Florin, în ansamblu, îmi place poezia ta, felul în care folosești cuvinte pasionale, torni tensiune, sentiment în vârtej de cuvinte, ritmul da-nu, al vieții-morții și-al iubirii. În detalii nu mai intru, textul pare destul de "scuturat".
Da, Ioana Geacar care văd eu că e editor pe aici, are dreptate. Îmi pare rău că tocmai Virgil se preface că nu înțelege. Până și un străin de mine, cum e doamna Geacar, a înțeles. Vă doresc Paște fericit! și numai bine.
trimitere într-o lume al cărei farmec nu va pieri în nicio toamnă care (îţi) răscoleşte amintirile.
începutul pregăteşte foarte frumos partea esenţială a discursului, acolo unde a rămas totul impregnat în fiinţă. altă coloratură, altă impresie produse de vremurile acelea sunt foarte frumos expuse în grupajul acesta:
"chipuri din care nu mi-a rămas nici măcar de o tristețe
să-mi ajungă pentru o țigară cu mătase de porumb
să suflu în tăciune să pufăi să mă înec bucuros de toate gusturile stranii
ale fricii că se va stinge
că îmi va pune cineva mâna pe umăr înainte de a mi se umple cerul gurii" care mi se pare reprezentativ.
finalul sigur vine să completeze starea poetului, starea care de altfel şi trezeşte amintirile.
bun, mi-a plăcut şi remarc.
ce imi palce la textul lui lucian, este luciditatea. da, este lucid, el de departeaza de sentimentul acela pe care orice crestin in simte tocmai pentru a avea o imagine concreta si completa. nu consider a fi blasfemie, pentru ca nu loveste in credinta, ba mai mult, ce imi palce la el este ca nu e patetic, si nu elogiaza nimic, scrie ceea ce el vede. un text simplu, prin faptul ca nu e incarcat prin inutilitati, si reuseste sa aduca secolele in prezent si sa ne dezvaluie o alta fata a credinciosului. frumos, finalul mi se pare incendiar! restul e istorie! cu drag, queen
domnule profesor nu m-am supărat. nu te supăra nici mata de ghilimele sau neghilimele. unele din textele dumitale mi se par slăbuţe, ca să fiu gingaş. nu le comentez negativ din respect. nu vreau să înfig coarne boiereşti în nimeni şi cu atât mai puţin în dumneata. la întrebarea care mi-ai pus-o nu am ce să răspund.
m-am gandit ieri la ce ai spus. fireste ca am argumente pt alegerea mea, dar banuiesc ca nu te vor multumi. asadar, voi face un exercitiu si voi dezvolta ultimele versuri. oricum, frumos ai vorbit. m ai facut sa ma simt bine. multumesc
am citit poemul acum cateva zile si mi-a ramas in minte sa zic / tandretea lui? ( : curgerea sa perfecta.
some broken hearts may heal for a minute or two - after reading. oricum o imagine care mi-a palcut mult
este
"în căldura camerei parcă ai veni la mine de sub roțile tramvaielor "/ .
felicitari si well come back.
Un text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
Este evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).
Mi-a plăcut poemul, mai ales în final. Aş renunţa la "aprind tv-ul pe un post/ de sport extrem" - versuri care rup textul în două. Poate doar titlul să le lege, într-un fel, în text. E o părere. Cu amiciţie,
Intentionat am lasat acest text la urma, intr-un anume fel am simtit nevoia sa trec intai prin urzici pana sa ajung la iaz. Ei bine da! Domnilor, daca e sa scriem ceva poezie, apoi trebui sa aram mai adanc in ogorul culturii si sa dam peste niste nestemate mai adanc ingropate care, datorita faptului ca asa e legea evolutiei si a ridicarii uscatului din mare, ce e mai adanc e mai inform (uneori chiar si diform dupa cutumele noastre actuale), radiaza (sau iradiaza) si nu miroase, ademeneste sau foloseste orice fel de tertip ieftin ultra-uzitat ca sa gaseasca de mancare. Dar e sclipitor !! Andu P.S. Dorine, tu tot nu te-ai lasat de fumat?
Otilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.
PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)
nici eu nu ma mai mir cind o observ pe cristina stefan ca vorbeste aiurea. a devenit aproape o obisnuinta "pe site-ul acesta". in orice caz ramin la parerea ca textul e destul de slabut si pe alocuri suna manelist. dar, recunosc, am eu o antipatie personala pentru manele. probabil ca trebuie sa imi cer scuze pentru ea de la unii
in fiecare dintre poezii sunt parti bune. doar ca autorii nu stiu ce trebuie sa taie si ce sa pastreze. iar faptul ca nimeni (a se citi majoritatea, tu si inca vreo 3 de aci sunteti ok) nu e suficient de onest sa le spuna in fata ce si cum, ajuta la formarea autosuficientei. autorii capata incredere falsa in ei, refuza sa accepte parerile altora si tot asa.
Ințeleg că așteptați de la mine o analiză. Nu pot face așa ceva, pentru că e limpede că textul e dulceag și atât. Cele trei mici module nu prea au legătură unul cu altul. Iar ideea din al treilea e confuză. În plus, poezia se amorfizează, așa scurtă cum e (scurtă, iar nu concentrată), pe măsură ce se construiește. Poftim, am făcut și observații asupra textului! De adevărul lor o să vă lămuriți, însă, numai citind poezia unor autori de valoare. Eu am încheiat discuția. Voi reveni doar dacă voi observa că începeți să scrieți altfel.
Acum daca stam bine si ne gandim, dincolo de gradele de comparatie aparente ale incompatibilului, se afla titlul... ce e titlul? pentru unii un rezumat, pentru altii o gaselnita care sa atraga cititori, la fel, unii spun ca ar fi un hint... eu ofer o perspectiva, a celui care scrie poezia... asta nu inseamna desigur ca acesta este un drum cu prioritate... chiar imi doresc ca lectorii mei sa derapeze elegant si sa imi ofere perceptii complementare. Trecerea e desigur brusca din balcon indaratul usilor, probabil o fi vorba despre aceeasi poveste spusa altfel :) In rest ce sa zic... cuvintele descriu stari iar omul poate fi receptacol al acestora traindu-si diferit si nu monoton, coerent, viata. Chestia cu ciorile e reala... habar nu am cat este de credibila ca nu m-a interesat niciodata sa scriu adevaruri mari in versuri scurte. Multam de parere Catherina.
puţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
Am înțeles mesajul de la început. Este încă o mirare să văd că sintagmele "așa cum ne-a lăsat dumnezeu", "limpezește gândul" (mai ales că le-ai scos din context) ți se par fade. În plus, nu ai prins un sens al acestor "puncte de vedere" care nu implică sensul comun de "părere, impresie, opinie" etc. ci de punctul vederii de vederea în puncte de lumină etc. În fine, ai dreptate cumva, fiindcă realmente textul necesită altă exprimare, mai simplă. De asemenea, "să nu mai descoperim altă cunoaștere" se referă la ceea ce invadează la un moment dat gândirea sau la ce o blochează, la ceva-ul acela care ne face să nu mai suportăm un prag al ceea ce știm. Îmi pare rău că am scris iar ceva ce nu se poate recepta.
Am remarcat naturaleţea dialogului ce construieşte subiectul. Cadrele în care se desfăşoara acţiunea au ceva cinematografic, rămân în memoria cititorului. Felicitări!
... "dacă lumea ar fi o bibliotecă" mi-ar plăcea să fiu o capodoperă, dar nu e:)! îmi place delicatețea ce domnește în pagina aceasta, un poem cât o durere, o tribulație a lucrurilor împrejmuitoare, și un pic de îndoială imparțială, iată rețeta unei nostalgii perfecte:)! o să fiu eu sfătos altădată!:)
Călin, mulţumesc pentru comentariu. Apropo de specularea ideii, mă gândesc chiar la o schiţă/nuvelă fantastică, dacă nu mi-o fi prea lene să o scriu. În rest, am clocit o variantă, de care nu sunt încă mulţumit, dar o afişez totuşi. Poate mă ajută să o văd şi în altă parte decât in word.
***
totul a început în seara aia când a picat cablul TV în toată ţara
în timpul meciului Chelsea-Internazionale din cupa UEFA
era ploaie dar tot am ieşit în stradă în semn de protest mai târziu
vecinii mi s-au alăturat întâi din curiozitate apoi din necesitate
până am ajuns jumătate iar jumătatea noastră ne-a urmat supusă
am golit sticle le-am spart de caldarâm şi am spart mai apoi vitrine
am aruncat pe fereastră televizoarele
pietre-n geamul providerilor frustrare întinzându-se o dată cu focurile
printre clădiri de birouri să ardem vrăjitorii pe rug urlam
să le ardem maşinile şi casele să dăm foc la avioane şi trenuri
noi suntem eroii de data asta nu mai avem nevoie de modelele lor
putem şi singuri să punem de-un mic război destul ne-au hrănit cu exemple
deşi ne-au ţinut în lanţ ca pe câini cu pâine şi thriller
să ardem supermarketurile să bem toate magazine de băuturi fine
să devorăm diamantele şi Rolexurile să asasinăm timpul
să dăm foc la haine şi la nevoia de a le purta
să nu mai existe niciun (Hugo) Boss sau Pierre Cardin la care să ne închinăm
să explodeze showroom-urile auto benzinăriile şi sondele de petrol şi gaze
mama lor de bandiţi nici măcar un meci nu ne lasă să vedem liniştiţi
pâine şi fotbal pâine şi whisky pâine şi circ
să evadăm din cuşca asta stâmtă numită ţară veniţi cu noi
să răsturnăm guverne şi monarhii să spânzurăm preşedinţii să mâncăm
dictatori pe pâine şi circ să fim întâi o mare apoi un ocean
să fim rând pe rând glaciaţiunile şi diluviile planetei ăsteia nerecunoscătoare
şi să nu rescriem nimic nu avem nevoie de re-scrieri nu avem nevoie
de istorie pentru a ne mânca între noi
când totul se termină şi nu ne mai rămâne nimic de urât
să braconăm iubirea la fiecare colţ de stradă cum obişnuiam să plantăm curse
pentru blănuri de leopard
am început să ne autodevorăm încetul cu încetul întâi un deget o ureche
apoi mâna stângă
ce nevoie mai avem de ea ce nevoie mai avem de gânduri şi statui
pâinea s-a terminat şi ea a rămas doar circul deşertăciunilor
şi ăla plagiat
dar cui să-i mai pese?
cine ştie prin ce cotloane
oamenii şobolani încă mai colcăie
mi-e foame şi nu mi-a mai rămas decât mâna dreaptă
şi-o conexiune la internet
(mesaj plutind în derivă deasupra unei planete care nu mai prezintă nici o formă de viaţă
Log #%* / 2032 / Via Lactea)
îmi pare adecvat să evaluezi poezia după propria rezonanță la ea. altfel nu ești decât un/o roboțel/roboțică mai mult sau mai puțin japonez/japoneză, rătăcit/rătăcită prin românia care sortează conservele cu iahnie de fasole în funcție de data expirării... mențiune:)
Chiar mai inainte discutam pe YM cu un pusti de 19 ani, aspirant catre poezie, i-am dat sa citeasca din textele tale vechi de prin 2004, 2005, de pe ago si ma intreaba daca mai e valabil stilul clasic, ii spun ca da, e singurul care rezista timpului. Si cu ocazia asta am recitit si eu vremurile bune, iar acest text mi-a amintit de ele; prin ritmul sau interior mi-a amintit de vremurile cand poezia ne ocupa tot timpul, oriunde am fi fost. Ma bucur ca, parafrazand titlul meu, tie ti-a reusit un poem bun.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Florin, în ansamblu, îmi place poezia ta, felul în care folosești cuvinte pasionale, torni tensiune, sentiment în vârtej de cuvinte, ritmul da-nu, al vieții-morții și-al iubirii. În detalii nu mai intru, textul pare destul de "scuturat".
pentru textul : Același joc deDa, Ioana Geacar care văd eu că e editor pe aici, are dreptate. Îmi pare rău că tocmai Virgil se preface că nu înțelege. Până și un străin de mine, cum e doamna Geacar, a înțeles. Vă doresc Paște fericit! și numai bine.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deprima strofa este foarte buna. poate si primul vers din a doua. poate. dar m-as fi oprit acolo.
pentru textul : sângele meu izbit de geamul lunii detrimitere într-o lume al cărei farmec nu va pieri în nicio toamnă care (îţi) răscoleşte amintirile.
pentru textul : nuculița deînceputul pregăteşte foarte frumos partea esenţială a discursului, acolo unde a rămas totul impregnat în fiinţă. altă coloratură, altă impresie produse de vremurile acelea sunt foarte frumos expuse în grupajul acesta:
"chipuri din care nu mi-a rămas nici măcar de o tristețe
să-mi ajungă pentru o țigară cu mătase de porumb
să suflu în tăciune să pufăi să mă înec bucuros de toate gusturile stranii
ale fricii că se va stinge
că îmi va pune cineva mâna pe umăr înainte de a mi se umple cerul gurii" care mi se pare reprezentativ.
finalul sigur vine să completeze starea poetului, starea care de altfel şi trezeşte amintirile.
bun, mi-a plăcut şi remarc.
nu poți să nu te-nclini înaintea eleganței și discreției acestui cântec, venit parcă dintr-o altă lume...
mi-era dor de poemele tale, Vlad!
pentru textul : Li-lu Yo-lai dece imi palce la textul lui lucian, este luciditatea. da, este lucid, el de departeaza de sentimentul acela pe care orice crestin in simte tocmai pentru a avea o imagine concreta si completa. nu consider a fi blasfemie, pentru ca nu loveste in credinta, ba mai mult, ce imi palce la el este ca nu e patetic, si nu elogiaza nimic, scrie ceea ce el vede. un text simplu, prin faptul ca nu e incarcat prin inutilitati, si reuseste sa aduca secolele in prezent si sa ne dezvaluie o alta fata a credinciosului. frumos, finalul mi se pare incendiar! restul e istorie! cu drag, queen
pentru textul : Gând de vecernie dedomnule profesor nu m-am supărat. nu te supăra nici mata de ghilimele sau neghilimele. unele din textele dumitale mi se par slăbuţe, ca să fiu gingaş. nu le comentez negativ din respect. nu vreau să înfig coarne boiereşti în nimeni şi cu atât mai puţin în dumneata. la întrebarea care mi-ai pus-o nu am ce să răspund.
pentru textul : gândul de:)
sugerez:
pentru textul : soartă desi-mi zic: "fir-ar norocului de soarta!"
parcă am mai citit textul acesta la tine Alina. unde or fi penițele? da' lasă că vin ele imediat.
pentru textul : după douăzeci de ani dem-am gandit ieri la ce ai spus. fireste ca am argumente pt alegerea mea, dar banuiesc ca nu te vor multumi. asadar, voi face un exercitiu si voi dezvolta ultimele versuri. oricum, frumos ai vorbit. m ai facut sa ma simt bine. multumesc
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar deam citit poemul acum cateva zile si mi-a ramas in minte sa zic / tandretea lui? ( : curgerea sa perfecta.
pentru textul : litere în cădere liberă desome broken hearts may heal for a minute or two - after reading. oricum o imagine care mi-a palcut mult
este
"în căldura camerei parcă ai veni la mine de sub roțile tramvaielor "/ .
felicitari si well come back.
Un text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deEste evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).
Mi-a plăcut poemul, mai ales în final. Aş renunţa la "aprind tv-ul pe un post/ de sport extrem" - versuri care rup textul în două. Poate doar titlul să le lege, într-un fel, în text. E o părere. Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deIntentionat am lasat acest text la urma, intr-un anume fel am simtit nevoia sa trec intai prin urzici pana sa ajung la iaz. Ei bine da! Domnilor, daca e sa scriem ceva poezie, apoi trebui sa aram mai adanc in ogorul culturii si sa dam peste niste nestemate mai adanc ingropate care, datorita faptului ca asa e legea evolutiei si a ridicarii uscatului din mare, ce e mai adanc e mai inform (uneori chiar si diform dupa cutumele noastre actuale), radiaza (sau iradiaza) si nu miroase, ademeneste sau foloseste orice fel de tertip ieftin ultra-uzitat ca sa gaseasca de mancare. Dar e sclipitor !! Andu P.S. Dorine, tu tot nu te-ai lasat de fumat?
pentru textul : scurt tratat de aprindere deOtilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.
PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)
pentru textul : Your message has been sent deasta nu e bine!
dar e bine că ai sesizat. nimicul din suflet!
pentru textul : Dezambiguizare denici eu nu ma mai mir cind o observ pe cristina stefan ca vorbeste aiurea. a devenit aproape o obisnuinta "pe site-ul acesta". in orice caz ramin la parerea ca textul e destul de slabut si pe alocuri suna manelist. dar, recunosc, am eu o antipatie personala pentru manele. probabil ca trebuie sa imi cer scuze pentru ea de la unii
pentru textul : Podul Grant deschimband pe ici pe colo, iese o poezie excelenta. m ai surprins in mod placut. bravos!
pentru textul : Ea de ultima dată dein fiecare dintre poezii sunt parti bune. doar ca autorii nu stiu ce trebuie sa taie si ce sa pastreze. iar faptul ca nimeni (a se citi majoritatea, tu si inca vreo 3 de aci sunteti ok) nu e suficient de onest sa le spuna in fata ce si cum, ajuta la formarea autosuficientei. autorii capata incredere falsa in ei, refuza sa accepte parerile altora si tot asa.
pentru textul : kimonou cu buburuze şi maci deInțeleg că așteptați de la mine o analiză. Nu pot face așa ceva, pentru că e limpede că textul e dulceag și atât. Cele trei mici module nu prea au legătură unul cu altul. Iar ideea din al treilea e confuză. În plus, poezia se amorfizează, așa scurtă cum e (scurtă, iar nu concentrată), pe măsură ce se construiește. Poftim, am făcut și observații asupra textului! De adevărul lor o să vă lămuriți, însă, numai citind poezia unor autori de valoare. Eu am încheiat discuția. Voi reveni doar dacă voi observa că începeți să scrieți altfel.
pentru textul : Dureri de ceară deAcum daca stam bine si ne gandim, dincolo de gradele de comparatie aparente ale incompatibilului, se afla titlul... ce e titlul? pentru unii un rezumat, pentru altii o gaselnita care sa atraga cititori, la fel, unii spun ca ar fi un hint... eu ofer o perspectiva, a celui care scrie poezia... asta nu inseamna desigur ca acesta este un drum cu prioritate... chiar imi doresc ca lectorii mei sa derapeze elegant si sa imi ofere perceptii complementare. Trecerea e desigur brusca din balcon indaratul usilor, probabil o fi vorba despre aceeasi poveste spusa altfel :) In rest ce sa zic... cuvintele descriu stari iar omul poate fi receptacol al acestora traindu-si diferit si nu monoton, coerent, viata. Chestia cu ciorile e reala... habar nu am cat este de credibila ca nu m-a interesat niciodata sa scriu adevaruri mari in versuri scurte. Multam de parere Catherina.
pentru textul : loc de strigat îngeri demulţumesc; am mai făcut cîteva modificări.
pentru textul : uneori depuţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
pentru textul : Tristeţi duminicale deAm înțeles mesajul de la început. Este încă o mirare să văd că sintagmele "așa cum ne-a lăsat dumnezeu", "limpezește gândul" (mai ales că le-ai scos din context) ți se par fade. În plus, nu ai prins un sens al acestor "puncte de vedere" care nu implică sensul comun de "părere, impresie, opinie" etc. ci de punctul vederii de vederea în puncte de lumină etc. În fine, ai dreptate cumva, fiindcă realmente textul necesită altă exprimare, mai simplă. De asemenea, "să nu mai descoperim altă cunoaștere" se referă la ceea ce invadează la un moment dat gândirea sau la ce o blochează, la ceva-ul acela care ne face să nu mai suportăm un prag al ceea ce știm. Îmi pare rău că am scris iar ceva ce nu se poate recepta.
pentru textul : patru puncte de vedere deAm remarcat naturaleţea dialogului ce construieşte subiectul. Cadrele în care se desfăşoara acţiunea au ceva cinematografic, rămân în memoria cititorului. Felicitări!
pentru textul : Lumi paralele de... "dacă lumea ar fi o bibliotecă" mi-ar plăcea să fiu o capodoperă, dar nu e:)! îmi place delicatețea ce domnește în pagina aceasta, un poem cât o durere, o tribulație a lucrurilor împrejmuitoare, și un pic de îndoială imparțială, iată rețeta unei nostalgii perfecte:)! o să fiu eu sfătos altădată!:)
pentru textul : locul tău gol dem-a amuzat textul, deci e de bine. aș fi apreciat mai mult daca era lucrare de autor, ca rimele-s asezate bine. oricum, apreciez și felicit.
pentru textul : Sunt cult(urist), "micuțo" deCălin, mulţumesc pentru comentariu. Apropo de specularea ideii, mă gândesc chiar la o schiţă/nuvelă fantastică, dacă nu mi-o fi prea lene să o scriu. În rest, am clocit o variantă, de care nu sunt încă mulţumit, dar o afişez totuşi. Poate mă ajută să o văd şi în altă parte decât in word.
***
totul a început în seara aia când a picat cablul TV în toată ţara
în timpul meciului Chelsea-Internazionale din cupa UEFA
era ploaie dar tot am ieşit în stradă în semn de protest mai târziu
vecinii mi s-au alăturat întâi din curiozitate apoi din necesitate
până am ajuns jumătate iar jumătatea noastră ne-a urmat supusă
am golit sticle le-am spart de caldarâm şi am spart mai apoi vitrine
am aruncat pe fereastră televizoarele
pietre-n geamul providerilor frustrare întinzându-se o dată cu focurile
printre clădiri de birouri să ardem vrăjitorii pe rug urlam
să le ardem maşinile şi casele să dăm foc la avioane şi trenuri
noi suntem eroii de data asta nu mai avem nevoie de modelele lor
putem şi singuri să punem de-un mic război destul ne-au hrănit cu exemple
deşi ne-au ţinut în lanţ ca pe câini cu pâine şi thriller
să ardem supermarketurile să bem toate magazine de băuturi fine
să devorăm diamantele şi Rolexurile să asasinăm timpul
să dăm foc la haine şi la nevoia de a le purta
să nu mai existe niciun (Hugo) Boss sau Pierre Cardin la care să ne închinăm
să explodeze showroom-urile auto benzinăriile şi sondele de petrol şi gaze
mama lor de bandiţi nici măcar un meci nu ne lasă să vedem liniştiţi
pâine şi fotbal pâine şi whisky pâine şi circ
să evadăm din cuşca asta stâmtă numită ţară veniţi cu noi
să răsturnăm guverne şi monarhii să spânzurăm preşedinţii să mâncăm
dictatori pe pâine şi circ să fim întâi o mare apoi un ocean
să fim rând pe rând glaciaţiunile şi diluviile planetei ăsteia nerecunoscătoare
şi să nu rescriem nimic nu avem nevoie de re-scrieri nu avem nevoie
de istorie pentru a ne mânca între noi
când totul se termină şi nu ne mai rămâne nimic de urât
să braconăm iubirea la fiecare colţ de stradă cum obişnuiam să plantăm curse
pentru blănuri de leopard
am început să ne autodevorăm încetul cu încetul întâi un deget o ureche
apoi mâna stângă
ce nevoie mai avem de ea ce nevoie mai avem de gânduri şi statui
pâinea s-a terminat şi ea a rămas doar circul deşertăciunilor
şi ăla plagiat
dar cui să-i mai pese?
cine ştie prin ce cotloane
oamenii şobolani încă mai colcăie
mi-e foame şi nu mi-a mai rămas decât mâna dreaptă
şi-o conexiune la internet
(mesaj plutind în derivă deasupra unei planete care nu mai prezintă nici o formă de viaţă
Log #%* / 2032 / Via Lactea)
Ce facem, fraţilor, ne întoarcem?
pentru textul : Pâine şi circ deîmi pare adecvat să evaluezi poezia după propria rezonanță la ea. altfel nu ești decât un/o roboțel/roboțică mai mult sau mai puțin japonez/japoneză, rătăcit/rătăcită prin românia care sortează conservele cu iahnie de fasole în funcție de data expirării... mențiune:)
pentru textul : dimineți kafkiene I deChiar mai inainte discutam pe YM cu un pusti de 19 ani, aspirant catre poezie, i-am dat sa citeasca din textele tale vechi de prin 2004, 2005, de pe ago si ma intreaba daca mai e valabil stilul clasic, ii spun ca da, e singurul care rezista timpului. Si cu ocazia asta am recitit si eu vremurile bune, iar acest text mi-a amintit de ele; prin ritmul sau interior mi-a amintit de vremurile cand poezia ne ocupa tot timpul, oriunde am fi fost. Ma bucur ca, parafrazand titlul meu, tie ti-a reusit un poem bun.
pentru textul : text cu oameni care nu mă surprind dePagini