cred ca trebuia sa redai pe rand aceste secvente, sunt mai usor de parcurs.
mi-a placut cum leaga ideea din citat, intre ele aceste episoade, probabil
de aceea le-ai si redat impreuna.
lalin, cred ca cel mai interesant este sa scrii "banalitati" si sa iasa poezie. nu neaparat din fuga dupa imagini socante cum fac altii. si uite ca lui Djamal chiar ii iese "poezie" scriind simplu si nu simplist. Este doar o parere.
Da, iata un poem ! Nu doar ca de aceasta data katyei ii iese si scenariul si regia (pentru ca scrierile ei sunt cat se poate de vizuale si uneori chiar cinematografice, desigur vorbesc aici de un cinematograf al mitului, alegeti voi ce va place mai mult din genul acesta pentru citate) dar ceea ce face ca acest poem sa straluceasca in ochii mei este ancorarea lui atat de naturala intr-o mitologie pe care chiar reuseste sa o reinventeze, fara a cadea in pacatul zadarniciei. Sigur, am citit multe texte valoroase purtand semnatura katyei kelaro (ii doresc perseverenta si va ajunge cu siguranta un nume) dar acest text mi se potriveste parca mai mult decat altele. Imi ingaduie sa privesc si sa respir mai liber, nu ma sufoca, nu ma copleseste... mai ia de mana si ma duce pana acolo de unde vad lucrurile limpezi. Multumesc pentru lectura si... penita mea de apreciere, desigur! Andu
Curat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
am urmarit logica acestui text. iata cum: in strofa I necesare imi par numai primele 2 versuri. restul devin redundante, in masura in care te adresezi cuiva care cunoaste realitatea. iar exemplificarile prin faptul ca nu sunt, devin ale emitentului si receptorului. nu mai creeaza senzatia autentica a nimicului in strofa a II a motivul visului contrasteaza cu realul (ceai in vis, cafea in real). de aceea as renunta la ultimul vers de aici strofa a III a mi se pare ok in strofa a IV a desi sunt placute ideile, formularea lor dau senzatia de ..."glumite". de ce nu, de ex, "din oceanul pacific aleg acest peste mic"? apoi cum spuna "pe coada lui scria ziua de miercuri" ? mai bine "pe coada lui scria/scriu miercuri"...cred poate as lega mai mult ideea de alergare, de lipitan, cu cea de ocean, adica asa cum faci in poem, o intrepatrundere a lumilor, o continuare a lor in strofa a V a, dupa ce vb de vis, ocean etc mi e greu sa ma duc cu gandul la basarabia. as gasi o alta locatie, poate china, patria ceaiului. despre ultimul vers nu stiu ce sa spun. nu ar tb sa fie psihanalizabil, nu? adica, mi ar fi placut o atmosfera mai ...poetica (?) ;))
te-am găsit, Nicholas Dinu!
mulţumesc pentru primire şi pentru frumoasa interpretare a textului.
marea este tot misterioasă şi invită oricând la revedere.
interesanta idee, imagistică, realizarea în poem mi se pare însă că lasă mult de dorit
'nu
a ciripit prima pasăre' - greu de înțeles cum poate fi ciripit un 'nu' sau poate (și mai hilar) înțelegem că pasărea respectivă nu 'a ciripit nimic' - era o pasăre care, la o adică, ar fi avut ce 'să ciripească' dar 'nu a ciripit'...
apoi imaginea cu păsările (care nu au ciripit nimic) și care 'își suflecă aripile' mă duce cu gândul la desene animate și atât.
În concluzie am citit un poem care reușește să distrugă o idee bună transpunînd-o în versuri lipsite de inspirație.
alina, nu mă plătește liptonu.....
mulțumesc pentru această frumoasă surpriză, mă bucur că ți-a plăcut. imediat vor dispărea și steluțele, cel puțin aici:)
nelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
Nu știu cum să interpretez primele versuri din strofa a doua, sunt un pic confuză în privința subiectului, nu știu dacă e 'ei - oamenii' sau 'ea - poeta': afla de la ei ce gândeau, cum dormeau,
ce visau atunci când
se mai întâmpla să viseze,
sau afla de la ei ce gândea ea, cum dormea ea,
ce visa ea atunci când
se mai întâmpla să viseze,
Cred că e a doua variantă. Foarte frumos finalul, înălțător. A queen king cobra.
Rimele, da, sunt facile, încearcă să faci să rimeze părți de vorbire diferite (adică NU substantiv cu substantiv, verb cu verb etc.). Aritmia e înlăturată de cititor: "suntem" se citește cu accent pe "e". Are voie.
textul imi pare greu de citit si "dezechilibrat artsistic" are portiuni remarcabile si zone ambigue prima parte e de un clasicism debordant remarc insa ceva ce m-a fascinat: "chipul Tău e tulbure, turiștii aruncă pietre catifelate în imagini, dar nu ating vârful, culoarea! cheamă-Te în mine! "
în atmosfera amintirilor. un grup de amici, o viaţă plăcută care s-a dus prea repede, cum se stinge o ţigară. remarc şi paralelismul cu cealaltă viaţă, undeva, deasupra, cea în care, probabil, se va prelungi plăcerea. dar, cine ştie oare, ce va mai fi?!
mi-a plăcut discursul, tonul molcom, melancolic...
Nu ştiu cu adevărat ce este poezia, dar am o idee destul de bună despre ce nu este. Sau ce nu mai este.
...Cert e că, acum un secol, două, trei, în general, poezia era, literalmente, un mod de viaţă. Se trăia la propriu, şi nu doar în momentul scrierii. De acolo autenticitatea clasicilor. De acolo rezistenţa lor peste vreme. Acum, când poezia ajunge la stadiul de hobby, e foarte mult. Sunt foarte mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot.
...Poezia nu se naşte din suferinţă, dar valoarea ei, da. În linii mari, şi fără să folosesc mari cuvinte, poezia ar trebui să fie o încercare (mereu sortită nereuşitei) de desăvârşire. Ar trebui să universalizeze emoţii particulare. Poezia veritabilă se află mereu într-un raport inconştient cu adevărurile inefabile şi cu moartea. De aici nevoia limbajului metaforic.
...Dacă în proză, sudoarea poate masca lipsa marelui talent, ori chiar a talentului, în poezie, acest lucru este imposibil. Dacă în proză autorul poate lipsi de la întâlnirea cu cititorul, ascuzându-se, eventual, într-un personaj, în poezie, autorul nu poate lipsi de la nicio întâlnire. Sunt autori care scriu (bine) din travaliu - poezia cerebrală, sunt alţi autori care scriu din predispoziţie/talent - poezia inspirată, şi sunt alţii care scriu din transă - poezia revelată. Ei, dar sunt unii care scriu din transă, talent şi travaliu în acelaşi timp. Cred că aceia sunt genii.
...Nu cred că poezia de azi, repet, mă refer la poezia veritabilă, este mai slabă decât poezia de acum un secol, două doar prin sine. Un rol vital îl joacă şi felul în care este percepută de publicul de azi. În timpurile noastre, poezia, în afara spaţiului ei, nu de puţine ori, este batjocorită şi negată. Există poeţi cărora le este jenă să afirme in public că scriu.
...Poezia poate fi un mod prin care ne asigurăm că nu ne vom urî pentru că nu am încercat să facem ceva pentru noi, prin noi. Eu, prin poezie, devin mai frumos şi mai înţelept. Sau, cel puţin, îmi place să cred acest lucru. Bineînţeles, nu este imposibil, ba chiar, aş spune, e probabil ca, peste timp, părerea-mi de acum să se schimbe radical.
Aranca , recunosc ca e dificil de stapanit un text de astfel de proportii, basca keyboardul meu nu are diacritice si trec Stixul cu fiece text . Am rectificat ici si colo nu-s sigur ca am gasit tot. Dar ideea conteaza .. sunt atati artisti geniali nedescoperiti, in toate domeniile si cred ca facem prea putin pentru a promova frumosul. Pictorul Danu este Dan Iordache din Sibiu, ai sezizat corect.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred ca trebuia sa redai pe rand aceste secvente, sunt mai usor de parcurs.
pentru textul : despre poem demi-a placut cum leaga ideea din citat, intre ele aceste episoade, probabil
de aceea le-ai si redat impreuna.
lalin, cred ca cel mai interesant este sa scrii "banalitati" si sa iasa poezie. nu neaparat din fuga dupa imagini socante cum fac altii. si uite ca lui Djamal chiar ii iese "poezie" scriind simplu si nu simplist. Este doar o parere.
pentru textul : Nada desonoritatea in dialectul hutul e speciala. il apreciez in mod deosebit. ar putea sa existe un alt sinonim la "teribil"?
pentru textul : Moroz (Ger) deDa, iata un poem ! Nu doar ca de aceasta data katyei ii iese si scenariul si regia (pentru ca scrierile ei sunt cat se poate de vizuale si uneori chiar cinematografice, desigur vorbesc aici de un cinematograf al mitului, alegeti voi ce va place mai mult din genul acesta pentru citate) dar ceea ce face ca acest poem sa straluceasca in ochii mei este ancorarea lui atat de naturala intr-o mitologie pe care chiar reuseste sa o reinventeze, fara a cadea in pacatul zadarniciei. Sigur, am citit multe texte valoroase purtand semnatura katyei kelaro (ii doresc perseverenta si va ajunge cu siguranta un nume) dar acest text mi se potriveste parca mai mult decat altele. Imi ingaduie sa privesc si sa respir mai liber, nu ma sufoca, nu ma copleseste... mai ia de mana si ma duce pana acolo de unde vad lucrurile limpezi. Multumesc pentru lectura si... penita mea de apreciere, desigur! Andu
pentru textul : montezuma deCurat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
pentru textul : Contuzii deNici la mine nu merge... cel puțin deocamdată... Nu îmi apar datele introduse.
pentru textul : autoeditare profil personal deAdrian,
pentru textul : Viraj mult prea strâns dehmm!!de ce aşa?
daca tot cochetam cu metafizica, atunci sa o facem cu cat mai putine alunecari in derizoriu...
eu asa vad textul asta:
Inconştientul
vinde idei
conştientului,
idei fugare,
ce lucrează la negru.
Răsplata muncii lor
tinde spre zero,
valoarea muncii
spre infinit.
e doar o parere, fireste.
pentru textul : Inconştient deo sete de a fi piatra cu totul aparte, o incizie rafinata in forma malformata a spatiului - timpul. .ma bucur mult sa te citesc.
pentru textul : Setea de a fi piatră deam urmarit logica acestui text. iata cum: in strofa I necesare imi par numai primele 2 versuri. restul devin redundante, in masura in care te adresezi cuiva care cunoaste realitatea. iar exemplificarile prin faptul ca nu sunt, devin ale emitentului si receptorului. nu mai creeaza senzatia autentica a nimicului in strofa a II a motivul visului contrasteaza cu realul (ceai in vis, cafea in real). de aceea as renunta la ultimul vers de aici strofa a III a mi se pare ok in strofa a IV a desi sunt placute ideile, formularea lor dau senzatia de ..."glumite". de ce nu, de ex, "din oceanul pacific aleg acest peste mic"? apoi cum spuna "pe coada lui scria ziua de miercuri" ? mai bine "pe coada lui scria/scriu miercuri"...cred poate as lega mai mult ideea de alergare, de lipitan, cu cea de ocean, adica asa cum faci in poem, o intrepatrundere a lumilor, o continuare a lor in strofa a V a, dupa ce vb de vis, ocean etc mi e greu sa ma duc cu gandul la basarabia. as gasi o alta locatie, poate china, patria ceaiului. despre ultimul vers nu stiu ce sa spun. nu ar tb sa fie psihanalizabil, nu? adica, mi ar fi placut o atmosfera mai ...poetica (?) ;))
pentru textul : burger queen demultumesc Cristina pentru trecere si citire.
pentru textul : vox maris dete-am găsit, Nicholas Dinu!
mulţumesc pentru primire şi pentru frumoasa interpretare a textului.
marea este tot misterioasă şi invită oricând la revedere.
numai bine!
pentru textul : de atunci am făcut un pact deSingurul lucru care mă deranjează sunt "/". Nu le văd rostul.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deE un text matur, care are ce spune şi ştie cum s-o facă.
interesanta idee, imagistică, realizarea în poem mi se pare însă că lasă mult de dorit
pentru textul : fiecare om de'nu
a ciripit prima pasăre' - greu de înțeles cum poate fi ciripit un 'nu' sau poate (și mai hilar) înțelegem că pasărea respectivă nu 'a ciripit nimic' - era o pasăre care, la o adică, ar fi avut ce 'să ciripească' dar 'nu a ciripit'...
apoi imaginea cu păsările (care nu au ciripit nimic) și care 'își suflecă aripile' mă duce cu gândul la desene animate și atât.
În concluzie am citit un poem care reușește să distrugă o idee bună transpunînd-o în versuri lipsite de inspirație.
ce aia "mm"?
pentru textul : 19 deinainte de toate, bine ati venit pe Hermeneia. despre poem, mai pe inserat...
pentru textul : ATELIER deVladimir, iti multumesc pentru impresie si ma bucur ca mi- ai impartasit-o. Asa este, eu im cam regizez poemele, e ceva care asa vine, deocamdata.
pentru textul : long et douloureux deam corectat link-ul cu noua ruta pentru corectitudine
pentru textul : feng shui în lucernă dealina, nu mă plătește liptonu.....
pentru textul : casa este aproape demulțumesc pentru această frumoasă surpriză, mă bucur că ți-a plăcut. imediat vor dispărea și steluțele, cel puțin aici:)
probabil nu ar fi rău să editezi textul înaite de a-l posta
pentru textul : Desprinsă din lacrimă denelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
pentru textul : sempre deNu știu cum să interpretez primele versuri din strofa a doua, sunt un pic confuză în privința subiectului, nu știu dacă e 'ei - oamenii' sau 'ea - poeta':
pentru textul : …ca pe tine însuţi deafla de la ei ce gândeau, cum dormeau,
ce visau atunci când
se mai întâmpla să viseze,
sau
afla de la ei ce gândea ea, cum dormea ea,
ce visa ea atunci când
se mai întâmpla să viseze,
Cred că e a doua variantă. Foarte frumos finalul, înălțător. A queen king cobra.
as fi dorit sa imi si precizezi unde. te rog!
pentru textul : Stare precară deRimele, da, sunt facile, încearcă să faci să rimeze părți de vorbire diferite (adică NU substantiv cu substantiv, verb cu verb etc.). Aritmia e înlăturată de cititor: "suntem" se citește cu accent pe "e". Are voie.
pentru textul : Fi-va mie detextul imi pare greu de citit si "dezechilibrat artsistic" are portiuni remarcabile si zone ambigue prima parte e de un clasicism debordant remarc insa ceva ce m-a fascinat: "chipul Tău e tulbure, turiștii aruncă pietre catifelate în imagini, dar nu ating vârful, culoarea! cheamă-Te în mine! "
pentru textul : mă caută întrebarea! depai de ce a publicat-o aalizeei daca e foto a lui virgil?
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deîn atmosfera amintirilor. un grup de amici, o viaţă plăcută care s-a dus prea repede, cum se stinge o ţigară. remarc şi paralelismul cu cealaltă viaţă, undeva, deasupra, cea în care, probabil, se va prelungi plăcerea. dar, cine ştie oare, ce va mai fi?!
pentru textul : despre noi demi-a plăcut discursul, tonul molcom, melancolic...
Poate ca inca n-am spart-o , dar am voie sa incerc, nu ? Lelia Mossora
pentru textul : De-a Dumnezeu… deNu ştiu cu adevărat ce este poezia, dar am o idee destul de bună despre ce nu este. Sau ce nu mai este.
...Cert e că, acum un secol, două, trei, în general, poezia era, literalmente, un mod de viaţă. Se trăia la propriu, şi nu doar în momentul scrierii. De acolo autenticitatea clasicilor. De acolo rezistenţa lor peste vreme. Acum, când poezia ajunge la stadiul de hobby, e foarte mult. Sunt foarte mulţi care o scriu fie din moft, fie din narcisim, fie din dorinţa de a dovedi că pot.
...Poezia nu se naşte din suferinţă, dar valoarea ei, da. În linii mari, şi fără să folosesc mari cuvinte, poezia ar trebui să fie o încercare (mereu sortită nereuşitei) de desăvârşire. Ar trebui să universalizeze emoţii particulare. Poezia veritabilă se află mereu într-un raport inconştient cu adevărurile inefabile şi cu moartea. De aici nevoia limbajului metaforic.
...Dacă în proză, sudoarea poate masca lipsa marelui talent, ori chiar a talentului, în poezie, acest lucru este imposibil. Dacă în proză autorul poate lipsi de la întâlnirea cu cititorul, ascuzându-se, eventual, într-un personaj, în poezie, autorul nu poate lipsi de la nicio întâlnire. Sunt autori care scriu (bine) din travaliu - poezia cerebrală, sunt alţi autori care scriu din predispoziţie/talent - poezia inspirată, şi sunt alţii care scriu din transă - poezia revelată. Ei, dar sunt unii care scriu din transă, talent şi travaliu în acelaşi timp. Cred că aceia sunt genii.
...Nu cred că poezia de azi, repet, mă refer la poezia veritabilă, este mai slabă decât poezia de acum un secol, două doar prin sine. Un rol vital îl joacă şi felul în care este percepută de publicul de azi. În timpurile noastre, poezia, în afara spaţiului ei, nu de puţine ori, este batjocorită şi negată. Există poeţi cărora le este jenă să afirme in public că scriu.
...Poezia poate fi un mod prin care ne asigurăm că nu ne vom urî pentru că nu am încercat să facem ceva pentru noi, prin noi. Eu, prin poezie, devin mai frumos şi mai înţelept. Sau, cel puţin, îmi place să cred acest lucru. Bineînţeles, nu este imposibil, ba chiar, aş spune, e probabil ca, peste timp, părerea-mi de acum să se schimbe radical.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deAranca , recunosc ca e dificil de stapanit un text de astfel de proportii, basca keyboardul meu nu are diacritice si trec Stixul cu fiece text . Am rectificat ici si colo nu-s sigur ca am gasit tot. Dar ideea conteaza .. sunt atati artisti geniali nedescoperiti, in toate domeniile si cred ca facem prea putin pentru a promova frumosul. Pictorul Danu este Dan Iordache din Sibiu, ai sezizat corect.
pentru textul : Interviu cu pictorul Ion Danu dePagini