Poate că „receptorul” de poezie ar trebui să se obișnuiască și cu o prozodie „fractală”. Care, departe de a fi lipsită de simetrie, o presupune în subtext. Legȃnd armonios ideile într-o astfel de dezvoltare. Cine zice că vorbesc prea „estetizant-păsărește”, e treaba lui. Prin urmare, o „peniță”
Si cu lumea mea cum ramane... ?
M-am simtit datoare sa vorbesc mai mult decat imi este obiceiul pentru ca sunt foarte noua pe aici. Am facut cunostinta deci.
Adriana, am eliminat acele două versuri care conțineau o terminologie mai aproape de contemporan și introdus o altă legătură. Crezi că sună mai bine așa? Oricum, îți mulțumesc pentru îndelunga și constanta aplecare pe textele mele. Nu ca scuză precizez că tot ceea ce postez, este scris ca o curgere și fără nici un fel de prelucrare a textului, excepție corecturile gramaticale la transcriere în comp.
chiar m-am referit la adevăraţii, genialii poeţi - persoanele de faţă se exclud - în afară de ei suntem doar oameni normali cu hobby-uri, cam asta e realitatea. nu trebuie să ne simţim jigniţi în niciun fel. cred că în viaţă avem de făcut multe alegeri. poeţii aleg să scrie, grădinarii să cultive etc. nu este nicio ofensă în ceea ce putem, vrem/ dorim/ aspirăm şi pe alocuri ni se întâmplă să fim şi foarte dotaţi în a o face. sau cel puţin nu ar trebui să gândim aşa.
la punctul b) nu cred că era cazul să spui ceea ce ai spus, consider că înţeleseseşi ceea ce am afirmat, nu era nevoie de răstălmăcire.
cert, aici a fost o discuţie rezonabilă, nu avem de ce să afirmăm altceva decât că totul este spre binele nostru, al tuturor şi ăsta trebuie să fie un scop comun şi individual în acelaşi timp dacă vrem să obţinem transformări în bine.
sincer, mă bucur mult pentru conversaţia avută.
revin un pic la penultimul tău comentariu. dacă impresia ta este că textul acesta este unul personal, individual, atunci regret teribil că nu m-am făcut înţeleasă deloc cu el. e doar propria vină, bat-o vina! voi vedea ce se va întâmpla până la urmă cu textul acesta.
As vrea sa-ti pot da un raspuns dar n-am, asa a curs naratiunea. Pe viitor am sa fiu mai atent, pentru ca ai dreptate, daca plasez actiunea "ca asa vreau eu" e incorect fata de cititor. Iti multumesc pentru observatie.
...asa cum uneori poti te poti regasi in trairile cine stie cui citindu-i, intamplator, cuvintele. Le citesti si te-ntrebi, pur si simplu, cum de te-a scris. poate fiindca adevarurile se spun intotdeauna simplu. si se transmit simplu, cum lichidele prin vasele comunicante. ca acest dor circuland, osmotic, de la inima la mana, asa cum lumina ajunge pamantului. penita pentru toate acestea, Andule. cu multumiri. P.S: stiu ca acesta nu e ceea ce s-ar numi "un comentariu literar", dar chiar nu vad rostul unuia.
Bine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
Multumesc, Linea, pentru regasirile in catedrala memoriei, intoarcerea intr-un timp trancendental imi aduce aminte mereu de niste fasii cusute intre ele... fasii tranzitorii de culoare ...
Dacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.
Am forțat despărțirea în silabe pentru cuvântul piața-piețe : pi-e-țe. Dacă ar fi un sonet mai serios aș investi timp să rectific... Am impresia că și Stefan a revenit asupra acestui vers care schioapată... Încântat de trecere Cristi
mi-a placut: în gustul sărutului tău era seară. privit integral poemul e greoi, cu un sofer de taxi dintr-un tablou, aflat intr-o parfumerie, al carui suflet mai si privea, dupa care imaginea e rupta brusc la gustul sarutului. ma privea/deci initial esti singur in pravalie, apoi trupurile noastre. deci, greoi. imagini in cercuri concentrice, se suprapun. typo:atăt mcm
Cite impozite ati platit in Romania? Va bateti cu pumnul in piept ca sunteti roman apoi va declarati american. Eu ca roman, vreti sa va iau in serios? In afara ca sunteti un patron de site, iar pe vremuri ati fost in Romania, nu va da nici un drept sa umiliti pe cei pe care, cu multa mistocareala, ii pastoriti. V-as aduce aminte de Alina Manole, Bianca Goean, Marina Nicolaev si multi altii. Toti au plecat din cauza orgoliului. N-au suportat americanismele dvs. Actualii editori au avut acces la arhivele consiliului. Daca au inteles ceva e bine. Daca nu au inteles tot e bine.
așa cum am spus mai sus: nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar. Nu mă așteptam să pricepi acea personificare cu soarele, nici nu cred că ai încercat măcar să o pricepi. Autosuficiența de care vorbea Maria(na) Doina Leonte te caracterizeaza Vlad. Și nu cred că ești tu în măsură să îmi vorbești despre valoare în condițiile în care în ultima vreme tu n-ai scris nimic valoros. Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea. Cu alte texte submediocre si lipsite total de valoare, ca cele semnate de Ottilia Ardeleanu și Dan Petruț Camui și mai sunt și alții, nu că ar fi singurii.
Nu stiu ce cauta nebunii (in carne si oase) pe strada cu fluturi din moment ce fluturii e normal sa schelalaie sa baleasca....etrc, adica sa fie...niste caini care au innebunit. In rest, o simpla incercare (nereusita). Si atata rot.
" Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic" - da, astfel trunchiat, finalul e catastrofal, dar el, finalul, e ăsta:
"şi toată iubirea pe care
aş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol". - unde, dpmdv, apare un contrast interesant între conceptul general de "iubire" şi proprietăţile petrolului. Mai departe mergând, e şi mai interesantă problema dacă te gândeşti cum apare petrolul - prin forare, ceea ce, în contextul iubirii, suportă valenţe intepretative spumoase. Eu nu cred că pata de petrol a fost aleasă intâmplător.
Datorită motivelor de mai sus consider că finalul este foarte reuşit.
un poem aproape clasic. frumos și stilistic. poate că aici Vinete năluci speriate, accentul cade greșit la speriate pe e , când firesc el este pe a. deosebit de reușite îmi par versurile: Cel ce zămislise astre Și născuse aurora regret folosirea verbului "a plânge" pe care cred că l-ai fi putut substitui. Christos a înviat!
Va multumesc pentru completari! Versurile lui Benjamin Fondane sint remarcabile si iata-le in romana si franceza. Adaug pe aceasta cale, pentru cei interesati: Société d’études Benjamin Fondane.
Există o variantă a textului acesta, care a ţinut cont (nu s-a conformat!) de unele sugestii care mi s-au părut ok. Dar o variantă, oricât de tautologic ar suna, nu e originalul. Şi prin "original", nu mă refer neapărat la conţinut...
Dana nu cred ca ar trebui sa amestecam lucrurile... ma refer desigur la opinii de genul "Îmi pare rău doar că vezi lucrurlie așa pentru că nu suporți autorul", "...mulțim știm că nu mă suporți" care nu reflecta o realitate ci poate cel mult anumite temeri ale tale... as vrea sa precizez ca ne place sa credem ca aici textele prezinta mai mare importanta decat persoanele. Daca ar fi sa trag si eu concluzii pripite as putea afirma faptul ca nu ma respecti pentru ca nu mi-ai raspuns la comentariu ceea ce desigur ar fi un lucru stupid :)... deci sa nu ne punem unul altuia etichete deturnand sensul prezentei noastre pe acest site. Cu referire la categoria de incadrare (care nu are caracteristicile unui nivel, in sensul in care l-ar putea intelege agonia de exemplu) nu cred ca trebuie sa iti faci mari probleme... scrie bine si toate se pot rezolva cu un singur click.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poate că „receptorul” de poezie ar trebui să se obișnuiască și cu o prozodie „fractală”. Care, departe de a fi lipsită de simetrie, o presupune în subtext. Legȃnd armonios ideile într-o astfel de dezvoltare. Cine zice că vorbesc prea „estetizant-păsărește”, e treaba lui. Prin urmare, o „peniță”
pentru textul : mama deSi cu lumea mea cum ramane... ?
pentru textul : Devorah deM-am simtit datoare sa vorbesc mai mult decat imi este obiceiul pentru ca sunt foarte noua pe aici. Am facut cunostinta deci.
Adriana, am eliminat acele două versuri care conțineau o terminologie mai aproape de contemporan și introdus o altă legătură. Crezi că sună mai bine așa? Oricum, îți mulțumesc pentru îndelunga și constanta aplecare pe textele mele. Nu ca scuză precizez că tot ceea ce postez, este scris ca o curgere și fără nici un fel de prelucrare a textului, excepție corecturile gramaticale la transcriere în comp.
pentru textul : cu doina-n gând... deFinalul e ratat, mai ascute-l.
pentru textul : să nu îți faci prieteni dechiar m-am referit la adevăraţii, genialii poeţi - persoanele de faţă se exclud - în afară de ei suntem doar oameni normali cu hobby-uri, cam asta e realitatea. nu trebuie să ne simţim jigniţi în niciun fel. cred că în viaţă avem de făcut multe alegeri. poeţii aleg să scrie, grădinarii să cultive etc. nu este nicio ofensă în ceea ce putem, vrem/ dorim/ aspirăm şi pe alocuri ni se întâmplă să fim şi foarte dotaţi în a o face. sau cel puţin nu ar trebui să gândim aşa.
la punctul b) nu cred că era cazul să spui ceea ce ai spus, consider că înţeleseseşi ceea ce am afirmat, nu era nevoie de răstălmăcire.
cert, aici a fost o discuţie rezonabilă, nu avem de ce să afirmăm altceva decât că totul este spre binele nostru, al tuturor şi ăsta trebuie să fie un scop comun şi individual în acelaşi timp dacă vrem să obţinem transformări în bine.
sincer, mă bucur mult pentru conversaţia avută.
revin un pic la penultimul tău comentariu. dacă impresia ta este că textul acesta este unul personal, individual, atunci regret teribil că nu m-am făcut înţeleasă deloc cu el. e doar propria vină, bat-o vina! voi vedea ce se va întâmpla până la urmă cu textul acesta.
mulţumesc încă o dată pentru dialog.
pentru textul : şi s-au ales cu mine deAs vrea sa-ti pot da un raspuns dar n-am, asa a curs naratiunea. Pe viitor am sa fiu mai atent, pentru ca ai dreptate, daca plasez actiunea "ca asa vreau eu" e incorect fata de cititor. Iti multumesc pentru observatie.
pentru textul : Multiplu de unu de...asa cum uneori poti te poti regasi in trairile cine stie cui citindu-i, intamplator, cuvintele. Le citesti si te-ntrebi, pur si simplu, cum de te-a scris. poate fiindca adevarurile se spun intotdeauna simplu. si se transmit simplu, cum lichidele prin vasele comunicante. ca acest dor circuland, osmotic, de la inima la mana, asa cum lumina ajunge pamantului. penita pentru toate acestea, Andule. cu multumiri. P.S: stiu ca acesta nu e ceea ce s-ar numi "un comentariu literar", dar chiar nu vad rostul unuia.
pentru textul : unele lucruri deBine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
pentru textul : Falun demulțumesc pentru amănunte, Mariana!
p/s. ok Ralouk, o avem la preferate, tu mi-ai zis ce faci:)
pentru textul : Feminitate sine qua non deeste o mişcare intensă aici.
o idee sculptată cu multă fineţe,
un interesant poem într-o nouă formă
şi o mână de artist sigură di se
Citit cu plăcere şi interes. Felicitări!
pentru textul : Onyx deMultumesc, Linea, pentru regasirile in catedrala memoriei, intoarcerea intr-un timp trancendental imi aduce aminte mereu de niste fasii cusute intre ele... fasii tranzitorii de culoare ...
pentru textul : pustiul-memorie deDacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.
pentru textul : poem pentru aliona decă se alege praful de noi
dar
prin iubire
s-au scuturat trei prafuri
din mine
ştergătoarele nu pot să facă faţă. voi nu aveţi spălătorii mecaniate la benzinărie?
fain.
pentru textul : odios plouă deîți mulțumesc de vizită deși cred că ai tratat textul cu multă superficialitate.
pentru textul : Te iubesc femeie deAm forțat despărțirea în silabe pentru cuvântul piața-piețe : pi-e-țe. Dacă ar fi un sonet mai serios aș investi timp să rectific... Am impresia că și Stefan a revenit asupra acestui vers care schioapată... Încântat de trecere Cristi
pentru textul : Sonet 161 dedeci cum sa interpretam faptul ca ai apasat butonul "Atentie editor"? in lumina comentariului tau precedent.
pentru textul : Maci roșii demi-a placut: în gustul sărutului tău era seară. privit integral poemul e greoi, cu un sofer de taxi dintr-un tablou, aflat intr-o parfumerie, al carui suflet mai si privea, dupa care imaginea e rupta brusc la gustul sarutului. ma privea/deci initial esti singur in pravalie, apoi trupurile noastre. deci, greoi. imagini in cercuri concentrice, se suprapun. typo:atăt mcm
pentru textul : california I deprima parte, pana la "Ah, această lumină...", mi se pare un bun intro pentru un eseu.
pentru textul : Viermii şi El Dorado deCite impozite ati platit in Romania? Va bateti cu pumnul in piept ca sunteti roman apoi va declarati american. Eu ca roman, vreti sa va iau in serios? In afara ca sunteti un patron de site, iar pe vremuri ati fost in Romania, nu va da nici un drept sa umiliti pe cei pe care, cu multa mistocareala, ii pastoriti. V-as aduce aminte de Alina Manole, Bianca Goean, Marina Nicolaev si multi altii. Toti au plecat din cauza orgoliului. N-au suportat americanismele dvs. Actualii editori au avut acces la arhivele consiliului. Daca au inteles ceva e bine. Daca nu au inteles tot e bine.
pentru textul : ... căluții în flăcări deașa cum am spus mai sus: nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar. Nu mă așteptam să pricepi acea personificare cu soarele, nici nu cred că ai încercat măcar să o pricepi. Autosuficiența de care vorbea Maria(na) Doina Leonte te caracterizeaza Vlad. Și nu cred că ești tu în măsură să îmi vorbești despre valoare în condițiile în care în ultima vreme tu n-ai scris nimic valoros. Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea. Cu alte texte submediocre si lipsite total de valoare, ca cele semnate de Ottilia Ardeleanu și Dan Petruț Camui și mai sunt și alții, nu că ar fi singurii.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deNu stiu ce cauta nebunii (in carne si oase) pe strada cu fluturi din moment ce fluturii e normal sa schelalaie sa baleasca....etrc, adica sa fie...niste caini care au innebunit. In rest, o simpla incercare (nereusita). Si atata rot.
pentru textul : strada cu fluturi deLisandro, Lisandro,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" devorba-altfel-a poetului, ce preţuire mai mare să vrai decît numele tău rostit de două ori...
" Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic" - da, astfel trunchiat, finalul e catastrofal, dar el, finalul, e ăsta:
"şi toată iubirea pe care
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deaş fi putut-o dărui
se întindea ca o
pată de petrol". - unde, dpmdv, apare un contrast interesant între conceptul general de "iubire" şi proprietăţile petrolului. Mai departe mergând, e şi mai interesantă problema dacă te gândeşti cum apare petrolul - prin forare, ceea ce, în contextul iubirii, suportă valenţe intepretative spumoase. Eu nu cred că pata de petrol a fost aleasă intâmplător.
Datorită motivelor de mai sus consider că finalul este foarte reuşit.
s-ar traduce cam aşa: tehnologia nu poate ajunge la esenţa lucrurilor. Cel puţin asta am intenţionat să spun. :)
Mulţumesc. Toate cele bune!
pentru textul : La solitudine detrebuie să recunosc că este reușită ambiguitatea. o peniță pentru metafore care se simt fără a fi scrise.
pentru textul : postludiu deun poem aproape clasic. frumos și stilistic. poate că aici Vinete năluci speriate, accentul cade greșit la speriate pe e , când firesc el este pe a. deosebit de reușite îmi par versurile: Cel ce zămislise astre Și născuse aurora regret folosirea verbului "a plânge" pe care cred că l-ai fi putut substitui. Christos a înviat!
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deVa multumesc pentru completari! Versurile lui Benjamin Fondane sint remarcabile si iata-le in romana si franceza. Adaug pe aceasta cale, pentru cei interesati: Société d’études Benjamin Fondane.
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » deExistă o variantă a textului acesta, care a ţinut cont (nu s-a conformat!) de unele sugestii care mi s-au părut ok. Dar o variantă, oricât de tautologic ar suna, nu e originalul. Şi prin "original", nu mă refer neapărat la conţinut...
pentru textul : Suspect de poezie degăsesc imagini deosebite în haiku-urile tale, Doina, care mă impresionează prin mesajul ataşat. foarte frumos şi aici.
pentru textul : Haiku deun triunghi inspirat!
Dana nu cred ca ar trebui sa amestecam lucrurile... ma refer desigur la opinii de genul "Îmi pare rău doar că vezi lucrurlie așa pentru că nu suporți autorul", "...mulțim știm că nu mă suporți" care nu reflecta o realitate ci poate cel mult anumite temeri ale tale... as vrea sa precizez ca ne place sa credem ca aici textele prezinta mai mare importanta decat persoanele. Daca ar fi sa trag si eu concluzii pripite as putea afirma faptul ca nu ma respecti pentru ca nu mi-ai raspuns la comentariu ceea ce desigur ar fi un lucru stupid :)... deci sa nu ne punem unul altuia etichete deturnand sensul prezentei noastre pe acest site. Cu referire la categoria de incadrare (care nu are caracteristicile unui nivel, in sensul in care l-ar putea intelege agonia de exemplu) nu cred ca trebuie sa iti faci mari probleme... scrie bine si toate se pot rezolva cu un singur click.
pentru textul : Crepuscul dePagini