Mulţumesc şi mă bucur ca ţi-a plăcut. Despre lejeritate... cred că e din cauza faptului că în ultima vreme văd lucrurile puţin altfel. Şi asta e de bine.
„ar fi trebuie s-o crezi...” - a trebui și a crede - puse laolaltă poartă în ele toată încurcătura și descurcătura vieții. restul e mai mult blue, decât trist. toamnă faină, om fain!
am citit de multe ori poezia asta, Ottilia, are ritm, imi vine sa o cant, daca ar fi avut si rime o rappeam:)
dincolo de asta, admir dezbaterea poetica a socialului, aici desi ai povestit foarte mult.
am citit textul. mi se pare heteroclit din punctul de vedere al calitatii. nu imi plac sau nu imi spun absolut nimic urmatoarele versur (sau mi se par superflue)i: "al lui și al nostru,", "răsăriturile care nu mai răsar,", "toate, toate pe sufletul meu.", "O să-mi fac o metanie mare, mare", "Doamne miluiește-le!", "dar să rămânem până la final eu mama și tu tatăl lui.", etc. exista si formule demne de atentie precum: "țărâna ușoară de la toate nunțile lor,", "nădejdea coborâtă prin spărtura albastră,", "Mirosul de timbre creează în război mai multă dependență,". deci, opinia mea este ca ar trebui sa te hotarasti cum vrei sa scrii.
Solomon, te rog sa pastrezi maniere civilizate si fata de celilalti membri ai Hermeneia. Ma indoiesc ca prin astfel de "aprecieri" vei incuraja pe altii sa te mai comenteze
Iată un exmplu de adresare al celui care centrează şi dă cu capul pe site-ul lui. Nu vreau să intru în polemică cu tine. Ai o logică şi o atitudine strâmbe. De aceea au plecat atâţia de aici...Cred că vei rămâne aici să stingi lumina.
Indiferent ce vei răspunde, nu cred că voi mai răspunde. Chiar am alte lucruri mai bune de făcut.Îi invit în schimb pe membri să-şi spună părerea.
aceasta simbioza inefabila intre fiinta umana si mare inca ne da sansa de a mai fi ceva dincolo de univers, de materie. pentru poezia deosebita a lui Rahel Khalfi si pentru traducerea ta atit de sugestiva un semn. Wishing You Merry Christmas & Happy Hanukkah!
ce e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.
Da. Era punctul vulnerabil drept acolo... dar cum să-i zici în alt fel acestei ființe a cărei cochilie și-a câștigat numele de casă? Melc cu casă, nu?
Mesajul textului este susținut de melcul cu tot cu casa lui... fie că era desenat, fie că era real, venit în vizită :) Iată de ce „compromisul”, de dragul imaginii, al mesajului.
Vă mulțumesc pentru opinii. Înțeleg că de fiecare dată se poate și mai bine. Mă voi strădui.
Dorin, cred că ți-am mai spus ce nu-mi place în poeziile tale: mentalitatea tip"Vacanța mare", umorul mediocru și meschin. Cred că te poți detașa de asta foarte rapid, tu măcar ai formație de filozof, ai resurse. Sincer!
Mariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
Dacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
Poemul ăsta e scuturat bine, n-are nici un cuvânt în plus, secvențele se înșiră ca niște insulițe esențe într-un colaj de imagini foarte pregnante. Practic, nu se-ntâmplă nimic deosebit, doar o scenă familială ce amintește de absența afectelor, a cominicării , dar percepțiile sunt limpezi și reușesc o înseninare universală: "ciudat/ după ce plâng/ lumea pare goală și curată". Felicitări, Miruna!
Ma bucur de cat esti de bataioasa, am vazut ca amandoua am sarit sa semnalam incidentul. :) Si ma bucur ca ti-a placut textul, a fost savurat si pe alte site-uri, e si umor negru, si satira, cel putin mie, imaginea unui geek secsi mi se pare foarte amuzanta, iar anii 2000 sunt cei ai internetului si-ai informatiei, deci.. de ce sa nu abordam subiectul?
Legat de citiri, nu stiu ce sa zic, in general e vorba (si nu numai aici) de inflatie de texte dar comentarii putine (nu zic neaparat citiri). Eu de exemplu ma feresc sa comentez pe poezie, ca nu e ciorba mea, si nu vreau sa dau cu bata-n balta, poate ca asa, cei ce scriu poezie se feresc sa comenteze proza, plus ca proza.. ia tiiimp, ca e luunga, multe liiitere.:) Mna, asa se invarte roata.
Sigur, ajuta daca si tu comentezi lumea, in sensul ca omul se intreaba "hei, cine-i asta?" intra, mai citeste, daca-i place, poate chiar si comenteaza. :)
Oricum, eu o sa fiu activa in perioada urmatoare (mai mult decat am fost in anii anteriori) iar daca introduci texte, voi citi si-ti voi spune o parere sincera.
despre versiunea asta dar asa s-a intimplat sa l aud:
de-ajuns cât să-ţi ridice
vertebrele prin piele ca nişte ţepi
de-ajuns cât să te zbaţi precum o pasăre cu gâtul tăiat
oricum nu mai contează
anotimpul acesta
negru ca o ciumă pe străzile brooklynului
amestecă şobolanii cu oamenii
într-o simbioză perfectă
copii cu arme în mâini
copii în ochii cărora
a crescut cataracta
primăvară neagră cu muguri si gloanţe
primăvară neagră
cu ură şi smoala
de-ajuns cât să transpiri rece în mijlocul zilei
să cauţi întunericul ca o centură de siguranţă
înainte de impact
simţit starea de electrizare dată de frigul de iarnă, aşa cum pocnesc la atingere articolele de îmbrăcăminte trase peste podoaba capilară.
remarc finalul grav şi potrivirea ironică dintre titlu şi versurile "în care tu adormi liniștită/ scufundată în zăpadă".
grozav alcătuită imaginea.
şi pentru că textul acesta este altceva, remarc.
scuze, uitamdu-ma cu atentie la textele mele vechi am observat ca transpunerea (probabil automata) din Hcode in HTML nu e in regula. asta inseamna ca va trebui sa rescriu, pentru textele vechi, codul in HTML
eu sper că partea a doua este exploziv mai bună pentru că de felul meu sunt un optimist
pentru că în opinia mea acestă primă parte este un text care nu este filozofie (nici măcar chioară) nici proză, nici eseu nici povestire, nici măcar un articol nu este
ce este, habar n-am
însă știu sigur că este un text foarte slab Adrian este uneori atât de îngăduitor
comentariul tău este obiectiv și tare simpatic prin atitudinea adoptată. am zâmbit citindu-l. în ceea ce privește gerșelile ortografice și felul de exprimare, îți dau perfectă dreptate și, ca atare, voi interveni asupra textului. mulțumesc pentru iertare, mircea nincu.
asa de criptic ca ma gindesc daca am inteles ce era de inteles sau am inteles altceva. doldora de "expresii frumoase" care ingreuneaza considerabil textul. apoi, linga fiecare substantiv simti nevoia sa pui un epitet? il face imbicsit, dens, colorat, si nu in sensul bun
Sixtus, hai sa iti spun care e smecheria ca sa nu tot postezi de enșpe ori același comentariu și tot să nu reușești (pentru că nici acum nu se vede despre ce este vorba acolo) - este suficient să salvezi în photobucket, acolo in folderul tau, sub numele ALCOOL.jpg o imagine MAI MARE a ceea ce vrei tu sa ne arati iar comentariul tau origina va prelua imaginea actualizata. Nu este nevoie sa tot postezi asa.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulţumesc şi mă bucur ca ţi-a plăcut. Despre lejeritate... cred că e din cauza faptului că în ultima vreme văd lucrurile puţin altfel. Şi asta e de bine.
pentru textul : Poate mâine... de„ar fi trebuie s-o crezi...” - a trebui și a crede - puse laolaltă poartă în ele toată încurcătura și descurcătura vieții. restul e mai mult blue, decât trist. toamnă faină, om fain!
pentru textul : Cântecul ei trist deam citit de multe ori poezia asta, Ottilia, are ritm, imi vine sa o cant, daca ar fi avut si rime o rappeam:)
pentru textul : citeşte dedincolo de asta, admir dezbaterea poetica a socialului, aici desi ai povestit foarte mult.
Cezar, nu te opreste nimeni sa-ti spui parerea in subsolul acelor "tampenii".
pentru textul : Trebuie să mor deam citit textul. mi se pare heteroclit din punctul de vedere al calitatii. nu imi plac sau nu imi spun absolut nimic urmatoarele versur (sau mi se par superflue)i: "al lui și al nostru,", "răsăriturile care nu mai răsar,", "toate, toate pe sufletul meu.", "O să-mi fac o metanie mare, mare", "Doamne miluiește-le!", "dar să rămânem până la final eu mama și tu tatăl lui.", etc. exista si formule demne de atentie precum: "țărâna ușoară de la toate nunțile lor,", "nădejdea coborâtă prin spărtura albastră,", "Mirosul de timbre creează în război mai multă dependență,". deci, opinia mea este ca ar trebui sa te hotarasti cum vrei sa scrii.
pentru textul : Poem înainte de război deSolomon, te rog sa pastrezi maniere civilizate si fata de celilalti membri ai Hermeneia. Ma indoiesc ca prin astfel de "aprecieri" vei incuraja pe altii sa te mai comenteze
pentru textul : telegrama deProbabil ai construit textul pe elementele de final, cu adevarat inspirate.
pentru textul : Supraportret deIată un exmplu de adresare al celui care centrează şi dă cu capul pe site-ul lui. Nu vreau să intru în polemică cu tine. Ai o logică şi o atitudine strâmbe. De aceea au plecat atâţia de aici...Cred că vei rămâne aici să stingi lumina.
Indiferent ce vei răspunde, nu cred că voi mai răspunde. Chiar am alte lucruri mai bune de făcut.Îi invit în schimb pe membri să-şi spună părerea.
pentru textul : fahrenheit game deaceasta simbioza inefabila intre fiinta umana si mare inca ne da sansa de a mai fi ceva dincolo de univers, de materie. pentru poezia deosebita a lui Rahel Khalfi si pentru traducerea ta atit de sugestiva un semn. Wishing You Merry Christmas & Happy Hanukkah!
pentru textul : Quand les ondes du cerveau dece e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc deDa. Era punctul vulnerabil drept acolo... dar cum să-i zici în alt fel acestei ființe a cărei cochilie și-a câștigat numele de casă? Melc cu casă, nu?
pentru textul : Haiku deMesajul textului este susținut de melcul cu tot cu casa lui... fie că era desenat, fie că era real, venit în vizită :) Iată de ce „compromisul”, de dragul imaginii, al mesajului.
Vă mulțumesc pentru opinii. Înțeleg că de fiecare dată se poate și mai bine. Mă voi strădui.
Dorin, cred că ți-am mai spus ce nu-mi place în poeziile tale: mentalitatea tip"Vacanța mare", umorul mediocru și meschin. Cred că te poți detașa de asta foarte rapid, tu măcar ai formație de filozof, ai resurse. Sincer!
pentru textul : să ne rugăm deMariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deDacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”
Multumesc de feed-back Alina.
pentru textul : camera somnului deMultumesc, Dihanio - nu ma speria.:)
pentru textul : Atât de mici deEu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
pentru textul : karuna dePoemul ăsta e scuturat bine, n-are nici un cuvânt în plus, secvențele se înșiră ca niște insulițe esențe într-un colaj de imagini foarte pregnante. Practic, nu se-ntâmplă nimic deosebit, doar o scenă familială ce amintește de absența afectelor, a cominicării , dar percepțiile sunt limpezi și reușesc o înseninare universală: "ciudat/ după ce plâng/ lumea pare goală și curată". Felicitări, Miruna!
pentru textul : fog deMa bucur de cat esti de bataioasa, am vazut ca amandoua am sarit sa semnalam incidentul. :) Si ma bucur ca ti-a placut textul, a fost savurat si pe alte site-uri, e si umor negru, si satira, cel putin mie, imaginea unui geek secsi mi se pare foarte amuzanta, iar anii 2000 sunt cei ai internetului si-ai informatiei, deci.. de ce sa nu abordam subiectul?
Legat de citiri, nu stiu ce sa zic, in general e vorba (si nu numai aici) de inflatie de texte dar comentarii putine (nu zic neaparat citiri). Eu de exemplu ma feresc sa comentez pe poezie, ca nu e ciorba mea, si nu vreau sa dau cu bata-n balta, poate ca asa, cei ce scriu poezie se feresc sa comenteze proza, plus ca proza.. ia tiiimp, ca e luunga, multe liiitere.:) Mna, asa se invarte roata.
Sigur, ajuta daca si tu comentezi lumea, in sensul ca omul se intreaba "hei, cine-i asta?" intra, mai citeste, daca-i place, poate chiar si comenteaza. :)
Oricum, eu o sa fiu activa in perioada urmatoare (mai mult decat am fost in anii anteriori) iar daca introduci texte, voi citi si-ti voi spune o parere sincera.
Te astept oricand si ne mai citim. :)
pentru textul : să fii luat la bașcă deinteresant final
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare dedespre versiunea asta dar asa s-a intimplat sa l aud:
de-ajuns cât să-ţi ridice
vertebrele prin piele ca nişte ţepi
de-ajuns cât să te zbaţi precum o pasăre cu gâtul tăiat
oricum nu mai contează
anotimpul acesta
negru ca o ciumă pe străzile brooklynului
amestecă şobolanii cu oamenii
într-o simbioză perfectă
copii cu arme în mâini
copii în ochii cărora
a crescut cataracta
primăvară neagră cu muguri si gloanţe
primăvară neagră
cu ură şi smoala
de-ajuns cât să transpiri rece în mijlocul zilei
să cauţi întunericul ca o centură de siguranţă
înainte de impact
cheers!
pentru textul : primăvara neagră desimţit starea de electrizare dată de frigul de iarnă, aşa cum pocnesc la atingere articolele de îmbrăcăminte trase peste podoaba capilară.
pentru textul : pastel de iarnă deremarc finalul grav şi potrivirea ironică dintre titlu şi versurile "în care tu adormi liniștită/ scufundată în zăpadă".
grozav alcătuită imaginea.
şi pentru că textul acesta este altceva, remarc.
Mulţumesc! Acum e sezonul drujbelor!
pentru textul : Defrişare descuze, uitamdu-ma cu atentie la textele mele vechi am observat ca transpunerea (probabil automata) din Hcode in HTML nu e in regula. asta inseamna ca va trebui sa rescriu, pentru textele vechi, codul in HTML
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 decre ca ultimu vers se inscrie in ritmu poemului, si-l incheie mai ok decit s-ar fi incheiat fara el, inchide cercu la fix
pentru textul : Pe muchie de cuţit deeu sper că partea a doua este exploziv mai bună pentru că de felul meu sunt un optimist
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit depentru că în opinia mea acestă primă parte este un text care nu este filozofie (nici măcar chioară) nici proză, nici eseu nici povestire, nici măcar un articol nu este
ce este, habar n-am
însă știu sigur că este un text foarte slab Adrian este uneori atât de îngăduitor
ii zice defulrare. te rog, ce intelegi prin poezie?
pentru textul : să respir decomentariul tău este obiectiv și tare simpatic prin atitudinea adoptată. am zâmbit citindu-l. în ceea ce privește gerșelile ortografice și felul de exprimare, îți dau perfectă dreptate și, ca atare, voi interveni asupra textului. mulțumesc pentru iertare, mircea nincu.
pentru textul : Poem pentru ideea de femeie deasa de criptic ca ma gindesc daca am inteles ce era de inteles sau am inteles altceva. doldora de "expresii frumoase" care ingreuneaza considerabil textul. apoi, linga fiecare substantiv simti nevoia sa pui un epitet? il face imbicsit, dens, colorat, si nu in sensul bun
pentru textul : Dincolo e focul deAbia acum am reuşit să aşez un comentariu.
pentru textul : Mi-a zâmbit deMulţumesc fiecăruia în parte pentru comm-uri şi pt. salutul vostru.
Vă mai aştept.
Sixtus, hai sa iti spun care e smecheria ca sa nu tot postezi de enșpe ori același comentariu și tot să nu reușești (pentru că nici acum nu se vede despre ce este vorba acolo) - este suficient să salvezi în photobucket, acolo in folderul tau, sub numele ALCOOL.jpg o imagine MAI MARE a ceea ce vrei tu sa ne arati iar comentariul tau origina va prelua imaginea actualizata. Nu este nevoie sa tot postezi asa.
pentru textul : Dumnezeu dePagini