Virgil, e bine că ai revenit 'totuși la lucruri mai serioase' deși, dacă ar fi fost să fim serioși 100% chiar nu am fi scris nimic sub acest titlu care pare desprins dintr-o temă de casă la clasa a patra și sper că sunt în acordul colegilor mei de site cu care, de dragul inițiativei tale, iată, chiar ne-am luat și în bețe Concluzia ta de aici nu este doar greșită, ci aproape ridicolă (ceea ce nu te caracterizează de obicei, slavă Domnului, cred că te-a luat un pic valul propriei adrenaline), pentru că nu doar impregnezi comentariul cu o grămadă de expresii, epitete specifice unui om violent și frustrat 'jenant' 'să se gudure' 'imbecili', etc etc etc, primele trei sferturi ale comm-ului abundă de astfel de 'becalisme', dar în final închei apoteotic (de fapt apocaliptic) incriminând finalmente pe însuși Cititorul de poezie, cum o mai fi arâtând el/ea, într-un fel de lovitură de teatru cu pumnul în propria figură. Poetul își învinuiește cititorul că e superficial. Cât de tare e asta?
Sincer și no ofense, ca la o masă rotundă.
Margas
Chiar dacă finalul, aduce a recital de Pitiş,ceea ce în fond nu-mi displace, ( sunt tînăr, doamnă, M.Dinescu) poezia m-a surprins plăcut prin ton, ritm, idee. Mai ales pe moina de afară !
Versul acesta e bestial: "În sfârşit îmi creşte inima de minte;" Numa pt el singur scot o peniţă din sertar !
îmi place textul tău. vorba câinelui curaj, personaj de desene animate:când e vorba de magie totul ţine de prezentare. ştii că sună foarte bine şi citit invers textul?
mult mai dichisit
același eu
și hocus
abracadabră ea
logodnică obsesie joben
îngenuncheat secundă colivie
atingere căsuță portocal
e cald în sud și oamenii rostesc cuvinte gratis
iar eu mă voi muta în sud
acum când timpul e prăbușit în spațiu
ultimul cântec al baghetei
nici îngerii să nu audă
fereastră acoperită cu aplauze
pentru fiecare colț al tavanului
abia scăpate din mânecă
patru mingi de ping pong calde
textul mi-a placut. motivele pentru care nu ofer o penita de aur sint:
- „să tac/ căci” - suna deranjant
- „numai necuvintele” - sună clișeistic
- „care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire” - sună inutil pretențios, sau poate prea pedagogic.
și apoi e titlul, despre care nu știu ce legătură are cu textul, și sună și oarecum... gastronomic...
evident expresia „preluată de pe google” este cea mai lipsită de sens expresie la modă. pentru că google nu este un depozit de informație ci un instrument de căutare a informației. și așa cum nu poți să spui despre Rapsodia Română că e „o melodie preluată de la televizor” tot așa nu poți spune despre nimic că este „preluat de pe google”. e suficient să faci click pe poza respectivă pe google și să identifici site-ul unde a fost publicată și de către cine. eu zic să renunți la ce ai pus acolo și la link-ul acela către google care este eventual caraghios și eventual să faci copia pozei și să o pui pe un depozit gratuit de genul photobucket eventual cerînd permisiunea autorului. sau chiar dacă nu o ceri măcar să menționezi originea și să lași presupunerea că este vorba de „fair use”.
primul pasaj îmi place cum l-ai redat. la a doua parte mă necăjesc: oglindă, picătură, rouă. nu cred că trebuie să mă explic. în ansamblu, un text expresiv.
Neata! Abia acum am vazut ca mi-ai raspuns si ca ai refacut. Este mai bine, mai sugestiv. Am vazut ca anumite pasaje au prins alte nuante. Hmm, totusi ar mai fi de taiat, dar inteleg cum e sa fii inca atasat de text. Mi se inatmpla de multe ori. :) Totusi, daca ai sa-mi permiti, as vrea sa-ti arat cum vad eu textul:
Ea spăla într-un lighean niște
Haine mici
Într-o casă care se prăbușea sub greutatea
Acoperișului deasupra căruia norii cenușii
Păreau folii mari de azbest.
Urma o înmormântare și copiii trebuiau să fie
Spălați, îmbrăcați în costume negre
cu gulerele albe apretate
Iar în casă la micul dejun
Trebuiau să aibă pe masă
Ceai de fructe, pâine cu unt și cu gem
Totul trebuia să fie așa ca părul lor
în zilele de luni atunci când
se duceau la școală.
Pe drum, încă nu ningea
Dar ploaia își ascuțise unghiile,
Odată cu venirea zorilor -
Și se uita pe geam să vadă dacă
Mașinile negre au ajuns
Prin gropile săpate adânc de roțile auto-basculantelor
De la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului- ciorile de semănătură
Pe care le mai văzuse în alte locuri
Atunci când trecea cu mașina să-și ducă copiii
Se ruga să se usuce rufele până mâine
Se gândea la Dumnezeu la fel ca în timpul acelui film
Când nu mai simțise nici foame, nici frig, doar teamă
Pentru că toate simțurile îi fuseseră sublimate
De povestea aceea
În care ei erau fantomele iar ceilalți stăteau la masă și mâncau ochiuri
ceai și pâine,
Ei erau vii păsări de noapte
Care se mai trezesc doar ca să vadă dacă a răsărit soarele
Dacă mai este ordine
Căci se poate dormi bine învelit în pene negre
Se poate dormi în liniște, încă o zi în timp ce
zidurile zboară
ușor ușor
ca niște foi de hârtie.
Stiu ca-i cam mult taiat, iar anumite pasaje s-ar putea sa-ti para cam abrupte acum, sper sa nu te supere asta. pe mine m-a ajutat destul de mult cand cineva imi arata exact pe text cum vede.
Toate textele tale postate în ultimele zile seamănă între ele și cu celelalte dinainte. Așa cum tocmai am scris într-un alt comentariu la alt autor, aici, aștept ceva deosebit, o provocare literară (și de la alții, inclusiv de la mine). Cred că atunci când nu mai suntem în stare să aducem nimic nou, e mai bine să luăm o pauză de la scris.
sunteti exigent domnul Zdroba, dar asta nu e niciun pacat, asa cum nici a fi mediocru nu e un pacat, pacat este ceea ce spuneti despre site-ul hermeneia, pentru ca asta chiar nu este adevarat si e clar ca nu cunoasteti activitatea de pe alte site-uri literare daca ati facut aceasta remarca, cum ca e este pe primul loc in promovarea liricii artificiale si dubioase.
asta nu e doar o parere eronata, este o acuzatie persiflanta, grava si gratuita, cred eu.
e adevarat ca nu toti membri site-ului au acelasi nivel, dar general vorbind este locul unde o sa gasiti cele mai bune texte de poezie si proza, cu mici exceptii si recunosc ca eu as putea fi una dintre ele... dar va asigur ca eu nu imit pe nimeni, eu am lirismul meu asa prafuit cum e, mi-l asum, si am propriile mele mijloace de exprimare, iar daca nu reusesc mai mult, cel putin alaturarile mele de cuvinte, nu sunt "fabricate" cu scopul de a impresiona sau a soca, ele au o idee la baza si o fluenta, zic si eu.
apreciez sinceritatea dumneavoastra, daca asa se numeste ceea ce faceti dar va rog inainte de a arunca cu pietre in cei care scriu prost sau mediocru, incercati sa le spuneti ceva care sa ii ajute sa-si depaseasca aceste minusuri, faceti-o macar asa de dragul cuvantului, in care banuiesc ca mai credeti.
Dumnezeu ne-a oferit sufletul si trupul. Mintea nu este decat o facultate a sufletului dar nu te poti apropia de Dumnezeu numai cu mintea, aceasta poate cel mult sa iti indrume pasii prin lecturi, prin problemele pe care rezolvi sau nu, prin intelegerea rostului unor lucruri, dar nu obligatoriu. Altfel ce sansa de mantuire ar avea un om slab la minte? Ar fi el discriminat de Hristos, ar pierde "startul"? Citirea Scripturii nu cred ca este un act pur rational ci aceasta postura trebuie insotita de o anumita stare a sufletului, de umilinta in fata lui Dumnezeu si de abordare a unei atitudini pasive, de receptare. Atunci cand ne rugam cat este minte si cat este inima? Cunoasterea rationala nu duce la Dumnezeu, daca nu este insotita de o curatire interioara. Nu omul este cel care intelege Evanghelia cu Dumnezeu alege sa o releve ori nu. Apostolii nu erau mari invatati, cu exceptia cunoscuta. Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita. Iti pot intelege credinta chiar daca Luther si Calvin nu s-au gandit la asa ceva cand au inceput "reforma". Insa eu impartasesc alte idei. Acesta insa nu este un motiv ca intre noi doi sa existe o prapastie. Cred ca ar fi mai intelept sa nu transformam discutia intr-o polemica religioasa. Niciunul dintre noi nu se va schimba. Intre timp oamenii au invatat sa fie toleranti unii cu ceilalti. Ma bucur ca l-ai citit pe Radu Gyr.
foarte frumos vladimir foarte frumos. ce sa mai zic? sa nu iti permiti sa ma numest cruda sau pisaloaga. zimbetul cela nu e suficient. trebuie sa-ti ceri scuze. esti editor, stii asta. si inca nici nu te tii de cuvint. tu ce parere ai, trebuie sa trec la novice?
Precizările mele sunt următoarele: La 1: Firește, nu orice este artă, dar orice poate deveni artă. Așadar, trebuie să fim atenți să nu ignorăm a priori ceva La 2: Fraza mea nu fundamentează automat teza haos-ordine-diversitate. Dimpotrivă. De ce? Simplu: Întâi, pentru că, după cum au fost folosite sensurile cuvintelor “haos” „diversitate”, sferele lor par a coincide, ceea ce este, iarăși, o eroare logică de definire și anume neadecvarea definitorului la definit. Însă, chiar dacă nu luăm sensul uzual al cuvintelor amintite, deși așa e normal, în măsura în care inițial nu s-au oferit definiții, chiar și așa, sensul lor “ascuns” nu justifică teza amintită. Dacă diversitatea implicată în natură conduce la imboldul experimentării, rezultă de aici că experimentarea ar fi și ar rămâne o simplă versificație a omului și nu o creație ex nihilo, de tip divin. Adică, pentru a experimenta cu adevărat, e nevoie de depășirea cadrelor naturale, a normalului, pentru a actualiza întreaga potențialitate creatoare, așa cum Lucifer își arată natura rivalizând cu Dumnezeu. În plus, teza diversitate-experimentare sugerează că mereu e nevoie de această încercare a creatorului de a nega totul, chiar și paradigma religioasă, și orice structură a oricărui sistem care i s-ar ivi impotrivă. Astfel, această nouă teză a interlocutorului meu contrazice de fapt teza sa inițială haos-ordine-diversitate, prin faptul că numai punând totul sub semnul îndoielii putem fi siguri de ceva și anume de faptul că, în actul creator, ne afirmăm pe noi înșine și nu altceva. În plus, distincția lege naturală-lege naturală, depășită în epistemologia actuală, sugera, la vremea sa, inviolabilitatea naturii și caracterul modificabil al legii omului. Așadar, omul literat e cel care, în contra naturii, se revoltă, nu spărgând stânca, ci ridicând-o, în fiecare zi, pe umeri. La 3, dacă interpretările mele nu sunt adecvate (deși o interpretare de regulă îmbogățește sensurile unei idei), solicit o clarificare a problemei respective de către susținătorul ei, pentru a putea înțelege clar și distinct chestiunea. Însă, dacă “arta cere geniu” după cum afirmă antecesorul meu, atunci, firește, geniul unui creator e vizibil nu acolo unde se înscrie în rând, ci acolo unde îl rupe și o ia înainte; teza care este, de fapt, explicitarea celei din primul meu comentariu, argumentul 2. Încă o dată, multumesc :D
eocamdată textul acesta are o groază de greșeli și neglijențe de tipărire, diacritice lipsă, exprimare agramată, etc. dacă dezordinea ar fi singura lui hibă, bine ar fi...
Salut aceasta ingropaciune sexuala cu o penita. ca text poetic e submediocru, cum bine spune Profetul, ca el are mereu dreptate, dar ca idee e captivant... si nu e vorba aici de "sexualitate" cum spune "americaneste" Virgil ocolind mereu subiectul in stilul sau caracteristic ci despre actul sexual in sine, ceea ce este oarecum diferit. Un text bun si nu voi fi eu cel care sa dea "apa la moara" acestei tendinte actuale si reprobabile pe Hermeneia de a scrie comentarii laconice de tipul "text bun" sau "text slab" etc si voi spune asa: inima dulce-calda a pamantului inca mai bate iar unii o mai aud. Sa nu-i crucifiem pentru asta. Bobadil.
Virgil, este destul de mult de criticat și de lucrat pe acest text. De altfel, și tu ai subliniat destul de multe puncte critice. De asta am spus că voi încerca să nu fie prea mult spam.
multumesc tuturor pentru trecere si cuvantul de apreciere... pentru oriana, gratie amabilitatii directorului de site textul meu ,,săritura tsukahara,, a reaparut
pentru simplitate, coeziune, originalitate și tâlc încă un semn se alipește. mi-a plăcut ideea planoarelor zburând de sub fruntea viitorului aviator. titlul mă cam încurcă, precum și ideea unui Dumnezeu cu barbă albă moțăind pe crucea de piatră. hai să fim serioși... doar sub Stalin eram aplaudați pentru asemenea caracașicuri... trec peste astea, de dragul poveștii.
da, este o aparitie pe care o salutam pe Hermeneia. cu ani in urma cind am inceput sa citesc poezie online imi aduc aminte ca ii admiram evolutia de scriitor. acum putem sa ii sarbatorim un nou volum si pe Hermeneia. felicitari. am insa si eu o intrebare: ce sint alea "canoanele fiorului poetic românesc"?
Textul e suferind. Atat in privinta redactarii cat si a prozodiei...ca sa nu mai vorbesc de tropii folositi, de repetitie ori de exprimarile tautologice. "Mă-ntorc la locul crimei. Val, Cu fluxul amintirilor pe mâini. Legat, ofrandă pe altar săpat în mal Mă dau. Asemeni vechilor păgâni. " In strofa asta formula prozodica este de 9-10-12-10. Cu putina atentie, putea fi formulata asa (doar o idee care sa imbunatateasca forma): Ma-ntorc la locul crimei, val cu val, la ceas de flux, cu amintiri in maini, jertfa pe un altar sapat in mal ma dau, asemeni vechilor pagani Mentionez ca metafora valului care are amintiri in maini dar in acelasi timp este legat mi se pare binisor fortata. Ideea e ambigua, dar zicem "fie!" "Visam să construiesc ceva durabil Castele construiam mușcând la temelie, Reflux. Mă retrăgeam câni lamentabil, Mă regăseam, vânzându-mă pe mine mie." Avem o repetitie deranjanta ca un cui in pantof (sa construiesc, construiam) si un typo in versul 3 (câni). Dupa acel "câni "(ce ar trebui sa fie, probabil, "când"), ar fi utila o virgula, ca si dupa "pe mine". Prozodia e ok...dar ce folos? Ma intreb cum o fi posibil sa construiesti (sa inalti) muscand temelia... "Privesc în urmă. Pe nisipu-ți umed Doar urma spuma lacrimilor ce au fost Bogat prin joaca nebuniilor indemnuri, Dar a-ți impune cu de-a sila n-are rost." Nu vad rostul pronumelui reflexiv din primul vers, din moment ce autorul este, el insusi, valul...As fi folosit forma articulata a substantivului, "nisipul". Doar urma spuma lacrimilor ce au fost Ceva este in plus aici. Sau im minus. "urma spuma lacrimilor"? Ori urma prisoseste, ori spuma, ori spuma aceea trebuia sa fie "spumei". Imaginea ar fi fost incarcata si nefericita (urma spumei lacrimilor), dar incerc sa inteleg ce anume ai intentionat sa scrii. Bogat prin joaca nebuniilor indemnuri, ...aici, deja am renuntat sa mai inteleg. Dar totusi, cu ultimele forte, ma incapatanez!...Or fi "nebune indemnuri"? or fi "nebunele indemnuri"? or fi "nebuniile indemnurilor"? imi ramane sa intreb publicul ori sa sun un prieten! Indraznesc sa numar silabele strofei acesteia, asa cum este alcatuita acum, cu ambiguitatile sale. Ce avem? 11-10-13-12. si finalul, incununand opera: "Dar a-ți impune cu de-a sila n-are rost." !!! un asa splendid pleonasm n-am mai citit de ceva vreme, recunosc. Concluzii? Te las pe tine... Si pe altii.
atac la persoana, Bobadile? Hai ca asta e culmea ridicolului! Adica daca eu iti spun ca nu ai putut sa intelegi sau sa simti ceea ce ai observat (si deci ai declarat ca doar ti se pare ceva) este atac la persoana??!!! Si asta in timp ce in nenumarate comentarii de ale tale tu jignesti pe alti sau pe mine cu o sirguinta demna de o cauza mai buna. Cred ca e de notorietate; am fost acuzat chiar si intr-un articol cindva, ca "inchid" ochii la atacurile tale. E de notorietate masura de atacuri la persoana cu care toata lumea s-a obisnuit cu tine incit mi se pare, asa cum spuneam, ca frizeaza un ridicol kafkian sa ma acuzi pe mine ca te-as ataca la persoana. Dar probabil ca trebuia sa o aud si pe asta. In orice caz nu ma impresioneaza chestia asta. Si nu, repet, nu ai putut nici sa simti si nici sa intelegi textul. Si nu ma simt obligat sa ti-l explic. Probabil daca aveai o alta atitudine m-as fi razgindit. Dar asa nu. Nu este problema mea daca tu vezi balast acolo unde eu am scris altceva. Cred insa ca problema ta se afla intr-o intelegere de un anumit gen a conceptului de poezie (nu am sa o definesc ca sa nu iasa scintei) dar din aceasta cauza noi nu sintem compatibili in ce priveste poezia (oricit de bizar ar suna expresia asta). De fapt am si observat ca singurele dati cind eventual "intelegi" sau "iti place" ce scriu este cind aleg eu sa folosesc registrul tau de intelegere. Dar dincolo de asta nu intilnesc decit o privire alba. Si, cum iti spuneam, nu cred ca e vina mea si nici responsabilitatea mea sa te scot de acolo. Inchei prin a spune ca as fi putut explica mai mult (sau fi mai explicit) dar am preferat sa nu o fac pentru ca nu am vrut sa iasa din nou o furtuna intr-un pahar cu apa. Oriucum you don't care.
dom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat
stii la ce as renunta? la "e drept că am fost tentat să mănânc a doua zi
ceapă". Imi pare inutil, nu aduce nimic in text e ca si cum ai face putin misto intr-un registru care nu este tocmai pe genul asta de atitudine, intelegi, sau, in fine, asa mi s-a parut la o prima citire.
Dar, in rest, uite, exact genul asta de lejeritate a discusului, de normalitate cumva a imaginii care insa nu este banala, usurinta de a Spune imi par demne de admiratie in cazul textelor tale, Paul. Pe scurt si simplu spus mi-a placut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
te simt puțin surescitată, dar ești în sesiune, probabil. mulțumesc de atenția pe care o ai pentru proza mea!
pentru textul : acolo unde rămân avalanșele degând bun!
"Freud" în loc de "Ferud"...:) şi "celea sunt" în loc de "acelea sumt"...în rest rămîne cum am stabilit...:)
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deVirgil, e bine că ai revenit 'totuși la lucruri mai serioase' deși, dacă ar fi fost să fim serioși 100% chiar nu am fi scris nimic sub acest titlu care pare desprins dintr-o temă de casă la clasa a patra și sper că sunt în acordul colegilor mei de site cu care, de dragul inițiativei tale, iată, chiar ne-am luat și în bețe Concluzia ta de aici nu este doar greșită, ci aproape ridicolă (ceea ce nu te caracterizează de obicei, slavă Domnului, cred că te-a luat un pic valul propriei adrenaline), pentru că nu doar impregnezi comentariul cu o grămadă de expresii, epitete specifice unui om violent și frustrat 'jenant' 'să se gudure' 'imbecili', etc etc etc, primele trei sferturi ale comm-ului abundă de astfel de 'becalisme', dar în final închei apoteotic (de fapt apocaliptic) incriminând finalmente pe însuși Cititorul de poezie, cum o mai fi arâtând el/ea, într-un fel de lovitură de teatru cu pumnul în propria figură. Poetul își învinuiește cititorul că e superficial. Cât de tare e asta?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deSincer și no ofense, ca la o masă rotundă.
Margas
Chiar dacă finalul, aduce a recital de Pitiş,ceea ce în fond nu-mi displace, ( sunt tînăr, doamnă, M.Dinescu) poezia m-a surprins plăcut prin ton, ritm, idee. Mai ales pe moina de afară !
Versul acesta e bestial: "În sfârşit îmi creşte inima de minte;" Numa pt el singur scot o peniţă din sertar !
pentru textul : Pensulă denon-sens am cautat destul. si am gasit...:) multam pentru tot. zi buna!
pentru textul : cu dumnezeu iubind de-acolo de sus deîmi place textul tău. vorba câinelui curaj, personaj de desene animate:când e vorba de magie totul ţine de prezentare. ştii că sună foarte bine şi citit invers textul?
mult mai dichisit
pentru textul : spectacol pe o scenă înclinată deacelași eu
și hocus
abracadabră ea
logodnică obsesie joben
îngenuncheat secundă colivie
atingere căsuță portocal
e cald în sud și oamenii rostesc cuvinte gratis
iar eu mă voi muta în sud
acum când timpul e prăbușit în spațiu
ultimul cântec al baghetei
nici îngerii să nu audă
fereastră acoperită cu aplauze
pentru fiecare colț al tavanului
abia scăpate din mânecă
patru mingi de ping pong calde
textul mi-a placut. motivele pentru care nu ofer o penita de aur sint:
- „să tac/ căci” - suna deranjant
- „numai necuvintele” - sună clișeistic
- „care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire” - sună inutil pretențios, sau poate prea pedagogic.
și apoi e titlul, despre care nu știu ce legătură are cu textul, și sună și oarecum... gastronomic...
pentru textul : Demidulce deevident expresia „preluată de pe google” este cea mai lipsită de sens expresie la modă. pentru că google nu este un depozit de informație ci un instrument de căutare a informației. și așa cum nu poți să spui despre Rapsodia Română că e „o melodie preluată de la televizor” tot așa nu poți spune despre nimic că este „preluat de pe google”. e suficient să faci click pe poza respectivă pe google și să identifici site-ul unde a fost publicată și de către cine. eu zic să renunți la ce ai pus acolo și la link-ul acela către google care este eventual caraghios și eventual să faci copia pozei și să o pui pe un depozit gratuit de genul photobucket eventual cerînd permisiunea autorului. sau chiar dacă nu o ceri măcar să menționezi originea și să lași presupunerea că este vorba de „fair use”.
pentru textul : (4) Aforeme deprimul pasaj îmi place cum l-ai redat. la a doua parte mă necăjesc: oglindă, picătură, rouă. nu cred că trebuie să mă explic. în ansamblu, un text expresiv.
pentru textul : în ultima cameră, el deNeata! Abia acum am vazut ca mi-ai raspuns si ca ai refacut. Este mai bine, mai sugestiv. Am vazut ca anumite pasaje au prins alte nuante. Hmm, totusi ar mai fi de taiat, dar inteleg cum e sa fii inca atasat de text. Mi se inatmpla de multe ori. :) Totusi, daca ai sa-mi permiti, as vrea sa-ti arat cum vad eu textul:
Ea spăla într-un lighean niște
Haine mici
Într-o casă care se prăbușea sub greutatea
Acoperișului deasupra căruia norii cenușii
Păreau folii mari de azbest.
Urma o înmormântare și copiii trebuiau să fie
Spălați, îmbrăcați în costume negre
cu gulerele albe apretate
Iar în casă la micul dejun
Trebuiau să aibă pe masă
Ceai de fructe, pâine cu unt și cu gem
Totul trebuia să fie așa ca părul lor
în zilele de luni atunci când
se duceau la școală.
Pe drum, încă nu ningea
Dar ploaia își ascuțise unghiile,
Odată cu venirea zorilor -
Și se uita pe geam să vadă dacă
Mașinile negre au ajuns
Prin gropile săpate adânc de roțile auto-basculantelor
De la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului- ciorile de semănătură
Pe care le mai văzuse în alte locuri
Atunci când trecea cu mașina să-și ducă copiii
Se ruga să se usuce rufele până mâine
Se gândea la Dumnezeu la fel ca în timpul acelui film
Când nu mai simțise nici foame, nici frig, doar teamă
Pentru că toate simțurile îi fuseseră sublimate
De povestea aceea
În care ei erau fantomele iar ceilalți stăteau la masă și mâncau ochiuri
ceai și pâine,
Ei erau vii păsări de noapte
Care se mai trezesc doar ca să vadă dacă a răsărit soarele
Dacă mai este ordine
Căci se poate dormi bine învelit în pene negre
Se poate dormi în liniște, încă o zi în timp ce
zidurile zboară
ușor ușor
ca niște foi de hârtie.
Stiu ca-i cam mult taiat, iar anumite pasaje s-ar putea sa-ti para cam abrupte acum, sper sa nu te supere asta. pe mine m-a ajutat destul de mult cand cineva imi arata exact pe text cum vede.
pentru textul : auto - market deToate textele tale postate în ultimele zile seamănă între ele și cu celelalte dinainte. Așa cum tocmai am scris într-un alt comentariu la alt autor, aici, aștept ceva deosebit, o provocare literară (și de la alții, inclusiv de la mine). Cred că atunci când nu mai suntem în stare să aducem nimic nou, e mai bine să luăm o pauză de la scris.
pentru textul : downtown desunteti exigent domnul Zdroba, dar asta nu e niciun pacat, asa cum nici a fi mediocru nu e un pacat, pacat este ceea ce spuneti despre site-ul hermeneia, pentru ca asta chiar nu este adevarat si e clar ca nu cunoasteti activitatea de pe alte site-uri literare daca ati facut aceasta remarca, cum ca e este pe primul loc in promovarea liricii artificiale si dubioase.
pentru textul : celălalt mal deasta nu e doar o parere eronata, este o acuzatie persiflanta, grava si gratuita, cred eu.
e adevarat ca nu toti membri site-ului au acelasi nivel, dar general vorbind este locul unde o sa gasiti cele mai bune texte de poezie si proza, cu mici exceptii si recunosc ca eu as putea fi una dintre ele... dar va asigur ca eu nu imit pe nimeni, eu am lirismul meu asa prafuit cum e, mi-l asum, si am propriile mele mijloace de exprimare, iar daca nu reusesc mai mult, cel putin alaturarile mele de cuvinte, nu sunt "fabricate" cu scopul de a impresiona sau a soca, ele au o idee la baza si o fluenta, zic si eu.
apreciez sinceritatea dumneavoastra, daca asa se numeste ceea ce faceti dar va rog inainte de a arunca cu pietre in cei care scriu prost sau mediocru, incercati sa le spuneti ceva care sa ii ajute sa-si depaseasca aceste minusuri, faceti-o macar asa de dragul cuvantului, in care banuiesc ca mai credeti.
Dumnezeu ne-a oferit sufletul si trupul. Mintea nu este decat o facultate a sufletului dar nu te poti apropia de Dumnezeu numai cu mintea, aceasta poate cel mult sa iti indrume pasii prin lecturi, prin problemele pe care rezolvi sau nu, prin intelegerea rostului unor lucruri, dar nu obligatoriu. Altfel ce sansa de mantuire ar avea un om slab la minte? Ar fi el discriminat de Hristos, ar pierde "startul"? Citirea Scripturii nu cred ca este un act pur rational ci aceasta postura trebuie insotita de o anumita stare a sufletului, de umilinta in fata lui Dumnezeu si de abordare a unei atitudini pasive, de receptare. Atunci cand ne rugam cat este minte si cat este inima? Cunoasterea rationala nu duce la Dumnezeu, daca nu este insotita de o curatire interioara. Nu omul este cel care intelege Evanghelia cu Dumnezeu alege sa o releve ori nu. Apostolii nu erau mari invatati, cu exceptia cunoscuta. Tu probabil esti neoprotestant si nu ai nevoie de preoti care sa mijloceasca legatura ta cu Hristos, de ingeri si de sfinti, de Maica Sfanta pe care o consideri o femeie obisnuita. Iti pot intelege credinta chiar daca Luther si Calvin nu s-au gandit la asa ceva cand au inceput "reforma". Insa eu impartasesc alte idei. Acesta insa nu este un motiv ca intre noi doi sa existe o prapastie. Cred ca ar fi mai intelept sa nu transformam discutia intr-o polemica religioasa. Niciunul dintre noi nu se va schimba. Intre timp oamenii au invatat sa fie toleranti unii cu ceilalti. Ma bucur ca l-ai citit pe Radu Gyr.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deși aș scoate pastișă, e chiar eminesciană!
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul defoarte frumos vladimir foarte frumos. ce sa mai zic? sa nu iti permiti sa ma numest cruda sau pisaloaga. zimbetul cela nu e suficient. trebuie sa-ti ceri scuze. esti editor, stii asta. si inca nici nu te tii de cuvint. tu ce parere ai, trebuie sa trec la novice?
pentru textul : dragostea dePrecizările mele sunt următoarele: La 1: Firește, nu orice este artă, dar orice poate deveni artă. Așadar, trebuie să fim atenți să nu ignorăm a priori ceva La 2: Fraza mea nu fundamentează automat teza haos-ordine-diversitate. Dimpotrivă. De ce? Simplu: Întâi, pentru că, după cum au fost folosite sensurile cuvintelor “haos” „diversitate”, sferele lor par a coincide, ceea ce este, iarăși, o eroare logică de definire și anume neadecvarea definitorului la definit. Însă, chiar dacă nu luăm sensul uzual al cuvintelor amintite, deși așa e normal, în măsura în care inițial nu s-au oferit definiții, chiar și așa, sensul lor “ascuns” nu justifică teza amintită. Dacă diversitatea implicată în natură conduce la imboldul experimentării, rezultă de aici că experimentarea ar fi și ar rămâne o simplă versificație a omului și nu o creație ex nihilo, de tip divin. Adică, pentru a experimenta cu adevărat, e nevoie de depășirea cadrelor naturale, a normalului, pentru a actualiza întreaga potențialitate creatoare, așa cum Lucifer își arată natura rivalizând cu Dumnezeu. În plus, teza diversitate-experimentare sugerează că mereu e nevoie de această încercare a creatorului de a nega totul, chiar și paradigma religioasă, și orice structură a oricărui sistem care i s-ar ivi impotrivă. Astfel, această nouă teză a interlocutorului meu contrazice de fapt teza sa inițială haos-ordine-diversitate, prin faptul că numai punând totul sub semnul îndoielii putem fi siguri de ceva și anume de faptul că, în actul creator, ne afirmăm pe noi înșine și nu altceva. În plus, distincția lege naturală-lege naturală, depășită în epistemologia actuală, sugera, la vremea sa, inviolabilitatea naturii și caracterul modificabil al legii omului. Așadar, omul literat e cel care, în contra naturii, se revoltă, nu spărgând stânca, ci ridicând-o, în fiecare zi, pe umeri. La 3, dacă interpretările mele nu sunt adecvate (deși o interpretare de regulă îmbogățește sensurile unei idei), solicit o clarificare a problemei respective de către susținătorul ei, pentru a putea înțelege clar și distinct chestiunea. Însă, dacă “arta cere geniu” după cum afirmă antecesorul meu, atunci, firește, geniul unui creator e vizibil nu acolo unde se înscrie în rând, ci acolo unde îl rupe și o ia înainte; teza care este, de fapt, explicitarea celei din primul meu comentariu, argumentul 2. Încă o dată, multumesc :D
pentru textul : some rule rules some rules deeocamdată textul acesta are o groază de greșeli și neglijențe de tipărire, diacritice lipsă, exprimare agramată, etc. dacă dezordinea ar fi singura lui hibă, bine ar fi...
pentru textul : IUBIREA/DRAGOSTEA deSalut aceasta ingropaciune sexuala cu o penita. ca text poetic e submediocru, cum bine spune Profetul, ca el are mereu dreptate, dar ca idee e captivant... si nu e vorba aici de "sexualitate" cum spune "americaneste" Virgil ocolind mereu subiectul in stilul sau caracteristic ci despre actul sexual in sine, ceea ce este oarecum diferit. Un text bun si nu voi fi eu cel care sa dea "apa la moara" acestei tendinte actuale si reprobabile pe Hermeneia de a scrie comentarii laconice de tipul "text bun" sau "text slab" etc si voi spune asa: inima dulce-calda a pamantului inca mai bate iar unii o mai aud. Sa nu-i crucifiem pentru asta. Bobadil.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deVirgil, este destul de mult de criticat și de lucrat pe acest text. De altfel, și tu ai subliniat destul de multe puncte critice. De asta am spus că voi încerca să nu fie prea mult spam.
pentru textul : blog de iarnă demultumesc tuturor pentru trecere si cuvantul de apreciere... pentru oriana, gratie amabilitatii directorului de site textul meu ,,săritura tsukahara,, a reaparut
pentru textul : canon să dormim împreună dein plan ideatic nu au nici o legatura, doar ca titlu.cartea lui coelho se numeste 11 minute, iar poezia ta 12 secunde.
pentru textul : 12'' depentru simplitate, coeziune, originalitate și tâlc încă un semn se alipește. mi-a plăcut ideea planoarelor zburând de sub fruntea viitorului aviator. titlul mă cam încurcă, precum și ideea unui Dumnezeu cu barbă albă moțăind pe crucea de piatră. hai să fim serioși... doar sub Stalin eram aplaudați pentru asemenea caracașicuri... trec peste astea, de dragul poveștii.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! deda, este o aparitie pe care o salutam pe Hermeneia. cu ani in urma cind am inceput sa citesc poezie online imi aduc aminte ca ii admiram evolutia de scriitor. acum putem sa ii sarbatorim un nou volum si pe Hermeneia. felicitari. am insa si eu o intrebare: ce sint alea "canoanele fiorului poetic românesc"?
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse defiecare strofa imi pare a fi un bob de nisip al timpului masurat de o clepsidra. citind am simtit cum cad. am citit cu placere.
pentru textul : despre dragoste sau așa ceva denu numai că mi-a plăcut, dar m-a și convins! las o peniță.
pentru textul : en garde deRemarc "fereastra plezneşte cerul peste obraz". Un text imagistic, dar mă întreb dacă există şi o alta miză în afara descrierii. Ma întreb, nu neg.
pentru textul : ciocolată cu roşii deTextul e suferind. Atat in privinta redactarii cat si a prozodiei...ca sa nu mai vorbesc de tropii folositi, de repetitie ori de exprimarile tautologice. "Mă-ntorc la locul crimei. Val, Cu fluxul amintirilor pe mâini. Legat, ofrandă pe altar săpat în mal Mă dau. Asemeni vechilor păgâni. " In strofa asta formula prozodica este de 9-10-12-10. Cu putina atentie, putea fi formulata asa (doar o idee care sa imbunatateasca forma): Ma-ntorc la locul crimei, val cu val, la ceas de flux, cu amintiri in maini, jertfa pe un altar sapat in mal ma dau, asemeni vechilor pagani Mentionez ca metafora valului care are amintiri in maini dar in acelasi timp este legat mi se pare binisor fortata. Ideea e ambigua, dar zicem "fie!" "Visam să construiesc ceva durabil Castele construiam mușcând la temelie, Reflux. Mă retrăgeam câni lamentabil, Mă regăseam, vânzându-mă pe mine mie." Avem o repetitie deranjanta ca un cui in pantof (sa construiesc, construiam) si un typo in versul 3 (câni). Dupa acel "câni "(ce ar trebui sa fie, probabil, "când"), ar fi utila o virgula, ca si dupa "pe mine". Prozodia e ok...dar ce folos? Ma intreb cum o fi posibil sa construiesti (sa inalti) muscand temelia... "Privesc în urmă. Pe nisipu-ți umed Doar urma spuma lacrimilor ce au fost Bogat prin joaca nebuniilor indemnuri, Dar a-ți impune cu de-a sila n-are rost." Nu vad rostul pronumelui reflexiv din primul vers, din moment ce autorul este, el insusi, valul...As fi folosit forma articulata a substantivului, "nisipul". Doar urma spuma lacrimilor ce au fost Ceva este in plus aici. Sau im minus. "urma spuma lacrimilor"? Ori urma prisoseste, ori spuma, ori spuma aceea trebuia sa fie "spumei". Imaginea ar fi fost incarcata si nefericita (urma spumei lacrimilor), dar incerc sa inteleg ce anume ai intentionat sa scrii. Bogat prin joaca nebuniilor indemnuri, ...aici, deja am renuntat sa mai inteleg. Dar totusi, cu ultimele forte, ma incapatanez!...Or fi "nebune indemnuri"? or fi "nebunele indemnuri"? or fi "nebuniile indemnurilor"? imi ramane sa intreb publicul ori sa sun un prieten! Indraznesc sa numar silabele strofei acesteia, asa cum este alcatuita acum, cu ambiguitatile sale. Ce avem? 11-10-13-12. si finalul, incununand opera: "Dar a-ți impune cu de-a sila n-are rost." !!! un asa splendid pleonasm n-am mai citit de ceva vreme, recunosc. Concluzii? Te las pe tine... Si pe altii.
pentru textul : Urmă pe nisip deatac la persoana, Bobadile? Hai ca asta e culmea ridicolului! Adica daca eu iti spun ca nu ai putut sa intelegi sau sa simti ceea ce ai observat (si deci ai declarat ca doar ti se pare ceva) este atac la persoana??!!! Si asta in timp ce in nenumarate comentarii de ale tale tu jignesti pe alti sau pe mine cu o sirguinta demna de o cauza mai buna. Cred ca e de notorietate; am fost acuzat chiar si intr-un articol cindva, ca "inchid" ochii la atacurile tale. E de notorietate masura de atacuri la persoana cu care toata lumea s-a obisnuit cu tine incit mi se pare, asa cum spuneam, ca frizeaza un ridicol kafkian sa ma acuzi pe mine ca te-as ataca la persoana. Dar probabil ca trebuia sa o aud si pe asta. In orice caz nu ma impresioneaza chestia asta. Si nu, repet, nu ai putut nici sa simti si nici sa intelegi textul. Si nu ma simt obligat sa ti-l explic. Probabil daca aveai o alta atitudine m-as fi razgindit. Dar asa nu. Nu este problema mea daca tu vezi balast acolo unde eu am scris altceva. Cred insa ca problema ta se afla intr-o intelegere de un anumit gen a conceptului de poezie (nu am sa o definesc ca sa nu iasa scintei) dar din aceasta cauza noi nu sintem compatibili in ce priveste poezia (oricit de bizar ar suna expresia asta). De fapt am si observat ca singurele dati cind eventual "intelegi" sau "iti place" ce scriu este cind aleg eu sa folosesc registrul tau de intelegere. Dar dincolo de asta nu intilnesc decit o privire alba. Si, cum iti spuneam, nu cred ca e vina mea si nici responsabilitatea mea sa te scot de acolo. Inchei prin a spune ca as fi putut explica mai mult (sau fi mai explicit) dar am preferat sa nu o fac pentru ca nu am vrut sa iasa din nou o furtuna intr-un pahar cu apa. Oriucum you don't care.
pentru textul : vase comunicante dedom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic de:)
stii la ce as renunta? la "e drept că am fost tentat să mănânc a doua zi
ceapă". Imi pare inutil, nu aduce nimic in text e ca si cum ai face putin misto intr-un registru care nu este tocmai pe genul asta de atitudine, intelegi, sau, in fine, asa mi s-a parut la o prima citire.
Dar, in rest, uite, exact genul asta de lejeritate a discusului, de normalitate cumva a imaginii care insa nu este banala, usurinta de a Spune imi par demne de admiratie in cazul textelor tale, Paul. Pe scurt si simplu spus mi-a placut.
pentru textul : monocaligrafie dePagini