Multumesc de raspunsul tau Vladimir si de confirmarea ca, asa cum spun unii prin media "premiile mele chiar se dau" :-) Tocmai am ticluit un nou concurs (de asemenea cu premiu) pe care sper sa-l pot definitiva diseara (de fapt, mai la noapte). Ideea insa este ca as dori macar un semn din partea Consiliului Hermeneia ca e ok sa continui seria acestor concursuri poetice, eventual chiar aici, in subsolul acestui text, ca sa nu inteleaga cineva altceva decat ca imi doresc sa rasplatesc, in masura posibilitatilor mele, talentul si lectura adevarata. Andu.
Multzu Silvia cu scuze de întârziere... comm-ul tău și aprecierea ta mă fac să mai zăbovesc pe aici puțin. Poate mai există și personaje care nu sunt desprinse din telenovele pe site-urile literare... aici pe hermeneia am venit cu sufletul deschis dar am primit multe palme... texte trimise în șantier fără explicație, comentarii vădit răutăcioase. Eu sper că lucrurile se vor îndrepta și voi continua să scriu, atât cât mă pricep, în curând voi pleca și eu în franța ca atâția medici români.
Voi încerca să râmân aici printre voi dacă voi fi tratată cu respect, așa cum și eu tratez pe alții cu respect, un capitol la care am observat din pacate că acest site nu excelează.
Asta e, e adevărat că peștele de la cap se-mpute, știu cât de vulgar sună vorba asta, dar cât e de adevărată...
Mulțumesc încă o dată pentru apreciere și să ne citim cu bine.
Marga
Eu mi-am dobandit verticalitatea parasind definitiv poezie.ro. Hermeneia trebuie sa devina un site major, pluralist, o oaza pentru cei ce aduc dragoste si respect pentru cuvinte.
vlad, ai dreptate. voi corecta
alma, nu am înțeles primul rînd din comentariu. "aglomerînd" ?? eu ma tot straduiesc sa evit gerunzii pe cit se poate. cu "neobosit" ai dreptate, voi modifica. da finalul e cam melodramadic. nu mi-a placut nici mie. il voi revizui.
ionut, nu am citit textul lui peia. dar daca zici tu...
în vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
Ecaterina, ai remarcat bine ca textul mai trebuie lucrat si ca nu duce, aparent, nicaieri, pare a se roti in cerc sau poate pe o spirala. Nelucrat - e anume lasat, de exemplu "langa care" - alaturare pe care nu as fi facut-o decat intentionat, in ideea de a da o nuanta de rudimentar, de materie prima, de neslefuire. Nu stiu cat am reusit si cat e artificial. Voi reveni.
cam prea prozaic dupa parerea mea. are imagini care se vor "tari" dar nu vad esenta. nu ma fascineaza. stii cum e? e ca unul din flimele astea de groaza care le face hollywood-ul acum. foarte departe de maiestria lui hitchcock. incearca sa sugerezi mai mult si mai adinc
interesanta aceasta revelatie a propriei imagini existente in raport macrocosmic. poem caracterizat prin: - o circumnavigatie anevoioasa in cautarea propriului eu, propriei fiinte. - periplul "unui corpuscul infinit de mic" la marginea universului cunoscut - un raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeasi destinatie de scurta durata inevitabila "corpul meu și corpul tău și corpul lui" - acceptarea infringerii finale si a omniprezentei Creatorului "cineva se bucură de înfățișarea noastră măruntă cineva râde și ne arată cu degetul." ma bucur sa va citesc dincolo de rinduri, Sufletul.
paul, poemul are o frumusete înghetata, de genul unei zile de iarna foarte friguroase ,cu mult soare si cu o limpezime ireala a aerului. o frumusete care înfioara. ceva care se uita mult mai greu. putin-putin ma "irita" "soarele răsare din esofagul ei", dar doar pentru ca nu se potriveste cu imaginea desenata de mine.
dar care, în orice alta situatie, poate fi OK. cele bune.
A doua variantă pare mai șlefuită, mai accesibilă. Tenta suprarealistă generală pare să ducă undeva spre Salvador Dali al anilor 70: dacă privești spre ex. "Gala privind marea Mediterană care la 20 m se transformă în portretul lui A. Lincoln", nimic nu este ce pare a fi. Același fenomen se întâmplă și la poemele tale. Titlul este incitant. Dar trebuie păstrat suflul acestuia pe tot parcursul textului. Nu neologismele trebuie să incite ci metaforele. Încearcă să îți asumi versurile în orice moment. Locuiește tu însuți în ele și reconstruiește această lume ca cum e singura metaforă în care poți respira. Bine ai venit!
Cristina, ma voi mai gindi, desi nu stiu daca pot modifica fara sa distrug tot Sister, multumesc de atentionare. Da, uneori nici eu nu ma pot apropia. Aranca, stiu ca nu sint nici primul si nici ultimul care scriu despre asta si in felul acesta. E fascinanta fiinta omeneasca. Simte totul ca si cum ar fi ceva unic, irepetabil. Totusi nu cred ca am baleiat intre ura si dragoste. Cred ca mai degraba mi-am urit iubirea. Evident, eu meu poetic...
sapphire, deschiderea oferita de prima propozitie sugereaza un discurs amplu care o sustine, prin partea a 2-a, asemeni unei curgeri ...in sus. astfel se explica apasarea de care vorbiti. ce se intampla insa daca rastorni crucea? solomon, intr-adevar, auto-sacrificiul implica o accepare, o ataraxie care permite trecerea de la carne la spirit si invers. cred ca descartes ar fi multumit de rezolvarea poetica a comunicarii celor 2 substante. mi-a iesit, recunosc, la limita. ma bucura prezenta ta aici acteon, e bine. ai identificat una din mizele textului, ceea ce putea crea senzatii de diluare sau pierdere din intensitate. de la o vreme, aud muzici colorate. multumesc
"ne îmbătăm în cuvinte"... cred ca in loc de "in" are sens mai mult "cu" dar inteleg ca ai vrut sa eviti acel "cu cuvinte" ce suna aiurea... "ne credem nefericirii poeții profeți"... nu am inteles... poate "nefericirii poeti"... va trebui sa-mi explici. "cu nebunia perfectă a nerostirii"... paradoxal dar e o rostire adanca in intelesuri... tacerea si nebunia puse laolalta, abtinerea de la vorbe si starea de iesire din sine ce e asimilata de oamenii de langa noi cu ceva de neinteles. "ridicîndu-ne apoteotic"... suna cam ciudat... poate ca ar fi mers mai bine triumfal decat apoteotic. Imi place "cu ochii orbiți de tăcerea lor sulfuroasă"... figureaza o imagine deoebita a suferintei dar si a transformarii... un soi de alchimie involuntara. Finalul cred ca putea fi mult mai bun... ai vrut sa fii circular... sa pornesti de la singular (cuvantul) si sa inchei cu literatura iar poemul sa-l asezi lectorului pe post de metafora... e alegerea ta cum inchei dar cred ca se pierde tocmai atmosfera, adica ce facea deliciul acestui text.
apreciez ironia acestui text. este remarcabil de plăcută îmbinarea intimistă cu ideea ce mușcă savuros. este un poem care merită remarcat. metatextul și falsa asumare dau savoarea poemului. las semnul meu de apreciere Virgil, cu mica mâhnire că apare substantivul "clepsidră" care reduce din prospețimea imaginii... mi-a plăcut!
Ritmul este! Continutul este! As cam da o apreciere grafica dar ultima strofa ma zgârie semantic. "mon pire ennemi est en moi" suna "déjà vu, déjà lu, déjà entendu"... ori, ceea ce ne transmiti aici este un "déjà vécu" si mi se pare ca ai putea sa exprimi aceeasi idee cu o alta forta expresiva, cu mai multa autenticitate. Stiu ca strica ritmul si simplitatea atat de reusita si accesibila a poemului dar in mod sigur ar merita lucrat. "statue de brique" (- s) ?
foarte surprins, costele. bine scris. cap-coada. imi aduce in gand pe sorescu, care e slabiciunea mea. cel putin ca atitudine e pe gustul meu la mai multe! ps: merge scos din nisip si plimbat pe bulevard, sub umbrela nanometrica
Nu prea sunt sigură ce ai dorit tu să iasă aici, dar îți voi spune că a ieșit ceva mult prea aproape de manele, din nefericire. Cea mai relevantă sub acest aspect este strofa a patra. Nu salvează nici ușorul iz ironic, pentru că nu știu de ce am impresia că e mai mult involuntar. Încearcă să triezi singură ceea ce scrii, și să citești cât mai mult literatură. Din păcate, nu găsesc nici o soluție pentru textul acesta, altfel aș fi încercat.
Interesantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
mă amuzi andule. asta se numește stalking. și, se poate mura ceva și altfel decît „la sare”?
am senzația că ești cuprins de contradictoriu. dacă am o inițiativă pe hermeneia sînt dictator. dacă nu o am sînt ... nimic. cine să te mai înțeleagă..?
există o ruptură, cred eu, între ceea ce se înțelege prin "formulă poetică" și "cadrul imagistic" al fiecărui autor; însă, posibil să ai dreptate cu Villon; recunosc, nu mi-am pus problema, dar, probabil că, în spatele fiecărei inetnții metafizice, în fiecare dintre noi se ascunde o voluptate arhaică, un senzorial elementar pentru care, fie că ne place sau nu, suntem tributari simțurilor. mulțumesc pentru lectura constantă (ce pustiu ar fi pe aici fără tine). cu drag, Vasile Munteanu
Pe dumnezeu sfântul. Nu pricep.
Să iau exemplu la scris ? Să scriem toţi aceeaşi monostilpoezie futuristo-neo-modernistă, minimalisto-post-2000, ca să nu scoatem cititorii din încălţările cu care stau până se rup. Perfecţionată până scriu toţi fără abateri ?
OK !
Epopee în roz
Într-un şir indian se bălăbăneau castraveţii roz
ai bunicii cu ceas de aur la butonieră
unde să fi auzit alaltăieri de castraveţii aceştia
de un roz plumburiu ?
memoria îmi joacă şah pe masa lăsată în paragină
de Turgheniev înainte de moarte
dar şi când voi pricepe de ce castravetele roz
se uită la mine cu codiţa ridicată
atunci să vezi... cabaret
sensurile existenţiale doborâte din manualul primordial
se vor aduna circular într-un tub biologic
de făcut măşti contra ridurilor
feliuţe feliuţe feliuţe
dedesubt dezamăgirile sfioase se vor îmbrăca
în zâmbete de fond-de-ten bine articulat
stupefiate florile gingaşe ale castravetelui roz
din glastra ondulata de pe pian.
...să mă "joc" cu poza ta. cred că se mai putea cîștiga în detalii prin creșterea timpului de expunere. altfel o dozare buna a noise-lui. despre actul artistic, așa e, mai trecem un munte, o apă...
Felicitări tuturor câștigătorilor, în primul oameni sensibili și creatori de frumos din preaplinul sufletului lor.
Recunosc, partea cu alaptatul a fost un moment de inspirație și am reușit să smulg zâmbete publicului pentru că mă copleșeau emoțiile. Se se pare că a fost binevenită completarea mai ales că este un moment din viața fiecaruia care sapă adânc în sentimental și creativitate! :)
Să fim sănătși cu toții, așa cum sublinia Sebi mai sus și să ne citim cu bine! :)
Raluca îmi era cunoscută după nume din mediul scriitricesc iar celorlalțti co-premianți le-am descoperit ulterior scrierile și au pus început bun în ale scrisului.
probabil că dacă textul ar fi mai scurt, mai puțin stufos, ar avea șanse să se salveze. în plus, prea multe cuvinte de legătură și prea mult retorism sec
Din studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
Întreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc de raspunsul tau Vladimir si de confirmarea ca, asa cum spun unii prin media "premiile mele chiar se dau" :-) Tocmai am ticluit un nou concurs (de asemenea cu premiu) pe care sper sa-l pot definitiva diseara (de fapt, mai la noapte). Ideea insa este ca as dori macar un semn din partea Consiliului Hermeneia ca e ok sa continui seria acestor concursuri poetice, eventual chiar aici, in subsolul acestui text, ca sa nu inteleaga cineva altceva decat ca imi doresc sa rasplatesc, in masura posibilitatilor mele, talentul si lectura adevarata. Andu.
pentru textul : poezia mea de azi deMultzu Silvia cu scuze de întârziere... comm-ul tău și aprecierea ta mă fac să mai zăbovesc pe aici puțin. Poate mai există și personaje care nu sunt desprinse din telenovele pe site-urile literare... aici pe hermeneia am venit cu sufletul deschis dar am primit multe palme... texte trimise în șantier fără explicație, comentarii vădit răutăcioase. Eu sper că lucrurile se vor îndrepta și voi continua să scriu, atât cât mă pricep, în curând voi pleca și eu în franța ca atâția medici români.
pentru textul : me and mr. you deVoi încerca să râmân aici printre voi dacă voi fi tratată cu respect, așa cum și eu tratez pe alții cu respect, un capitol la care am observat din pacate că acest site nu excelează.
Asta e, e adevărat că peștele de la cap se-mpute, știu cât de vulgar sună vorba asta, dar cât e de adevărată...
Mulțumesc încă o dată pentru apreciere și să ne citim cu bine.
Marga
Eu mi-am dobandit verticalitatea parasind definitiv poezie.ro. Hermeneia trebuie sa devina un site major, pluralist, o oaza pentru cei ce aduc dragoste si respect pentru cuvinte.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar devlad, ai dreptate. voi corecta
pentru textul : scrisori imaginare II dealma, nu am înțeles primul rînd din comentariu. "aglomerînd" ?? eu ma tot straduiesc sa evit gerunzii pe cit se poate. cu "neobosit" ai dreptate, voi modifica. da finalul e cam melodramadic. nu mi-a placut nici mie. il voi revizui.
ionut, nu am citit textul lui peia. dar daca zici tu...
în vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
pentru textul : vremuri deEcaterina, ai remarcat bine ca textul mai trebuie lucrat si ca nu duce, aparent, nicaieri, pare a se roti in cerc sau poate pe o spirala. Nelucrat - e anume lasat, de exemplu "langa care" - alaturare pe care nu as fi facut-o decat intentionat, in ideea de a da o nuanta de rudimentar, de materie prima, de neslefuire. Nu stiu cat am reusit si cat e artificial. Voi reveni.
pentru textul : a se lua o noapte decam prea prozaic dupa parerea mea. are imagini care se vor "tari" dar nu vad esenta. nu ma fascineaza. stii cum e? e ca unul din flimele astea de groaza care le face hollywood-ul acum. foarte departe de maiestria lui hitchcock. incearca sa sugerezi mai mult si mai adinc
pentru textul : Eșafod deinteresanta aceasta revelatie a propriei imagini existente in raport macrocosmic. poem caracterizat prin: - o circumnavigatie anevoioasa in cautarea propriului eu, propriei fiinte. - periplul "unui corpuscul infinit de mic" la marginea universului cunoscut - un raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeasi destinatie de scurta durata inevitabila "corpul meu și corpul tău și corpul lui" - acceptarea infringerii finale si a omniprezentei Creatorului "cineva se bucură de înfățișarea noastră măruntă cineva râde și ne arată cu degetul." ma bucur sa va citesc dincolo de rinduri, Sufletul.
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii dede un spectacol special, binecuvântat de sărbătoarea Crăciunului, cu daruri de suflet: poezie şi simţire!
voi fi cu gândul măcar, cu gândul!
pentru textul : Virtualia XV depaul, poemul are o frumusete înghetata, de genul unei zile de iarna foarte friguroase ,cu mult soare si cu o limpezime ireala a aerului. o frumusete care înfioara. ceva care se uita mult mai greu. putin-putin ma "irita" "soarele răsare din esofagul ei", dar doar pentru ca nu se potriveste cu imaginea desenata de mine.
pentru textul : ultimele zile dedar care, în orice alta situatie, poate fi OK. cele bune.
A doua variantă pare mai șlefuită, mai accesibilă. Tenta suprarealistă generală pare să ducă undeva spre Salvador Dali al anilor 70: dacă privești spre ex. "Gala privind marea Mediterană care la 20 m se transformă în portretul lui A. Lincoln", nimic nu este ce pare a fi. Același fenomen se întâmplă și la poemele tale. Titlul este incitant. Dar trebuie păstrat suflul acestuia pe tot parcursul textului. Nu neologismele trebuie să incite ci metaforele. Încearcă să îți asumi versurile în orice moment. Locuiește tu însuți în ele și reconstruiește această lume ca cum e singura metaforă în care poți respira. Bine ai venit!
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie deCristina, ma voi mai gindi, desi nu stiu daca pot modifica fara sa distrug tot Sister, multumesc de atentionare. Da, uneori nici eu nu ma pot apropia. Aranca, stiu ca nu sint nici primul si nici ultimul care scriu despre asta si in felul acesta. E fascinanta fiinta omeneasca. Simte totul ca si cum ar fi ceva unic, irepetabil. Totusi nu cred ca am baleiat intre ura si dragoste. Cred ca mai degraba mi-am urit iubirea. Evident, eu meu poetic...
pentru textul : urăsc dePaul, nu mi-ai sugerat nimic în sensul formei pe care ai fi folosit-o. Poate, poate...
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deCu salutări din frigul zilei !
sapphire, deschiderea oferita de prima propozitie sugereaza un discurs amplu care o sustine, prin partea a 2-a, asemeni unei curgeri ...in sus. astfel se explica apasarea de care vorbiti. ce se intampla insa daca rastorni crucea? solomon, intr-adevar, auto-sacrificiul implica o accepare, o ataraxie care permite trecerea de la carne la spirit si invers. cred ca descartes ar fi multumit de rezolvarea poetica a comunicarii celor 2 substante. mi-a iesit, recunosc, la limita. ma bucura prezenta ta aici acteon, e bine. ai identificat una din mizele textului, ceea ce putea crea senzatii de diluare sau pierdere din intensitate. de la o vreme, aud muzici colorate. multumesc
pentru textul : crucile deun gândac de colorado?!
mi-a păcut cum se strecoară printre degete gâza, cuvântul, ceva-ul acela care are amprentă. parfumul. ce ştim noi care! :)
pentru textul : conjuncturi de"ne îmbătăm în cuvinte"... cred ca in loc de "in" are sens mai mult "cu" dar inteleg ca ai vrut sa eviti acel "cu cuvinte" ce suna aiurea... "ne credem nefericirii poeții profeți"... nu am inteles... poate "nefericirii poeti"... va trebui sa-mi explici. "cu nebunia perfectă a nerostirii"... paradoxal dar e o rostire adanca in intelesuri... tacerea si nebunia puse laolalta, abtinerea de la vorbe si starea de iesire din sine ce e asimilata de oamenii de langa noi cu ceva de neinteles. "ridicîndu-ne apoteotic"... suna cam ciudat... poate ca ar fi mers mai bine triumfal decat apoteotic. Imi place "cu ochii orbiți de tăcerea lor sulfuroasă"... figureaza o imagine deoebita a suferintei dar si a transformarii... un soi de alchimie involuntara. Finalul cred ca putea fi mult mai bun... ai vrut sa fii circular... sa pornesti de la singular (cuvantul) si sa inchei cu literatura iar poemul sa-l asezi lectorului pe post de metafora... e alegerea ta cum inchei dar cred ca se pierde tocmai atmosfera, adica ce facea deliciul acestui text.
pentru textul : roza duhurilor deda, suntem de acord, insa daca e "porcarie de text" sa stim si noi. adica, regulamentul cere argumente, care exista va rog
pentru textul : Ruines de Rome deapreciez ironia acestui text. este remarcabil de plăcută îmbinarea intimistă cu ideea ce mușcă savuros. este un poem care merită remarcat. metatextul și falsa asumare dau savoarea poemului. las semnul meu de apreciere Virgil, cu mica mâhnire că apare substantivul "clepsidră" care reduce din prospețimea imaginii... mi-a plăcut!
pentru textul : indie deRitmul este! Continutul este! As cam da o apreciere grafica dar ultima strofa ma zgârie semantic. "mon pire ennemi est en moi" suna "déjà vu, déjà lu, déjà entendu"... ori, ceea ce ne transmiti aici este un "déjà vécu" si mi se pare ca ai putea sa exprimi aceeasi idee cu o alta forta expresiva, cu mai multa autenticitate. Stiu ca strica ritmul si simplitatea atat de reusita si accesibila a poemului dar in mod sigur ar merita lucrat. "statue de brique" (- s) ?
pentru textul : adieu defoarte surprins, costele. bine scris. cap-coada. imi aduce in gand pe sorescu, care e slabiciunea mea. cel putin ca atitudine e pe gustul meu la mai multe! ps: merge scos din nisip si plimbat pe bulevard, sub umbrela nanometrica
pentru textul : cerere de brevet deUn sonet realmente deosebit! Final reușit: "Ferește! Bumerangul, lovind vânat de soi, Se-ntoarce cu osânda iubirii înapoi."
pentru textul : Sonet 146 deNu prea sunt sigură ce ai dorit tu să iasă aici, dar îți voi spune că a ieșit ceva mult prea aproape de manele, din nefericire. Cea mai relevantă sub acest aspect este strofa a patra. Nu salvează nici ușorul iz ironic, pentru că nu știu de ce am impresia că e mai mult involuntar. Încearcă să triezi singură ceea ce scrii, și să citești cât mai mult literatură. Din păcate, nu găsesc nici o soluție pentru textul acesta, altfel aș fi încercat.
pentru textul : reborn deInteresantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
pentru textul : Haiku - (M) demă amuzi andule. asta se numește stalking. și, se poate mura ceva și altfel decît „la sare”?
pentru textul : nimic deam senzația că ești cuprins de contradictoriu. dacă am o inițiativă pe hermeneia sînt dictator. dacă nu o am sînt ... nimic. cine să te mai înțeleagă..?
există o ruptură, cred eu, între ceea ce se înțelege prin "formulă poetică" și "cadrul imagistic" al fiecărui autor; însă, posibil să ai dreptate cu Villon; recunosc, nu mi-am pus problema, dar, probabil că, în spatele fiecărei inetnții metafizice, în fiecare dintre noi se ascunde o voluptate arhaică, un senzorial elementar pentru care, fie că ne place sau nu, suntem tributari simțurilor. mulțumesc pentru lectura constantă (ce pustiu ar fi pe aici fără tine). cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : autoportret dePe dumnezeu sfântul. Nu pricep.
Să iau exemplu la scris ? Să scriem toţi aceeaşi monostilpoezie futuristo-neo-modernistă, minimalisto-post-2000, ca să nu scoatem cititorii din încălţările cu care stau până se rup. Perfecţionată până scriu toţi fără abateri ?
OK !
Epopee în roz
Într-un şir indian se bălăbăneau castraveţii roz
pentru textul : Devorah deai bunicii cu ceas de aur la butonieră
unde să fi auzit alaltăieri de castraveţii aceştia
de un roz plumburiu ?
memoria îmi joacă şah pe masa lăsată în paragină
de Turgheniev înainte de moarte
dar şi când voi pricepe de ce castravetele roz
se uită la mine cu codiţa ridicată
atunci să vezi... cabaret
sensurile existenţiale doborâte din manualul primordial
se vor aduna circular într-un tub biologic
de făcut măşti contra ridurilor
feliuţe feliuţe feliuţe
dedesubt dezamăgirile sfioase se vor îmbrăca
în zâmbete de fond-de-ten bine articulat
stupefiate florile gingaşe ale castravetelui roz
din glastra ondulata de pe pian.
...să mă "joc" cu poza ta. cred că se mai putea cîștiga în detalii prin creșterea timpului de expunere. altfel o dozare buna a noise-lui. despre actul artistic, așa e, mai trecem un munte, o apă...
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house deFelicitări tuturor câștigătorilor, în primul oameni sensibili și creatori de frumos din preaplinul sufletului lor.
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deRecunosc, partea cu alaptatul a fost un moment de inspirație și am reușit să smulg zâmbete publicului pentru că mă copleșeau emoțiile. Se se pare că a fost binevenită completarea mai ales că este un moment din viața fiecaruia care sapă adânc în sentimental și creativitate! :)
Să fim sănătși cu toții, așa cum sublinia Sebi mai sus și să ne citim cu bine! :)
Raluca îmi era cunoscută după nume din mediul scriitricesc iar celorlalțti co-premianți le-am descoperit ulterior scrierile și au pus început bun în ale scrisului.
probabil că dacă textul ar fi mai scurt, mai puțin stufos, ar avea șanse să se salveze. în plus, prea multe cuvinte de legătură și prea mult retorism sec
pentru textul : Deşertul indigo deDin studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deÎntreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.
Pagini