Pe vremuri inventasem ”epifanigramele”. Plecând de la epifanii (arătare Divintatii sub o forma mai mult sau mai puţin simbolică – vezi şi epifenomen : un fenomen secundar care însoţeşte un fenomen esenţial) ; prin transfer semantic : ”epifanigramă” - ceva care îţi atrage atenţia că în spatele său se întâmplă altceva esenţial. Ca, de exemplu, visezi cu ochii deschişi că peste un timp te vei întâlni cu o persoană (o şi vezi cum arată dar pe care nu ai cunoscut-o niciodată) care va juca un rol deosebit în viaţa ta ; şi lucru chiar se întâmplă.
De data asta ”aforema” (de asemenea inventată de subsemnatul) ar vrea să sugereze că în spatele unui enunţ, mai mult sau mai puţin aforistic, meditaţia (Zen de care încerc să mă apropii, dar şi de alte tipuri) îţi produce un ”ínsight” cu totul neaşteptat ca şi rezolvarea unui koan. Că reuşesc (sau nu) să scot ”aforeme” ca lumea, este cu totul altceva. Principalul este că mă straduiesc. Ca în perioada în care am locuit într-un oraş din provincie. Când aveam un cunoscut director la ”Legume şi fructe”. Şi de câte ori îl vizitam la servici era luat la rost de şefii din Bucureşti că nu îşi face planul. Răspunsul invariabil era : ”Mă străduiesc, tovarăşu’ Cutare, mă strduiesc ! ”. În ajunul unui An Nou, făcându-i o vizită, îşi strânge rapid lucrurile şi-mi zice : Hai, că dau de băut !. Cu ce ocazie ? Am primit de la Centru o primă. Păi ţi-ai făcut planu’ ?. Nu, da au văzut că m-am străduit !
nu-i așa, Masha?
Eu mă bucur că dintre toți tu ai înțeles ce trebuia asta e cel mai important... iar eu sunt fericit că mai există oameni ca tine și mă bucur că, deși pentru scurt timp, ne-am intersectat pe aici.
Pentru că altfel văd încă prea multă obtuzitate pe aici cel puțin față de ceea ce eu (personal, doar eu da?) credeam că va fi Hermeneia când alături de atâția alții am pus umărul la lansarea ei... din dragoste nu vreau aplauze nu am vrut niciodată!
Cine mă cunoaște știe că am fost dintre puținii care au recompensat poezia prin bani, nu prin vorbe, eu însumi fiind un amărât de poet care nu am publicat pentru că nu am găsit încă un sponsor care să dea toți banii pe volum și am jurat că atâta vreme cât voi trăi nu voi plăti (deși am de unde, am dovedit-o plătind alți poeți pentru creațiile lor) pentru un volum sub semnătura mea niciun cent!
Deci îți mulțumesc Masha pentru această dovadă de claritate... nu doar că m-ai luat prin surprindere, dar sunt chiar fericit!
Și nici nu mai îmi pasă că Virgil stă într-o cutie de unde iese ca șarpele acela care ne înțepa în deget când eram mici în loc să pună umărul la literatură pe Hermeneia, că editorii Hermeneia fac poliție cu alde ca mine în loc să ne arate cât de bine scriu ei, să ne fie exemplu, uite, ca Vlad Turburea, dar el este genial, nu ai ce să-i faci, el o să intre în istoria literaturii, nu-i așa? Și în multe alte istorii, mai puțin în istoria neînsemnată a lucrurilor însemnate.
Deci ce să mai zic? Dacă este clar că un concurs de poezie nu se va face pe acilea, atunci eu o să tac de data asta de bunăvoie, nu e nevoie să-mi suspendați contul stimați Consilieri. Să mi-l suspendați vă rog prima oară când mai vedeți vreun post de la mine dacă nu avem concurs de poezie, ok?
Iar ție îți mulțumesc încă o dată Masha... și te salut cu o plecăciune adâncă, atât cât îmi mai permite postura.
Andu
am selectat acest text la preferinte personale. o alunecare inapoi care da, poate genera zambet dar mai degraba... un fel de privire pe care o are tristetea...sau ,cum sa spun...trecerea catre un altfel in care poate nu mai te poti recunoaste asa bine...O nostalgie frumoasa. Imagini pictate impecabil. E ca si cum ai fi sub sticla si doar senzatii...dar suficient.Partea doua m-a "gasit" in mod special si primele 2 ...bucatele/strofe sau asa ceva...Felicitari. foarte, dar foarte frumos.
Remarc aici textul și mai puțin realizarea vizuală (sau poate monitorul meu e de vină). Finalul reușit: "să nu vibreze moartea...", precum și subtitlul ("apa Domnului").
poezia de mai sus e profundă, poate că e religioasă, dar nu e creştină. nu se califică. poezia creştină trebuie sa apeleze la inimă, sa aibe mesaj. vezi poeziile lui Traian Dorz, Sergiu Grossu, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Sanda Moinaru, Costache Ioanid, Ionatan Piroşca, etc., etc. sunt sigur că le ştii. ce cauţi tu să realizezi e doar poezie. nimeni nu va fi mişcat sau predispus să-şi schimbe căile lumeşti în care e pierdut şi să vină la mântuire. totuşi, ca poezie, e super.
Virgil, da, a fost un efort într-adevăr, dar pe jumătate involuntar, nu știam la ce plec în momentul în care am ieșit din Tg-Mureș, prin Ardeal situația nu era atât de ..albă. Adevărul este că am făcut efortul în mare parte de dragul Almei și al cenaclului. Anul trecut am fost și eu simplu participant. Alma m-a contactat în toiul nopții să-i dau un text pentru publicare și i-am admirat efortul depus pentru proiect. Așa că anul acesta când mi-a cerut ajutorul am făcut și eu cât am putut, am avut și norocul ca "familia" să fie student la calculatoare. Oricum, am spus entropie pentru că pentru mine a fost o ieșire din zona de confort, cum bine ai sesizat, până la urmă a trebuit să înțeleg tot ce se întâmplă, și se întâmplau multe.:))
Oricum, mi-a făcut mare plăcere și o voi ajuta pe Alma cu drag și la edițiile viitoare.
Mulțumesc de numirea în funcție. :) E o surpriză plăcută, care presupun că mă va scoate și mai mult din zona de confort, dar asta e de bine.
A.A.A., hai să nu ne înghiontim, data viitoare ne vedem acolo, bem o cafea pe hol, citim o poezie și-l ascultăm și pe Virgil cum ne citește ceva din California. M-aș bucura dacă ai vrea să mă ajuți cu ceva detalii tehnice. :]
Virgil, mulțumesc, da, ai sesizat bine, în ultimul timp îmi exprim altfel stările. Și, da, ai dreptate cu ultimele 2 versuri, ies din ritmul ansamblului. O să văd cum fac, ori renunț, ori le modific. Mulțumesc și pentru foto alăturată poeziei de pe prima pagină, este acordată foarte fin la ceea ce am este scris.
Ideea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.
boba, ce îmi suge rezi tu e mult mai plăcut decât să mă apuc eu să îți deschei prohabul. ai o îndemânare demnă de invidiat și multă experiență în domeniu. continuă și dacă poți... mimează și gândirea, ca în multe alte rânduri când eu eram vameșul nu fariseul...
de aceea vămuiesc rândurile tale odată cu tine...
despre supărare nici nu poate fi vorba...
Adică, tu ştii foarte bine ce presupune variaţia rimei şi cum ea - rima - poate oferi sau poate lua dinamica unui sonet. Rămân surprins nu doar de faptul că ai marşat pe aceeaşi parte de vorbire, dar să o şi articulezi de fiece dată...
...Bobadil, într-adevăr am dorit o altfle de aranjare a textului care să impună niște cezuri necesare ritmului dorit. Poemul este ratat, însă în alt sens, unul mai personal. alma, crede-mă că-s sătul de poetese care încearcă să fie mai ironice decât guguștiucii. Deci, îți mulțumesc încă o dată pentru timp, dar înțelege odată mesajul și încearcă să te oprești. A.A.A
Foarte interesant articolul, Marina, felicitări pentru că ne readuci în atenție o personalitate artistică atât de fascinantă a avangardismului. E cu atît mai bine că astăzi mulți suntem interesați de lucrările avangardei, de această explozie de fantezie care a schimbat, a generat și regenerat arta secolului XX. Mulțumesc pentru reproducerile reprezentative bine alese, voi urmări linkurile și voi reveni sa discutăm despre acest artist.
de data asta, nu stiu ce sa aleg. ai asa, o incredere si o dorinta de. foloseste le. dar cuvantul, cat timp sta in tine, nu l scoate inca. lasa l sa creasca. sa te bucuri, asa! apoi imparte.
de acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...
Sa-ti spun drept Mariane replica ta este astfel scrisa incat nici nu stiu, sa ma simt magulit, sa ma simt jignit? Prefer sa nu ma simt nicicum, adica sa fiu un nesimtit. Repet, cand vei scrie ceva mai de Doamne-ajuta fii sigur ca ma vei intalni in susolul textului respectiv. Pana atunci, eu ti-am cam zis ce aveam de zis intr-un comm, plus asta fac deja doua. Destul. Bobadil.
ROGVAIV este un acronim provenind de la culorile roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet, cu ajutorul căruia se poate reține mai ușor ordinea culorilor din spectrul vizibil.
ideea e buna, deci ai imaginatie, dar punerea in poezie e destul de slabuta. ziceri precum "imagini ferecate", "sub cireșul înflorit astă-noapte", "nălucă-ți spun" sint mult prea folosite ca sa mai suscite vreun sentiment liric. e greu, recunosc, de aceea pe cei care se vor incumeta sa fie poeti de acum incolo ii admir cu invidie. cu siguranta vor trebui sa fie mai buni decit cei dinainte ca sa poata exista. iar uneori e nevoie de extrem de mult curaj ca sa fii inedit.
Alma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu
Am descoperit cu plăcere o altă Bistriţă, diferită de cea căreia îi bat prundurile cu undiţa în mână, un râu mitic şi poetic în care se scaldă îngerii. Felicitări!
Un text subtil, de autentică frumuseţe, deopotrivă trăit şi gândit. Limpede şi profund în acelaşi timp. Nu doar corect, cum zice Marynna, care a intuit, însă, foarte bine geometria ideii şi structurării lui.
E locul, aici, să precizez că nu m-a deranjat polemica iscată între mine şi Marynna. Şi asta, pentru că ea scrie bine. Doar că a încercat să mă toarne la Virgil cu ce am zis despre hermeneia.
Virgil, n-am zis despre hermeneia ce ai înţeles tu. Şi n-am zis despre hermeneia! Trebuie să ţii seama de context, ca şi de faptul că pe hermeneia sunt şi eu. Deci am zis şi de mine. Interpretarea Marynnei e a ei, iar nu a mea. Eu ziceam de autori, de ea, de mine, de tine, chiar şi de Florin Şandru şi de cine mai vrei, care nu suntem (încă!!!), din păcate, autorii acelui "Mais ou sont le neiges d'antan?". Şi nu o ziceam încercând să apreciez valoarea site-ului, ci ca să apăr o cu totul altă idee. Dar mi-a plăcut (pe cuvânt!) cum ai reacţionat şi te-am regăsit în reacţia asta. Începuse, de altfel, să mi se pară ciudat acordul dintre noi.
Cât despre comentariile bilioase, revanşarde în stil grobian, am spus-o şi eu: ele îi discreditează pe autorii lor. Dovadă - felul în care s-au desfăşurat cele de sub textul tău.
Raluca,
părerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
atat? viscolul tine de obicei o saptamana sau doua, cel mai putin cateva zile. homelessul in asteptarea ultimei supe spera la o imbratisare mai lunga!
pentru textul : homeless dePe vremuri inventasem ”epifanigramele”. Plecând de la epifanii (arătare Divintatii sub o forma mai mult sau mai puţin simbolică – vezi şi epifenomen : un fenomen secundar care însoţeşte un fenomen esenţial) ; prin transfer semantic : ”epifanigramă” - ceva care îţi atrage atenţia că în spatele său se întâmplă altceva esenţial. Ca, de exemplu, visezi cu ochii deschişi că peste un timp te vei întâlni cu o persoană (o şi vezi cum arată dar pe care nu ai cunoscut-o niciodată) care va juca un rol deosebit în viaţa ta ; şi lucru chiar se întâmplă.
De data asta ”aforema” (de asemenea inventată de subsemnatul) ar vrea să sugereze că în spatele unui enunţ, mai mult sau mai puţin aforistic, meditaţia (Zen de care încerc să mă apropii, dar şi de alte tipuri) îţi produce un ”ínsight” cu totul neaşteptat ca şi rezolvarea unui koan. Că reuşesc (sau nu) să scot ”aforeme” ca lumea, este cu totul altceva. Principalul este că mă straduiesc. Ca în perioada în care am locuit într-un oraş din provincie. Când aveam un cunoscut director la ”Legume şi fructe”. Şi de câte ori îl vizitam la servici era luat la rost de şefii din Bucureşti că nu îşi face planul. Răspunsul invariabil era : ”Mă străduiesc, tovarăşu’ Cutare, mă strduiesc ! ”. În ajunul unui An Nou, făcându-i o vizită, îşi strânge rapid lucrurile şi-mi zice : Hai, că dau de băut !. Cu ce ocazie ? Am primit de la Centru o primă. Păi ţi-ai făcut planu’ ?. Nu, da au văzut că m-am străduit !
Mulţumit de răspuns ?
pentru textul : (3) Aforeme denu-i așa, Masha?
pentru textul : Cantata în mi minor deEu mă bucur că dintre toți tu ai înțeles ce trebuia asta e cel mai important... iar eu sunt fericit că mai există oameni ca tine și mă bucur că, deși pentru scurt timp, ne-am intersectat pe aici.
Pentru că altfel văd încă prea multă obtuzitate pe aici cel puțin față de ceea ce eu (personal, doar eu da?) credeam că va fi Hermeneia când alături de atâția alții am pus umărul la lansarea ei... din dragoste nu vreau aplauze nu am vrut niciodată!
Cine mă cunoaște știe că am fost dintre puținii care au recompensat poezia prin bani, nu prin vorbe, eu însumi fiind un amărât de poet care nu am publicat pentru că nu am găsit încă un sponsor care să dea toți banii pe volum și am jurat că atâta vreme cât voi trăi nu voi plăti (deși am de unde, am dovedit-o plătind alți poeți pentru creațiile lor) pentru un volum sub semnătura mea niciun cent!
Deci îți mulțumesc Masha pentru această dovadă de claritate... nu doar că m-ai luat prin surprindere, dar sunt chiar fericit!
Și nici nu mai îmi pasă că Virgil stă într-o cutie de unde iese ca șarpele acela care ne înțepa în deget când eram mici în loc să pună umărul la literatură pe Hermeneia, că editorii Hermeneia fac poliție cu alde ca mine în loc să ne arate cât de bine scriu ei, să ne fie exemplu, uite, ca Vlad Turburea, dar el este genial, nu ai ce să-i faci, el o să intre în istoria literaturii, nu-i așa? Și în multe alte istorii, mai puțin în istoria neînsemnată a lucrurilor însemnate.
Deci ce să mai zic? Dacă este clar că un concurs de poezie nu se va face pe acilea, atunci eu o să tac de data asta de bunăvoie, nu e nevoie să-mi suspendați contul stimați Consilieri. Să mi-l suspendați vă rog prima oară când mai vedeți vreun post de la mine dacă nu avem concurs de poezie, ok?
Iar ție îți mulțumesc încă o dată Masha... și te salut cu o plecăciune adâncă, atât cât îmi mai permite postura.
Andu
am selectat acest text la preferinte personale. o alunecare inapoi care da, poate genera zambet dar mai degraba... un fel de privire pe care o are tristetea...sau ,cum sa spun...trecerea catre un altfel in care poate nu mai te poti recunoaste asa bine...O nostalgie frumoasa. Imagini pictate impecabil. E ca si cum ai fi sub sticla si doar senzatii...dar suficient.Partea doua m-a "gasit" in mod special si primele 2 ...bucatele/strofe sau asa ceva...Felicitari. foarte, dar foarte frumos.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva deRemarc aici textul și mai puțin realizarea vizuală (sau poate monitorul meu e de vină). Finalul reușit: "să nu vibreze moartea...", precum și subtitlul ("apa Domnului").
pentru textul : Secunda luminii depoezia de mai sus e profundă, poate că e religioasă, dar nu e creştină. nu se califică. poezia creştină trebuie sa apeleze la inimă, sa aibe mesaj. vezi poeziile lui Traian Dorz, Sergiu Grossu, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Sanda Moinaru, Costache Ioanid, Ionatan Piroşca, etc., etc. sunt sigur că le ştii. ce cauţi tu să realizezi e doar poezie. nimeni nu va fi mişcat sau predispus să-şi schimbe căile lumeşti în care e pierdut şi să vină la mântuire. totuşi, ca poezie, e super.
pentru textul : Ziua tăierii deVirgil, da, a fost un efort într-adevăr, dar pe jumătate involuntar, nu știam la ce plec în momentul în care am ieșit din Tg-Mureș, prin Ardeal situația nu era atât de ..albă. Adevărul este că am făcut efortul în mare parte de dragul Almei și al cenaclului. Anul trecut am fost și eu simplu participant. Alma m-a contactat în toiul nopții să-i dau un text pentru publicare și i-am admirat efortul depus pentru proiect. Așa că anul acesta când mi-a cerut ajutorul am făcut și eu cât am putut, am avut și norocul ca "familia" să fie student la calculatoare. Oricum, am spus entropie pentru că pentru mine a fost o ieșire din zona de confort, cum bine ai sesizat, până la urmă a trebuit să înțeleg tot ce se întâmplă, și se întâmplau multe.:))
Oricum, mi-a făcut mare plăcere și o voi ajuta pe Alma cu drag și la edițiile viitoare.
Mulțumesc de numirea în funcție. :) E o surpriză plăcută, care presupun că mă va scoate și mai mult din zona de confort, dar asta e de bine.
A.A.A., hai să nu ne înghiontim, data viitoare ne vedem acolo, bem o cafea pe hol, citim o poezie și-l ascultăm și pe Virgil cum ne citește ceva din California. M-aș bucura dacă ai vrea să mă ajuți cu ceva detalii tehnice. :]
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. debine ai revenit! remarcasem si eu acest poem. la buna recitire
pentru textul : staccato pentru o iluzie deVirgil, mulțumesc, da, ai sesizat bine, în ultimul timp îmi exprim altfel stările. Și, da, ai dreptate cu ultimele 2 versuri, ies din ritmul ansamblului. O să văd cum fac, ori renunț, ori le modific. Mulțumesc și pentru foto alăturată poeziei de pe prima pagină, este acordată foarte fin la ceea ce am este scris.
pentru textul : stâlpnica deIdeea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.
pentru textul : stele de lapte deboba, ce îmi suge rezi tu e mult mai plăcut decât să mă apuc eu să îți deschei prohabul. ai o îndemânare demnă de invidiat și multă experiență în domeniu. continuă și dacă poți... mimează și gândirea, ca în multe alte rânduri când eu eram vameșul nu fariseul...
pentru textul : noaptea în care am tușit dede aceea vămuiesc rândurile tale odată cu tine...
despre supărare nici nu poate fi vorba...
Adică, tu ştii foarte bine ce presupune variaţia rimei şi cum ea - rima - poate oferi sau poate lua dinamica unui sonet. Rămân surprins nu doar de faptul că ai marşat pe aceeaşi parte de vorbire, dar să o şi articulezi de fiece dată...
pentru textul : Decembrie de...Bobadil, într-adevăr am dorit o altfle de aranjare a textului care să impună niște cezuri necesare ritmului dorit. Poemul este ratat, însă în alt sens, unul mai personal. alma, crede-mă că-s sătul de poetese care încearcă să fie mai ironice decât guguștiucii. Deci, îți mulțumesc încă o dată pentru timp, dar înțelege odată mesajul și încearcă să te oprești. A.A.A
pentru textul : Poem ratat deFoarte interesant articolul, Marina, felicitări pentru că ne readuci în atenție o personalitate artistică atât de fascinantă a avangardismului. E cu atît mai bine că astăzi mulți suntem interesați de lucrările avangardei, de această explozie de fantezie care a schimbat, a generat și regenerat arta secolului XX. Mulțumesc pentru reproducerile reprezentative bine alese, voi urmări linkurile și voi reveni sa discutăm despre acest artist.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet dede data asta, nu stiu ce sa aleg. ai asa, o incredere si o dorinta de. foloseste le. dar cuvantul, cat timp sta in tine, nu l scoate inca. lasa l sa creasca. sa te bucuri, asa! apoi imparte.
pentru textul : cascade dede acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...
pentru textul : Măști ale dragostei deSa-ti spun drept Mariane replica ta este astfel scrisa incat nici nu stiu, sa ma simt magulit, sa ma simt jignit? Prefer sa nu ma simt nicicum, adica sa fiu un nesimtit. Repet, cand vei scrie ceva mai de Doamne-ajuta fii sigur ca ma vei intalni in susolul textului respectiv. Pana atunci, eu ti-am cam zis ce aveam de zis intr-un comm, plus asta fac deja doua. Destul. Bobadil.
pentru textul : un fragment întreg deExcalibur mi se pare in plus in intregul poeziei. In schimb, multa tandrete si intimitate cu care am rezonat. Si pentru final.
pentru textul : să nu mă întrebi deROGVAIV este un acronim provenind de la culorile roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet, cu ajutorul căruia se poate reține mai ușor ordinea culorilor din spectrul vizibil.
dar rorgvaiv?
apoi aș elimina eliberându-l. doar o opinie.
pentru textul : rogvaiv deerr: mult/idei
pentru textul : poem elizabethan decred ca fotografia poate fi lasata atita timp cit Violeta a mentionat autorul ei
pentru textul : Foame de vultur deideea e buna, deci ai imaginatie, dar punerea in poezie e destul de slabuta. ziceri precum "imagini ferecate", "sub cireșul înflorit astă-noapte", "nălucă-ți spun" sint mult prea folosite ca sa mai suscite vreun sentiment liric. e greu, recunosc, de aceea pe cei care se vor incumeta sa fie poeti de acum incolo ii admir cu invidie. cu siguranta vor trebui sa fie mai buni decit cei dinainte ca sa poata exista. iar uneori e nevoie de extrem de mult curaj ca sa fii inedit.
pentru textul : Pedeapsa danaidelor deAlma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu
pentru textul : domnul Pa și visul deP.S. eu aveam in minte "A pasarii ruga"; dar asa cum zisesi e mai bine. Corectie "sti" se va citi "stii"
pentru textul : Rugina cuielor deAm descoperit cu plăcere o altă Bistriţă, diferită de cea căreia îi bat prundurile cu undiţa în mână, un râu mitic şi poetic în care se scaldă îngerii. Felicitări!
pentru textul : Spații necunoscute deUn text subtil, de autentică frumuseţe, deopotrivă trăit şi gândit. Limpede şi profund în acelaşi timp. Nu doar corect, cum zice Marynna, care a intuit, însă, foarte bine geometria ideii şi structurării lui.
pentru textul : interludiu|mîinile deE locul, aici, să precizez că nu m-a deranjat polemica iscată între mine şi Marynna. Şi asta, pentru că ea scrie bine. Doar că a încercat să mă toarne la Virgil cu ce am zis despre hermeneia.
Virgil, n-am zis despre hermeneia ce ai înţeles tu. Şi n-am zis despre hermeneia! Trebuie să ţii seama de context, ca şi de faptul că pe hermeneia sunt şi eu. Deci am zis şi de mine. Interpretarea Marynnei e a ei, iar nu a mea. Eu ziceam de autori, de ea, de mine, de tine, chiar şi de Florin Şandru şi de cine mai vrei, care nu suntem (încă!!!), din păcate, autorii acelui "Mais ou sont le neiges d'antan?". Şi nu o ziceam încercând să apreciez valoarea site-ului, ci ca să apăr o cu totul altă idee. Dar mi-a plăcut (pe cuvânt!) cum ai reacţionat şi te-am regăsit în reacţia asta. Începuse, de altfel, să mi se pară ciudat acordul dintre noi.
Cât despre comentariile bilioase, revanşarde în stil grobian, am spus-o şi eu: ele îi discreditează pe autorii lor. Dovadă - felul în care s-au desfăşurat cele de sub textul tău.
multumiri pentru critica constructiva si pentru penita. sper sa gasesc si eu povestea mea, sau sa ma gaseasca ea pe mine. :)
pentru textul : Despre Petru deVirgil, mulţumim! Unde sunt vremurile Colajului Poetic?...
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur devirgil, eu sunt calma. si nu eu am inceput cearta. cred ca tu esti cel care se agita inutil acuma.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deRaluca,
pentru textul : cântec de dragoste depărerea mea e că exagerezi cînd spui "...parodia aia aiurea dedicata tot ei;) personal ma dezgustase postarea". sînt convins că ştii ce vreau să spun şi fără să dezvolt o teorie a parodiei. "bun gata, nu o mai lalaiesc", îmi sînt dragi urechiuşele tale.
Pagini