Ce păcat că nu i-ați vorbit atunci când avea nevoie și el... Atât de sugestive versurile încât mi-au mers așa de bine la inimă. Spe să nu fie numai milă, sper să fie și un regret pe undeva ascuns, nu-i așa? Așa regretăm noi oamenii când nu spunem ce ne doare sau ce ne place. Pierdem timpul cu mărunțișuri și uităm de lucrurile frumoase din viața noastră. De aceea e bine să-i spui cuiva că-l iubești atunci când simți acest lucru. Tu să nu taci , Virgil... el a tăcut. O poezie frumoasă, frumoasă...
Bobadile, poate tu nu ai aflat dar între timp s-a inventat pasta de dinți și periuța. E posibil ca tu să nu le folosești. Sau poate cei din jurul tău. În orice caz, în lumea în care trăiesc eu oamenii le folosesc. Așa că nu știu la ce te referi. Nu știu cu ce ești obișnuit tu. De asemeni te asigur că sînt încîntat și mulțumit (nu știu ce să spun despre înțelepciune) și cînd ești tu aici la fel ca și atunci cînd nu ești. Nu mă deranjezi, dacă asta ai vrut să insinuezi. Am, zic eu, o cantitate suficientă de răbdare. Iar de cînd cu Hermeneia am exersat asta și mai mult. Așa că nu ai nici un motiv ca să te îngrijorezi. În ce privește textul înțeleg că nu îți place dar dacă ai explica opiniile tale în loc să încarci cu vitriol probabil că toată lumea ar înțelege mai bine ce vrei să spui.
Deși e o poezie în care lumina pătrunde ca o avalanșa, Tincuța își păstrează nota ei de autenticitate, printr-o elegantă tristețe. Da, puctual, ne poate trimite ușor și la Nichita Stănescu. Și aceasta se întâmplă nu pentru că și-ar fi propus Tincuța. Există coincidențe de sensibilitate poetică. Și, nu mai știu acum cine (era un critic sau un poet sau nici nu mai are importanta ce era) spunea că e foarte greu să fii nichitscian. E o utopie. Ofer Ticuței o peniță îndeosebi pentru "eu înnodam nopțile așteptând/ să-mi crească degetele până la lună". Pentru că mi-a oferit iluzia de a îmbrățișa cu melancolie, visul.
Dacă diminețile tale sunt atât de grele, aș vrea să plâng cu tine în seară. Mi-am notat și eu pe birou cum "desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri". Imaginea de aici e cuceritoare. Mult prea atente pentru o dimineață, privirea și gândul autoarei trimit sugestiv spre labirintul anunțat în titlu. E un labirint grav și apăsător, complicat dar totodată dulce și plin de semnificații. Imaginile se leagă armonic: dimineață - pâine prăjită - lămâie - ceai. Ce bine că lipsește cafeaua, ar fi fost banal. Până aici totul e pașnic și liniștit. Dar conștiința începe să sape după sensuri: "gândești", "înțelepciune bolnavă" (tragic pentru un gând de dimineață), și apoi... începi să "desfaci încet culoarea viloet a mâinilor în fire subțiri" și de aici totul se complică: te războiești cu "țesătura feței de masă", biroul mâzgălit, fereastra și valul, ape adânci, "așteptare îngropată", nici un prieten, trestia, toată tensiunea crește apoteotic spre un final zdrobitor, aproape de o dimineață de conștient coșmar, când, în tot labirintul iubirii, poate însuși trupul se rupe în două. E drept, s-a spus și mai sus, că poți să mai renunți la câteva cuvinte. Fac câteva sugestii: - vers 4: "în căderea tăcerii asculți sângele în tâmple" - vers 7: "desfaci încet violetul mâinilor în fire subțiri", dar te rog nu modifica după sugestia mea, ca să nu mor de tot. - în fiecare vers ai cel puțin un verb (mult prea mult după mine), cu excepția celui de-al patrulea vers de la sfârșit, unde adăugând verbul doar în versul următor, creezi un efect plăcut. Încearcă să renunți la cât mai multe verbe și înlocuiește-le cu stările acelor momente. O să fi surprinsă de efect.
Mulțumesc de aprecieri, Paul, 8 ani din viață mi i-am petrecut în Iași, așa că sunt foarte familiar cu împrejurimile. Recent, acum vreo două săptămâni, chiar am băut niște ceai cu lună seara în parc pe malul Lacului Ontario. Iar umbrele norilor ce mângâie iarba e o priveliște des văzută în satul meu la sfârșit de vară.
Textul îmi amintește de Blandiana, nu în sensul de contaminare ideatică, dar în acela, mai plăcut, de creare a unei atmosfere vagi, cețoase, de stări obnubilate de angoase, asezonate cu reminiscențele unui periplu lăuntric prin anotimpurile sufletului: tiparele de greieri, carnea ninsă, sămânța fricii. Regăsesc aceeași maturitate lirică strunită de la început în metaforele tale de debut șarjând obscurul, neprecizatul, muzicalitatea sugestiei: "cvadrige de ceață", insule topindu-se, etc. Mă miră că, deși ai atâtea expoziții, publici atât de puțin pe hârtie. Aș citi ceva S.F. din creația ta, sunt curios cum se descătușează liricul tău pe domeniile imaginației eliberate de daturi ontologice. Unde pot citi poezie sau proză S.F. scrisă de tine? Mă gândesc că trebuie să îți placă Ray Bradbury, cel mai liric scriitor de S.F. din istorie, poetul fantasticului modern. Am dreptate sau nu? :)
Corina, cum am mai spus de vreo două(zeci) [de] ori, nu-mi stă deloc în caracter să rescriu (în viziunea mea, fireşte) texte ale altor autori, dar aici, fiind vorba doar despre inadvertenţa timpurilor verbelor, şi nu a esenţei, îmi permit o încercare, fără pretenţia ca să ţi-o însuşeşti:
"
azi-noapte
ţi-am învelit uşor ochii.
adormiseşi cu ei deschişi
spre craterul Donna
şi-ntregul univers se strecura,
se foia
în ei după toate legile fizicii
în zori,
după ce ursa mare şi cea mică
îşi agăţaseră cuminţi roţile în cer,
i-am închis.
să nu dea în ei soarele
care în vis
se făcea că apune în altă parte".
Şi aici "să nu dea în ei soarele", pentru firescul expresiei, aş spune "să nu dea soarele în ei".
Cu cele mai bune intenţii,
noroc,
sănătate,
bani,
horoscop,
ceas bun
etc
etc
Frumos poem etc. "din fericire prietenii mă caută tot mai rar", pai daca si lor le dai adresa cu pseudonimul literar!?!?!!? Asa o gafa n-am mai pomenit! Mi s-a intors pachetul cu volumul. Gandeste-te la o varianta care sa imi ia timp minim sa iti trimit cartea si sa si ajunga!
cred ca textul e ok si fara ac fragment: " Știi cît timp pierzi din viață ca să faci de mîncare ? Înainte mîncam numai ochiuri spărgeam ouăle în silă aveam impresia că sunt vinovat pentru moartea tuturor puilor care ar fi putut să zboare într-o zi." vorbesti bine despre tine, apoi prieteni, apoi iubita. cred ca mi ar fi placut acum, aici, un poem doar despre tine. sau eventual, in final, sa revii la tine
nu e prima oară cînd mă jigniți. brînza de capră nu are nimic josnic, ba e foarte recomandată, nu intru în detalii de ce, pe mine m-a lecuit de distonie neurovegetativă, dar totuși nu are legătură cu textul sau comentariul meu. apoi... nu e prima oară cînd mă jihniți, public, dacă aveți o problemă cu mine, trimiteți-mi un mail, ori din partea dumneavoastră, ori din partea hermeneia, ca moderator. și cu limbaj de ăsta n-o să moderați mare brînză...
in amintirea scarilormeledebloc, a amintirilor inodore, a toamnelor adolescent solitare, a mucegaitelor parfumuri... nu pot sa nu fiu subiectiv. poemul asta ma atinge ca placutul vanticel al unei "veri desvirginate de soare"
Alternanța de timpuri verbale, partea cu dihorul, cu gânditul, cu mătușa... nu fac chiar bine textului. Ce mai rămâne: "senzația că a rămas ceva neterminat și eu mă legăn în copaci privesc în jos mi se face rău când lucrurile încep să se așeze lent".
Regula e destul de clară şi o putem ilustra chiar cu cele două substantive. Atunci cand cuvântul se termină într-o literă caracteristică limbii române (deci care marchează un sunet, aşadar se pronunţă), nu se pune cratima înaintea articolului sau a mărcii de plural: "mottoul", "mottouri", "mottourile"; dacă ultima literă marchează ceva din limba străină (ţine de ortografia etimologică şi nu se pronunţă), atunci se pune cratimă: "mouse-ul", "site-ul" şi altele.
Dacă te interesează, am un fişier sintetic, de uz didactic, întocmit de un profesor şi postat pe internet. Este foarte bine întocmit. Vei constata pe baza lui că ideea DOOM este de a nu româniza cu orice preţ cuvintele străine. Dă-mi adresa de e-mail şi ţi-l trimit.
Nu inteleg de mi se pare mie ca tu vorbesti cu altcineva aici. But anyway, nu stiu ce e aia "inima, suflet si literatura" dar la cite nu stiu eu nici nu ma mai mir. Well, textul e scris in urma cu citeva zile daca asta este ceea ce intrebi.
cred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
bobadil, am senzaţia că Electra vorbea cu mine. sper că nu te deranjează asta.
în ce priveşte familia mea ţi-aş fi recunoscător dacă ai păstra o distanţă decentă. atîta timp măcar cît eu nu am îndrăznit şi nici nu voi îndrăzni vreodată să îmi exprim opiniile despre a ta. şi te rog nu uita, avertismentul este valabil so, please, don't push your luck cu sudo-comentarii după offtopic. iar dacă ai ceva de spus despre un text vorbeşte despre text şi încetează cu datul ăsta cu părerea despre ce motive am sau nu am eu cînd scriu ceva. ce ai devenit acum? psihoanalist? ghicitor? baba Mărţişoara? mama Omida? baba Bobadila?
nu cred că m-am gîndit neapărat la vreun simbol. nu prea sînt în mood de simboluri zilele astea. mă tem că nu se vrea decît un text impresionist. o încercare și cam atît.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumes, dorin. "efectul pygmalion" ma fascineaza... precum "lumina de gaz". este interesant cum oamneii incep sa semene propriilor lor imagini.
pentru textul : Efectul Pygmalion deMladitza multumesc de trecere si cuvinte! Aranca, incantat de analiza. Multumesc frumos pentru rabdare si cuvinte!
pentru textul : Umbra păsărilor deSilvia, eu cred că pastelul se adresează tuturor vârstelor, așa cum natura ni se oferă și ne înconjoară pe toți, fără discriminare.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deAici, sincer, cred că nu te-ai prea hotărât ce ton să abordezi. Și au ieșit vreo trei poeme, bune fiecare. Împreună însă nu prea merg.
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deMargas
Ce păcat că nu i-ați vorbit atunci când avea nevoie și el... Atât de sugestive versurile încât mi-au mers așa de bine la inimă. Spe să nu fie numai milă, sper să fie și un regret pe undeva ascuns, nu-i așa? Așa regretăm noi oamenii când nu spunem ce ne doare sau ce ne place. Pierdem timpul cu mărunțișuri și uităm de lucrurile frumoase din viața noastră. De aceea e bine să-i spui cuiva că-l iubești atunci când simți acest lucru. Tu să nu taci , Virgil... el a tăcut. O poezie frumoasă, frumoasă...
pentru textul : copacul deesti cam violent cand spui "lagar de exterminare , mai apoi "cu grija", nu crezi? :)
pentru textul : ea (indiferența se așează în lucrurile mărunte) deBogdan, ții neapărat la vecinătatea asta
„clopote bat/ cu spirale albastre(...)/ nuci albi/ cu frunzele uitate”?
întreb doar...
pentru textul : Nelinişte deBobadile, poate tu nu ai aflat dar între timp s-a inventat pasta de dinți și periuța. E posibil ca tu să nu le folosești. Sau poate cei din jurul tău. În orice caz, în lumea în care trăiesc eu oamenii le folosesc. Așa că nu știu la ce te referi. Nu știu cu ce ești obișnuit tu. De asemeni te asigur că sînt încîntat și mulțumit (nu știu ce să spun despre înțelepciune) și cînd ești tu aici la fel ca și atunci cînd nu ești. Nu mă deranjezi, dacă asta ai vrut să insinuezi. Am, zic eu, o cantitate suficientă de răbdare. Iar de cînd cu Hermeneia am exersat asta și mai mult. Așa că nu ai nici un motiv ca să te îngrijorezi. În ce privește textul înțeleg că nu îți place dar dacă ai explica opiniile tale în loc să încarci cu vitriol probabil că toată lumea ar înțelege mai bine ce vrei să spui.
pentru textul : psalm deDeși e o poezie în care lumina pătrunde ca o avalanșa, Tincuța își păstrează nota ei de autenticitate, printr-o elegantă tristețe. Da, puctual, ne poate trimite ușor și la Nichita Stănescu. Și aceasta se întâmplă nu pentru că și-ar fi propus Tincuța. Există coincidențe de sensibilitate poetică. Și, nu mai știu acum cine (era un critic sau un poet sau nici nu mai are importanta ce era) spunea că e foarte greu să fii nichitscian. E o utopie. Ofer Ticuței o peniță îndeosebi pentru "eu înnodam nopțile așteptând/ să-mi crească degetele până la lună". Pentru că mi-a oferit iluzia de a îmbrățișa cu melancolie, visul.
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele deDacă diminețile tale sunt atât de grele, aș vrea să plâng cu tine în seară. Mi-am notat și eu pe birou cum "desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri". Imaginea de aici e cuceritoare. Mult prea atente pentru o dimineață, privirea și gândul autoarei trimit sugestiv spre labirintul anunțat în titlu. E un labirint grav și apăsător, complicat dar totodată dulce și plin de semnificații. Imaginile se leagă armonic: dimineață - pâine prăjită - lămâie - ceai. Ce bine că lipsește cafeaua, ar fi fost banal. Până aici totul e pașnic și liniștit. Dar conștiința începe să sape după sensuri: "gândești", "înțelepciune bolnavă" (tragic pentru un gând de dimineață), și apoi... începi să "desfaci încet culoarea viloet a mâinilor în fire subțiri" și de aici totul se complică: te războiești cu "țesătura feței de masă", biroul mâzgălit, fereastra și valul, ape adânci, "așteptare îngropată", nici un prieten, trestia, toată tensiunea crește apoteotic spre un final zdrobitor, aproape de o dimineață de conștient coșmar, când, în tot labirintul iubirii, poate însuși trupul se rupe în două. E drept, s-a spus și mai sus, că poți să mai renunți la câteva cuvinte. Fac câteva sugestii: - vers 4: "în căderea tăcerii asculți sângele în tâmple" - vers 7: "desfaci încet violetul mâinilor în fire subțiri", dar te rog nu modifica după sugestia mea, ca să nu mor de tot. - în fiecare vers ai cel puțin un verb (mult prea mult după mine), cu excepția celui de-al patrulea vers de la sfârșit, unde adăugând verbul doar în versul următor, creezi un efect plăcut. Încearcă să renunți la cât mai multe verbe și înlocuiește-le cu stările acelor momente. O să fi surprinsă de efect.
pentru textul : Labirint dema bucur ca ti-a placut... Andu e mindru de textele mele, oricum....:) pe curind, Corina
pentru textul : Honestly deMulțumesc de aprecieri, Paul, 8 ani din viață mi i-am petrecut în Iași, așa că sunt foarte familiar cu împrejurimile. Recent, acum vreo două săptămâni, chiar am băut niște ceai cu lună seara în parc pe malul Lacului Ontario. Iar umbrele norilor ce mângâie iarba e o priveliște des văzută în satul meu la sfârșit de vară.
pentru textul : Trei haikuri în limba română dealt val de emotie, ati declansat un adevarat tsunami in sufletul meu !
pentru textul : Virtualia în real deGanduri de pretuire tuturor !
Textul îmi amintește de Blandiana, nu în sensul de contaminare ideatică, dar în acela, mai plăcut, de creare a unei atmosfere vagi, cețoase, de stări obnubilate de angoase, asezonate cu reminiscențele unui periplu lăuntric prin anotimpurile sufletului: tiparele de greieri, carnea ninsă, sămânța fricii. Regăsesc aceeași maturitate lirică strunită de la început în metaforele tale de debut șarjând obscurul, neprecizatul, muzicalitatea sugestiei: "cvadrige de ceață", insule topindu-se, etc. Mă miră că, deși ai atâtea expoziții, publici atât de puțin pe hârtie. Aș citi ceva S.F. din creația ta, sunt curios cum se descătușează liricul tău pe domeniile imaginației eliberate de daturi ontologice. Unde pot citi poezie sau proză S.F. scrisă de tine? Mă gândesc că trebuie să îți placă Ray Bradbury, cel mai liric scriitor de S.F. din istorie, poetul fantasticului modern. Am dreptate sau nu? :)
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deCorina, cum am mai spus de vreo două(zeci) [de] ori, nu-mi stă deloc în caracter să rescriu (în viziunea mea, fireşte) texte ale altor autori, dar aici, fiind vorba doar despre inadvertenţa timpurilor verbelor, şi nu a esenţei, îmi permit o încercare, fără pretenţia ca să ţi-o însuşeşti:
"
azi-noapte
ţi-am învelit uşor ochii.
adormiseşi cu ei deschişi
spre craterul Donna
şi-ntregul univers se strecura,
se foia
în ei după toate legile fizicii
în zori,
după ce ursa mare şi cea mică
îşi agăţaseră cuminţi roţile în cer,
i-am închis.
să nu dea în ei soarele
care în vis
se făcea că apune în altă parte".
Şi aici "să nu dea în ei soarele", pentru firescul expresiei, aş spune "să nu dea soarele în ei".
Cu cele mai bune intenţii,
noroc,
sănătate,
bani,
horoscop,
ceas bun
etc
etc
al d-voastră
pentru textul : Twilight desubsemnat.
Îndrăznesc să sugerez a se așeza poemul pe prima pagină a site-ului. Nu mi-o luați în nume de rău: aș putea să sugerez și în ce loc.
pentru textul : Scrisoare de toamnă deFrumos poem etc. "din fericire prietenii mă caută tot mai rar", pai daca si lor le dai adresa cu pseudonimul literar!?!?!!? Asa o gafa n-am mai pomenit! Mi s-a intors pachetul cu volumul. Gandeste-te la o varianta care sa imi ia timp minim sa iti trimit cartea si sa si ajunga!
pentru textul : desen cu alb decred ca textul e ok si fara ac fragment: " Știi cît timp pierzi din viață ca să faci de mîncare ? Înainte mîncam numai ochiuri spărgeam ouăle în silă aveam impresia că sunt vinovat pentru moartea tuturor puilor care ar fi putut să zboare într-o zi." vorbesti bine despre tine, apoi prieteni, apoi iubita. cred ca mi ar fi placut acum, aici, un poem doar despre tine. sau eventual, in final, sa revii la tine
pentru textul : jurnal dePaul si Cristina, bucuria mea e mare cat un soare :) Multumesc frumos!
pentru textul : Haiku...poleit deSa vina primavara!
dimpotrivă, mie mi s-a părut un poem curajos și matur. ultima parte însă este o dezamăgire totală
pentru textul : Inscripție pe o frunte demulțumesc Sixtus pentru trecere și aprecieri.
de asemeni mulțumesc kalipeto, maria - doina, yester, cristina, ...
pentru textul : copacul dinăuntru denu e prima oară cînd mă jigniți. brînza de capră nu are nimic josnic, ba e foarte recomandată, nu intru în detalii de ce, pe mine m-a lecuit de distonie neurovegetativă, dar totuși nu are legătură cu textul sau comentariul meu. apoi... nu e prima oară cînd mă jihniți, public, dacă aveți o problemă cu mine, trimiteți-mi un mail, ori din partea dumneavoastră, ori din partea hermeneia, ca moderator. și cu limbaj de ăsta n-o să moderați mare brînză...
pentru textul : Cândva dein amintirea scarilormeledebloc, a amintirilor inodore, a toamnelor adolescent solitare, a mucegaitelor parfumuri... nu pot sa nu fiu subiectiv. poemul asta ma atinge ca placutul vanticel al unei "veri desvirginate de soare"
pentru textul : scaranoastradebloc deSi daca nu ne gandim, s-ar putea sa devenim niste cyborgi, hibrizi programati. Asa, ca-i mai bine sa ramanem, ganditori...
pentru textul : Când fac dragoste deCu respect, Iuri.
Alternanța de timpuri verbale, partea cu dihorul, cu gânditul, cu mătușa... nu fac chiar bine textului. Ce mai rămâne: "senzația că a rămas ceva neterminat și eu mă legăn în copaci privesc în jos mi se face rău când lucrurile încep să se așeze lent".
pentru textul : dar nu vine niciodată deRegula e destul de clară şi o putem ilustra chiar cu cele două substantive. Atunci cand cuvântul se termină într-o literă caracteristică limbii române (deci care marchează un sunet, aşadar se pronunţă), nu se pune cratima înaintea articolului sau a mărcii de plural: "mottoul", "mottouri", "mottourile"; dacă ultima literă marchează ceva din limba străină (ţine de ortografia etimologică şi nu se pronunţă), atunci se pune cratimă: "mouse-ul", "site-ul" şi altele.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deDacă te interesează, am un fişier sintetic, de uz didactic, întocmit de un profesor şi postat pe internet. Este foarte bine întocmit. Vei constata pe baza lui că ideea DOOM este de a nu româniza cu orice preţ cuvintele străine. Dă-mi adresa de e-mail şi ţi-l trimit.
Nu inteleg de mi se pare mie ca tu vorbesti cu altcineva aici. But anyway, nu stiu ce e aia "inima, suflet si literatura" dar la cite nu stiu eu nici nu ma mai mir. Well, textul e scris in urma cu citeva zile daca asta este ceea ce intrebi.
pentru textul : tskhinvali decred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme debobadil, am senzaţia că Electra vorbea cu mine. sper că nu te deranjează asta.
pentru textul : despre o femeie goală deîn ce priveşte familia mea ţi-aş fi recunoscător dacă ai păstra o distanţă decentă. atîta timp măcar cît eu nu am îndrăznit şi nici nu voi îndrăzni vreodată să îmi exprim opiniile despre a ta. şi te rog nu uita, avertismentul este valabil so, please, don't push your luck cu sudo-comentarii după offtopic. iar dacă ai ceva de spus despre un text vorbeşte despre text şi încetează cu datul ăsta cu părerea despre ce motive am sau nu am eu cînd scriu ceva. ce ai devenit acum? psihoanalist? ghicitor? baba Mărţişoara? mama Omida? baba Bobadila?
nu cred că m-am gîndit neapărat la vreun simbol. nu prea sînt în mood de simboluri zilele astea. mă tem că nu se vrea decît un text impresionist. o încercare și cam atît.
pentru textul : ploaie în veneția dePagini