nu sunt resentimentar; încerc să evit pe cât posibil anumite disensiuni personale sau certuri care se iscă uneori în lumea virtuală. Întotdeauna am încercat să-mi focalizez atenţia pe texte şi nu pe autorul său. Şi las de obicei semne de trecere sub textele în care îmi place ceva, nu neapărat totul. Şi eu îţi citisem pe alte site-uri mai multe texte, scrise în diferite registre şi lăsasem semne de lectură la unele din ele care îmi plăcuseră în mod deosebit.
Oricum, încă mai caut moduri noi de exprimare, temele rămân aceleaşi, nu se schimbă.
Din pacate, in multe locuri din acest text, poezia lipseste cu desavarsire. Versuri banale, fara nici o expresivitate, care ar trebui sa dispara. De exemplu:
până în vârful muntelui e departe
mama mea e plecată
dar diseară o să mă învelească cu pătura
sau
cred că
e iarăși noapte și ploaia se
izbește de pervaz
se izbește se izbește
Concluzia: ce trebuie sa retinem din acest text? Care este mesajul lui? Cu ce impresioneaza cititorul? Ce invatam de la autoare? Intrebari pe care autorul trebuie sa si le puna inainte de a posta un astfel de text.
Mariana: versul acela este pus cu intenţie, aşa că rămâne pe loc. despre ingambament, sigur că este un risc, pe care mi-l asum de altfel, îl folosesc adesea, dar nu exagerez. o să revăd, însă, textul, nimic nu este bătut în cuie, mai ales poezia este liberă!
Silviu: imaginea a fost extraordinară, e bine că ai intuit-o.
Adriana, traim in poveste. Numai ca ele sfarsesc prost sau nu sfarsesc niciodata. Uneori cred ca ceea ce e posibil in poezie este posibil si in viata. Deocamdata, nu e. Azi, in Vaslui, e un soare cu dinti multumesc
Emile, deacord... Romania nu este "deocamdata" capabila de o campanie electorala "adevarata" cum zici tu (nu inteleg pe deplin notiunea de adevar in acest context, dar ma rog... poate imi explici eventual intr-un alt jurnal in care vei relata despre o asemenea campanie adevarata)... dar nu as folosi termeni ca "niciodata", eu sunt un optimist :-) Virgile, adevarat ce zici tu, mea culpa dar comentariul tau este mult prea agresiv la adresa romanilor ca natiune ca sa pot ramane indiferent. Comentariul tau este aproape xenofob, daca il analizezi mai in detaliu, right? Poate ca intai ar trebui sa aplici regulamentul asupra urmatoarelor afirmatii: "In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa." "Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti" "romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India" afirmatii care fac referiri jignitoare nu doar asupra noastra ca ramani ci si asupra unor alte popoare, right? (mai tii minte suspendarea mea legata de textul cu arabii man?) Deci eu zic ca un Regulament avem, un Regulament sa respectam. Textul ramane mediocru, anyway. Si nu efortul justifica neaparat o anumita calitate. Ca reportaj este slab. Ca povestire este mediocru. Ca tehnici si nuante literare este bunicel. Media este deci, mediocra. Parerea mea, Andu P.S. N-am mai spus de cersetori pentruca nu stiu daca acei incredibili de urati homeless-i cerseau sau nu ca n-am avut timp sa ii studiez indeajuns. Dar dupa cum aratau nu cred ca munceau pe undeva. Si daca nu cerseau, atunci sigur furau. Probabil ca americanii asa-i, nu cersesc, ei dau direct in cap.
chei de lectură 1. (“mă suport” Cioran) precizări: textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu. acesta este o critică; o critică moșește textul. comentariu: strofa 1: de la “unu…” până la “...de formă.”: conștientizarea libertății intr-un univers formal, descris sub forma unui nor, cu rădăcinile înfipte în pământ: ești liber/să te simți/să gândești/să fii pentru că, deja, eu sunt liber și sunt pentru că (și) tu ești, deci, împreună ….numai astfel se construiește libertatea și se aplică; conștientizarea limitei, până la urmă, într-un univers în care totul e permis, dacă vrem să vedem. (dar să punem totul în paranteză , ca și cum ar fi, ca și cum jocul e totul: să căutăm lostrița/peștele-cel-mare/sensul/calea dar să fim …serioși (!) toate sunt de plastilină/de mucava/șabloane re-produse și preajucate. Semnul s-a pus de-a curmezișul, ajută, dar și întrerupe codul/mesajul/accesul la ..dincolo. mai mult, să luăm în calcul încă o ipoteză: totul e un décor - vezi “asfaltul închegat al nopții e de formă”- o viziune fenomenologică care caută să sesizeze, dincolo de aparențe, esența, fluxul viu al trăitului ) strofa 2: de la “doi” până la “clipești și câștigi” : recunoscând cele de sus, intri în cele de jos, aplici teoria și vezi: ești în miezul lucrurilor în “buzunarele” ființei/în intimitatea/familiaritatea/singularitatea asemănătorilor. totul e plin/viață aerul e la baza lumii (Anaximene) totul pare să se justifice prin sine mascând aproape total fragilitatea oricărui existent. Dez-văluirea acestui adevăr se face prin “praguri” trecând dincolo de semne, de concepte, de toate “chestiile” care te fac să clipești și să câștigi...iluzia....cine câștigă viața o va pierde, oricum; aici, în românia, cu timbru/cu tot ce trebuie.... strofa 3: si totusi, trebuie să mergi (vezi strofa 1 : “aici doar se merge”) trebuie să prelungești să te întinzi, să lași semn peste, copii, sa (te) lipesti de ceva/cineva/gondolierul care iti va legana desteptarea, inca un timp....; initierea sugerata in strofa 2 e sustinuta aici pentru a face posibila lepadarea pielii/mastilor/iluziilor....iesirea din starea de neascundere inceputa in strofa 1, de fapt, inceputa mai inainte.... rezultă simplu: “nici un mâine”/nici o asteptare/nici o speranta naiva in starea-de-bine-naturala-a-lucrurilor strofa 4: concluzia, in stil eleat: totul este, pentru că ceea ce nu este, dispare. rămâne esența: o posibilă re-facere, re-nastere a universului de toate felurile. e o păstrare, nu revoltă, nu optimism, nu trădare. o recunoastere a ceea ce suntem, adica vii. finalul: totul se face, -ar trebui-, în numele a ceva, care are un nume: viață. Astfel e mecanismul; astfel putem roti cheița ptr a o lua de la capăt. Poemul e un fel de popas, un moment de recunoastere a propriei fiinte ca apartinand sau nu universului care nu stie de tine, iar daca stie, tu nu vei avea niciodata aceasta re-cunoastere – o vei pre-simti doar. stăm prost. si e bine al dvs, francisc, dezlipitorul
Luana, Bach se ascultă în tine, singura catedrală. Altfel nu l-ai auzi nici în biserica neagră, nici în notre-dame, nici într-o sală de concerte. Mulțumesc pentru Rodin; Michel e doar o invenție, pentru a se potrivi în contextul poetic. Și pentru a trimite astfel și la arhanghel, și la sculptor, și la un om.
Ani, multumesc de interpretare. Personal, acest text e un text al transformarii, al maturizarii. Cana sparta reprezinta trecerea, iar mama-pasare intervine acolo unde incepe zborul de unul singur-maturizarea.
textul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
Dragă Marinela, te rog să îți justifici aprecierile din comentarii; să spui "frumos, mi-a plăcut", nu ne ajută cu nimic. Sunt sigură că poți să oferi o imagine mai completă asupra motivelor pentru care apreciezi sau nu un text, iar aceasta folosește mai mult autorului. Mulțumesc.
Gorun... si mai ciudat e ca textul asta l-am gandit mai intai intr-o limba aiurea... mai degrabă un limbaj care isi trage originile din programare, dar tu stii cat de aiurite pot fi mintile softistilor...
Apoi cea mai apropiata traducere hai sa-i spun asa inteligibilă mi-a venit in limba engleza.
Mulțumesc pentru apreciere, ne vedem în cloud!
Adriana, ce să-i faci? sunt bătrân și iubesc mai mult muzele decât poeții
Textul se scindează prin nu se știe ce mecanism în două: primele strofe fără rimă și ultimele (două) cu rima încrucișată. Primele două strofe le găsesc fără prea mare valoare literară "În burta balenei în ritm de tangou Te dansez fericit. E seara noastră. Cad confeti și stele și petale de flori Din balcoane plutind peste stradă." (...) Ultimele totuși ar putea spune ceva prin metafore...Dar îmi sună ciudat "cal alergând"... In illo tempore mai precizează autorul ("At that time"), iar eu mă gândesc la posibila existență a patru fațete lirice distincte. Senzație acută de colaj literar. In diebus illis, (adaug eu) în goana calului. Și totuși așa cum spunea Victor Hugo, « La musique c'est du bruit qui pense »... Și poezia, Maestre și poezia...
Silvia, mulţumesc frumos. Felicitări şi ţie pentru premiul obţinut la poezie.
Dorel, nicio problemă. Nu am prea fost activ, din motiv lesne de înţeles, cred eu, dar am să încerc să remediez situaţia şi să-i lecturez şi comentez pe colegii de site.
Paul, de chinuit, cu toţii de ne chinuim, altel nu avea nicio şansă de-a izbândi :) Eu mai am încă mult de tras să ajung acolo unde eşti tu...
P.S. Dacă vă deranjează modul familiar în care mă adresez, să-mi spuneţi, vă rog, şi am să trec imediat pe modul protocolar. Nu nicio supărare.
Joc de cuvinte sec. Partea ce include "La soare-o pisică îmi linge-amintirile Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele." este mai degraba amuzanta decat profunda. "verde crud"... poate e o sintagma la care ar trebui sa renuntam in texte, foarte uzitata. Aritmii, versificatia gresita, text slab. Cu parere de rau, Ialin
Eu cred ca Mircea este un poet adevarat si ma bucur ca a revenit, nu stiu de ce a lipsit atat, pe Hermeneia. Pentruca poezia nu este intotdeauna alcatuita dintr-o suma de cuvinte, iar lucian este un poet sincer si credincios. Imi place sa citesc ce scrie el cand mi-e mai greu. Andu
ce înseamnă a schelăCăi?
Iar în rest, subscriu, un poem plin de aiureli, un fel de sex ratat pe acoperisul încins de canicula al unui bloc reparat recent cu smoală din fonduri UE.
P.S. Laure, şi asta e chiar pe bune, dacă mai citesc o chestie din asta lipsită de orice valoare sub semnătura ta aici pe site voi considera că traversezi o perioadă de încercări nefaste (nu-i nimic, ni se întâmplă tuturor) şi nu te voi mai citi până nu-mi vei da tu un semn în particular. Nu am nici timp şi nici nervi pentru aşa ceva. Am câţiva autori preferaţi, tu eşti printre ei, dar la o adică scurtez lista că nu am nervi pentru aşa ceva.
Cu drag,
Andu
Textul are o dinamică aparte de întrepătrundere a metaforelor atrase de un algoritm propriu, original de stări, secvențe emoționale. Cred că e un elogiu frumos adus depărtării și mai ales, un (posibil) titlu de volum.
"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ok, multă imagine ("păsările ciugulesc timpul" - asta mi-a plăcut), ceva nostalgie, dar cam atât. Nu personalitate, nu miză... Compunere lirică.
pentru textul : toamnă fără iluzii deschimbate cu ce? ce e rau cu "zaluda" si cu "sperioasa"?
pentru textul : din lumile mele denu sunt resentimentar; încerc să evit pe cât posibil anumite disensiuni personale sau certuri care se iscă uneori în lumea virtuală. Întotdeauna am încercat să-mi focalizez atenţia pe texte şi nu pe autorul său. Şi las de obicei semne de trecere sub textele în care îmi place ceva, nu neapărat totul. Şi eu îţi citisem pe alte site-uri mai multe texte, scrise în diferite registre şi lăsasem semne de lectură la unele din ele care îmi plăcuseră în mod deosebit.
Oricum, încă mai caut moduri noi de exprimare, temele rămân aceleaşi, nu se schimbă.
Mulţumesc pentru revenire,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
două recomandări: modifică majusculele în titlu și nu mai posta mai mult de un text pe zi
pentru textul : Peisaj de toamnă deDin pacate, in multe locuri din acest text, poezia lipseste cu desavarsire. Versuri banale, fara nici o expresivitate, care ar trebui sa dispara. De exemplu:
până în vârful muntelui e departe
mama mea e plecată
dar diseară o să mă învelească cu pătura
sau
cred că
e iarăși noapte și ploaia se
izbește de pervaz
se izbește se izbește
Concluzia: ce trebuie sa retinem din acest text? Care este mesajul lui? Cu ce impresioneaza cititorul? Ce invatam de la autoare? Intrebari pe care autorul trebuie sa si le puna inainte de a posta un astfel de text.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deMariana: versul acela este pus cu intenţie, aşa că rămâne pe loc. despre ingambament, sigur că este un risc, pe care mi-l asum de altfel, îl folosesc adesea, dar nu exagerez. o să revăd, însă, textul, nimic nu este bătut în cuie, mai ales poezia este liberă!
Silviu: imaginea a fost extraordinară, e bine că ai intuit-o.
vă mulţumesc foarte mult!
pentru textul : are oraşul copii deAdriana, traim in poveste. Numai ca ele sfarsesc prost sau nu sfarsesc niciodata. Uneori cred ca ceea ce e posibil in poezie este posibil si in viata. Deocamdata, nu e. Azi, in Vaslui, e un soare cu dinti multumesc
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deEmile, deacord... Romania nu este "deocamdata" capabila de o campanie electorala "adevarata" cum zici tu (nu inteleg pe deplin notiunea de adevar in acest context, dar ma rog... poate imi explici eventual intr-un alt jurnal in care vei relata despre o asemenea campanie adevarata)... dar nu as folosi termeni ca "niciodata", eu sunt un optimist :-) Virgile, adevarat ce zici tu, mea culpa dar comentariul tau este mult prea agresiv la adresa romanilor ca natiune ca sa pot ramane indiferent. Comentariul tau este aproape xenofob, daca il analizezi mai in detaliu, right? Poate ca intai ar trebui sa aplici regulamentul asupra urmatoarelor afirmatii: "In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa." "Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti" "romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India" afirmatii care fac referiri jignitoare nu doar asupra noastra ca ramani ci si asupra unor alte popoare, right? (mai tii minte suspendarea mea legata de textul cu arabii man?) Deci eu zic ca un Regulament avem, un Regulament sa respectam. Textul ramane mediocru, anyway. Si nu efortul justifica neaparat o anumita calitate. Ca reportaj este slab. Ca povestire este mediocru. Ca tehnici si nuante literare este bunicel. Media este deci, mediocra. Parerea mea, Andu P.S. N-am mai spus de cersetori pentruca nu stiu daca acei incredibili de urati homeless-i cerseau sau nu ca n-am avut timp sa ii studiez indeajuns. Dar dupa cum aratau nu cred ca munceau pe undeva. Si daca nu cerseau, atunci sigur furau. Probabil ca americanii asa-i, nu cersesc, ei dau direct in cap.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan dechei de lectură 1. (“mă suport” Cioran) precizări: textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu. acesta este o critică; o critică moșește textul. comentariu: strofa 1: de la “unu…” până la “...de formă.”: conștientizarea libertății intr-un univers formal, descris sub forma unui nor, cu rădăcinile înfipte în pământ: ești liber/să te simți/să gândești/să fii pentru că, deja, eu sunt liber și sunt pentru că (și) tu ești, deci, împreună ….numai astfel se construiește libertatea și se aplică; conștientizarea limitei, până la urmă, într-un univers în care totul e permis, dacă vrem să vedem. (dar să punem totul în paranteză , ca și cum ar fi, ca și cum jocul e totul: să căutăm lostrița/peștele-cel-mare/sensul/calea dar să fim …serioși (!) toate sunt de plastilină/de mucava/șabloane re-produse și preajucate. Semnul s-a pus de-a curmezișul, ajută, dar și întrerupe codul/mesajul/accesul la ..dincolo. mai mult, să luăm în calcul încă o ipoteză: totul e un décor - vezi “asfaltul închegat al nopții e de formă”- o viziune fenomenologică care caută să sesizeze, dincolo de aparențe, esența, fluxul viu al trăitului ) strofa 2: de la “doi” până la “clipești și câștigi” : recunoscând cele de sus, intri în cele de jos, aplici teoria și vezi: ești în miezul lucrurilor în “buzunarele” ființei/în intimitatea/familiaritatea/singularitatea asemănătorilor. totul e plin/viață aerul e la baza lumii (Anaximene) totul pare să se justifice prin sine mascând aproape total fragilitatea oricărui existent. Dez-văluirea acestui adevăr se face prin “praguri” trecând dincolo de semne, de concepte, de toate “chestiile” care te fac să clipești și să câștigi...iluzia....cine câștigă viața o va pierde, oricum; aici, în românia, cu timbru/cu tot ce trebuie.... strofa 3: si totusi, trebuie să mergi (vezi strofa 1 : “aici doar se merge”) trebuie să prelungești să te întinzi, să lași semn peste, copii, sa (te) lipesti de ceva/cineva/gondolierul care iti va legana desteptarea, inca un timp....; initierea sugerata in strofa 2 e sustinuta aici pentru a face posibila lepadarea pielii/mastilor/iluziilor....iesirea din starea de neascundere inceputa in strofa 1, de fapt, inceputa mai inainte.... rezultă simplu: “nici un mâine”/nici o asteptare/nici o speranta naiva in starea-de-bine-naturala-a-lucrurilor strofa 4: concluzia, in stil eleat: totul este, pentru că ceea ce nu este, dispare. rămâne esența: o posibilă re-facere, re-nastere a universului de toate felurile. e o păstrare, nu revoltă, nu optimism, nu trădare. o recunoastere a ceea ce suntem, adica vii. finalul: totul se face, -ar trebui-, în numele a ceva, care are un nume: viață. Astfel e mecanismul; astfel putem roti cheița ptr a o lua de la capăt. Poemul e un fel de popas, un moment de recunoastere a propriei fiinte ca apartinand sau nu universului care nu stie de tine, iar daca stie, tu nu vei avea niciodata aceasta re-cunoastere – o vei pre-simti doar. stăm prost. si e bine al dvs, francisc, dezlipitorul
pentru textul : karuna deLuana, Bach se ascultă în tine, singura catedrală. Altfel nu l-ai auzi nici în biserica neagră, nici în notre-dame, nici într-o sală de concerte. Mulțumesc pentru Rodin; Michel e doar o invenție, pentru a se potrivi în contextul poetic. Și pentru a trimite astfel și la arhanghel, și la sculptor, și la un om.
pentru textul : Michel deAni, multumesc de interpretare. Personal, acest text e un text al transformarii, al maturizarii. Cana sparta reprezinta trecerea, iar mama-pasare intervine acolo unde incepe zborul de unul singur-maturizarea.
pentru textul : peronul nr. 2 detextul acesta are în el revolta și resemnarea pe care o resimt adesea. și e reușit. reacționez la o primă lectură și nu văd nici un cusur acum, las următorii cititori să... dacă... până atunci eu asta spus-am. place! (chiar ai reușit să salvezi subst. vis din putregaiul semanticii lui, părerea mea)
pentru textul : ambiguu pentru fiare imposibil de îmblînzit și asediu deImpartasesc opinia lui Djamal... nu inteleg ce rost au cuvintele de dupa "ochii mă dor...".
pentru textul : confesiune de ianuarie deDragă Marinela, te rog să îți justifici aprecierile din comentarii; să spui "frumos, mi-a plăcut", nu ne ajută cu nimic. Sunt sigură că poți să oferi o imagine mai completă asupra motivelor pentru care apreciezi sau nu un text, iar aceasta folosește mai mult autorului. Mulțumesc.
pentru textul : cuvintele sînt deGorun... si mai ciudat e ca textul asta l-am gandit mai intai intr-o limba aiurea... mai degrabă un limbaj care isi trage originile din programare, dar tu stii cat de aiurite pot fi mintile softistilor...
pentru textul : traces deApoi cea mai apropiata traducere hai sa-i spun asa inteligibilă mi-a venit in limba engleza.
Mulțumesc pentru apreciere, ne vedem în cloud!
Adriana, ce să-i faci? sunt bătrân și iubesc mai mult muzele decât poeții
Textul se scindează prin nu se știe ce mecanism în două: primele strofe fără rimă și ultimele (două) cu rima încrucișată. Primele două strofe le găsesc fără prea mare valoare literară "În burta balenei în ritm de tangou Te dansez fericit. E seara noastră. Cad confeti și stele și petale de flori Din balcoane plutind peste stradă." (...) Ultimele totuși ar putea spune ceva prin metafore...Dar îmi sună ciudat "cal alergând"... In illo tempore mai precizează autorul ("At that time"), iar eu mă gândesc la posibila existență a patru fațete lirice distincte. Senzație acută de colaj literar. In diebus illis, (adaug eu) în goana calului. Și totuși așa cum spunea Victor Hugo, « La musique c'est du bruit qui pense »... Și poezia, Maestre și poezia...
pentru textul : În burta balenei deNu ştiu cât de mult sau cât de puţin fac parte, deocamdată, din acest curent.
Un lucru il ştiu cu sigurantă, mă bucură semnul lăsat.
Propun să ne tutuim
pentru textul : X deDe acord?
Silvia, mulţumesc frumos. Felicitări şi ţie pentru premiul obţinut la poezie.
Dorel, nicio problemă. Nu am prea fost activ, din motiv lesne de înţeles, cred eu, dar am să încerc să remediez situaţia şi să-i lecturez şi comentez pe colegii de site.
Paul, de chinuit, cu toţii de ne chinuim, altel nu avea nicio şansă de-a izbândi :) Eu mai am încă mult de tras să ajung acolo unde eşti tu...
P.S. Dacă vă deranjează modul familiar în care mă adresez, să-mi spuneţi, vă rog, şi am să trec imediat pe modul protocolar. Nu nicio supărare.
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deCare a fost miscarea cu candelabrele? Cu zanele cum ramane?
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deSapphire, mulțumesc, e într-adevăr simplu, pentru că fotografia aceasta cere simplitate. Voi revedea varianta în română.
pentru textul : texture dea sorcovi este un frumos obicei ortodox, din cite stiu.
pentru textul : celui drag deAha, frumos text. Un ritual gestic cumva exsistenţial, tuşe descriptive inspirate, început în forţă. Plăcut!
pentru textul : mă trezesc așezat în aprilie deJoc de cuvinte sec. Partea ce include "La soare-o pisică îmi linge-amintirile Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele." este mai degraba amuzanta decat profunda. "verde crud"... poate e o sintagma la care ar trebui sa renuntam in texte, foarte uzitata. Aritmii, versificatia gresita, text slab. Cu parere de rau, Ialin
pentru textul : Oraș incendiat deEu cred ca Mircea este un poet adevarat si ma bucur ca a revenit, nu stiu de ce a lipsit atat, pe Hermeneia. Pentruca poezia nu este intotdeauna alcatuita dintr-o suma de cuvinte, iar lucian este un poet sincer si credincios. Imi place sa citesc ce scrie el cand mi-e mai greu. Andu
pentru textul : Felul în care murim deAi esențializat foarte bine starea de zbucium permanent, de alunecare în țipăt. Pasărea devine un motiv preferat în poeziile tale, nu?
pentru textul : mă-ntorc în dor deEcaterina lumineaza-ma si pe mine de ce acest text este "prost"? horridas nostrae mentis purga tenebras accende lumen sensibus :)
pentru textul : o soluție temporară dece înseamnă a schelăCăi?
pentru textul : fahrenheit game deIar în rest, subscriu, un poem plin de aiureli, un fel de sex ratat pe acoperisul încins de canicula al unui bloc reparat recent cu smoală din fonduri UE.
P.S. Laure, şi asta e chiar pe bune, dacă mai citesc o chestie din asta lipsită de orice valoare sub semnătura ta aici pe site voi considera că traversezi o perioadă de încercări nefaste (nu-i nimic, ni se întâmplă tuturor) şi nu te voi mai citi până nu-mi vei da tu un semn în particular. Nu am nici timp şi nici nervi pentru aşa ceva. Am câţiva autori preferaţi, tu eşti printre ei, dar la o adică scurtez lista că nu am nervi pentru aşa ceva.
Cu drag,
Andu
e despre un anumit tip de uzură. şi-mi place o-ul acela mic şi neauzit în care se sfârşeşte poemul. strigăt de durere nevalidat de semeni.
pentru textul : metamorfoză în o deTextul are o dinamică aparte de întrepătrundere a metaforelor atrase de un algoritm propriu, original de stări, secvențe emoționale. Cred că e un elogiu frumos adus depărtării și mai ales, un (posibil) titlu de volum.
pentru textul : mireasa mea depărtarea de"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
pentru textul : Mircea Eliade - dialectica sacrului întru omul total dePagini