Mi-a plăcut modul în care e construită casa în început.
Mi-a plăcut și partea din final:
"ca și cum casa mea s-ar opri într-o zi
s-ar miscora
s-ar strâmtora
s-ar ghemui
până când ar dispărea într-o ultimă literă
ovală"
Prietena Portocalie deși e titlul/intrigă pare mai degrabă o intromisiune eșuată, ea pălește în raport cu modul în care ai construit casa.
Finalul cu terenul e pe sistemul: ai o lingură în care ții un ou și te plimbi cu oul în lingură o bună bucată de drum, iar când ajungi la final scapi oul din lingură și calci pe el. A cam distrus tot ce ai făcut până acolo.
Chiar că m-ai caracterizat fain aici Cristina ;-) admit, doar că în cazul de față nu am nici un motiv să fiu răutăcioasă, comentariul tău este cât se poate de pertinent. Nici nu vreau să spun nika 'în apărarea mea', doar că poemul este unul inspirat de o stare extrem de efemeră, dar foarte puternică pe moment. De unde probabil și 'pierderea de fir'. Mulțumesc pentru că rămâi aceeași atentă și inspirată 'colecționară' de poezie, de oase și de trupuri.
Margas
uite dom'le cum citesc eu comentarii mai vechi si sint nevoit sa recunosc ca opinii din astea sanatoase ma tin in viata. ma refer la viata mea de poet ratat. ca restul e bine merci. ce vremuri...
sanda, nu i asa ca e politicos si frumos sa multumesti celor te citesc si rup din timpul lor pentru a-ti lasa semn sub textele tale? te rog sa ma ierti pentru interventie fireste, tu stii mai bine ce trebuie sa faci si ce nu
de acord cu ioana. am râs de baraca expusă de vlad. în constanţa se vor da în locuinţă de către primar, celor cu posibilităţi minine de trai, containere la prima mână. da, ioana? secondhand le va scoate vlad din măiestrie şi artă(şi aici pot intereveni poetic. iată: baraca şi mazărea)- proiect susţinut de primarul constanţei şi un undercover de vlad turburea.
bravo hermeneia!
Bianca, privind primul paragraf: Afinitatea cred că e clară, Iar prietenia e acolo: ei se iubesc, se doresc, și se cunosc, deși o comunicare directă nu există, există una subterană, cu sensuri în spatele aparentelor banalități, într-un telefon târziu, într-un cd. Ei știu că odată atins idealul lor de iubire, ar ramâne fără culmi, în varf, dar într-un gol existențial : acum încotro? să ating un nou scop, ca apoi să pășesc într-un nou gol. Apoi, și dimensiunea materialului și prezentul îi împiedică. Astfel, stau încorsetați în propriile granițe impuse ca să se apere, atât de ce simt și crește nepermis în ei, cât și de acel punct al împlinirii. Pentru ei drumul e mai important decât succesul, pentru că drumul îi umple, le dă un sens; succesul îi aruncă în prăpastia unui nou orizont. Acum.. intelegi? Aceasta e mecanica personajelor mele. Poate e neclară, poate am scris stângaci, dar acesta era sensul. Prietenii perfecți: se cunosc, se acceptă, se respectă și respectă legătura dintre ei, de aceea organicul nu-și are locul, materialul îi sufocă, granițele, îi zdrobește realitatea, și fug; doar ca apoi să se regăsească, e un drum, un ciclu închis care dă sens unei vieți. Am explicat încă de la început "lipsa dorinței" pentru că voiam ca rațiunea lor de viață să se înțeleagă, să poată fi surprinsă tensiunea, și ca să am cu ce închide textul, pentru simetrie. Sugestia ta e bună, fiecare cititor are un unghi, nu vreau sa îl contrez, sau să îl resping, dar nu se potrivește ceea ce voiam eu să exprim. Într-adevăr, dacă elimin prima fraza, proza își schimbă fața, poate chiar și unele sensuri. Din punctul meu ar fi devenit inutil ambiguă. Îți mulțumesc din nou apreciei, și, zău, revino oricând ai o sugestie, chiar dacă nu ne înțelegem în unghiuri, stai, explică-mi, în final nu poate ieți decât bine. Și, evident că mă interesează să scriu cât mai bine! :)
Poemul are prospetimea si transparenta unei picàturi de rouà. Ritmul este construit urmînd un flux interior lejer care este în alt registru decît ultimele poeme din ciclul anterior. Aranca, cu acest poem ne oferi un frumos buchet de tradafiri albi de Saint Valentine. Daniela
in ceea ce priveste "hora satelor" eu incercasem o ironie (vezi intreg versul) dar se pare ca n-a iesit. daca ai sugestii, eu sunt deschis... imi pastrez "osul mustind" ca vine prea de departe ca sa nu-l gazduiesc oleaca drept bun musafir.
Adriana Lisandru, îmi place felul în care uneori îmi iei la strecurat poemele.Asta înseamnă că întotdeauna rămâi în palmă cu ceva firișoare în care poți citi mai ușor semnele... cu stimă
e scrisa bine dar ii lipseste autenticitatea. e un hibrid, un fel de poezie bionica, ceva ce ar trebui sa para real dar nu e. pana la urma tot o facatura.
E interesant, imaginile sunt pe registre diferite de fiecare dată, cocorii inventează, bătrânii se joacă de-a îngerii, drăguț. "Migrația" "cale de o secundă" e o bună găselniță. Dar găsește altceva în loc de "zborul". Moartea ca zbor e prea fumată.
propun să ne întâlnim la Madrid, în coridă. eu aduc taurul, tu aduci pătura roşie. de unde ştii tu de câte ori mă bat eu singur pe umăr? încerci să mă scoţi din sărite, dar nu reuşeşti. altădată, poate, dar de la o vreme chiar mi-eşti simpatic. hai că plec la ale mele, văd că te-apucă chatul şi eu n-am timp.
”şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…”
- eu cred că aici nu merge ceva. textul e greoi, ideea în sine e chiar faină, însă inversiunile, adjectivele, rima - toate fac textul să se blocheze înainte de a ajunge la... un cititor ca mine. Dar se prea poate să greșesc, important e modul în care tu te simți mai bine pentru a ajunge... dincolo de ecran...
- remarc:
”Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă
să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip”
Ok, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
Ovidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
Gebeleizis, Nu stiu cine esti, nici nu ti-am citit textele. O voi face, fireste, cel putin din pura datorie morala: si tu ai citit ce am scris eu (ca-mi vine sa parafrazez pe altcineva care spunea ca nu mai exista scriitori de "massa", ci scriitorii se citesc intre ei: asta insemnand ca eu ar trebui sa-mi caut alta ocupatie, ha, ha, ha!!!). Cand vei putea macar visa la un tiraj de 10.000 de exemplare dintr-o carte a ta, mai vorbim. Comparatia cu Ceausescu te descalifica, puteai da si tu un exemplu mai tare, un Mao Tse Dong ori, de ce sa nu zic si asta?, un Adrian Nastase. Vei avea o surpriza cand ne vom vedea, pentru ca nu irosesc banii "poporului muncitor" pentru cele 10.0000 de exemplare, ci pe ai mei. Referitor la opinia ta despre text: eu nu sunt un Ianus oarecare. Uita-te cu atentie la ce am scris, nu fugitiv. In sinea ta, si tu ai reactii identice, dar ti-e frica sa le comunici altora. Faptul ca am indraznit sa dau forma spaimei voastre v-a facut pudici si executorii. Cu ce am gresit, de fapt? Dancus
imaginea cerului ca un făt şi ideea naşterii în ochi. o viziune. asemenea, trecerea "dintr-un cerc în altul" şi nicio durere apoi, "nicio urmă de nor".
gasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!
PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.
avem aici un adevărat "furor poeticus" care face înconjorul artei de VI ori. mie mi-au plăcut în mod deosebit scrisorile II, III, IV şi V. dacă aş fi bizon le-aş devora de la un capăt la altul al emisferei boreale! dau peniţă fără a mai adauga vreo opinie ori brizbriz comentaristic pentrucă atunci când adaogi ceva la frumos, de fapt sustragi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a plăcut modul în care e construită casa în început.
Mi-a plăcut și partea din final:
"ca și cum casa mea s-ar opri într-o zi
s-ar miscora
s-ar strâmtora
s-ar ghemui
până când ar dispărea într-o ultimă literă
ovală"
Prietena Portocalie deși e titlul/intrigă pare mai degrabă o intromisiune eșuată, ea pălește în raport cu modul în care ai construit casa.
pentru textul : Prietena Portocalie deFinalul cu terenul e pe sistemul: ai o lingură în care ții un ou și te plimbi cu oul în lingură o bună bucată de drum, iar când ajungi la final scapi oul din lingură și calci pe el. A cam distrus tot ce ai făcut până acolo.
vă mulţumesc destul de frumos. bine că nu m-aţi frecat cu gheaţă.
pentru textul : atâta frumuseţe deChiar că m-ai caracterizat fain aici Cristina ;-) admit, doar că în cazul de față nu am nici un motiv să fiu răutăcioasă, comentariul tău este cât se poate de pertinent. Nici nu vreau să spun nika 'în apărarea mea', doar că poemul este unul inspirat de o stare extrem de efemeră, dar foarte puternică pe moment. De unde probabil și 'pierderea de fir'. Mulțumesc pentru că rămâi aceeași atentă și inspirată 'colecționară' de poezie, de oase și de trupuri.
pentru textul : trupul tău mic deMargas
uite dom'le cum citesc eu comentarii mai vechi si sint nevoit sa recunosc ca opinii din astea sanatoase ma tin in viata. ma refer la viata mea de poet ratat. ca restul e bine merci. ce vremuri...
pentru textul : defectul simplu VII de(poate) ne vedem sîmbata...
pentru textul : Virtualia Zece desanda, nu i asa ca e politicos si frumos sa multumesti celor te citesc si rup din timpul lor pentru a-ti lasa semn sub textele tale? te rog sa ma ierti pentru interventie fireste, tu stii mai bine ce trebuie sa faci si ce nu
pentru textul : Să-mi cânte deaşa doreai?
pentru textul : Prezenţă de spirit dejust a mistake. asa e cind incerc sa fac mai multe lucruri de-odata.
pentru textul : cea mai mare problemă dede acord cu ioana. am râs de baraca expusă de vlad. în constanţa se vor da în locuinţă de către primar, celor cu posibilităţi minine de trai, containere la prima mână. da, ioana? secondhand le va scoate vlad din măiestrie şi artă(şi aici pot intereveni poetic. iată: baraca şi mazărea)- proiect susţinut de primarul constanţei şi un undercover de vlad turburea.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete debravo hermeneia!
să-l iertăm, dragă queen margot. eu am râs cu lacrimi, mi-a amintit atât de mult de bunicii mei... ghecuiu (mulțumesc).
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deBianca, privind primul paragraf: Afinitatea cred că e clară, Iar prietenia e acolo: ei se iubesc, se doresc, și se cunosc, deși o comunicare directă nu există, există una subterană, cu sensuri în spatele aparentelor banalități, într-un telefon târziu, într-un cd. Ei știu că odată atins idealul lor de iubire, ar ramâne fără culmi, în varf, dar într-un gol existențial : acum încotro? să ating un nou scop, ca apoi să pășesc într-un nou gol. Apoi, și dimensiunea materialului și prezentul îi împiedică. Astfel, stau încorsetați în propriile granițe impuse ca să se apere, atât de ce simt și crește nepermis în ei, cât și de acel punct al împlinirii. Pentru ei drumul e mai important decât succesul, pentru că drumul îi umple, le dă un sens; succesul îi aruncă în prăpastia unui nou orizont. Acum.. intelegi? Aceasta e mecanica personajelor mele. Poate e neclară, poate am scris stângaci, dar acesta era sensul. Prietenii perfecți: se cunosc, se acceptă, se respectă și respectă legătura dintre ei, de aceea organicul nu-și are locul, materialul îi sufocă, granițele, îi zdrobește realitatea, și fug; doar ca apoi să se regăsească, e un drum, un ciclu închis care dă sens unei vieți. Am explicat încă de la început "lipsa dorinței" pentru că voiam ca rațiunea lor de viață să se înțeleagă, să poată fi surprinsă tensiunea, și ca să am cu ce închide textul, pentru simetrie. Sugestia ta e bună, fiecare cititor are un unghi, nu vreau sa îl contrez, sau să îl resping, dar nu se potrivește ceea ce voiam eu să exprim. Într-adevăr, dacă elimin prima fraza, proza își schimbă fața, poate chiar și unele sensuri. Din punctul meu ar fi devenit inutil ambiguă. Îți mulțumesc din nou apreciei, și, zău, revino oricând ai o sugestie, chiar dacă nu ne înțelegem în unghiuri, stai, explică-mi, în final nu poate ieți decât bine. Și, evident că mă interesează să scriu cât mai bine! :)
pentru textul : Amantă spirituală dep.s. orișicum, vezi că Nicodem clatină deja nește chestii, hamarticoasă mică ce ești.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deUneori din texte rămân semnele de punctuaţie. Şi acestea nu sunt mediocre. Nu?
pentru textul : Reverie dePoemul are prospetimea si transparenta unei picàturi de rouà. Ritmul este construit urmînd un flux interior lejer care este în alt registru decît ultimele poeme din ciclul anterior. Aranca, cu acest poem ne oferi un frumos buchet de tradafiri albi de Saint Valentine. Daniela
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte dein ceea ce priveste "hora satelor" eu incercasem o ironie (vezi intreg versul) dar se pare ca n-a iesit. daca ai sugestii, eu sunt deschis... imi pastrez "osul mustind" ca vine prea de departe ca sa nu-l gazduiesc oleaca drept bun musafir.
pentru textul : Doină deAdriana Lisandru, îmi place felul în care uneori îmi iei la strecurat poemele.Asta înseamnă că întotdeauna rămâi în palmă cu ceva firișoare în care poți citi mai ușor semnele... cu stimă
pentru textul : este dimineață în peru dee scrisa bine dar ii lipseste autenticitatea. e un hibrid, un fel de poezie bionica, ceva ce ar trebui sa para real dar nu e. pana la urma tot o facatura.
pentru textul : iubirea între oglindă și zid deE interesant, imaginile sunt pe registre diferite de fiecare dată, cocorii inventează, bătrânii se joacă de-a îngerii, drăguț. "Migrația" "cale de o secundă" e o bună găselniță. Dar găsește altceva în loc de "zborul". Moartea ca zbor e prea fumată.
pentru textul : înspre liniști depropun să ne întâlnim la Madrid, în coridă. eu aduc taurul, tu aduci pătura roşie. de unde ştii tu de câte ori mă bat eu singur pe umăr? încerci să mă scoţi din sărite, dar nu reuşeşti. altădată, poate, dar de la o vreme chiar mi-eşti simpatic. hai că plec la ale mele, văd că te-apucă chatul şi eu n-am timp.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – dedoamnelor, va multumesc pentru lectura si aprecieri.
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale de”şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…”
- eu cred că aici nu merge ceva. textul e greoi, ideea în sine e chiar faină, însă inversiunile, adjectivele, rima - toate fac textul să se blocheze înainte de a ajunge la... un cititor ca mine. Dar se prea poate să greșesc, important e modul în care tu te simți mai bine pentru a ajunge... dincolo de ecran...
- remarc:
”Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă
să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip”
alex
pentru textul : Un ochi îngust, privind subțire deOk, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
pentru textul : we will always have sighisoara... demultumesc pentru... intelegere, Ottilia!:) precum spui, "nicio sansa" si avatarurile de cuviinta...
Andu, la tine altfel se citesc comentariile. wow, ai citit pana la sfarsit??? sa fii iubit!:)
pentru textul : întrebare atât de aproape deOvidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deGebeleizis, Nu stiu cine esti, nici nu ti-am citit textele. O voi face, fireste, cel putin din pura datorie morala: si tu ai citit ce am scris eu (ca-mi vine sa parafrazez pe altcineva care spunea ca nu mai exista scriitori de "massa", ci scriitorii se citesc intre ei: asta insemnand ca eu ar trebui sa-mi caut alta ocupatie, ha, ha, ha!!!). Cand vei putea macar visa la un tiraj de 10.000 de exemplare dintr-o carte a ta, mai vorbim. Comparatia cu Ceausescu te descalifica, puteai da si tu un exemplu mai tare, un Mao Tse Dong ori, de ce sa nu zic si asta?, un Adrian Nastase. Vei avea o surpriza cand ne vom vedea, pentru ca nu irosesc banii "poporului muncitor" pentru cele 10.0000 de exemplare, ci pe ai mei. Referitor la opinia ta despre text: eu nu sunt un Ianus oarecare. Uita-te cu atentie la ce am scris, nu fugitiv. In sinea ta, si tu ai reactii identice, dar ti-e frica sa le comunici altora. Faptul ca am indraznit sa dau forma spaimei voastre v-a facut pudici si executorii. Cu ce am gresit, de fapt? Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deimaginea cerului ca un făt şi ideea naşterii în ochi. o viziune. asemenea, trecerea "dintr-un cerc în altul" şi nicio durere apoi, "nicio urmă de nor".
pentru textul : sura rănii demerci Adriana, către planeta "maricica", repede, repede,dar eu mă pregăteam de teză, să văd ce fac acolo :)
pentru textul : poem orb degasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!
PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului dedubla eroare de calcul, dragul meu virgil: 1. in Romania e pranz acuma 2. textul tau provoaca regrete post-lectura, nicidecum ofuscaieli.
pentru textul : caut femeie deavem aici un adevărat "furor poeticus" care face înconjorul artei de VI ori. mie mi-au plăcut în mod deosebit scrisorile II, III, IV şi V. dacă aş fi bizon le-aş devora de la un capăt la altul al emisferei boreale! dau peniţă fără a mai adauga vreo opinie ori brizbriz comentaristic pentrucă atunci când adaogi ceva la frumos, de fapt sustragi.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală dePagini