Adriana, nu neg că este eclectic, dar acum constat că este pur şi simplu prea complicat, deşi este relativ scurt. Poate că ar fi trebuit să-l fi aerisit un pic, să existe o conexiune mai clară între strofe, un mesaj mai concentrat.
o groapa comuna ca sa scapi de singuratate?! Eu stiu Alex, eu stiu?
pentru că
eu aş creşte acolo cumva/ aș aduna inimi la nimereală
până aş da de tine/ aş tăia întunericul în două în trei în oricâte
cu marginea lor din solzi de lumină tăioasă
imi place cum ai feliat intunericul!
cu drag,ioana
vorbele tale inca o data rostite de noi nu pot fi decit altfel. doamne, ce amanuntit, explici procesul asta de emanare a sunetelor "te iubesc". parca ai ecplica un proces biochimic, sau o reactie in acest gen. probabil ca ai vrut tu rima ceea in final, pe mine nu m-a impresionat, dar daca este moftul tau. fie.
Da, am observat de aseară că viteza e mai mare.
Spor, inspirație, intuiție și tot ce trebuie pentru ca transformarea Hermenia să fie de o înaltă ținută din toate punctele de vedere!
părerea mea:
- a spune că vîntul e un fîlfîit este și de prisos dar și penibil poeticește. mai ales dacă o faci așa doar de amoru' artei. iar a începe un text cu o astfel de remarcă e putin cam buzz-killer.
- a spune că ploaia e plînset sună e poezioară de clasa a cincea, trimestrul doi, cam pe la sfîrșitul lui martie.
- a spune că amintirile sînt premature decese ale gândurilor este o metodă foarte bună de a face blocaj la creier. cam cum faci blocajul unei încheieturi dacă îți dai tendoanele peste cap. sau capul peste tendoane. înțelegi tu. iar dacă nu înțelegi e din cauză de blocaj.
- a spune că moartea (e) strictă taxă forfetară pe viaţă începe să convingă pe toată lumea că ai o fixație cu înlănțuirea genitivelor. și cu vorbele mari. precum moartea, amitirile și viața. pe bune că nici dostoievski nu sună așa de tragic.
- dar cu siguranță că rămînea tortul fără cireașă dacă nu ne ziceai una și despre dragoste. de-acuma începe să miroase a manea. noroc cu reminiscența asta de fluture... care mi-a dat așa o senzație dezagreabilă că a trebuit să mă scutur. mi-a amintit de un insectar de prin clasa a patra. l-am descoperit după mai mulți ani și unele gîngănii erau uscate și bucățite pe acolo. un adevărat holocaust entomologic. whatever...
- iar finalul:
poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)
m-a făcut așa, să rîd necontrolat. nu mă mai pot opri. dom'le, de ce nu te apuci să scrii parodie? pe bune, ar fi nemaipomenit. chestia asta cu prelungirea onirică ... rîd de mă scutur. imaginația mi-a luat-o razna de tot. phoenix zici?... e teribilă imaginea...
Intrebare in ajun: Alina!:) ce este virtualia? cum se maninca: lunar,anual? l-am intrebat pe Virgil, mi-a spus sa te intreb pe tine...Am vazut una dintre poeziile mele pe virtuualia 11...exista un oarecare feed-back? Un Craciun fericit tie si alor tai! Ho-ho-ho!:)Corina xx
mulumesc,textul se vrea un mini-articol, n-am stiut unde sa-l incadrez, la articol nu pot si l-am incadrat la eseu.multumesc frumos pt indrumare. cu stima, adelina
Am mai intalnit ideea, si si atunci mi-a placut mult. Diferenta era ca in loc de el era o ea.. care se tinea papadie folosind-o pe post de balon/parasuta zburand, dar cred ca asa se intampla, femeile zboara si barbatii cuceresc. :) Imi plac lucrarile tale, am trecut si pe la celelalte. Si mai trec. :)
O ușoară ezitare în strofa a doua (partea cu forcepsul și cu nașterea naturală)...în rest un poem care merită citit și răs-citit. Femeia-mamă, femeia-moașă, femeia-medic dar mai ales femeia-femeie care, indiferent de necuprinsul mister al trecerii timpului (sau al vârstei misterului în sine) ne naște. Prin viol sau prin dragoste, iată, ne naște. Un poem pe care il agăț cu o peniță poate și în speranța că toată această chinuială, bolboroseală, horcăială, violare, înseamnă la urma urmei mântuire sau cum dracu (Doamne iartă-mă) i se mai spune nowadays. Bobadil.
"îmi rămân zilele care vor veni un fel de pariu între ieri și azi" - iată un mod inedit de-a descrie prezentul. Interesant text, poate doar finalul ușor desuet să-l umbrească...
Nu e asa Roxana, eu voi citi ce vei posta pentru ca te consider o autoare valoroasa si chiar daca (deocamdata) am fost cam zgarcit cu comm-urile la textele tale nu inseamna ca nu le-am citit si nu am urmarit evolutia ta pe aici (asa, ca intre vechi :-) Asa ca scrie Roxana, dar scrie bine... asa cum stiu ca poti. Un cititor pana la capat.
Cred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
Știu Marina, mi-ai mai spus asta, se pare că nu am ce-i face, de câte ori scriu ca exercițiu... Scriere de acum câteva luni, o altă viață deja, cine știe când o să mă mai păcălesc cu labirintul acela. Am însă o provocare și eu la adresa ta: care-i poanta în textul acesta? Eu tocmai asta încerc să fac: să NU dau nici o poantă, să pun numai întrebări. Treaba cititorului ar trebui să fie să vină fiecare cu ce are. Poate pe tine te-am păcălit, știi Labirintul, n-am ce-i face. Și-apoi, fie că vrem, fie că nu, întotdeauna e loc de încă o persoană în povestea noastră. În lipsa acesteia, merge și o umbrelă.
poate ai dreptate. mie îmi păre încă la locul lui. nu știu să-ți explic: mi-a ”venit” să rostesc Eli, Eli, și n-am mai scăpat de obsesia Lui.
îți mulțumesc, George!
continuu... conexiunea imi face fite. Spuneam ca daca de obicei fortezi imaginarul si intelectul, acum am impresia ca ne fortezi sa gandim "senzorial", daca imi ingadui a spune asta. Nu stiu cu cata grija iti alegi cuvintele pentru a ajunge la asta, ele par ca acolo le e locul, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb daca totul nu este un efect scontat. Foarte reusita constructia, Vladimir, desi poate senzatiile cu care plec nu-s tocmai din cele mai delectabile, dar, din nou, niciodata nu am gasit asta la tine pe pagina.
Mărul cunoașterii ne va face oare să ne dăm seama că lumea e o tablă de șah ? Ne dăm reciproc de multe ori câte-un șah mat... Îmi place felul tău de a vedea lumea, Anna. Și nu numai în această poezie.
Dor, dor, dor ce doare. Poezia doare. Doar e. Pentru cine-o iubeste, pentru cine-o traieste din plin. Si aici este. "mi-e dor de intoarcerea ei pe tocuri...de emotia ei ascunsa atat de bine...mi-e dor de ochii ei adormiti...poezie". Coloana e franta de tocuri sa stiti. Si daca scrie despre strazi e o femeie strasnica. Frumoasa poezie! Canta si incanta!
Ioana, multumesc de precizare... chiar ma intrebam :-) Paul, multumesc de lectura, n-am inteles partea cu "informat", daca era "informatizat" era clar... Pe viitor poate devii mai explicit, atat in continut cat si in exprimare. Iar ironia sa stii ca nu prea iti iese, nici in comentarii nici in texte, asta in caz ca o incerci desigur, eu nici macar nu-mi dau seama, atat este ea (ironia ta) de subtila :-) Dar nu-i nimic, nu trebuie sa fim toti la fel, altfel ar fi o lume tare plictisitoare iar plictisul, crede-ma, este principala cauza a suicidului care la randul sau, este principala cauza a mortii auto-induse (te-ai prins?) Virgile, depinde in ce "cheie" citesti un text. Sincer, nici nu ma asteptam ca un astfel de text sa iti placa tocmai TIE, eu te consider un "old timer" fara "who you gonna kill next" (Waters, the bravery of being out of range :-)) Eu ma stradui sa experimentez, s-ar putea ca aceste experimente sa nu se termine niciodata, cel putin in ceea ce ma priveste, nu sunt genul care ara un ogor pana il secatuiesc, de aceea de exemplu nici prin cap nu-mi trece sa-mi scot un volum de versuri, desi material probabil ca as avea. Din cand in cand imi place sa diversific. Valabil la orice vrei: lectura, mancare, bautura, femei, mai putin programe TV la care nu ma uit din lipsa de timp si din principiu :-) Multumesc voua de timpul acordat lecturarii acestei povestiri ne-poetice si ne-verosimile, Bobadil.
Câteva precizări: - "eu trasez cercurile albe tu pe cele negre" - exsită - typo - "mocnesc cărbunii" nu sună bine alăturarea - te pricepi tu să o repari.
Textul începe prost - clişeic, slăvind eterna tăcerea mult, mult supraapreciată. Ca O. Paler, consider că tăcerea e net inferioară cuvântului. Iar poetul nu ar trebui să tacă mai mult decât scrie. Nici la nivel pur expresiv începutul textului nu e sui-generis.
Tot pseudodiscursul ce urmează e ca o casă pornind din temelie strâmbă. Pe toate palierele. Inclusiv sublimul "ever", care e, oricum, cel mai inspirat lucru de pâna acolo.
"dar cel mai
bine-ar fi, poete
să ai toate simțurile
la locul lor
și doar tu
să îți lipsești" - doar partea aceasta e poezie. Şi nici măcar nu are nevoie de barbologia în notă detaşată de deasupra ei. E firească, are ceva de spus şi o spune în puţine cuvinte. Eu aş şterge tot de până atunci şi aş dezvolta porţiunea asta, dar fără să diluez. Aş dezvolta prin zona inefabilului şi a sugestiei imagistice. Şi aş pune şi virgula necesară, după "poete".
bună ziua tiberiu. mersi pentru sugestia de titlu da' e ideea ta și îți aparține. mie îmi ajunge bucuria faptului că ți l-am inspirat. poate îl folosești tu undeva...cine știe?
Un text cu niscai simboluri dosite printre cuvinte. Poezia ta în formă fixă este întotdeauna riguros elaborată, indiferent dacă este laică sau are valenţe carismatice.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
P.S. "urmbrele" alea sunt un typo nu? :-)
pentru textul : mate blues deAdriana, nu neg că este eclectic, dar acum constat că este pur şi simplu prea complicat, deşi este relativ scurt. Poate că ar fi trebuit să-l fi aerisit un pic, să existe o conexiune mai clară între strofe, un mesaj mai concentrat.
Mulţumesc pentru părere
pentru textul : abso(lut) deo groapa comuna ca sa scapi de singuratate?! Eu stiu Alex, eu stiu?
pentru că
eu aş creşte acolo cumva/ aș aduna inimi la nimereală
până aş da de tine/ aş tăia întunericul în două în trei în oricâte
cu marginea lor din solzi de lumină tăioasă
imi place cum ai feliat intunericul!
pentru textul : poem de alungat singurătatea decu drag,ioana
vorbele tale inca o data rostite de noi nu pot fi decit altfel. doamne, ce amanuntit, explici procesul asta de emanare a sunetelor "te iubesc". parca ai ecplica un proces biochimic, sau o reactie in acest gen. probabil ca ai vrut tu rima ceea in final, pe mine nu m-a impresionat, dar daca este moftul tau. fie.
pentru textul : Metamorfoze deDa, am observat de aseară că viteza e mai mare.
pentru textul : Hermeneia - revizie tehnică 18/19 iulie 2014 deSpor, inspirație, intuiție și tot ce trebuie pentru ca transformarea Hermenia să fie de o înaltă ținută din toate punctele de vedere!
Am corectat Adrian,mulțumesc de trecere.
pentru textul : Singurătatea din camera albă deDin greșală s-a înregistrat de două ori răspunsul la un comentariu. Este posibilă ștergerea unuia dintre ele?
pentru textul : Transeptul detoata poezia asta uriasa prin nimicnicia din cuvinte incape fara niciun efort in cafeaua fierbinte amagita intre palme...
pentru textul : cine ce cum unde când depărerea mea:
- a spune că vîntul e un fîlfîit este și de prisos dar și penibil poeticește. mai ales dacă o faci așa doar de amoru' artei. iar a începe un text cu o astfel de remarcă e putin cam buzz-killer.
- a spune că ploaia e plînset sună e poezioară de clasa a cincea, trimestrul doi, cam pe la sfîrșitul lui martie.
- a spune că amintirile sînt premature decese ale gândurilor este o metodă foarte bună de a face blocaj la creier. cam cum faci blocajul unei încheieturi dacă îți dai tendoanele peste cap. sau capul peste tendoane. înțelegi tu. iar dacă nu înțelegi e din cauză de blocaj.
- a spune că moartea (e) strictă taxă forfetară pe viaţă începe să convingă pe toată lumea că ai o fixație cu înlănțuirea genitivelor. și cu vorbele mari. precum moartea, amitirile și viața. pe bune că nici dostoievski nu sună așa de tragic.
- dar cu siguranță că rămînea tortul fără cireașă dacă nu ne ziceai una și despre dragoste. de-acuma începe să miroase a manea. noroc cu reminiscența asta de fluture... care mi-a dat așa o senzație dezagreabilă că a trebuit să mă scutur. mi-a amintit de un insectar de prin clasa a patra. l-am descoperit după mai mulți ani și unele gîngănii erau uscate și bucățite pe acolo. un adevărat holocaust entomologic. whatever...
- iar finalul:
poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)
m-a făcut așa, să rîd necontrolat. nu mă mai pot opri. dom'le, de ce nu te apuci să scrii parodie? pe bune, ar fi nemaipomenit. chestia asta cu prelungirea onirică ... rîd de mă scutur. imaginația mi-a luat-o razna de tot. phoenix zici?... e teribilă imaginea...
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deun poem trist, plin de nostalgie, creat intr/o atmosfera originala a autorului, ceea ce da valoarea acestei scrieri.
pentru textul : Scrum (XIV) deIntrebare in ajun: Alina!:) ce este virtualia? cum se maninca: lunar,anual? l-am intrebat pe Virgil, mi-a spus sa te intreb pe tine...Am vazut una dintre poeziile mele pe virtuualia 11...exista un oarecare feed-back? Un Craciun fericit tie si alor tai! Ho-ho-ho!:)Corina xx
pentru textul : Virtualia Zece demulumesc,textul se vrea un mini-articol, n-am stiut unde sa-l incadrez, la articol nu pot si l-am incadrat la eseu.multumesc frumos pt indrumare. cu stima, adelina
pentru textul : Popas acasă la Blaga deok, incerc varianta ta
pentru textul : astăzi deAm mai intalnit ideea, si si atunci mi-a placut mult. Diferenta era ca in loc de el era o ea.. care se tinea papadie folosind-o pe post de balon/parasuta zburand, dar cred ca asa se intampla, femeile zboara si barbatii cuceresc. :) Imi plac lucrarile tale, am trecut si pe la celelalte. Si mai trec. :)
pentru textul : snapshot deO ușoară ezitare în strofa a doua (partea cu forcepsul și cu nașterea naturală)...în rest un poem care merită citit și răs-citit. Femeia-mamă, femeia-moașă, femeia-medic dar mai ales femeia-femeie care, indiferent de necuprinsul mister al trecerii timpului (sau al vârstei misterului în sine) ne naște. Prin viol sau prin dragoste, iată, ne naște. Un poem pe care il agăț cu o peniță poate și în speranța că toată această chinuială, bolboroseală, horcăială, violare, înseamnă la urma urmei mântuire sau cum dracu (Doamne iartă-mă) i se mai spune nowadays. Bobadil.
pentru textul : multumim din inima de"îmi rămân zilele care vor veni un fel de pariu între ieri și azi" - iată un mod inedit de-a descrie prezentul. Interesant text, poate doar finalul ușor desuet să-l umbrească...
pentru textul : '80-'08 deNu e asa Roxana, eu voi citi ce vei posta pentru ca te consider o autoare valoroasa si chiar daca (deocamdata) am fost cam zgarcit cu comm-urile la textele tale nu inseamna ca nu le-am citit si nu am urmarit evolutia ta pe aici (asa, ca intre vechi :-) Asa ca scrie Roxana, dar scrie bine... asa cum stiu ca poti. Un cititor pana la capat.
pentru textul : unhappily ever after deCred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
pentru textul : pseudo/credo deȘtiu Marina, mi-ai mai spus asta, se pare că nu am ce-i face, de câte ori scriu ca exercițiu... Scriere de acum câteva luni, o altă viață deja, cine știe când o să mă mai păcălesc cu labirintul acela. Am însă o provocare și eu la adresa ta: care-i poanta în textul acesta? Eu tocmai asta încerc să fac: să NU dau nici o poantă, să pun numai întrebări. Treaba cititorului ar trebui să fie să vină fiecare cu ce are. Poate pe tine te-am păcălit, știi Labirintul, n-am ce-i face. Și-apoi, fie că vrem, fie că nu, întotdeauna e loc de încă o persoană în povestea noastră. În lipsa acesteia, merge și o umbrelă.
pentru textul : Labirint de ceară depoate ai dreptate. mie îmi păre încă la locul lui. nu știu să-ți explic: mi-a ”venit” să rostesc Eli, Eli, și n-am mai scăpat de obsesia Lui.
pentru textul : aici, în depărtare deîți mulțumesc, George!
continuu... conexiunea imi face fite. Spuneam ca daca de obicei fortezi imaginarul si intelectul, acum am impresia ca ne fortezi sa gandim "senzorial", daca imi ingadui a spune asta. Nu stiu cu cata grija iti alegi cuvintele pentru a ajunge la asta, ele par ca acolo le e locul, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb daca totul nu este un efect scontat. Foarte reusita constructia, Vladimir, desi poate senzatiile cu care plec nu-s tocmai din cele mai delectabile, dar, din nou, niciodata nu am gasit asta la tine pe pagina.
pentru textul : Cafea neagră cu migdale deMărul cunoașterii ne va face oare să ne dăm seama că lumea e o tablă de șah ? Ne dăm reciproc de multe ori câte-un șah mat... Îmi place felul tău de a vedea lumea, Anna. Și nu numai în această poezie.
pentru textul : figurine albnegre deDor, dor, dor ce doare. Poezia doare. Doar e. Pentru cine-o iubeste, pentru cine-o traieste din plin. Si aici este. "mi-e dor de intoarcerea ei pe tocuri...de emotia ei ascunsa atat de bine...mi-e dor de ochii ei adormiti...poezie". Coloana e franta de tocuri sa stiti. Si daca scrie despre strazi e o femeie strasnica. Frumoasa poezie! Canta si incanta!
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi deIoana, multumesc de precizare... chiar ma intrebam :-) Paul, multumesc de lectura, n-am inteles partea cu "informat", daca era "informatizat" era clar... Pe viitor poate devii mai explicit, atat in continut cat si in exprimare. Iar ironia sa stii ca nu prea iti iese, nici in comentarii nici in texte, asta in caz ca o incerci desigur, eu nici macar nu-mi dau seama, atat este ea (ironia ta) de subtila :-) Dar nu-i nimic, nu trebuie sa fim toti la fel, altfel ar fi o lume tare plictisitoare iar plictisul, crede-ma, este principala cauza a suicidului care la randul sau, este principala cauza a mortii auto-induse (te-ai prins?) Virgile, depinde in ce "cheie" citesti un text. Sincer, nici nu ma asteptam ca un astfel de text sa iti placa tocmai TIE, eu te consider un "old timer" fara "who you gonna kill next" (Waters, the bravery of being out of range :-)) Eu ma stradui sa experimentez, s-ar putea ca aceste experimente sa nu se termine niciodata, cel putin in ceea ce ma priveste, nu sunt genul care ara un ogor pana il secatuiesc, de aceea de exemplu nici prin cap nu-mi trece sa-mi scot un volum de versuri, desi material probabil ca as avea. Din cand in cand imi place sa diversific. Valabil la orice vrei: lectura, mancare, bautura, femei, mai putin programe TV la care nu ma uit din lipsa de timp si din principiu :-) Multumesc voua de timpul acordat lecturarii acestei povestiri ne-poetice si ne-verosimile, Bobadil.
pentru textul : jester deCâteva precizări: - "eu trasez cercurile albe tu pe cele negre" - exsită - typo - "mocnesc cărbunii" nu sună bine alăturarea - te pricepi tu să o repari.
pentru textul : inerție a zilei deSau, ca nu m-am exprimat tocmai ok, alegoria de a fi umil.
pentru textul : umbra de furnică deTextul începe prost - clişeic, slăvind eterna tăcerea mult, mult supraapreciată. Ca O. Paler, consider că tăcerea e net inferioară cuvântului. Iar poetul nu ar trebui să tacă mai mult decât scrie. Nici la nivel pur expresiv începutul textului nu e sui-generis.
Tot pseudodiscursul ce urmează e ca o casă pornind din temelie strâmbă. Pe toate palierele. Inclusiv sublimul "ever", care e, oricum, cel mai inspirat lucru de pâna acolo.
"dar cel mai
bine-ar fi, poete
să ai toate simțurile
la locul lor
și doar tu
pentru textul : poem de 70 de cenți desă îți lipsești" - doar partea aceasta e poezie. Şi nici măcar nu are nevoie de barbologia în notă detaşată de deasupra ei. E firească, are ceva de spus şi o spune în puţine cuvinte. Eu aş şterge tot de până atunci şi aş dezvolta porţiunea asta, dar fără să diluez. Aş dezvolta prin zona inefabilului şi a sugestiei imagistice. Şi aş pune şi virgula necesară, după "poete".
erată: actaeon, scuze...
pentru textul : insulele lui langerhans debună ziua tiberiu. mersi pentru sugestia de titlu da' e ideea ta și îți aparține. mie îmi ajunge bucuria faptului că ți l-am inspirat. poate îl folosești tu undeva...cine știe?
pentru textul : sic transit secunda mundi deUn text cu niscai simboluri dosite printre cuvinte. Poezia ta în formă fixă este întotdeauna riguros elaborată, indiferent dacă este laică sau are valenţe carismatice.
pentru textul : nebunul dePagini