Umbla vorba cum ca ai pus cam mult zahar insa iti spun Ioano bucata asta de text este deosebita si nici macar nu mai zic de ce pentru ca se vede si prin ochelari de soare.
După umila mea părere s-ar putea face ceva cu textul. Întrezăresc ideea prin risipa de abţibilduri. Dacă ar fi al meu, l-aş lăsa o vreme la dospit, după care l-aş pieptăna. Cred că ar ieşi ceva mulţumitor.
Cu sinceritate, zapata
da, interesant textul (mai putin chestia aia cu dragonul fermecat - eu as fi scos total expresia "călare pe un dragon fermecat") dar destul de previzibil. m-a dus cu gindul la kamasutra sau tantra yoga. totusi asa cum spuneam destul de previzibil. cunosc tema asta la katya si ii spun ca exista deja un risc la textele ei ca, daca nu gaseste mai mult farmec sau inedit (sau straniu) in poezia erotica, sa devina oarecum redundanta si sa nu mai reuseasca sa comunice mare lucru. uneori am senzatia ca s-a blocat intr-o imagine, intr-o ipostaza (oricit de orgasmica ar fi ea) si nu mai poate iesi de acolo. cum ar fi daca ar scrie poate mai mult despre preludiu sau postludiu, sau poate despre cruzime, tradare, dezamagire, gustul banalului, imposibilitate, etc. doar o parere
Lucian, parcă ți-ai găsit un alt ritm în poezia aceasta. Eu am înțeles că tu nu vrei să renunți la "poetizare", și sunt convinsă că nimic și nimeni nu te poate face să scrii într-un alt fel decât "simți", de aceea nu voi accentua mai mult decât am făcut-o deja, ideea că poezia astăzi are alte tendințe. Ei bine, cu toate acestea, constat că aici ești mai liber în ceea ce scrii, te lași mai mult furat de poezie în sine decât de căutări mai mult sau mai puțin artificiale ale unor elemente de stil. Ceea ce face bine poeziei. Poate este doar un început, dar eu am încredere că vei reuși încetul cu încetul să renunți la artificiile voluntare sau involuntare (uite un exemplu în ce ai scris aici: ultimele două versuri. Au un ritm involuntar de cântec, care nu se potrivește cu restul poeziei, iar ideea în sine e mult prea romanțioasă). Ce cred eu că mai este de bine este că ai mai renunțat la simboluri, păstrând doar câteva (ok, farfuria este de porțelan, lingura de argint + atenție BTW la rima involuntară labirint - argint, plus următorul cuvânt cu rimă imperfectă - pământ), și ai mers mai mult pe sugestii directe.
Marina, am incercat sa redau o stare reala, decupata fidel dupa o realitate apropiata, iar imaginea din final, probabil ca nu sustine indeajuns, ai dreptate; un vechi prieten, care stapaneste bine arta scrisului, mi-a explicat acelasi lucru despre impactul pe care il are intr-o poezie, folosirea verbelor la prezent si bineinteles starea de „monotonie si pasivitate” cum o numesti tu, cand folosesti alte timpuri... doar ca povestea aceasta, efectiv apartine unui timp trecut si asa am simtit nevoia sa o scriu. stiu ca nu toate versurile de aici au aceeasi valoare... poezia este o arta complicata:) apreciez interventiile tale, multumesc!
E atâta plinătate în poem, că am senzaţia că nici nu îi mai trebuie titlu...E o ciudăţenie de a mea, nu o lua în seamă...m-am simţit liberă să o împărtăşesc.
OK, ca să nu dau așa, cu piciorul în mod nepermis 'probei scrise' subliniez că din prezentul eseu ca un ecou am rezonat cel mai mult cu partea 'trei pericole amenință gândirea' și asta pentru că m-a adus în proximitate cu ideile daoiste din ultimile mele lecturi, printre care și cu Rene Guenon în Marea Triadă. Interesant eseu... Plus câteva trimiteri și paralele la Ternar și Trinitate care, recunosc, nu m-au lăsat să adorm până ce, de partea cealaltă, în lumea reală, Djocovici îl învingea pe Ferrer într-o partidă antologică pe durata căreia chiar am crezut, lecturînd și privind cu un singur ochi utopic, că un bătrân ar mai putea învinge perfecțiunea doar prin experiență.
În rest, onorabile... ne mai citim, de aceea suntem pe acest site de cultură, nu? asta până când vreunul dintre noi, cel mai probabil eu, se va enerva impardonabil pe vreun act de grosolănie literară, va folosi un limbaj neadecvat într-un comentariu și va fi exclus imediat până la sfârșitul, să zicem doar ca exemplu, caledarului maiaș.
Andu
Aleksandar, ai întotdeauna un cufăr de metafore proaspete: "să trecem legați prin fum prin lumina oarbă" "un cer puțin mai jos și mersul prin tine" Despre imaginea asta cred că e în programul Revit 2008 în care desenez eu, dar sincer îmi place pentru acuratețe, precizie și sinceritate: "sunt doar o dreaptă trasată prin punctul inimă" ...atenție la "alunecă cu"...
Nu am chef si nici timp sa stau sa scriu justificari de penite. Exista si varianta sa mai comentez pe sitele asta cand o sa am timp de scris comentarii justificatoare de penite. Voi alegeti. Daca Emilian ar avea conditiile financiare si economice ale lui Sorescu, Stanescu si ceilalti enumerati de voi, ar fi mai mare ca ei, in ierarhia culturala romaneasca. Emilian, ce zici tu despre volum sunt texte infantile, ma scuzi. E important sa scoti zeci de volume, nu unul. Si nu ma refer la numarul de exemplare. E mai important ca banii aruncati pe copaci morti intru nemurirea poeziei, sa ii donezi la o casa de copii. Am auzit ca la Brumar s-a ajuns la 4-5 mii lei si mai mult. Piei, satana! Eu o sa imi scot volumul pe 1 cd si atat, ma costa 1 leu.
Deși inițial am crezut că este un experiment, între visual poetry, colaj poetic și cutiecunisip, consider că textul poate rămâne încadrat la poezie. Ce am remarcat aici: ușurința cu care treci printre cuvinte, imagini, ritualuri și, cum toate își au un sens, și aici, toate își găsesc până la urmă, curgerea. Apropos de final.
esti!!! cineva spunea: "cuget, deci exist":) tu realizezi neputinta, deci existi! imprieteneste cu tine „cei o mie de ani”, construieste un pod pentru intoarcerea silabelor in cuvinte, rareste frigul din vertebre spunand: sunt viu, altfel cum ma inunda tristetea asta de dincolo de moarte... fa ceva in ajutorul cuvintelor, dar nu spune „ramas bun” :) in noi se moare mereu, dar viata incepe in fiecare zi, poate veni oricand ingerul unei bucurii... va lasa discret un bilet in usa...
Un poem care imi trigger-eaza un deja-vu (de fapt, deja citit :-) de proportii plus cateva sentimente de actualitate. Nu stiu daca ti-am scris la vremea respectiva, daca da, sa ma ierti ca ma repet, dar imi place logosul acestui text. Plus atitudinea ta de "fetita mare" de aici. Andu
Adriana,
e bine așa ca să nu îl supărăm pe Dogaru.
Alina,
realitate? oarecum. altfel imaginația febrilă a autorului. încă nu l-am văzut pe dogaru de iarnă. îl aștept să apară la primăvară, nu vreau sa mă simt vinovat pentru înscenarea din final.
și de ce să ies din casă cînd abia am intrat, vrei să zică lumea că umblă și Popescu de la patru noaptea pe scări ca zăbăucul?
Silvia,
dacă mie îmi lipsește o doagă tu duci lipsă de două. adică îți pui tu mintea cu Dogaru ăsta și îl întorci pe toate fețele? te va saluta fără pic de recunoștință –salut bă! autorul însă apreciază demersul tău.
Un poem reușit, printre cele bune de pe aici.
Mai puțin finalul, nu înțeleg de ce după ce ne desfeți cu imagini parcă venite din Cer cobori pe skype și pe un 'webcam oarecare'.
Este ca un duș rece, este oare necesar așa, ca ultim cuvânt al acestui poem?
Întreb și eu... dar poemul mi-a plăcut, și nu mi se pare chiar așa de împovărat, mi se pare mai degrabă serios, mai puțin (repet) finalul.
Dacă aş fi director de site, m-aş gândi mult şi bine înainte să scriu asemenea fraze vreunui membru - şi nu oarecare membru, ci acela care ţi-a făcut cea mai mare şi mai îndelungată promovare a site-ului.
regret că te-am dezamăgit. Cu tot nonconformismul meu, n-am reușit să găsesc o asociere viabilă între trădare și haz. O să încerc să repar asta acum:
Niște sizi disperați: ”- Trădare! Suntem înconjurați de latex!”
Acum m-am dumirit. Nici nu aveam pretenţia că am reuşit o capaodoperă, iar pertinenţa com-ului mi-a deschis ochii. Dacă mă gândesc bine, chiar vă dau dreptate. Important este că se mai poate schimba câte ceva că doar n-o fi bătut textul în cuie. Dar nu chiar acum. Că iar voi fi executat dintr-o suflare, ca altădată, în acest loc: vezi, iar a luat poziţia de drepţi şi a schimbat şi textul e mai rău acum. Mulţumesc şi ... mai aştept.
,,Sfânta Masă e din marmură albă de Carrera și calc pe parchet din lemn vechi de stejar.,, localitatea italiana vestita pentru marmura ei e Carrara iar nu Carrera.marmura de Carrara a devenit celebra fiiind folosita de Michelangelo pentru sculpturile sale....
nu dom'le, textul asta este serios, este graaaaaaavvvv, ca o femeie graaaaaaavvvida, este serios ca un abore scoooooorbuuurossss. este textul cel mai prooooooofuuuuund de nu ii mai dai de fuuuuuunddd, si apoi daca te apleci sa i vezi fundu' profundu' cazi cu capu' in jos ca ultima data cind s-a cazut in suuuss si s-a ajuuuuns pe luna si dusul a fost dus iar ajunsul ajuns. deci e text cu cadere si cu aplecare si cu niscaiva musai inclinare. de unde si noi ne inclinam si rostim hopa-mitica si la mai mare.....
Eugen, tu îmi pari într-o călătorie, momentan. Bine, mă raportez şi la un text care mie mi-a plăcut mult: Dus-întors.un pretext literar. care exploatat cum trebuie, e o mină de aur.pentru că livrescul ne omoară. vrem, (desigur, şi eu), să scriem inventând trăiri. pe care ori nu le avem, ori nu le putem percepe.
spun că e nişa ta, nu pentru a cânta basmul unirii ( dragi mie, dealtfel), ci pentru că poţi, după ani 20 şi...să spui, paradoxal, lucruri noi. eu nu le-aş putea spune.
Dihotomia aceasta-durere în fond-e nişa. mai puţin, aproape spre deloc, mi-a plăcut "fostei mele şotii". nu e genul tău. deşi, a vorbi de manelism acolo, e o exagerare. mi s-a părut un experiment, puţin forţat.hei bine,şi cine n-a forţat la un moment dat:)
gorune, chestia asta cu zen-ul e ofilita cat o mai stropesti? maine facem un feng-shui? luam si pe potra? si pe altii? facem club? imi amintesti de amintiri din copilarie eegalemcepatrat dupa joule si marie cur iiiii pe alfa centauri si pe gaura neagra din galaxia langa care dormin pe meteoritul care ne va pali peste zece ani nu lumina pe modificarile centurii de asteroizi. teleenciclopedia barbolo-scientologia phleoshk Japonia zici? ma faci sa rad zau, pentru asta chiar iti multmesc
un ropot liric traverseaza acest poem care re sufku liric,ritm,cadenta,un ton auto ironic,o poezie care cere un anuit curaj de exprimare dezinvolta
e un poem care pariaza pe o cautare a noutatii în scris,pe o pozitie riscanta ...
de aceea ,la prima lectura ,poate parea facil ,în realitate sunt profunzimi ,sunt reflexul unui program poetic "de atac" care place ,pentru un timbru proaspat
nu stiu cum se acorda penita,dar pentru mine o merita
Ce este Hermeneia.com? Spațiul în care sinele meu se regăsește de cele mai multe ori, în care sufletul meu se odihnește după furia unei zile, "locul" în care reușim să recuperăm o parte din puritatea noastră originară, din lumina și blândețea cu care ne privește Dumnezeu. Îți mulțumim Virgil Titarenco pentru bunătatea și adâncimea gândului tău. La mulți ani Hermeneia. Un Crăciun fericit și un An Nou mai bun pentru toți!
Poate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
Cu mult drag, Mariana.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Umbla vorba cum ca ai pus cam mult zahar insa iti spun Ioano bucata asta de text este deosebita si nici macar nu mai zic de ce pentru ca se vede si prin ochelari de soare.
pentru textul : Obiecte fragile deaaaa... nu mai îmi spune...uitasem că ai un apetit pentru subsoluri. god bless your google.
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deDupă umila mea părere s-ar putea face ceva cu textul. Întrezăresc ideea prin risipa de abţibilduri. Dacă ar fi al meu, l-aş lăsa o vreme la dospit, după care l-aş pieptăna. Cred că ar ieşi ceva mulţumitor.
pentru textul : Poem fără picioare deCu sinceritate, zapata
da, interesant textul (mai putin chestia aia cu dragonul fermecat - eu as fi scos total expresia "călare pe un dragon fermecat") dar destul de previzibil. m-a dus cu gindul la kamasutra sau tantra yoga. totusi asa cum spuneam destul de previzibil. cunosc tema asta la katya si ii spun ca exista deja un risc la textele ei ca, daca nu gaseste mai mult farmec sau inedit (sau straniu) in poezia erotica, sa devina oarecum redundanta si sa nu mai reuseasca sa comunice mare lucru. uneori am senzatia ca s-a blocat intr-o imagine, intr-o ipostaza (oricit de orgasmica ar fi ea) si nu mai poate iesi de acolo. cum ar fi daca ar scrie poate mai mult despre preludiu sau postludiu, sau poate despre cruzime, tradare, dezamagire, gustul banalului, imposibilitate, etc. doar o parere
pentru textul : Lauryannus's Land deLucian, parcă ți-ai găsit un alt ritm în poezia aceasta. Eu am înțeles că tu nu vrei să renunți la "poetizare", și sunt convinsă că nimic și nimeni nu te poate face să scrii într-un alt fel decât "simți", de aceea nu voi accentua mai mult decât am făcut-o deja, ideea că poezia astăzi are alte tendințe. Ei bine, cu toate acestea, constat că aici ești mai liber în ceea ce scrii, te lași mai mult furat de poezie în sine decât de căutări mai mult sau mai puțin artificiale ale unor elemente de stil. Ceea ce face bine poeziei. Poate este doar un început, dar eu am încredere că vei reuși încetul cu încetul să renunți la artificiile voluntare sau involuntare (uite un exemplu în ce ai scris aici: ultimele două versuri. Au un ritm involuntar de cântec, care nu se potrivește cu restul poeziei, iar ideea în sine e mult prea romanțioasă). Ce cred eu că mai este de bine este că ai mai renunțat la simboluri, păstrând doar câteva (ok, farfuria este de porțelan, lingura de argint + atenție BTW la rima involuntară labirint - argint, plus următorul cuvânt cu rimă imperfectă - pământ), și ai mers mai mult pe sugestii directe.
pentru textul : În aceeași supă deMarina, am incercat sa redau o stare reala, decupata fidel dupa o realitate apropiata, iar imaginea din final, probabil ca nu sustine indeajuns, ai dreptate; un vechi prieten, care stapaneste bine arta scrisului, mi-a explicat acelasi lucru despre impactul pe care il are intr-o poezie, folosirea verbelor la prezent si bineinteles starea de „monotonie si pasivitate” cum o numesti tu, cand folosesti alte timpuri... doar ca povestea aceasta, efectiv apartine unui timp trecut si asa am simtit nevoia sa o scriu. stiu ca nu toate versurile de aici au aceeasi valoare... poezia este o arta complicata:) apreciez interventiile tale, multumesc!
pentru textul : ultimul vis deE atâta plinătate în poem, că am senzaţia că nici nu îi mai trebuie titlu...E o ciudăţenie de a mea, nu o lua în seamă...m-am simţit liberă să o împărtăşesc.
pentru textul : fruct deOK, ca să nu dau așa, cu piciorul în mod nepermis 'probei scrise' subliniez că din prezentul eseu ca un ecou am rezonat cel mai mult cu partea 'trei pericole amenință gândirea' și asta pentru că m-a adus în proximitate cu ideile daoiste din ultimile mele lecturi, printre care și cu Rene Guenon în Marea Triadă. Interesant eseu... Plus câteva trimiteri și paralele la Ternar și Trinitate care, recunosc, nu m-au lăsat să adorm până ce, de partea cealaltă, în lumea reală, Djocovici îl învingea pe Ferrer într-o partidă antologică pe durata căreia chiar am crezut, lecturînd și privind cu un singur ochi utopic, că un bătrân ar mai putea învinge perfecțiunea doar prin experiență.
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deÎn rest, onorabile... ne mai citim, de aceea suntem pe acest site de cultură, nu? asta până când vreunul dintre noi, cel mai probabil eu, se va enerva impardonabil pe vreun act de grosolănie literară, va folosi un limbaj neadecvat într-un comentariu și va fi exclus imediat până la sfârșitul, să zicem doar ca exemplu, caledarului maiaș.
Andu
Aleksandar, ai întotdeauna un cufăr de metafore proaspete: "să trecem legați prin fum prin lumina oarbă" "un cer puțin mai jos și mersul prin tine" Despre imaginea asta cred că e în programul Revit 2008 în care desenez eu, dar sincer îmi place pentru acuratețe, precizie și sinceritate: "sunt doar o dreaptă trasată prin punctul inimă" ...atenție la "alunecă cu"...
pentru textul : culoarea ochilor închiși de* comentarii
pentru textul : text parțial lipsă deStiu Dan, dar am sa las xerox pentru ca este in ton cu mecanica textului. Într-adevar, pe texte scurte mă simt mai bine.
pentru textul : Transfigurare deNu am chef si nici timp sa stau sa scriu justificari de penite. Exista si varianta sa mai comentez pe sitele asta cand o sa am timp de scris comentarii justificatoare de penite. Voi alegeti. Daca Emilian ar avea conditiile financiare si economice ale lui Sorescu, Stanescu si ceilalti enumerati de voi, ar fi mai mare ca ei, in ierarhia culturala romaneasca. Emilian, ce zici tu despre volum sunt texte infantile, ma scuzi. E important sa scoti zeci de volume, nu unul. Si nu ma refer la numarul de exemplare. E mai important ca banii aruncati pe copaci morti intru nemurirea poeziei, sa ii donezi la o casa de copii. Am auzit ca la Brumar s-a ajuns la 4-5 mii lei si mai mult. Piei, satana! Eu o sa imi scot volumul pe 1 cd si atat, ma costa 1 leu.
pentru textul : story of a city deDeși inițial am crezut că este un experiment, între visual poetry, colaj poetic și cutiecunisip, consider că textul poate rămâne încadrat la poezie. Ce am remarcat aici: ușurința cu care treci printre cuvinte, imagini, ritualuri și, cum toate își au un sens, și aici, toate își găsesc până la urmă, curgerea. Apropos de final.
pentru textul : candelabrele deesti!!! cineva spunea: "cuget, deci exist":) tu realizezi neputinta, deci existi! imprieteneste cu tine „cei o mie de ani”, construieste un pod pentru intoarcerea silabelor in cuvinte, rareste frigul din vertebre spunand: sunt viu, altfel cum ma inunda tristetea asta de dincolo de moarte... fa ceva in ajutorul cuvintelor, dar nu spune „ramas bun” :) in noi se moare mereu, dar viata incepe in fiecare zi, poate veni oricand ingerul unei bucurii... va lasa discret un bilet in usa...
pentru textul : Bilet în ușă deUn poem care imi trigger-eaza un deja-vu (de fapt, deja citit :-) de proportii plus cateva sentimente de actualitate. Nu stiu daca ti-am scris la vremea respectiva, daca da, sa ma ierti ca ma repet, dar imi place logosul acestui text. Plus atitudinea ta de "fetita mare" de aici. Andu
pentru textul : mălai deAdriana,
e bine așa ca să nu îl supărăm pe Dogaru.
Alina,
realitate? oarecum. altfel imaginația febrilă a autorului. încă nu l-am văzut pe dogaru de iarnă. îl aștept să apară la primăvară, nu vreau sa mă simt vinovat pentru înscenarea din final.
și de ce să ies din casă cînd abia am intrat, vrei să zică lumea că umblă și Popescu de la patru noaptea pe scări ca zăbăucul?
Silvia,
pentru textul : Dogaru de la cinci dedacă mie îmi lipsește o doagă tu duci lipsă de două. adică îți pui tu mintea cu Dogaru ăsta și îl întorci pe toate fețele? te va saluta fără pic de recunoștință –salut bă! autorul însă apreciază demersul tău.
Un poem reușit, printre cele bune de pe aici.
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deMai puțin finalul, nu înțeleg de ce după ce ne desfeți cu imagini parcă venite din Cer cobori pe skype și pe un 'webcam oarecare'.
Este ca un duș rece, este oare necesar așa, ca ultim cuvânt al acestui poem?
Întreb și eu... dar poemul mi-a plăcut, și nu mi se pare chiar așa de împovărat, mi se pare mai degrabă serios, mai puțin (repet) finalul.
Dacă aş fi director de site, m-aş gândi mult şi bine înainte să scriu asemenea fraze vreunui membru - şi nu oarecare membru, ci acela care ţi-a făcut cea mai mare şi mai îndelungată promovare a site-ului.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deregret că te-am dezamăgit. Cu tot nonconformismul meu, n-am reușit să găsesc o asociere viabilă între trădare și haz. O să încerc să repar asta acum:
pentru textul : Despre trădare deNiște sizi disperați: ”- Trădare! Suntem înconjurați de latex!”
Acum m-am dumirit. Nici nu aveam pretenţia că am reuşit o capaodoperă, iar pertinenţa com-ului mi-a deschis ochii. Dacă mă gândesc bine, chiar vă dau dreptate. Important este că se mai poate schimba câte ceva că doar n-o fi bătut textul în cuie. Dar nu chiar acum. Că iar voi fi executat dintr-o suflare, ca altădată, în acest loc: vezi, iar a luat poziţia de drepţi şi a schimbat şi textul e mai rău acum. Mulţumesc şi ... mai aştept.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii de,,Sfânta Masă e din marmură albă de Carrera și calc pe parchet din lemn vechi de stejar.,, localitatea italiana vestita pentru marmura ei e Carrara iar nu Carrera.marmura de Carrara a devenit celebra fiiind folosita de Michelangelo pentru sculpturile sale....
pentru textul : Gând de vecernie denu dom'le, textul asta este serios, este graaaaaaavvvv, ca o femeie graaaaaaavvvida, este serios ca un abore scoooooorbuuurossss. este textul cel mai prooooooofuuuuund de nu ii mai dai de fuuuuuunddd, si apoi daca te apleci sa i vezi fundu' profundu' cazi cu capu' in jos ca ultima data cind s-a cazut in suuuss si s-a ajuuuuns pe luna si dusul a fost dus iar ajunsul ajuns. deci e text cu cadere si cu aplecare si cu niscaiva musai inclinare. de unde si noi ne inclinam si rostim hopa-mitica si la mai mare.....
pentru textul : să ne rugăm deIoana, Raluca, Maria(na),
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea demulţumesc!
Eugen, tu îmi pari într-o călătorie, momentan. Bine, mă raportez şi la un text care mie mi-a plăcut mult: Dus-întors.un pretext literar. care exploatat cum trebuie, e o mină de aur.pentru că livrescul ne omoară. vrem, (desigur, şi eu), să scriem inventând trăiri. pe care ori nu le avem, ori nu le putem percepe.
spun că e nişa ta, nu pentru a cânta basmul unirii ( dragi mie, dealtfel), ci pentru că poţi, după ani 20 şi...să spui, paradoxal, lucruri noi. eu nu le-aş putea spune.
Dihotomia aceasta-durere în fond-e nişa. mai puţin, aproape spre deloc, mi-a plăcut "fostei mele şotii". nu e genul tău. deşi, a vorbi de manelism acolo, e o exagerare. mi s-a părut un experiment, puţin forţat.hei bine,şi cine n-a forţat la un moment dat:)
eu cred în talentul tău.
pentru textul : Neo(II) deUmor negru cu pistrui!
pentru textul : 21 degorune, chestia asta cu zen-ul e ofilita cat o mai stropesti? maine facem un feng-shui? luam si pe potra? si pe altii? facem club? imi amintesti de amintiri din copilarie eegalemcepatrat dupa joule si marie cur iiiii pe alfa centauri si pe gaura neagra din galaxia langa care dormin pe meteoritul care ne va pali peste zece ani nu lumina pe modificarile centurii de asteroizi. teleenciclopedia barbolo-scientologia phleoshk Japonia zici? ma faci sa rad zau, pentru asta chiar iti multmesc
pentru textul : Morala? Teoria ca teoria, practica ne mănâncă deatmosfera se mentine, poeticul creste cu fiecare vers. imi place stilul clasic, tonul si arsenalul atent folosit.
pentru textul : irodiacă deun ropot liric traverseaza acest poem care re sufku liric,ritm,cadenta,un ton auto ironic,o poezie care cere un anuit curaj de exprimare dezinvolta
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă dee un poem care pariaza pe o cautare a noutatii în scris,pe o pozitie riscanta ...
de aceea ,la prima lectura ,poate parea facil ,în realitate sunt profunzimi ,sunt reflexul unui program poetic "de atac" care place ,pentru un timbru proaspat
nu stiu cum se acorda penita,dar pentru mine o merita
Ce este Hermeneia.com? Spațiul în care sinele meu se regăsește de cele mai multe ori, în care sufletul meu se odihnește după furia unei zile, "locul" în care reușim să recuperăm o parte din puritatea noastră originară, din lumina și blândețea cu care ne privește Dumnezeu. Îți mulțumim Virgil Titarenco pentru bunătatea și adâncimea gândului tău. La mulți ani Hermeneia. Un Crăciun fericit și un An Nou mai bun pentru toți!
pentru textul : The State of Hermeneia dePoate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
pentru textul : Cum s-a născut un haiku deCu mult drag, Mariana.
Pagini