observabil pt toti e ca Hermeneia devine o copie xerox a Agoniei. in lipsa de idei, virgil da copy-paste-uri de la mai vechii confrati intr-ale pseudoliteraturii. (a nu se intelege ca m-as opune cumva, prin acest comment. studiul regimurilor autoritar-corporatiste a devenit o pasiune pt mine si n-as vrea cumva sa obstructionez dezvoltarea fireasca a unuia dintre ele. ) so... Hermeneia 2.0 = Agonia redivivus?
,,Sfânta Masă e din marmură albă de Carrera și calc pe parchet din lemn vechi de stejar.,, localitatea italiana vestita pentru marmura ei e Carrara iar nu Carrera.marmura de Carrara a devenit celebra fiiind folosita de Michelangelo pentru sculpturile sale....
poemul e mai mult decat frumos. m-am lovit insa de "propovaduim", strica muzicalitatea, este destul de greoi. apoi si repetitia care vine sa accentueze intr-un ritm bolnavicios, strica nonsalanta care se mula perfect. as sugera: inventam un isus -desi e cliseu, cantam un isus -desi e prea religios si rupt de context. poate "noi cautam un isus nenascut". cautam, spovedim, raspandim, dezvaluim, divulgam etc mcm
Cam greu de digerat afirmatia din versul 6, strofa a treia, intr-un context ce ar trebui sa dea doavada de fior poetic si ironie fina. In prima strofa nu cred ca ai nevoie de "ca" in versul 3, se subintelege:
"mă bâzâie ideile
mai ales noaptea
escadrile întregi de ţânţari bezmetici"
In concluzie, extrem de "sangeros" razboiul cu ideile...
Oana, mulţumesc. Sper să mai găsesc cheiţe :)
Paul, înclins să cred că cititorul are (aproape) întotdeana dreptate. Dacă n-o fac ele însele, nu (prea) am obiceiul să-mi apăr textele... evident, în afara cazurilor în care cel care mă comentează e chiar paralel. Deci, se prea poate să fie cum spui. Mulţumesc de comentariu!
Laurențiu, știi ce spusesem despre text...însă, uite, recitindu-l, nu pot să nu remarc imaginea zilei trase pe roată. excelentă. sau,mă rog, asta am văzut eu aici: "apoi țintuind-o în colbul lunii să o frângem ca pe o franzelă cu patru armăsari răstignind frumusețea ce ar sătura gurile flamânde ale roților" P.S.: ai o căciuliță lipsă la "flamânde".
Vai Virgil ce dezamagire am avut cand am citit mai bine. Citisem initial : "timpul îmi era din sticlă de murano" si zic, extraordinar, ce vers! Si cand colo, era trupul! Of of.
aici, Adrian, am introdus deliberat o aluzie la un vers consacrat cândva. efectul, tocmai de aceea, nu e căutat, deși pare. e mai degrabă ironic/blând. așa cum se întâmplă când te uiți în urmă la o năzbâtie (chiar muzicală), pe care acum o vezi în alt ”duh”.
și, într-adevăr, fiind singura expresie distonantă în text, spiritul tău viu a remarcat-o. îți mulțumesc că e așa.
și textul așa va rămâne.
o citesc a treia data si dau penita. pentru faptul ca ai umor. poate ca observatia este subiectiva. dar este destul de dificil sa dozezi umor in poezie. si apoi mai este si cinismul si autoironia si un fel de onestitate sensibila. astea fac toti banii.
Tare încheierea! Taie nemilos adevărul,. Şi poate, pentru a se înţelege forţa, ar trebui să-nchid adverbul între virgule: taie, nemilos, adevărul. Un final simplu, nu simplis, un final fără culoare lirică. Doar substanţă.
Un text lapidar, însă nu și concentrat. L-am remarcat înainte de neplăcutul nostru incident. Mi-a sugerat finalul poemului "Un om se-apleacă peste margine", de Lucian Blaga: "Pe coate încă o dată/ mă mai ridic o șchioapă de la pământ/ și ascult./ Apă bate-ntr-un țărm/ altceva nimic, nimic,/ nimic". Am postat, pe de altă parte, poemul meu intitulat "Etica" (un text vechi, din volumul "Tablou cotidian" , apărut în 1983), pentru că și acolo e o imagine asemănătoare cu cea din finalul poemului tău. Am o singură observație de făcut: nu mi se pare că atunci când așezi urechea pe pământ ai putea auzi cum trece timpul prin TINE. Ci prin EL. (prin lume, prin ierburi, prin tot ce nu ești - și totuși ești - tu).
djamal, te scrii frumos intr-o limba straina tie, uneori mai frumos ca cei nascuti in ea, te citesc desi nu am timp destul sa-ti las semne, versurile tale creaza imagini cautatoare de timp etern, trimit la o filozofie a cautarii undeva deasupra limitelor... un nou inceput te ridica mereu desupra ultimei singuratati, in care vai, zbuciunul e acelasi... nu te cunosc destul, e adevarat, dar din cat te citesc mi-e deajuns ca sa afirm, ca nu ai nevoie sa „imprumuti” nimic de la nimeni, sunt sigura ca aceste cuvinte nu sunt decat o coincidenta, nimeni de altfel nu detine monopolul cuvintelor, ne repetam mereu in functie doar de categoria de ... tristete care ne macina. apropo cunosc incidentul cu poemul „imprumutat”... marina, eu sunt convinsa ca djamal nu se preteaza la acest fel de lucruri, dar te multe ori cuvintele ne joaca renghiuri, am patit-o si eu, stiu cat m-a durut insinuarea aceea... scuze ca nu am venit mai repede, nu am avut cateva zile conectare la internet.
Minunat ce am citit, eu, aci, astăzi. Poate încadrarea este oarecum greşită. Mi se pare mai mult un jurnal existenţial, dar nu asta contează acum.
Fragmentele din "încăpere", felul cum fiecare cuvânt îşi are greutatea sa în propoziţie, repetiţiile voite, care nu fac altceva decât să mărească dorinţa de "a ieşi spre un spaţiu", aduc o notă de "frumos-întreg" scrierii de faţă. Generează o stare în care te surprinzi lângă o veioză, un pat şi o bibliotecă ticsită de cărţi prin care ai trecut cândva precum un păianjen sătul de viaţă. De remarcat fragmentul "bibliotecarului dezordonat" care mi-a amintit de o vorbă cum că fiecare om în dezordinea lui îşi are ordinea aşa cum în anormal îţi poţi găsi normalul faptelor. La noi normalul este anormalul, zicea cândva un analist politic - divagând puţin.
Aceste note îţi induc o stare şi e meritul exclusiv al autorului Gorun Manolescu, că, personal, mi le-a indus involuntar. Este un merit, aşadar.
Felicitări.
text care ar putea să fie mai bun dacă ar renunța la rețeta (răsuflată după părerea mea) lui „se ia... ”, la surîs și la îngeri. îmi este greu să accept dar uneori trebuie să recunoaștem că există cuvinte care nu mai reușesc să spună nimic. poate doar în construcții excepțional de reușite.
Virgil, cred că una din primele mari încurajări în domeniul acesta al prozei de la tine am primit-o. Acest text a fost oarecum un exercițiu, încă nu știu nici eu încotro să mă îndrept cu proza. Către ce tind eu, este deseori perceput cum ai spus tu... hipnotic. Dar este ceva extrem de atent construit, și aveam poate nevoie, din nou, de un semn că se mai poate scrie/citi și așa. Am primit azi semnale mixate vis a vis de ceea ce scriu... poate că adevărul nu este niciodată de partea unuia singur, dar una știu: mă bucur întotdeauna să te regăsesc pe scrierile mele.
Imaginea din prima strofa nu este una credibila din punct de vedere logic ("turnul de sticla" ce isi afla punctul de pornire in chiar miezul pamantului dar nu-l trancende nu implica defel existenta unui spatiu al privirii, al observatiei... nu cred ca te-ai referit la introspectie)... nici o posibila interpretare spirituala nu cred ca este sustinuta, mai ales in contextul htonian (mijlocul pamantului)/falic (turnul)... aici nu m-ai convins si cred ca de fapt te-ai lasat dusa de o reverie fara insa a putea exprima un tablou coerent. Imi pare buclucasa exprimarea "uneori se aud sunete"... pot sa ma gandesc la faptul ca s-a vrut sugerata imaginea unei potentialitati in sensul ca sunetul reprezinta doar o parte a unui univers care se doreste a fi inteles. Formulari de genul "orologiul din turn", "cheița de aramă", "tangoul serilor de bronz" cred ca nu sunt potrivite pentru a sugera categoria de stari/idei pe care le regasim in textele autoarei. Mie imi pare un poem slab si prea descriptiv cu un titlu nepotrivit. Poate ca ar trebui rescris mai cu nerv.
Da, din nou o poezie "pe stilul nou" al autoarei. Discurs susținut de la cap la coadă cu aceeași intensitate, Mădălina ne scrie despre inima ei, și despre felul imposibil de a scrie despre dragostea-iubire, care, pentru ea, sunt identice. Dragoste-moarte..., orice fericire are un "dar"..., și e frumos să vezi iubirea ca pe o călătorie împreună cu ochii închiși. Orbește. E oarbă dragostea, nu? Ce bine! Foarte bună poezia.
Pentru un așa final, cred că textul de până acolo ar trebui să câștige în profunzime și sobrietate. Nivelul de abordare necesită o înălțare cu câteva trepte bune. Rimele, unele facile, nu ajută la asta și scad valoarea textului.
cred ca cine vrea sa citeasca un text bun, mai ales cand e de proza si isi da seama ca-i place ce citeste, il poate trage la imprimanta si gata. apoi, citit cu atentie, orice confuzie si senzatie de balast dispare. cel putin in cazul textului de fata.
Cailean ai dreptate, voi incerca sa mai lucrez pe text. Da-mi voie sa contarzic afirmatia "Probabil din cauza forțării rimei." - Ultimul vers din strofa a doua are o idee la care tin mult, e gandit exact in forma aia, si nu, nu e fortat nimic. Vladimir multumesc pentru sugestie ! Ialin
poemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer.
O incursiune interesantă în necunoscutul cotidian plecând de la conceptele artistice și filosofice ale artistului plastic (Avidar, Eva), care nu numai că reușește să creeze o poveste dincolo de poveste, o lume dincolo de altă lume, dar oferă performanța estetică scontată. Am găsit și câteva rânduri despre artistă și le reproduc în speranța ca și ceilalți dacă sunt interesați sau au mai multe detalii să le completeze. Avidar, Eva Eva Avidar, Sculptor. b. 1960, Transylvania, Romania. Immigrated 1974. Studies: 1981-85 and 1988-89 Bezalel, Jerusalem, ceramic design, specialised in porcelain; 1994-96 M.A. Sculpture, Royal College of Art, London. Prizes: 1976, 1984, 1987 Scholarships from Sharett and America-Israel Cultural Foundations. Teaching: 1989-94 Bezalel, design in clay; Since 1990 Emuna College, Jerusalem; Since 1996 Shenkar College of Fashion and Textile, Ramat Gan. (Israeli Art Center)
merci Aranca, eu zic sa nu vorbeasca despre limba greaca oameni care nu stiu depre ce vorbesc. in greaca veche exista doua cuvinte: Apokalupto, care este un verb si inseamna a descoperi, a revela, a dezvalui, a dezgoli sau a face de cunoscut, a manifesta, a scoate la iveala, a da in vileag ceea ce era necunoscut pina atunci si Apokalupsis, care este un substantiv feminin si are trei intelesuri 1. dezgolire, dezbracare de haine, 2. a. referire la lucrurile necunoscute pina atunci, b. referire la lucrurile sau persoanele care pina la momentul vorbirii nu era ingaduit sa fie vazute dar care in acel moment devin vizibile, 3. manifestare, aparitie, aratare, vedenie Nu stiu cine e Anais Clanet dar am senzatia ca nu stie limba greaca nici macar asa ca hobby. Mel Gibson nu face parte din distributie asa dupa cum nu l-am vazut nici in Patimi dar nu vad ce ce ar fi asta o problema. Specialistii in conspiratii au o imaginatie bogata dar nu stiu de ce putem folosi numele lui Tim Burton in formulare numelui filmelor sale (vezi Tim Burton's Corpse Bride) fara ca el sa apara in ele si nu am avea voie sa spunem Mel Gibson's Apocalypto. Mel Gibson este regizorul filmului si eu zic ca face treba destul de buna. La urma urmei a fi controversat nu e neparat un dezavantaj.
Nu înțeleg de ce m-am întâlnit cu acest text în pagina principală, acum în prag de An Nou...
Am citit un experiment dislalic, o mâzgălitură cu creionul pe o foaie, o groapă săpată în pământ aiurea, tocmai bună pentru șantierul acestui site literar.
Probabil pentru că sunt Sărbătorile Consiliul este mai puțin vigilent, iar textul de față apare pe pagina principală.
Asta fără legătură cu autoarea, capabilă de scrieri cu adevărat valoroase.
La mulți ani!
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
observabil pt toti e ca Hermeneia devine o copie xerox a Agoniei. in lipsa de idei, virgil da copy-paste-uri de la mai vechii confrati intr-ale pseudoliteraturii. (a nu se intelege ca m-as opune cumva, prin acest comment. studiul regimurilor autoritar-corporatiste a devenit o pasiune pt mine si n-as vrea cumva sa obstructionez dezvoltarea fireasca a unuia dintre ele. ) so... Hermeneia 2.0 = Agonia redivivus?
pentru textul : hermeneia 2.0 de,,Sfânta Masă e din marmură albă de Carrera și calc pe parchet din lemn vechi de stejar.,, localitatea italiana vestita pentru marmura ei e Carrara iar nu Carrera.marmura de Carrara a devenit celebra fiiind folosita de Michelangelo pentru sculpturile sale....
pentru textul : Gând de vecernie depoemul e mai mult decat frumos. m-am lovit insa de "propovaduim", strica muzicalitatea, este destul de greoi. apoi si repetitia care vine sa accentueze intr-un ritm bolnavicios, strica nonsalanta care se mula perfect. as sugera: inventam un isus -desi e cliseu, cantam un isus -desi e prea religios si rupt de context. poate "noi cautam un isus nenascut". cautam, spovedim, raspandim, dezvaluim, divulgam etc mcm
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deCam greu de digerat afirmatia din versul 6, strofa a treia, intr-un context ce ar trebui sa dea doavada de fior poetic si ironie fina. In prima strofa nu cred ca ai nevoie de "ca" in versul 3, se subintelege:
pentru textul : Obsesii de"mă bâzâie ideile
mai ales noaptea
escadrile întregi de ţânţari bezmetici"
In concluzie, extrem de "sangeros" razboiul cu ideile...
Oana, mulţumesc. Sper să mai găsesc cheiţe :)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dePaul, înclins să cred că cititorul are (aproape) întotdeana dreptate. Dacă n-o fac ele însele, nu (prea) am obiceiul să-mi apăr textele... evident, în afara cazurilor în care cel care mă comentează e chiar paralel. Deci, se prea poate să fie cum spui. Mulţumesc de comentariu!
Laurențiu, știi ce spusesem despre text...însă, uite, recitindu-l, nu pot să nu remarc imaginea zilei trase pe roată. excelentă. sau,mă rog, asta am văzut eu aici: "apoi țintuind-o în colbul lunii să o frângem ca pe o franzelă cu patru armăsari răstignind frumusețea ce ar sătura gurile flamânde ale roților" P.S.: ai o căciuliță lipsă la "flamânde".
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele deVai Virgil ce dezamagire am avut cand am citit mai bine. Citisem initial : "timpul îmi era din sticlă de murano" si zic, extraordinar, ce vers! Si cand colo, era trupul! Of of.
pentru textul : din jocurile insulei deaici, Adrian, am introdus deliberat o aluzie la un vers consacrat cândva. efectul, tocmai de aceea, nu e căutat, deși pare. e mai degrabă ironic/blând. așa cum se întâmplă când te uiți în urmă la o năzbâtie (chiar muzicală), pe care acum o vezi în alt ”duh”.
pentru textul : despre noi deși, într-adevăr, fiind singura expresie distonantă în text, spiritul tău viu a remarcat-o. îți mulțumesc că e așa.
și textul așa va rămâne.
o citesc a treia data si dau penita. pentru faptul ca ai umor. poate ca observatia este subiectiva. dar este destul de dificil sa dozezi umor in poezie. si apoi mai este si cinismul si autoironia si un fel de onestitate sensibila. astea fac toti banii.
ma bucur sa te citesc.
pentru textul : text parțial lipsă deTare încheierea! Taie nemilos adevărul,. Şi poate, pentru a se înţelege forţa, ar trebui să-nchid adverbul între virgule: taie, nemilos, adevărul. Un final simplu, nu simplis, un final fără culoare lirică. Doar substanţă.
"cărbunii aprinși
pentru textul : vinovați deai oaselor noastre" ...
Un text lapidar, însă nu și concentrat. L-am remarcat înainte de neplăcutul nostru incident. Mi-a sugerat finalul poemului "Un om se-apleacă peste margine", de Lucian Blaga: "Pe coate încă o dată/ mă mai ridic o șchioapă de la pământ/ și ascult./ Apă bate-ntr-un țărm/ altceva nimic, nimic,/ nimic". Am postat, pe de altă parte, poemul meu intitulat "Etica" (un text vechi, din volumul "Tablou cotidian" , apărut în 1983), pentru că și acolo e o imagine asemănătoare cu cea din finalul poemului tău. Am o singură observație de făcut: nu mi se pare că atunci când așezi urechea pe pământ ai putea auzi cum trece timpul prin TINE. Ci prin EL. (prin lume, prin ierburi, prin tot ce nu ești - și totuși ești - tu).
pentru textul : cuvinte din țara lu deAcest poem chemare e deosebit, parca se aude cum răsună peste Venetia, noaptea. Foarte frumos!
pentru textul : caut femeie dedjamal, te scrii frumos intr-o limba straina tie, uneori mai frumos ca cei nascuti in ea, te citesc desi nu am timp destul sa-ti las semne, versurile tale creaza imagini cautatoare de timp etern, trimit la o filozofie a cautarii undeva deasupra limitelor... un nou inceput te ridica mereu desupra ultimei singuratati, in care vai, zbuciunul e acelasi... nu te cunosc destul, e adevarat, dar din cat te citesc mi-e deajuns ca sa afirm, ca nu ai nevoie sa „imprumuti” nimic de la nimeni, sunt sigura ca aceste cuvinte nu sunt decat o coincidenta, nimeni de altfel nu detine monopolul cuvintelor, ne repetam mereu in functie doar de categoria de ... tristete care ne macina. apropo cunosc incidentul cu poemul „imprumutat”... marina, eu sunt convinsa ca djamal nu se preteaza la acest fel de lucruri, dar te multe ori cuvintele ne joaca renghiuri, am patit-o si eu, stiu cat m-a durut insinuarea aceea... scuze ca nu am venit mai repede, nu am avut cateva zile conectare la internet.
pentru textul : Primul cerc desper sa fi inteles cum trebuie interventia mea
pentru textul : Jocul unui capriciu deMinunat ce am citit, eu, aci, astăzi. Poate încadrarea este oarecum greşită. Mi se pare mai mult un jurnal existenţial, dar nu asta contează acum.
pentru textul : Vei pătrunde deFragmentele din "încăpere", felul cum fiecare cuvânt îşi are greutatea sa în propoziţie, repetiţiile voite, care nu fac altceva decât să mărească dorinţa de "a ieşi spre un spaţiu", aduc o notă de "frumos-întreg" scrierii de faţă. Generează o stare în care te surprinzi lângă o veioză, un pat şi o bibliotecă ticsită de cărţi prin care ai trecut cândva precum un păianjen sătul de viaţă. De remarcat fragmentul "bibliotecarului dezordonat" care mi-a amintit de o vorbă cum că fiecare om în dezordinea lui îşi are ordinea aşa cum în anormal îţi poţi găsi normalul faptelor. La noi normalul este anormalul, zicea cândva un analist politic - divagând puţin.
Aceste note îţi induc o stare şi e meritul exclusiv al autorului Gorun Manolescu, că, personal, mi le-a indus involuntar. Este un merit, aşadar.
Felicitări.
text care ar putea să fie mai bun dacă ar renunța la rețeta (răsuflată după părerea mea) lui „se ia... ”, la surîs și la îngeri. îmi este greu să accept dar uneori trebuie să recunoaștem că există cuvinte care nu mai reușesc să spună nimic. poate doar în construcții excepțional de reușite.
pentru textul : poem rezemat de ultima vocală deVirgil, cred că una din primele mari încurajări în domeniul acesta al prozei de la tine am primit-o. Acest text a fost oarecum un exercițiu, încă nu știu nici eu încotro să mă îndrept cu proza. Către ce tind eu, este deseori perceput cum ai spus tu... hipnotic. Dar este ceva extrem de atent construit, și aveam poate nevoie, din nou, de un semn că se mai poate scrie/citi și așa. Am primit azi semnale mixate vis a vis de ceea ce scriu... poate că adevărul nu este niciodată de partea unuia singur, dar una știu: mă bucur întotdeauna să te regăsesc pe scrierile mele.
pentru textul : Respiro deImaginea din prima strofa nu este una credibila din punct de vedere logic ("turnul de sticla" ce isi afla punctul de pornire in chiar miezul pamantului dar nu-l trancende nu implica defel existenta unui spatiu al privirii, al observatiei... nu cred ca te-ai referit la introspectie)... nici o posibila interpretare spirituala nu cred ca este sustinuta, mai ales in contextul htonian (mijlocul pamantului)/falic (turnul)... aici nu m-ai convins si cred ca de fapt te-ai lasat dusa de o reverie fara insa a putea exprima un tablou coerent. Imi pare buclucasa exprimarea "uneori se aud sunete"... pot sa ma gandesc la faptul ca s-a vrut sugerata imaginea unei potentialitati in sensul ca sunetul reprezinta doar o parte a unui univers care se doreste a fi inteles. Formulari de genul "orologiul din turn", "cheița de aramă", "tangoul serilor de bronz" cred ca nu sunt potrivite pentru a sugera categoria de stari/idei pe care le regasim in textele autoarei. Mie imi pare un poem slab si prea descriptiv cu un titlu nepotrivit. Poate ca ar trebui rescris mai cu nerv.
pentru textul : Tango deDa, din nou o poezie "pe stilul nou" al autoarei. Discurs susținut de la cap la coadă cu aceeași intensitate, Mădălina ne scrie despre inima ei, și despre felul imposibil de a scrie despre dragostea-iubire, care, pentru ea, sunt identice. Dragoste-moarte..., orice fericire are un "dar"..., și e frumos să vezi iubirea ca pe o călătorie împreună cu ochii închiși. Orbește. E oarbă dragostea, nu? Ce bine! Foarte bună poezia.
pentru textul : Un poem imposibil dePentru un așa final, cred că textul de până acolo ar trebui să câștige în profunzime și sobrietate. Nivelul de abordare necesită o înălțare cu câteva trepte bune. Rimele, unele facile, nu ajută la asta și scad valoarea textului.
Îmi pare rău c-o spun, dar nu prea merge.
pentru textul : despre iubire decred ca cine vrea sa citeasca un text bun, mai ales cand e de proza si isi da seama ca-i place ce citeste, il poate trage la imprimanta si gata. apoi, citit cu atentie, orice confuzie si senzatie de balast dispare. cel putin in cazul textului de fata.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deCailean ai dreptate, voi incerca sa mai lucrez pe text. Da-mi voie sa contarzic afirmatia "Probabil din cauza forțării rimei." - Ultimul vers din strofa a doua are o idee la care tin mult, e gandit exact in forma aia, si nu, nu e fortat nimic. Vladimir multumesc pentru sugestie ! Ialin
pentru textul : Contuzii deA fost frumos. Felicitări tuturor!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deMariana, mulţumiri pentru!
appassionata
pentru textul : stropi de iubire deSarbatori fericite!
pentru textul : de Nașterea Domnului deCraciun fericit tuturor!
poemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer.
pentru textul : uneori femeia deO incursiune interesantă în necunoscutul cotidian plecând de la conceptele artistice și filosofice ale artistului plastic (Avidar, Eva), care nu numai că reușește să creeze o poveste dincolo de poveste, o lume dincolo de altă lume, dar oferă performanța estetică scontată. Am găsit și câteva rânduri despre artistă și le reproduc în speranța ca și ceilalți dacă sunt interesați sau au mai multe detalii să le completeze. Avidar, Eva Eva Avidar, Sculptor. b. 1960, Transylvania, Romania. Immigrated 1974. Studies: 1981-85 and 1988-89 Bezalel, Jerusalem, ceramic design, specialised in porcelain; 1994-96 M.A. Sculpture, Royal College of Art, London. Prizes: 1976, 1984, 1987 Scholarships from Sharett and America-Israel Cultural Foundations. Teaching: 1989-94 Bezalel, design in clay; Since 1990 Emuna College, Jerusalem; Since 1996 Shenkar College of Fashion and Textile, Ramat Gan. (Israeli Art Center)
pentru textul : Șoșana și Crocodilul demerci Aranca, eu zic sa nu vorbeasca despre limba greaca oameni care nu stiu depre ce vorbesc. in greaca veche exista doua cuvinte: Apokalupto, care este un verb si inseamna a descoperi, a revela, a dezvalui, a dezgoli sau a face de cunoscut, a manifesta, a scoate la iveala, a da in vileag ceea ce era necunoscut pina atunci si Apokalupsis, care este un substantiv feminin si are trei intelesuri 1. dezgolire, dezbracare de haine, 2. a. referire la lucrurile necunoscute pina atunci, b. referire la lucrurile sau persoanele care pina la momentul vorbirii nu era ingaduit sa fie vazute dar care in acel moment devin vizibile, 3. manifestare, aparitie, aratare, vedenie Nu stiu cine e Anais Clanet dar am senzatia ca nu stie limba greaca nici macar asa ca hobby. Mel Gibson nu face parte din distributie asa dupa cum nu l-am vazut nici in Patimi dar nu vad ce ce ar fi asta o problema. Specialistii in conspiratii au o imaginatie bogata dar nu stiu de ce putem folosi numele lui Tim Burton in formulare numelui filmelor sale (vezi Tim Burton's Corpse Bride) fara ca el sa apara in ele si nu am avea voie sa spunem Mel Gibson's Apocalypto. Mel Gibson este regizorul filmului si eu zic ca face treba destul de buna. La urma urmei a fi controversat nu e neparat un dezavantaj.
pentru textul : apocalypto deNu înțeleg de ce m-am întâlnit cu acest text în pagina principală, acum în prag de An Nou...
pentru textul : Spaima drumurilor deAm citit un experiment dislalic, o mâzgălitură cu creionul pe o foaie, o groapă săpată în pământ aiurea, tocmai bună pentru șantierul acestui site literar.
Probabil pentru că sunt Sărbătorile Consiliul este mai puțin vigilent, iar textul de față apare pe pagina principală.
Asta fără legătură cu autoarea, capabilă de scrieri cu adevărat valoroase.
La mulți ani!
Andu
Nice try :-) Anti-off-topic, ideea e ca textul asta seamana cu o puzderie de texte din zona zoster nouazecista cu cateva scarpinaturi in plus Andu.
pentru textul : film bun cu gangsteri și târfe ieftine dePagini