virgil Titarenco foloseşte un limbaj aproape obscen de insultător la adresa persoanei mele. Dacă veţi citi comentariile d-lui la acest poem veţi găsi un număr de....13 numărate de mine...atacuri la persoana mea prin afirmaţii hazardate. Poate sunt chiar mai multe.
În plus repet: nu mi-am lăudat poezia prin faptul că am spus că e poem (cald şi emoţional sunt atribute, reale în acest caz; cine spune că ele înseamnă poezie bună?). De altfel, fără niciun fel de "refulare", voi înceta (sper că definitiv de data aceasta) să mai scriu poezii, pe care am repetat de atâtea ori că nu le consider poezie bună. În şapte ani nu am fost publicată în ţara mea şi doar de două ori am fost tipărită pe hârtie în S.U.A. E evident că nu mai sper să scriu vreodată poezie bună. Poezia bună se citeşte şi/sau se publică! Eu nu am avut nici cititori, decât ocazional, nu mai explic.
Buna ziua ! Bine ati venit pe site ! Am remarcat ca ati postat in scurt timp cam patru texte. Va recomand ca pe viitor, sa incercati sa va rezumati la un numar mai mic, sau, in functie de activitatea pe site sa incercati sa postati la intervale diferite de timp. Nu este o regula este o recomandare . Multumesc ! Ialin
Este in plus nici un sunet, se subintelege din versul anterior / nici un zumzet. poeți ai viselor tale / poetii viselor tale în noaptea retrasă d(in) cărțile reci? lovește și sapă (și)-(i)mpunge și bate mângâiere și-alint./ori mangaiere, ori alint, preferabil alint ooorbeeesc ? orbecaiesc/ de-atata singuratate repetitia lui vezi/vezi /la al doilea vers se merita scoasa/mai mult de atat/ si cat de departe/ aproape de mine/ repetitia din strofa 3 repetiaia departe/ pe final Textul are si imagini deosebit de frumoase de ex/ îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci/ si imagini fortate/ hohotind a mister/ melodios dar anulandu-se reciproc, fara valente antitetice deosebite text acceptabil
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai dreptate, Andrei. o sa vina vremea si pentru versurile alea, in alte poeme. ma bucur ca ai venit .Catia
pentru textul : raiul deUn sonet deosebit realizat, cu stil și condei, mai ales. "Am să rămân la urmă, ascuns precum o pată În umbra lui: bătrânul, pleșuv, bogat și-obez Și am să râd când mierea iubirii-și lasă stupul Și primenit de suflet se înconvoaie trupul." Atenție la diacritice...de corectat "subreda"....
pentru textul : Sonet 148 decorectează lipsa unor diacritice.
pentru textul : synopsis deun text fad
cel mai mare fan si apostol al lui Christos, supranumit si apostolul neamurilor, el insusi numindu-se apostol si rob al lui Isus Christos, prin voia lui Dumnezeu, este Pavel. Initial prigonitor al bisericii, dupa intalnirea sa cu Lumina, pe drumul Damascului, a primit apostolatul si a devenit rugul care a mistuit lumea. Lui ii datoram multa consideratie si respect.
pentru textul : Fanii lui Cristos deUite, am mai modificat cate ceva, Momentan, mie mi se pare mai bine, Si chiar daca nu e.. cred ca asa o sa ramana o bucata de vreme pana o sa-l pot judeca, asa, mai la rece.. Tu ce zici?.. :)
pentru textul : auto - market deCând citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
pentru textul : Ceruri demultam mult de trecere marga :)
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul deSis, oho, acupunctura ne învață cât de mult ai voie să înfigi acul și unde anume sunt zonele mai sensibile! Sapphire, mă bucur că ai găsit interesant jocul meu de-a detașarea. Uite încă ceva: las gratiile în seama ferestrelor. :-)
pentru textul : e-REM deun poem sec, sincer si clar. nu tulbura cititorul, nu deranjeaza, nu sacaie, nu explica, nu cauta... nu face nimic din ceea ce ar putea fi deranjant pentru a iesi in evidenta. un poem ce respecta si stie sa respecte regulile.
pentru textul : Etaj VII depentru tălmăcirea atât de inspirată a cuvintelor mele.
pentru textul : șapte cai deCinstit fiind, nu aș fi crezut...
Dar omul cât trăiește învațâ iar asta este o vorbă în care cred cu tărie.
O vorbă care este solidă ca o afirmație matematică sau logică, adică și negația ei este la fel de adevărată.
Omul când nu mai învață, nu mai trăiește.
Sărbători Luminate vouă dragilor mei, Hermeneilor.
Andu
neverending, vocea ta poetică este una care merită ascultată cu atenție, ai un spus dominat de o anume vibrație care pe mine una mă apropie, în poezia aceasta imaginea dealului cu rufe albe în vânt are o plasticitate care definește întregul text, părerea mea, depășești lirismul feminin de circumstanță, cred că reușești să dai contururi ferme și atrăgătoare ideii
pentru textul : vorbește-mi în rusă dedaca ai completat in gind inseamna ca rolul de sugestie a fost realizat merci pentru apreciere nu stiu cum sa raspund intrebarii tale Aranca. probabil ca depinde de om si aici ne-am lansa intr-o adevarata dezbatere sociologica. cred ca noi oamenii sintem in general lasi. nu am crezut ca textul poate reprezenta pe oricine
pentru textul : obsesia unui rol demi-ar fi placut ca versurile sa fi fost altfel asezate in pagina. acest poem este o suflare. ai multe enumerari si aceea si aceea pentru ca sa intregesti imaginea. fotografia în care tu scrii toate acestea așteptând să pui punct sfarsitul e foarte fain. numai asezarea versurilor ma opreste cu palma in piept sa zic mai multe.e o pewrspectiva.
pentru textul : Piața norilor deIncearca sa nu abuzezi de culori: ruginiu, alb, verde, bruna. Iar la verbe precum - contureaza - care suna foarte nepoetic, incearca asa:oglinzile conturul ultimei gene. Nici nu ai nevoie de atat de multe verbe in poezie pentru a scoate in evidenta un cadru. Trebuie doar un rafinemant lingvistitc obtinut prin deduceri. Remarc primul vers cu timpul care se descalta.
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile deTres beau! M-am trezit pe malul mării înainte de a-mi da seama ce se întâmplă cu mine. Doar la primul vers, fragmentul "en ces jours" îmi suna puțin ciudat, parcă "dans ces jours" mi s-ar fi părut mai natural... Oricum, după părerea mea, textul merită o peniță. Marian
pentru textul : La bastide des vagues deunii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
pentru textul : 25 de ani demie dimpotrivă, mi s-a părut melodramatică și previzibilă chestia cu „lumea era pe atunci lapte dulce și-ncăpea într-un sân.”. La urma urmei la ce lume să te gîndești la trei luni? În schimb m-a fascinat încă de cînd am citit ”despre stelele care curg în fântâni” precum și ”a ridicat o biserică s-a închis între ziduri apoi i-a dat foc” dar mai ales întregul fantastic al nopții de douăzeci de ani cînd ” va strânge paharele și se va preface-n lupoaică să strivească iar cerul în colți” după ce în prealabil „o să-i cumpere tort douăzeci de garoafe și pantofii roșii pe care i-au văzut în vitrină”. Textul are aproape forța unui film de Guillermo del Toro. Felicitări.
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deaici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
pentru textul : prezervativ detema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
mi-a plăcut acest poem, chiar dacă are un aer resemnat. mi-a plăcut mult pasajul
pentru textul : anticoncepționale de"cînd nu mai pot ies din casă
îmi lipesc spatele de perete
trecutul acela încălzit de soare îmi face bine
oasele îmi dansează ca niște fete mulatre"
și finalul deasemeni. sper că e ok dacă vă acord o peniță, fără să comentez .. mai mult.
deci pina aici am vrut sa spun ca textul mi se pare simplu. iar daca cineva crede ca este o prostie pentru ca nu se vrea complicat, asta este o alta poveste. nici nu stiu daca neaparat si-a dorit metafora. poate dimpotriva.
pentru textul : poate de"un fior pe care ne este frică să-l recunoaștem
în mijlocul unei mulțimi oprite din mers" - textul duce ideea instrainarii in spatiu comunitar. sau poate mai degraba anti-comunitar. dar cu siguranta ca se vad cele doua aspecte negative de care nu te poti refugia: frica de a te confrunta cu tine insuti si ideea celor care te inconjoara si nici ei nu mai merg in nicio directie. sau cel putin asa este perceput fiorul.raspunsul se vor versurile:
"acolo unde lipsa oricărui sunet este doar
anticiparea pură și firească a-nțelegerii"
aici lipsa sunetului este evident tacerea. dar ea nu este o tragedie sau o ruptura. este de fapt linistea de dinaintea comuniunii. anticiparea pura si normala a actului de a intelege, a fi inteles si acceptat (poate in primul rind de catre tine), de a cunoaste rostul si de a-ti descoperi rostul tau in contextul eliberarii de persistenta ambiguitatii si dubiului.
Marina, nu stiu daca am inserat sau ba imaginea - am o problema, nu vad diacriticele, in locul lor vad patratele si trebuie sa ghicesc despre ce cuvinte e vorba. De aceea, sper ca am reusit sa inlocuiesc cum trebuie codul. Eu nu vad imaginea in text si sunt curioasa daca exista sau nu. Daca nu, mai incerc, asta e!
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deincitanta aceasta introspectie intre aripile propriului inger, ce-si ofera parca siesi cupa de cucuta: "ce lugubru este înăuntrul oaselor unui înger vă spun ce singurătate de basm în locul acesta secret chemător"...un poem deosebit de expresiv, in procesul acesta evolutiv al propriei cunoasteri.
pentru textul : contingență dePe ici, pe colo, urmează să mai lucrezi, deși cred că vei lasă textul în forma aceasta. Este emoționant poemul, nu sunt patriot decât, cum se spune, la olimpiadele de gimnastică, dar mi-a dat o lacrimă, citind. Finalul foarte bun, interesant ar fi dacă e inspirație de moment sau pregătit de ceva vreme. E un text care trebuia scris.
pentru textul : românia perfect I deadrian, multumesc pentru impresie. nu e chiar un text 90 / 60 / 90/, nu?:)
am sa mai imblanzesc finalul si poate si restul la momentul potrivit.
p.s.sincere felicitari pentru premiu si la mai multe! poate ne vedem la virtualia?..:))
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs deGabi, multumesc pentru rabdare si descalcire
pentru textul : Din casa bunicilor deUn poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
pentru textul : întoarcerea la praga deDupă întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
Virgil, nu mai comentez decât atât: voi părăsi acest site în care domnul administrator Virgil Titarenco foloseşte un limbaj aproape obscen de insultător la adresa persoanei mele. Dacă veţi citi comentariile d-lui la acest poem veţi găsi un număr de....13 numărate de mine...atacuri la persoana mea prin afirmaţii hazardate. Poate sunt chiar mai multe.
pentru textul : ie de zi lucrătoare deÎn plus repet: nu mi-am lăudat poezia prin faptul că am spus că e poem (cald şi emoţional sunt atribute, reale în acest caz; cine spune că ele înseamnă poezie bună?). De altfel, fără niciun fel de "refulare", voi înceta (sper că definitiv de data aceasta) să mai scriu poezii, pe care am repetat de atâtea ori că nu le consider poezie bună. În şapte ani nu am fost publicată în ţara mea şi doar de două ori am fost tipărită pe hârtie în S.U.A. E evident că nu mai sper să scriu vreodată poezie bună. Poezia bună se citeşte şi/sau se publică! Eu nu am avut nici cititori, decât ocazional, nu mai explic.
ultimul vers merge, in rest, mi-e greu sa ascult. scrisul acesta, desi il apreciez, in dulcele stil clasic, tb upgradat pt a spune ceva si noua.
pentru textul : Sfat pentru fiul meu deBuna ziua ! Bine ati venit pe site ! Am remarcat ca ati postat in scurt timp cam patru texte. Va recomand ca pe viitor, sa incercati sa va rezumati la un numar mai mic, sau, in functie de activitatea pe site sa incercati sa postati la intervale diferite de timp. Nu este o regula este o recomandare . Multumesc ! Ialin
pentru textul : În apoi deEste in plus nici un sunet, se subintelege din versul anterior / nici un zumzet. poeți ai viselor tale / poetii viselor tale în noaptea retrasă d(in) cărțile reci? lovește și sapă (și)-(i)mpunge și bate mângâiere și-alint./ori mangaiere, ori alint, preferabil alint ooorbeeesc ? orbecaiesc/ de-atata singuratate repetitia lui vezi/vezi /la al doilea vers se merita scoasa/mai mult de atat/ si cat de departe/ aproape de mine/ repetitia din strofa 3 repetiaia departe/ pe final Textul are si imagini deosebit de frumoase de ex/ îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci/ si imagini fortate/ hohotind a mister/ melodios dar anulandu-se reciproc, fara valente antitetice deosebite text acceptabil
pentru textul : Săgeți în piept dePagini