Mă tot întreb de unde să scoți un comentariu obiectiv la un poem pe care îl simți în tine? Ce faci cu durerea ce vrei să se sfârșească dar te urmărește cu vaietul obosit al unei păduri pustiite de foc? Adriana, cred că ai atins culmile măiestriei în poezia scurtă.
Puiutz, nu se leagă fragmentele astea. Poate doar pentru mine, poate numai acum. Dar prima parte e minunată cu tensiune și frânturi de realitate, cu fulgerări, așa cum o percepem de fapt. Deci filmul meu se termină la "nu aș simți", dar nu-mi pare rău, că e bun.
Ioana, inainte de toate te felicit din nou pentru acest poem. Din pacate, ai ..noroc: si aici textele tale devin pretexte pentru polemici care nu vizeaza intelegerea textului si analiza lui. promit sa revin cu niste chei de lectura aici. al dvs, francisc, solul
obiectiv, exact acest inceput l-am scazut si eu din text, chiar daca il las asa; a fost prima poezie pe care am scris-o dupa un lung sir de ani de pauza si exagerarea e justificata in acest fel. multumesc frumos!
îmi pare mai degrabă un fel de "litanie" candidă, un fel de "exercițiu poetic de artă naivă". am remarcat o strofă care este o poezie prin ea însăși: "pe bune că aștept incendiul din care să salvez pisica și nu tabloul lui rembrandt câinele și nu criminalul"
andule mă bucur sincer dacă ți-am răscolit un gram de Argeal în memoria clipei cea repede...care ni s-a înstrăinat...:) e semn că acasă înseamnă acasă pentru amîndoi...și e bine...:) totul e să nu îmbătrînim scandalos ci așa...așezat...cum ne șade fain...la un pahar de vorbă...și numa' s-avem bahtalo de iștenu' lu' dumnezo...:) mulțam ptr. popas și apreciere om bun !
Elia, observ cu reala admiratie lejeritatea gestului poetic si modul in care te folosesti de simboluri in poezia asta. Nici nu stiu ce sa-ti spun ca m-a impresionat indeosebi, poate dimensiunile incomensurabile ale caderii in versul al doilea, ca si bucata aceea lipsa cu care am putea innoda urcusul inapoi... M-a deranjat putin "prezenta absenta din viata", ca imagine mult prea puternica si explicita aici. In rest, numai de bine si in forta, cu usor iz auto-ironic.
metaforă/imagine remarcabilă - "norii lungi erau morminte/ mișcând schelete de lumină" prozodia e una cu neglije, forma se unduiește shakespearian, după fiorul de romantism și nostalgia pasadelor antice, autorul pare a fi Duiliu Zamfirescu după ultimele două versuri, Gigi Becali p.s. îmi cer și eu scuze, dar aș dori o precizare: concursul (premiul) e valabil numai pentru acest text?
adica... alb:) despre purificare, iertare, schimbare... si cine mai stie ce-o mai fi trebuind sa sufere fantana intru schimbarea apei si a capacitatii de a darui... Multam de prea aleasa-ti parere subiectiva:)
de acord cu tine. si eu am impresia ca ai aplecare pentru asa ceva. ce n-am inteles este de ce este vorba de "pescari" in nashville? din cite stiu eu nu prea trece nici o apa pe acolo. sau cel putin nimic semnificativ. nashville, asa cum stie toata lumea, e un oras tipic sudist care se remarca prin a fi capitala muzicii country, iubita de unii americani, detestata de altii.
Foarte frumos poem, delicat, tandru, fin ca o mănușă din dantelă, pentru o mână subțire... Dedicația îmi amintește de vremurile când primeam scrisorele pe hârtie... pe unele scria "pt." (pe acelea le citeam amuzată... iată cineva care a vrut în subconștient să scape mai repede, cu prescurtare), pe altele scria "ptr." (pe acelea adăugam cu pixul roșu încă un t și le trimiteam înapoi). Rareori s-a întâmplat să fie "pentru": pe acelea le respectam, pentru că și ele dădeau dovadă de respect pentru mine.
Bobadil, nu ti-am dat telefon aiurea, nu am facut nimic. Personal, imi vine sa rid. Te-am intrebat in miezul zilei, pt ca eram in Bucuresti, daca vrei sa ne intilnim. Din pacate, am facut o mare greseala. Ai jignit enorm si continui sa jignesti fara sa ai habar. Probabil lipsa ta de talent te face sa faci spume la gura si sa te apuci sa spui bancuri. Probabil lipsa ta de talent te face sa cumperi talentul cu niste euro pe care ii oferi la diferite concursuri. Personal, ca autor si ca om nu mai am niciun argument in favoare ta, pentru ca, in momentul in care Virgil a propus revenirea ta, am fost primul care m-am declarat de acord. Asta este, Bobadile, sa te compromiti mai mult decit atit nu cred ca ai reusit.
Textul nu este grozav, nu este nici de şantier şi nici de peniţă. E un text cum sunt destule altele. Şi dacă tot am ajuns la peniţe, ţin să o anunţ pe Naan Lea că e la un pas să facă abuz de acest drept. Nu poţi să apari pe site o dată la trei luni şi să-l umpli cu peniţe pentru a-ţi face simţită prezenţa. Margas are şi ea dreptatea ei - şi aici, şi-n alte părţi; dar de la x la y e cale lungă. Pe Hermeneia nu ar trebui să existe "sau / sau", ci "şi/ şi". Modul în care îsi exprimă nemulţumirea nu e ok; şi nici faptul că înţeapă mereu editorii. Nu putem fi non stop pe site. Şi o spune cineva care intră aproape zilnic, de câteva ori pe zi.
Doina, "s-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc" e o generalizare. Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic.
Problema textelor lui Cristi e următoarea: sunt fără personalitate şi (cum bine zicea cineva) un puzzle din mai multe voci arhicunoscute + versificarea din ce în ce mai neglijentă + limba tributară acestei versificări. Cristi este insa în stare să scrie un poem clasic foarte bun, dar, de câţiva ani, în virtutea unui proiect, a devenit colecţionar şi nu mai scrie poezie, ci o fabrică.
Unii au o intuitio vera iar altii una de…cacao. Și aia «vera» se verifică ulterior (in cele mai multe cazuri) obiectiv. Deci ce a fost mai întâi ? În altă ordine de idei, recomand cu căldură, « Lebăda neagră » a lui Taleb (Curtea Veche). Care demonstrează cât de tâmpiți putem fi când extrapolăm, statistic, «tendințele» cf. și în numele unei «raționalități» (iluministe) și rămânem cu gura căscată când se întâmplă ceva cu totul neașteptat : un eveniment « catastrofic » în termenii lui R. Thom . In încheiere mă vod obligat să repet ce am spus în altă parte: “…Pe vremea când îmi formulasem ideile despre percepția evenimentelor aleatorii majore, am ajuns la impresia vie că mintea noastră este o minunată mașinărie de producere a explicațiilor pentru tot felul de fenomene, dar, în general, incapabilă să accepte ideea nepredictibilității” ne spune Nassim Nicholas Taleb, în bestsellerul său „Lebăda Neagră” [20]. Și, mai departe: „Aceste evenimente erau inexplicabile, dar oamenii inteligenți se considerau în stare să furnizeze explicații convingătoare pentru ele – după ce faptele se petreceau. Mai mult, cu cât persoana era mai inteligentă, cu atât mai valabilă era explicația. Mai îngrijorător este faptul că toate aceste convingeri și povestiri aveau în aparență coerență logică, fiind lipsite de inconsistențe”. Ca să încheie: „Cine a prezis apariția creștinismului ca religie dominantă în bazinul mediteranean și mai apoi în lumea occidentală? Cronicarii romani ai vremurilor respective nici măcar nu au observat noua religie. Se pare că puțini dintre mai-marii timpului au luat ideile acelui evreu, aparent eretic, destul de în serios pentru a se gândi că vor lăsa urme în posteritate. Avem o singură referință din acea vreme la Isus din Nazareth – în „Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor”, a lui Josephus Flavius – care și ea ar fi putut fi adăugată mai târziu de un copist zelos. Dar dacă ne gândim la religia concurentă, apărută foarte puțin mai târziu? Cine a prevăzut că o bandă de călăreți își va extinde imperiul și legea islamică din subcontinentul indian până în Spania doar în câțiva ani? Răspândirea islamului (a treia ediție, ca să spunem așa) a fost complet impredictibilă, chiar mai mult decât apariția creștinismului, Mulți istorici care au studiat fenomenul au rămas surprinși de iuțeala schimbării….Paul Veyene vorbește despre o răspândire a religiilor similară cu cea a bestsellerurilor – o comparație care demonstrează impredictibilitatea…” Și, revenind la zilele noastre, cine a prevăzut căderea comunismului, care a dus la faliment cercetările futurologice pe termen lung, de mare succes la un moment dat, ale celebrului Club de la Roma? Și, de curând, actuala criză mondială? „Istoria și societățile nu se târăsc. Ele fac salturi” [21]. Din ce în ce mai rapide în zilele noastre, ale globalizării și exploziei tehnologice a comunicațiilor, decât în trecut. Chiar și știința care, până nu cu mult timp în urmă, se baza pe o presupoziție indiscutabilă, de fapt o definiție, care spunea că orice teorie pentru a fi considerată științifică, trebuia să fie, dacă nu complet explicativă, cel puțin predictivă a trebuit să abandoneze acum, în unele cazuri, predictibilitatea. La început cu fereală. Trecând de la una certă, la una relaxată cu luarea în calcul a probabilităților statistice. Ca să ajungă apoi la teorii de genul „Catastrofelor” (R. Thom), „Fractalilor” (Mandelbrot), „Sistemelor disipative” (Prigojin) și chiar a …Haosului și auto-organizării (plecând de la cele ce se petrec în domeniul meteorologiei) a căror explicabilitate a devenit extrem de pregnantă dar cu predictibilitate inexistentă. În sensul că oricând se poate explica, post-mortem, aproape perfect, de ce un eveniment semnificativ cu apariție aleatorie s-a produs, dar nu se poate prezice, nici cu cel mai redus grad de probabilitate, când va mai avea loc un asemenea eveniment, dacă va mai avea vreodată loc. În acest sens, modelul propus de Deleuze pare a putea fi un draft al unei noi variante de teorie a Haosului. Cu atât mai mult cu cât și în cadrul ei se pare că există unele urme de «auto-organizare». Ceea ce, fie vorba între noi, ridică anumite semne de întrebare dacă asociem Haosul cu predicația «auto-organizării».
Alma, de ce nu? n-are viza? ba da, ca altfel n-ar fi fost sa fie, nema inspiratia, vorba aia, iar refrenul e parafraza din alta parte, dar daca iti suna in felul asta, e bun si-asa, rau, poate Agarbiceanu (“Fefeleaga” ?) desi eu cred ca e mai aproape, ca stare poetica si prozodie de Gala Galaction (“La vulturi”?), ce zici? nu e greu pentru ca nu e un “lucru”, e o fiinta, Blanca, ea se scrie singura, cateodata, atunci cand plang ochii nostri poduri de curcubeu ca niste vrabii sugrumate de fulger, cel putin strofa asta n-am scris-o fortat: “Amarnic rataceau albine prin fruntea-i calda cu polen si mai pe spate, unde bine sta fir sucit ca un goblen.” Actaeoane, text slab, asa e, silabele pe vers (ritmul) oscileaza intre 9 si 8, departe de metrul antic sau al tau croitoresc, rima e imbratisata si le mai strange si ea de grumaz, raspunsul meu vine in sprijinul comentariului tau, care vine si dumnealui (dansul) in sprijinul celor spuse in el insusi, referitor la comentarii, hai sa ne mai uroborus un pic, nem, “poetule”? si macar o strofa de-ai fi analizat, marite: “Veneau gandaci, care de care, sa-si ia in aripi stol de-avant din ochii ei deschisi la soare, ca macii zburatori prin cant.” dar Blanca te iarta, asa esti tu, mereu pe faza mai mult nu l la final se poate canta o alta strofa (chiar si pe nas, “ca la biserica din deal”), sugestiva (nu uitati refrenul din motto): “Si cum dormea pe-o parte-ntinsa, starnind rau poftele pe drum i-am pus acoperis, eu, insa de-alai nu am scapat nicicum.” :) Multam, dragilor
Marina, hai sa facem un pact. Eu, pe de o parte promit ca la fiecare text al meu pe care il voi posta de aici inainte pe Hermeneia voi presupune implicit (by defaut) ca in subsol exista un comentariu semnat "Aranca" si care spune "text slab", eventual urmat si de cateva invective in limita regulamentului. Tu, de partea ta, te rog sa-mi promiti ca nu vei mai scrie in subsolul textelor mele decat atunci cand vei avea de spus ALTCEVA decat cele de mai sus. Ce zici? Cat priveste originalitatea comentariilor tale, vreau sa-ti reamintesc de bancul cu restaurantul de lux si cu anuntul acela, stii tu care... Bianca, multumesc de interventie. Eu deja m-am obisnuit ca d-na (domnisoara?) Marina Nicolaev probabil nu ma considera demn de argumentele Domniei Sale. Nu-i bai, Bobadil.
tu nu poți vorbi decât din suflet, Mariana. apreciez mult semnul tău. este o dovadă vie a faptului că esteticul, oricât de riguros ar fi, are o prelungire vie în emotivitate. îmi plac pasajele subliniate. îți mulțumesc frumos, cu toată aprecierea care vine de la El! dacă aș scrie mai mult aș bate câmpii... tu mă cunoști acum și prin acest poem. ceea ce mă bucură.
gând bun!
Intentionat am lasat acest text la urma, intr-un anume fel am simtit nevoia sa trec intai prin urzici pana sa ajung la iaz. Ei bine da! Domnilor, daca e sa scriem ceva poezie, apoi trebui sa aram mai adanc in ogorul culturii si sa dam peste niste nestemate mai adanc ingropate care, datorita faptului ca asa e legea evolutiei si a ridicarii uscatului din mare, ce e mai adanc e mai inform (uneori chiar si diform dupa cutumele noastre actuale), radiaza (sau iradiaza) si nu miroase, ademeneste sau foloseste orice fel de tertip ieftin ultra-uzitat ca sa gaseasca de mancare. Dar e sclipitor !! Andu P.S. Dorine, tu tot nu te-ai lasat de fumat?
Nu înțeleg, ce anume este necesar să explic? Cu siguranță nu cred că partea a doua. Pentru că a fost doar o exclamație. Iar partea întîi a fost enunțarea unei prezumții. Poate îmi explici tu ce înseamnă „eu nu pot comenta serios aici”? Argumentul „medieval” mi se pare subțire. Chiar neadecvat. Mă bănuiești că am pus întrebarea din titlu așa... de florile mărului? Nu am avut nici o „hidden agenda” și nici un răspuns pe care îl așteptam. De fapt încă mai aștept răspunsul. Chiar și de la tine. Dar, stai, am uitat, tu nu poți da un răspuns „serios” din cauza... mea. Is this not a cheap shot? Încep eu să suspectez că sub subterfugiul „neputinței” de a fi serios se află de fapt (poate) neputința de a vorbi despre poezie. Evident eu am încercat să îndulcesc pastila cu o glumă (în exclamație) din motive evidente.
aranca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulţumesc pentru citiri şi mă bucur că v-au plăcut măcar câteva versuri. Vă mai aştept, bucuros de observaţii.
pentru textul : Poate mâine... deiata si o varianta poate putin decontextualizata
pentru textul : iubirea la podu iloaiei desimpatică dar cam simpluță. aduce mai mult a banc. probabil că se putea construi mai mult.
pentru textul : Porţia de filozofie deMă tot întreb de unde să scoți un comentariu obiectiv la un poem pe care îl simți în tine? Ce faci cu durerea ce vrei să se sfârșească dar te urmărește cu vaietul obosit al unei păduri pustiite de foc? Adriana, cred că ai atins culmile măiestriei în poezia scurtă.
pentru textul : poem imposibil del-am aprobat desi are foarte putina poezie in el. if any...
pentru textul : Existenţă precară dePuiutz, nu se leagă fragmentele astea. Poate doar pentru mine, poate numai acum. Dar prima parte e minunată cu tensiune și frânturi de realitate, cu fulgerări, așa cum o percepem de fapt. Deci filmul meu se termină la "nu aș simți", dar nu-mi pare rău, că e bun.
pentru textul : punga de plastic deIoana, inainte de toate te felicit din nou pentru acest poem. Din pacate, ai ..noroc: si aici textele tale devin pretexte pentru polemici care nu vizeaza intelegerea textului si analiza lui. promit sa revin cu niste chei de lectura aici. al dvs, francisc, solul
pentru textul : portarul de la spital deAdrian, privind urgenta prin care soliciti verificarea tatuajului, te rog sa discuti numai cu Hector Guimard...da-i tu un telefon...:)
pentru textul : Art Nouveau destii ce-i ciudat?
pentru textul : Q Fever deca mie acest text mi-a amintit de tine...
obiectiv, exact acest inceput l-am scazut si eu din text, chiar daca il las asa; a fost prima poezie pe care am scris-o dupa un lung sir de ani de pauza si exagerarea e justificata in acest fel. multumesc frumos!
pentru textul : execiţiu de insomnie deأسامة بن محمد بن عوض بن لادن
pentru textul : poeta turbanul și blajinul deîmi pare mai degrabă un fel de "litanie" candidă, un fel de "exercițiu poetic de artă naivă". am remarcat o strofă care este o poezie prin ea însăși: "pe bune că aștept incendiul din care să salvez pisica și nu tabloul lui rembrandt câinele și nu criminalul"
pentru textul : Felix catus deAndule, esti incredibil. iti multumesc de trecere si pt semn. noroc
pentru textul : Albe&reci deandule mă bucur sincer dacă ți-am răscolit un gram de Argeal în memoria clipei cea repede...care ni s-a înstrăinat...:) e semn că acasă înseamnă acasă pentru amîndoi...și e bine...:) totul e să nu îmbătrînim scandalos ci așa...așezat...cum ne șade fain...la un pahar de vorbă...și numa' s-avem bahtalo de iștenu' lu' dumnezo...:) mulțam ptr. popas și apreciere om bun !
pentru textul : Argealu’ meu ghe pe cer deElia, observ cu reala admiratie lejeritatea gestului poetic si modul in care te folosesti de simboluri in poezia asta. Nici nu stiu ce sa-ti spun ca m-a impresionat indeosebi, poate dimensiunile incomensurabile ale caderii in versul al doilea, ca si bucata aceea lipsa cu care am putea innoda urcusul inapoi... M-a deranjat putin "prezenta absenta din viata", ca imagine mult prea puternica si explicita aici. In rest, numai de bine si in forta, cu usor iz auto-ironic.
pentru textul : Copilul din cîrpe de in demetaforă/imagine remarcabilă - "norii lungi erau morminte/ mișcând schelete de lumină" prozodia e una cu neglije, forma se unduiește shakespearian, după fiorul de romantism și nostalgia pasadelor antice, autorul pare a fi Duiliu Zamfirescu după ultimele două versuri, Gigi Becali p.s. îmi cer și eu scuze, dar aș dori o precizare: concursul (premiul) e valabil numai pentru acest text?
pentru textul : poezia mea de azi deadica... alb:) despre purificare, iertare, schimbare... si cine mai stie ce-o mai fi trebuind sa sufere fantana intru schimbarea apei si a capacitatii de a darui... Multam de prea aleasa-ti parere subiectiva:)
pentru textul : transformarea în alb dede acord cu tine. si eu am impresia ca ai aplecare pentru asa ceva. ce n-am inteles este de ce este vorba de "pescari" in nashville? din cite stiu eu nu prea trece nici o apa pe acolo. sau cel putin nimic semnificativ. nashville, asa cum stie toata lumea, e un oras tipic sudist care se remarca prin a fi capitala muzicii country, iubita de unii americani, detestata de altii.
pentru textul : pescarii din nashville deMultumesc pentru observații și felicitări,am ținut cont de ele de greșelile diacriticelor,incă odata mulțumesc pentru trecere.
pentru textul : Un episod al veteranului deAșteptăm și alte texte, la fel de bune :).
pentru textul : trembling deCredem că deja ai parcurs regulamentul Hermeneia și secțiunea cu întrebări și răspunsuri.
Foarte frumos poem, delicat, tandru, fin ca o mănușă din dantelă, pentru o mână subțire... Dedicația îmi amintește de vremurile când primeam scrisorele pe hârtie... pe unele scria "pt." (pe acelea le citeam amuzată... iată cineva care a vrut în subconștient să scape mai repede, cu prescurtare), pe altele scria "ptr." (pe acelea adăugam cu pixul roșu încă un t și le trimiteam înapoi). Rareori s-a întâmplat să fie "pentru": pe acelea le respectam, pentru că și ele dădeau dovadă de respect pentru mine.
pentru textul : Facerea lumii deBobadil, nu ti-am dat telefon aiurea, nu am facut nimic. Personal, imi vine sa rid. Te-am intrebat in miezul zilei, pt ca eram in Bucuresti, daca vrei sa ne intilnim. Din pacate, am facut o mare greseala. Ai jignit enorm si continui sa jignesti fara sa ai habar. Probabil lipsa ta de talent te face sa faci spume la gura si sa te apuci sa spui bancuri. Probabil lipsa ta de talent te face sa cumperi talentul cu niste euro pe care ii oferi la diferite concursuri. Personal, ca autor si ca om nu mai am niciun argument in favoare ta, pentru ca, in momentul in care Virgil a propus revenirea ta, am fost primul care m-am declarat de acord. Asta este, Bobadile, sa te compromiti mai mult decit atit nu cred ca ai reusit.
pentru textul : the kill deTextul nu este grozav, nu este nici de şantier şi nici de peniţă. E un text cum sunt destule altele. Şi dacă tot am ajuns la peniţe, ţin să o anunţ pe Naan Lea că e la un pas să facă abuz de acest drept. Nu poţi să apari pe site o dată la trei luni şi să-l umpli cu peniţe pentru a-ţi face simţită prezenţa. Margas are şi ea dreptatea ei - şi aici, şi-n alte părţi; dar de la x la y e cale lungă. Pe Hermeneia nu ar trebui să existe "sau / sau", ci "şi/ şi". Modul în care îsi exprimă nemulţumirea nu e ok; şi nici faptul că înţeapă mereu editorii. Nu putem fi non stop pe site. Şi o spune cineva care intră aproape zilnic, de câteva ori pe zi.
Doina, "s-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc" e o generalizare. Tocmai aici e harul: marii poeţi clasici (chiar şi unii autori necunoscuţi publicului larg) au reuşt/ reuşesc să împace tot, fără a brusca nimic.
Problema textelor lui Cristi e următoarea: sunt fără personalitate şi (cum bine zicea cineva) un puzzle din mai multe voci arhicunoscute + versificarea din ce în ce mai neglijentă + limba tributară acestei versificări. Cristi este insa în stare să scrie un poem clasic foarte bun, dar, de câţiva ani, în virtutea unui proiect, a devenit colecţionar şi nu mai scrie poezie, ci o fabrică.
pentru textul : Rânduri fumegânde deUnii au o intuitio vera iar altii una de…cacao. Și aia «vera» se verifică ulterior (in cele mai multe cazuri) obiectiv. Deci ce a fost mai întâi ? În altă ordine de idei, recomand cu căldură, « Lebăda neagră » a lui Taleb (Curtea Veche). Care demonstrează cât de tâmpiți putem fi când extrapolăm, statistic, «tendințele» cf. și în numele unei «raționalități» (iluministe) și rămânem cu gura căscată când se întâmplă ceva cu totul neașteptat : un eveniment « catastrofic » în termenii lui R. Thom . In încheiere mă vod obligat să repet ce am spus în altă parte: “…Pe vremea când îmi formulasem ideile despre percepția evenimentelor aleatorii majore, am ajuns la impresia vie că mintea noastră este o minunată mașinărie de producere a explicațiilor pentru tot felul de fenomene, dar, în general, incapabilă să accepte ideea nepredictibilității” ne spune Nassim Nicholas Taleb, în bestsellerul său „Lebăda Neagră” [20]. Și, mai departe: „Aceste evenimente erau inexplicabile, dar oamenii inteligenți se considerau în stare să furnizeze explicații convingătoare pentru ele – după ce faptele se petreceau. Mai mult, cu cât persoana era mai inteligentă, cu atât mai valabilă era explicația. Mai îngrijorător este faptul că toate aceste convingeri și povestiri aveau în aparență coerență logică, fiind lipsite de inconsistențe”. Ca să încheie: „Cine a prezis apariția creștinismului ca religie dominantă în bazinul mediteranean și mai apoi în lumea occidentală? Cronicarii romani ai vremurilor respective nici măcar nu au observat noua religie. Se pare că puțini dintre mai-marii timpului au luat ideile acelui evreu, aparent eretic, destul de în serios pentru a se gândi că vor lăsa urme în posteritate. Avem o singură referință din acea vreme la Isus din Nazareth – în „Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor”, a lui Josephus Flavius – care și ea ar fi putut fi adăugată mai târziu de un copist zelos. Dar dacă ne gândim la religia concurentă, apărută foarte puțin mai târziu? Cine a prevăzut că o bandă de călăreți își va extinde imperiul și legea islamică din subcontinentul indian până în Spania doar în câțiva ani? Răspândirea islamului (a treia ediție, ca să spunem așa) a fost complet impredictibilă, chiar mai mult decât apariția creștinismului, Mulți istorici care au studiat fenomenul au rămas surprinși de iuțeala schimbării….Paul Veyene vorbește despre o răspândire a religiilor similară cu cea a bestsellerurilor – o comparație care demonstrează impredictibilitatea…” Și, revenind la zilele noastre, cine a prevăzut căderea comunismului, care a dus la faliment cercetările futurologice pe termen lung, de mare succes la un moment dat, ale celebrului Club de la Roma? Și, de curând, actuala criză mondială? „Istoria și societățile nu se târăsc. Ele fac salturi” [21]. Din ce în ce mai rapide în zilele noastre, ale globalizării și exploziei tehnologice a comunicațiilor, decât în trecut. Chiar și știința care, până nu cu mult timp în urmă, se baza pe o presupoziție indiscutabilă, de fapt o definiție, care spunea că orice teorie pentru a fi considerată științifică, trebuia să fie, dacă nu complet explicativă, cel puțin predictivă a trebuit să abandoneze acum, în unele cazuri, predictibilitatea. La început cu fereală. Trecând de la una certă, la una relaxată cu luarea în calcul a probabilităților statistice. Ca să ajungă apoi la teorii de genul „Catastrofelor” (R. Thom), „Fractalilor” (Mandelbrot), „Sistemelor disipative” (Prigojin) și chiar a …Haosului și auto-organizării (plecând de la cele ce se petrec în domeniul meteorologiei) a căror explicabilitate a devenit extrem de pregnantă dar cu predictibilitate inexistentă. În sensul că oricând se poate explica, post-mortem, aproape perfect, de ce un eveniment semnificativ cu apariție aleatorie s-a produs, dar nu se poate prezice, nici cu cel mai redus grad de probabilitate, când va mai avea loc un asemenea eveniment, dacă va mai avea vreodată loc. În acest sens, modelul propus de Deleuze pare a putea fi un draft al unei noi variante de teorie a Haosului. Cu atât mai mult cu cât și în cadrul ei se pare că există unele urme de «auto-organizare». Ceea ce, fie vorba între noi, ridică anumite semne de întrebare dacă asociem Haosul cu predicația «auto-organizării».
pentru textul : Câte ceva despre simțul intern deAlma, de ce nu? n-are viza? ba da, ca altfel n-ar fi fost sa fie, nema inspiratia, vorba aia, iar refrenul e parafraza din alta parte, dar daca iti suna in felul asta, e bun si-asa, rau, poate Agarbiceanu (“Fefeleaga” ?) desi eu cred ca e mai aproape, ca stare poetica si prozodie de Gala Galaction (“La vulturi”?), ce zici? nu e greu pentru ca nu e un “lucru”, e o fiinta, Blanca, ea se scrie singura, cateodata, atunci cand plang ochii nostri poduri de curcubeu ca niste vrabii sugrumate de fulger, cel putin strofa asta n-am scris-o fortat: “Amarnic rataceau albine prin fruntea-i calda cu polen si mai pe spate, unde bine sta fir sucit ca un goblen.” Actaeoane, text slab, asa e, silabele pe vers (ritmul) oscileaza intre 9 si 8, departe de metrul antic sau al tau croitoresc, rima e imbratisata si le mai strange si ea de grumaz, raspunsul meu vine in sprijinul comentariului tau, care vine si dumnealui (dansul) in sprijinul celor spuse in el insusi, referitor la comentarii, hai sa ne mai uroborus un pic, nem, “poetule”? si macar o strofa de-ai fi analizat, marite: “Veneau gandaci, care de care, sa-si ia in aripi stol de-avant din ochii ei deschisi la soare, ca macii zburatori prin cant.” dar Blanca te iarta, asa esti tu, mereu pe faza mai mult nu l la final se poate canta o alta strofa (chiar si pe nas, “ca la biserica din deal”), sugestiva (nu uitati refrenul din motto): “Si cum dormea pe-o parte-ntinsa, starnind rau poftele pe drum i-am pus acoperis, eu, insa de-alai nu am scapat nicicum.” :) Multam, dragilor
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deMarina, hai sa facem un pact. Eu, pe de o parte promit ca la fiecare text al meu pe care il voi posta de aici inainte pe Hermeneia voi presupune implicit (by defaut) ca in subsol exista un comentariu semnat "Aranca" si care spune "text slab", eventual urmat si de cateva invective in limita regulamentului. Tu, de partea ta, te rog sa-mi promiti ca nu vei mai scrie in subsolul textelor mele decat atunci cand vei avea de spus ALTCEVA decat cele de mai sus. Ce zici? Cat priveste originalitatea comentariilor tale, vreau sa-ti reamintesc de bancul cu restaurantul de lux si cu anuntul acela, stii tu care... Bianca, multumesc de interventie. Eu deja m-am obisnuit ca d-na (domnisoara?) Marina Nicolaev probabil nu ma considera demn de argumentele Domniei Sale. Nu-i bai, Bobadil.
pentru textul : 111 detu nu poți vorbi decât din suflet, Mariana. apreciez mult semnul tău. este o dovadă vie a faptului că esteticul, oricât de riguros ar fi, are o prelungire vie în emotivitate. îmi plac pasajele subliniate. îți mulțumesc frumos, cu toată aprecierea care vine de la El! dacă aș scrie mai mult aș bate câmpii... tu mă cunoști acum și prin acest poem. ceea ce mă bucură.
pentru textul : de unde curg întrebările degând bun!
Intentionat am lasat acest text la urma, intr-un anume fel am simtit nevoia sa trec intai prin urzici pana sa ajung la iaz. Ei bine da! Domnilor, daca e sa scriem ceva poezie, apoi trebui sa aram mai adanc in ogorul culturii si sa dam peste niste nestemate mai adanc ingropate care, datorita faptului ca asa e legea evolutiei si a ridicarii uscatului din mare, ce e mai adanc e mai inform (uneori chiar si diform dupa cutumele noastre actuale), radiaza (sau iradiaza) si nu miroase, ademeneste sau foloseste orice fel de tertip ieftin ultra-uzitat ca sa gaseasca de mancare. Dar e sclipitor !! Andu P.S. Dorine, tu tot nu te-ai lasat de fumat?
pentru textul : scurt tratat de aprindere deNu înțeleg, ce anume este necesar să explic? Cu siguranță nu cred că partea a doua. Pentru că a fost doar o exclamație. Iar partea întîi a fost enunțarea unei prezumții. Poate îmi explici tu ce înseamnă „eu nu pot comenta serios aici”? Argumentul „medieval” mi se pare subțire. Chiar neadecvat. Mă bănuiești că am pus întrebarea din titlu așa... de florile mărului? Nu am avut nici o „hidden agenda” și nici un răspuns pe care îl așteptam. De fapt încă mai aștept răspunsul. Chiar și de la tine. Dar, stai, am uitat, tu nu poți da un răspuns „serios” din cauza... mea. Is this not a cheap shot? Încep eu să suspectez că sub subterfugiul „neputinței” de a fi serios se află de fapt (poate) neputința de a vorbi despre poezie. Evident eu am încercat să îndulcesc pastila cu o glumă (în exclamație) din motive evidente.
pentru textul : Ce rost are poezia? dearanca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
pentru textul : uitare dePagini