Am să dau câteva lucruri "din casă", sper ca domnul Cristea să nu se supere:
...După mulţi ani de vers clasic (timp în care mi-am însuşit foarte bine toate ascunzişurile versului clasic), în mai 2010, am trecut la versul alb. Versificaţia s-a dovedit esenţială, ajutându-mă enorm în aproape toate cotloanele poeziei moderne ori post-postmoderne.
...În urmă cu vreo două-trei luni, nici nu-mi puneam problema participării la vreun concurs literar. Cei care-mi cunosc cât de puţin scrisul şi exigenţa înţeleg de ce. Dar a apărut d-l Tudor Cristea. M-a invitat, aproape din senin, să trimit un grupaj de texte pentru revista LITERE. Atunci, mi-am spus că se poate totuşi să fie ceva de capul cuvintelor mele. Şi m-am hotărât să trimit texte la concursul naţional "Traian Demetrescu", unde am luat premiul I. Apoi, a apărut numărul din septembrie al LITERElor. De acolo, am aflat de concursul naţional "Moştenirea Văcăreştilor. Am trimis, şi, cel puţin pentru mine, a ieşit bine.
...Acum, voi da din casă: m-am prezentat la premiere (şi) pentru a-l întâlni pe Tudor Cristea. Cum spunea şi dânsul, ne-am recunoscut din priviri scurte (a ajuns după începutul deschiderii festivalului). Ne-am strâns mâna zâmbind. Mai pe urmă, pe undeva, pe moşia Văcăreştilor, sub un cer de frunze palide, coboram un deal, aproape braţ la braţ. Deşi o să sune a clişeu, m-a cucerit spiritul său tânăr. Spre surprinderea mea şi a mitului, nu purta costum. O pereche de blugi, o geacă de blugi şi un zâmbet comod îl îmbrăcau atât de firesc... Înainte de asta, am mai vorbit cu alte persoane importante din zonă, dar e mult spus "vorbit" - mai degrabă, am ascultat. Cu Tudor Cristea, am vorbit. În majoritatea timpului, el a ascultat zâmbind mereu. Probabil am spus şi prostii, dar au pălit sub modul său jovial de a mi le trece cu vederea. M-a făcut absolut invidios când mi-a spus că l-a cunoscut pe Tomozei. Şi m-am întristat când dealul s-a terminat şi a trebuit să mă urc în autocar, iar dânsul, în maşină.
...În timpul festivităţii de premiere, când emoţiile mele s-au mai domolit, a spus că avea vârsta mea când a câştigat un premiu la acelaşi festival. Sper ca potriveala să continue. Sper.
...Îmi pare foarte rău de un lucru: din motive uşor de înţeles, nu am avut curajul să-l invit la o cafea. De fapt - de ce să fiu ipocrit? - îmi pare rău că nu am avut curajul sa-l invit la o bere. Dar o voi face, chiar dacă asta va însemna să merg pe tren zece ore (spre ca berea să fie foarte bună la Găieşti).
...Acum, beau un pahar de vin... Să fie pentru toţi cei care mi-au fost alături.
Ioane, onorat... și ținem legătura că eu nu mai plec din țara asta dacă n-am făcut-o la vremea mea acu am rămas pe aici cu colegii mei de țară de mai sus. Dar știi ce mă ține în formă? Mă gândesc așa, când mi-e mai greu, daca Emil Boc a reușit să ajungă prim-ministrul României, atunci chiar și eu am o șansă să devin cineva în țara asta! Oricine poate conduce țara asta! Asta da democrație nu fasoane ca la americani!
Andu
(colegială) ca o frunză de tutun " - un alt mesaj poetic pentru mine azi, şi mărturisesc faptul că mă recunosc bucuroasă pentru tot ceea ce (îmi) este dificil, tocmai ca să constat cât de fermecătoare este reuşita.
mulţumesc mult, Vlad. de asemenea, onorată.
aș prefera să revin la un dialog firesc cu tine, pentru că Virgil a făcut-o de mai multe ori și pentru că deși ai atitudinea asta coleric-infantilă pe Hermeneia (mă refer la intrări și ieșiri) mi s-au spus numai lucruri bune despre cum este realul Andu. nu vreau să te consider din generația "băgamiaș", trec peste ironia acestui com. și aștept să creezi după cum spunea și Alina, să pui osul la treabă, ca pe vremuri. eu cred că poți. poate ne vom întâlni nu numai în spațiul virtual și ce am spus acum mi se va confirma. las acest fapt la alegerea ta. și scuze pentru comparația cu nicodem. era exagerată. cu gânduri bune, paul ești mai în vârstă, dacă ai întrebări mai multe despre ce părere am despre tine, înseamnă că nu ai înțeles.
Virgile, păi s-o luăm sistematic. Nu aburim generalități. Pe text. Primul vers. Azi nu mai poți capta ochiul cititorului cu lălăieli, trebuie să fi direct, oarecum scherrzo, să-i scîrțîi conștiința sictirită cu interesul care poartă fesul. Poetic, evident. Bun. Cred că se justufică deci dracul acela și nu sperie că "vai de mine...asta e poezie?". Mă așteptam poate de la mama să spună asta. În viziunea limitaților nu există poezie dincolo de sentimente. Suprarealismul a dovedit relativ recent proba contrarie. În fine. Dacă o luăm așa nici sufletul nu există. Există chiar o vorbă din pophor : "azi ce-o să mîncăm? Sufletul! ". Asta e : scîndura nu mai înmugurește. N-am eu ambiția s-o învăț să o facă. Iar asta nu înseamnă că nu îți respect părerea. Te asigur că nu i-am dat drumul la nimereală și că știu ce fac. Dovadă că poemul are două aprecieri pozitive și că a stîrnit interes. Iar dacă sunt autor pe hermeneia asta se datorează evident textelor mele, valorii și maturității lor creatoare. Că unii ar vrea să fie o pepinieră de genii... e fix problema lor. De fapt adevăratul geniu e anonim. Nu-și personalizează prin semnătură ofertele. Nu-și adjudecă niciun fel de laudă. Face bine și pleacă. Bun. Credeam că aici e și un fel de atelier literar. Unde chiar și autorii au suișurile și coborîșurile lor. Încep să mă îndoiesc că e așa. Încep să cred că sunt criticat subiectiv și negativist. Chiar că nu mi s-a dorit prezența din capul locului decît așa...de dorul leli. În fine. Sper să mă înșel. Hai că am lungit-o destul. Promit că mă fac băiat cuminte dom' Virgil. Și n-am să iau exemplul nimănui. Am mai dovedit-o co alte ocazii. Cine are ochi de văzut să vadă. Au revoir...
stilul acestei confesiuni penduleaza intre gazetaresc-ideologic la inceput cu cel al unui poem in proza in partea a doua. Prima o contrazice usor pe a doua ca optica, dar fiind notatii de jurnal gandurile sunt un mozaic. Eul liric isi definteste crezul artistic, nimic din ce i se intampla nu e hazard insa...nu tot ce e autobiografic merita a fi considerat arta. Simt o austeritate a expunerii, pentru paginile unui jurnal ar putea avea un ton ...nu stiu, poate mai cald... revino dupa o vreme asupra textului. acesta e sfatul meu.
Cristina Ştefan, am impresia că nu vezi pădurea din cauza copacilor. Spui că ce-ul este o formă neromânească ( ceea ce îmi pare o gogomănie) pentru că ar fi fost folosit de traducătorii români proaspăt veniţi de la Paris în sec. 19. Pe acest principiu ar trebui condamnaţi că au adus francezul ”cravate” în loc de gâtlegău şi toate cuvintele care au fost asimilate din franceză în acea perioadă care au dus la modernizarea limbii române.
Noi ce să îţi facem că scrii româneşte fără diacritice şi la sfârşitul comm-ului trânteşti un “sorry” de yankeu ca francofona doamna Chiriţa?
Apoi nu înţeleg cum acest “ce” te-a împiedicat să-ţi dai cu părerea despre poem în sine?
Să înţeleg că bietul Eminescu care îl folosea frecvent n-o să aibă parte de hermeneutica ta?
Cel mai mult m-a amuzat tonul superior cu care m-ai îndemnat să mă documentez, să citesc despre acest „ce” de parcă nu era posibilă şi varianta asumării lui.
În dialectul huțul nu a mai scris nimeni haikuri. Limba este încă prea puțin exploatată și eu însumi nu o stăpânesc încă suficient de bine pentru creații poetice, deși am crescut auzind-o în casă și pe stradă. De undeva trebuie început, totuși... Voi face eforturi ca creațiile viitoare să fie mai bune.
Danutza, In primul rand iti multumesc ca ai avut rabdarea sa comentezi textul meu "pueril, adolescentin,lipsit de vlaga,scurt, nasol si <<invechit>>". Daca aceasta a fost senzatia si perceptia ta, nu pot decat sa ma gandesc ce anume le-a declansat. Din pacate randurile tale nu m-au ajutat sa identific "problema" spre a incerca sa o rezolv, daca este cazul. Cat despre atributele postmoderniste, care deduc din comentariul tau ca ar trebui sa le posede textul meu, nu mi-am dorit nici o clipa sa le redau. Un zambet.
Ai dreptate, prima metamorfoza ar fi mai corect. Eu unul le-as spune revelatii spirituale, trepte ale cunoasterii. E un domeniu super vast, putem discuta la infinit, pana una alta sa ne bucuram de aceasta poezie. Multumesc Ioanei pentru dedicatie si comentatorilor pentru vigilenta.
nu cunosc detalii despre acest aspect, fiind o manifestare organizata de catre o parte dintre centrele culturale ale ambasadelor straine, reunite intr-un forum (asociatie) asa cum am mentionat.
in mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
ce am înțeles eu din textul ăsta este că ai fost foarte -înclinat- să anulezi concursul ăsta, dar nu l-ai anulat.
Apelând la logică, înseamnă că nu ai fost -înclinat- destul cât să-ți pierzi echilibrul tău de altfel aproape indestructibil și să cazi cu zgomot, în schimb te-ai îndreptat ca un hopa--mitică și ai început să moralizezi lumea pe aici pentru că nu ți-au plăcut poemele înscrise în concurs. Apoi mai începi și o polemică nervoasă cu MAJUSCULE cu katya (care cred că sunt interzise de Regulament) de parcă asta ar rezolva ceva în afară de adrenalina ta.
Eu cred că o soluție ar fi ca tu, ca organizator, dacă nu ești mulțumit de rezultatul concursului, să-l anulezi așa cum te-ai -înclinat- la început. Fără să împroști aiurea cu cerneală pe aici de pomană.
Părerea mea
Long way home. M-a fascinat aceasta pagina deschisa de jurnal. Dedesubtul hainei negre haina rosie, in urma umbrelor proiectate de stonehenge ( respect scrierea ta fara majuscula) luminitele de craciun marcheaza zborul unui suflet frumos, deschis spre lumina, lumina baladei lui Ciprian Porumbescu de exemplu. Un text extrem de concentrat, sint in Romania si deja mi-a ocupat tot timpul, util si placut.Deloc free, chiar expensive as putea spune.
obisnuiti-va sa revizuiti redactarea, macar, inainte de a apasa "salveaza"!
virgule puse dupa ureche, spatii dupa semnele de punctuatie alandala...ce-o fi asa de greu?!
domnule, daca nu va pasa de cititot si de prapadita asta de ortografie, de ce mai publicati? eu nu inteleg.
Luand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
Florine, felicitari pentru un poem descriptiv foarte bun, un poem care insista pe imagini, reusind sa aduca ceva nou, o stare aparte. mi-a placut petre
paul. nu stiu cum si de ce. când scrii tu poezie, crapa un drac. e atâta ordine în ...dezordinea creata de tine, încât ma întreb daca nu cumva tu ai descoperit legea ordonarii haosului. "Ama et fac quod vis". asta ar trebui sa-ti fie deviza.
îmi place în mod deosebit:
"am impresia că sunt auzit dacă scriu
cu degetul pe sticlă
dar ce voce frumoasă are umanitatea
când i se preling nervii"
Călin, am considerat oportun să nu intervin, până în acest moment, sperând că vei reuși să păstrezi acest dialog în limitele respectului reciproc. Din păcate, mă văd nevoită să îți atrag atenția că se cuvine să comentezi și să răspunzi comentariilor care se fac sub textele pe care alegi să le publici pe hermeneia păstrându-te cât mai mult în legătură cu textul, și ferindu-te să faci aluzii mai mult sau mai puțin directe la adresa comentatorilor. Că nu îți plac sugestiile făcute de Alina, că le consideri, poate, inutile sau deplasate este desigur dreptul tău. Dar încearcă să expui aceste sentimente de o manieră care să nu fie considerată de nimeni jignitoare. Te rog să ții cont de regulamentul hermeneia în această privință.
Radu Valentin, mi-am dat seama că este o coincidență, de aceea am surâs și ți-am lăsat semn, fiindcă invizibilul se lasă țesut în sfere pe care de multe ori nu le cunoaștem. Nu am avut nevoie de verificări, ci doar să poți vedea și tu cum se întâlnesc spiritele înainte de a se întâlni în concret. Magnoliile vor rămâne acolo; cu sărutul de seară, voi găsi o altă exprimare. Mulțumesc și "les belles coincidences" pe calea ta să fie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
test
pentru textul : test interviu deAm să dau câteva lucruri "din casă", sper ca domnul Cristea să nu se supere:
...După mulţi ani de vers clasic (timp în care mi-am însuşit foarte bine toate ascunzişurile versului clasic), în mai 2010, am trecut la versul alb. Versificaţia s-a dovedit esenţială, ajutându-mă enorm în aproape toate cotloanele poeziei moderne ori post-postmoderne.
...În urmă cu vreo două-trei luni, nici nu-mi puneam problema participării la vreun concurs literar. Cei care-mi cunosc cât de puţin scrisul şi exigenţa înţeleg de ce. Dar a apărut d-l Tudor Cristea. M-a invitat, aproape din senin, să trimit un grupaj de texte pentru revista LITERE. Atunci, mi-am spus că se poate totuşi să fie ceva de capul cuvintelor mele. Şi m-am hotărât să trimit texte la concursul naţional "Traian Demetrescu", unde am luat premiul I. Apoi, a apărut numărul din septembrie al LITERElor. De acolo, am aflat de concursul naţional "Moştenirea Văcăreştilor. Am trimis, şi, cel puţin pentru mine, a ieşit bine.
...Acum, voi da din casă: m-am prezentat la premiere (şi) pentru a-l întâlni pe Tudor Cristea. Cum spunea şi dânsul, ne-am recunoscut din priviri scurte (a ajuns după începutul deschiderii festivalului). Ne-am strâns mâna zâmbind. Mai pe urmă, pe undeva, pe moşia Văcăreştilor, sub un cer de frunze palide, coboram un deal, aproape braţ la braţ. Deşi o să sune a clişeu, m-a cucerit spiritul său tânăr. Spre surprinderea mea şi a mitului, nu purta costum. O pereche de blugi, o geacă de blugi şi un zâmbet comod îl îmbrăcau atât de firesc... Înainte de asta, am mai vorbit cu alte persoane importante din zonă, dar e mult spus "vorbit" - mai degrabă, am ascultat. Cu Tudor Cristea, am vorbit. În majoritatea timpului, el a ascultat zâmbind mereu. Probabil am spus şi prostii, dar au pălit sub modul său jovial de a mi le trece cu vederea. M-a făcut absolut invidios când mi-a spus că l-a cunoscut pe Tomozei. Şi m-am întristat când dealul s-a terminat şi a trebuit să mă urc în autocar, iar dânsul, în maşină.
...În timpul festivităţii de premiere, când emoţiile mele s-au mai domolit, a spus că avea vârsta mea când a câştigat un premiu la acelaşi festival. Sper ca potriveala să continue. Sper.
...Îmi pare foarte rău de un lucru: din motive uşor de înţeles, nu am avut curajul să-l invit la o cafea. De fapt - de ce să fiu ipocrit? - îmi pare rău că nu am avut curajul sa-l invit la o bere. Dar o voi face, chiar dacă asta va însemna să merg pe tren zece ore (spre ca berea să fie foarte bună la Găieşti).
...Acum, beau un pahar de vin... Să fie pentru toţi cei care mi-au fost alături.
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deIoane, onorat... și ținem legătura că eu nu mai plec din țara asta dacă n-am făcut-o la vremea mea acu am rămas pe aici cu colegii mei de țară de mai sus. Dar știi ce mă ține în formă? Mă gândesc așa, când mi-e mai greu, daca Emil Boc a reușit să ajungă prim-ministrul României, atunci chiar și eu am o șansă să devin cineva în țara asta! Oricine poate conduce țara asta! Asta da democrație nu fasoane ca la americani!
pentru textul : prima doamnă deAndu
(colegială) ca o frunză de tutun " - un alt mesaj poetic pentru mine azi, şi mărturisesc faptul că mă recunosc bucuroasă pentru tot ceea ce (îmi) este dificil, tocmai ca să constat cât de fermecătoare este reuşita.
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” demulţumesc mult, Vlad. de asemenea, onorată.
aș prefera să revin la un dialog firesc cu tine, pentru că Virgil a făcut-o de mai multe ori și pentru că deși ai atitudinea asta coleric-infantilă pe Hermeneia (mă refer la intrări și ieșiri) mi s-au spus numai lucruri bune despre cum este realul Andu. nu vreau să te consider din generația "băgamiaș", trec peste ironia acestui com. și aștept să creezi după cum spunea și Alina, să pui osul la treabă, ca pe vremuri. eu cred că poți. poate ne vom întâlni nu numai în spațiul virtual și ce am spus acum mi se va confirma. las acest fapt la alegerea ta. și scuze pentru comparația cu nicodem. era exagerată. cu gânduri bune, paul ești mai în vârstă, dacă ai întrebări mai multe despre ce părere am despre tine, înseamnă că nu ai înțeles.
pentru textul : poem cu babe deVirgile, păi s-o luăm sistematic. Nu aburim generalități. Pe text. Primul vers. Azi nu mai poți capta ochiul cititorului cu lălăieli, trebuie să fi direct, oarecum scherrzo, să-i scîrțîi conștiința sictirită cu interesul care poartă fesul. Poetic, evident. Bun. Cred că se justufică deci dracul acela și nu sperie că "vai de mine...asta e poezie?". Mă așteptam poate de la mama să spună asta. În viziunea limitaților nu există poezie dincolo de sentimente. Suprarealismul a dovedit relativ recent proba contrarie. În fine. Dacă o luăm așa nici sufletul nu există. Există chiar o vorbă din pophor : "azi ce-o să mîncăm? Sufletul! ". Asta e : scîndura nu mai înmugurește. N-am eu ambiția s-o învăț să o facă. Iar asta nu înseamnă că nu îți respect părerea. Te asigur că nu i-am dat drumul la nimereală și că știu ce fac. Dovadă că poemul are două aprecieri pozitive și că a stîrnit interes. Iar dacă sunt autor pe hermeneia asta se datorează evident textelor mele, valorii și maturității lor creatoare. Că unii ar vrea să fie o pepinieră de genii... e fix problema lor. De fapt adevăratul geniu e anonim. Nu-și personalizează prin semnătură ofertele. Nu-și adjudecă niciun fel de laudă. Face bine și pleacă. Bun. Credeam că aici e și un fel de atelier literar. Unde chiar și autorii au suișurile și coborîșurile lor. Încep să mă îndoiesc că e așa. Încep să cred că sunt criticat subiectiv și negativist. Chiar că nu mi s-a dorit prezența din capul locului decît așa...de dorul leli. În fine. Sper să mă înșel. Hai că am lungit-o destul. Promit că mă fac băiat cuminte dom' Virgil. Și n-am să iau exemplul nimănui. Am mai dovedit-o co alte ocazii. Cine are ochi de văzut să vadă. Au revoir...
pentru textul : o viziune a insentimentelor destilul acestei confesiuni penduleaza intre gazetaresc-ideologic la inceput cu cel al unui poem in proza in partea a doua. Prima o contrazice usor pe a doua ca optica, dar fiind notatii de jurnal gandurile sunt un mozaic. Eul liric isi definteste crezul artistic, nimic din ce i se intampla nu e hazard insa...nu tot ce e autobiografic merita a fi considerat arta. Simt o austeritate a expunerii, pentru paginile unui jurnal ar putea avea un ton ...nu stiu, poate mai cald... revino dupa o vreme asupra textului. acesta e sfatul meu.
pentru textul : Știre de ziar deCristina Ştefan, am impresia că nu vezi pădurea din cauza copacilor. Spui că ce-ul este o formă neromânească ( ceea ce îmi pare o gogomănie) pentru că ar fi fost folosit de traducătorii români proaspăt veniţi de la Paris în sec. 19. Pe acest principiu ar trebui condamnaţi că au adus francezul ”cravate” în loc de gâtlegău şi toate cuvintele care au fost asimilate din franceză în acea perioadă care au dus la modernizarea limbii române.
Noi ce să îţi facem că scrii româneşte fără diacritice şi la sfârşitul comm-ului trânteşti un “sorry” de yankeu ca francofona doamna Chiriţa?
Apoi nu înţeleg cum acest “ce” te-a împiedicat să-ţi dai cu părerea despre poem în sine?
Să înţeleg că bietul Eminescu care îl folosea frecvent n-o să aibă parte de hermeneutica ta?
Cel mai mult m-a amuzat tonul superior cu care m-ai îndemnat să mă documentez, să citesc despre acest „ce” de parcă nu era posibilă şi varianta asumării lui.
Cristina, ai înţeles mesajul?
Cu stimă
pentru textul : stampe în cer deÎn dialectul huțul nu a mai scris nimeni haikuri. Limba este încă prea puțin exploatată și eu însumi nu o stăpânesc încă suficient de bine pentru creații poetice, deși am crescut auzind-o în casă și pe stradă. De undeva trebuie început, totuși... Voi face eforturi ca creațiile viitoare să fie mai bune.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) demultumesc pentru trecere si pentru apreciere Sancho Panza. este un text mai vechi pe care l-am lăsat așa cum a fost scris originar. în alte vremuri
pentru textul : epidemia poeziei tentaculare ▒ deDanutza, In primul rand iti multumesc ca ai avut rabdarea sa comentezi textul meu "pueril, adolescentin,lipsit de vlaga,scurt, nasol si <<invechit>>". Daca aceasta a fost senzatia si perceptia ta, nu pot decat sa ma gandesc ce anume le-a declansat. Din pacate randurile tale nu m-au ajutat sa identific "problema" spre a incerca sa o rezolv, daca este cazul. Cat despre atributele postmoderniste, care deduc din comentariul tau ca ar trebui sa le posede textul meu, nu mi-am dorit nici o clipa sa le redau. Un zambet.
pentru textul : Îmbrățișare deAi dreptate, prima metamorfoza ar fi mai corect. Eu unul le-as spune revelatii spirituale, trepte ale cunoasterii. E un domeniu super vast, putem discuta la infinit, pana una alta sa ne bucuram de aceasta poezie. Multumesc Ioanei pentru dedicatie si comentatorilor pentru vigilenta.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici dee imensa fotografia si iese din formatul paginii. e dezavantajos. as aprecia daca ai micsora-o. voi reveni pentru texte.
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante de"cu dâre/ lipicioase." este o remarca inutila. toti stim ca melcii lasa dire lipicioase. interesant era daca spuneai "fara sa lase dire lipicioase"
pentru textul : Traseu denu cunosc detalii despre acest aspect, fiind o manifestare organizata de catre o parte dintre centrele culturale ale ambasadelor straine, reunite intr-un forum (asociatie) asa cum am mentionat.
pentru textul : Quatrième édition du festival international de jazz des instituts culturels étrangers à Paris “ JAZZYCOLORS 2006 ” dein mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
pentru textul : Pohem dece am înțeles eu din textul ăsta este că ai fost foarte -înclinat- să anulezi concursul ăsta, dar nu l-ai anulat.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deApelând la logică, înseamnă că nu ai fost -înclinat- destul cât să-ți pierzi echilibrul tău de altfel aproape indestructibil și să cazi cu zgomot, în schimb te-ai îndreptat ca un hopa--mitică și ai început să moralizezi lumea pe aici pentru că nu ți-au plăcut poemele înscrise în concurs. Apoi mai începi și o polemică nervoasă cu MAJUSCULE cu katya (care cred că sunt interzise de Regulament) de parcă asta ar rezolva ceva în afară de adrenalina ta.
Eu cred că o soluție ar fi ca tu, ca organizator, dacă nu ești mulțumit de rezultatul concursului, să-l anulezi așa cum te-ai -înclinat- la început. Fără să împroști aiurea cu cerneală pe aici de pomană.
Părerea mea
Long way home. M-a fascinat aceasta pagina deschisa de jurnal. Dedesubtul hainei negre haina rosie, in urma umbrelor proiectate de stonehenge ( respect scrierea ta fara majuscula) luminitele de craciun marcheaza zborul unui suflet frumos, deschis spre lumina, lumina baladei lui Ciprian Porumbescu de exemplu. Un text extrem de concentrat, sint in Romania si deja mi-a ocupat tot timpul, util si placut.Deloc free, chiar expensive as putea spune.
pentru textul : all the way home deobisnuiti-va sa revizuiti redactarea, macar, inainte de a apasa "salveaza"!
virgule puse dupa ureche, spatii dupa semnele de punctuatie alandala...ce-o fi asa de greu?!
domnule, daca nu va pasa de cititot si de prapadita asta de ortografie, de ce mai publicati? eu nu inteleg.
pentru textul : Regasire deLuand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deFoarte fain! Unifică poezia pe de hermeneia, ăsta e un fel de mic dar de Crăciun, nu? :)
pentru textul : aşa a spus el deDorine, nu degeaba filosofii sint filosofi.
pentru textul : tratamentul cu amnezii deFlorine, felicitari pentru un poem descriptiv foarte bun, un poem care insista pe imagini, reusind sa aduca ceva nou, o stare aparte. mi-a placut petre
pentru textul : Poem deVăz că funcționez pe 1,0, ca PC-ul.
pentru textul : Petală deOri nimic de corectat, că e rubbish, ori trece la publicat. Fain și mobilizator!
paul. nu stiu cum si de ce. când scrii tu poezie, crapa un drac. e atâta ordine în ...dezordinea creata de tine, încât ma întreb daca nu cumva tu ai descoperit legea ordonarii haosului. "Ama et fac quod vis". asta ar trebui sa-ti fie deviza.
îmi place în mod deosebit:
"am impresia că sunt auzit dacă scriu
cu degetul pe sticlă
dar ce voce frumoasă are umanitatea
când i se preling nervii"
tot dragul.
pentru textul : încep să smulg crini din televizor deCălin, am considerat oportun să nu intervin, până în acest moment, sperând că vei reuși să păstrezi acest dialog în limitele respectului reciproc. Din păcate, mă văd nevoită să îți atrag atenția că se cuvine să comentezi și să răspunzi comentariilor care se fac sub textele pe care alegi să le publici pe hermeneia păstrându-te cât mai mult în legătură cu textul, și ferindu-te să faci aluzii mai mult sau mai puțin directe la adresa comentatorilor. Că nu îți plac sugestiile făcute de Alina, că le consideri, poate, inutile sau deplasate este desigur dreptul tău. Dar încearcă să expui aceste sentimente de o manieră care să nu fie considerată de nimeni jignitoare. Te rog să ții cont de regulamentul hermeneia în această privință.
pentru textul : Drum interior deRadu Valentin, mi-am dat seama că este o coincidență, de aceea am surâs și ți-am lăsat semn, fiindcă invizibilul se lasă țesut în sfere pe care de multe ori nu le cunoaștem. Nu am avut nevoie de verificări, ci doar să poți vedea și tu cum se întâlnesc spiritele înainte de a se întâlni în concret. Magnoliile vor rămâne acolo; cu sărutul de seară, voi găsi o altă exprimare. Mulțumesc și "les belles coincidences" pe calea ta să fie.
pentru textul : magnolii în iarnă demultumesc, domnule Mocanu. si-am recitit textul asta de 5 ori! aveam dreptate in ce spuneam ieri.
ma bucur ca ceva v-a placut.
pentru textul : portret pe un geam îngheţat deEmil, trei cuvinte: am luat nota. multzam, chiar aveam nevoie de o cofa cu apa rece turnata de sus.
pentru textul : Eșafod demulţumesc pt. trecere şi semn.
pentru textul : Autumnal deEugen
Pagini