Citind textul tau nu pot sa nu remarc uneori cat de straina contextului, cat de ne-potrivita poate deveni ratiunea atunci cand vorbele, cuvintele, tacerile se rostesc cu putere. Exista o anumita seductie a ordinii in fiecare dintre noi, iluzia unui spatiu sigur in care speram ca ne putem trai/expune sentimentele fara sa ne ranim... pana la urma tot spilul poeziei tale sta in trimiterea la trandafirul perfid de roşu... sau poate de un rosu perfid (dar sa nu invinovatim culorile) ceea ce desigur face ca titlul sa sune intr-o nota ironica :)
Virgil, nu este nimic ridicol în faptul că cineva te numește poet, cu majuscule sau nu. Dacă stau și mă gândesc la elogiille primite de tine cu nonșalanță și cu zâmbet profetic, chiar că nu aș comenta acest schimb de replici... Sunt cititorii care hotărăsc în ultimă instanță. Ei ne pot critica cum cred de cuviință dar nu trebuie să jignească precum bobadil. Aștept cu nerăbdare decizia Consiliului Hermeneia cu privire la bobadil și comentariul tău asupra textului de față... Încă ceva, nu-mi pot permite luxul să-mi pierd timpul într-un schimb de replici steril așa că voi considera subiectul închis. Dacă atacurile de orice fel la persoană ( la orice persoană) vor continua și nu vei lua măsurile necesare, voi lua în considerare posibilitatea plecării mele de pe acest site. Cu stimă
contează!
multă subtilitate în cuvintele acestea.
firul faptelor expuse nu este întâmplător. cred că aici e toată treaba: ce simţi interior. una este să-ţi facă plăcere cuvântul şi alta este să treacă prin tine ca un fulger!
bine, Andu, un pic filosofic mi se pare textul tău. dar chiar şi aşa fiind, m-a prins.
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
Mulţumesc domnule Virgil pentru "răspuns".
E frumos haiku-ul dv. Denotă prmăvara cu timp schimbător şi florile ce rămân nemişcate tocmai când se bucurau de soare. Felicitări. Cezar
"pătrund în camera-mi goală
pieptănându-mi pletele apoi se ascund" - două stângăcii consecutive, care arată clar mână nesigură. E vorba, evident, de adjectivul posesiv (camera-mi) şi de gerunziul de după (pieptănându-mi), care, atunci când lipseşte lipiciul liric dintre idei, e un surogat ieftin.
Mărturisesc, am așteptat încă un timp ca să văd reacțiile 'colegilor' de site la acest pamflet al lui aalizei care, cred eu, în premieră folosește material din comentarii și nu din texte.
Ca o simplă paranteză, asta mi se pare o manevră facilă, și m-aș bucura să-mi văd parodiate textele și nu comentariile, dar desigur un saltimbanc al graficii computerizate cum este victor aalizei mi-ar replica imediat că textele mele nu se ridică la nivelul de audiență cerut de parodiile semnate cu numele Domniei sale.
Dincolo de această mâhnire personală, am văzut totuși aici în subsolul textului o propunere interesantă la care chiar aș vrea să subscriu, cu atât mai mult cu cât, pe măsură ce timpul trece și cerneala virtuală curge pe Hermeneia, mă conving că noi, oamenii, suntem niște ființe complexe în ceea ce privește actul creației (nu vreau vorbe mari) dar simpliste în ceea ce privește recunoașterea propriei noastre identități. De aceea probabil ar trebui să avem pretenții mult mai mici de la ceilalți pe această temă.
Deci, subscriu unei inițiative de tipul celei depictate în comentariile de mai sus iar Dvs. Domnule grafician, care pentru mine sunteți și veți rămâne un saltimbanc al meseriei Dvs., vă mulțumesc pentru popularizarea imaginii mele în varianta aalizeistă, deși fără chiar nici o legătură cu subiectul textelor mele care Dvs. înțeleg că vă lasă mouse-ul rece.
Margas
botezul scaldei în ghioluri verzi ca ochii de colegă - asta imi placu de-a binelea! tot aici colega - gol, ar putea gagui putin pentru vitezomanii care nu s-au prins de pauza:) si iarasi fain de tot albastrul florii crescute in scheletul cu pricina, chiar daca am mai intalnit imaginea. chiar mi-a placut!
Cel care plange asa cu patos, banuiesc ca esti tu. :) Vezi ca a cam intarziat scrisoaea, Mosul si-a facut datoria deja, dar tu mai poti spera la statutul de poet genial, cu accent pe genial! caci poet deja esti!
prea multe verbe, daca elimini: "sugrumat si "inclestat" parca ideea curge mai bine, parerea mea... desi "concizia" in poezie ingradeste imaginatia si impune citirea pe un portativ prea personal.
Frumos text, poate sau nu sa aiba legătură cu ideea pelerinajului din Povestaşul lui Llosa. Poţi renunţa la final, chiar dacă vrei să faci poemul rotund, nu e necesar, ai destule sfere incluse.
De acord cu Mariana, un poem superb, plin de nerv, realist, dureros si demn in acelasi timp, cu imagini puternice si cu un final imprevizibil desi ne anunti intr-un mod destul de evident ca asa ai de gand sa inchei,
cristina, ma tem, ca tu confunzi hermeneia cu un site de blogarit. probabil ar trebui sa cauti in alta parte. ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta. dar tu nici macar nu depui efortul. nu nu ai decit un chef de a turna tot felul de texte fara valoare pe hermeneia. te avertizez ca daca vei mai continua sa publici la acest nivel si intr-o astfel de cantitate pe zi contul tau pe hermeneia va fi trecut la novice.
astazi, 12.12.2012, deschid din nou aici dupa o lunga, foarte lunga absenta...descopar o zi deosebita, ziua dragului nostru Virgil Titarenco...felicitari pentru tot ce ati facut mai ales pentru mine...LA MULTI ANI CU SANATATE SI BUCURII CAT CUPRINDE ...IN ABSOLUT TOATE DOMENIILE, DAR MAI ALES PACE IN SUFLET SI IUBIRE...eu chiar va iubesc...e bine sa stiu ca acolo undeva departe, un roman din Galati ne tine legati aici pe hemenia...plang atata pot sa fac, ...doar plang...LA MULTI ANI! IN DAR ORICE CONCERT AL LUI andre rieu.....SAU abba.... ACUM MA SEMNEZ! baba viorica...va salut cu respect pe toti cei ce treceti pe aici....
Aranca, Faptul că ai remarcat cîteva elemente esențiale, mai ales efectul surselor de lumină-amplasamentul lor optim în scenă fiind extrem de migălos- mă bucură și îti mulțumesc. Referitor la acea decalare de cîțiva cm, acolo, avem o pasăre în cădere, care este susținută de surata ei pentru a restabili un echilibru în zbor –așadar, aripă peste aripă, tehnic vorbind și sec, un efect de pîrghie. Profetul, Mulțumesc pentru recomandare; de regulă, atunci cînd uploadezi o imagine, esti atenționat într-o fereastră interactivă, asupra a două elemente de control: rezoluția maximă admisă și size of file în KB; dacă le depășești, esti refuzat. Nu, nu uităm care este scopul hermeneia, dar să nu uităm că avem acolo și un tab pe care scrie – arte vizuale.
acest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Mirunei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
titlul m-a dus cu gândul indirect la o povestire sf (traducere) "marți oamenii sunt sparți, miercuri oamenii sunt cercuri"...că tot vorbeai despre o navă și galaxii...dar aici în context galaxiile și un dumnezeu care dă cu șuturi în nave, sună strâmb. strofa a doua e plată, inutilă iar expresia "mă acoperă valuri de căldură" e banală. sfârșitul e o mică promisiune însă insuficientă.
Da, o prozodie pe care o salut. Desigur, daca vrei sa aprofundezi in directia asta e nevoie de mai mult material, dar eu sunt in general un tip rabdator. Mi-au placut fetii frumosi cu buricul atarnat pe sosea si toata strofa aia. Din pacate, urmatoarea e prea inghesuita, nu-mi place. Dar daca mai scrii asa ai macar un cititor, fie-mi tarana usoara. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Citind textul tau nu pot sa nu remarc uneori cat de straina contextului, cat de ne-potrivita poate deveni ratiunea atunci cand vorbele, cuvintele, tacerile se rostesc cu putere. Exista o anumita seductie a ordinii in fiecare dintre noi, iluzia unui spatiu sigur in care speram ca ne putem trai/expune sentimentele fara sa ne ranim... pana la urma tot spilul poeziei tale sta in trimiterea la trandafirul perfid de roşu... sau poate de un rosu perfid (dar sa nu invinovatim culorile) ceea ce desigur face ca titlul sa sune intr-o nota ironica :)
pentru textul : Prima ninsoare deNici nu m-am gândit la vreo insinuare. Staţi liniştit. O să caut şi eu cartea si o să o citesc cu plăcere.
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deVirgil, nu este nimic ridicol în faptul că cineva te numește poet, cu majuscule sau nu. Dacă stau și mă gândesc la elogiille primite de tine cu nonșalanță și cu zâmbet profetic, chiar că nu aș comenta acest schimb de replici... Sunt cititorii care hotărăsc în ultimă instanță. Ei ne pot critica cum cred de cuviință dar nu trebuie să jignească precum bobadil. Aștept cu nerăbdare decizia Consiliului Hermeneia cu privire la bobadil și comentariul tău asupra textului de față... Încă ceva, nu-mi pot permite luxul să-mi pierd timpul într-un schimb de replici steril așa că voi considera subiectul închis. Dacă atacurile de orice fel la persoană ( la orice persoană) vor continua și nu vei lua măsurile necesare, voi lua în considerare posibilitatea plecării mele de pe acest site. Cu stimă
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deAm găsit în acest univers de hârtie imaginea memorabilă a paharului ciobit.
pentru textul : Hârtii debingo. bingo!uite asa imi place mult mult. am cazut in capcana iluziei. am vazut o camera care nu era, si chiar multe altele. super.
pentru textul : crochiu I deba n-ai ratat deloc. :)
needless to say...
pentru textul : Ratare cu mingi verzi deCailean - multumesc de sugestie, o pastrez! mi-ai adus un pic din pacea acelei clipe...
pentru textul : sângele meu izbit de geamul lunii deEu cred ca de la asta ti se trage: "beam ceai luam aspirine până halucinam". Acu tot bei, dar bei inutil. Sunt foarte suparata pe tine, Andu.
pentru textul : pești decontează!
multă subtilitate în cuvintele acestea.
firul faptelor expuse nu este întâmplător. cred că aici e toată treaba: ce simţi interior. una este să-ţi facă plăcere cuvântul şi alta este să treacă prin tine ca un fulger!
bine, Andu, un pic filosofic mi se pare textul tău. dar chiar şi aşa fiind, m-a prins.
pentru textul : admirația ca senzație fizică depoezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
pentru textul : Mama deDa, Călin, m-au învățat și pe mine poeți, literați, profesori, critici. În timp. Și încă le mai bâlbâi și eu. Ne șlefuim cu timpul. :) La bună citire.
pentru textul : Despre om deMulţumesc domnule Virgil pentru "răspuns".
pentru textul : 8 Martie deE frumos haiku-ul dv. Denotă prmăvara cu timp schimbător şi florile ce rămân nemişcate tocmai când se bucurau de soare. Felicitări. Cezar
"pătrund în camera-mi goală
pentru textul : mistică depieptănându-mi pletele apoi se ascund" - două stângăcii consecutive, care arată clar mână nesigură. E vorba, evident, de adjectivul posesiv (camera-mi) şi de gerunziul de după (pieptănându-mi), care, atunci când lipseşte lipiciul liric dintre idei, e un surogat ieftin.
Mărturisesc, am așteptat încă un timp ca să văd reacțiile 'colegilor' de site la acest pamflet al lui aalizei care, cred eu, în premieră folosește material din comentarii și nu din texte.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deCa o simplă paranteză, asta mi se pare o manevră facilă, și m-aș bucura să-mi văd parodiate textele și nu comentariile, dar desigur un saltimbanc al graficii computerizate cum este victor aalizei mi-ar replica imediat că textele mele nu se ridică la nivelul de audiență cerut de parodiile semnate cu numele Domniei sale.
Dincolo de această mâhnire personală, am văzut totuși aici în subsolul textului o propunere interesantă la care chiar aș vrea să subscriu, cu atât mai mult cu cât, pe măsură ce timpul trece și cerneala virtuală curge pe Hermeneia, mă conving că noi, oamenii, suntem niște ființe complexe în ceea ce privește actul creației (nu vreau vorbe mari) dar simpliste în ceea ce privește recunoașterea propriei noastre identități. De aceea probabil ar trebui să avem pretenții mult mai mici de la ceilalți pe această temă.
Deci, subscriu unei inițiative de tipul celei depictate în comentariile de mai sus iar Dvs. Domnule grafician, care pentru mine sunteți și veți rămâne un saltimbanc al meseriei Dvs., vă mulțumesc pentru popularizarea imaginii mele în varianta aalizeistă, deși fără chiar nici o legătură cu subiectul textelor mele care Dvs. înțeleg că vă lasă mouse-ul rece.
Margas
botezul scaldei în ghioluri verzi ca ochii de colegă - asta imi placu de-a binelea! tot aici colega - gol, ar putea gagui putin pentru vitezomanii care nu s-au prins de pauza:) si iarasi fain de tot albastrul florii crescute in scheletul cu pricina, chiar daca am mai intalnit imaginea. chiar mi-a placut!
pentru textul : cal alb cu orbite albastre deCel care plange asa cu patos, banuiesc ca esti tu. :) Vezi ca a cam intarziat scrisoaea, Mosul si-a facut datoria deja, dar tu mai poti spera la statutul de poet genial, cu accent pe genial! caci poet deja esti!
Sarbatori cu oameni dragi!
pentru textul : trei crai de la răsărit denu pot decat sa iti multumesc pentru ce esti, cu apreciere.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dematei hutopila vă felicită
pentru textul : starea hermeneia deprea multe verbe, daca elimini: "sugrumat si "inclestat" parca ideea curge mai bine, parerea mea... desi "concizia" in poezie ingradeste imaginatia si impune citirea pe un portativ prea personal.
pentru textul : Concis desunt raluca in masura sa vorbesc despre bunul simt. Imi permit sa ignor restul comentariului tau!
pentru textul : risipă de nori deFrumos text, poate sau nu sa aiba legătură cu ideea pelerinajului din Povestaşul lui Llosa. Poţi renunţa la final, chiar dacă vrei să faci poemul rotund, nu e necesar, ai destule sfere incluse.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară dedecât o metaforă, un balans pe diferite nivele de energie, un neastâmpăr, o neliniște care se întinde dincolo de zare.
Mulțumesc pentru semn.
pentru textul : ubicuu deDe acord cu Mariana, un poem superb, plin de nerv, realist, dureros si demn in acelasi timp, cu imagini puternice si cu un final imprevizibil desi ne anunti intr-un mod destul de evident ca asa ai de gand sa inchei,
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deMerçi beaucoup, ma chère Nicole!
pentru textul : la liberté ne s'arrête pas decristina, ma tem, ca tu confunzi hermeneia cu un site de blogarit. probabil ar trebui sa cauti in alta parte. ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta. dar tu nici macar nu depui efortul. nu nu ai decit un chef de a turna tot felul de texte fara valoare pe hermeneia. te avertizez ca daca vei mai continua sa publici la acest nivel si intr-o astfel de cantitate pe zi contul tau pe hermeneia va fi trecut la novice.
pentru textul : Gărzile negre deastazi, 12.12.2012, deschid din nou aici dupa o lunga, foarte lunga absenta...descopar o zi deosebita, ziua dragului nostru Virgil Titarenco...felicitari pentru tot ce ati facut mai ales pentru mine...LA MULTI ANI CU SANATATE SI BUCURII CAT CUPRINDE ...IN ABSOLUT TOATE DOMENIILE, DAR MAI ALES PACE IN SUFLET SI IUBIRE...eu chiar va iubesc...e bine sa stiu ca acolo undeva departe, un roman din Galati ne tine legati aici pe hemenia...plang atata pot sa fac, ...doar plang...LA MULTI ANI! IN DAR ORICE CONCERT AL LUI andre rieu.....SAU abba.... ACUM MA SEMNEZ! baba viorica...va salut cu respect pe toti cei ce treceti pe aici....
pentru textul : leitourgia cuvîntului azi deAranca, Faptul că ai remarcat cîteva elemente esențiale, mai ales efectul surselor de lumină-amplasamentul lor optim în scenă fiind extrem de migălos- mă bucură și îti mulțumesc. Referitor la acea decalare de cîțiva cm, acolo, avem o pasăre în cădere, care este susținută de surata ei pentru a restabili un echilibru în zbor –așadar, aripă peste aripă, tehnic vorbind și sec, un efect de pîrghie. Profetul, Mulțumesc pentru recomandare; de regulă, atunci cînd uploadezi o imagine, esti atenționat într-o fereastră interactivă, asupra a două elemente de control: rezoluția maximă admisă și size of file în KB; dacă le depășești, esti refuzat. Nu, nu uităm care este scopul hermeneia, dar să nu uităm că avem acolo și un tab pe care scrie – arte vizuale.
pentru textul : Lemuria deacest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Mirunei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
pentru textul : liftul.cazi.inexistent detitlul m-a dus cu gândul indirect la o povestire sf (traducere) "marți oamenii sunt sparți, miercuri oamenii sunt cercuri"...că tot vorbeai despre o navă și galaxii...dar aici în context galaxiile și un dumnezeu care dă cu șuturi în nave, sună strâmb. strofa a doua e plată, inutilă iar expresia "mă acoperă valuri de căldură" e banală. sfârșitul e o mică promisiune însă insuficientă.
pentru textul : marți se iubește mai mult deDa, o prozodie pe care o salut. Desigur, daca vrei sa aprofundezi in directia asta e nevoie de mai mult material, dar eu sunt in general un tip rabdator. Mi-au placut fetii frumosi cu buricul atarnat pe sosea si toata strofa aia. Din pacate, urmatoarea e prea inghesuita, nu-mi place. Dar daca mai scrii asa ai macar un cititor, fie-mi tarana usoara. Andu
pentru textul : poveste cu zâne dePagini