nu, yester, nu ai fost deloc rau, sunt altii si mai si, dar uneori e bine sa afli mai multe pareri, ca sa te indrepti. imi place ca esti unul dintre cei care pot sa vada ceva si in poezia mea. la titluri, eu de obicei nu ma gandesc prea mult, dar aici, intr-adevar poate fi vorba de o banalitate intre ghilimele. ma voi mai scrie, multumesc pentru ca te-ai oprit din nou pe aici. astept si alte pareri.
cînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
Chiar şi în argoul militar, corect ar fi "scripta manent" (nu "manet"), pentru că "scripta" e un subst. la plural. Verba volant, scripta manent!
Un poet ironic trebuie să fie corect mai abitir ca alţii. Altminteri, devine el ţintă a ironiilor!
nu voi preciza unde și anume lucrezi și că ești în ”detașare” pe litoral, dar atât de detașat nu te-am mai simțit de mult! de ce dom le n-ai băut berea? ofrandă nisipului!
Radu, mă bucur să te recitesc. textul trasmite acel ceva fără nimic de prisos. tare mi-ar plăcea un jurnal estival marca Radu Dupeș!
p.s. cui ar trebui să dau de băut ca să prind și eu o ”detașare” pe litoral?
dragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
ma rog, doar o parere.
"n'oubliez jamais que derrière votre clavier et votre écran, c'est un être humain qui va vous lire"... un text sub așteptări... oare ce ai vrut să spui prin: "e o jumătate de sfârțit în care credem așa cum vedem" ?!?
Da, a fost o simpla neatentie. nefiirea aia acolo este cu sensul de anulare existentei, inainte de inceput etc. etc. Multumesc ca ai revenit, explicatiile nu mai erau necesare, dar multumesc oricum. :)
Cred că e prima poezie semnată de tine. Sau, cel puţin, prima pe care o citesc eu. Din acest pdv, e ok.
În proză, deşi nu am lăsat prea multe semne, te-am citit de foarte multe ori.
Francisc, ma bucur de comentariul tau si iti multumesc! Atrocitatile au fost mari dintotdeauna, si chiar mai mari, sa ne amintim cruciadele, inchizitia, timpurile antice, dintotdeauna razboaiele au fost si vor fi, ca deh, oameni sunt si ei. Tacerea celorlalti... e alegerea fiecaruia, eu am ales sa nu tac. Statisticile prezentate in filmul de care spui sunt reale si se refera, intr-adevar, la Africa: acolo un copil moare la trei secunde, din cauza lipsei de hrana si de ingrijiri medicale. Nu stiu cat am reusit sa redau emotia in textul de mai sus, insa sper ca dupa lecturarea sa, fie si pe diagonala, cititorii mei sa faca un gest de ajutor catre un copil care cerseste pe strada. Am 8 copii in Iasi. Cand o sa plec in Africa, pun anunt. :-). Si mai e ceva, am observat ca in majoritatea poemelor, se scrie despre sine. Eu, personajul principal al poeziilor mele. Cum ar fi sa fii tu sau el sau ei, nu stiu. Asta vreau sa incerc.
Mi s-a părut interesantă, dacă nu chiar „suspectă”, sau poate mai bine zis semnificativă, încadrarea pe care a preferat-o domnul Manolescu. Adică în contextul Cogito se putea opta și pentru Filosofie, și pentru Civilizație, chiar și în Revistă se putea încadra pe undeva. Și totuși domnia sa a preferat Spiritualitate. Cred că este important să observăm asta chiar înainte de a discuta despre ceea ce spune (sau vrea să spună) textul. Este oare modul în care scriem, sau „reprezentăm” ceea ce alegem să reprezentă o problemă de spiritualitate? Este ceva „pneumatikos”? A fost o alegere deliberată sau o nefericită necesitate cauzată de limitele taxonomice ale site-ului?
Domnul Manolescu vorbește despre această preponderență spre scrierea „de stare”. Care cu siguranță că dincolo de dimensiunea ei „neo-impresionistă” este totuși o crudă manifestare a „eliberării postmoderniste”. Sau, asta este părerea mea. Deci, este această „obsesie” a „stării” o chestiune de natură spirituală sau doar o simplă manifestare a „lenei” în care alunecă aceste modeste încercări literare?
ai putea pune " cu toate cuvintele" ca sa nu mai fie acea alaturare nepotrivita. ar suna cam asa:"atat de bine stii sa ranesti/ cu toate cuvintele spuneai candva" sau ar mai putea fi " cu aceste cuvinte". e ceea ce mi-a trecut acum, in graba, prin minte.
Ela, am reținut sugestiile tale. mulțumesc. îmi cer scuze pentru raspunsul întârziat. voi modifica poemul, urmând sfaturile tale. dar, din pacate, timpul nu îmi permite sa fac acest lucru acum. îți mulțumesc și pentru celelate semne lasate la scrierile mele. părerea ta contează mult pentru mine. Madim
de-asta am trecut textul la poezie. ca nu prea stiu ce e... si atunci cand nu prea stiu ce e, de obicei e poezie:) multam de popas! ("mananc" bacovia. esti unul dintre marii vinovati pentru aceasta!:))
descriptivul-mentalitate de asediu, deloc static, mai mult ca o dezamorsare si totusi deloc judgemental,. desi la sfarsit se autocrediteaza pacifist simtul interior poate avea perfect de bine valente exterioare, ca o emitenta estompata si vad un loc vacant de unde se poate discuta despre, ca un prezent etern comun, ontologic, ca un cor unde nu mai poti identifica vocile si de unde se poate neutraliza orice bruiaj imi aminteste de aleph-ul lui Borges ca atunci cand lucrezi pe o aura, ca pe un negativ fotografic dau o penita si-l trec in my favorites
Laurentiu... niciodata nu am discutat despre ceea ce exista ca premisa a textului poetic si chiar nu ma intereseaza daca este cu adevarat ceva ori cata autenticitate are la izvoare poezia... discutam despre "produs", virtutile ori minusurile acestuia, de pe o pozitie acceptata ca fiind subiectiva, ne spunem parerea si cam atat... uneori, din pozitia de lectori, ne permitem sa oferim alternative ori sfaturi dar desigur ca aici nici nu se pune problema de asa ceva, mai ales datorita faptului ca avem de-a face cu un autor mai mult decat exigent cu el insusi cand e vorba despre parerea altora :)
D-le Cristea, perfect de acord cu tot ce spuneţi: geniul eminescian se putea observa şi în revelaţia pe care poeziile sale o conţineau (cel puţin acele texte pe care poetul le-a publicat în timpul vieţii), chiar dacă ele sufereau un lung travaliu. Eminescu reuşea aproape de fiece dată să păstreze prospeţimea şi nerepetabilitatea logosului. Din lirica românească, l-aş include în această categorie şi pe Bacovia... Şi pe alţii, dar nu în aceeaşi măsură.
Cred eu că şi acest factor reprezintă una dintre mizele poetului - respectiv a împăca travaliul cu spontaneitatea.
E posibil să greșesc dar cred că te referi la Marna, monument istoric declasat recent și demolat pentru a face loc nu știu cărui mare proiect urbanistic de proastă inspirație. Mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur că textul lasă impresia de detașare, asta am și căutat. M-am temut că dacă mă apropii prea tare nu voi reuși să dozez bine și voi cădea în plasa unor atitudini patetice, inutile.
Vă mulțumesc mult pentru opinii, iată de ce iubesc Hermeneia! Păreri pertinente, la obiect și așa mi-aș dori să rămână, fără devieri model Paul Blaj care la un comentariu cu peniță răspunde cu atac la persoană!
Ce aș putea răspunde? Întâi partea simplă pentru domnul King, dacă vă gândiți doar un PIC mai mult, un cer este deasupra noastră, cel vizibil din emisfera nordică să zicem, unde ne aflăm, chiar și acolo la Dvs în Canada dacă nu mă înșel, dar mai este și un cer mai intuitiv, invizibil, cerul din emisfera sudică (în cazul nostru). Dvs nu simțiți domnule King că aveți două ceruri, unul deasupra și unul dedesubt? Sincer, așa ca între o diletantă ca mine și un poet ca Domnia voastră.
În rest. am primit aceeași observație de la doi comentatori pe care îi respect și cărora trebuie să le dau dreptate. M-am jucat cu simbolistica visului și am dat-o pe glumă.
Ce a ieșit... cam asta e! Când voi fi mai serioasă, ca să zic așa, voi încerca să fiu mai serioasă. Deocamdată mă bucur ca un copil că v-a plăcut măcar ceva și dau cu capul de podea
Margas
Asta e o plecăciune nu o semnătură redundantă
Mie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu: "aștept să-mi șoptești că m-ai visat goală bând din ochii tăi frigul" sau "printre noi e bine să ruginești frica" Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
Ela, nu am citit comentariu Arancai pina acum. Acum il citesc ptr prima data. Intradevar e oarecum la limita. Nu in sensul ca nu s-ar referi la text ci in sensul ca se refera la tine. Spun ca e la limita pentru ca se refera la ceea ce ea percepe ca fiind un comportament al tau vis a vis de criticele altora. De altfel se pare ca te incurajeaza sa fii "tu insati, plina de personalitate" etc., ceea ce nu e neaparat jignitor. In acelasi timp pare sa doreasca sa te cunoasca. Deci, in ce priveste "activitatea literara" cred ca se poate exprima. In ce priveste caracterul tau cred ca ar fi bine sa se abtina pe viitor. De aceea spuneam ca ce face ea este undeva la limita. Cred ca solutia ar fi ca "nivelul" de intimitate al unor astfel de comentarii sa fie "stabilit" prin tatonari de bun simt si de comun acord. Nu cred ca voi sta sa fac educatie nimanui pina se ajunge la limita atacului la persoana, unde un editor cu siguranta va interveni
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este opțiunea autorului. apreciez autoexigența. dar nu cred că este o nadă pentru frigul din cutia de nisip. e destul de bine îmbrăcat.
pentru textul : sincopă denu, yester, nu ai fost deloc rau, sunt altii si mai si, dar uneori e bine sa afli mai multe pareri, ca sa te indrepti. imi place ca esti unul dintre cei care pot sa vada ceva si in poezia mea. la titluri, eu de obicei nu ma gandesc prea mult, dar aici, intr-adevar poate fi vorba de o banalitate intre ghilimele. ma voi mai scrie, multumesc pentru ca te-ai oprit din nou pe aici. astept si alte pareri.
pentru textul : banalitate decînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
pentru textul : anna deChiar şi în argoul militar, corect ar fi "scripta manent" (nu "manet"), pentru că "scripta" e un subst. la plural. Verba volant, scripta manent!
pentru textul : prostul nu e prost destul... deUn poet ironic trebuie să fie corect mai abitir ca alţii. Altminteri, devine el ţintă a ironiilor!
nu voi preciza unde și anume lucrezi și că ești în ”detașare” pe litoral, dar atât de detașat nu te-am mai simțit de mult! de ce dom le n-ai băut berea? ofrandă nisipului!
pentru textul : Există viață după… deRadu, mă bucur să te recitesc. textul trasmite acel ceva fără nimic de prisos. tare mi-ar plăcea un jurnal estival marca Radu Dupeș!
p.s. cui ar trebui să dau de băut ca să prind și eu o ”detașare” pe litoral?
dragutel. are cam mult exces de zel si forteaza limbajul pe alocuri, dar cauta sa se desprinda de mediocritate. cu un bisturiu atent, s-ar mai curata de cateva bubite si ar suna mai autentic. oricum, furnici cu esapament dracuie metalic e prea mult. de asemenea nu vad rostul explicatiei, nu e nevoie sa faci chestia asta - cand scrii un tecst e suficient sa ti-l asumi, prin asta dai dovada de nesiguranta. de altfel un oarecare tremur se simte cand lungesti.
pentru textul : Lunea se moare uniform dema rog, doar o parere.
"n'oubliez jamais que derrière votre clavier et votre écran, c'est un être humain qui va vous lire"... un text sub așteptări... oare ce ai vrut să spui prin: "e o jumătate de sfârțit în care credem așa cum vedem" ?!?
pentru textul : douămii(la) deDa, a fost o simpla neatentie. nefiirea aia acolo este cu sensul de anulare existentei, inainte de inceput etc. etc. Multumesc ca ai revenit, explicatiile nu mai erau necesare, dar multumesc oricum. :)
pentru textul : În tăcere sunt deȘi acest text încalcă același punct din regulament. Te rog să remediezi. Este o abatere repetată.
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deCred că e prima poezie semnată de tine. Sau, cel puţin, prima pe care o citesc eu. Din acest pdv, e ok.
pentru textul : Defrişare deÎn proză, deşi nu am lăsat prea multe semne, te-am citit de foarte multe ori.
Francisc, ma bucur de comentariul tau si iti multumesc! Atrocitatile au fost mari dintotdeauna, si chiar mai mari, sa ne amintim cruciadele, inchizitia, timpurile antice, dintotdeauna razboaiele au fost si vor fi, ca deh, oameni sunt si ei. Tacerea celorlalti... e alegerea fiecaruia, eu am ales sa nu tac. Statisticile prezentate in filmul de care spui sunt reale si se refera, intr-adevar, la Africa: acolo un copil moare la trei secunde, din cauza lipsei de hrana si de ingrijiri medicale. Nu stiu cat am reusit sa redau emotia in textul de mai sus, insa sper ca dupa lecturarea sa, fie si pe diagonala, cititorii mei sa faca un gest de ajutor catre un copil care cerseste pe strada. Am 8 copii in Iasi. Cand o sa plec in Africa, pun anunt. :-). Si mai e ceva, am observat ca in majoritatea poemelor, se scrie despre sine. Eu, personajul principal al poeziilor mele. Cum ar fi sa fii tu sau el sau ei, nu stiu. Asta vreau sa incerc.
pentru textul : când îngerul își imaginează deințeleg acest punct de vedere.
pentru textul : regret pe spațiu simplu deMi s-a părut interesantă, dacă nu chiar „suspectă”, sau poate mai bine zis semnificativă, încadrarea pe care a preferat-o domnul Manolescu. Adică în contextul Cogito se putea opta și pentru Filosofie, și pentru Civilizație, chiar și în Revistă se putea încadra pe undeva. Și totuși domnia sa a preferat Spiritualitate. Cred că este important să observăm asta chiar înainte de a discuta despre ceea ce spune (sau vrea să spună) textul. Este oare modul în care scriem, sau „reprezentăm” ceea ce alegem să reprezentă o problemă de spiritualitate? Este ceva „pneumatikos”? A fost o alegere deliberată sau o nefericită necesitate cauzată de limitele taxonomice ale site-ului?
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică deDomnul Manolescu vorbește despre această preponderență spre scrierea „de stare”. Care cu siguranță că dincolo de dimensiunea ei „neo-impresionistă” este totuși o crudă manifestare a „eliberării postmoderniste”. Sau, asta este părerea mea. Deci, este această „obsesie” a „stării” o chestiune de natură spirituală sau doar o simplă manifestare a „lenei” în care alunecă aceste modeste încercări literare?
da, am inteles la ce va referiti cu "blogăreala".
inteleg si in parte sunt in acord cu pozitia dumenavoastră :)
o seară frumoasă!
raul
pentru textul : Gărzile negre deai putea pune " cu toate cuvintele" ca sa nu mai fie acea alaturare nepotrivita. ar suna cam asa:"atat de bine stii sa ranesti/ cu toate cuvintele spuneai candva" sau ar mai putea fi " cu aceste cuvinte". e ceea ce mi-a trecut acum, in graba, prin minte.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I deBine v-am gasit . Multumesc
pentru textul : Planeta lui Heraclit deEla, am reținut sugestiile tale. mulțumesc. îmi cer scuze pentru raspunsul întârziat. voi modifica poemul, urmând sfaturile tale. dar, din pacate, timpul nu îmi permite sa fac acest lucru acum. îți mulțumesc și pentru celelate semne lasate la scrierile mele. părerea ta contează mult pentru mine. Madim
pentru textul : Route 66 dede-asta am trecut textul la poezie. ca nu prea stiu ce e... si atunci cand nu prea stiu ce e, de obicei e poezie:) multam de popas! ("mananc" bacovia. esti unul dintre marii vinovati pentru aceasta!:))
pentru textul : Respirator dedescriptivul-mentalitate de asediu, deloc static, mai mult ca o dezamorsare si totusi deloc judgemental,. desi la sfarsit se autocrediteaza pacifist simtul interior poate avea perfect de bine valente exterioare, ca o emitenta estompata si vad un loc vacant de unde se poate discuta despre, ca un prezent etern comun, ontologic, ca un cor unde nu mai poti identifica vocile si de unde se poate neutraliza orice bruiaj imi aminteste de aleph-ul lui Borges ca atunci cand lucrezi pe o aura, ca pe un negativ fotografic dau o penita si-l trec in my favorites
pentru textul : absolute zero deAdriana, cred că expresia uzitată este "în vărful...". mulţam pentru trecere.
pentru textul : isihie deLaurentiu... niciodata nu am discutat despre ceea ce exista ca premisa a textului poetic si chiar nu ma intereseaza daca este cu adevarat ceva ori cata autenticitate are la izvoare poezia... discutam despre "produs", virtutile ori minusurile acestuia, de pe o pozitie acceptata ca fiind subiectiva, ne spunem parerea si cam atat... uneori, din pozitia de lectori, ne permitem sa oferim alternative ori sfaturi dar desigur ca aici nici nu se pune problema de asa ceva, mai ales datorita faptului ca avem de-a face cu un autor mai mult decat exigent cu el insusi cand e vorba despre parerea altora :)
pentru textul : arabescurile dorului deOtilia, mulţumesc de trecere!
D-le Cristea, perfect de acord cu tot ce spuneţi: geniul eminescian se putea observa şi în revelaţia pe care poeziile sale o conţineau (cel puţin acele texte pe care poetul le-a publicat în timpul vieţii), chiar dacă ele sufereau un lung travaliu. Eminescu reuşea aproape de fiece dată să păstreze prospeţimea şi nerepetabilitatea logosului. Din lirica românească, l-aş include în această categorie şi pe Bacovia... Şi pe alţii, dar nu în aceeaşi măsură.
Cred eu că şi acest factor reprezintă una dintre mizele poetului - respectiv a împăca travaliul cu spontaneitatea.
Mulţumindu-vă,
pentru textul : p.s dede bine!
"o primă dintâi răstignire" ? "clipă ambiguă de nedescris"? plus repetitiile infinitului...
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deE posibil să greșesc dar cred că te referi la Marna, monument istoric declasat recent și demolat pentru a face loc nu știu cărui mare proiect urbanistic de proastă inspirație. Mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur că textul lasă impresia de detașare, asta am și căutat. M-am temut că dacă mă apropii prea tare nu voi reuși să dozez bine și voi cădea în plasa unor atitudini patetice, inutile.
Numai bine,
pentru textul : piața matache deVă mulțumesc mult pentru opinii, iată de ce iubesc Hermeneia! Păreri pertinente, la obiect și așa mi-aș dori să rămână, fără devieri model Paul Blaj care la un comentariu cu peniță răspunde cu atac la persoană!
pentru textul : de mama apelor deCe aș putea răspunde? Întâi partea simplă pentru domnul King, dacă vă gândiți doar un PIC mai mult, un cer este deasupra noastră, cel vizibil din emisfera nordică să zicem, unde ne aflăm, chiar și acolo la Dvs în Canada dacă nu mă înșel, dar mai este și un cer mai intuitiv, invizibil, cerul din emisfera sudică (în cazul nostru). Dvs nu simțiți domnule King că aveți două ceruri, unul deasupra și unul dedesubt? Sincer, așa ca între o diletantă ca mine și un poet ca Domnia voastră.
În rest. am primit aceeași observație de la doi comentatori pe care îi respect și cărora trebuie să le dau dreptate. M-am jucat cu simbolistica visului și am dat-o pe glumă.
Ce a ieșit... cam asta e! Când voi fi mai serioasă, ca să zic așa, voi încerca să fiu mai serioasă. Deocamdată mă bucur ca un copil că v-a plăcut măcar ceva și dau cu capul de podea
Margas
Asta e o plecăciune nu o semnătură redundantă
doar. purtător de gunoi, doar. mulțumesc frumos de semn, ion!
pentru textul : măceșe zdrobite deMie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu: "aștept să-mi șoptești că m-ai visat goală bând din ochii tăi frigul" sau "printre noi e bine să ruginești frica" Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
pentru textul : Karma alunecă printre noi deda, si mie imi place, in special a doua jumatate, chiar daca as retusa pe ici pe colo.
pentru textul : Poemul suflet defrancisc, as fi recunoscator daca ai fi mai explicit. multumesc de trecere!
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani deEla, nu am citit comentariu Arancai pina acum. Acum il citesc ptr prima data. Intradevar e oarecum la limita. Nu in sensul ca nu s-ar referi la text ci in sensul ca se refera la tine. Spun ca e la limita pentru ca se refera la ceea ce ea percepe ca fiind un comportament al tau vis a vis de criticele altora. De altfel se pare ca te incurajeaza sa fii "tu insati, plina de personalitate" etc., ceea ce nu e neaparat jignitor. In acelasi timp pare sa doreasca sa te cunoasca. Deci, in ce priveste "activitatea literara" cred ca se poate exprima. In ce priveste caracterul tau cred ca ar fi bine sa se abtina pe viitor. De aceea spuneam ca ce face ea este undeva la limita. Cred ca solutia ar fi ca "nivelul" de intimitate al unor astfel de comentarii sa fie "stabilit" prin tatonari de bun simt si de comun acord. Nu cred ca voi sta sa fac educatie nimanui pina se ajunge la limita atacului la persoana, unde un editor cu siguranta va interveni
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dePagini