uite un motto care s-ar mula pe starea ta de spirit: viata e ca părul din fund, scurta si plina de rahat ori poate vad eu totul mai roziu :) sa-mi fie scuzat
Dragutz. Ma intreb daca lui Chichere i-ar fi placut, dar asta nu vom sti niciodata, este problema fundamentala a chestiilor astea care se vor poeme-necrolog, am scris si eu cateva la viata mea dar dup-aia am visat urat se facea ca venea ala caruia ii dedicasem versurile si-mi tragea o flegma peste ochi or such... si uite asa m-am lasat. Daca mai e nevoie de inca o penita de apreciere la acest poem pentru Chichere cel dus dintre noi de vreo cativa ani buni (nu stiu exact de cati, de vreo patru cred) uite, mai dau si eu una mai batraneasca. Pentru poemul marchizei dau o strangere calduroasa de mana la usa olteneasca. Andu
„genunchii neliniștiți ai futurilor” – și-a făcut efectul: mi-am amintit cum urmăream fluturii în copilărie :-) si acum îi urmăresc, dar sunt alții :-) Exterioritatea strofei a doua contrastează foarte mult cu interioritatea din prima strofă. N-aș fi înșirat atât de multe locuri care, pentru mine au efectul de a închide cupa receptoare de mesaje. Poate aș fi ales ca titlu pe unul dintre ele... Dar asta e o chestiune subiectivă. Sau poate vrei să spui că unele locuri ne „infectează” viața în loc să o hrănească? ... și dacă supraviețuiești unei infecții, ajungi să fii imun sau poate mai sensibil.
Virgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
Ai mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
Textul este unul valoros. Am vrut să-ţi scriu câteva observaţii. Nu le mai scriu. Finalul este foarte bun. Nu înţeleg de ce un final de poezie ar trebui să nu fie previzibil, de parcă ar fi final de roman poliţist.
Andule, astept de o vreme sa ii ceri scuze Anei pentru modul mai mult decit badaran in care ai comentat sub textul ei. Sa nu crezi cumva ca grosolania limbajului sau a atitudinii te face mai semnificativ in literatura. Ana poate nu a scris ceva excelent, nici eu nu cred ca merita o penita, dupa cum nu merita multe de aici (eu insa sper ca oamenii vor deveni mai precauti cu ele), dar comentariul tau nu numai ca nu o va face sa se gindeasca sa scrie mai bine dar ma indoiesc ca va mai fi atenta la ce spui tu de-acuma.
Mulțumesc, Alma, că ai trecut de recele acesta pentru a simți celelalte puncte cardinale. Nu văd acum ligamentul acela, dar când îmi trece orbirea, văd eu ce îi pot face. Până atunci acopăr memoria cu inima. :)
aranca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
imi place universul bonsai al copilariei...sa stii ca am scris mai multe povesti si poezii pentru ei.. multumesc pentru atentia si aprecierea ta ... ioi, ma duc sa schiu... ca un iepure de angora ce sunt....
Rimele, da, sunt facile, încearcă să faci să rimeze părți de vorbire diferite (adică NU substantiv cu substantiv, verb cu verb etc.). Aritmia e înlăturată de cititor: "suntem" se citește cu accent pe "e". Are voie.
te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare. tot mai multă constatare și tot mai puține răspunsuri. îmi place, pentru că, întradevăr, nu există decît întrebări/mirări
Inainte de a-mi raspunde asa de frumos, ar fi trebuit sa te calmezi. Nu cu pumnii stransi, nu cu smecherii argumentative...Iar faptul ca iar faci atac la persoana, nu face cinste nici persoanei dumitale, nici site-ului. Dar nu trebuie sa te invat eu sa fii editor sau barbat.
ciudat textul. deși destul de atent scris (dar eu nu sînt critic) totuși încă nu am înțeles cele 2 sau trei părți și diferitele personaje. am o rezervă mare fță de folosirea ”turmă sălbatică” și ”miel”
Ioana, trebuie sa precizez ca aceasta poezie "știi, doar dimineața" nu este scrisa ieri, ci a fost publicata pe alt site in data de 07.02.2006 (ea inca mai figureaza acolo se poate verifica; o mare parte din poeziile mele au ramas postate). iata si link-ul: http://poezie.ro/index.php/poetry/164521/index.html. am cautat poezia ta la adresa indicata de tine (http://www.hermeneia.com/poezie/1061) si la care faci referire si am constatat ca a fost publicata pe 10.06.2006 pe hermeneia. in concluzie, cred ca este o simpla coincidenta intre expresia ta poetica "tu iti vei alege un spatiu pe care e desemnat un semn." scrisa in iunie 2006 cu expresia mea de aici "desemn semn stingher" din februarie 2006.
Dorel, mă tem că ridicol devii tu. Din cauză că ești prezumțios. Atunci cînd afirmi că mă deranjează pe mine faptul că tu (sau oricine) vorbești/vorbește de rău pe Băsescu. Sau cînd afirmi că eu aș fi un fan înverșunat al lui. Nu dragul meu. Îmi pasă de Băsescu la fel de mult cît îmi pasă de constelația Lirei sau poate mai puțin. Îți amintesc însă că tu ai fost cel care întotdeauna pe Hermeneia te-ai erijat în apărător vajnic al realizărilor comuniste. Ce-i drept în comparație cu prăpădul de astăzi. Dar ideea era clară. Ca și cum mare drag ne-ar fi de ele. Ca și cum dacă societatea românească nu ar fi fost o societate normală între 47 și 89 nu ar fi avut fabrici și uzine sau curent electric. E ridicol. Iar abureala asta cum că fiindcă aș fi departe de România înseamnă că aș fi neaparat dezinformat e și mai ridicolă. Astea sînt argumente de anii '50. Poți să le spui la vecinii de bloc care ascultă la redioul cu lămpi dar nu îți fă iluzii că mă impresionează pe mine. Au mereu unii români impresia că dacă ești departe ești și neinformat. A... pardon, să te citez exact „total neinformat”. Și asta s-ar dori lovitura de grație. Îmi vine să rîd. Pe bune că începi să pierzi și respectul intelectual pe care țineam să ți-l port. Dar cînd vii cu chestii din astea școlărești...
Nu îmi amintesc să fi susținut eu vreodată că Băsescu a fost sau este anticomunist. Partea (amuzant încrîncenată, deci probabil e ceva acolo) este că îi compari pe cei doi (el și Iliescu), iar Iliescu (conform argumentului tău) este comunist dar fără „nuanţa dură, securistică, plus cinismul”). Mă faci să rîd de-a binelea. Dacă aș fi suspicios aș putea pe bună dreptate să te bănuiesc că ești într-un fel de amor secret cu bunicuța. Adică o fi Iliescu comunist, dar probabil fiindcă ți-e amic sau simpatie, e un „comunist de treabă”, „băiat gigea” cum spunea Spătaru. Evident, așa cum spui, „în privinţa asta n-o să ne înţelegem”, cum că eu l-aș susține pe Băsescu. Nu ne înțelegem de fapt pentru că eu nu îl susțin pe „șoimul patriei” zis și Geoană, băiatul de mingi al lui tov. Ilici.
Evident, brusc ne divulgi marele secret al zilei, că nutrești „simpatii liberale”. Well, bănuiesc că nu le nutreai pe vremea cînd aveai carnet roșu.
Știi Dorel, te admiram mai mult cînd făceai scăpate pe ici pe colo cîte o admirație nostalgică după „epoca de aur”, cînd măcar aveam fabrici și uzine, nu ca ăștia nemernicii care au distrus sau furat totul.
Tu mă inviți să „mă gîndesc, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului”. Și uite eu îți mulțumesc pentru sfat. Întotdeuna mă bucur de un sfat înțelept. Niciodată nu este prea mult. Întrebarea pe care însă ți-o pun eu este: tu urmezi acest sfat? Tu gîndești în toate împrejurările? Sau confunzi asta cu prejudecata? Tu, dragă Dorel, gîndești de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului? Sau doar te aventurezi să comentezi și să te exprimi superficial descalificîndu-te? Cam astea ar fi întrebările mele semi-retorice.
Iar despre ce și cum a fost condusă România după '89, toate astea sînt slogane. Că trebuia capitalism veritabil sau blah, blah, blah. E irelevant astăzi. Poate mai relevant ar fi să îți spun că eu nu am votat pentru Băsescu dar tu te poți privi în oglindă și poți să îți răspunzi cu cine ai votat în '90 și în anii următori pînă în 97? Nu e nevoie să mi-o spui mie. Nu mă interesează. Dar cînd văd pe cineva că îl susține pe băiatul de mingi al lui tov. Ilici fac alergie. Mi se pare aberant să fiu eu vinovat că societatea românească n-a găsit după 20 de ani o altă alternativă la criptocomuniști decît o caricatură ca Băsescu. Dar avem ce merităm. nu? Dacă Păcală ne e erou național atunci tot Păcală să ne fie și președinte. Și, te rog, please!! nu îmi veni cu mafii masonice, iudaice, cia sau maghiare care ne-ar manipula și ne-ar învălui pe noi care, vezi Doamne am vrea din toată inima să promovăm un Havel sau un Walesa dar nu ne lasa ei.. c'mon! Avem ceea ce a fost în stare să producă solidaritatea socială românească. Ne urîm și ne vindem și ne mîncăm unii pe alții ca chiorii,... asta merităm. Ne invidiem și ne strivim ca niște fiare. Să nu ne imaginăm că asta va naște reprezentanți cu verticalitate morală.
Dragă Dorel, cînd am afirmat că tu afirmi "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani” mă bazez pe afirmații de-ale tale. Te-am mai citat cîndva. Afirmația „Deși s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989.” a fost făcută și scrisă de tine. Cred că am obosit explicînd și atunci dar te rog nu mă considera cretin. A compara ante-89 cu post-89 d.p.d.v. pur economic e o aberație. Un om inteligent nu are cum să o facă. Pentru că este vorba de două sisteme economice absolut diferite în contexte istorice și politice diferite. Dar chiar dacă ar fi ok să le compari așa la un pahar de bere problema nu e că le compari economic ci problema este că le compari. Pentru că cele două sînt două pachete. E cam cum comparau evreii belșugul din Egipt unde erau robi cu lipsurile din pustia Sinai unde erau liberi. Libertatea are riscurile și neplăcerile ei. Și mai ales necesitatea asumării responsabilității personale. Dar cînd ajungi (cînd ești gata să faci simpla comparație) de fapt declari că nu meriți să fii om liber, nu ai mentalitatea necesară ci ai o mentalitate de rob. Și vei tînji mereu după „siguranța și belșugul robiei”.
Nu, nu sînt înverșunat Dorel. Chiar de loc. Dar pot și eu să citesc printre rînduri.
P.S. din miile de evrei care eu ieșit din Egipt doar 2 (doi!!) au ajuns să intre în țara promisă. sau cel puțin așa afirmă vechiul testament. restul au umplut de oase pustia timp de 40 de ani. România a trecut 20 de ani de pustie. peste încă 20 va fi probabil ceva mai senin. dar mă îndoiesc că nostalgicii vor mai apuca să vadă.
P.S.2 îți promit că voi încerca să nu mai intru în dialog cu tine sau să spun ceva despre comentariile tale. mea culpa.
Deși inițial am crezut că este un experiment, între visual poetry, colaj poetic și cutiecunisip, consider că textul poate rămâne încadrat la poezie. Ce am remarcat aici: ușurința cu care treci printre cuvinte, imagini, ritualuri și, cum toate își au un sens, și aici, toate își găsesc până la urmă, curgerea. Apropos de final.
Alma, din pacate de cand nu mai am net la serviciu sunt nevoit sa merg la un clubde internet, unde nu am diacritice. Initial era varianta cu vazu-i, adica vazul ei, dar observand ca nu are logica versul m-am razgandindit si am modificat acum cu "vazui" . Multumesc de scurta ta trecere pel am ine si te mai astept
mi-ai placut ultimele trei versuri: "Frânturi de cer căzând din crengi de brad./Îngândurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gânduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
anume casuta de comentarii din subsolul textelor.
inainte de a ne ate capul cu noi metode, ce-ar fi sa le folosim pe cele care ne sunt deja la indemana?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
copy+pastele nu ajută la nimic, dacă tot nu ai corectat conform observaţiilor de anul trecut.
pentru textul : Suspect de poezie deuite un motto care s-ar mula pe starea ta de spirit: viata e ca părul din fund, scurta si plina de rahat ori poate vad eu totul mai roziu :) sa-mi fie scuzat
pentru textul : a opta zi din minune deDragutz. Ma intreb daca lui Chichere i-ar fi placut, dar asta nu vom sti niciodata, este problema fundamentala a chestiilor astea care se vor poeme-necrolog, am scris si eu cateva la viata mea dar dup-aia am visat urat se facea ca venea ala caruia ii dedicasem versurile si-mi tragea o flegma peste ochi or such... si uite asa m-am lasat. Daca mai e nevoie de inca o penita de apreciere la acest poem pentru Chichere cel dus dintre noi de vreo cativa ani buni (nu stiu exact de cati, de vreo patru cred) uite, mai dau si eu una mai batraneasca. Pentru poemul marchizei dau o strangere calduroasa de mana la usa olteneasca. Andu
pentru textul : Poemul pentru Chichere deAmintiri, Adriene, Amintiri
pentru textul : Amintiri cu tata de„genunchii neliniștiți ai futurilor” – și-a făcut efectul: mi-am amintit cum urmăream fluturii în copilărie :-) si acum îi urmăresc, dar sunt alții :-) Exterioritatea strofei a doua contrastează foarte mult cu interioritatea din prima strofă. N-aș fi înșirat atât de multe locuri care, pentru mine au efectul de a închide cupa receptoare de mesaje. Poate aș fi ales ca titlu pe unul dintre ele... Dar asta e o chestiune subiectivă. Sau poate vrei să spui că unele locuri ne „infectează” viața în loc să o hrănească? ... și dacă supraviețuiești unei infecții, ajungi să fii imun sau poate mai sensibil.
pentru textul : septicemia memoriei devă mulţumesc cu înţelegere sofistă pentru comentariul deosebit de la obiect
pentru textul : posesorul de realitate deVirgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
pentru textul : Haiku deAi mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
Textul este unul valoros. Am vrut să-ţi scriu câteva observaţii. Nu le mai scriu. Finalul este foarte bun. Nu înţeleg de ce un final de poezie ar trebui să nu fie previzibil, de parcă ar fi final de roman poliţist.
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deaşa deci, am o peniţă aici
Silvia, mulţumesc frumos pentru păreri, le iau cu mine.
mă bucură foarte mult aprecierea ta, Adriana, merci(cu aceaşi admiraţie pentru tine.)
pentru textul : totul e în noi decu drag
Andule, astept de o vreme sa ii ceri scuze Anei pentru modul mai mult decit badaran in care ai comentat sub textul ei. Sa nu crezi cumva ca grosolania limbajului sau a atitudinii te face mai semnificativ in literatura. Ana poate nu a scris ceva excelent, nici eu nu cred ca merita o penita, dupa cum nu merita multe de aici (eu insa sper ca oamenii vor deveni mai precauti cu ele), dar comentariul tau nu numai ca nu o va face sa se gindeasca sa scrie mai bine dar ma indoiesc ca va mai fi atenta la ce spui tu de-acuma.
pentru textul : la marginea ochiului care visează deMulțumesc, Alma, că ai trecut de recele acesta pentru a simți celelalte puncte cardinale. Nu văd acum ligamentul acela, dar când îmi trece orbirea, văd eu ce îi pot face. Până atunci acopăr memoria cu inima. :)
pentru textul : amintirea nordului dearanca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
pentru textul : uitare deimi place universul bonsai al copilariei...sa stii ca am scris mai multe povesti si poezii pentru ei.. multumesc pentru atentia si aprecierea ta ... ioi, ma duc sa schiu... ca un iepure de angora ce sunt....
pentru textul : filosofia iepurelui de angóra deRimele, da, sunt facile, încearcă să faci să rimeze părți de vorbire diferite (adică NU substantiv cu substantiv, verb cu verb etc.). Aritmia e înlăturată de cititor: "suntem" se citește cu accent pe "e". Are voie.
pentru textul : Fi-va mie dete îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare. tot mai multă constatare și tot mai puține răspunsuri. îmi place, pentru că, întradevăr, nu există decît întrebări/mirări
pentru textul : un tren numit eu deInainte de a-mi raspunde asa de frumos, ar fi trebuit sa te calmezi. Nu cu pumnii stransi, nu cu smecherii argumentative...Iar faptul ca iar faci atac la persoana, nu face cinste nici persoanei dumitale, nici site-ului. Dar nu trebuie sa te invat eu sa fii editor sau barbat.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deerată "nu am înțeles unde este poezia"!
pentru textul : Ca sunetul în fluier dezile de moină –
din ultimul țurțure
picură soare
genele viu atârnă
pentru textul : Renga deperdea peste chipul trist
ideea nu este proasta. transformarea ei intr-un text poetic este insa o chestie jalnica. iti recomand sa mai citesti poezie adevarata.
pentru textul : izvorâtorul de fluturi deciudat textul. deși destul de atent scris (dar eu nu sînt critic) totuși încă nu am înțeles cele 2 sau trei părți și diferitele personaje. am o rezervă mare fță de folosirea ”turmă sălbatică” și ”miel”
pentru textul : despre dumnezeul meu vreau să-ți vorbesc azi deIoana, trebuie sa precizez ca aceasta poezie "știi, doar dimineața" nu este scrisa ieri, ci a fost publicata pe alt site in data de 07.02.2006 (ea inca mai figureaza acolo se poate verifica; o mare parte din poeziile mele au ramas postate). iata si link-ul: http://poezie.ro/index.php/poetry/164521/index.html. am cautat poezia ta la adresa indicata de tine (http://www.hermeneia.com/poezie/1061) si la care faci referire si am constatat ca a fost publicata pe 10.06.2006 pe hermeneia. in concluzie, cred ca este o simpla coincidenta intre expresia ta poetica "tu iti vei alege un spatiu pe care e desemnat un semn." scrisa in iunie 2006 cu expresia mea de aici "desemn semn stingher" din februarie 2006.
pentru textul : știi, doar dimineața... deDorel, mă tem că ridicol devii tu. Din cauză că ești prezumțios. Atunci cînd afirmi că mă deranjează pe mine faptul că tu (sau oricine) vorbești/vorbește de rău pe Băsescu. Sau cînd afirmi că eu aș fi un fan înverșunat al lui. Nu dragul meu. Îmi pasă de Băsescu la fel de mult cît îmi pasă de constelația Lirei sau poate mai puțin. Îți amintesc însă că tu ai fost cel care întotdeauna pe Hermeneia te-ai erijat în apărător vajnic al realizărilor comuniste. Ce-i drept în comparație cu prăpădul de astăzi. Dar ideea era clară. Ca și cum mare drag ne-ar fi de ele. Ca și cum dacă societatea românească nu ar fi fost o societate normală între 47 și 89 nu ar fi avut fabrici și uzine sau curent electric. E ridicol. Iar abureala asta cum că fiindcă aș fi departe de România înseamnă că aș fi neaparat dezinformat e și mai ridicolă. Astea sînt argumente de anii '50. Poți să le spui la vecinii de bloc care ascultă la redioul cu lămpi dar nu îți fă iluzii că mă impresionează pe mine. Au mereu unii români impresia că dacă ești departe ești și neinformat. A... pardon, să te citez exact „total neinformat”. Și asta s-ar dori lovitura de grație. Îmi vine să rîd. Pe bune că începi să pierzi și respectul intelectual pe care țineam să ți-l port. Dar cînd vii cu chestii din astea școlărești...
Nu îmi amintesc să fi susținut eu vreodată că Băsescu a fost sau este anticomunist. Partea (amuzant încrîncenată, deci probabil e ceva acolo) este că îi compari pe cei doi (el și Iliescu), iar Iliescu (conform argumentului tău) este comunist dar fără „nuanţa dură, securistică, plus cinismul”). Mă faci să rîd de-a binelea. Dacă aș fi suspicios aș putea pe bună dreptate să te bănuiesc că ești într-un fel de amor secret cu bunicuța. Adică o fi Iliescu comunist, dar probabil fiindcă ți-e amic sau simpatie, e un „comunist de treabă”, „băiat gigea” cum spunea Spătaru. Evident, așa cum spui, „în privinţa asta n-o să ne înţelegem”, cum că eu l-aș susține pe Băsescu. Nu ne înțelegem de fapt pentru că eu nu îl susțin pe „șoimul patriei” zis și Geoană, băiatul de mingi al lui tov. Ilici.
Evident, brusc ne divulgi marele secret al zilei, că nutrești „simpatii liberale”. Well, bănuiesc că nu le nutreai pe vremea cînd aveai carnet roșu.
Știi Dorel, te admiram mai mult cînd făceai scăpate pe ici pe colo cîte o admirație nostalgică după „epoca de aur”, cînd măcar aveam fabrici și uzine, nu ca ăștia nemernicii care au distrus sau furat totul.
Tu mă inviți să „mă gîndesc, în toate împrejurările, de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului”. Și uite eu îți mulțumesc pentru sfat. Întotdeuna mă bucur de un sfat înțelept. Niciodată nu este prea mult. Întrebarea pe care însă ți-o pun eu este: tu urmezi acest sfat? Tu gîndești în toate împrejurările? Sau confunzi asta cu prejudecata? Tu, dragă Dorel, gîndești de două ori înainte de a apăsa tastele calculatorului? Sau doar te aventurezi să comentezi și să te exprimi superficial descalificîndu-te? Cam astea ar fi întrebările mele semi-retorice.
Iar despre ce și cum a fost condusă România după '89, toate astea sînt slogane. Că trebuia capitalism veritabil sau blah, blah, blah. E irelevant astăzi. Poate mai relevant ar fi să îți spun că eu nu am votat pentru Băsescu dar tu te poți privi în oglindă și poți să îți răspunzi cu cine ai votat în '90 și în anii următori pînă în 97? Nu e nevoie să mi-o spui mie. Nu mă interesează. Dar cînd văd pe cineva că îl susține pe băiatul de mingi al lui tov. Ilici fac alergie. Mi se pare aberant să fiu eu vinovat că societatea românească n-a găsit după 20 de ani o altă alternativă la criptocomuniști decît o caricatură ca Băsescu. Dar avem ce merităm. nu? Dacă Păcală ne e erou național atunci tot Păcală să ne fie și președinte. Și, te rog, please!! nu îmi veni cu mafii masonice, iudaice, cia sau maghiare care ne-ar manipula și ne-ar învălui pe noi care, vezi Doamne am vrea din toată inima să promovăm un Havel sau un Walesa dar nu ne lasa ei.. c'mon! Avem ceea ce a fost în stare să producă solidaritatea socială românească. Ne urîm și ne vindem și ne mîncăm unii pe alții ca chiorii,... asta merităm. Ne invidiem și ne strivim ca niște fiare. Să nu ne imaginăm că asta va naște reprezentanți cu verticalitate morală.
Dragă Dorel, cînd am afirmat că tu afirmi "că comunismul" (sic!)a fost mai bun decât tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 20 de ani” mă bazez pe afirmații de-ale tale. Te-am mai citat cîndva. Afirmația „Deși s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989.” a fost făcută și scrisă de tine. Cred că am obosit explicînd și atunci dar te rog nu mă considera cretin. A compara ante-89 cu post-89 d.p.d.v. pur economic e o aberație. Un om inteligent nu are cum să o facă. Pentru că este vorba de două sisteme economice absolut diferite în contexte istorice și politice diferite. Dar chiar dacă ar fi ok să le compari așa la un pahar de bere problema nu e că le compari economic ci problema este că le compari. Pentru că cele două sînt două pachete. E cam cum comparau evreii belșugul din Egipt unde erau robi cu lipsurile din pustia Sinai unde erau liberi. Libertatea are riscurile și neplăcerile ei. Și mai ales necesitatea asumării responsabilității personale. Dar cînd ajungi (cînd ești gata să faci simpla comparație) de fapt declari că nu meriți să fii om liber, nu ai mentalitatea necesară ci ai o mentalitate de rob. Și vei tînji mereu după „siguranța și belșugul robiei”.
Nu, nu sînt înverșunat Dorel. Chiar de loc. Dar pot și eu să citesc printre rînduri.
P.S. din miile de evrei care eu ieșit din Egipt doar 2 (doi!!) au ajuns să intre în țara promisă. sau cel puțin așa afirmă vechiul testament. restul au umplut de oase pustia timp de 40 de ani. România a trecut 20 de ani de pustie. peste încă 20 va fi probabil ceva mai senin. dar mă îndoiesc că nostalgicii vor mai apuca să vadă.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deP.S.2 îți promit că voi încerca să nu mai intru în dialog cu tine sau să spun ceva despre comentariile tale. mea culpa.
Deși inițial am crezut că este un experiment, între visual poetry, colaj poetic și cutiecunisip, consider că textul poate rămâne încadrat la poezie. Ce am remarcat aici: ușurința cu care treci printre cuvinte, imagini, ritualuri și, cum toate își au un sens, și aici, toate își găsesc până la urmă, curgerea. Apropos de final.
pentru textul : candelabrele deAlma, din pacate de cand nu mai am net la serviciu sunt nevoit sa merg la un clubde internet, unde nu am diacritice. Initial era varianta cu vazu-i, adica vazul ei, dar observand ca nu are logica versul m-am razgandindit si am modificat acum cu "vazui" . Multumesc de scurta ta trecere pel am ine si te mai astept
pentru textul : te caut si ma isc deVirgil, mă măgulești, în stilul tău inteligent și fin! Cristina, ești amabilă!
pentru textul : 4 de embrie deVă mulțumesc! Țin la poemul acesta!
err: comentariul
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – demi-ai placut ultimele trei versuri: "Frânturi de cer căzând din crengi de brad./Îngândurarea norului aduce/Zăpezi mirate ce din gânduri cad.", cat si "Ma prinde-amiaza blanda la rascruce", ca de obicei cand iau o pauza de poezie in vers alb vin pe pagina ta.
pentru textul : Lucirea ierbii frăgezind izvorul dedomnule, oi fi eu las, dar nu-mi aduc niciodata. aportul.
pentru textul : de el devulture, imi face bine pana ta de fier... multumesc de trecere, lectura si fulgii de porumb din cuvinte
pentru textul : permanganat la rege deanume casuta de comentarii din subsolul textelor.
inainte de a ne ate capul cu noi metode, ce-ar fi sa le folosim pe cele care ne sunt deja la indemana?
a! acum vad ca acelasi lucru l-a spus si Virgil.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - dePagini