că acel "să ne prefacem" ar permite scuturarea drastică a seriei (prea lungi) de că-uri. pentru că, vezi tu, devine asurzitoare: ca, că, cand, cum...s.a.m.d. ex: să ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic în toate nopțile astea nu am ejaculat niciodată și sperma nu ți s-a întipărit în piele ca un tatuaj să-ți aducă aminte că pentru o vreme în tine a locuit un bărbat care n-a fost niciodată al lui întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni doi oameni care se țin de mînă un timp apoi fiecare pleacă într-o altă direcție fără a ști dacă vreodată se va face ziuă nu m-ai atins niciodată și eu nu am tremurat ca un castan înflorit la adierea de seară etc.
Un poem de forță. Intră într-o gamă lirică specială cu altfel de trimiteri chiar filosofice. Am subliniat două accente (sau axe de echilibru) importante pentru mesajul poemului: libertatea așa cum o percepi tu "îmi vorbea întruna despre libertate că este un om liber în cuget, deschis la orice drum i-am spus așa cum era, că pe mine uneori libertatea mă subjugă și că alteori nici măcar nu mă pot bucura de ea" și egocentrismul celuilalt "dar n-am mers prea mult așa că pe loc a trebuit să oprească și să se întoarcă la căruța lui unde își face din când în când, cultul personalității și culmea, că părea așa de liber"... Se scrie altfel la Cluj.
atunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
Adrian, am înţeles din primul coment că tu ai rescrie acele sintagme şi te-aş fi întrebat ,,cum?”, însă ce ai scris după aceea a produs ceva erori în perceperea mesajului tău. Repet, nu e nevoie de ironii. Riscul e să mă pierzi pe parcusul dialogului ori să apară erori în răspunsuri. Când am spus de simbol, nu m-am referit strict la simbolul acela mistic, de veacuri, ci la ,,simbolul” perceput ca un cod, ca un cifru, ca o cheie, ca o parolă între două persoane. Asta pe de o parte. Pe de alta, poemul e construit pe ideea de lumină şi iluminare datorate ,,ochiului interior” real, al unei persoane reale, având ca expresii sinonimice ,,vederea lăuntrică”, ,,vederea duhovnicească”, ,,discernământul duhovnicesc”, ,,vederea prin duhul” . Lumina ascunsă ochiului exterior e o lumină care vede ,,nevăzutul” şi care eliberează. De data asta poemul e un poem ireal de real :). Să nu se creadă că l-am explicat. Dacă aş face-o, aş scrie un text în proză şi aş relata cum a fost acolo, atunci, la masa aceea cu trei scaune şi două persoane văzute :)...şi ,,nevăzutul”.
Am înţeles cum se vede de la tine şi îţi mulţumesc pentru tot.
Nu aş vrea să fie nimeni supărat aici, sub acest text.
Virgil, mulţumesc. Mi-ai luat tot ,,decorul” :). Glumesc. Ai păstrat esenţa. Voi studia mai profund cele două variante.
Alina, bună observaţia, dar să admitem că sunt în ,,locuri geometrice" diferite. Da, alăturarea poate crea confuzii. Mulţumesc mult. Văd eu cum fac. (off: mi-amintesc de un experiment când roteam un pătrat şi la viteză mare devenea cerc. Îmi place ideea ungherului în cerc :) )
o resemnare care doare dar trebuie dusă la capăt. e un discurs profund sieşi. ceva care duce greul sinelui. mi-a plăcut. am citit aşa cum ai citi o sentinţă. a se vedea începutul şi tot şirul ideii...
pentru mine e de peniţă. şi am să o pun în susul foii, Iulia (ce nume frumos! - asta ca o paranteză).
m-am aşezat pe margine. se vedea prin pădure umbra unui om.părea fără contur.
să fi fost...?
mulţumesc călin pentru că m-ai întâmpinat aici pe tărâmuri noi.
rara
E relativ:). Aici, în schimb, comunicarea ne face bine, este de bine. Este o terapie a minţii şi terapia este terapie. Să nu-mi spuneţi că este şi asta relativă? Zâmbesc.
foarte frumos vladimir foarte frumos. ce sa mai zic? sa nu iti permiti sa ma numest cruda sau pisaloaga. zimbetul cela nu e suficient. trebuie sa-ti ceri scuze. esti editor, stii asta. si inca nici nu te tii de cuvint. tu ce parere ai, trebuie sa trec la novice?
imi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.
Imi place la tine Anna, aceasta tendinta constanta de alunecare spre religios pe care reusesti s-o faci foarte fin, din punctul meu de vedere. Aproape ca nu este poezie de-a ta care sa nu contina in subsidiar sentimentul religios, o trimitere spre divinitate.Fa-o in continuare. "dospeste sub pietrele orizontului painea cuvintelor" parca ar fi o trimitere la Evanghelia lui Ioan " La inceput a fost Cuvantul" sau o aluzie fina la Cina cea de Taina. Cel putin din punctul meu de vedere. De data aceasta, " asteptarea poarta semnul crucii", imi place ideea.Si mana intinsa ce pune o lacrima deoparte...
în peisajul și așa lovit de criză al literaturii on-line contemporane, iată că se aciuează pe acilea, pe Hermeneia, acest personaj pe numele său declarat Dupeș care desigur mă duce cu gândul mult mai departe și care ne ostracizează cu o sumedenie de texte sub-mediocre pe care nu înțeleg, se pare alături de unii colegi de site, de ce editorii consideră să le posteze în prima pagină și nu în Șantier... s-a desființat oare rubrica respectivă? Eu zic că, și dacă nu mai scrie nimeni pe site, din varii motive, incluzând dar nelimitându-se la criza din zona euro, criza poiltică din România, deprecierea leului sau listele electorale care trebuie să includă sau nu românii plecați din țară, tot e mai bine decât să citim în pagina de texte asemenea inepții cum sunt cele postate de acest autor. Oare chiar trebuie să ne batem joc de acest site până la capăt? Când am intrat pe Hermeneia am făcut-o pentru că aici se scria literatură în limba română și se vehiculau idei valoroase, se făcea polemică intelectuală.
Cine oare vrea să distrugă Hermeneia cu asemenea texte lovite de nulitate?
nu esti de acord cu paranteza care ar trebui taiata sau...? pai aia nu este o repetitie cat este o explicitare a primului vers, iar lirirsmul lipseste cu desavarsire, de fapt primele sapte versri sunt chiar putin adolescentine, asta o spun din perspectiva mea si atat. Despre partea faina a poemului am spus in primul comentariu.
Si se merita nu este corect in niciun context pentru ca a merita nu este verb reflexiv. Asta ca sa completez comentariul Danielei (deci fara nicio acuza sau alte aere)
exista o adresa de email pentru asta. cred ca ti-am raspuns ori de cite ori m-ai intrebat ceva acolo. nu cred ca e civilizat sa vorbesti despre defecte la nivel de insesctar fara sa le numesti. este doar un mod de a improsca cu noroi. asta vorbeste mai mult despre intentii meschine de denigrare decit despre altceva.
Sunt reușite primele două strofe, a treia mi se pare prea încărcată de simboluri: sisif, hoarde, baricade. "desigur învins" de cine sau de ce? Pentru mine poezia se termină după imaginile acestea de forță: "(peste 20 de ani) fiul meu ridică pistolul fiica mea se pierde în mulțimea viermifugă a metroului." "Scrum" e sentimentul mort din tot contextul ăsta poetic.
Textul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.
Îmi place ideea poeziei. Nu sunt de acord cu punctele de suspensie - dacă ai lăsa[t] o linie albă între versuri, e suficient să sublinieze o idee, imagine, etc sau să pregateștii un moment surprinzător. . Cine se scutură de rămășițe?
"dizonante fonetice"... ma amuzi. probabil stii foarte bine limba engleza. eu nu o stiu asa bine, abia am reusit. nu ma simt niciodata confortabil sa traduc. desi am cam tradus de vreo douazeci si sapte de ani. dar tot asa, cu dificultate. in ce priveste imaginea, imi este draga. din mai multe puncte de vedere. si imi aminteste de prima data cind am scris textul si de unde eram cind l-am scris. asa ca ramine. ce sa ii faci. am si eu fixismele mele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul mi se pare o tentativa de epatare, care, ca cele mai multe astfel de tentative, pica in capcana ermeticului.
"Ce i se perfira secular în barba
Oxigenată în fiecare secundă
Din celestul lui ceas"
pompos si inutil...
ialin
pentru textul : Lumea ca tablă de şah decă acel "să ne prefacem" ar permite scuturarea drastică a seriei (prea lungi) de că-uri. pentru că, vezi tu, devine asurzitoare: ca, că, cand, cum...s.a.m.d. ex: să ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic în toate nopțile astea nu am ejaculat niciodată și sperma nu ți s-a întipărit în piele ca un tatuaj să-ți aducă aminte că pentru o vreme în tine a locuit un bărbat care n-a fost niciodată al lui întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni doi oameni care se țin de mînă un timp apoi fiecare pleacă într-o altă direcție fără a ști dacă vreodată se va face ziuă nu m-ai atins niciodată și eu nu am tremurat ca un castan înflorit la adierea de seară etc.
pentru textul : let's pretend nothing happened decred că acești oameni sînt o minoritate pe cale de dispariție în România
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deaalizeei, de cind nu ai mai primit tu o cutie cu creioane colorate? :)
pentru textul : șase creioane deAdrian, poate ar trebui să reformulez, mă gândesc şi modific cumva, merci pentru lectură.
pentru textul : îmbătrânesc pe malul unui poem dePaul, mulţumesc frumos, bucură aprecierea ta.
Un poem de forță. Intră într-o gamă lirică specială cu altfel de trimiteri chiar filosofice. Am subliniat două accente (sau axe de echilibru) importante pentru mesajul poemului: libertatea așa cum o percepi tu "îmi vorbea întruna despre libertate că este un om liber în cuget, deschis la orice drum i-am spus așa cum era, că pe mine uneori libertatea mă subjugă și că alteori nici măcar nu mă pot bucura de ea" și egocentrismul celuilalt "dar n-am mers prea mult așa că pe loc a trebuit să oprească și să se întoarcă la căruța lui unde își face din când în când, cultul personalității și culmea, că părea așa de liber"... Se scrie altfel la Cluj.
pentru textul : sub acoperire deatunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
pentru textul : Jaded deDaca esti prost, Francisc, de ce ne spui si noua?
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri dedaca este relavant pentru text pune-l in text. daca are relevanta "de sine statatoare" il poti posta separat la categoria arta
pentru textul : ieși afară javră ordinară deAdrian, am înţeles din primul coment că tu ai rescrie acele sintagme şi te-aş fi întrebat ,,cum?”, însă ce ai scris după aceea a produs ceva erori în perceperea mesajului tău. Repet, nu e nevoie de ironii. Riscul e să mă pierzi pe parcusul dialogului ori să apară erori în răspunsuri. Când am spus de simbol, nu m-am referit strict la simbolul acela mistic, de veacuri, ci la ,,simbolul” perceput ca un cod, ca un cifru, ca o cheie, ca o parolă între două persoane. Asta pe de o parte. Pe de alta, poemul e construit pe ideea de lumină şi iluminare datorate ,,ochiului interior” real, al unei persoane reale, având ca expresii sinonimice ,,vederea lăuntrică”, ,,vederea duhovnicească”, ,,discernământul duhovnicesc”, ,,vederea prin duhul” . Lumina ascunsă ochiului exterior e o lumină care vede ,,nevăzutul” şi care eliberează. De data asta poemul e un poem ireal de real :). Să nu se creadă că l-am explicat. Dacă aş face-o, aş scrie un text în proză şi aş relata cum a fost acolo, atunci, la masa aceea cu trei scaune şi două persoane văzute :)...şi ,,nevăzutul”.
Am înţeles cum se vede de la tine şi îţi mulţumesc pentru tot.
Nu aş vrea să fie nimeni supărat aici, sub acest text.
Virgil, mulţumesc. Mi-ai luat tot ,,decorul” :). Glumesc. Ai păstrat esenţa. Voi studia mai profund cele două variante.
Alina, bună observaţia, dar să admitem că sunt în ,,locuri geometrice" diferite. Da, alăturarea poate crea confuzii. Mulţumesc mult. Văd eu cum fac. (off: mi-amintesc de un experiment când roteam un pătrat şi la viteză mare devenea cerc. Îmi place ideea ungherului în cerc :) )
pentru textul : Adoriana minus zece defrumos. o simplitate care ascunde și vibrează.
pentru textul : Erotheia. Poem pentru snow blower și oh boy deo resemnare care doare dar trebuie dusă la capăt. e un discurs profund sieşi. ceva care duce greul sinelui. mi-a plăcut. am citit aşa cum ai citi o sentinţă. a se vedea începutul şi tot şirul ideii...
pentru mine e de peniţă. şi am să o pun în susul foii, Iulia (ce nume frumos! - asta ca o paranteză).
pentru textul : negru dem-am aşezat pe margine. se vedea prin pădure umbra unui om.părea fără contur.
pentru textul : nelinişti defrişate desă fi fost...?
mulţumesc călin pentru că m-ai întâmpinat aici pe tărâmuri noi.
rara
E relativ:). Aici, în schimb, comunicarea ne face bine, este de bine. Este o terapie a minţii şi terapia este terapie. Să nu-mi spuneţi că este şi asta relativă? Zâmbesc.
Cele bune.
pentru textul : Eu sunt mersul meu către… defoarte frumos vladimir foarte frumos. ce sa mai zic? sa nu iti permiti sa ma numest cruda sau pisaloaga. zimbetul cela nu e suficient. trebuie sa-ti ceri scuze. esti editor, stii asta. si inca nici nu te tii de cuvint. tu ce parere ai, trebuie sa trec la novice?
pentru textul : dragostea deimi dai voie sa te contrazic? textul de mai sus nu-si poate propune o " reconfigurare a personalitatii artistului" ( tocmai pentru ca ignora cu totul dimensiunea operei lui Eminescu, nepomenind-o deloc, nicicum) ci, in cea mai hei-rupista situatie, isi porpune o schimbare de pozitie a reflectorului: dinspre aceasta, spre caracteristicile individului Mihail Eminovici. e, daca vrei, o dovada a plenitudinii unei anumite tendinte - invechite deja in occident, ca a individualismului. Hesse o ironiza magistral in incipitul "Jocului" sau; o numea. acolo, "foiletonism". Una din consecintele ei este dificultatea tot mai mare, pentru unii, in a disocia opera de biografia autorului. Pe mine, cel putin, aspectele astea chiar nu ma intereseaza, si n-as fi intervenit aici daca domnul Parpauta insusi n-ar fi cerut comentarii (culmea e ca dumnealui cerea comentarii favorabile! ei, uite asta nu intelesesem eu de la inceput...) si daca, ulterior, n-ar fi trebuit sa iau atitudine ca moderator.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece delumea se schimbă singură. noi doar constatăm şi ne pufneste plînsul. ca la ştirile proş-ti-vi. demenţial de eco...să moară morcovii don' Gorun!
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deImi place la tine Anna, aceasta tendinta constanta de alunecare spre religios pe care reusesti s-o faci foarte fin, din punctul meu de vedere. Aproape ca nu este poezie de-a ta care sa nu contina in subsidiar sentimentul religios, o trimitere spre divinitate.Fa-o in continuare. "dospeste sub pietrele orizontului painea cuvintelor" parca ar fi o trimitere la Evanghelia lui Ioan " La inceput a fost Cuvantul" sau o aluzie fina la Cina cea de Taina. Cel putin din punctul meu de vedere. De data aceasta, " asteptarea poarta semnul crucii", imi place ideea.Si mana intinsa ce pune o lacrima deoparte...
pentru textul : cuvinte de leac deVio_B, am discutat, se rezolva! se va face dreptate. putintica rabdare, doar.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea depai de ce a publicat-o aalizeei daca e foto a lui virgil?
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deîn peisajul și așa lovit de criză al literaturii on-line contemporane, iată că se aciuează pe acilea, pe Hermeneia, acest personaj pe numele său declarat Dupeș care desigur mă duce cu gândul mult mai departe și care ne ostracizează cu o sumedenie de texte sub-mediocre pe care nu înțeleg, se pare alături de unii colegi de site, de ce editorii consideră să le posteze în prima pagină și nu în Șantier... s-a desființat oare rubrica respectivă? Eu zic că, și dacă nu mai scrie nimeni pe site, din varii motive, incluzând dar nelimitându-se la criza din zona euro, criza poiltică din România, deprecierea leului sau listele electorale care trebuie să includă sau nu românii plecați din țară, tot e mai bine decât să citim în pagina de texte asemenea inepții cum sunt cele postate de acest autor. Oare chiar trebuie să ne batem joc de acest site până la capăt? Când am intrat pe Hermeneia am făcut-o pentru că aici se scria literatură în limba română și se vehiculau idei valoroase, se făcea polemică intelectuală.
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deCine oare vrea să distrugă Hermeneia cu asemenea texte lovite de nulitate?
nu esti de acord cu paranteza care ar trebui taiata sau...? pai aia nu este o repetitie cat este o explicitare a primului vers, iar lirirsmul lipseste cu desavarsire, de fapt primele sapte versri sunt chiar putin adolescentine, asta o spun din perspectiva mea si atat. Despre partea faina a poemului am spus in primul comentariu.
Si se merita nu este corect in niciun context pentru ca a merita nu este verb reflexiv. Asta ca sa completez comentariul Danielei (deci fara nicio acuza sau alte aere)
pentru textul : metalmorphosis deexista o adresa de email pentru asta. cred ca ti-am raspuns ori de cite ori m-ai intrebat ceva acolo. nu cred ca e civilizat sa vorbesti despre defecte la nivel de insesctar fara sa le numesti. este doar un mod de a improsca cu noroi. asta vorbeste mai mult despre intentii meschine de denigrare decit despre altceva.
pentru textul : despre o femeie goală deSunt reușite primele două strofe, a treia mi se pare prea încărcată de simboluri: sisif, hoarde, baricade. "desigur învins" de cine sau de ce? Pentru mine poezia se termină după imaginile acestea de forță: "(peste 20 de ani) fiul meu ridică pistolul fiica mea se pierde în mulțimea viermifugă a metroului." "Scrum" e sentimentul mort din tot contextul ăsta poetic.
pentru textul : Scrum (II) de.. trecînd peste amănuntele gramaticale, remarc mesajul sincer, puternic, frumos. Există un potențial deosebit și merită o mică încurajare.
pentru textul : Alt fel de iubire deeugen, nu am vrut sa lungesc ceva ce mi-a aparut clar
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deionut, cu acel sus, ai dreptate. acum ii vad inutilitatea.
sebi, multumesc de trecere
Textul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.
pentru textul : a se lua o noapte deÎmi place ideea poeziei. Nu sunt de acord cu punctele de suspensie - dacă ai lăsa[t] o linie albă între versuri, e suficient să sublinieze o idee, imagine, etc sau să pregateștii un moment surprinzător. . Cine se scutură de rămășițe?
pentru textul : november time de"dizonante fonetice"... ma amuzi. probabil stii foarte bine limba engleza. eu nu o stiu asa bine, abia am reusit. nu ma simt niciodata confortabil sa traduc. desi am cam tradus de vreo douazeci si sapte de ani. dar tot asa, cu dificultate. in ce priveste imaginea, imi este draga. din mai multe puncte de vedere. si imi aminteste de prima data cind am scris textul si de unde eram cind l-am scris. asa ca ramine. ce sa ii faci. am si eu fixismele mele.
pentru textul : yerba maté III ▒ deacum am gasit poezia asta, ajunsa, printr-o fericita intamplare, pe prima pagina. si prima strofa m-a fascinat. surrealista cu totul.
pentru textul : catedrală pe șine dePagini