mi se pare un text ceva mai bun desi inca ramine la nivel descriptiv, pictural, dar observ un progres

Pai cum sa nu fiu "nefericit" Virgile cand constat calitatea sub orice critica a comentariilor care, culmea, mai si acorda penite! Bine ca esti tu fericit. And by the way, eu nu-s nefericit omule, mie mi-e bine mersi, eu incerc sa fac ceva incercand sa cresc valoarea scriiturilor de pe acest site, no matter ca-s texte ori comentarii, dar fii linistit, nu mai dureaza mult si ai scapat de mine. Bobadil

s-a notat! altceva? tutun? votca? femei?

Daca esti prost, Francisc, de ce ne spui si noua?

Multumesc, Andu. Chiar nu stiam cum sunt ele percepute de cei care, de obicei, nu lasa semne in dreptul unor astfel de texte. Comentariul tau m-a bucurat nespus si m-a incurajat totodata. In rest, povestitorului ii sta bine cu visul... :)

Imi cer scuze, ai un id care seamana foarte mult cu alt autor si am citit in graba.Dar ca tot sint aici: fii sincer cu tine si cu cititorii.

Se construiește bine, iar portretul lui se conturează perfect. Devine chiar simpatic. Câteva ruperi de ritm, prin inspirate jocuri de text ("stând nemișcat, arc... Privind-o", "...ceai de coacăze. Îngrozitor.", intercalările de la "ea rămase așteptând... Îl auzi mormăind") dau textului cursivitate și o notă de autenticitate sau de tensiune. Nu mă prea împac cu finalul. "etilist" sau "elitist"... că Nichita avea ceva și cu etilu'.

el se născuse cu două mȃini stȃngi (și a treia, tot stȃngă, la mijloc) dimineața strȃngea lucerna și privea la cei doi sori (de fapt trei) care răsăreau și urcau unul după celălalt pe cer (dacă nu s-ar fi împiedicat de al treilea) mai tȃrziu se odihnea preț de un ceas (poate două care mergeau în sens levogir al treilea stȃnd pe loc) între primul și cel de-al doilea crepuscul mereu se întorcea acasă (dar era derutat pentru că cel de al treilea crepuscul le anula pe celelalte) cu doi saci de lucernă (al treilea i-o luase înainte stȃnd pe loc) unul pe umărul stâng iar celălalt pe umărul stâng (și al treilea la fel) îi trântea pe prispă aprindea o mahoarcă (de fapt două hai trei) și se punea pe scris (la două mȃini stȃngi cu a treia la mijloc) inutil să mai spun că scria cu mâna stângă la fel de repede și de bine cum scria cu mâna stângă (împiedicat fiind de a treia) dar (evident) cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni, niciodată, cu toate că mulți după aceea au strâns lucerna (cu două mȃini stȃngi deodată, împiedicați fiind de a treia) au privit răsăritul (de fapt răsăriturili pentru că al treilea tocmai răsărise) s-au odihnit la amiază (amiaza din stȃnga care era la fel cu cea din stȃnga iar a treia ia-o de unde nu-i) s-au întors acasă pe seară (seara din mijloc, de fapt nici nu plecaseră) cu doi (sau trei, al treilea nici nu era) saci plini pe care i-au trântit pe jos(-ul din stȃnga, în cel din dreapta era liniște iar în cealalt, ce să mai vorbim) au aprins o țigară (două a treia nici nu se aprindea pentru că stătea stinsă iar starea ei de stingere era de neclintit) și s-au pus pe citit (dar au fost împiedicați de cel din mijloc care nu vrea nesimțitul să miște neam) au fost doar norocoși fără să știe și atât (aici chiar că n-am ce adăuga) au trăit o oră-n plus pe lângă câmpul de lucernă unde în mod normal dacă ai puțină inspirație poți să mori de două morți odată (dacă nu s-ar fi aflat între un milițian și un bloc cu zece etaje gȃndindu-se că blocul are zece etaje și milițianul n-are nimic împotrivă deodată, de două ori de trei ori adjudecat!) P.S. dacă suta din stȃnga este suta din stȃnga și suta din stȃnga nu este suta din stȃnga atunci unde este suta din stȃnga Morala: dacă e a cuiva atunci să o ia! Și va lua-o în toate părțile (precum în fabula cu Scufița Roșie, Scufița Albă și Lupul. Scufița Albă se ținea scai de Scufița Roșie s-o ia în pădure. Ajunse acolo se întȃlnesc cu Lupul. Lupul: Scufițo Roșie, hai după mine! Scufița Roșie, care știa povestea, a luat-o după Lup. Scufița Albă care n-o știa, a luat-o în toate părțile).

No offence, dar sunt un pic dezamagit de textul asta. In mod normal tonul tau, ideea sunt interesante, acum imi pare insa ca ai construit textul pe o linie foarte bizara. "Femeile crapa umflate" ? Te-au iubit cu limba, cu mainile intinse , cu milioane de celule... ? Ideea cu piatra abraziva este fortata. Strofa urmatoare este buna mai putin partea cu teasta care este mai degraba ilara si la fel cea a cainelui. De ce caniche imperial ? Nu zgarie toti cainii usile ? Si tu iti dai seama ce imagine ofera un caniche imperial ? Foarte bizar text, poate nu l-am inteles... imi pare ca apropii foarte mult esenta umana de esenta animala dinspre gesturi inspre ganduri si privesti totul ca o ... autopsie a fiintei. M-ai cam lasat in ceata... Ialin

da, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.

Raspund, desi nu sunt sigur ca meritam efortul tau. "Revelarea sensurilor" a fost putin ajutata, probabil, si de explicatiile mele, dar e surprinzator de corecta. Asta spre deosebire de celelalte doua comentarii la alte poeme ale mele. a. Corect si nu chiar. O abolire a simturilor pentru a ma deconecta de la realitate. "funda" e autoironie si incercae de a parasi un registru absurd, asta din punctul meu de vedere. Din celalalt, al celui din fata, e cinism. b. Deposedarea de sine si pierderea in inutilitati, in falsuri, in vanturari sterile. Vital devine cand insasi existenta ta subtila, profunda, este pusa sub semnul indoielii. c. Corect. d. Corect. Nu ma gasesc, desi am vazut in ce parte am luat-o. e. Corect. f. Corect :). Fusesi surprinzator de aproape de imaginile, starile si ideile mele. Suprinzator pentru ca el le cam amestec in decurs de un vers pe toate. Fa-ti curaj si pentru a fi mai buna :)

... mulțam fain, kogaion. observații juste, precum și intenția textului de față.

Virgil, de ajuns mai departe n-aveam cum, cu asa blocaj in trafic - no, pe bune, tema e una simpla, peisagistica, tratata corespunzator ("cu targa"), iar fortajele de ritm/rima, din pacate, nu le percep - Alina, ironicul de aici e un pic mai agresiv, ma bucur ca iti place, mai ales in conditiile in care nu te stiu nici pe tine o admiratoare a versificarilor clasice multumesc, scuzati intarzierea raspunsurilor

dl titarenco s-a grabit sa ma acuze ca nu respect regulamentul inainte de a-si verifica emailul. se pare ca pt unii trebuie sa existe circumstante atenuante iar pentru altii, nu. sunteti ridicoli. am apreciat de asemeni eleganta cu are ai raspuns comentariului meu. am apreciat mult toate gesturile voastre pana azi. nu ma victimizez. sunt oripilata. si nu e prima data. apreciind atat de mult eforturile ambelor parti, rog de pe acum sa mi se inchida definitiv contul pe siteul dumneavoastra. timpul va confirma cat de importanti suntem unii si altii. tie, emiemi succes. eu plec pe drumul meu. cam asta-i. voi trimite un email oficial pentru a mi se inchide contul. chiar nu mai are rost sa continuam. detest circul ieftin și am nevoie de energie. iti multumesc ca ai gasit amabilitatea de a ura succes in concert si ca te-ai abtinut de la comentarii rautacioase. nu iti vorbesc de morala, nici nu ti tin predici. nu ai cum sa intelegi atmosfera dinaintea unui concert. poti doar sa invidezi aceasta stare de gratie a firii. eu nici macar nu sunt artist, nici mare, incerc sa fiu doar un om si sa-mi gasesc locul. pace tie.