Proza realista descriptiva, intre povestire si jurnal, cu doua planuri urmarite liniar, unite prin pasiunea disecatului si ideile de printre randuri. Prin succesiunea imaginilor si ideilor, parca merge la pas, intr-un ritm tihnit, e o proza care nu galopeaza. Personal, imi plac prozele nervoase, navalitoare, ce ma iau de camasa si ma scutura; dar am savurat si ce mi s-a oferit aici : o proza relaxata, matura, care parca sta si cugeta, face analogii intre viata si arta culinara, din prisma biologiei. Asa ca am stat si-am cugetat: biologia este o stiinta a interelatiei, cu mecanism de baza exact, cauza si efect; care prin permenente schimburi, se reorienteaza, si alcatuieste un intreg logic, „simplu dar nu simplist”. Barbu spunea ca poezia si matematica se intalnesc, undeva, in sferele superioare; mi-a placut ca am gasit aceeasi idee raportata la biologie („Și mai ales totul este frumos, de-a dreptul artistic.”) Am facut analogia cu societatea noastra, e si ea un organism care se naste, creste, evolueaza, decade, moare. Societatea umana e ca un crab, inca o placinta de pe masa lui Dumnezeu, si totusi, doar parte integrata intr-un festin, care e Pamantul, sau intreaga carte de bucate : Universul. Ma intreb cat de detasat poate privi placinta asta un sociolog. :)
de care, fireste, poti sa tii cont sau nu:
ia textul de aici si scrie-l ca o pagina de jurnal. in proza. poate asa capata coerentza. si poate asa o sa vezi care secvente au fortza si merita sa fie oferite cititorului, care sunt enuntate in mod prea personal si nu reusesc sa ajunga la acesta, etc.
si pe urma, daca vrei, fa-l din nou poezie. dar eu cred ca ai nevoie de un exercitiu de detasare.
si ai grija, te rog, cu unele expresii care suna stangaci in romaneste, ex:
"doar că mai am eu o grămadă de diavoli în mine
pe care departe nu i-am cunoscut încă -"
ar suna mai ok asa: "doar ca mai am in mine o gramada de diavoli pe are nu i-am cunoscut nici pe departe"
iar "urmele de avioane se pierdeau treptat în abis" e o expresie foarte riscanta - abis insemnand prapastie, gol, adanc. eu una nu prea inteleg ce ai vrut sa spui.
am vazut ca atunci cand reusesti sa te detasezi cat de cat de incarcatura emotionala si sa revii pe text obtii lucruri frumoase...incearca si cu cel de aici.
Parerea mea este ca folosirea pluralului substantivului "dalta" nu face bine poemului. "Daltile" devin simple ustensile, scule, nu stiu daca asta ai urmarit, dar nu cred. Nu reusesc sa descifrez nici semnul cabalistic care sta afisat pe ecranul meu la sfarsitul titlului, atat in pagina principala cat si in cea de text. O fi tot vreo chestie de-a lui ex-Gates? In rest, textul e bun de citit. Andu
Virgil, ai dreptate sa spui ce spui, eu nu stiu cum as putea sa-ti raspund fara sa ma "lungesc". "La steaua" este ceva, insa ce spun eu aici e altceva, iar daca nu se face auzit acest altceva e doar vina mea. Dar hai sa incerc sa o spun acum (daca tot te-ai suparat pe mine literar vorbind desigur :-) te-ai gandit vreodata ca privind Cerul iti poti arunca o privire in chiar uterul mamei tale? Sau si mai ciudat, in viitorul copiilor tai nenascuti? Exista la ora actuala multiple teorii referitoare la neliniaritatea timpului, unele foarte indraznete... insa nu as vrea sa ocup prea mult din spatiul de aici cu asemenea divagatii. Cat priveste eseul poetic, ai dreptate, e ratat. O sa ma straduiesc pe viitor mai mult, insa nu garantez ca voi si reusi mai mult. Poate asta e tot ce pot. God only knows, Andu
mulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela
sunt de acord cu versiunea Oanei, Adrian. ai acolo substantivul uzat, vechi: suflet, care nu este susținut de ceva proaspăt, nici chiar "versiuni" nu salvează. e mai bine să îl elimini deci. prin urmare repet versiunea de mai sus:
Toate ar fi
bune
numai că
a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu
și se creează un pic de tensiune, de subînțeles, de ceea ce vrei tu de la sfârșit de poem. o simplitate profundă, ca să oximoronez:)
gând bun!
paul, exista în tine o durere nespusa, chiar daca personalizezi o parte din ea si-i spui "basarabia". ea pare a veni din timpuri ancestrale purtând barbile albe ale sfintilor martiri. cele bune.
Nu mă deranjează din moment ce există o explicaţie.
Eram atât de prins încât nici nu mi-am dat seama.
Criticile la subiect sunt binevenite.
Voi avea mereu câte ceva de învăţat.
ma gandesc bine...si zic ca: nu m-am prins care-i rostul virgulei de dupa "prins". nici a celei pusa inainte de "inapoi". "o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. " cred ca sufera de dorul unui CE. (decat ce este afara) in rest...ce sa zic? jurnal, da. si atat.
Alma, da, m-ai provocat și bine ai făcut. E hard față de altele mult mai soft, e soft față de cele mai hard. Da, ai ales bine. :) Te aștept, știi că primesc ce e de primit. Bianca, am înțeles bine referința ta la ce anume e diferit, la balast, la de-centrare pe mine. Însă: ce este abia vizibil în acest text este faptul că e vorba de 2 personaje. Citește atent. Discursul lasă cumva în planul doi și un alt personaj. de aceea "degetele altor mâini". închipui-ți că ai mâna luxată și că altcineva îți scrie ce ai de scris. Atât. Mai multe explicații se află deja incluse în poezie. Și, da, elimin cât pot din balasturi, în toate sensurile cuvintelor.
Îmi pare sincer rău că m-am abținut atâta vreme să fac un comentariu aici. Eu cred în poezie, poezia va exista întotdeauna, poezia nu va muri niciodată, oricât s-ar strădui unii și alții să o mutileze, să o elimine definitiv. Important este ca noi iubitorii de poezie să descoperim poezia adevărată, să încercăm întotdeauna să înțelegem ce a vrut să ne transmită autorul ei. Și când ajunge să ne încânte, să o citim, să o recitim, să-i pătrundem toate tainele. Eu așa fac, aici am câțiva scriitori pe care îi admir, deși m-am abținut să fac comentarii. Am fost pusă la colț imediat ce m-am înscris pe acest site și nu vreau să greșesc. Dar ce s-a întâmplat la această așa zisă masă rotundă mă umple de indignare. Margas a căzut în plasa ei. Încearcă să o arunce mereu și greșește. Păcat!. Aici era o altă atmosferă, un alt aer. Și poezia era la ea acasă. Sper să revină. O primăvară minunată să aveți!
ce aluzie visătoareo? ți se pare neromânește sau incorect că în versuri nu încep rîndurile cu majuscule? ce ți-ai mai dori de la versurile mele? să aibă rimă și să stoarcă lacrimi? hai sa fim serioși. maria ți-a scris cîteva lucruri dar se pare că nu le-ai înțeles. în esență a fi consecvent într-o anumită formă a textului, chiar dacă se abate deliberat de la anumite reguli ale limbii scrise, este total diferit de a face greșeli din ignoranță sau neglijență. este vorba despre o cutumă vis a vis de o infracțiune. tu, care ești jurist, ar trebui să poți sesiza diferența între aceste două nuanțe.
Sunt onorată să primesc o asemenea vizită înstelată, însoțită de asemenea încurajări...mă bucură și mă face responsabilă în același timp. M am gândit și eu să reunesc experiențele mele cazone într un volum, și poate o să și materializez cândva acest gând..până atunci, aștept să mai cresc un pic... mulțumesc. domnule ionuț caragea
Din text subliniez o nouă dimensiune a coșmarului sau numai o întrevedere scurtă cu viața-moartea acest tandem indestructibil... Am extras o parte din text, poate cea care mi se pare cea mai valoroasă stilistic: "lângă mine se strâng lucrurile… și ele mă obosesc, mă sufocă, însă lăsați lucrurile să vină la mine, zic… să aud râsul lor de ultimă generație, venise și moartea… și da, mă obosea și ea, tușea discret ca să îmi atragă atenția, nu semăna deloc cu cea din fotografia pe care ne-o făcusem anul trecut, îmbătrânise moartea mea, se mai și îngrășase moartea mea, așa că am băgat-o în seamă: ești veșnică măi moarte? am zis" în rest, există o inconsecvență în compoziție; pare alcătuită din colaje aleatorii...sau e doar un coșmar...însă îmi amintește de o replică din Macbeth unde se spune că somnul și visele sunt "bucătarii-șefi în marele festin al vieții"... In final, totul se dovedește că dezvoltă concepte multidimensionale și reflexele acestora... "și dacă de un minut gândești și dacă de un minut îți spui : alt poem de dragoste, te înșeli, eu descriam nebunul obosit cu o sticlă de Cola, rătăcit la maternitatea dintr-o metropolă"... Dar asta e doar o opinie...
dacă s-ar fi întâmplat să fiu prezentă la acel dialog, aș fi avut câteva întrebări pentru invitatul dumneavoastră. Pun aici doar trei (ele sunt mai multe, de fapt): 1) care este, în opinia Domniei Sale, mișcarea filosofică cea mai indicată pentru a ne asigura ...ăăă...mântuirea, ținând cont de faptul că multe s-au perindat de-a lungul timpului și, mai ales, de faptul că, în bună parte, ele și-au dinamitat reciproc "adevărurile"? 2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? dar, probabil că din cauza grabei invitatului, aș fi rămas și eu fără răspunsuri... :)
Textul tău m-a dus cu gândul la "Cronicile din Narnia". (Sper că am scris corect). Are ceva magic, o căldură pe care o transmite gradual și în care ai vrea să rămâi cât mai mult. tincuta
Sărut mâinile Marina, poezia ta îmi place în ansamblul ei . îmi sună bine "valurile epidermei" urmele melcilor încă străluceau pe pozele dimineții. Aș elimină din text "prin intistine ca osubstanță letală". mai ales "pin intistine" nu-mi sună bine . cu respect Djamal
perfectă, cel puțin pentru mine. m-am identificat total. transmite atât de intens amarul cafelei de dimineață și liniștea pielii de după duș... se pare că azi am tolba plină cu penițe:)
foarte frumos poem, Adriana!
s-ar putea ca-ntr-o zi să-mi tatuez
pe umăr o singură literă.
când cineva mă va-ntreba ce-nseamnă
îi voi spune că e
D. de la „dragoste” sau
D. de la „dor” sau D. de la
„dar…”,
D. de la „drum fără-ntoarcere”,
D., ca jumătatea unui cerc de fier
rupt cu dinții într-o dimineață
sălcie
aranca, neam nu m-am gandit sa-ti fac vreun repros. doar voiam sa-ti stiu opinia. acesta este printre primele mele poeme postate pe agonia in 2003 (la care Virgil a avut destule de criticat, intre noi fie vorba...:) si postat pe 3 februarie 2005 si pe clubliterar. nu asta incercam sa-ti spun... te inteleg ca esti in garda, dar sa nu fii si cu mine. putine mi-au scapat pana acum, anyway. nu apuc si nici nu am chef sa le contabilizez. chiar nu am nevoie de frictiuni si aici.
Mulțumesc în numele bunicii pentru superba floare de Amarillis. Cît despre opțiune, nu știu, e aprigă rău, face însă cea mai bună saramură din lume. Focurile din sobele dunărene ard destul de trist acum, dar acești oameni sare și piper sînt obișnuiți și știu să înfrunte tot ceea ce vine. Kemeth Filkins a descris obstacolele pe care le putem întîlni pe drumul vietii într-un poem intitulat „Groapa”. În acest poem el a prezentat un om care, mergînd pe o carare, a cazut într-o groapa din care nu mai putea iesi. Pe aceiasi carare a mers si BUDA, care a ajuns la marginea gropii si i-a spus omului : "groapa este doar o imaginatie a mintii tale. Schimba-ti modul de gîndire si nu te vei mai simti în piericol! " A ajuns la malull gropii si un Hindus ! Acesta i-a spus : acesta groapa este numai calea prin care te purifici, în acest mod vei ajunge mai desavîrsit ! A trecut pe lînga aceiasi groapa si Confucianist, care s-a adresat omului în nevoie: "daca m-ai fi ascultat n-ai fi ajuns niciodata în aceasta groapa! " A mai trecut si un întreprinzator, care i-a zis : Ca sa te salvezi ar fi bine sa comunici si sa interactionezi cu ceilalti ce au cazut în gropi! Un egocentric i-ar fi zis: " Înca nu stii ce-i aceea groapa, daca nu vezi groapa mea!" Un reporter iar fi raspuns : "poti sa-mi oferi exclusivitate pentru povestea ta?" Daca ar fi trecut un perceptor, acesta l-ar fi întrebat : "ai platit impozit pentru groapa ta?" Un optimist i-ar fi spus: "nu te mai plînge; ar putea fi si mai rau", iar un pesimist i-ar fi zis : "bucurate acum, pentru ca lucrurile s-ar putea înrautati !" Numai unul singur l-a cautat pe acest om, s-a plecat spre el, l-a apucat de mîna si l-a scos afara! Acesta a fost Isus !
Adrian, știm că ești foarte atent la astfel de detalii, și îți mulțumim pentru precizarea din final. Regulamentul hermeneia s-a modificat însă de ceva vreme (cred că este mai bine de un an, dacă nu mă înșel). Te rog să revezi articolul 16.1 care vorbește despre situația de față și așteptăm o remediere, într-un fel sau altul, în 24 de ore.
cand tampla devine locul gandului, iar gandul "harpon", poti spune linistit ca totul e in ordine, pentru ca ordinea nu mai conteaza:) carligul meu din tampla indica doar cuierul existentei in care agatam tot felu'... Fain gestul pictorului care dupa ce se lupta cu cate ceva, se retrage cativa pasi si priveste altfel. Daca am traduce gestul asta in actul scrisului, cred ca am realiza cate ceva. altfel spus, daca priveam din alt unghi, probabil as fi vazut si eu harponul:) Inca o data, multam de toate!
deci nu mă pot abține, legat de penița ta la octopus:
am un râs ciudat mă scutură și tremur
când maimuțele plutesc pe val dupa cutremur:))
eu cred că tu ar trebui să îți asumi pubertatea și tembelismul pe care domnul profesor Gorun Manolescu ți le-a evidențiat cu umor fin și ironie de clasă. când nu ești nostim ești desigur stupid:))
Mie mi-a plăcut poemul... poate unul dintre cele mai reușite citite pe aici de o vreme bună.
Corina este o autoare paradoxală, ea scrie poezie în orice poziție, nu pot decât să mi-o imaginez plimbându-se prin casă și scriind, una în bucătărie, una la duș, una în cămară, și mai rar, recunosc, una în dormitor, dar mai sunt și din astea.
Asta este probabil scrisă la televizor (unul imaginar desigur) pe un canal gen history or such, unde cineva a dezgropat o mumie și de aici a început insiprația... zâmbete, gropi, păpuși, insigne... această poetă folosește clar cel mai mare număr de substantive la mia de locuitori!
Dar mie tot mi-a plăcut poemul... pentru că poemul ăsta este corina papouis în carne și salopetă, gospodina noastră harnică a poeziei care, când își pune și șorțul, she is in business!
Mai puțin finalul, aici sunt de acord... nu prea merge!
Păcat, s-a cam ars mâncarea corina, dar să știi că mie îmi place și așa, mai afumată.
Tema este biblică şi nu cred că distinşii muzicieni despre care faceţi vorbire au exclusivitate.
Poate dacă au obţinut drepturi de autor de la Vasile Scărarul sau alţi teologi care au tratat problema preluată de la budişti.
Mulţumesc pentru traducere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Proza realista descriptiva, intre povestire si jurnal, cu doua planuri urmarite liniar, unite prin pasiunea disecatului si ideile de printre randuri. Prin succesiunea imaginilor si ideilor, parca merge la pas, intr-un ritm tihnit, e o proza care nu galopeaza. Personal, imi plac prozele nervoase, navalitoare, ce ma iau de camasa si ma scutura; dar am savurat si ce mi s-a oferit aici : o proza relaxata, matura, care parca sta si cugeta, face analogii intre viata si arta culinara, din prisma biologiei. Asa ca am stat si-am cugetat: biologia este o stiinta a interelatiei, cu mecanism de baza exact, cauza si efect; care prin permenente schimburi, se reorienteaza, si alcatuieste un intreg logic, „simplu dar nu simplist”. Barbu spunea ca poezia si matematica se intalnesc, undeva, in sferele superioare; mi-a placut ca am gasit aceeasi idee raportata la biologie („Și mai ales totul este frumos, de-a dreptul artistic.”) Am facut analogia cu societatea noastra, e si ea un organism care se naste, creste, evolueaza, decade, moare. Societatea umana e ca un crab, inca o placinta de pe masa lui Dumnezeu, si totusi, doar parte integrata intr-un festin, care e Pamantul, sau intreaga carte de bucate : Universul. Ma intreb cat de detasat poate privi placinta asta un sociolog. :)
pentru textul : crabii dede care, fireste, poti sa tii cont sau nu:
ia textul de aici si scrie-l ca o pagina de jurnal. in proza. poate asa capata coerentza. si poate asa o sa vezi care secvente au fortza si merita sa fie oferite cititorului, care sunt enuntate in mod prea personal si nu reusesc sa ajunga la acesta, etc.
si pe urma, daca vrei, fa-l din nou poezie. dar eu cred ca ai nevoie de un exercitiu de detasare.
si ai grija, te rog, cu unele expresii care suna stangaci in romaneste, ex:
"doar că mai am eu o grămadă de diavoli în mine
pe care departe nu i-am cunoscut încă -"
ar suna mai ok asa: "doar ca mai am in mine o gramada de diavoli pe are nu i-am cunoscut nici pe departe"
iar "urmele de avioane se pierdeau treptat în abis" e o expresie foarte riscanta - abis insemnand prapastie, gol, adanc. eu una nu prea inteleg ce ai vrut sa spui.
pentru textul : nu-mi mai simt mâinile deam vazut ca atunci cand reusesti sa te detasezi cat de cat de incarcatura emotionala si sa revii pe text obtii lucruri frumoase...incearca si cu cel de aici.
Parerea mea este ca folosirea pluralului substantivului "dalta" nu face bine poemului. "Daltile" devin simple ustensile, scule, nu stiu daca asta ai urmarit, dar nu cred. Nu reusesc sa descifrez nici semnul cabalistic care sta afisat pe ecranul meu la sfarsitul titlului, atat in pagina principala cat si in cea de text. O fi tot vreo chestie de-a lui ex-Gates? In rest, textul e bun de citit. Andu
pentru textul : dălțile ochilor tăi ▒ deVirgil, ai dreptate sa spui ce spui, eu nu stiu cum as putea sa-ti raspund fara sa ma "lungesc". "La steaua" este ceva, insa ce spun eu aici e altceva, iar daca nu se face auzit acest altceva e doar vina mea. Dar hai sa incerc sa o spun acum (daca tot te-ai suparat pe mine literar vorbind desigur :-) te-ai gandit vreodata ca privind Cerul iti poti arunca o privire in chiar uterul mamei tale? Sau si mai ciudat, in viitorul copiilor tai nenascuti? Exista la ora actuala multiple teorii referitoare la neliniaritatea timpului, unele foarte indraznete... insa nu as vrea sa ocup prea mult din spatiul de aici cu asemenea divagatii. Cat priveste eseul poetic, ai dreptate, e ratat. O sa ma straduiesc pe viitor mai mult, insa nu garantez ca voi si reusi mai mult. Poate asta e tot ce pot. God only knows, Andu
pentru textul : mount palomar demulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela
pentru textul : départs desunt de acord cu versiunea Oanei, Adrian. ai acolo substantivul uzat, vechi: suflet, care nu este susținut de ceva proaspăt, nici chiar "versiuni" nu salvează. e mai bine să îl elimini deci. prin urmare repet versiunea de mai sus:
Toate ar fi
bune
numai că
a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu
și se creează un pic de tensiune, de subînțeles, de ceea ce vrei tu de la sfârșit de poem. o simplitate profundă, ca să oximoronez:)
pentru textul : Ambidextru degând bun!
paul, exista în tine o durere nespusa, chiar daca personalizezi o parte din ea si-i spui "basarabia". ea pare a veni din timpuri ancestrale purtând barbile albe ale sfintilor martiri. cele bune.
pentru textul : lullaby deNu mă deranjează din moment ce există o explicaţie.
Eram atât de prins încât nici nu mi-am dat seama.
Criticile la subiect sunt binevenite.
Voi avea mereu câte ceva de învăţat.
Toate cele bune!
pentru textul : Ulbis la pătrat dema gandesc bine...si zic ca: nu m-am prins care-i rostul virgulei de dupa "prins". nici a celei pusa inainte de "inapoi". "o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. " cred ca sufera de dorul unui CE. (decat ce este afara) in rest...ce sa zic? jurnal, da. si atat.
pentru textul : Trenul de noapte deAlma, da, m-ai provocat și bine ai făcut. E hard față de altele mult mai soft, e soft față de cele mai hard. Da, ai ales bine. :) Te aștept, știi că primesc ce e de primit. Bianca, am înțeles bine referința ta la ce anume e diferit, la balast, la de-centrare pe mine. Însă: ce este abia vizibil în acest text este faptul că e vorba de 2 personaje. Citește atent. Discursul lasă cumva în planul doi și un alt personaj. de aceea "degetele altor mâini". închipui-ți că ai mâna luxată și că altcineva îți scrie ce ai de scris. Atât. Mai multe explicații se află deja incluse în poezie. Și, da, elimin cât pot din balasturi, în toate sensurile cuvintelor.
pentru textul : too late for an iron life deÎmi pare sincer rău că m-am abținut atâta vreme să fac un comentariu aici. Eu cred în poezie, poezia va exista întotdeauna, poezia nu va muri niciodată, oricât s-ar strădui unii și alții să o mutileze, să o elimine definitiv. Important este ca noi iubitorii de poezie să descoperim poezia adevărată, să încercăm întotdeauna să înțelegem ce a vrut să ne transmită autorul ei. Și când ajunge să ne încânte, să o citim, să o recitim, să-i pătrundem toate tainele. Eu așa fac, aici am câțiva scriitori pe care îi admir, deși m-am abținut să fac comentarii. Am fost pusă la colț imediat ce m-am înscris pe acest site și nu vreau să greșesc. Dar ce s-a întâmplat la această așa zisă masă rotundă mă umple de indignare. Margas a căzut în plasa ei. Încearcă să o arunce mereu și greșește. Păcat!. Aici era o altă atmosferă, un alt aer. Și poezia era la ea acasă. Sper să revină. O primăvară minunată să aveți!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? decumva vroiai sa spui national tre a sure?
pentru textul : national treasure dece aluzie visătoareo? ți se pare neromânește sau incorect că în versuri nu încep rîndurile cu majuscule? ce ți-ai mai dori de la versurile mele? să aibă rimă și să stoarcă lacrimi? hai sa fim serioși. maria ți-a scris cîteva lucruri dar se pare că nu le-ai înțeles. în esență a fi consecvent într-o anumită formă a textului, chiar dacă se abate deliberat de la anumite reguli ale limbii scrise, este total diferit de a face greșeli din ignoranță sau neglijență. este vorba despre o cutumă vis a vis de o infracțiune. tu, care ești jurist, ar trebui să poți sesiza diferența între aceste două nuanțe.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deSunt onorată să primesc o asemenea vizită înstelată, însoțită de asemenea încurajări...mă bucură și mă face responsabilă în același timp. M am gândit și eu să reunesc experiențele mele cazone într un volum, și poate o să și materializez cândva acest gând..până atunci, aștept să mai cresc un pic... mulțumesc. domnule ionuț caragea
pentru textul : Cale nouă deDin text subliniez o nouă dimensiune a coșmarului sau numai o întrevedere scurtă cu viața-moartea acest tandem indestructibil... Am extras o parte din text, poate cea care mi se pare cea mai valoroasă stilistic: "lângă mine se strâng lucrurile… și ele mă obosesc, mă sufocă, însă lăsați lucrurile să vină la mine, zic… să aud râsul lor de ultimă generație, venise și moartea… și da, mă obosea și ea, tușea discret ca să îmi atragă atenția, nu semăna deloc cu cea din fotografia pe care ne-o făcusem anul trecut, îmbătrânise moartea mea, se mai și îngrășase moartea mea, așa că am băgat-o în seamă: ești veșnică măi moarte? am zis" în rest, există o inconsecvență în compoziție; pare alcătuită din colaje aleatorii...sau e doar un coșmar...însă îmi amintește de o replică din Macbeth unde se spune că somnul și visele sunt "bucătarii-șefi în marele festin al vieții"... In final, totul se dovedește că dezvoltă concepte multidimensionale și reflexele acestora... "și dacă de un minut gândești și dacă de un minut îți spui : alt poem de dragoste, te înșeli, eu descriam nebunul obosit cu o sticlă de Cola, rătăcit la maternitatea dintr-o metropolă"... Dar asta e doar o opinie...
pentru textul : Fabrica de bolduri dedacă s-ar fi întâmplat să fiu prezentă la acel dialog, aș fi avut câteva întrebări pentru invitatul dumneavoastră. Pun aici doar trei (ele sunt mai multe, de fapt): 1) care este, în opinia Domniei Sale, mișcarea filosofică cea mai indicată pentru a ne asigura ...ăăă...mântuirea, ținând cont de faptul că multe s-au perindat de-a lungul timpului și, mai ales, de faptul că, în bună parte, ele și-au dinamitat reciproc "adevărurile"? 2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? dar, probabil că din cauza grabei invitatului, aș fi rămas și eu fără răspunsuri... :)
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv demai puțin ultima strofă care, zic eu, cade în roz lipicios
pentru textul : poets deTextul tău m-a dus cu gândul la "Cronicile din Narnia". (Sper că am scris corect). Are ceva magic, o căldură pe care o transmite gradual și în care ai vrea să rămâi cât mai mult. tincuta
pentru textul : Sania deMi-a placut dar il vad inca in constructie pe acest poem. sarbatori fericite andu
pentru textul : grey surprise deSărut mâinile Marina, poezia ta îmi place în ansamblul ei . îmi sună bine "valurile epidermei" urmele melcilor încă străluceau pe pozele dimineții. Aș elimină din text "prin intistine ca osubstanță letală". mai ales "pin intistine" nu-mi sună bine . cu respect Djamal
pentru textul : memoria imediatã deperfectă, cel puțin pentru mine. m-am identificat total. transmite atât de intens amarul cafelei de dimineață și liniștea pielii de după duș... se pare că azi am tolba plină cu penițe:)
foarte frumos poem, Adriana!
s-ar putea ca-ntr-o zi să-mi tatuez
pe umăr o singură literă.
când cineva mă va-ntreba ce-nseamnă
îi voi spune că e
D. de la „dragoste” sau
D. de la „dor” sau D. de la
„dar…”,
D. de la „drum fără-ntoarcere”,
D., ca jumătatea unui cerc de fier
rupt cu dinții într-o dimineață
sălcie
zi frumoasă la tine!
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată dearanca, neam nu m-am gandit sa-ti fac vreun repros. doar voiam sa-ti stiu opinia. acesta este printre primele mele poeme postate pe agonia in 2003 (la care Virgil a avut destule de criticat, intre noi fie vorba...:) si postat pe 3 februarie 2005 si pe clubliterar. nu asta incercam sa-ti spun... te inteleg ca esti in garda, dar sa nu fii si cu mine. putine mi-au scapat pana acum, anyway. nu apuc si nici nu am chef sa le contabilizez. chiar nu am nevoie de frictiuni si aici.
pentru textul : știi, doar dimineața... deMulțumesc în numele bunicii pentru superba floare de Amarillis. Cît despre opțiune, nu știu, e aprigă rău, face însă cea mai bună saramură din lume. Focurile din sobele dunărene ard destul de trist acum, dar acești oameni sare și piper sînt obișnuiți și știu să înfrunte tot ceea ce vine. Kemeth Filkins a descris obstacolele pe care le putem întîlni pe drumul vietii într-un poem intitulat „Groapa”. În acest poem el a prezentat un om care, mergînd pe o carare, a cazut într-o groapa din care nu mai putea iesi. Pe aceiasi carare a mers si BUDA, care a ajuns la marginea gropii si i-a spus omului : "groapa este doar o imaginatie a mintii tale. Schimba-ti modul de gîndire si nu te vei mai simti în piericol! " A ajuns la malull gropii si un Hindus ! Acesta i-a spus : acesta groapa este numai calea prin care te purifici, în acest mod vei ajunge mai desavîrsit ! A trecut pe lînga aceiasi groapa si Confucianist, care s-a adresat omului în nevoie: "daca m-ai fi ascultat n-ai fi ajuns niciodata în aceasta groapa! " A mai trecut si un întreprinzator, care i-a zis : Ca sa te salvezi ar fi bine sa comunici si sa interactionezi cu ceilalti ce au cazut în gropi! Un egocentric i-ar fi zis: " Înca nu stii ce-i aceea groapa, daca nu vezi groapa mea!" Un reporter iar fi raspuns : "poti sa-mi oferi exclusivitate pentru povestea ta?" Daca ar fi trecut un perceptor, acesta l-ar fi întrebat : "ai platit impozit pentru groapa ta?" Un optimist i-ar fi spus: "nu te mai plînge; ar putea fi si mai rau", iar un pesimist i-ar fi zis : "bucurate acum, pentru ca lucrurile s-ar putea înrautati !" Numai unul singur l-a cautat pe acest om, s-a plecat spre el, l-a apucat de mîna si l-a scos afara! Acesta a fost Isus !
pentru textul : Bunica deAdrian, știm că ești foarte atent la astfel de detalii, și îți mulțumim pentru precizarea din final. Regulamentul hermeneia s-a modificat însă de ceva vreme (cred că este mai bine de un an, dacă nu mă înșel). Te rog să revezi articolul 16.1 care vorbește despre situația de față și așteptăm o remediere, într-un fel sau altul, în 24 de ore.
pentru textul : de Nobilis decand tampla devine locul gandului, iar gandul "harpon", poti spune linistit ca totul e in ordine, pentru ca ordinea nu mai conteaza:) carligul meu din tampla indica doar cuierul existentei in care agatam tot felu'... Fain gestul pictorului care dupa ce se lupta cu cate ceva, se retrage cativa pasi si priveste altfel. Daca am traduce gestul asta in actul scrisului, cred ca am realiza cate ceva. altfel spus, daca priveam din alt unghi, probabil as fi vazut si eu harponul:) Inca o data, multam de toate!
pentru textul : insomnie dedeci nu mă pot abține, legat de penița ta la octopus:
am un râs ciudat mă scutură și tremur
când maimuțele plutesc pe val dupa cutremur:))
eu cred că tu ar trebui să îți asumi pubertatea și tembelismul pe care domnul profesor Gorun Manolescu ți le-a evidențiat cu umor fin și ironie de clasă. când nu ești nostim ești desigur stupid:))
pentru textul : echivoc din octombrie deMie mi-a plăcut poemul... poate unul dintre cele mai reușite citite pe aici de o vreme bună.
pentru textul : Dum vita est deCorina este o autoare paradoxală, ea scrie poezie în orice poziție, nu pot decât să mi-o imaginez plimbându-se prin casă și scriind, una în bucătărie, una la duș, una în cămară, și mai rar, recunosc, una în dormitor, dar mai sunt și din astea.
Asta este probabil scrisă la televizor (unul imaginar desigur) pe un canal gen history or such, unde cineva a dezgropat o mumie și de aici a început insiprația... zâmbete, gropi, păpuși, insigne... această poetă folosește clar cel mai mare număr de substantive la mia de locuitori!
Dar mie tot mi-a plăcut poemul... pentru că poemul ăsta este corina papouis în carne și salopetă, gospodina noastră harnică a poeziei care, când își pune și șorțul, she is in business!
Mai puțin finalul, aici sunt de acord... nu prea merge!
Păcat, s-a cam ars mâncarea corina, dar să știi că mie îmi place și așa, mai afumată.
dacă scriai milimetru nu comiteai niciun sacrilegiu. e mai frumos milimetru decât mm.
bine ai venit, 19 sau 25, nu contează. matur text.
pentru textul : 19 deSă nu-mi uit vorba, Bobadil. Țin foarte mult să nu se facă nici un fel de confuzie între dreptul de autor și marca înregistrată, nu numai ca noțiuni juridice, ci mai ales ca intenție poetică. Na, cine credea că nu se poate face poezie din noțiunile de drept? :) Deși înrudite, ambele făcând parte din același domeniu al proprietății intelectuale, ele nu sunt câtuși de puțin același lucru. Am dat deja un exemplu, mai dau unul chiar din domeniul tău, așa, în joacă. Nimeni nu deține dreptul de autor pentru "ferestre", pentru că este o noțiune, dar de Windows ® știm cu toții. Diferența este aceea a domeniului protejat, primul, acela al unei lucrari expresive, originale, artistice sau tehnice, pe cand al doilea se refera cu precadere la modalitatea de expresie, de identificare a unui producator, ceea ce îl definește si delimitează pe acesta de ceilalți, fara a avea pretentia de paternitate asupra notiunii in sine (dacă nu ne referim la brevete sau know how, ca intrăm in alte giumbușlucuri). Așadar, este o mare diferență între Îngeri ® și Îngeri ©. Ultimul este chiar lipsit de sens din punct de vedere juridic... și poetic, un pic tras de păr, în sensul că s-ar potrivi mai bine un brevet de invenție decât un copyright. Sper să nu te fi plictisit, sunt amănunte juridice, na, dar sublinierea se impunea... ca să vezi că nu-i de sanchi marca înregistrată acolo.
pentru textul : Îngeri ® deTema este biblică şi nu cred că distinşii muzicieni despre care faceţi vorbire au exclusivitate.
pentru textul : om! dePoate dacă au obţinut drepturi de autor de la Vasile Scărarul sau alţi teologi care au tratat problema preluată de la budişti.
Mulţumesc pentru traducere.
Pagini