Problema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
N-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.

Stii ca eu imi doresc sa devin un scriitor de nivel mediu, geniali sunt destui si mie nu imi place aglomeratia, ca sa citez un prieten. Multumesc frumos, am sa ma indrept spre polu' Nord, parca:)

Am scos virgulele. Am pus compasul spre sud. Am pus o ureche pe scoica si va ascult ca un vuiet de mare lasat sa scada intr-o litanie. Si cuvintele dorm uneori. Si e bine sa avem clipe fara poezie in care doar sa ne privim mainile, condeiul, foaia alba, calimara, scrumiera plina, paharul gol...

eu zic sa postati mai mult deodata. e prea putin, nu te munceste si atunci nu transpiri, iar daca nu transpiri nu simti asa intens provocarea.
dar imi place. vad resursele, potentialul.

Dragă Petru Hamat, bine ai venit pe hermeneia. Îți recomand să citești (sau să recitești cu mare atenție) regulamentul acestui site, și apoi să încerci să te familiarizezi puțin cu modalitatea de abordare a facilității comentariilor aici. Te rog să folosești un ton decent, chiar atunci când intri în polemică. Iar polemica te sfătuiesc să o menții în limite de literatură, fără aprecieri la adresa comentatorilor tăi. Pe hermeneia încercăm să ne folosim în egală măsură de comentariile negative, ca și de cele pozitive. Dacă ai ceva de combătut, fă-o cu eleganță și argumente. Mai mult decât atât, având în vedere că există moderatori care să încerce să mențină climatul de care vorbeam, te-aș ruga să păstrezi o egală atitudine indiferent de comportamentul comentatorilor tăi chiar. Cu alte cuvinte, încercăm să evităm exact acest fel de discuții cum se întâmplă acum în subsolul textului tău. Consideră această intervenție a mea ca pe un avertisment și sper ca de acum înainte să ne revedem numai în discuții literare.

...uite, cineva din Israel va primi numărul cu pricina din alte considerente. nu mai bine mergi în Israel? și nu aștept răspuns.

Textul are, desigur, exponent axiologic, iar pe alocuri, este sclipitor. Ex:

"precum liniile ferate într-un depou
anii mei se despart de trecut" - cu observaţia că dacă ar fi lipsit "de trecut", versul ar fi mult mai puternic.

"viaţa e ca o frunză de stuf
cu ochii cât merele coapte"

"aş vrea să ştiu dacă îngerii s-au înregistrat
să voteze"

"ştiu că mulţi au murit în aşteptarea zilei de azi" (superb!)

În capătul opus:

"copilul care ducea
laptele dimineaţa la piaţă" - "dimineaţa" e redundant; laptele se duce la piată, în general, dimineaţa...

"o urmăreşti cun dispare ca o barcă pe mare" - rimă interioară, involuntară (cred); nu dă bine în ureche.

"ghemul zilelor mele e puţin încurcat
mă zbat pentru aer ca un cocoş cu capul tăiat" - la fel.

"ghemul zilelor mele/ sania luminii" - metafore genitivale, lejere.

- enumeraţia exagerată din ultiam unitate.

Dacă ar fi curăţat, textul este de evidenţiat.

bine, Nicodem.
ai dreptate.

visatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
eu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.

in asteptarea lui dalet, nu pot decît sa ma bucur de ultimele tale texte si sa chibzuiesc la intrebarile / raspunsurile din ele

...are totuși farmecul ei. be cool! paul

să fiu sincer nu ştiu dacă timpul s-ar rostogoli în curbele alienării sau noi ne-am rostogoli în curvatura unui complex spaţio-temporal impredictibil. Dar merită riscul. Încerc să scriu.

eu zic sa nu dramatizăm. cred că ești într-un proces și asta este bine. s-a spus chiar uneori că procesul e mai important (sau mai valoros) decît produsul. și în parte sînt înclinat să o cred. atîta timp cît ești onestă cu tine însăți cînd scrii și ești receptivă (nu neaparat docilă) la critică, cred că este bine.

Aha, deci tu ai fost acolo. Dar, in loc sa te ridici si sa spui "domnule, scrii prost, foarte prost!", ai preferat sa mananci saratele? excelent. atunci considera ca ai ratat o sansa de a te comporta barbateste. puteai sa-ti expui punctul de vedere si altfel.