voiam doar sa-ti spun ca e pur si simplu uluitor ce-ai scris aici.
am avut impresia de prapastie cascata intre poeziile pe care le remarc in mod obisnuit si textul asta. reuseste sa scormoneasca pur si simplu in om pana la nestiute si nerostite, e ca un voiaj de clarificare al multor "noduri" interioare. il voi trece la favorite, e prima data cand am impulsul asta. :o)
Skylander, după cum ți-e și renumele, eu zic c-ar trebui să-mbarcăm toți poieteșii p-o rachetă și să-i expediem frumușel în cosmos ca să fie mai aproape de obectul doririlor lor.
- Dorel, ce legătură are ce întrebam eu cu “ce făceau americanii pe la 1505, când călugărul Macarie tipărea, la Târgovişte, "Liturghierul” “? Tu chiar nu îţi dai seama că întrebări din acestea patetice şi prăfuit-naţionaliste sînt acel penibil păgubos care ţine România într-o înţepenire jalnică comparabilă cu ţări africane sau alte republici bananiere?
- “există instituţii care legiferează ortografia, ortoepia şi punctuaţia” – Iartă-mă dar asta dacă nu este o aberaţie atunci este o prostie. Nimeni nu poate legifera aşa ceva. Limba este o entitate vie. Dar chiar dacă ar fi să presupunem că este adevărat ce spui, tu chiar crezi că este normal ca odată la 30 de ani, o aşa zisă academie de trei lei care s-a prostituat pe toate părţile cu puterea comunistă (deci n-a avut nici măcar o brumă de verticalitate morală decenii la rîndul), să schimbe “legea” după un moft politic? Dragul meu, dacă acesta este adevărul atunci o astfel de “lege” este imorală şi atunci este dreptul fiecărui om, dat de Dumnezeu, să se opună şi să încalce o lege imorală. Acest lucru este suficient de clar discutat în istoria filosofiei juridice.
- “Iar guvernele, dacă sunt guverne, trebuie să asigure funcţionarea legilor şi în domeniul ortografiei.” – Dragul meu, iartă-mă dar acest mod napoleonian, dictatorial de a vedea lucrurile este nu numai old-school dar este şi fundamental greşit. A gîndi în aşa fel este a îmbrăţişa o mentalitate moartă. Nimeni, in his right mind, nu mai poate gîndi în secolul 21 aşa. Poate pe vremea lui Mussolini sau Stalin dar nu acum.
- Ceea ce s-a întîmplat la 1860 a fost un act tiranic, dictatorial. Orice istoric îl consideră astăzi pe Cuza un dictator. La fel ca şi pe Ataturk. Nu există nici un dubiu în această privinţă. Chiar dacă aşa, de la distanţă, nouă ni se par unele din decretele lor ca fiind bune. Problema este că au fost dictatoriale. Iar dictatura în orice context este imorală. Tu nu faci decît să îmi confirmi opiniile. Dar chiar dacă acum, după 150 de ani, sîntem puşi în faţa faptului împlinit, justifică oare asta a continua în acelaşi mod dictatorial, aberant? Şi unde ne vom opri? Peste 20 de ani “academiuţa” asta va emite o altă “lege”? Iar guvernul va fi “îndrituit” să o forţeze pe gîtul românului de rînd? Tu chiar nu îţi dai seama că asta este sclavagism intelectual? O imoralitate. Acest cerc vicios trebuie să se oprească odată. Academia trebuie să fie o instituţie ştiinţifică nu juridică. Iar ştiinţa operează cu abordarea empirică. Observă, descoperă, analizează realitatea. Nu o decretează. Dacă ar fi cum susţii tu atunci care mai este în esenţă diferenţa dintre Miliţie şi Academie? Cred că Socrate s-ar răsuci în mormînt să te audă. Sau probabil că ai fi şi tu printre cei care îl condamnă pentru că nu se supune “autorităţii cetăţii”. Nu, un intelectual nu trebuie să fie o marionetă a jocurilor politice. Iar academia română a fost şi continuă să fie asta.
- “Dacă tu ai fi profesor în România, i-ai putea sfătui pe elevi să scrie cum "vrea muşchii lor"?”, “Dar dacă ai avea un copil în şcoală, l-ai sfătui să aibă idei origionale în domeniul ortografiei?” – Din fericire nu am ales calea asta. Dar argumentul tău este fundamental greşit. Pentru că eu nu am promovat nicăieri nerespectarea sau încălcarea faptului împlinit. Noi nu ne putem schimba trecutul. Oricît de nenorocit ar fi el. Aşa cum nu ne putem schimba părinţii sau strămoşii. Dar aceasta nu este o justificare pentru a ne lăsa maltratat prezentul, sau pentru a nu ne apăra de decizii tîmpite sau dictatoriale în viitor. Faptul că strămoşii sau noi am trăit ca robi acum 20 sau 150 de ani în urmă nu justifică să o acceptăm şi acum.
Şi apoi răspunsul tău este greşit pentru că nu se referă la problemă. El nu vrea decît să găsească scuze pentru perpetuarea unei aberaţii tiranice. La întrebarea ta îţi răspund cu o întrebare: Şi ce va face profesorul sau elevul, sau românul acela, dacă peste 15 sau 20 de ani, sau poate peste 10 ani, sub o altă conducere, academia schimbă macazul şi spune că â este “ilegal”? Se apleacă românii încă o dată şi se lasă penetraţi şi de această academică înţelepciune de moment? Unde se opreşte această spirală aberantă? Chiar nu vezi că pe asta au mizat toţi cei care au încălecat şi abuzat România de la Cuza pînă la Carol, Antonescu, Ceauşescu ş.a.m.d.? Capacitatea românului de a sta cu capul în jug, de a accepta ca o oaie, să fie tunsă, măcelărită, îndobitocită, etc.
Iar exemplul cu profesorul tău din facultate nu a făcut decît să confirme aserţiunea mea de mai sus cu privire la supuşenia slugarnică a intelectualului roman. Din care cauză intelectualul român (şi asta recunosc, este o foarte drastică generalizare) nici nu are un loc la masa discuţiei cu mai marii cetăţii în România. Pentru că în afară de supuşenie fricoasă (şi anti-intelectuală, dacă mă întrebi pe mine) şi aere elitiste care nu se amestecă cu plebea, nu a avut niciodată nimic altceva. De aceea omul de rind, poporul român, nu are nici un fel de încredere în intelectualul român. Şi asta nu o spun eu, o spun statisticile. De aceea românul cînd e întrebat în cine are cea mai mare încredere nu pune pe primul loc Academia ci Armata şi Biserica, cele mai anti-intelectuale şi anti-democratice entităţi sociale. Jalnic. Şi că tot veni vorba despre profesori, Pruteanu nu a fost profesor? Nu a fost filolog? El de ce nu a gîndit aşa? Editura Humanitas este probabil una dintre cele mai mari case de carte din România. Ea de ce consideră că nu e nevoită să respecte această “lege”?
În ce priveşte americanii, nu îţi fă probleme. Deocamdată generaţia “voastră” de adolescenţi, generaţia de sub oblăduirea academiei, vorbeşte în proporţie de 50% engleza americană deja. N-am auzit însă de nici un adolescent american să rupă ceva în româneşte. Tu m-ai întrebat de 1500. Eu te întreb de 2050. Moare limba română (sub atacul manelismelor şi al anacronismelor intelectuale) şi baba (academia) se piaptănă cu î din a şi alte prostii care transformă limba română într-un relicvariu.
Dar asta e. Cum zice proverbul, fiecare pasăre pre limba ei piere. ;)
mi-am propus să scriu o poezie/ plină de spații albe/ debordând enigmatice/ sub apăsarea titlului,/ căci numai el,/ poate ascunde sau arăta/ cât de mult îl iubesc./ În el îmi pun toată nădejdea/ tot tremurul și toate spaimele…/ el este cel ce-ntărâtă, toreadorul,/ fluturând zdrențele roșii prin fața ta/ și pentru că mulțimea ovaționează în delir/ și pentru că-ți văd nările fremătând/ te las pe tine cititorule,/ sa adaugi sub acest mult prea lung titlu/ versurile/ și lacrimile și bucuria/ așa cum vei crede de cuviință./ după acest titlu/ acum/ este rândul tău/ Succes!
cred că s-ar potrivi mai bine "împrăștiate pe jos" fiindcă "răspîndite" duce cu gîndul la rolul reproducerii. sau poate chiar asta ai și vrut să se subînțeleagă, dacă faci referințe și la animale în continuare. interesant racordajul "optativ/durere". răzbunarea conturează o anume stare însă nu văd rostul ei. anterior, reproșurile erau îndreptate înspre sine.
Un text ce abunda in stereotipii: " floare frumoasa firava"(banal) , "tremur de frunze de toamna"(banal) rapirea minutelor, dulci secrete... Cam tot textul are sintagme foarte uzitate. Destul de slab... Incercati sa mai abtsractizati ideile, sa mai "ascundeti" sensurile si sa creati unele noi. Apoi... acest text se vrea cu sau fara rima ? Daca da... esueaza ritmic total, daca nu... renuntati la rima de tot. Mult succes in continuare ! Ialin
Cine intelege textul asta avand langa el atat dexonline(pentru rotogravura), intuitia(ca zeologie nu l-am gasit nicaieri ( e stiinta care studiaza... zeii ?? :D )), wikipedia (pentru gestalt, ca dexonline nu-l stie) si niste cunostinte despre zoologie, mamuti, arheologie... sa ridice mana ! Textul asta vrea poate sa epateze, ca la nivel poetic... ialin
mulțumesc frumos, Daniela... îmi fac bine trecerile tale. despre frig, așa am avut impresia că din mine intră în cameră, poate pentru că eram și în mine și în încăpere... nu merit felicitări, dar cuvintele tale de apreciere le primesc cu toată bucuria și modestia... pentru că aprecierea e reciprocă.
Imi pare rau ca trebuie sa raman la parerea pe care mi-am exprimat-o inainte de ultima mea suspendare (care tocmai a expirat, gratie Consiliului Hermeneia) in legatura cu virgula calitatea comentariilor pe acest site. Iata ca Dorin, care intretimp este editor parca, imi confirma pesimista teorie. De ce oare? Chiar am ajuns in pozitia de a scrie ceva in subsolul unui text doar pentru a ne afla in treaba? Doar pentru a avea activitate? Sau de ce? Ceeace doresc eu sa spun despre acest text este ca mi se pare ca o petrecere din aceea plina de pesonaje cu masti de acum o suta de ani pe muzica de vivaldi plina de ciudate geise chinezoaice (??) si de flori de ylang (ylang-ylang?) care se zbate sa spuna ceva dar nu reuseste pentruca nimeni de fapt nu doreste sa spuna nimic, ci doar doreste sa demonstreze ceva de sub o masca, anume ceva care nu ar trebui de fapt demonstrat. Deloc. Parerea mea. Andu
Am răspuns, dar acum detaliez: părerea mea este că o vizuală nu înseamnă doar scrierea unor versuri pe o fotografie. :) Presupune mult mai mult: oa nume estetică, versuri în acord cu fotografia, anumite nuanțe ale tabloului, care să redea și nuanțe din versuri, compoziție etc. Nu e chiar așa simplu cum pare la prima vedere. Nu am răstălmăcit cuvintele, ci doar ți-am arătat că se pot auzi pe diferite note. Imaginea o las așa. Mulțumesc, revin în următoarea pauză.
Nici nu mă mai miră. Și asta dacă stau să mă uit la ultima postare a celui care mi-a comentat textul de mai sus. Oricum, nu este un text de șantier.
Andu, felul tău de a citi și de a gândi este abject și nu textul. Mă întreb, oare de ce ai reacționat atât de vehement? Eu cred că te-ai simțit vizat ...
maia, m-ai pierdut dupa al treilea vers. fireste ca nu poate un punct sa sprijine o carja nici in cele mai sf poeme metaforice. inteleg ce vrei tu sa spui dar formularea e strangace. poti, insa, sa dai un enter dupa al doilea vers si sa-l consideri pe al treilea ca facand parte din urmatoarea strofa. si, totusi, care sunt cele doua capete de intuneric? eu vad doua capete de lumina aici (seara si dimineata). ma rog... ...
Ionuț Caragea eu am zis să fiu politicos și să nu spun lucrurilor pe nume; dacă nu poți sesiza de unul singur anumite aspecte, am să mai pierd puțin timp și am să îți spun ce și cum; spui tu: "mai Vasile, de ce te chinui sa pui rima intotdeauna la sfarsitul versului"; ia, să vezi câte erori de comunicare poți face într-o amărâtă de propoziție: a) în primul rând, dacă tot folosești semne de punctuație în comunicarea scrisă, ai probleme cu vocativul; b) "întotdeauna" ăsta al tău nu prea sesizează că există două cazuri în poezie în care rima împerecheată este alternată cu rima intercalată (vezi s3 și s4, dacă nu le găsești, revino, am să îți arăt cu degetul); și, da, ai dreptate, poate că nu m-am născut Eminescu, dar, sincer, la halul în care scrii, comentezi și îți etalezi deficiențele, nu ai nici o șansă să te includ printre idolii mei poetici; am înțeles, nu îți place cum scriu, du-te, domnule, și citește unde îți place, dar nu pretinde să modific textele mele după chipul și asmeănarea domniei tale; știi de ce? pentru că sunt ale mele și nu îmi aduc aminte când ți-am cerut ție să modifici un text după cum îl gândesc eu. nu, nu m-am născut Eminescu, dar eu îmi văd lungul nasului. te rog frumos, dacă nu ai obiecții pertinente, măcar din punctul de vedere al gramaticii, nu mă mai deranja inutil; citește și tu sau scrie ceva.
Am mers pe firul : "foarea vietii" Intr-o goemetrie tridimensionala,am incercat sa readuc in discutie cele 5 solide Platonice.( ca idee) Emil, multumesc pentru indreptari, pentru ganduri...
Still, what you write here is some kind on mixture between an obituary and a soap-opera.
i.e. completely out of my range, so I tried to be funny because I love you and I didnt want to hurt your feelings.
this poem says words that dont meen anything to anybody else but you, its too personal
did you see the funny graves from sapantza?
try some nice poems from there
kissy kiss love hugs and many many auguri from the sky of the guru
mai există aprozare în România? ehe, dacă ar fi așa de simplu... eu zic să încerci să scrii despre lucrurile care chiar au importanță pentru tine, nu despre cele care nu au. că se vede.
avem timp sa citim si sa corectam. se aplica si aici. am incercat sa aleg ceva, dar nu am avut ce. tb mult mai multa autocritica inainte de a posta. eventual, era bine daca treceai textul in cutia cu nisip
" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
textul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
dar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?
Virgil acum eu ce să zic? Mâine dimineaţă mă aşez frumos la coadă la aprozarul din colţ...aşa să nu mă plictisesc şi cine ştie poate bagă şi nişte inspiraţie la ofertă
pentru că știu că autorul este un perfecționist și un jeumanfișist în egală măsură
1/ dacă 'mars' este batonul acela de ciocolată, atunci de ce 'visa' nu e cardul acela de plastic?
2/ cum vine aia 'pauză de melodie', cântărețul tocmai trăgea adânc aer în piept?
În general, un poem dintre cele multe care se vor moderne, experimente literare, dar sfârșesc prin a fi de recycle bin. Câteva lucruri bune are însă poemul ăsta, iar atmosfera creată e ok. Însă e scris aiurea.
Un discurs închegat, cursiv, care nu se abate nici stilistic şi nici ideatic de la traiectoria sa confesivă; e matur, autentic şi, cel mai important, conectează cititorul. Avem aici simplitatea gândurilor/ ideilor/ fenomenelor complexe. Poate că ar mai fi de curăţat pe ici-colo, dar chiar şi aşa, rămâne ce e: o poezie intrinsecă. Nu mai fac alte incursiuni.
Textul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
voiam doar sa-ti spun ca e pur si simplu uluitor ce-ai scris aici.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deam avut impresia de prapastie cascata intre poeziile pe care le remarc in mod obisnuit si textul asta. reuseste sa scormoneasca pur si simplu in om pana la nestiute si nerostite, e ca un voiaj de clarificare al multor "noduri" interioare. il voi trece la favorite, e prima data cand am impulsul asta. :o)
Skylander, după cum ți-e și renumele, eu zic c-ar trebui să-mbarcăm toți poieteșii p-o rachetă și să-i expediem frumușel în cosmos ca să fie mai aproape de obectul doririlor lor.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut deMultumesc frumos pentru trecere!
pentru textul : cum reuşesc să spun în poezie „te iubesc” de- Dorel, ce legătură are ce întrebam eu cu “ce făceau americanii pe la 1505, când călugărul Macarie tipărea, la Târgovişte, "Liturghierul” “? Tu chiar nu îţi dai seama că întrebări din acestea patetice şi prăfuit-naţionaliste sînt acel penibil păgubos care ţine România într-o înţepenire jalnică comparabilă cu ţări africane sau alte republici bananiere?
- “există instituţii care legiferează ortografia, ortoepia şi punctuaţia” – Iartă-mă dar asta dacă nu este o aberaţie atunci este o prostie. Nimeni nu poate legifera aşa ceva. Limba este o entitate vie. Dar chiar dacă ar fi să presupunem că este adevărat ce spui, tu chiar crezi că este normal ca odată la 30 de ani, o aşa zisă academie de trei lei care s-a prostituat pe toate părţile cu puterea comunistă (deci n-a avut nici măcar o brumă de verticalitate morală decenii la rîndul), să schimbe “legea” după un moft politic? Dragul meu, dacă acesta este adevărul atunci o astfel de “lege” este imorală şi atunci este dreptul fiecărui om, dat de Dumnezeu, să se opună şi să încalce o lege imorală. Acest lucru este suficient de clar discutat în istoria filosofiei juridice.
- “Iar guvernele, dacă sunt guverne, trebuie să asigure funcţionarea legilor şi în domeniul ortografiei.” – Dragul meu, iartă-mă dar acest mod napoleonian, dictatorial de a vedea lucrurile este nu numai old-school dar este şi fundamental greşit. A gîndi în aşa fel este a îmbrăţişa o mentalitate moartă. Nimeni, in his right mind, nu mai poate gîndi în secolul 21 aşa. Poate pe vremea lui Mussolini sau Stalin dar nu acum.
- Ceea ce s-a întîmplat la 1860 a fost un act tiranic, dictatorial. Orice istoric îl consideră astăzi pe Cuza un dictator. La fel ca şi pe Ataturk. Nu există nici un dubiu în această privinţă. Chiar dacă aşa, de la distanţă, nouă ni se par unele din decretele lor ca fiind bune. Problema este că au fost dictatoriale. Iar dictatura în orice context este imorală. Tu nu faci decît să îmi confirmi opiniile. Dar chiar dacă acum, după 150 de ani, sîntem puşi în faţa faptului împlinit, justifică oare asta a continua în acelaşi mod dictatorial, aberant? Şi unde ne vom opri? Peste 20 de ani “academiuţa” asta va emite o altă “lege”? Iar guvernul va fi “îndrituit” să o forţeze pe gîtul românului de rînd? Tu chiar nu îţi dai seama că asta este sclavagism intelectual? O imoralitate. Acest cerc vicios trebuie să se oprească odată. Academia trebuie să fie o instituţie ştiinţifică nu juridică. Iar ştiinţa operează cu abordarea empirică. Observă, descoperă, analizează realitatea. Nu o decretează. Dacă ar fi cum susţii tu atunci care mai este în esenţă diferenţa dintre Miliţie şi Academie? Cred că Socrate s-ar răsuci în mormînt să te audă. Sau probabil că ai fi şi tu printre cei care îl condamnă pentru că nu se supune “autorităţii cetăţii”. Nu, un intelectual nu trebuie să fie o marionetă a jocurilor politice. Iar academia română a fost şi continuă să fie asta.
- “Dacă tu ai fi profesor în România, i-ai putea sfătui pe elevi să scrie cum "vrea muşchii lor"?”, “Dar dacă ai avea un copil în şcoală, l-ai sfătui să aibă idei origionale în domeniul ortografiei?” – Din fericire nu am ales calea asta. Dar argumentul tău este fundamental greşit. Pentru că eu nu am promovat nicăieri nerespectarea sau încălcarea faptului împlinit. Noi nu ne putem schimba trecutul. Oricît de nenorocit ar fi el. Aşa cum nu ne putem schimba părinţii sau strămoşii. Dar aceasta nu este o justificare pentru a ne lăsa maltratat prezentul, sau pentru a nu ne apăra de decizii tîmpite sau dictatoriale în viitor. Faptul că strămoşii sau noi am trăit ca robi acum 20 sau 150 de ani în urmă nu justifică să o acceptăm şi acum.
Şi apoi răspunsul tău este greşit pentru că nu se referă la problemă. El nu vrea decît să găsească scuze pentru perpetuarea unei aberaţii tiranice. La întrebarea ta îţi răspund cu o întrebare: Şi ce va face profesorul sau elevul, sau românul acela, dacă peste 15 sau 20 de ani, sau poate peste 10 ani, sub o altă conducere, academia schimbă macazul şi spune că â este “ilegal”? Se apleacă românii încă o dată şi se lasă penetraţi şi de această academică înţelepciune de moment? Unde se opreşte această spirală aberantă? Chiar nu vezi că pe asta au mizat toţi cei care au încălecat şi abuzat România de la Cuza pînă la Carol, Antonescu, Ceauşescu ş.a.m.d.? Capacitatea românului de a sta cu capul în jug, de a accepta ca o oaie, să fie tunsă, măcelărită, îndobitocită, etc.
Iar exemplul cu profesorul tău din facultate nu a făcut decît să confirme aserţiunea mea de mai sus cu privire la supuşenia slugarnică a intelectualului roman. Din care cauză intelectualul român (şi asta recunosc, este o foarte drastică generalizare) nici nu are un loc la masa discuţiei cu mai marii cetăţii în România. Pentru că în afară de supuşenie fricoasă (şi anti-intelectuală, dacă mă întrebi pe mine) şi aere elitiste care nu se amestecă cu plebea, nu a avut niciodată nimic altceva. De aceea omul de rind, poporul român, nu are nici un fel de încredere în intelectualul român. Şi asta nu o spun eu, o spun statisticile. De aceea românul cînd e întrebat în cine are cea mai mare încredere nu pune pe primul loc Academia ci Armata şi Biserica, cele mai anti-intelectuale şi anti-democratice entităţi sociale. Jalnic. Şi că tot veni vorba despre profesori, Pruteanu nu a fost profesor? Nu a fost filolog? El de ce nu a gîndit aşa? Editura Humanitas este probabil una dintre cele mai mari case de carte din România. Ea de ce consideră că nu e nevoită să respecte această “lege”?
În ce priveşte americanii, nu îţi fă probleme. Deocamdată generaţia “voastră” de adolescenţi, generaţia de sub oblăduirea academiei, vorbeşte în proporţie de 50% engleza americană deja. N-am auzit însă de nici un adolescent american să rupă ceva în româneşte. Tu m-ai întrebat de 1500. Eu te întreb de 2050. Moare limba română (sub atacul manelismelor şi al anacronismelor intelectuale) şi baba (academia) se piaptănă cu î din a şi alte prostii care transformă limba română într-un relicvariu.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deDar asta e. Cum zice proverbul, fiecare pasăre pre limba ei piere. ;)
mi-am propus să scriu o poezie/ plină de spații albe/ debordând enigmatice/ sub apăsarea titlului,/ căci numai el,/ poate ascunde sau arăta/ cât de mult îl iubesc./ În el îmi pun toată nădejdea/ tot tremurul și toate spaimele…/ el este cel ce-ntărâtă, toreadorul,/ fluturând zdrențele roșii prin fața ta/ și pentru că mulțimea ovaționează în delir/ și pentru că-ți văd nările fremătând/ te las pe tine cititorule,/ sa adaugi sub acest mult prea lung titlu/ versurile/ și lacrimile și bucuria/ așa cum vei crede de cuviință./ după acest titlu/ acum/ este rândul tău/ Succes!
pentru textul : mi-am propus să scriu o poezie plină de spații albe debordând enigmatice sub apăsarea titlului, căci numai el, poate ascunde sau arăta cât de mult îl iubesc. În el îmi pun toată nădejdea tot tremurul și deDe acord cu Virgil, cu precizarea ca ar trebui sa inchizi ochii INAINTE sa-l citesti Bobadil
pentru textul : febra deultima strofa e faina. la multi ani, Celestin!
pentru textul : Ca o cădere în sine decred că s-ar potrivi mai bine "împrăștiate pe jos" fiindcă "răspîndite" duce cu gîndul la rolul reproducerii. sau poate chiar asta ai și vrut să se subînțeleagă, dacă faci referințe și la animale în continuare. interesant racordajul "optativ/durere". răzbunarea conturează o anume stare însă nu văd rostul ei. anterior, reproșurile erau îndreptate înspre sine.
pentru textul : dalet sau a patra teorie a incompatibilității deUn text ce abunda in stereotipii: " floare frumoasa firava"(banal) , "tremur de frunze de toamna"(banal) rapirea minutelor, dulci secrete... Cam tot textul are sintagme foarte uzitate. Destul de slab... Incercati sa mai abtsractizati ideile, sa mai "ascundeti" sensurile si sa creati unele noi. Apoi... acest text se vrea cu sau fara rima ? Daca da... esueaza ritmic total, daca nu... renuntati la rima de tot. Mult succes in continuare ! Ialin
pentru textul : Teenage angst deCine intelege textul asta avand langa el atat dexonline(pentru rotogravura), intuitia(ca zeologie nu l-am gasit nicaieri ( e stiinta care studiaza... zeii ?? :D )), wikipedia (pentru gestalt, ca dexonline nu-l stie) si niste cunostinte despre zoologie, mamuti, arheologie... sa ridice mana ! Textul asta vrea poate sa epateze, ca la nivel poetic... ialin
pentru textul : Arhetipar demulțumesc frumos, Daniela... îmi fac bine trecerile tale. despre frig, așa am avut impresia că din mine intră în cameră, poate pentru că eram și în mine și în încăpere... nu merit felicitări, dar cuvintele tale de apreciere le primesc cu toată bucuria și modestia... pentru că aprecierea e reciprocă.
pentru textul : oceans house mirror deImi pare rau ca trebuie sa raman la parerea pe care mi-am exprimat-o inainte de ultima mea suspendare (care tocmai a expirat, gratie Consiliului Hermeneia) in legatura cu virgula calitatea comentariilor pe acest site. Iata ca Dorin, care intretimp este editor parca, imi confirma pesimista teorie. De ce oare? Chiar am ajuns in pozitia de a scrie ceva in subsolul unui text doar pentru a ne afla in treaba? Doar pentru a avea activitate? Sau de ce? Ceeace doresc eu sa spun despre acest text este ca mi se pare ca o petrecere din aceea plina de pesonaje cu masti de acum o suta de ani pe muzica de vivaldi plina de ciudate geise chinezoaice (??) si de flori de ylang (ylang-ylang?) care se zbate sa spuna ceva dar nu reuseste pentruca nimeni de fapt nu doreste sa spuna nimic, ci doar doreste sa demonstreze ceva de sub o masca, anume ceva care nu ar trebui de fapt demonstrat. Deloc. Parerea mea. Andu
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deauto-citirile nu se inregistreaza - varianta care mi s-ar parea absolut corecta si de bun simt - si noi facem valuri intr-o copaie?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deAm răspuns, dar acum detaliez: părerea mea este că o vizuală nu înseamnă doar scrierea unor versuri pe o fotografie. :) Presupune mult mai mult: oa nume estetică, versuri în acord cu fotografia, anumite nuanțe ale tabloului, care să redea și nuanțe din versuri, compoziție etc. Nu e chiar așa simplu cum pare la prima vedere. Nu am răstălmăcit cuvintele, ci doar ți-am arătat că se pot auzi pe diferite note. Imaginea o las așa. Mulțumesc, revin în următoarea pauză.
pentru textul : do re mi fa om deNici nu mă mai miră. Și asta dacă stau să mă uit la ultima postare a celui care mi-a comentat textul de mai sus. Oricum, nu este un text de șantier.
Andu, felul tău de a citi și de a gândi este abject și nu textul. Mă întreb, oare de ce ai reacționat atât de vehement? Eu cred că te-ai simțit vizat ...
Eugen
pentru textul : Bățos. demaia, m-ai pierdut dupa al treilea vers. fireste ca nu poate un punct sa sprijine o carja nici in cele mai sf poeme metaforice. inteleg ce vrei tu sa spui dar formularea e strangace. poti, insa, sa dai un enter dupa al doilea vers si sa-l consideri pe al treilea ca facand parte din urmatoarea strofa. si, totusi, care sunt cele doua capete de intuneric? eu vad doua capete de lumina aici (seara si dimineata). ma rog... ...
pentru textul : între două capete de întuneric deIonuț Caragea eu am zis să fiu politicos și să nu spun lucrurilor pe nume; dacă nu poți sesiza de unul singur anumite aspecte, am să mai pierd puțin timp și am să îți spun ce și cum; spui tu: "mai Vasile, de ce te chinui sa pui rima intotdeauna la sfarsitul versului"; ia, să vezi câte erori de comunicare poți face într-o amărâtă de propoziție: a) în primul rând, dacă tot folosești semne de punctuație în comunicarea scrisă, ai probleme cu vocativul; b) "întotdeauna" ăsta al tău nu prea sesizează că există două cazuri în poezie în care rima împerecheată este alternată cu rima intercalată (vezi s3 și s4, dacă nu le găsești, revino, am să îți arăt cu degetul); și, da, ai dreptate, poate că nu m-am născut Eminescu, dar, sincer, la halul în care scrii, comentezi și îți etalezi deficiențele, nu ai nici o șansă să te includ printre idolii mei poetici; am înțeles, nu îți place cum scriu, du-te, domnule, și citește unde îți place, dar nu pretinde să modific textele mele după chipul și asmeănarea domniei tale; știi de ce? pentru că sunt ale mele și nu îmi aduc aminte când ți-am cerut ție să modifici un text după cum îl gândesc eu. nu, nu m-am născut Eminescu, dar eu îmi văd lungul nasului. te rog frumos, dacă nu ai obiecții pertinente, măcar din punctul de vedere al gramaticii, nu mă mai deranja inutil; citește și tu sau scrie ceva.
pentru textul : delirum hristum deAm mers pe firul : "foarea vietii" Intr-o goemetrie tridimensionala,am incercat sa readuc in discutie cele 5 solide Platonice.( ca idee) Emil, multumesc pentru indreptari, pentru ganduri...
pentru textul : cubul deStill, what you write here is some kind on mixture between an obituary and a soap-opera.
pentru textul : Drapeau blanc dei.e. completely out of my range, so I tried to be funny because I love you and I didnt want to hurt your feelings.
this poem says words that dont meen anything to anybody else but you, its too personal
did you see the funny graves from sapantza?
try some nice poems from there
kissy kiss love hugs and many many auguri from the sky of the guru
Vezi că ți-am trimis email în legătură cu antologia Virtualia din acest an, poate îmi răspunzi.
pentru textul : Silent white denicodim, te rog sa iti actualizezi adresa de email cu care esti inscris pe hermeneia ptr ca nu este functionala.
pentru textul : polemică demai există aprozare în România? ehe, dacă ar fi așa de simplu... eu zic să încerci să scrii despre lucrurile care chiar au importanță pentru tine, nu despre cele care nu au. că se vede.
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori deavem timp sa citim si sa corectam. se aplica si aici. am incercat sa aleg ceva, dar nu am avut ce. tb mult mai multa autocritica inainte de a posta. eventual, era bine daca treceai textul in cutia cu nisip
pentru textul : Teenage angst de" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
pentru textul : o tristețe neterminată detextul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
pentru textul : Scrinul negru dedar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?
Virgil acum eu ce să zic? Mâine dimineaţă mă aşez frumos la coadă la aprozarul din colţ...aşa să nu mă plictisesc şi cine ştie poate bagă şi nişte inspiraţie la ofertă
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori depentru că știu că autorul este un perfecționist și un jeumanfișist în egală măsură
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt de1/ dacă 'mars' este batonul acela de ciocolată, atunci de ce 'visa' nu e cardul acela de plastic?
2/ cum vine aia 'pauză de melodie', cântărețul tocmai trăgea adânc aer în piept?
În general, un poem dintre cele multe care se vor moderne, experimente literare, dar sfârșesc prin a fi de recycle bin. Câteva lucruri bune are însă poemul ăsta, iar atmosfera creată e ok. Însă e scris aiurea.
Ovidius, venit din depărtata Sulmona, este surprins intr-o ipostază de inceput: " poet roman" Aranca, mulțumesc pentru citire, mai vorbim.
pentru textul : poet latin deUn discurs închegat, cursiv, care nu se abate nici stilistic şi nici ideatic de la traiectoria sa confesivă; e matur, autentic şi, cel mai important, conectează cititorul. Avem aici simplitatea gândurilor/ ideilor/ fenomenelor complexe. Poate că ar mai fi de curăţat pe ici-colo, dar chiar şi aşa, rămâne ce e: o poezie intrinsecă. Nu mai fac alte incursiuni.
Felicitări!
pentru textul : consiliere cu freud deTextul acesta abia acum l-am citit. Datorită Profetului. O ordine a dezordinii. Rezultată din fragmentarea textulului în jurul unor „atractori stranii” din subtext(Luminiţa ştie despre ce este vorba) ducând la o coerenţă nebănuită care anulează orice „consistenţă” (care nu admite paradoxul).
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate dePagini