În primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
contrafacut cu sensul de artificial, adica mi-ar fi placut sa fie mai autentica. poate ca intr-adevar simti astfel poezia, dar eu iti spun cum o percepe cititorul sau cum o vad eu. atunci cand citesc sunt doar eu cu poezia, exclud autorul si imi formez o parere strict pe text. nu stiu daca e bine sau nu....ideea cu crepusculul poate fi buna, dar alatarandu-se cuvintelor mentionate in comentariul anterior pierde din rolul pe care ar fi trebuit sa-l aiba ( asta nu inseamna ca eu contest parerea comentatorului de dinaintea mea). in masura in care im va permite timpul voi mai citi si comenta textele tale.
si totusi ce se va intimpla dupa, cind toti asteapta pasivi sfirsitul spectacolului ? vei mai putea purta cu tine sevaletul gindurilor libere, vor mai fi aceleasi culori, voi mai putea privi mediterana prin acelasi asfintit? ce noapte de dragoste isi va mai regasi mireasa fara lapte a ofiterului surd? doar ne zidim borcane de sticla in preajma sperantelor malformate, diforme: dupa razboi... "după război o sa fiu dat la întors pe dos cei care mă iubesc mă doresc decimat altora nu la pasă"...
Îmi pare rău, dar regulamentul Hermeneia este clar:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website, instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz".
ti-am mai zis, se vede ca scrii haiku. asa ti-ai format deprinderea de a spune extrem de mult in putine cuvinte. ce descrii pare un ritual de comuniune cu natura
yester, mulțumesc pentru rezonare și apreciere. da, au fost ceva trăiri, nu știu cât de sofisticate :)
Adrian, mulțumesc pentru semn. mă bucur că ți s-a părut ok și ești oricând binevenit cu impresii, crtitici ..etc.
numai bine, Daniela
Sugestie pentru a doua parte a poeziei, pentru a fi cumva în armonie cu prima jumătate: [i]simt curentul uneori suntele ascuțite vîntul dă să spargă totul și mă înghite tac săptămîni la rînd să pot urla în tine prin stomacul scobit trebuie să înjuri cu iscusință fierea să intre direct în inimă eheiii madame viață important e să fii cel mai aproape atunci cînd se întîmplă[/i] am păstrat ideea, cred că tine-tău era inutil. ca și "pentru ca mai apoi". ultimul vers era apropiat de proză, l-am transformat puțin. sunt doar sugestii, desigur că vei găsi variantele tale de prelucrare sau vei păstra așa cum ai simțit când ai scris. știu că transformările se fac în timp, în timpul fiecăruia.
e ok ce se intampla aici, crede-ma, adica e atmosfera normala de pe hermeneia. in ce sens: nimeni nu are nimic personal cu tine, cu autorul, dar nici nu-i lung drumul pana la un bolovan care sa depaseasca textul si sa-ti traga una:) incearca sa iei ce e bun din comentarii, oamenii sunt sinceri in ce spun. ce ai de facut? scrie mai departe! poti altfel?:) cu prietenie!
Ar mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
Însemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
Interesantă perspectiva din ultima poezie, cea mai bună, zic eu. Un fel de duioșie temperată, tristă, amestecată cu puțină compasiune. Îmi place "mama era o pată de cerneală neîncăpătoare". Penultima nu-mi place. Este ca un verdict, sună prea dur, prea profetic.
Îmi place că nu e doar surprinderea unor drăgălăşenii casnice :) care condimentează frumos viaţa, ci e o idee bine condusă, argumentată printr-o serie de amănunte, de cadre sugestive. Finalul confirmă şi pot spune şi eu DA, ai dreptate! Aşa e viaţa, aşa sunt relaţionările umane uneori. Cred că cel mai expresiv vers este:
,,din ochi parcă îmi ies umbre în care se dansează ca într-un bar de negri"
Apreciez şi eu evoluţia ta şi mă bucur pentru tine. Spun din nou: continuă să scrii!
foarte reuşită imaginea cu fumul şi caisul. aici, cu atât mai mult, se face şi despărţirea în silabe a subst. parfum; dar şi "se duc" cu "seduc" au nobleţea lor...
mi-a plăcut!
O tentă fantastică cu aparente nuanțe autobiografice. Ninsoarea percepută ca o altă ușă, spații temporale pliate în alte spații temporale. Ceva armonic căutând a patra dimensiune, ceva care m-ar duce cu gândul la Eliade, însă nu suficient de consistent, structural, elaborat. Îmi rămâne sentimentul că nu ai spus tot și nu în limbajul pe care mi l-aș fi dorit. Finalul realmente magic prin tristețea lui ireversibilă: "Ai visat vreodată că ninge? Ninsorile mele sunt întunecate și grele, fără lumină, fulgii mari caută bezmetic un punct de sprijin, numai eu stau ghemuită pe sanie, singură. Nu-mi scrie în fiecare zi, dragul meu, te rog, nu-mi scrie. Lasă-mi măcar câteva zile pe an, mai ales iarna, să rămân aici, nevăzută, să ies din nou pe ușa aceasta. Ei toți au plecat, știu, dar eu mă voi întoarce întotdeauna. Promit. Acum lasă-mă să închid ochii, te rog." Atenție, un typo în paragraful șapte "ferestra".
Virgil, toate raspunsurile mele au fost date, dupa logica de tip rational, emotional, a psihologiei sociale, a eticii, a axiologiei. Toate. Si inca o data scriu: puteam sa fiu eliminata complet din orice clasament, nu despre asta e vorba aici. Alina a inteles in cele din urma. Toate registrele logicii. Am scris detaliat, complet, si-asa extrem de mult. Pentru un gram de intelepciune si o minte limpede, e destul. Multumesc, da, plecarea este declarata, incununind refuzul meu de a fi interpretata atit de eronat si de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta, mai ales ca eu niciodata nu am procedat asa cu oamenii. Aceasta este motivatia mea, buna sau nu, deja nu mai conteaza. Citeste comentariile mele de-a lungul timpului, vei surpirnde poate ceva: cit de mult am grija de scriitura si de oameni. Daca nu vei surprinde asta, imi pare rau. Daca ai alta logica, e foarte firesc. Fiecare isi are propria logica sau, mai limpede spus, tipurile lui de logica. Si, pentru final: nu e suerinta. Daca as fi suferit, nu as fi scris un cuvint pe aceasta pagina. Cele bune.
cred ca un numai un britanic poate sa scrie cu asa devotiune despre soare. pentru ca nu il are. noi aici in california nu prea ne dam in vint dupa el. ca e pretutindeni. mai putin uneori during the june gloom. I guess, everybody with his/her needs. anyway, I enjoyed the rhyme.
există două posibilități veridice atunci când accesezi un text care nu este al tău:
1. ori ești greu de cap și nu l-ai înțeles din prima;
2. ori îți place și revii, caz în care există opțiunea de a-l trece la preferate;
o a treia posibilitate este să fii cum ești tu.
toate trei sunt impredictibile de către un programator, drept pentru care ar trebui să fii fericit și nu nefericit.
si iata, cînd ma credeam perfect, observ ca ignoranta mea ajunge in zone unde nu o trimisesem pîna acum. caragiale imi place, dar are un defect: nu e moldovean. nici macar bucovinean. dar totusi ma inspira. poate o sa proclam si eu republica de la cîmpulung revenind la text... ai incercat niste artificii menite sa socheze, insa doar ai incercat. crede-ma, ai talent! ai si poezii bune. poti mai mult! am incredere in tine! sper ca aplecarea mea asupra textului tau sa fie benefica, sa inveti din greseli si sa devii mai buna. asta e scopul meu, cateodata: sa-i fac pe cei din jurul meu mai bun. bafta! si muzele sa te inspire!
Este tipul rar de text care păstrează un echilibru perfect între sensibilitate, rezonanţă, travaliu, registru stilistic şi "raportul cât/cum/ce spun". E unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit anul acesta, cu un final de-o inspiraţie rară.
Well, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
bucuros că ți-am răpit din timp și nu intenționez să-mi cer iertare pentru asta. pot să fluier eu doamnă? mie îmi reușește pînă și în biserică. doamnă, chiar mă admir (nu pentru fluierat). Adriana Lisandru, stimă!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) decontrafacut cu sensul de artificial, adica mi-ar fi placut sa fie mai autentica. poate ca intr-adevar simti astfel poezia, dar eu iti spun cum o percepe cititorul sau cum o vad eu. atunci cand citesc sunt doar eu cu poezia, exclud autorul si imi formez o parere strict pe text. nu stiu daca e bine sau nu....ideea cu crepusculul poate fi buna, dar alatarandu-se cuvintelor mentionate in comentariul anterior pierde din rolul pe care ar fi trebuit sa-l aiba ( asta nu inseamna ca eu contest parerea comentatorului de dinaintea mea). in masura in care im va permite timpul voi mai citi si comenta textele tale.
pentru textul : Crepuscul desonoritatea in dialectul hutul e speciala. il apreciez in mod deosebit. ar putea sa existe un alt sinonim la "teribil"?
pentru textul : Moroz (Ger) deO poezie caldă, ce degajă inocență. Pentru stropul de primăvară, pe care îl lasă fiecărui cititor, un semn de bucurie! tincuța
pentru textul : Ghiocelul și vântul denoi suntem vremelnici, de aceea se nasc amintirile. ele se epuizează odată cu noi. îţi mulţumesc, dragă Iulia, pentru frumosul comentariu.
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele desi totusi ce se va intimpla dupa, cind toti asteapta pasivi sfirsitul spectacolului ? vei mai putea purta cu tine sevaletul gindurilor libere, vor mai fi aceleasi culori, voi mai putea privi mediterana prin acelasi asfintit? ce noapte de dragoste isi va mai regasi mireasa fara lapte a ofiterului surd? doar ne zidim borcane de sticla in preajma sperantelor malformate, diforme: dupa razboi... "după război o sa fiu dat la întors pe dos cei care mă iubesc mă doresc decimat altora nu la pasă"...
pentru textul : După război deÎmi pare rău, dar regulamentul Hermeneia este clar:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website, instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz".
pentru textul : Audibil.ro, primul serviciu românesc pentru descărcări audio online deti-am mai zis, se vede ca scrii haiku. asa ti-ai format deprinderea de a spune extrem de mult in putine cuvinte. ce descrii pare un ritual de comuniune cu natura
pentru textul : Cerc deyester, mulțumesc pentru rezonare și apreciere. da, au fost ceva trăiri, nu știu cât de sofisticate :)
pentru textul : magazinul cu piane deAdrian, mulțumesc pentru semn. mă bucur că ți s-a părut ok și ești oricând binevenit cu impresii, crtitici ..etc.
numai bine, Daniela
Sugestie pentru a doua parte a poeziei, pentru a fi cumva în armonie cu prima jumătate: [i]simt curentul uneori suntele ascuțite vîntul dă să spargă totul și mă înghite tac săptămîni la rînd să pot urla în tine prin stomacul scobit trebuie să înjuri cu iscusință fierea să intre direct în inimă eheiii madame viață important e să fii cel mai aproape atunci cînd se întîmplă[/i] am păstrat ideea, cred că tine-tău era inutil. ca și "pentru ca mai apoi". ultimul vers era apropiat de proză, l-am transformat puțin. sunt doar sugestii, desigur că vei găsi variantele tale de prelucrare sau vei păstra așa cum ai simțit când ai scris. știu că transformările se fac în timp, în timpul fiecăruia.
pentru textul : madame decred ca trebuia sa observ ca exista si pagina 2 inainte sa raspund :D.
Scuzele mele...
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dee ok ce se intampla aici, crede-ma, adica e atmosfera normala de pe hermeneia. in ce sens: nimeni nu are nimic personal cu tine, cu autorul, dar nici nu-i lung drumul pana la un bolovan care sa depaseasca textul si sa-ti traga una:) incearca sa iei ce e bun din comentarii, oamenii sunt sinceri in ce spun. ce ai de facut? scrie mai departe! poti altfel?:) cu prietenie!
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deAr mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
pentru textul : Fanii lui Cristos deÎnsemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
Interesantă perspectiva din ultima poezie, cea mai bună, zic eu. Un fel de duioșie temperată, tristă, amestecată cu puțină compasiune. Îmi place "mama era o pată de cerneală neîncăpătoare". Penultima nu-mi place. Este ca un verdict, sună prea dur, prea profetic.
pentru textul : Voci dedeci tu esti ... birjarul plecat sa-si cumpere tigari ... sau zeul din spatele jaluzelei:))
pentru textul : Totul despre Mine demulțumesc Cristina. Mă ajută feed-back-ul tău. Am să încerc să mai optimizez pe ici pe colo. Mulțumesc pentru susținere.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deÎmi place că nu e doar surprinderea unor drăgălăşenii casnice :) care condimentează frumos viaţa, ci e o idee bine condusă, argumentată printr-o serie de amănunte, de cadre sugestive. Finalul confirmă şi pot spune şi eu DA, ai dreptate! Aşa e viaţa, aşa sunt relaţionările umane uneori. Cred că cel mai expresiv vers este:
pentru textul : l’absente de,,din ochi parcă îmi ies umbre în care se dansează ca într-un bar de negri"
Apreciez şi eu evoluţia ta şi mă bucur pentru tine. Spun din nou: continuă să scrii!
foarte reuşită imaginea cu fumul şi caisul. aici, cu atât mai mult, se face şi despărţirea în silabe a subst. parfum; dar şi "se duc" cu "seduc" au nobleţea lor...
pentru textul : Haiku-uri omofone demi-a plăcut!
O tentă fantastică cu aparente nuanțe autobiografice. Ninsoarea percepută ca o altă ușă, spații temporale pliate în alte spații temporale. Ceva armonic căutând a patra dimensiune, ceva care m-ar duce cu gândul la Eliade, însă nu suficient de consistent, structural, elaborat. Îmi rămâne sentimentul că nu ai spus tot și nu în limbajul pe care mi l-aș fi dorit. Finalul realmente magic prin tristețea lui ireversibilă: "Ai visat vreodată că ninge? Ninsorile mele sunt întunecate și grele, fără lumină, fulgii mari caută bezmetic un punct de sprijin, numai eu stau ghemuită pe sanie, singură. Nu-mi scrie în fiecare zi, dragul meu, te rog, nu-mi scrie. Lasă-mi măcar câteva zile pe an, mai ales iarna, să rămân aici, nevăzută, să ies din nou pe ușa aceasta. Ei toți au plecat, știu, dar eu mă voi întoarce întotdeauna. Promit. Acum lasă-mă să închid ochii, te rog." Atenție, un typo în paragraful șapte "ferestra".
pentru textul : Sania deVirgil, toate raspunsurile mele au fost date, dupa logica de tip rational, emotional, a psihologiei sociale, a eticii, a axiologiei. Toate. Si inca o data scriu: puteam sa fiu eliminata complet din orice clasament, nu despre asta e vorba aici. Alina a inteles in cele din urma. Toate registrele logicii. Am scris detaliat, complet, si-asa extrem de mult. Pentru un gram de intelepciune si o minte limpede, e destul. Multumesc, da, plecarea este declarata, incununind refuzul meu de a fi interpretata atit de eronat si de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta, mai ales ca eu niciodata nu am procedat asa cu oamenii. Aceasta este motivatia mea, buna sau nu, deja nu mai conteaza. Citeste comentariile mele de-a lungul timpului, vei surpirnde poate ceva: cit de mult am grija de scriitura si de oameni. Daca nu vei surprinde asta, imi pare rau. Daca ai alta logica, e foarte firesc. Fiecare isi are propria logica sau, mai limpede spus, tipurile lui de logica. Si, pentru final: nu e suerinta. Daca as fi suferit, nu as fi scris un cuvint pe aceasta pagina. Cele bune.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deEcaterina, ai ghicit prima. Si "indragostiti ai primei lumini". Desi suna cam evanghelistic. :)
pentru textul : imaginar decred ca un numai un britanic poate sa scrie cu asa devotiune despre soare. pentru ca nu il are. noi aici in california nu prea ne dam in vint dupa el. ca e pretutindeni. mai putin uneori during the june gloom. I guess, everybody with his/her needs. anyway, I enjoyed the rhyme.
pentru textul : Ra deadriana, bine, dar nu am aferit penita cu intentii ironice.
pentru textul : cîntec pentru ploaie decind te loghezi si intri pe acest text undeva in josul textului in dreapta scrie Editeaza. Fa click acolo.
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit deexistă două posibilități veridice atunci când accesezi un text care nu este al tău:
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – de1. ori ești greu de cap și nu l-ai înțeles din prima;
2. ori îți place și revii, caz în care există opțiunea de a-l trece la preferate;
o a treia posibilitate este să fii cum ești tu.
toate trei sunt impredictibile de către un programator, drept pentru care ar trebui să fii fericit și nu nefericit.
si iata, cînd ma credeam perfect, observ ca ignoranta mea ajunge in zone unde nu o trimisesem pîna acum. caragiale imi place, dar are un defect: nu e moldovean. nici macar bucovinean. dar totusi ma inspira. poate o sa proclam si eu republica de la cîmpulung revenind la text... ai incercat niste artificii menite sa socheze, insa doar ai incercat. crede-ma, ai talent! ai si poezii bune. poti mai mult! am incredere in tine! sper ca aplecarea mea asupra textului tau sa fie benefica, sa inveti din greseli si sa devii mai buna. asta e scopul meu, cateodata: sa-i fac pe cei din jurul meu mai bun. bafta! si muzele sa te inspire!
pentru textul : Höre Israel deEste tipul rar de text care păstrează un echilibru perfect între sensibilitate, rezonanţă, travaliu, registru stilistic şi "raportul cât/cum/ce spun". E unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit anul acesta, cu un final de-o inspiraţie rară.
pentru textul : poem cât se poate de repede deWell, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină debucuros că ți-am răpit din timp și nu intenționez să-mi cer iertare pentru asta. pot să fluier eu doamnă? mie îmi reușește pînă și în biserică. doamnă, chiar mă admir (nu pentru fluierat). Adriana Lisandru, stimă!
pentru textul : film grain deIoana, important este ca ai si tu un crochiu la aceasta constringere din aprilie. nu ne-am pierdut...inotam pe unde putem:) a+
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 dePagini