nu crezi?

Corect „va ști” (la fel cu va privi, va fi, va citi etc).

Iar ai scos două expresii antologice: "zilele au un zgomot ciudat ca atunci cînd țevile rămîn fără apă" și "dacă inima se oprește nu mai aud timpul". Nu am înțeles niciodată de ce nu vrei tu să rămâi în Anima Mundi și scrii și strofe nashpa. Ca aceea cu berea & stuff.

e ceva in neregula cu mecanismul sitului. ma logasem, altfel n-ar fi aparut formatul "comentariul tau", folosit aici si ca loc de relativ dialog, apoi scrisesem in amanuntime o replica la raspunsul d-lui gazda si cand sa lansez textul mi-a aparut "eroare, nu puteti posta fara sa va logati". nu iau daomne fereste in nume de rau timpul pierdut, un sit asa de tanar e inerent sa aiba erori de functionare. il asigur insa pe d-l gazda ca voi raspunde alta data. intre timp il rog respectuos sa-mi faciliteze cel putin depasirea unei dileme formale. mi s-a adresat pe parcursul aceluiasi mesaj cu 'rim" si cu "domnule rim". sa nu fiu gresit inteles. nu cunosc libertate masi mare decat cea pe care o acord automat oricarui interlocutor in alegerea formulei de adresare catre mine. dar sunt un maniac al coerentei si imbatranit in tirania bunei cresteri si incerc sa ma adresez reflexiv. profit de ocazia pierderii unei bune jumartati de ora (repet, nu acuz, e inerent!), ca sa verific cat e de adevarat ca orice lucru are partea lui buna si-l rog sa-mi precizeze cum prefera sa ma adrezez. conform normelor uzuale pe net, care sunt relaxate, in lipsa unor precizari dn partea d-sale ma voi adresa neprotocolar si famimilar. rim

mam gandit ca sub forma de proza ar arata mult mai bine. am vazut tipul asta de proza ca se practica din ce in ce mai des. prima oara am vazut in revista Tomis. Exista romane intregi acu astfel de tip de scrieie. cum textul meu abunda de verbe, m-am gandit sa il modific si sa il aduc la forma asta. Voi mai lucra si pe la imagini. sa imi spui ce parere ai.

Aș fi văzut poate această relație cu poezia mai puțin domestică, însă e bine și așa. Oricum, per total îmi plăcu. Aș avea poate de cârcotit la acel „râgâie gingaș”, mi se pare o alăturare nefericită .
Una peste alta, un text bun.

Eugen

nu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?

La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:

"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."

m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.

surpriză plăcută ori neplăcută, Alma?

Aranca, pentru mine zidul înseamnă închidere iar în această poezie a ta văd un univers aparte, doar al tău, (iată că ne lași acum să pătrundem în el) ca și cum ai dori să păstrezi pe cineva (sau ceva) acolo: "munții din care se nasc zidurile", tinerețea care devine lespede, "zidurile din care se naște murirea".Dar munții "visează respirația femeilor" iar visurile sunt gestante în acest univers. El rămâne pradă" nesilit de nimeni", însă "legat" cred că are aici un sens figurat iar lanțul umbrelor cred că reprezintă amintirile...Frumoasă poezie de dragoste:)

oare este prima pe care o pun? sa ma uit

Da, ai dreptate, George. Am venit aici, scârbit de nepotisme și pupincuriști. În cazul de față cred că este doar exigență; nu este vorba de idei preconcepute!

pe mine ma deranjeaza scrisul cu italice la poezia asta, mai ales fiindca nu le vad rostul si imi este greu sa citesc. sfarcul unei poezii e o chestie interesanta, dar poezia ta intr-adevar il are uscat, incearca sa-i dai un pic de viata.

De acord că e ideatic şi la fel de acord că nu neapărat modernist. Şi asta deoarece îmi pare că Veronica Văleanu face din poezie o ştiinţă exactă. Şi totodată viceversa, din ştiinţă o poezie aleatorie. Cred că în aceasta constă atracţia irezistibilă pe care o exercită întotdeauna textele ei. Sunt apofatice.

e forma finală!