nu e chiar Cantarea Cantarilor :), iubita e alba, malul orasului roz, umbrele gri, depinde in ce ape ale inspiratiei te scalzi, Dorine, speranta mea era ca si elementele de acrostih sa fie devoalate si inspiratoare, orasul ca o temnita devoratoare de idei, cu zidurile care cresc numai atunci cand ingroapa in ele ideea, ultima (acrostihul), de aici arealul, irealul, sumbrul, artificialul, acel "no time" al "secundelor cruce", bine surprins, Alma
ai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
Dacă primele trei strofe arată ca scrise de ziua sfintei, mi-am atins scopul cu ele ;-). De fapt poezia asta s-a vrut a fi ceva între lamentare şi autocritică, apropo de inerţia în care mă scald de ceva vreme. Ştii tu vorba aia cu brânza şi cu burduful... Aşa şi cu mine.
Mulţumesc pentru vizită!
Apreciez textul pentru gradația stărilor pe care reușești să le dinamizezi în ciuda redundanței repetițiilor (cel mai mult mă deranjează apelativul "prietene" ca și cum te-ai îndoi de calitățile acestuia sau conferi oricărui necunoscut acest titlu?) utilizate. Stăpânești foarte bine conceptele operaționale încercând să utilizezi prozopopei originale și întreg limbajul poetic necesar stărilor substituite astfel. Poate că aș fi vrut chiar o casă de piatră nu doar o "căsuță de piatră", așa totul s-ar putea închide în turnul singurătății noastre fără prea mult zgomot fără speranță "fără ferestre"...
Da, datorita unui comentariu care incalca flagrant Principiile de functionare ale Hermeneia, si pentru faptul ca Aranca este mai grav decit recidivsta cu privire la multe alte incalcari, a fost luata aceasta decizie, care ca sa fiu si mai transparent, era de mult necesara.
despre inovație... hmm, poate, să zicem că este cum spui tu.
în rest... nu știu ce am, dar de la un timp mă bântuie oximoroanele și stridențele la care, tu, sensibil binevoitor într-ale cuvintelor, faci referire. aleg să cultiv și inesteticul, introdus de alții în poezie. cel puțin deocamdată. plăcută această aplecare a ta asupra poemului meu. mulțumesc, Virgil!
cât despre versurile ei, am să-i dau un link spre această pagină.
Înțeleg nerăbdarea ta de a posta dar sunt suficiente pentru început două texte...nu pentru că ar fi o regulă dar un cititor se poate plictisi deja la al treilea... În altă ordine de idei cred că impresiile chiar și cele de moment nu sunt goale au ceva... Ușor incert ceea ce vrei să fii: între perfecțiune și paradox... Bine ai venit!
Aici mi-a placut schisma... bine redata, cateva elemente din cotidian apoi cateva amintiri din epoca de aur si ecce homo... un poem semnat Paul Blaj, alas I was no swimmer. Folosind un lait-motiv transpirat mai degraba decat inspirat "am meditat auriu" (imi aminteste de Dali care spunea intr-una dintre dizertatiile care au adaugat celebritatii sale un inch de nebunie ca el analizeaza starea de sanatate a unui individ dupa culoarea fecalelor sale care, daca sunt sanatoase, trebuie sa fie aurii).si un final ludic intr-o nota nu doar moderna, dar si ecologista poemul este unul cu adevarat exaltat. Munca la Canal apare ca o diversiune, o figura de stil intalnita destul de frecvent la acest autor, un fel de mutare a punctului de asmabare al cititorului. Semnalez aici o lectura cu adevarat pasionala din sfera "gingasiei vide". Andu
Nu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)
Am uitat să remarc cea mai frumoasă strofă cu o imagine foarte concentrată:"Fantastică este noaptea! Scârțâie toată, ca niște sfori de clopote trase din lumea cealaltă." Poate ar trebui să renunți la primul vers, să-l lași pe cititor să-și spună asta în gând după ce citește versurile ce-i urmează.
mie cel mai mult îmi place imaginea cu mina explodând, în ciuda părerilor anterioare. E o opinie doar. Eu cred că poezia sigur nu e experiment, deşi receptarea ei are anumite variabile, ca în experimente.
cailean, eu am zis rezoluția nu revoluția, că dacă e așa atunci te aștept și eu la 1920X1200 și după aceia punem de o saramură că n-am mai mîncat scrumbie de o veșnicie
ioan albu, nu prea ai ce sa raspunzi de vreme ce dumneata ai fost primul care ai atacat. consider acest conflict inchis si iti cer sa iti muti cheful de scandal oriunde in alta parte. oricine are dreptul sa comenteze orice text. snowdon king, daca tot te vad cu chef de recomandari, iti recomand si eu ceva, pe viitor limiteaza-ti aprecierile la adresa textului si mai putin sau de loc la adresa capacitatii autorului de a scrie poezie, asta ca tot faci vorbire despre respect. arata-l tu mai intii. altfel e mai degraba ipocrizie.
dacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
Nu am pretenția că am înțeles prea bine ce spui sau ce vrei să spui tu aici. După părerea mea există și fraze incoerente. Pe alocuri chiar te contrazici singur. De exemplu spui "Hristos a fost răstignit" ca apoi sa spui "Hristos, fiul lui Dumnezeu, ființă din și a divinității, s-a răstignit". Evident că s-ar putea să îmi spui că diferența se datorează unui stil de vorbire bisericească și că ar cam însemna același lucru dar în contextul de față diferența este semnificativă. Din cîte am înțeles eu Hristos a fost răstignit și nu S-a răstignit singur, chiar dacă noi putem specula că fiind Dumnezeu și atotputernic ar fi putut să împiedice asta dar a îngăduit-o. Dar să nu încurcăm aici lucrurile. Argumentul ar fi absolut absurd pentru că există o diferență între a face un lucru pe de o parte și a îngădui un lucru pe de alta. Și la urma urmei pe asta se bazează întregul eșafodaj al responsabilității umane, a eventualei păcătoșenii umane și implicit a nevoii de mîntuire. Dacă Dumnezeu Hristos este responsabil moral de ce s-a întîmplat cu El la cruce atunci cei care l-au răstignit n-ar avea nici o vină și în plus însăși răstignirea n-ar mai reprezenta o pedeapsă a păcatului ci doar o sinucidere pe care El Și-ar asuma-o. N-am înțeles nici ce legătură au țiganii cu toată povestea asta. Pur și simplu mie imi scapă. Afirmația ca "țiganii sînt slugile aurului" și alte afirmații despre ei în text sînt aproximativ defăimătoate și eu pe Hermeneia nu agreez formulări care denigrează nici un fel de etnie. Sper să fiu înțeles bine. A spune că Dumnezeu nu este țigan pentru mine e echivalent cu a spune Dumnezeu nu este român sau turc. Tot aia e. Nu cred că a fi român sau englez te face a fi mai dumnezeiesc decît a fi indian sau somalez. Cred că astfel de prejudecăți ascund impresia că noi am fi creștini de la nașterea etniei și alte aberații din astea care nu ne folosesc la absolut nimic. Pe parcurs îmi demonstrezi că tu confunzi conceptul de viață cu cel de existență. Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze. Acest text nu reprezintă modul de gîndire al site-ului Hermeneia. Hermeneia nu este un site de teologie dar aici ne permitem să facem și teologie uneori. Eu personal consider că această interpretare a răstignirii este esențialmente greșită. Și asta pentru că ori nu mai știm ce înseamnă sinuciderea ori nu mai știm ce înseamnă răstignirea. În final aș adăuga că nu cred că răstignirea a însemnat că Dumnezeu a renunțat la luptă. Dimpotrivă, răstignirea și învierea reprezintă taina victoriei, taină despre care Apostolul Pavel spune că dacă ar fi cunoscut-o diavolul nu ar fi lăsat pe Hristos să ajungă sa fie răstignit. Într-un sens da, Hristos Isus a știut tot timpul că va muri și cum va muri dar faptul că a acceptat-o dovedește că El a biruit moartea (cum zice imnul creștin "cu moartea pre moarte călcînd") și nu că Și-a pricinuit-o sau că ar fi fost învins de ea.
multumesc, Naan Lea, decizia cu privire la Mihaela Visalon nu am luat-o singur si a fost luata pe baza textelor trimise cind s-a inscris, nu pe alte considerente. Deocamdata nu vad ca postat nimic, asa ca imi este greu sa stiu care va fi traiectoria ei pe hermeneia.com. Aici nimeni nu este altceva decit ceea ce face aici. De asemenea vreau sa subliniez ca anul pe care il vom incepe va aduce cu sine o (si) mai exigenta atitiudine fata de actul literar pe hermeneia. Dorinta mea este ca toti sa scrie cit mai bine.
Un titlu de prost gust și o poezie slabă, nu neg că-mi place-n ea varză a la Cluj care-mi aduce aminte de orașul în care am petrecut niște ani frumoși.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...am uitat semnul, e un eseu bun, reverberant...
pentru textul : Îngerul și glonțul denu e chiar Cantarea Cantarilor :), iubita e alba, malul orasului roz, umbrele gri, depinde in ce ape ale inspiratiei te scalzi, Dorine, speranta mea era ca si elementele de acrostih sa fie devoalate si inspiratoare, orasul ca o temnita devoratoare de idei, cu zidurile care cresc numai atunci cand ingroapa in ele ideea, ultima (acrostihul), de aici arealul, irealul, sumbrul, artificialul, acel "no time" al "secundelor cruce", bine surprins, Alma
pentru textul : Peisaj urban desimtim bucuria celorlalti
ma intrebam de ce e saturniana poema ta.
nu prea am de criticat la ea.
melancholia...
pentru textul : sălbăticiune deai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
pentru textul : zborul precum scoicile demultumesc, A.A.A., dar trebuie sa recunosc ca pe mine ma nemultumeste finalul. Recitindu-l dupa postare, am avut senzatia ca ceva imi scapa.
pentru textul : arpegii sub clopot deMladitza, nu pot sa fiu decat multumita atunci cand bucuria cu care scriu astfel de versuri este impartasita.
pentru textul : Când începe o dimineață deam inteles de unde ai plecat, dar nu ai ajuns, dupa mine, acolo unde trebuia. La multi ani!
pentru textul : simetrie deDacă primele trei strofe arată ca scrise de ziua sfintei, mi-am atins scopul cu ele ;-). De fapt poezia asta s-a vrut a fi ceva între lamentare şi autocritică, apropo de inerţia în care mă scald de ceva vreme. Ştii tu vorba aia cu brânza şi cu burduful... Aşa şi cu mine.
pentru textul : Sfânta lene deMulţumesc pentru vizită!
Raluca mulţumesc. Ioana mi-ai spus, îţi sînt recunoscător. Doina eşti tu generoasă. Virgil, Andu, voi şi mai şi. Sebi graţie să fie.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deApreciez textul pentru gradația stărilor pe care reușești să le dinamizezi în ciuda redundanței repetițiilor (cel mai mult mă deranjează apelativul "prietene" ca și cum te-ai îndoi de calitățile acestuia sau conferi oricărui necunoscut acest titlu?) utilizate. Stăpânești foarte bine conceptele operaționale încercând să utilizezi prozopopei originale și întreg limbajul poetic necesar stărilor substituite astfel. Poate că aș fi vrut chiar o casă de piatră nu doar o "căsuță de piatră", așa totul s-ar putea închide în turnul singurătății noastre fără prea mult zgomot fără speranță "fără ferestre"...
pentru textul : taxi Magic deDa, datorita unui comentariu care incalca flagrant Principiile de functionare ale Hermeneia, si pentru faptul ca Aranca este mai grav decit recidivsta cu privire la multe alte incalcari, a fost luata aceasta decizie, care ca sa fiu si mai transparent, era de mult necesara.
pentru textul : Apariție editorială 2007 – „În vizită la Ussais” de Adrian Graunfels dedespre inovație... hmm, poate, să zicem că este cum spui tu.
pentru textul : hârtia deîn rest... nu știu ce am, dar de la un timp mă bântuie oximoroanele și stridențele la care, tu, sensibil binevoitor într-ale cuvintelor, faci referire. aleg să cultiv și inesteticul, introdus de alții în poezie. cel puțin deocamdată. plăcută această aplecare a ta asupra poemului meu. mulțumesc, Virgil!
cât despre versurile ei, am să-i dau un link spre această pagină.
Înțeleg nerăbdarea ta de a posta dar sunt suficiente pentru început două texte...nu pentru că ar fi o regulă dar un cititor se poate plictisi deja la al treilea... În altă ordine de idei cred că impresiile chiar și cele de moment nu sunt goale au ceva... Ușor incert ceea ce vrei să fii: între perfecțiune și paradox... Bine ai venit!
pentru textul : intervenție pe impresii goale deAici mi-a placut schisma... bine redata, cateva elemente din cotidian apoi cateva amintiri din epoca de aur si ecce homo... un poem semnat Paul Blaj, alas I was no swimmer. Folosind un lait-motiv transpirat mai degraba decat inspirat "am meditat auriu" (imi aminteste de Dali care spunea intr-una dintre dizertatiile care au adaugat celebritatii sale un inch de nebunie ca el analizeaza starea de sanatate a unui individ dupa culoarea fecalelor sale care, daca sunt sanatoase, trebuie sa fie aurii).si un final ludic intr-o nota nu doar moderna, dar si ecologista poemul este unul cu adevarat exaltat. Munca la Canal apare ca o diversiune, o figura de stil intalnita destul de frecvent la acest autor, un fel de mutare a punctului de asmabare al cititorului. Semnalez aici o lectura cu adevarat pasionala din sfera "gingasiei vide". Andu
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deNu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)
pentru textul : Hansel și Gretel deAceeaşi problemă privind postarea textelor. Îmi cer scuze că am intrat aici.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deAm uitat să remarc cea mai frumoasă strofă cu o imagine foarte concentrată:"Fantastică este noaptea! Scârțâie toată, ca niște sfori de clopote trase din lumea cealaltă." Poate ar trebui să renunți la primul vers, să-l lași pe cititor să-și spună asta în gând după ce citește versurile ce-i urmează.
pentru textul : Gând de vecernie demie cel mai mult îmi place imaginea cu mina explodând, în ciuda părerilor anterioare. E o opinie doar. Eu cred că poezia sigur nu e experiment, deşi receptarea ei are anumite variabile, ca în experimente.
pentru textul : atât de absurd dem-am dumirit :)
pentru textul : Palisada deun tecst ok. ba chiar as putea spune ca e chiar f bun, daca m-ar prinde intr-o ipostaza mai putin rautacioasa.
pentru textul : văd cireși de smoală decailean, eu am zis rezoluția nu revoluția, că dacă e așa atunci te aștept și eu la 1920X1200 și după aceia punem de o saramură că n-am mai mîncat scrumbie de o veșnicie
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 demai eliberează cuvintele, nu aglomera tropii... și scrie ca și cum ți-ai bea cafeaua...
pentru textul : respiraţie de toamnă degând bun!
ioan albu, nu prea ai ce sa raspunzi de vreme ce dumneata ai fost primul care ai atacat. consider acest conflict inchis si iti cer sa iti muti cheful de scandal oriunde in alta parte. oricine are dreptul sa comenteze orice text. snowdon king, daca tot te vad cu chef de recomandari, iti recomand si eu ceva, pe viitor limiteaza-ti aprecierile la adresa textului si mai putin sau de loc la adresa capacitatii autorului de a scrie poezie, asta ca tot faci vorbire despre respect. arata-l tu mai intii. altfel e mai degraba ipocrizie.
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… deSă trăiască rezoluția! Eu vă aștept la 1280/1024. În colț, lângă chioșc. Deși ar fi trebuit să mă gândesc io, că poate unii văd altfel.
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 dedacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
pentru textul : când vorbesc cu moartea pe messenger desunt surprins plăcut, Raluca. mulțumesc mult!
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui deNu am pretenția că am înțeles prea bine ce spui sau ce vrei să spui tu aici. După părerea mea există și fraze incoerente. Pe alocuri chiar te contrazici singur. De exemplu spui "Hristos a fost răstignit" ca apoi sa spui "Hristos, fiul lui Dumnezeu, ființă din și a divinității, s-a răstignit". Evident că s-ar putea să îmi spui că diferența se datorează unui stil de vorbire bisericească și că ar cam însemna același lucru dar în contextul de față diferența este semnificativă. Din cîte am înțeles eu Hristos a fost răstignit și nu S-a răstignit singur, chiar dacă noi putem specula că fiind Dumnezeu și atotputernic ar fi putut să împiedice asta dar a îngăduit-o. Dar să nu încurcăm aici lucrurile. Argumentul ar fi absolut absurd pentru că există o diferență între a face un lucru pe de o parte și a îngădui un lucru pe de alta. Și la urma urmei pe asta se bazează întregul eșafodaj al responsabilității umane, a eventualei păcătoșenii umane și implicit a nevoii de mîntuire. Dacă Dumnezeu Hristos este responsabil moral de ce s-a întîmplat cu El la cruce atunci cei care l-au răstignit n-ar avea nici o vină și în plus însăși răstignirea n-ar mai reprezenta o pedeapsă a păcatului ci doar o sinucidere pe care El Și-ar asuma-o. N-am înțeles nici ce legătură au țiganii cu toată povestea asta. Pur și simplu mie imi scapă. Afirmația ca "țiganii sînt slugile aurului" și alte afirmații despre ei în text sînt aproximativ defăimătoate și eu pe Hermeneia nu agreez formulări care denigrează nici un fel de etnie. Sper să fiu înțeles bine. A spune că Dumnezeu nu este țigan pentru mine e echivalent cu a spune Dumnezeu nu este român sau turc. Tot aia e. Nu cred că a fi român sau englez te face a fi mai dumnezeiesc decît a fi indian sau somalez. Cred că astfel de prejudecăți ascund impresia că noi am fi creștini de la nașterea etniei și alte aberații din astea care nu ne folosesc la absolut nimic. Pe parcurs îmi demonstrezi că tu confunzi conceptul de viață cu cel de existență. Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze. Acest text nu reprezintă modul de gîndire al site-ului Hermeneia. Hermeneia nu este un site de teologie dar aici ne permitem să facem și teologie uneori. Eu personal consider că această interpretare a răstignirii este esențialmente greșită. Și asta pentru că ori nu mai știm ce înseamnă sinuciderea ori nu mai știm ce înseamnă răstignirea. În final aș adăuga că nu cred că răstignirea a însemnat că Dumnezeu a renunțat la luptă. Dimpotrivă, răstignirea și învierea reprezintă taina victoriei, taină despre care Apostolul Pavel spune că dacă ar fi cunoscut-o diavolul nu ar fi lăsat pe Hristos să ajungă sa fie răstignit. Într-un sens da, Hristos Isus a știut tot timpul că va muri și cum va muri dar faptul că a acceptat-o dovedește că El a biruit moartea (cum zice imnul creștin "cu moartea pre moarte călcînd") și nu că Și-a pricinuit-o sau că ar fi fost învins de ea.
pentru textul : Hristos s-a sinucis deAlma, te asigur ca am incercat imediat ce ai solicitat atentie si nu am vazut unde este problema. Eu nu intimpin nici o eroare. Mai invesitighez
pentru textul : femeia domnului Pa demultumesc, Naan Lea, decizia cu privire la Mihaela Visalon nu am luat-o singur si a fost luata pe baza textelor trimise cind s-a inscris, nu pe alte considerente. Deocamdata nu vad ca postat nimic, asa ca imi este greu sa stiu care va fi traiectoria ei pe hermeneia.com. Aici nimeni nu este altceva decit ceea ce face aici. De asemenea vreau sa subliniez ca anul pe care il vom incepe va aduce cu sine o (si) mai exigenta atitiudine fata de actul literar pe hermeneia. Dorinta mea este ca toti sa scrie cit mai bine.
pentru textul : The State of Hermeneia deUn titlu de prost gust și o poezie slabă, nu neg că-mi place-n ea varză a la Cluj care-mi aduce aminte de orașul în care am petrecut niște ani frumoși.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă dePagini