Draga Bobadil,
E posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
Hai ca este un text fain, ingrijit cu migala. Niste imagini succesive expresive. O singura remarca, sus este in plus, luna si stalpii arata deja locatia.
stâlpii solemni
susțin ungherul nostru (sus)
aproape de bustul de plastic al lunii
ce să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
Ce candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
Iți mulțumesc pentru precizare. Din păcate, în timpul verii, prezența mea în fața unui calculator conectat la internet este sporadică: ma aflu, în această perioadă, în casa mea de la țară, situată într-o curte cu mulți pomi și alături de o livadă în care miroase a iarbă cosită. Sunt șanse să am și acolo internet, prin august. Dar am acolo jumătate din biblioteca mea, reviste literare primite la redacția Litere, si trăiesc (și) la modul intelectual sau scriitoricesc. Cer, prin urmare, scuze pentru unele întârzieri în intervenții...
Acest text incalca punctele 14.5 ai 14.6 din Regulament. Atita timp cit acest regulament este inca valabil te rog sa il respecti si sa iei masurile de rigoare
in niciun caz nu insinuam un...plagiat ori altceva de acest fel (apoi, citatul dat s-ar putea sa nu fie cu totul exact, am citat din memorie); am convingerea ca multi dintre noi am gandit, intr-un moment sau altul, ce ai scris tu aici si ce a scris Ana. mie, recunosc, mi s-a intamplat.
doar ca, citindu-te, impactul a fost atat de puternic, amintirea destinului acestei poete atat de covarsitor, incat m-am lasat in voia cuvintelor.
well..., ia să vedem, cîte întrebări... 1, 2...3
deci, nu, weekendul a fost aşa şi aşa. california e somnoroasă. dar nu, de fapt textul tău m-a provocat. asta ca să nu spun mai mult.
în subtitlu am anulat încadrarea, nu? sau poate e mai bine să o pun la generală... deşi românii au inventat "băşcăliismul" sau hazul de necaz...
pe Hermeneia e linişte, sau atîta linişte, pentru că aşa ca mine sau ca tine, lumea preferă să moţăie. dar ştii cum e,... dacă ne-om trezi noi poate s-or trezi şi alţii. tu n-ai venit nici la Hermeneia live. aşa că...
n-as putea spune ce anume mi-a sugerat aceasta poezie, dar cert este ca mi-a placut. "zgomotul soptit al gindacilor africani/ tandri ca niste contorsionari ale sortii" si mai ales magazinul de animale si nu oricare, ci anume mici. poate ca imaginile au luat-o inaintea cuvintelor si au mai ramas inca pe retina ochilor mei, asa ca le contemplez in continuare...
Younger Sister, tu ai vrut sa ii faci vizionari lui Emilian si nu m-am prins eu? Pentru ca observ ca intervii de citeva ori ca sa repeti ceva nesemnificativ . despre text, pot spune ca incearca o anumita "tehnica" pe care nu a mai folosit-o emilian dar ma tem ca valoarea lui nu este deocamdata decit cea de "cutie cu nisip"
da, și mie varianta a II-a mi se pare mai bună, deși, să nu mai spui la nimeni, nici aceasta nu mă mulțumește pe deplin. asta e !
am recepționat sugestia ta și probabil că o mi-o voi însuși,
cu mulțumiri.
frumos exprimata revolta impotriva "regizorului" pe care multi dintre noi o simtim si ne macina sufletele, dar prea putini avem curajul sa o si exprimam. "atelierul de vechituri dumnezeiesti" e o expresie reusita prin care se perinda istoria noastra de sute si mii de ani. mi-a placut si canibalul "cu ochii-necati in apus".
Eu am avut mari, foarte mari probleme cu cifra patru. Atît de mari încît și astăzi am o indispoziție cînd mă gîndesc. Cîte dupa-amiezi pierdute scriind la nesfîrșit cifra patru în loc să fiu afară la joacă. Și asta cu atît mai mult cu cît în școala mea am început direct cu stiloul și niciodată cu creionul așa cum făceau alte școli. (Pentru mai tinerii mei cititori și care nu știu ce este acela un stilou, el este un instrument subțire și ascuțit care se folosea în anii '60 în clasele primare la tortura și supliciul școlarilor.) Cu timpul însă am ajuns să depășesc și să rezolv problema asta a scrierii cifrei patru. Citind expresia “mulți morți” în “povestea uitată a regilor stepei” continui să nu văd nici o problemă. Iar dacă există una cu siguranță că, așa cum am spus, nu se ridică dincolo de pretenții de gust, ceea ce este, nu-i așa, relativ. Și acum hai să răspund (la provocare): 1- nu, nu se referea doar la cititorii care aduc laude și mă uimește că Aalizei se face că nu vede cuvîntul magic acolo, cuvîntul „eventual”. În plus, a afirma că aceasta înseamnă că eu scriu „pentru anumiți cititori” este, cum spun englezii, „preposterous”. Mi se pare evident (trebuie să spun asta) răuvoitor sau cel puțin suspect faptul că Aalizei trece sub tăcere sau ignoră următoarea frază din răspunsul dat de mine lui Sapphire „Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta.”. Oare nu spune asta că și dacă aș vrea (ceea ce nu este cazul) nu aș putea să scriu „la comandă publică”? Nu cred că există cineva care să poată spune că am scris ceva în mod expres pentru că m-a rugat sau pentru a satisface preferințele acelei persoane. De asemeni, a folosi expresia mea pentru a susține că de fapt eu ignor sau resping pe cei care nu mă laudă sau mă critică aspru este absolut nejustificat. Aș minți dacă aș spune că tresalt de bucurie cînd cineva îmi critică aspru și îmi „face praf” un text. Dar asta nu a însemnat și nu înseamnă că i-aș ignora sau nu aș căuta să înțeleg punctul lor de vedere. O astfel de interpretare a cuvintelor mele este o răstălmăcire neprietenă cu adevărul. 2- faptul că „împart cititorii” mi se pare ceva absolut nevinovat. Împărțirea este o operațiune matematică obiectivă proprie gîndirii umane. Adică nu există nimic inerent rău cu ea. Toți o facem. Împărțim la doi, la trei, la nouăzeci și trei. E dreptul nostru de ființe raționale (cu partea stîngă a creierului întreagă) să o facem, nu? Problema se pune doar cu ceea ce facem cu rezultatul împărțirii noastre. Now, a spune că eu savurez doar observațiile celor contemplativ-romantici și ignor sau resping pe cei sarcastic-ludici este din nou o concluzie eminamente greșită. Evident Aalizei nu a citit prea mult din textele mele inclusiv din cele care au apărut în volumul meu pentru a vedea că am o deosebită aplecare pentru ludic și chiar sarcastic. Cei care sînt mai familiari cu scriitura mea știu că așa este cazul. În cazul de față însă eu nu m-am jucat și nu am gîndit textul la modul ludic. Dar nici nu am interzis nimănui, cu atît mai putin lui Aalizei să o facă. Expresia mea a fost „Chiar și ultima ta remarcă mă face să cred că l-ai citit în registru ludic la fel ca și cum ai modula un concert preclasic în ritmurile unii vals. Se poate obține orice dintr-un text în funcție de cutia cu oglinzi în care vrei să îl privești. Iar efortul unui cititor de a face asta nu poate fi decît apreciat.” De unde și pînă unde a înțeles Aalizei că prin aceasta eu îi resping abordarea va rămîne un mister pentru mine. Iar generalizarea concluziei lui nu face decît să mă uimească și dezamăgească în continuare. Dar asta nu mă face să nu sper că așa cum am reușit eu pînă la urmă să scriu cifra patru, tot așa cu timpul cred că și Aalizei va ajunge să înțeleagă și eventual să guste „povestea uitată a regilor stepei”.
Se pare ca este nevoie de ceva explicatii suplimentare din partea mea, mai ales ca Dorin este un scriitor pe care il apreciez (desi nu-l cunosc ca om, pot doar sa-mi imaginez ca este la fel ca toti bunii mei prieteni moldoveni, un om cu un suflet mare), ca sa nu mai vorbesc de Virgil, ale carui eforturi de a face din Hermeneia o referinta a literaturii pe net sunt demne de toata stima. Am spus si o repet, deontologic gestul meu a fost reprobabil iar din punctul de vedere al Regulamentului o incalcare vrednica de cea mai aspra sanctiune posibila. Eu am adus in repetate randuri explicatii ale acestui gest, explicatii care desigur (cum altfel, cand incalcarea era atat de evidenta) aveau conotatii pur personale. Din nou am gresit, folosind acest spatiu virtual pentru o "reglare de conturi" mai mult sau mai putin literare cu unul dintre membrii echipei editoriale Hermeneia care consider si in ziua de astazi ca imi este dator cu mai mult decat o simpla explicatie. Asta a fost... acum, multumita intelegerii de care a dat dovada Consiliul Hermeneia, aceste lucruri pot fi date uitarii, da Dorine? Si nu cred ca sunt cine stie cine pe acest site sau oriunde, aiurea. Si cand am spus ca reactia a fost un pic exagerata, nu m-am referit la desfiintarea contului meu (masura pe deplin justificata) ci la publicitatea inutila si daunatoare pe care mi-au facut-o cei care au publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site), lucru care m-a prejudiciat destul de mult. Atat si multumesc inca o data pentru intelegere. Andu.
Dar dacă scot restul nu rămâne decât un fel de haiku în metrică incompletă de tanka... Dacă toată lumea e nemulțumită voi încerca să schimb cumva textul...
Intervin târziu, dar merită toată atenția. Foarte bun text, are tot ce-i trebuie și se leagă bine. Deznodământul, doar strecurat subtil la început, se conturează tot mai clar până spre final, creând chiar câteva momente de tensiune. Totuși, mi se pare că pasajul cu "lamele lu tata" devine superfluu și forțează puțin înțelesurile, face prea evident și prea grăbit deznodământul. Sensul dorit de autoare e destul de clar și fără lame. S-ar putea renunța la referirea cu pricina. Altfel, toate merg "sfoară". Peniță pentru talent și ca încercare de readucere în atenție.
M-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:
.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.
.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.
.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....
.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.
Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?
Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.
nu sînt neaparat de acord cu exigența asta față de cacofonii. mi se pare exagerată și nenaturală. dar asta este părerea mea. autorul ar face bine să își editeze însă textul. greșeli de tipărire, concordanța timpurilor, etc
l-am transferat în șantier pentru a fi corectat
Adrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Draga Bobadil,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deE posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
Andu, multam pentru apreciere, ma bucur ca ti-a placut:)
pentru textul : every / body / dies dedar din cite stiu eu hara kiri nu presupune taierea capului
pentru textul : Onoare deHai ca este un text fain, ingrijit cu migala. Niste imagini succesive expresive. O singura remarca, sus este in plus, luna si stalpii arata deja locatia.
stâlpii solemni
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni desusțin ungherul nostru (sus)
aproape de bustul de plastic al lunii
ce să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
pentru textul : De ce mă Shanghai deCe candoare. Copilăria (ce e aia minciună?) și străzile care leagă case. O nostalgie de Crăciun. Tramvaiul acela m-a dus un moment cu gândul la Eliade și ˝La țigănci˝, are el ceva semnificație temporală dar nu de lume fantastică (deși unii i-ar putea spune copilăriei și așa). Ne mai citim, spor la scris.
pentru textul : Curtea miracolelor deUn text matur. Ai ştiut unde să pui punct.
pentru textul : corespondență de septembrie deAş scoate "acele" - "să-mi privesc toate acele caiete" --> "să-mi privesc toate caietele".
Iți mulțumesc pentru precizare. Din păcate, în timpul verii, prezența mea în fața unui calculator conectat la internet este sporadică: ma aflu, în această perioadă, în casa mea de la țară, situată într-o curte cu mulți pomi și alături de o livadă în care miroase a iarbă cosită. Sunt șanse să am și acolo internet, prin august. Dar am acolo jumătate din biblioteca mea, reviste literare primite la redacția Litere, si trăiesc (și) la modul intelectual sau scriitoricesc. Cer, prin urmare, scuze pentru unele întârzieri în intervenții...
pentru textul : Eminescu azi deAcest text incalca punctele 14.5 ai 14.6 din Regulament. Atita timp cit acest regulament este inca valabil te rog sa il respecti si sa iei masurile de rigoare
pentru textul : oberlicht demi-e dor de Plaka si Monastiraki...pana in Valencia...de Calatrava si structurile lui imponderabile.
pentru textul : El Conqueridor deFrumos prin simplitate deși poemul are trimiteri la adâncimi biblice. Mi-a plăcut.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă deCitit, plăcut, lăsat sermn să știi.
pentru textul : iubirea noastră are întârziere dePrimul vers şi ultimul vers merg împreună.
"În păduri înfloresc drujbele
Şi ne trezim reci"
Acestea mi-au plăcut.
pentru textul : Defrişare dein niciun caz nu insinuam un...plagiat ori altceva de acest fel (apoi, citatul dat s-ar putea sa nu fie cu totul exact, am citat din memorie); am convingerea ca multi dintre noi am gandit, intr-un moment sau altul, ce ai scris tu aici si ce a scris Ana. mie, recunosc, mi s-a intamplat.
pentru textul : scrâşnet dedoar ca, citindu-te, impactul a fost atat de puternic, amintirea destinului acestei poete atat de covarsitor, incat m-am lasat in voia cuvintelor.
well..., ia să vedem, cîte întrebări... 1, 2...3
pentru textul : vox maris dedeci, nu, weekendul a fost aşa şi aşa. california e somnoroasă. dar nu, de fapt textul tău m-a provocat. asta ca să nu spun mai mult.
în subtitlu am anulat încadrarea, nu? sau poate e mai bine să o pun la generală... deşi românii au inventat "băşcăliismul" sau hazul de necaz...
pe Hermeneia e linişte, sau atîta linişte, pentru că aşa ca mine sau ca tine, lumea preferă să moţăie. dar ştii cum e,... dacă ne-om trezi noi poate s-or trezi şi alţii. tu n-ai venit nici la Hermeneia live. aşa că...
din prea mult avânt :-}
pentru textul : Fiara deemanuel, nu stiu cum sa raspund la aceste rinduri. iata ca pot fi si fara replica. multumesc
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun den-as putea spune ce anume mi-a sugerat aceasta poezie, dar cert este ca mi-a placut. "zgomotul soptit al gindacilor africani/ tandri ca niste contorsionari ale sortii" si mai ales magazinul de animale si nu oricare, ci anume mici. poate ca imaginile au luat-o inaintea cuvintelor si au mai ramas inca pe retina ochilor mei, asa ca le contemplez in continuare...
pentru textul : în magazinul de animale mici deYounger Sister, tu ai vrut sa ii faci vizionari lui Emilian si nu m-am prins eu? Pentru ca observ ca intervii de citeva ori ca sa repeti ceva nesemnificativ . despre text, pot spune ca incearca o anumita "tehnica" pe care nu a mai folosit-o emilian dar ma tem ca valoarea lui nu este deocamdata decit cea de "cutie cu nisip"
pentru textul : keep my secret well deNu mai daţi peniţe la texte slabe.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deda, și mie varianta a II-a mi se pare mai bună, deși, să nu mai spui la nimeni, nici aceasta nu mă mulțumește pe deplin. asta e !
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (II) deam recepționat sugestia ta și probabil că o mi-o voi însuși,
cu mulțumiri.
frumos exprimata revolta impotriva "regizorului" pe care multi dintre noi o simtim si ne macina sufletele, dar prea putini avem curajul sa o si exprimam. "atelierul de vechituri dumnezeiesti" e o expresie reusita prin care se perinda istoria noastra de sute si mii de ani. mi-a placut si canibalul "cu ochii-necati in apus".
pentru textul : atelier de vechituri deEu am avut mari, foarte mari probleme cu cifra patru. Atît de mari încît și astăzi am o indispoziție cînd mă gîndesc. Cîte dupa-amiezi pierdute scriind la nesfîrșit cifra patru în loc să fiu afară la joacă. Și asta cu atît mai mult cu cît în școala mea am început direct cu stiloul și niciodată cu creionul așa cum făceau alte școli. (Pentru mai tinerii mei cititori și care nu știu ce este acela un stilou, el este un instrument subțire și ascuțit care se folosea în anii '60 în clasele primare la tortura și supliciul școlarilor.) Cu timpul însă am ajuns să depășesc și să rezolv problema asta a scrierii cifrei patru. Citind expresia “mulți morți” în “povestea uitată a regilor stepei” continui să nu văd nici o problemă. Iar dacă există una cu siguranță că, așa cum am spus, nu se ridică dincolo de pretenții de gust, ceea ce este, nu-i așa, relativ. Și acum hai să răspund (la provocare): 1- nu, nu se referea doar la cititorii care aduc laude și mă uimește că Aalizei se face că nu vede cuvîntul magic acolo, cuvîntul „eventual”. În plus, a afirma că aceasta înseamnă că eu scriu „pentru anumiți cititori” este, cum spun englezii, „preposterous”. Mi se pare evident (trebuie să spun asta) răuvoitor sau cel puțin suspect faptul că Aalizei trece sub tăcere sau ignoră următoarea frază din răspunsul dat de mine lui Sapphire „Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta.”. Oare nu spune asta că și dacă aș vrea (ceea ce nu este cazul) nu aș putea să scriu „la comandă publică”? Nu cred că există cineva care să poată spune că am scris ceva în mod expres pentru că m-a rugat sau pentru a satisface preferințele acelei persoane. De asemeni, a folosi expresia mea pentru a susține că de fapt eu ignor sau resping pe cei care nu mă laudă sau mă critică aspru este absolut nejustificat. Aș minți dacă aș spune că tresalt de bucurie cînd cineva îmi critică aspru și îmi „face praf” un text. Dar asta nu a însemnat și nu înseamnă că i-aș ignora sau nu aș căuta să înțeleg punctul lor de vedere. O astfel de interpretare a cuvintelor mele este o răstălmăcire neprietenă cu adevărul. 2- faptul că „împart cititorii” mi se pare ceva absolut nevinovat. Împărțirea este o operațiune matematică obiectivă proprie gîndirii umane. Adică nu există nimic inerent rău cu ea. Toți o facem. Împărțim la doi, la trei, la nouăzeci și trei. E dreptul nostru de ființe raționale (cu partea stîngă a creierului întreagă) să o facem, nu? Problema se pune doar cu ceea ce facem cu rezultatul împărțirii noastre. Now, a spune că eu savurez doar observațiile celor contemplativ-romantici și ignor sau resping pe cei sarcastic-ludici este din nou o concluzie eminamente greșită. Evident Aalizei nu a citit prea mult din textele mele inclusiv din cele care au apărut în volumul meu pentru a vedea că am o deosebită aplecare pentru ludic și chiar sarcastic. Cei care sînt mai familiari cu scriitura mea știu că așa este cazul. În cazul de față însă eu nu m-am jucat și nu am gîndit textul la modul ludic. Dar nici nu am interzis nimănui, cu atît mai putin lui Aalizei să o facă. Expresia mea a fost „Chiar și ultima ta remarcă mă face să cred că l-ai citit în registru ludic la fel ca și cum ai modula un concert preclasic în ritmurile unii vals. Se poate obține orice dintr-un text în funcție de cutia cu oglinzi în care vrei să îl privești. Iar efortul unui cititor de a face asta nu poate fi decît apreciat.” De unde și pînă unde a înțeles Aalizei că prin aceasta eu îi resping abordarea va rămîne un mister pentru mine. Iar generalizarea concluziei lui nu face decît să mă uimească și dezamăgească în continuare. Dar asta nu mă face să nu sper că așa cum am reușit eu pînă la urmă să scriu cifra patru, tot așa cu timpul cred că și Aalizei va ajunge să înțeleagă și eventual să guste „povestea uitată a regilor stepei”.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deSe pare ca este nevoie de ceva explicatii suplimentare din partea mea, mai ales ca Dorin este un scriitor pe care il apreciez (desi nu-l cunosc ca om, pot doar sa-mi imaginez ca este la fel ca toti bunii mei prieteni moldoveni, un om cu un suflet mare), ca sa nu mai vorbesc de Virgil, ale carui eforturi de a face din Hermeneia o referinta a literaturii pe net sunt demne de toata stima. Am spus si o repet, deontologic gestul meu a fost reprobabil iar din punctul de vedere al Regulamentului o incalcare vrednica de cea mai aspra sanctiune posibila. Eu am adus in repetate randuri explicatii ale acestui gest, explicatii care desigur (cum altfel, cand incalcarea era atat de evidenta) aveau conotatii pur personale. Din nou am gresit, folosind acest spatiu virtual pentru o "reglare de conturi" mai mult sau mai putin literare cu unul dintre membrii echipei editoriale Hermeneia care consider si in ziua de astazi ca imi este dator cu mai mult decat o simpla explicatie. Asta a fost... acum, multumita intelegerii de care a dat dovada Consiliul Hermeneia, aceste lucruri pot fi date uitarii, da Dorine? Si nu cred ca sunt cine stie cine pe acest site sau oriunde, aiurea. Si cand am spus ca reactia a fost un pic exagerata, nu m-am referit la desfiintarea contului meu (masura pe deplin justificata) ci la publicitatea inutila si daunatoare pe care mi-au facut-o cei care au publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site), lucru care m-a prejudiciat destul de mult. Atat si multumesc inca o data pentru intelegere. Andu.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deDar dacă scot restul nu rămâne decât un fel de haiku în metrică incompletă de tanka... Dacă toată lumea e nemulțumită voi încerca să schimb cumva textul...
pentru textul : Pe urmele ciclopilor deIntervin târziu, dar merită toată atenția. Foarte bun text, are tot ce-i trebuie și se leagă bine. Deznodământul, doar strecurat subtil la început, se conturează tot mai clar până spre final, creând chiar câteva momente de tensiune. Totuși, mi se pare că pasajul cu "lamele lu tata" devine superfluu și forțează puțin înțelesurile, face prea evident și prea grăbit deznodământul. Sensul dorit de autoare e destul de clar și fără lame. S-ar putea renunța la referirea cu pricina. Altfel, toate merg "sfoară". Peniță pentru talent și ca încercare de readucere în atenție.
pentru textul : Sfoara deM-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:
.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.
.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.
.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....
.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.
Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?
Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.
pentru textul : oolong tea denu sînt neaparat de acord cu exigența asta față de cacofonii. mi se pare exagerată și nenaturală. dar asta este părerea mea. autorul ar face bine să își editeze însă textul. greșeli de tipărire, concordanța timpurilor, etc
pentru textul : Aproapelui cu ură I del-am transferat în șantier pentru a fi corectat
Adrian:
Există o raţiune, desigur. Voi spune doar că titlul este mult mai sugestiv în varianta engleză. În lb. maternă ar suna aiurea. Mulţumesc, Adrian.
Andu:
Andule, gramatical este corectă prepoziţia „din”, întrucât aceasta exprimă aci un raport partitiv şi este sinonimă cu prepoziţia „dintre”, iar în favoarea exprimării uşoare, mi se pare un liant mai permisiv.
La „cenuşă” ai voit să înţelegi aşa, acel „e” este presupus (gândesc faptul că te-ai referit la verbul a fi, nicicum la pluralul de la cenuşă care este, cu siguranţă, cenuşi!). Adică:
"unde nu mai arde niciun foc
e doar cenuşă de nori tolăniţi".
În rest, înţeleg că nu ai obiecţii.
Mulţumesc pentru aplecarea pe text.
Nicholas:
mulţumesc pentru empatie şi susţinere, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. este despre ... un fel de trecere...
Domnilor, încă o dată, vă mulţumesc şi vă aştept cu plăcere în această pagină,
Ottilia Ardeleanu
pentru textul : one way ticket deun text slab...
pentru textul : blogbadil dePagini