uneori am impresia ca-s doar un mizerabil cu ceva abilitati pacalitoare. mai ales cand mi se spune ca nu-s. atunci imi vine sa m-ascund, altfel e ca si cum as pacali copii. :o)
cristina
e uimitor (pentru mine)ca se simte asta. pentru ca e exact ce urmaresc, nu sufar poezia aglomerata si am tendinta sa aglomerez. iti multumesc pentru incurajari, imi fac bine.
/mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea/ sensibil poemul tau, ioana.. cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei... diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte... acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita? cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
D-le Cristea, perfect de acord cu tot ce spuneţi: geniul eminescian se putea observa şi în revelaţia pe care poeziile sale o conţineau (cel puţin acele texte pe care poetul le-a publicat în timpul vieţii), chiar dacă ele sufereau un lung travaliu. Eminescu reuşea aproape de fiece dată să păstreze prospeţimea şi nerepetabilitatea logosului. Din lirica românească, l-aş include în această categorie şi pe Bacovia... Şi pe alţii, dar nu în aceeaşi măsură.
Cred eu că şi acest factor reprezintă una dintre mizele poetului - respectiv a împăca travaliul cu spontaneitatea.
Până să citesc acest poem nu am crezut că se poate scrie poezie cu afgani și cu soldați britanici. Însă autoarea un talent reportericesc, poemul e și o relatare de la fața locului.
Foarte interesant, recunosc, zic și eu că merită continuată această linie, pentru că e proaspătă, sinceră și se simte de ambele părți ale 'baricadei'.
Margas.
m-am aşezat pe margine. se vedea prin pădure umbra unui om.părea fără contur.
să fi fost...?
mulţumesc călin pentru că m-ai întâmpinat aici pe tărâmuri noi.
rara
eu mi-am cumparat si o harta/ a ocupat jumatate de perete/ colegele mele s-a suparat/ le-am citit poezii/ la sfarsit mi-au adus lipici ca sa o fixez cat mai bine... francisc, poate ne dai si noua linkurile alea/ cred ca ne confruntam cu aceeasi problema.
Formularea "destinul ia forma unui hazard imparțial" mi-a cazut mai greu la stomac decat carnea porcului de Craciun :) Inteleg cumva ceea ce ai vrut sa spui insa poate nu sunt eu in starea potrivita...
Insa tot respectul pentru broderia tesuta in jurul cutiei muzicale, motiv care m-a fascinat si pe mine de multe ori... e ceva in acea balerina micuta, "dulce" si "rotativa", un amestec de copilarie si senzualitate care poate crea poteci spre atat de multe destinatii... poate aici sa fie legatura cu abruptul si homericul destin.
începînd chiar cu titlul văd poema asta deja obositoare. gerunziu în titlu este atîta de greu că nici nu-ți mai ajunge forță să citești rîndurelele ce urmează după. uha, și încă titlul se reia în poezie. asta-i culmea: "mustrări în inimă trezesc/ dulăii stânii.". exprimă-te măcar coerent: "mustrările din inimă..." nu pot spune nimic mai mult si mai departe de: "nimic nou, numai/ tăcerea bate toaca-/ chemări de departe."
autobiografic (doar e un text de Emilian Pal, nu?) si totusi, de data asta, trecand cu mai multa usurinta peste accentele de jurnal ( prea ascutite) care tineau, uneori, cititorul la distanta. Fara metafore sofisticate , fara multe artificii optzeciste, douamiiste sau etc-iste. O poezie care traieste, respira, viseaza. O poezie a fericirii imbracata in haine de lucru. :) "ea e aici și ziua începe ca și cum ai învîrti cheile în contact totul se mișcă ea e aici între mușchi și vertebre totul se mișcă" "să te trezești dimineața să-ți scuturi degetele ca un miner după o explozie zdravănă din degete să iasă mii de albine și ele să fecundeze pămîntul să ai un milion de copii și fiecare să aibă un nume după lucruri mai importante pe unul să-l cheme soare pe altul străin pe altul culoare" da. penita.
Textul s-a vrut o transmitere a unei stari, implicand si anumite simboluri (clavicula, iarna, Apollo, lebedele, unghiul drept, hienele, cenusa, oasele, oglinzile), stare generata de nemiscarea in alb a iernii, de nemiscarea in alb a autorului, o pemutare sisifica spre renastere, ca o fuga din real, unii au simtit (frumoasa si desprinderea acelui sens cu cu vibratiile, Adina - de aici si acel refren "sol fa mi sol fa mi re - gen "virocongoeolig/oase-ngheata-afara-n frig" al lui Ion Barbu), altii nu, fiecare dupa chip, asemanare si putinta a intelegerii (daca nu ai priceput de ce acele simboluri nu sunt "cercei la gatul poemului", actaeon, o sa incerc sa-ti explic cat mai pe inteles, fara nici o suparare, din tot sufletul, cu un alt prilej al exprimarii acestei nevoi).
Evident, adevarul unei intamplari poate sensibiliza cititorul, ca si cadru conjunctural. Nu stiu ce efect si ce gust va lasa pe termen lung prozaicul. Ramane de vazut.
Textul încearcă să păstreze prozodia specifică tanka însă cuplate (pentru că știm cum este alcătuită o tanka) devine un alt tip de poem, cred eu. Un text care are mai degrabă o tentă pastel. Câteva metafore originale în strofa a doua pe care o consider cea mai reușită: "singur pe trepte încerc sa iau din cuier luna." Unele din celelalte strofe sunt din păcate, plate, fără intensitate lirică. Atenție la diacritice, nu sunt puse peste tot, începând de la titlu.
Dragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
Dar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
Adriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
La mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
zimbesc. e un fel de compliment cu ciudat (ca sa ma abtin sa spun altfel) ce scrie aici sixtus. evident inseamna ca nu ii place ce scriu eu sau cum scriu eu. probabil (daca ar fi sa fiu ironic) as putea spune ca problema cu tehnica se trage de la inginerie. si aici sint tentat sa ii dau dreptate. n-am vocatie tehnica. sau cum ar spune cineva, trag liniile mult prea groase. de fapt oriana nu face decit sa sublinieze si mai mult asta. desi cele doua comentarii par a se contrazice. redundante, stingacii. parantezele drepte nu stiu daca au vreun rost. e o tehnica proasta, cum spuneam mai sus.
are un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
"Cea spus la început [...]"!!!
Mai întâi, ortografia.
Apoi, în acest text şi în cel pereche postat aici - idei şi sentimente comune într-o expresie lipsită de orice notă personală.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
oana
uneori am impresia ca-s doar un mizerabil cu ceva abilitati pacalitoare. mai ales cand mi se spune ca nu-s. atunci imi vine sa m-ascund, altfel e ca si cum as pacali copii. :o)
cristina
e uimitor (pentru mine)ca se simte asta. pentru ca e exact ce urmaresc, nu sufar poezia aglomerata si am tendinta sa aglomerez. iti multumesc pentru incurajari, imi fac bine.
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină de/mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea/ sensibil poemul tau, ioana.. cred ca nu mama isi tara umbra dupa ea ci umbra se tara dupa mama cu bocceluta pentru lacrimi... ori uda cu ele mormantul tatei... diafana aducere aminte a copilariei cu codite si sarut pe frunte... acolo ,,dar cand esti mic nu mai conteaza'' ceva nu merge...scoate dar..in poeyie nu trebuie sa justifici nimic... e doar emotie in stare pura.. si cum sa nu picure cerneala din penita? cu drag pentru toate mamele lumii , Katya
pentru textul : Mama deOtilia, mulţumesc de trecere!
D-le Cristea, perfect de acord cu tot ce spuneţi: geniul eminescian se putea observa şi în revelaţia pe care poeziile sale o conţineau (cel puţin acele texte pe care poetul le-a publicat în timpul vieţii), chiar dacă ele sufereau un lung travaliu. Eminescu reuşea aproape de fiece dată să păstreze prospeţimea şi nerepetabilitatea logosului. Din lirica românească, l-aş include în această categorie şi pe Bacovia... Şi pe alţii, dar nu în aceeaşi măsură.
Cred eu că şi acest factor reprezintă una dintre mizele poetului - respectiv a împăca travaliul cu spontaneitatea.
Mulţumindu-vă,
pentru textul : p.s dede bine!
Până să citesc acest poem nu am crezut că se poate scrie poezie cu afgani și cu soldați britanici. Însă autoarea un talent reportericesc, poemul e și o relatare de la fața locului.
pentru textul : 322 deFoarte interesant, recunosc, zic și eu că merită continuată această linie, pentru că e proaspătă, sinceră și se simte de ambele părți ale 'baricadei'.
Margas.
m-am aşezat pe margine. se vedea prin pădure umbra unui om.părea fără contur.
pentru textul : nelinişti defrişate desă fi fost...?
mulţumesc călin pentru că m-ai întâmpinat aici pe tărâmuri noi.
rara
eu mi-am cumparat si o harta/ a ocupat jumatate de perete/ colegele mele s-a suparat/ le-am citit poezii/ la sfarsit mi-au adus lipici ca sa o fixez cat mai bine... francisc, poate ne dai si noua linkurile alea/ cred ca ne confruntam cu aceeasi problema.
pentru textul : Ruines de Rome deFormularea "destinul ia forma unui hazard imparțial" mi-a cazut mai greu la stomac decat carnea porcului de Craciun :) Inteleg cumva ceea ce ai vrut sa spui insa poate nu sunt eu in starea potrivita...
pentru textul : cutia muzicală deInsa tot respectul pentru broderia tesuta in jurul cutiei muzicale, motiv care m-a fascinat si pe mine de multe ori... e ceva in acea balerina micuta, "dulce" si "rotativa", un amestec de copilarie si senzualitate care poate crea poteci spre atat de multe destinatii... poate aici sa fie legatura cu abruptul si homericul destin.
începînd chiar cu titlul văd poema asta deja obositoare. gerunziu în titlu este atîta de greu că nici nu-ți mai ajunge forță să citești rîndurelele ce urmează după. uha, și încă titlul se reia în poezie. asta-i culmea: "mustrări în inimă trezesc/ dulăii stânii.". exprimă-te măcar coerent: "mustrările din inimă..." nu pot spune nimic mai mult si mai departe de: "nimic nou, numai/ tăcerea bate toaca-/ chemări de departe."
pentru textul : traversând toamne deautobiografic (doar e un text de Emilian Pal, nu?) si totusi, de data asta, trecand cu mai multa usurinta peste accentele de jurnal ( prea ascutite) care tineau, uneori, cititorul la distanta. Fara metafore sofisticate , fara multe artificii optzeciste, douamiiste sau etc-iste. O poezie care traieste, respira, viseaza. O poezie a fericirii imbracata in haine de lucru. :) "ea e aici și ziua începe ca și cum ai învîrti cheile în contact totul se mișcă ea e aici între mușchi și vertebre totul se mișcă" "să te trezești dimineața să-ți scuturi degetele ca un miner după o explozie zdravănă din degete să iasă mii de albine și ele să fecundeze pămîntul să ai un milion de copii și fiecare să aibă un nume după lucruri mai importante pe unul să-l cheme soare pe altul străin pe altul culoare" da. penita.
pentru textul : one bullet 'till morning deerr: psihanalitice
pentru textul : It is possible to die deTotuși, ce vrei să spui?
pentru textul : Despre suflet deTextul s-a vrut o transmitere a unei stari, implicand si anumite simboluri (clavicula, iarna, Apollo, lebedele, unghiul drept, hienele, cenusa, oasele, oglinzile), stare generata de nemiscarea in alb a iernii, de nemiscarea in alb a autorului, o pemutare sisifica spre renastere, ca o fuga din real, unii au simtit (frumoasa si desprinderea acelui sens cu cu vibratiile, Adina - de aici si acel refren "sol fa mi sol fa mi re - gen "virocongoeolig/oase-ngheata-afara-n frig" al lui Ion Barbu), altii nu, fiecare dupa chip, asemanare si putinta a intelegerii (daca nu ai priceput de ce acele simboluri nu sunt "cercei la gatul poemului", actaeon, o sa incerc sa-ti explic cat mai pe inteles, fara nici o suparare, din tot sufletul, cu un alt prilej al exprimarii acestei nevoi).
pentru textul : cuvintele sfori ale unghiului drept decine ma iubeste, ma iubeste si cu si fara purici. ca paul, de ex ;)) multumesc, aranca. aprecierile tale constante sunt un semn bun pentru mine.
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deEvident, adevarul unei intamplari poate sensibiliza cititorul, ca si cadru conjunctural. Nu stiu ce efect si ce gust va lasa pe termen lung prozaicul. Ramane de vazut.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu deConform regulamentului, am să te rog să te rezumi la a posta, cel mult, un text pe zi. Mulţumesc!
pentru textul : Obosit de timp dema maguleste comentariul tau, francisc! depre coditele tale, nici nu stiu ce sa mai zic?!?
pentru textul : Rugăciune particulară deaparțin* chiar. Mă scuzați.
pentru textul : felie crocantă deva multumesc f mult pentru onoarea de a ma afla printre voi
pentru textul : vis rotund deTextul încearcă să păstreze prozodia specifică tanka însă cuplate (pentru că știm cum este alcătuită o tanka) devine un alt tip de poem, cred eu. Un text care are mai degrabă o tentă pastel. Câteva metafore originale în strofa a doua pe care o consider cea mai reușită: "singur pe trepte încerc sa iau din cuier luna." Unele din celelalte strofe sunt din păcate, plate, fără intensitate lirică. Atenție la diacritice, nu sunt puse peste tot, începând de la titlu.
pentru textul : în goana trenului demi-e placut in mod deosebit sfarsitul.
pentru textul : shooting stars deDragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
Adriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
pentru textul : Ca să fii cal deLa mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
yes, but I'm afraid very few people here really got what I wanted to say
pentru textul : yesterday i learned blonde people kill too dezimbesc. e un fel de compliment cu ciudat (ca sa ma abtin sa spun altfel) ce scrie aici sixtus. evident inseamna ca nu ii place ce scriu eu sau cum scriu eu. probabil (daca ar fi sa fiu ironic) as putea spune ca problema cu tehnica se trage de la inginerie. si aici sint tentat sa ii dau dreptate. n-am vocatie tehnica. sau cum ar spune cineva, trag liniile mult prea groase. de fapt oriana nu face decit sa sublinieze si mai mult asta. desi cele doua comentarii par a se contrazice. redundante, stingacii. parantezele drepte nu stiu daca au vreun rost. e o tehnica proasta, cum spuneam mai sus.
pentru textul : dark glaze denu paul, nici pe departe. e doar o parere. cu reverenta.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dehm... nu stiu ce s-ar intampla. :) multumesc frumos pentru parere.
pentru textul : reader deca un stilou de cuvinte (??). dacă te-ai fi oprit aici:
"Şi ea vine,
vine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile", nu ar fi bine?
nu ştiu, zic şi eu. bun.
pentru textul : p.s deceva rimeinvoluntare, cred.
"cîntec amorf despre amintiri
înțepenite printre rădăcini"
finalul cu resturile de zmeie rămase agăţate, reuşit ca trasmitere a mesajului. text simplu, curat, aproape fără cuvinte.
pentru textul : fără cuvinte deare un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
pentru textul : BJ şi inima de clovn de"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
"Cea spus la început [...]"!!!
pentru textul : Ganduri deMai întâi, ortografia.
Apoi, în acest text şi în cel pereche postat aici - idei şi sentimente comune într-o expresie lipsită de orice notă personală.
Pagini