O poezie ca un film postapocaliptic. Infecţie generală. Eradicare. Senzaţia asta mi-o lasă. Ca şi cum ai trece printr-un oraş părăsit, ai privi lung la fiecare obiect, fiecare zid prăbuşit, fiecare bucată de hârtie, întrebându-te care e istoria respectivului obiect, cine l-a atins ultimul etc.
Un text care îmi vorbeşte despre sine fără narcis. Ori, mai corect, vorbeşte din sine. Ton melancolic, învins, nicio revoltă în vers, dar demnitate lirică. Şi adaptabilitate. Finalul, de un tragism oniric, nu e dorinţa sfârşitului, a morţii, cât dorinţă neplecării ei, aşadar, trebuie înţeles mai degrabă în mod constructiv, pozitiv.
Nu am observat niciun vers în plus. Nici în minus. Poezia ta, Virgil, ţi-am mai spus, e mai curată. Spune mult, nu multe. E ca o apă clară, prietenoasă, dar adâncă. Fără multă metaforă, fără brizbrizuri, natural. Şi dureros de simţită. Instrumente poetice fine, mulate pe necesitate, nu pe efect. E unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit, nu doar la tine, dar şi pe Hermeneia. Am să-l iau la preferate.
Costa, sa nu te superi pe mine...dar nu cred ca acesta este un eseu. E o alegorie destul de frumoasa - desi, spre final, ma dusese cu gandul la caracterizarea nativului dintr-o zodie inchipuita, transmisa duminica la TV de astrologul maselor largi; ia uite: "Dacă din orice motiv ea le scapă, vîntul îi va purta prin văzduh într-un loc îndepărtat unde, ei se vor așeza, își vor găsi altă ancoră și se vor înălța din nou. Sunt determinați în orice și-ar dori să facă, iar eșecurile nu fac decît să-i încetinească. Ei vor totul și nimic. Au ceea ce au descoperit doar ei și dacă vei înțelege secretul lor, poți deveni și tu unul." Insa de la alegorie la eseu de e cale luuunga si intzelenita - ca sa nu mai vorbim de directie. fii bun si schimba incadrarea textului.
Am, totuși, o întrebare. De ce credeți că poezia trebuie neapărat să fie mai lungă? Eu am sentiment aparte pentru ceva așa mai scurt. Majoritatea poeziilor mele sunt scurte; dacă le lungesc mi se pare că se diluează, ... sau, la fel de bine, poate să fie și o scădere a mea, să nu pot susține ideea... Hm!
Un poem care abuzeaza de o idee foarte buna printr-o prozodie neingrijita, scrisa parca de o profesoara de limba romana de la scoala generala nr.1 (singura, de altfel) din comuna izgonitii. Pe cat de mult imi place prima pe atat de mult imi displace ce-a de-a doua. Un poem care trebuie rescris degraba daca se vrea pastrat, parerea mea.
E ora cind se lasa o liniste ciudatata si cerul nu e-albastru si rosu inca nu e, e ora cind stirile n-au spus ceva rau si speri sa spuna ceva bine, e ora cind ne scoatem bocancii obositi si punem sa se culce cartile de telefon, e ora cind adorm ,sfirsiti de urlet pruncii, e ora cin femeia isi vede-n fata omul. E ora cind uitam sa ne mai scoatem ochii, e ora cind innebunim... de dragoste. de viata.
pentru mine, o poezie care se simte lucrata fara a cadea in artificialul pe care-l da lustruitul excesiv.
si ca tot vorbeam de "lustruit", as scoate acel "și" din "și strada cu stâlpii de lumină dezlânați", e un amanunt dar poate schimba un pic sensul si rupe ritmul care mi se pare altfel bine prins. foarte frumoasa, oana. genul de poezie care te face aproape curios sa cunosti un om, pentru a-i vedea un pic mecanismele interioare.
Felicitări câştigătorilor!
Felicitări tuturor celor care au participat într-un fel sau altul!
Mulţumesc organizatorilor şi juriului pentru că şi-au rupt o părticică din timpul lor şi din sufletul lor pentru a ne ajuta, într-un fel pe fiecare, să ne identificăm în peisajul acestui mic şi unic tărâm numit Hermeneia. Oamenii, în general, sunt mai mult grăbiţi şi puţini se îndură, sau se încumetă, sau se opresc să ofere şi altora puţin din darurile primite, să-i ajute şi pe ceilalţi să se identifice, să evolueze, să se coaguleze ca şi comunitate. Aceasta este, cred şi eu, menirea oricărei competiţii.
Pentru mine a fost primul concurs de poezie la care am participat efectiv. Nu m-am luat niciodată prea în serios cu scrisul, pe care l-am considerat mai mult o modalitate de evadare, de a respira din când când puţin din aerul mai pur şi mai rarefiat al lumii ideilor şi inefabilului.
A fost frumos, chiar dacă organizatorul principal ne-a cam dat emoţii la un moment dat! Dar emoţiile sunt constructive şi au farmecul lor. Hermeneia se dovedeşte a fi încăodată o comunitate micuţă dar bine închegată, cu oameni pe care mi-a făcut o mare bucurie să-i întâlnesc, să-i cunosc, atât cât permite acest spaţiu virtual. Hermeneia este o nemuritoare şi aşa trebuie să rămână.
Virgil, nu am marit pozele, ele au fost facute la rezolutia asta si nu am avut posibilitati tehnice sa le micsorez, din pacate. In plus, am postat la cald, sa nu las impresiile sa zboare. Multumesc. Alma, multumesc si tie.
Pentru mine ,,Acasă" e locul unde e si Tata.
Ghemul e viaţa, nu? Iar ,,Ea" e cam cernită :) si tare as scrie cu e mic :)
Nedumerirea e la ,,amin". Sensul lui de bază e ,,asa să fie!" , insă aici il percep ca pe un ,,sfârsit" ( the end ).
Un text interesant. Imi place mult mai mult partea "deep" a textelor tale. Remarc ideea din "te ridici din poză și pleci într-o zi prin gaura cheii", comparatia din versul doi si nonsalanta de efect din final. Ialin
Da, te rog sa imi dai numele cronicilor si ale autorilor care au zis ca Bacovia scria SIMPLU. Chiar si citate din acele gazete, ca parerea ta sa fie acceptata. Si chiar si asa, critica contemporana este mai avizata intrucat are o mai larga viziune in ceea ce priveste incadrarea literara, curentele etc. Deci imi poti da exemple chiar din critica contemporana in care sa scrie negru pe alb ca bacovia scria SIMPLU. Eventual poti cauta pe Google, ca daca stiai pana acuma imi dadeai exemple concrete. Nu stiu de ce ai impresia ca m-am referit la Beaudelaire ca precursor al simbolismului. Eu nu despre simbolism vorbeam si nici nu ma refeream la tinerii care invata la gimmnaziu dupa manuale. Dar chiar, in ce clasa se invata curentele literare si influenta simbolismului francez? Eu ma refeream la starea poetica, la sumbrul-macabrul bacovian. Caci daca este sa mergem pe firul inspiratiei, Bacovia se inspira din Beaudelaire, iar Beaudelaire din romantismul lui Poe, poet pe care Baudelaire l-a tradus si care i-a marcat enorm si definitiv opera literara.
Parere contradictorie? Nicidecum, fiind primul care a lasat comentariul aici. Eu nu am contrazis pe nimeni, mi-am exprimat o opinie. Tu, venind cu o parere contradictorie, trebuia sa exemplifici, ca sa nu pari drept un individ care incearca sa combata un antecomentator cu argumente lipsa, doar de dragul de a vorbi orice dar numai sa vorbeasca.
Apropo, de unde stii tu ca eu cuvant din manuale? Ce fel de manuale? Daca faci o afirmatie despre ce fac eu, te rog sa exemplifici. Sa aflu si eu ce manuale imi lipsesc din bagajul literar.
Oricum discutia este interesanta. Daca as avea timpul si dispozitia necesara te-as introduce mai mult in literatura franceza si influentele ei in literatura romana, ca doar traiesc in francofonie si ma lovesc de chestiile astea la orice pas. Succes!
Eu nu i-am vazut pe Daniel Corbu, Marius Chelaru, Cassian Maria Spiridon, Cezar Ivanescu si ceilalti mari poeti folosind astfel de arhaisme in opera lor. Si nici pe cei de generatie veche, Vieru, Zilieru etc. Tu nu faci o demonstratie de forta cu arhaisme si regionalisme cum incerca obositul de Cartarescu in Levantul sau nea Ispirescu in basmele sale. Am obosit, este ultimul meu comm. Baftaaa!
Ela, am înțeles mesajele tale și printre rânduri, și printre cuvinte. Voi ține cont de ele. Te rog, lasă deschisă fereastra aceasta. Către Artă, oricare ar fi. Abia aștept să ne recitim. Îți mulțumesc.
am sa ma mai gindesc Alina, multumesc. totusi nu inteleg ce te face sa crezi ca vorbesc despre mine in primele versuri. de fapt in tot textul. cindva existau niste aparate care se numeau defibrilatoare. Aranca, daca tu zici ca e delicat, asa o fi. cit despre vaporasele de hirtie, nu stiu, poate.
Ecaterina, nu-s bolnav, multumesc lui D-zeu ! Pur si simplu mi-a placut poemul asta si ti-am spus (ti-am spus si ce nu imi place si in continuare mi se pare fortata sintagma din final). De prietenie nu se poate pune problema, eu nu cred in prietenii de la distanta. Se pot numi cum vrei tu, dar nu prietenii. Un prieten ar trebui sa fie langa tine cand ai nevoie, iar de exemplu eu si daca as vrea si n-as putea sa vin la Chisinau in urmatorul interval de timp. N-am mai ajuns eu nici la Iasi pe la niste prieteni non-virtuali, rusine sa-mi fie! Andu
Adriana, am corectat. Dupa ce recitesti textul (daca o sa ai timp sa faci asta; daca nu, nu ma supar) sunt curios sa vad cat a mai ramas din Castaneda. Eu cred ca mai ramane destul. Dar si altceva.
dintre toate pe care le-am citit până acum la tine, Violeta (dar, recunosc, în ultima vreme eu am fost destul de absentă), acest poem se distinge net, în opinia mea. de ce? pentru că se lasă spus fără să se ascudă și, mai ales, fără să strige.
dacă e să cârcotesc nițel, totuși... ei bine, parcă m-a cam zgâriat metafora de la intrare. mă refer la oasele acelea, care...
cred că textul stă-n picioare și fără al doilea vers.
aaa, poate că unii ți-ar reproșa pafafraza din titlu... dar pe mine nu mă deranjează.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O poezie ca un film postapocaliptic. Infecţie generală. Eradicare. Senzaţia asta mi-o lasă. Ca şi cum ai trece printr-un oraş părăsit, ai privi lung la fiecare obiect, fiecare zid prăbuşit, fiecare bucată de hârtie, întrebându-te care e istoria respectivului obiect, cine l-a atins ultimul etc.
Un text care îmi vorbeşte despre sine fără narcis. Ori, mai corect, vorbeşte din sine. Ton melancolic, învins, nicio revoltă în vers, dar demnitate lirică. Şi adaptabilitate. Finalul, de un tragism oniric, nu e dorinţa sfârşitului, a morţii, cât dorinţă neplecării ei, aşadar, trebuie înţeles mai degrabă în mod constructiv, pozitiv.
Nu am observat niciun vers în plus. Nici în minus. Poezia ta, Virgil, ţi-am mai spus, e mai curată. Spune mult, nu multe. E ca o apă clară, prietenoasă, dar adâncă. Fără multă metaforă, fără brizbrizuri, natural. Şi dureros de simţită. Instrumente poetice fine, mulate pe necesitate, nu pe efect. E unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit, nu doar la tine, dar şi pe Hermeneia. Am să-l iau la preferate.
Felicitări!
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni decongrats!
sunt cumva geloasa pe cei care vor putea participa la eveniment.
oricum... ma simt onorata sa fiu alaturi de voi in volumul Virtualia
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deCosta, sa nu te superi pe mine...dar nu cred ca acesta este un eseu. E o alegorie destul de frumoasa - desi, spre final, ma dusese cu gandul la caracterizarea nativului dintr-o zodie inchipuita, transmisa duminica la TV de astrologul maselor largi; ia uite: "Dacă din orice motiv ea le scapă, vîntul îi va purta prin văzduh într-un loc îndepărtat unde, ei se vor așeza, își vor găsi altă ancoră și se vor înălța din nou. Sunt determinați în orice și-ar dori să facă, iar eșecurile nu fac decît să-i încetinească. Ei vor totul și nimic. Au ceea ce au descoperit doar ei și dacă vei înțelege secretul lor, poți deveni și tu unul." Insa de la alegorie la eseu de e cale luuunga si intzelenita - ca sa nu mai vorbim de directie. fii bun si schimba incadrarea textului.
pentru textul : Zmeii văzduhului deeste un text in stilul dvs. insa, aici, nu sunt "înnebunit de zvîcnetul ritmic obsesiv al vieții". as vrea sa vad dincolo de erotica o erotetica.
pentru textul : plagă a primăverii deAm, totuși, o întrebare. De ce credeți că poezia trebuie neapărat să fie mai lungă? Eu am sentiment aparte pentru ceva așa mai scurt. Majoritatea poeziilor mele sunt scurte; dacă le lungesc mi se pare că se diluează, ... sau, la fel de bine, poate să fie și o scădere a mea, să nu pot susține ideea... Hm!
pentru textul : Colecționarul de ape demulțumesc frumos!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deUn poem care abuzeaza de o idee foarte buna printr-o prozodie neingrijita, scrisa parca de o profesoara de limba romana de la scoala generala nr.1 (singura, de altfel) din comuna izgonitii. Pe cat de mult imi place prima pe atat de mult imi displace ce-a de-a doua. Un poem care trebuie rescris degraba daca se vrea pastrat, parerea mea.
pentru textul : omului cu valuri în suflet de"pleacă cu totul"
pentru textul : Stare precară deo sa tin cont de opinia ta, dar deocamdata nu o sa aplic schimbari, fiindca nu cred ca e cazul. multumesc.
pentru textul : îți descopăr privirea deE ora cind se lasa o liniste ciudatata si cerul nu e-albastru si rosu inca nu e, e ora cind stirile n-au spus ceva rau si speri sa spuna ceva bine, e ora cind ne scoatem bocancii obositi si punem sa se culce cartile de telefon, e ora cind adorm ,sfirsiti de urlet pruncii, e ora cin femeia isi vede-n fata omul. E ora cind uitam sa ne mai scoatem ochii, e ora cind innebunim... de dragoste. de viata.
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase depentru mine, o poezie care se simte lucrata fara a cadea in artificialul pe care-l da lustruitul excesiv.
pentru textul : Riddle me this, riddle me that desi ca tot vorbeam de "lustruit", as scoate acel "și" din "și strada cu stâlpii de lumină dezlânați", e un amanunt dar poate schimba un pic sensul si rupe ritmul care mi se pare altfel bine prins. foarte frumoasa, oana. genul de poezie care te face aproape curios sa cunosti un om, pentru a-i vedea un pic mecanismele interioare.
Felicitări câştigătorilor!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deFelicitări tuturor celor care au participat într-un fel sau altul!
Mulţumesc organizatorilor şi juriului pentru că şi-au rupt o părticică din timpul lor şi din sufletul lor pentru a ne ajuta, într-un fel pe fiecare, să ne identificăm în peisajul acestui mic şi unic tărâm numit Hermeneia. Oamenii, în general, sunt mai mult grăbiţi şi puţini se îndură, sau se încumetă, sau se opresc să ofere şi altora puţin din darurile primite, să-i ajute şi pe ceilalţi să se identifice, să evolueze, să se coaguleze ca şi comunitate. Aceasta este, cred şi eu, menirea oricărei competiţii.
Pentru mine a fost primul concurs de poezie la care am participat efectiv. Nu m-am luat niciodată prea în serios cu scrisul, pe care l-am considerat mai mult o modalitate de evadare, de a respira din când când puţin din aerul mai pur şi mai rarefiat al lumii ideilor şi inefabilului.
A fost frumos, chiar dacă organizatorul principal ne-a cam dat emoţii la un moment dat! Dar emoţiile sunt constructive şi au farmecul lor. Hermeneia se dovedeşte a fi încăodată o comunitate micuţă dar bine închegată, cu oameni pe care mi-a făcut o mare bucurie să-i întâlnesc, să-i cunosc, atât cât permite acest spaţiu virtual. Hermeneia este o nemuritoare şi aşa trebuie să rămână.
Virgil, nu am marit pozele, ele au fost facute la rezolutia asta si nu am avut posibilitati tehnice sa le micsorez, din pacate. In plus, am postat la cald, sa nu las impresiile sa zboare. Multumesc. Alma, multumesc si tie.
pentru textul : un fel de poveste dePentru mine ,,Acasă" e locul unde e si Tata.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deGhemul e viaţa, nu? Iar ,,Ea" e cam cernită :) si tare as scrie cu e mic :)
Nedumerirea e la ,,amin". Sensul lui de bază e ,,asa să fie!" , insă aici il percep ca pe un ,,sfârsit" ( the end ).
frumos poem, într-adevăr! aș spune că de data asta te-ai cenzurat bine în prima strogă, și ai „răbufnit” spectaculos în cea de a doua.
felicitări!
pentru textul : corespondență de septembrie deUn text interesant. Imi place mult mai mult partea "deep" a textelor tale. Remarc ideea din "te ridici din poză și pleci într-o zi prin gaura cheii", comparatia din versul doi si nonsalanta de efect din final. Ialin
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu deDa, te rog sa imi dai numele cronicilor si ale autorilor care au zis ca Bacovia scria SIMPLU. Chiar si citate din acele gazete, ca parerea ta sa fie acceptata. Si chiar si asa, critica contemporana este mai avizata intrucat are o mai larga viziune in ceea ce priveste incadrarea literara, curentele etc. Deci imi poti da exemple chiar din critica contemporana in care sa scrie negru pe alb ca bacovia scria SIMPLU. Eventual poti cauta pe Google, ca daca stiai pana acuma imi dadeai exemple concrete. Nu stiu de ce ai impresia ca m-am referit la Beaudelaire ca precursor al simbolismului. Eu nu despre simbolism vorbeam si nici nu ma refeream la tinerii care invata la gimmnaziu dupa manuale. Dar chiar, in ce clasa se invata curentele literare si influenta simbolismului francez? Eu ma refeream la starea poetica, la sumbrul-macabrul bacovian. Caci daca este sa mergem pe firul inspiratiei, Bacovia se inspira din Beaudelaire, iar Beaudelaire din romantismul lui Poe, poet pe care Baudelaire l-a tradus si care i-a marcat enorm si definitiv opera literara.
Parere contradictorie? Nicidecum, fiind primul care a lasat comentariul aici. Eu nu am contrazis pe nimeni, mi-am exprimat o opinie. Tu, venind cu o parere contradictorie, trebuia sa exemplifici, ca sa nu pari drept un individ care incearca sa combata un antecomentator cu argumente lipsa, doar de dragul de a vorbi orice dar numai sa vorbeasca.
Apropo, de unde stii tu ca eu cuvant din manuale? Ce fel de manuale? Daca faci o afirmatie despre ce fac eu, te rog sa exemplifici. Sa aflu si eu ce manuale imi lipsesc din bagajul literar.
Oricum discutia este interesanta. Daca as avea timpul si dispozitia necesara te-as introduce mai mult in literatura franceza si influentele ei in literatura romana, ca doar traiesc in francofonie si ma lovesc de chestiile astea la orice pas. Succes!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură detraiasca Hermeneia! :p
o membra de patru ani si o luna
pentru textul : Șapte ani deEu nu i-am vazut pe Daniel Corbu, Marius Chelaru, Cassian Maria Spiridon, Cezar Ivanescu si ceilalti mari poeti folosind astfel de arhaisme in opera lor. Si nici pe cei de generatie veche, Vieru, Zilieru etc. Tu nu faci o demonstratie de forta cu arhaisme si regionalisme cum incerca obositul de Cartarescu in Levantul sau nea Ispirescu in basmele sale. Am obosit, este ultimul meu comm. Baftaaa!
pentru textul : Umbra. deDorine, frumoasa trimiterea din titlu...dar inca incerc sa gasesc un numitor comun intre Kundera si textul de fatza. Sau nu trebuie sa caut?
pentru textul : "insuportabila ușurătate a frumuseții" de... hai să facem altfel, dragii mei. modificam...textul!
pentru textul : cromozomii de fier deEla, am înțeles mesajele tale și printre rânduri, și printre cuvinte. Voi ține cont de ele. Te rog, lasă deschisă fereastra aceasta. Către Artă, oricare ar fi. Abia aștept să ne recitim. Îți mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deam sa ma mai gindesc Alina, multumesc. totusi nu inteleg ce te face sa crezi ca vorbesc despre mine in primele versuri. de fapt in tot textul. cindva existau niste aparate care se numeau defibrilatoare. Aranca, daca tu zici ca e delicat, asa o fi. cit despre vaporasele de hirtie, nu stiu, poate.
pentru textul : un alt fel de singurătate deEcaterina, nu-s bolnav, multumesc lui D-zeu ! Pur si simplu mi-a placut poemul asta si ti-am spus (ti-am spus si ce nu imi place si in continuare mi se pare fortata sintagma din final). De prietenie nu se poate pune problema, eu nu cred in prietenii de la distanta. Se pot numi cum vrei tu, dar nu prietenii. Un prieten ar trebui sa fie langa tine cand ai nevoie, iar de exemplu eu si daca as vrea si n-as putea sa vin la Chisinau in urmatorul interval de timp. N-am mai ajuns eu nici la Iasi pe la niste prieteni non-virtuali, rusine sa-mi fie! Andu
pentru textul : umbrele cu oameni deAdriana, am corectat. Dupa ce recitesti textul (daca o sa ai timp sa faci asta; daca nu, nu ma supar) sunt curios sa vad cat a mai ramas din Castaneda. Eu cred ca mai ramane destul. Dar si altceva.
pentru textul : Coșmar deAi esențializat foarte bine starea de zbucium permanent, de alunecare în țipăt. Pasărea devine un motiv preferat în poeziile tale, nu?
pentru textul : mă-ntorc în dor dedintre toate pe care le-am citit până acum la tine, Violeta (dar, recunosc, în ultima vreme eu am fost destul de absentă), acest poem se distinge net, în opinia mea. de ce? pentru că se lasă spus fără să se ascudă și, mai ales, fără să strige.
dacă e să cârcotesc nițel, totuși... ei bine, parcă m-a cam zgâriat metafora de la intrare. mă refer la oasele acelea, care...
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor decred că textul stă-n picioare și fără al doilea vers.
aaa, poate că unii ți-ar reproșa pafafraza din titlu... dar pe mine nu mă deranjează.
imi place poemul, atmosfera degajata, cuvintele alese. ritmul e de asemeni bine ales. chapeau!
pentru textul : Sonet VI de Pablo Neruda deviolent e mult spus cred. e doar puterea unui gest de a produce o suferinta muta careia nu te poti opune. mai treci:)
pentru textul : ea (indiferența se așează în lucrurile mărunte) deIoana, esti răutăcioasă fără motiv, am venit de multe ori în paginile tale cre' că. Îmi place și muzica, nu numai. Anunță-mă când s-or coace!
pentru textul : trăiesc periculos dePagini