as zice ca unele imagini sint putin cam predictibile. vezi "creanga cu flori de cires" (care poate ar fi sunat mai bine daca era "ramura") sau "o sabie de samurai orb", etc. dar ideea e buna. cred ca ar trebui sa asculti mai mult la ce se aude in adincul tau decit in lecturile tale. parerea mea.
intilnesc un poem ce-si identifica vectorii proportional cu starile autorului, un spatiu interior amenajat in alte nuante, insotite de tuse profunde, de un calibru calitativ superior... un exemplu elocvent: "acoperă pustiul trupului meu cu puțină răbdare lasă-mă să ard lasă tălpile să pască întunericul ierbii nu căuta inima în sângele ce aleargă în agonie prin tranșeele mâinilor e prea târziu"
Mulțumesc, Andu, pentru reacție. Ce e cu ”paz”-ul ăla? Se prea poate să fie nouăzecist, deși mulți nu sunt de acord că a ar fi existat așa ceva, dar nu mi-am pus problema asta niciodată. ”Popoarele de frunze” da, sună arhaic, dar mi-a plăcut aici în context și contribuția la imagine. Fain c-ai trecut.
Sappfire, n-am realizat initial cine esti, pana n-am vazut numele.. Stii, imi place cum scrii. Traiesti cu imagini, cu instantanee suprapuse, inlantuite, si mereu gasesc cadre care ma surprind prin sensuri "sting pe rând lumânări cu palmele oarbe", "de parcă ne-am fi făcut zid din cădere", esti un amalgam : muzica, imagini si versuri.:-) Anticipand sfarsitul, credeam ca e vorba de moarte, poate nici n-am gresit pe deplin. Te citesc, e clar.
povestea bilei negre, melancholia, akedia, si arsita. straniu sa te racesti pe arsita asta, nu?!:). frumos acest text filosofico-medical. primul vers este necesar, fireste, dar nu e deloc... sexy. poate il asezi intr-o pozitie mai incitanta. pe mine inca ma mai supara ea (si brusc devine stapana mea, recunosc), de aceea am trecut de vers, dar sunt atati sanatosi pe lume...:) mai deranjeaza putin si "se pișă" din penultimul, probabil pentru ca nu se potriveste langa anamneza.
Marina, nu știu unde vezi tu automulțumire, eu nu am vorbit niciodată de așa ceva. Cred că dimpotrivă... Dar, ceea ce spuneai tu este o părere... Mulțumesc de atenție.
Poetică speculație pe marginea motivului fântânii, apoi corolarele despre ochi (v. pleoapa și lacrimile), despre ulciorul de pământ grăind a istorie rotundă (transformată în cerc). O istorie despre om, pământ, ulcele, și iarăși om, un altul, o altă fire, acum ”cu aripi”, o istorie albă, un cec în alb întins eternității.
Adriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
am zambit si am citit cu neliniste aceasta poezie. virgil vorbeste despre un adevar, lumea figurata de el este lumea transmutata si pe deplin adevarata.propune o reprezentare convingatoare a poesisului(trecerea in forma artistica a lumii reprezentate), astfel incat nu ofera posibilitatea gandirii ca ar fi neadevarat ceea ce ar vrea el sa reprezinte. apeleaza la mai multe tehnici poetice, una dintre ele fiind conventia dintre autor si cititor. incearca sa-l apropie pe acesta din urma, sa-l faca partas la actul creator pentru a nu avea posibilitatea retragerii. pare un poem explicativ. autorul se adreseaza cititorului cu incredere, dandu-i si explicatii: "cum scriu poetii in carti". observam ca autorul se detaseaza de acestia din urma. pentru a avea reprezentarea si imaginile cat mai clare, autorul prefera sa ilustreze cu exactitate locul unde se patrece naratiunea de parca ne-ar invita sa locuim acolo si sa locuim poemul insusi, ori heidegger afirma ca "esenta construirii este oferirea de locuire". poezia lui virgil este construita astfel incat te invita la lectura, la locuire. o alta tehnica este cea a trecerii de la o forma de discurs la alta: incepe metaforic, de altfel, superb versul:"atinge cu picioarele goale buzele reci ale ecoului", cu o atmosfera romantica creata de acea seara perfecta de mai si cu acea imagine din nou foarte frumoasa:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut", dupa care trece la o forma de comunicare mai directa si mai abrupta:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită/ca și cum iubirea ar trebui desființată/printr-un decret ușor desuet", iar in final aflam ca nimic din ce am citit mai sus nu are prea mare importanta: "desi la urma urmei e doar un suflet de eleva". pe undeva se poate remarca si o urma subtila de ironie:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită". nu pot sa nu revin asupra versului:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut" care are o puternica semnificatie simbolica.lupii negri au calcat peste ceva deja inceput, cladit, pe ceva creat si au reusit sa si distruga din moment ce isi usuca labele, poate chiar cu o anumita satisfactie. ideea a ceva care a fost, dar, posibil din cauza acelor lupi care pot fi reprezentarea oricarei lucru cu influente negative, a disparut se face remarcata si atunci cand vorbeste despre trecut:"povestesc cît de bine era cînd puteai să dormi/în carnea așternuturilor " mi s-a parut ca nu da prea bine moldova, podul iloaiei si trenurile de navetisti ale parisului. parca pierde din autenticitate.
M-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
asa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
ma bucur ca ti-a placut, mai ales partea cu pseudodemolarea, fiind descriptiva. pot sa zic ca sunt printre putinele randuri care descriu realitatea, pe care le-am scris in ultima vreme., dupa ce m-am mutat din oras. ( i miss the town!). pe ansamblu, da a iesit un text, d. p. m . d. vedere, nostalgic. si mai e si toamna, deci nostalgie la patrat :)
multumesc sincer pentru semn!
Paul, m-am tot gandit cu ce sa inlocuiesc acolo, si nu mi-a venit nimic. dupa ce m-am mai gandit un pic, l-am sters de tot. cred ca-i mai bine asa, e mai aerisit:) multumesc pentru atentia ta!
Cam prozaic inceputul si m-am incurcat in Doamna/Domnul pentru ca in primul vers spune Buna seara Domnul... de parca un Domn intra in cadru si totusi "Domnul" este cel care o intreaba pe "Doamna" de scaun. E derutant cumva. Ialin
Un profet filozof, cine ar fi bănuit. Dacă eu nu exist, așa cum enunți mai sus, atunci nici acest comentariu nu există. Fals implică orice, vorba logicii matematice. Fascinant. Dacă ar fi să sintetizez, textul acesta nu îmi pare nimic altceva decât o tentativă de disertație pe marginea consecințelor monoaxiomatice ce decurg din "tatum alter ego is verus". Mult succes autodescoperirii în... oglindă!
Adrian, mă simt intimidat! Să nu mai spui la nimeni:)! Nici nu știu ce e aia poezie mare:)!
mulțam de popas și de savurarea cinismului. asta contează!
gând bun, om bun!
nu stiu cat e de superb, poate e si multa generozitate, in prag de An Nou, inclusa in aprecierea ta, voi aseza la subtitlu "rondel", e buna sugestia, multam si Multi Ani Fericiti!
Ești o bună prozatoare, abia aștept să văd ce alte texte aduci cu tine. Cel de față deși cu o tematică amoroasă ușor copilărească, undeva între adolescentină și matură, aduce cu el însă jocul, chiar ghidușia caracteristică tinereții. E un text viu prin suflul stundețesc tipic Copoului (bine evocat, parcă vedeam scările de la Universitate și Fundație), prin confuzie, prin adaptare și umor.
O scriere bună, atentă, care construiește un discurs narativ rapid și închegat.
Mai sunt și greșeli, de ex:
unul în brațe la celălalt - în brațele celuilalt.
care mi-aș putea trece orele - petrece
un copil păşeşete
Sit-ul asta este „mai curat, mai uscat”. Dar, lăsȃdn la o parte gluma mea indoielnică cu referire la o anumită reclamă de pe la noii, de pe plaiurile mioritice, vreau să spun că discuții de aici sunt mai civilizate decȃt cele de prin alte părți, ceea ce provoacă schimburi de idei, dar nu lipsite, uneori, de simtul umorului, chiar si de o anumită malițiozitate si nu mistocăreală de prost gust. Asa ca, la randul meu, îl salut pe Ionuț Caragea care a devenit activ. Sper sa ne mai intersectăm. Si sa discutam chiar si in contradictoriu.
mașina nu se justifică acolo, decît ca un soi de ancoră. era suficient că apare computerul în sensul ăsta. orice-ul dublat scîrțîie. de la oglinzi încolo e chiar frumos... mă gîndesc la un ceai cu lună. și la un titlu romînesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, Adriana, Oana multumesc pentru bunatatea voastra si sa-mi fie iertat raspunsul intarziat... ma citesc din ce in ce mai rar.
pentru textul : illusio dedihania nu se desminte. Un comentariu pe măsură.
pentru textul : Fata cu poveştile pe buze deas zice ca unele imagini sint putin cam predictibile. vezi "creanga cu flori de cires" (care poate ar fi sunat mai bine daca era "ramura") sau "o sabie de samurai orb", etc. dar ideea e buna. cred ca ar trebui sa asculti mai mult la ce se aude in adincul tau decit in lecturile tale. parerea mea.
pentru textul : Nippon kouhii deintilnesc un poem ce-si identifica vectorii proportional cu starile autorului, un spatiu interior amenajat in alte nuante, insotite de tuse profunde, de un calibru calitativ superior... un exemplu elocvent: "acoperă pustiul trupului meu cu puțină răbdare lasă-mă să ard lasă tălpile să pască întunericul ierbii nu căuta inima în sângele ce aleargă în agonie prin tranșeele mâinilor e prea târziu"
pentru textul : prea târziu deMulțumesc, Andu, pentru reacție. Ce e cu ”paz”-ul ăla? Se prea poate să fie nouăzecist, deși mulți nu sunt de acord că a ar fi existat așa ceva, dar nu mi-am pus problema asta niciodată. ”Popoarele de frunze” da, sună arhaic, dar mi-a plăcut aici în context și contribuția la imagine. Fain c-ai trecut.
pentru textul : Hide and seek deSappfire, n-am realizat initial cine esti, pana n-am vazut numele.. Stii, imi place cum scrii. Traiesti cu imagini, cu instantanee suprapuse, inlantuite, si mereu gasesc cadre care ma surprind prin sensuri "sting pe rând lumânări cu palmele oarbe", "de parcă ne-am fi făcut zid din cădere", esti un amalgam : muzica, imagini si versuri.:-) Anticipand sfarsitul, credeam ca e vorba de moarte, poate nici n-am gresit pe deplin. Te citesc, e clar.
pentru textul : Strange face of love depovestea bilei negre, melancholia, akedia, si arsita. straniu sa te racesti pe arsita asta, nu?!:). frumos acest text filosofico-medical. primul vers este necesar, fireste, dar nu e deloc... sexy. poate il asezi intr-o pozitie mai incitanta. pe mine inca ma mai supara ea (si brusc devine stapana mea, recunosc), de aceea am trecut de vers, dar sunt atati sanatosi pe lume...:) mai deranjeaza putin si "se pișă" din penultimul, probabil pentru ca nu se potriveste langa anamneza.
pentru textul : Ultrasonografie deMarina, nu știu unde vezi tu automulțumire, eu nu am vorbit niciodată de așa ceva. Cred că dimpotrivă... Dar, ceea ce spuneai tu este o părere... Mulțumesc de atenție.
pentru textul : peisaj transcendent dePoetică speculație pe marginea motivului fântânii, apoi corolarele despre ochi (v. pleoapa și lacrimile), despre ulciorul de pământ grăind a istorie rotundă (transformată în cerc). O istorie despre om, pământ, ulcele, și iarăși om, un altul, o altă fire, acum ”cu aripi”, o istorie albă, un cec în alb întins eternității.
pentru textul : transformarea în alb deAdriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
pentru textul : amărui de"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
am zambit si am citit cu neliniste aceasta poezie. virgil vorbeste despre un adevar, lumea figurata de el este lumea transmutata si pe deplin adevarata.propune o reprezentare convingatoare a poesisului(trecerea in forma artistica a lumii reprezentate), astfel incat nu ofera posibilitatea gandirii ca ar fi neadevarat ceea ce ar vrea el sa reprezinte. apeleaza la mai multe tehnici poetice, una dintre ele fiind conventia dintre autor si cititor. incearca sa-l apropie pe acesta din urma, sa-l faca partas la actul creator pentru a nu avea posibilitatea retragerii. pare un poem explicativ. autorul se adreseaza cititorului cu incredere, dandu-i si explicatii: "cum scriu poetii in carti". observam ca autorul se detaseaza de acestia din urma. pentru a avea reprezentarea si imaginile cat mai clare, autorul prefera sa ilustreze cu exactitate locul unde se patrece naratiunea de parca ne-ar invita sa locuim acolo si sa locuim poemul insusi, ori heidegger afirma ca "esenta construirii este oferirea de locuire". poezia lui virgil este construita astfel incat te invita la lectura, la locuire. o alta tehnica este cea a trecerii de la o forma de discurs la alta: incepe metaforic, de altfel, superb versul:"atinge cu picioarele goale buzele reci ale ecoului", cu o atmosfera romantica creata de acea seara perfecta de mai si cu acea imagine din nou foarte frumoasa:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut", dupa care trece la o forma de comunicare mai directa si mai abrupta:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită/ca și cum iubirea ar trebui desființată/printr-un decret ușor desuet", iar in final aflam ca nimic din ce am citit mai sus nu are prea mare importanta: "desi la urma urmei e doar un suflet de eleva". pe undeva se poate remarca si o urma subtila de ironie:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită". nu pot sa nu revin asupra versului:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut" care are o puternica semnificatie simbolica.lupii negri au calcat peste ceva deja inceput, cladit, pe ceva creat si au reusit sa si distruga din moment ce isi usuca labele, poate chiar cu o anumita satisfactie. ideea a ceva care a fost, dar, posibil din cauza acelor lupi care pot fi reprezentarea oricarei lucru cu influente negative, a disparut se face remarcata si atunci cand vorbeste despre trecut:"povestesc cît de bine era cînd puteai să dormi/în carnea așternuturilor " mi s-a parut ca nu da prea bine moldova, podul iloaiei si trenurile de navetisti ale parisului. parca pierde din autenticitate.
pentru textul : iubirea la podu iloaiei deM-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
pentru textul : arborele de piper deasa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
pentru textul : Paseo de los Tristes dema bucur ca ti-a placut, mai ales partea cu pseudodemolarea, fiind descriptiva. pot sa zic ca sunt printre putinele randuri care descriu realitatea, pe care le-am scris in ultima vreme., dupa ce m-am mutat din oras. ( i miss the town!). pe ansamblu, da a iesit un text, d. p. m . d. vedere, nostalgic. si mai e si toamna, deci nostalgie la patrat :)
pentru textul : e v a demultumesc sincer pentru semn!
Paul, m-am tot gandit cu ce sa inlocuiesc acolo, si nu mi-a venit nimic. dupa ce m-am mai gandit un pic, l-am sters de tot. cred ca-i mai bine asa, e mai aerisit:) multumesc pentru atentia ta!
pentru textul : mereu Jack decalci porunca a patra, pare-mi-se, ca să citez un clasic
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deCam prozaic inceputul si m-am incurcat in Doamna/Domnul pentru ca in primul vers spune Buna seara Domnul... de parca un Domn intra in cadru si totusi "Domnul" este cel care o intreaba pe "Doamna" de scaun. E derutant cumva. Ialin
pentru textul : Je suis fatigué deAlma & Ariana... m-am tot gândit la modificările acestea aseară. Poate sunt necesare mai multe indicații de regie. Sper să fie mai bine așa.
pentru textul : Cuvinte în repetiție demultumesc, Alexandru! se ascute, asa e. cute..., cute...
pentru textul : imagine frântă deUn profet filozof, cine ar fi bănuit. Dacă eu nu exist, așa cum enunți mai sus, atunci nici acest comentariu nu există. Fals implică orice, vorba logicii matematice. Fascinant. Dacă ar fi să sintetizez, textul acesta nu îmi pare nimic altceva decât o tentativă de disertație pe marginea consecințelor monoaxiomatice ce decurg din "tatum alter ego is verus". Mult succes autodescoperirii în... oglindă!
pentru textul : alter ego deAdrian, mă simt intimidat! Să nu mai spui la nimeni:)! Nici nu știu ce e aia poezie mare:)!
pentru textul : singura pipă din oraș demulțam de popas și de savurarea cinismului. asta contează!
gând bun, om bun!
nu stiu cat e de superb, poate e si multa generozitate, in prag de An Nou, inclusa in aprecierea ta, voi aseza la subtitlu "rondel", e buna sugestia, multam si Multi Ani Fericiti!
pentru textul : Îmblânzirea licornului deBine ai venit pe Hermeneia!
Ești o bună prozatoare, abia aștept să văd ce alte texte aduci cu tine. Cel de față deși cu o tematică amoroasă ușor copilărească, undeva între adolescentină și matură, aduce cu el însă jocul, chiar ghidușia caracteristică tinereții. E un text viu prin suflul stundețesc tipic Copoului (bine evocat, parcă vedeam scările de la Universitate și Fundație), prin confuzie, prin adaptare și umor.
O scriere bună, atentă, care construiește un discurs narativ rapid și închegat.
Mai sunt și greșeli, de ex:
unul în brațe la celălalt - în brațele celuilalt.
care mi-aș putea trece orele - petrece
un copil păşeşete
Te-aș ruga să le corectezi, și
pentru textul : Ordinea întâlnirilor deSucces!
Multumesc Bobadil...intr-un mod asa... imberb. Cu infinita stima... stimabile
pentru textul : primăvară sub clopot deintim extins:)
pentru textul : înţelegi? deSit-ul asta este „mai curat, mai uscat”. Dar, lăsȃdn la o parte gluma mea indoielnică cu referire la o anumită reclamă de pe la noii, de pe plaiurile mioritice, vreau să spun că discuții de aici sunt mai civilizate decȃt cele de prin alte părți, ceea ce provoacă schimburi de idei, dar nu lipsite, uneori, de simtul umorului, chiar si de o anumită malițiozitate si nu mistocăreală de prost gust. Asa ca, la randul meu, îl salut pe Ionuț Caragea care a devenit activ. Sper sa ne mai intersectăm. Si sa discutam chiar si in contradictoriu.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra decenca cualli! ihuani cochiztli ximopanolti hermeneiapan! foarte fain. interesant vis bunvenit pe hermeneia! matei h. (cuetlachtli)
pentru textul : vis finit nedeterminist demirat și singur, aceasta este viața scribului, un biet ocnaș care își vinde sufletul pentru o peniță de aur... pe hîrtie
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre demașina nu se justifică acolo, decît ca un soi de ancoră. era suficient că apare computerul în sensul ăsta. orice-ul dublat scîrțîie. de la oglinzi încolo e chiar frumos... mă gîndesc la un ceai cu lună. și la un titlu romînesc.
pentru textul : dark glaze deoho, cate stiu despre tine acum...:)
pentru textul : oriental red demai trec si eu
Pagini