Andule...mie mi-a placut ca ti-a placut dar nu-mi place ca stai pe margine si ne numeri! :) te lasa inima sa privesti un meci unde "se confrunta" un luptoator de categorie grea si unul de la categoria musca? sau stai sa vezi cand trebuie sa arunci prosopul? :)) hai incoace mai bine si spune-mi: gasim sensul prin non-sens ori mai bine cautam acul in Carul Mare?
Incepand de pe 27 iulie, la ora la care s-a terminat campamia electorala si pana acum la orele la care s-au inchis urmele, ati observat ca m-am abtinut de la orice comentariu care ar fi putut sa poarte vre-o urma, chiar si insignifianta, de partizanat politic.Am considerat si consider ca este o minima dovada de respectare a unei comportari civilizate, in primul rand si, de ce nu, de respectare a regulilor democratice.
Cu asta inchei lasand pe maine un comentariu mai amplu, exprimandu-mi compasiunea pentru toti cei care au urat si urasc, care au dat si vor dovada de agresivitate, indiferent de tabara careia ii apartin si ii vor apartine.
Tot ulterior ii voi raspunde si domnului Nicolas Dinu care, cel putin pentru mine, ridica o problema care este legata de credinta mea si nu de incredere sau opinie.
Va bine gandeste pe toti, oriunde va veti afla, (Aghiuta ma impunge: esti patetic, domnule! Ii raspund ca la 74 de ani, imi permit!)
Cred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.
Beniamin, mulțumesc, aștept eventual, chiar aș vrea să văd cum citești. Poți să o iei și ca pe o rugăminte, simt că ai ceva de spus. Snowdon, știu de unde resentimentele tale, păcat. La "poeții viselor", aceasta era varianta originală, dar simțeam o sincopă acolo, poate că tot articulat e mai bine. Contează că ai sesizat asta, chiar dacă ești puțin întunecat. Las așa, cu șirul de "și"-uri, dacă împart în două e ca la piață. Finalul, da, trebuie puțin lucrat, o așchie. "Ooorbeeesc", da, nici nu se poate altfel acolo, "orbecăiesc" mi se pare hilar. Aproape poate fi de mine, de tine, ș.a.m.d., și așa "se cere" acolo. Îmi place repetiția "vezi". "Hohotind a mister" e o ironie. Mulțumesc, ai citit atent. Aranca cea atentă în jur, în care am încredere în ce spune, mă onorează cu sesizarea unui "lirism neașteptat". Și cred că da, nu s-a prea scris așa pe aici. "Inserții", da, le-am simțit și eu. Mulțumesc pentru popasul de aici, pentru efortul semnelor de fiecare dată.
azura li, azura li o, azura, cea plină de clopoței, ascultă-mi suferința când gem nu privi la sfrijirea acestui ciorchine pitrocit în sunătoare amurguri atinge-mă, azura, și mă voi umple de liniște, plângând încetișor ca un pârâu de lavă peste mâinile mele nu mai pot zgâria în amiezile `nalte cu umbra-mi uscată palma deșertului, oțelul secundei când mă scol, nu mai pot ridica de pe suflet o singură piatră, pe genunchii mei, să o legăn adu-ți aminte, o, azura, cum aprig hălăduiam prin livezi pitice, albe, rugoase cum țopăiam pe mușchiul cuvintelor, cum îmi băgam nasul după tine în iezerul inimii, zvântat ca un arc al cerului, ca o săgeată plesnind săgeata retinei tale cea înroșindă, cea unduindă, o, a zu ra presimt lepădarea cărnii și fuga ei de la mine așa cum știu tulburarea, râsetul, focul ce cu molcome brațe ridică, îndreaptă, despoaie șira spinării mele către lovirea dulce, sferică, amețitoare a cuvântului tău neîmpăcat cu trădarea purtată pe umerii sunetului o, azura li, azura li, pentru ce nu-mi tresai, preaiubita mea, potrivita mea statuie?
te felicit pentru promovare. A fost o alegere corectă, făcută de către consiliul H, din punctul meu de vedere. Bravo şi succes!
Te felicit cu ocazia aceasta şi pentru premiul obţinut în Prahova!
Și iată că "Eminescu n-a existat." după cum spunea și Marin Sorescu... Dar cum toate "Trebuiau să poarte un nume" vom ieși din amnezia generală și (ne) vom numi toți, (poate la anul când va fi o sărbătoare rotundă cu aripile până la cer), "Eminescu"...
...există în poemele tale o eleganță a spunerii pe hârtie precum toaca siguratică își atrage "prietenii" nu pentru ea. există un timbru echivoc aproape ca o pudoare a tăcerii împreună cu poemul ce va să vină. constructiv șlefuiești până rămâne doar trupul perfect al semnificantului, astfel înțeleg de ce poemul fiind în privire este zidit în insonor și de ce finalitatea este privită ca o lumină pusă în voce. această "zgârcenie" (cuvântul parcimonie e deja uzat) a ta este de fapt stralucirea poemului. îmi place și aș mai spune multe... dar de ce acum:)? atent, cu gânduri bune, paul
Ela, pe ce site-uri de literatură interactive ai citit tu astfel de recenzii "realizate de specialiști" și de critici literari? Încă o dată, m-ai jignit cu neîncrederea ta în valorile pe care le promovez eu. Dar e părerea ta și voi ține cont pe viitor. Afirmi că "tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor", de acord, dar faci această afirmație în contextul de mai sus. Să înțeleg că valorile mele nu sunt autentice, că promovez false valori? Poate că te înșeli, dar timpul va dovedi cine a avut dreptate. Mulțumesc.
Aici mi-a placut schisma... bine redata, cateva elemente din cotidian apoi cateva amintiri din epoca de aur si ecce homo... un poem semnat Paul Blaj, alas I was no swimmer. Folosind un lait-motiv transpirat mai degraba decat inspirat "am meditat auriu" (imi aminteste de Dali care spunea intr-una dintre dizertatiile care au adaugat celebritatii sale un inch de nebunie ca el analizeaza starea de sanatate a unui individ dupa culoarea fecalelor sale care, daca sunt sanatoase, trebuie sa fie aurii).si un final ludic intr-o nota nu doar moderna, dar si ecologista poemul este unul cu adevarat exaltat. Munca la Canal apare ca o diversiune, o figura de stil intalnita destul de frecvent la acest autor, un fel de mutare a punctului de asmabare al cititorului. Semnalez aici o lectura cu adevarat pasionala din sfera "gingasiei vide". Andu
sunt niste combinatii faine in textele tale, cu alunecari de o parte si alta intr-un joc pe muchia limitei, cand tandru cand salbatic, cand ironic cand managietor, nu le am cu interpretarile pe text, spun si eu ce vede(simte) ochiul meu de-al treilea:)
adevărul este că aproape uitasem cîtă similaritate există între bobadil și nicodem. cît de identici sînt în incapacitatea lor de a comunica civilizat, în atracția puternică pe care o manifestă față de comportamentul mojic. comportament despre care cred că în adîncul lor îl simt ca pe un fel de retrăire a întregii lor copilării și adolescențe. cît de identici sînt în izbucnirile extremiste, în violența limbajului, în incapacitatea de a accepta măcar și posibilitatea ca altcineva (decît ei) să aibă o opinie corectă. similari și în mereu prezenta „mînie sfîntă” care „știe și vrea binele celorlalți, al literaturii, hermeneii, blah, blah, blah...” domnilor, voi v-ați născut într-un secol greșit. trebuia să fiți inchizitori, conchistadori sau cruciați. aveți stofă eroică. păcat că nu sînteți decît niște epigoni jalnici cu săbii de lemn și capot de baie în loc de platoșă de teuton.
nicodem, nu am să mă demit să răspund aberațiilor tale cu rezonanță de canalizare. cînd vei învăța să vorbești civilizat și fără mojicii (dacă asta se va putea întîmpla vreodată), și cînd vei renunța să te mai pui pe tine în centrul discuției, poate mă voi gîndi să îți răspund. pînă atunci însă nu. nu voi alege să fac decît un singur comentariu la ce ai spus tu: „apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. sînt convins că dumnezeu este amestecat în orice vrea el. și că sub nicio formă nu are nevoie de permisiunea sau protecția ta. nu vreau să încep o dezbatere teologică pentru că, iartă-mă, dar nu cred că ai organul necesar, și probabil nici școala, dar așa, pentru culturica ta tiolojică, de cînd a fost pus pe cruce și apoi pus în mormînt, dumnezeu s-a „amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. dar mă tem că tu nu poți pricepe asta. așa că nu te strădui.
mie îmi place mult finalul, care mi se pare că atenuează oarecum sentimentul de tristețe profundă, de dezamăgire ( înșiși protopărinții au fost înșelați de șarpe )...ploaia rotunjind soarele care răsare încet din mâneca lui stângă...:)
mi se pare cam mică fereastra(mă refer la câmpul vizual, dacă s-ar putea lungi în jos...) și nepotrivit titlul "cometariile altora". în timp ce eu adaug comentarii nu mai pot fi numite doar ale "altora", ci de exemplu "comentarii postate"... sau simplu "comentarii"
imi asum dezacordul. asa e, habar n-am de gramatica. vai de capul meu. cat despre banii dumneavoastra (doi sau trei), tineti-i bine, eu nu am nevoie de ei. ori va vor mai trebui, cine stie, in investigatiile viitoare. :) nu cred ca asa informatii valoroase nu pot fi cumparate cu versuri ca cele de mai sus. dar, pana una alta, realitatea tipa cu gura pana la urechi: scrieti prost. foarte prost. vad ca "incurajarile" lui Andu v-au dat avant...:)) numai ca Andu uita un adevar elementar: pentru o ironie buna, e nevoie de doi inzestrari cu simtul umorului. o seara buna.
Constantin, mulțumesc de trecere și opinie. Totuși, nu mi se pare că ar exista acolo o separare între mine și mine, ci mai degrabă una între mine și restul. Toate cele bune, Eugen.
Frumos îmi citezi tu din Paler, şi mai frumos din Cioran, ducând textul de faţă (voit ori nevoit) în sfera artei, şi nu orice artă, ci aceea adevărată. Ar fi multe de vorbit despre banalitatea la care făcea referire Cioran, dar asta numai şi numai dacă textul de mai sus ar fi poezie, aşa cum observ că insişti. Asta doar pentru a fixa contextul în care ne aflăm. Şi pentru a fi de acord că, dacă faptul banal + expresia sa la fel de banală ar fi de ajuns ori măcar (într-o doză sănătoasă) un exponent axiologic, atunci toţi am fi artişti (poate) geniali.
Altfel, rămânem la citate - eu caut unul din ics, tu altul din igrec, îi lăsăm să se ciondănească între ei într-un cadru mult prea larg, dar amândoi ne simţim literaţi şi polemici.
"caut bărbat aștept oricît... pot fi recunoscută ușor (o pîine scorțoasă din care se mușcă greu dar încă fierbinte la mijloc) caut bărbat cu intenții serioase voi fi în picioarele goale să-i pot simți căldura" ...eu zic ca asa, anuntul-poezie suna mai "adevarat". si abia acum merita penita almei.
Revin mereu cu plăcere pe acest site, tocmai datorită regulilor menționate mai sus. Ca persoană circulată pe multe altele, pot să spun că voi aprecia mereu decența și intoleranța mizeriilor. Mă indoiesc că sunt singura care gândește astfel. Suntem oameni și capabili de scăpări, oricare dintre noi, standardul impus aici, a dus la supraviețuirea acestui site, iar pentru asta nu pot decât să-i mulțumesc lui Virgil și tuturor celor implicați în administrarea lui. Keep up the good work. It is appreciated!
Întrebarea ar fi (nu știu unde altundeva s-o adresez)...uhm, nu mai este secțiune de proză? Sau sunt doar eu incredibil de incompetentă în a o găsi. :)
Cristina realitatea e mai cruntă în comparaţie cu ce vezi tu în acest poem sau în com. autorului. mergi prea departe acuzînd aici de fascism un om care descrie o stare de fapt. doar atitudinea ta decentă -încă!- pe site te scapă de un avertisment.
nu ascund faptul că îmi place cum scrie Emilian. aici nu în totalitate nu din cauza subiectului abordat -asta am lămurit- ci pentru faptul că ici colo forţează nota- vezi mai ales-cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu. şi nu pentru că scrie cu î în loc de â şi eu scriu la fel. este alegerea noastră.
Remarcabil, Adrian. Cel puțin aceasta este ceea ce caut eu astăzi, fuzionarea inteligentă a poeziei cu teatrul și proza. Cititorul forțat să participe cu propriul bagaj emoțional și cu legăturile sale logice, ba, mai mult decât atât, obligat să primească autorul pe propria scenă. Am o nelămurire doar la versul "am iubit și pe peron ca în ger ne grăbim un pic"; lipsește vreun diacritic oare? Aș mai schimba încadrarea, optând pentru experiment, și aș căuta alt titlu, acesta nu pune deloc textul în valoare. Dar... perfecțiunea este plictisitoare, nu-i așa? Te felicit pentru acest text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Mi-i frică! nu mă uit!"
pentru textul : Livada ușilor deschise deAndule...mie mi-a placut ca ti-a placut dar nu-mi place ca stai pe margine si ne numeri! :) te lasa inima sa privesti un meci unde "se confrunta" un luptoator de categorie grea si unul de la categoria musca? sau stai sa vezi cand trebuie sa arunci prosopul? :)) hai incoace mai bine si spune-mi: gasim sensul prin non-sens ori mai bine cautam acul in Carul Mare?
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deIncepand de pe 27 iulie, la ora la care s-a terminat campamia electorala si pana acum la orele la care s-au inchis urmele, ati observat ca m-am abtinut de la orice comentariu care ar fi putut sa poarte vre-o urma, chiar si insignifianta, de partizanat politic.Am considerat si consider ca este o minima dovada de respectare a unei comportari civilizate, in primul rand si, de ce nu, de respectare a regulilor democratice.
Cu asta inchei lasand pe maine un comentariu mai amplu, exprimandu-mi compasiunea pentru toti cei care au urat si urasc, care au dat si vor dovada de agresivitate, indiferent de tabara careia ii apartin si ii vor apartine.
Tot ulterior ii voi raspunde si domnului Nicolas Dinu care, cel putin pentru mine, ridica o problema care este legata de credinta mea si nu de incredere sau opinie.
Va bine gandeste pe toti, oriunde va veti afla, (Aghiuta ma impunge: esti patetic, domnule! Ii raspund ca la 74 de ani, imi permit!)
Gorun Manolescu
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deCred ca Eugen a punctat foarte bine surplusul din acest text. Chiar si colac peste pupaza mi se pare in plus. Daca ar fi mult mai serioasa, aceasta poezie ar avea mai multa greutate.
pentru textul : colac peste pupăză demultumesc pentru observatie. Am corectat. Am eliminat si linkul. Cat priveste punctuatia, nu cred ca ar mai fi de adaugat sau de eliminat semne. Eugen
pentru textul : Alcool deBeniamin, mulțumesc, aștept eventual, chiar aș vrea să văd cum citești. Poți să o iei și ca pe o rugăminte, simt că ai ceva de spus. Snowdon, știu de unde resentimentele tale, păcat. La "poeții viselor", aceasta era varianta originală, dar simțeam o sincopă acolo, poate că tot articulat e mai bine. Contează că ai sesizat asta, chiar dacă ești puțin întunecat. Las așa, cu șirul de "și"-uri, dacă împart în două e ca la piață. Finalul, da, trebuie puțin lucrat, o așchie. "Ooorbeeesc", da, nici nu se poate altfel acolo, "orbecăiesc" mi se pare hilar. Aproape poate fi de mine, de tine, ș.a.m.d., și așa "se cere" acolo. Îmi place repetiția "vezi". "Hohotind a mister" e o ironie. Mulțumesc, ai citit atent. Aranca cea atentă în jur, în care am încredere în ce spune, mă onorează cu sesizarea unui "lirism neașteptat". Și cred că da, nu s-a prea scris așa pe aici. "Inserții", da, le-am simțit și eu. Mulțumesc pentru popasul de aici, pentru efortul semnelor de fiecare dată.
pentru textul : Săgeți în piept deŞi mulţumesc la rândul meu.
pentru textul : Q Fever demultumesc de lectura si de semnul lasat, PaulC. respectele mele !
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii deazura li, azura li o, azura, cea plină de clopoței, ascultă-mi suferința când gem nu privi la sfrijirea acestui ciorchine pitrocit în sunătoare amurguri atinge-mă, azura, și mă voi umple de liniște, plângând încetișor ca un pârâu de lavă peste mâinile mele nu mai pot zgâria în amiezile `nalte cu umbra-mi uscată palma deșertului, oțelul secundei când mă scol, nu mai pot ridica de pe suflet o singură piatră, pe genunchii mei, să o legăn adu-ți aminte, o, azura, cum aprig hălăduiam prin livezi pitice, albe, rugoase cum țopăiam pe mușchiul cuvintelor, cum îmi băgam nasul după tine în iezerul inimii, zvântat ca un arc al cerului, ca o săgeată plesnind săgeata retinei tale cea înroșindă, cea unduindă, o, a zu ra presimt lepădarea cărnii și fuga ei de la mine așa cum știu tulburarea, râsetul, focul ce cu molcome brațe ridică, îndreaptă, despoaie șira spinării mele către lovirea dulce, sferică, amețitoare a cuvântului tău neîmpăcat cu trădarea purtată pe umerii sunetului o, azura li, azura li, pentru ce nu-mi tresai, preaiubita mea, potrivita mea statuie?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 dete felicit pentru promovare. A fost o alegere corectă, făcută de către consiliul H, din punctul meu de vedere. Bravo şi succes!
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deTe felicit cu ocazia aceasta şi pentru premiul obţinut în Prahova!
Și iată că "Eminescu n-a existat." după cum spunea și Marin Sorescu... Dar cum toate "Trebuiau să poarte un nume" vom ieși din amnezia generală și (ne) vom numi toți, (poate la anul când va fi o sărbătoare rotundă cu aripile până la cer), "Eminescu"...
pentru textul : azi e 15... de...există în poemele tale o eleganță a spunerii pe hârtie precum toaca siguratică își atrage "prietenii" nu pentru ea. există un timbru echivoc aproape ca o pudoare a tăcerii împreună cu poemul ce va să vină. constructiv șlefuiești până rămâne doar trupul perfect al semnificantului, astfel înțeleg de ce poemul fiind în privire este zidit în insonor și de ce finalitatea este privită ca o lumină pusă în voce. această "zgârcenie" (cuvântul parcimonie e deja uzat) a ta este de fapt stralucirea poemului. îmi place și aș mai spune multe... dar de ce acum:)? atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deEla, pe ce site-uri de literatură interactive ai citit tu astfel de recenzii "realizate de specialiști" și de critici literari? Încă o dată, m-ai jignit cu neîncrederea ta în valorile pe care le promovez eu. Dar e părerea ta și voi ține cont pe viitor. Afirmi că "tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor", de acord, dar faci această afirmație în contextul de mai sus. Să înțeleg că valorile mele nu sunt autentice, că promovez false valori? Poate că te înșeli, dar timpul va dovedi cine a avut dreptate. Mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deAici mi-a placut schisma... bine redata, cateva elemente din cotidian apoi cateva amintiri din epoca de aur si ecce homo... un poem semnat Paul Blaj, alas I was no swimmer. Folosind un lait-motiv transpirat mai degraba decat inspirat "am meditat auriu" (imi aminteste de Dali care spunea intr-una dintre dizertatiile care au adaugat celebritatii sale un inch de nebunie ca el analizeaza starea de sanatate a unui individ dupa culoarea fecalelor sale care, daca sunt sanatoase, trebuie sa fie aurii).si un final ludic intr-o nota nu doar moderna, dar si ecologista poemul este unul cu adevarat exaltat. Munca la Canal apare ca o diversiune, o figura de stil intalnita destul de frecvent la acest autor, un fel de mutare a punctului de asmabare al cititorului. Semnalez aici o lectura cu adevarat pasionala din sfera "gingasiei vide". Andu
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie desunt niste combinatii faine in textele tale, cu alunecari de o parte si alta intr-un joc pe muchia limitei, cand tandru cand salbatic, cand ironic cand managietor, nu le am cu interpretarile pe text, spun si eu ce vede(simte) ochiul meu de-al treilea:)
pentru textul : laudanum deadevărul este că aproape uitasem cîtă similaritate există între bobadil și nicodem. cît de identici sînt în incapacitatea lor de a comunica civilizat, în atracția puternică pe care o manifestă față de comportamentul mojic. comportament despre care cred că în adîncul lor îl simt ca pe un fel de retrăire a întregii lor copilării și adolescențe. cît de identici sînt în izbucnirile extremiste, în violența limbajului, în incapacitatea de a accepta măcar și posibilitatea ca altcineva (decît ei) să aibă o opinie corectă. similari și în mereu prezenta „mînie sfîntă” care „știe și vrea binele celorlalți, al literaturii, hermeneii, blah, blah, blah...” domnilor, voi v-ați născut într-un secol greșit. trebuia să fiți inchizitori, conchistadori sau cruciați. aveți stofă eroică. păcat că nu sînteți decît niște epigoni jalnici cu săbii de lemn și capot de baie în loc de platoșă de teuton.
pentru textul : Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal denicodem, nu am să mă demit să răspund aberațiilor tale cu rezonanță de canalizare. cînd vei învăța să vorbești civilizat și fără mojicii (dacă asta se va putea întîmpla vreodată), și cînd vei renunța să te mai pui pe tine în centrul discuției, poate mă voi gîndi să îți răspund. pînă atunci însă nu. nu voi alege să fac decît un singur comentariu la ce ai spus tu: „apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. sînt convins că dumnezeu este amestecat în orice vrea el. și că sub nicio formă nu are nevoie de permisiunea sau protecția ta. nu vreau să încep o dezbatere teologică pentru că, iartă-mă, dar nu cred că ai organul necesar, și probabil nici școala, dar așa, pentru culturica ta tiolojică, de cînd a fost pus pe cruce și apoi pus în mormînt, dumnezeu s-a „amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. dar mă tem că tu nu poți pricepe asta. așa că nu te strădui.
Crăciun fericit, tuturor!
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deSă nu uităm!
mie îmi place mult finalul, care mi se pare că atenuează oarecum sentimentul de tristețe profundă, de dezamăgire ( înșiși protopărinții au fost înșelați de șarpe )...ploaia rotunjind soarele care răsare încet din mâneca lui stângă...:)
pentru textul : mâna ta stângă demi se pare cam mică fereastra(mă refer la câmpul vizual, dacă s-ar putea lungi în jos...) și nepotrivit titlul "cometariile altora". în timp ce eu adaug comentarii nu mai pot fi numite doar ale "altora", ci de exemplu "comentarii postate"... sau simplu "comentarii"
pentru textul : ultimele modificări pe site dede ce nu folosești HCODE pentru imagine?
pentru textul : criptografii de"o mixtură între poezie, pictura pe sticlă și grafica digitală" ....no?:D
pentru textul : Hermeneia în presa de azi deimi asum dezacordul. asa e, habar n-am de gramatica. vai de capul meu. cat despre banii dumneavoastra (doi sau trei), tineti-i bine, eu nu am nevoie de ei. ori va vor mai trebui, cine stie, in investigatiile viitoare. :) nu cred ca asa informatii valoroase nu pot fi cumparate cu versuri ca cele de mai sus. dar, pana una alta, realitatea tipa cu gura pana la urechi: scrieti prost. foarte prost. vad ca "incurajarile" lui Andu v-au dat avant...:)) numai ca Andu uita un adevar elementar: pentru o ironie buna, e nevoie de doi inzestrari cu simtul umorului. o seara buna.
pentru textul : Agheorghesei, Aioanei, Acatrinei deConstantin, mulțumesc de trecere și opinie. Totuși, nu mi se pare că ar exista acolo o separare între mine și mine, ci mai degrabă una între mine și restul. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : Singurătate deAm corectat.Multumesc pentru comentarii.Va doresc tuturor " O primavara linistita!
pentru textul : inocenţa deFrumos îmi citezi tu din Paler, şi mai frumos din Cioran, ducând textul de faţă (voit ori nevoit) în sfera artei, şi nu orice artă, ci aceea adevărată. Ar fi multe de vorbit despre banalitatea la care făcea referire Cioran, dar asta numai şi numai dacă textul de mai sus ar fi poezie, aşa cum observ că insişti. Asta doar pentru a fixa contextul în care ne aflăm. Şi pentru a fi de acord că, dacă faptul banal + expresia sa la fel de banală ar fi de ajuns ori măcar (într-o doză sănătoasă) un exponent axiologic, atunci toţi am fi artişti (poate) geniali.
Altfel, rămânem la citate - eu caut unul din ics, tu altul din igrec, îi lăsăm să se ciondănească între ei într-un cadru mult prea larg, dar amândoi ne simţim literaţi şi polemici.
pentru textul : mi-a rămas în memorie de"caut bărbat aștept oricît... pot fi recunoscută ușor (o pîine scorțoasă din care se mușcă greu dar încă fierbinte la mijloc) caut bărbat cu intenții serioase voi fi în picioarele goale să-i pot simți căldura" ...eu zic ca asa, anuntul-poezie suna mai "adevarat". si abia acum merita penita almei.
pentru textul : Blind date deRevin mereu cu plăcere pe acest site, tocmai datorită regulilor menționate mai sus. Ca persoană circulată pe multe altele, pot să spun că voi aprecia mereu decența și intoleranța mizeriilor. Mă indoiesc că sunt singura care gândește astfel. Suntem oameni și capabili de scăpări, oricare dintre noi, standardul impus aici, a dus la supraviețuirea acestui site, iar pentru asta nu pot decât să-i mulțumesc lui Virgil și tuturor celor implicați în administrarea lui. Keep up the good work. It is appreciated!
Întrebarea ar fi (nu știu unde altundeva s-o adresez)...uhm, nu mai este secțiune de proză? Sau sunt doar eu incredibil de incompetentă în a o găsi. :)
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 demultumesc mult. le-am pus una langa cealalta sa le pot studia si intelege.
pentru textul : poem falus deCristina realitatea e mai cruntă în comparaţie cu ce vezi tu în acest poem sau în com. autorului. mergi prea departe acuzînd aici de fascism un om care descrie o stare de fapt. doar atitudinea ta decentă -încă!- pe site te scapă de un avertisment.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral denu ascund faptul că îmi place cum scrie Emilian. aici nu în totalitate nu din cauza subiectului abordat -asta am lămurit- ci pentru faptul că ici colo forţează nota- vezi mai ales-cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu. şi nu pentru că scrie cu î în loc de â şi eu scriu la fel. este alegerea noastră.
Remarcabil, Adrian. Cel puțin aceasta este ceea ce caut eu astăzi, fuzionarea inteligentă a poeziei cu teatrul și proza. Cititorul forțat să participe cu propriul bagaj emoțional și cu legăturile sale logice, ba, mai mult decât atât, obligat să primească autorul pe propria scenă. Am o nelămurire doar la versul "am iubit și pe peron ca în ger ne grăbim un pic"; lipsește vreun diacritic oare? Aș mai schimba încadrarea, optând pentru experiment, și aș căuta alt titlu, acesta nu pune deloc textul în valoare. Dar... perfecțiunea este plictisitoare, nu-i așa? Te felicit pentru acest text.
pentru textul : Teatru Scurt dePagini