Salut și eu venirea pe Hermeneia a acestui autor din diaspora, sportiv poet și filozof care nu de puține ori m-a pus pe gânduri citindu-l prin diverse locuri. Sper să posteze texte adevărate pe aici și nu resturi aruncate de la înâlțimea staturii sale. Eu sunt gata de citit, deocamdată am răbdare, la pomul lăudat să nu te duci niciodată cu sacul, știu asta.
Deci, bine ai venit pe Hermeneia, Măria Ta!
Luminează-ne!
Margas
Recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
cred ca textul e ok si fara ac fragment: " Știi cît timp pierzi din viață ca să faci de mîncare ? Înainte mîncam numai ochiuri spărgeam ouăle în silă aveam impresia că sunt vinovat pentru moartea tuturor puilor care ar fi putut să zboare într-o zi." vorbesti bine despre tine, apoi prieteni, apoi iubita. cred ca mi ar fi placut acum, aici, un poem doar despre tine. sau eventual, in final, sa revii la tine
hahhahaha , Ioana multumesc, iata cum a incetat disputa noastra literara... totusi eu mai am cateva poeme de felul asta si poate ar fi bine sa fie lasata o sectiune mica la proza. ce sa spun, multumesc Ioana ,cu atat mai mult cu cat nu am inteles din ceea ce a afirmat domnul Titarenco , citez,,un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia.'' sa inteleg ca e demodata modalitatea mea de a scrie?uf uf... cu nedumerire, Katya
deci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
Să-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
Mulțam fain la toți d comm-uri, Bianca, aș fi vrut să ajungă ceara să-mi scriu și versurile dar probabil am ignorat prea mult ferestrele :) nu-mi mai amintesc exact de ce bold, aa.. ''eram târziu și vulnerabil '' cand am scris poezia iar boldul probabil mi-a fost de folos la recitire :) Paul, mulțumesc de peniță și de atenție :) "o condamnare la neglijarea obosirii în real," :) Seby, aa.. scuză-mă Alex, ce-ți e și cu pseudonimele astea, :) mi-a placut la comm-ul tau partea cu ''reverva de soare'' mi-ai înteles migrenele, astept textele tale p'aici man. .. pare rău să vă răspund tocmai acum dar, probleme cu netu' zilele trecute..
Dincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
La erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.
răzeși în Apuseni? c'mon! chiar așa ai ajuns să încurci istoria Andule? Poate vrei să spui țărani liberi, dar răzeși... nu prea cred că se numeau așa în Ardeal. Și chiar dacă s-or fi numit în vreo formă regională tot sună aiurea de vreme ce este mult prea împămîntenită ideea că răzeșii existau mai degrabă în Moldova. Probabil că în Apuseni mergea să spui "moții".
Zicerile populare au farmecul și tîlcul lor și definesc prin cuvinte simple o gamă largă de stări. Resping afirmația autorului – „incertul neaceeasi sau umbrele sau palimpsest iti sugereaza ideea de maciuci”, firea mea nu e predispusă la astfel de asocieri. Cu siguranță Virgil Titarenco a înțeles, însă abordînd o manieră aparent ludică, caută interpretări de alcov. Avînd în vizor versurile din comentariul meu anterior, schimb registrul folcloric cu unul pretențios, iată - redundanță! Chiar dacă se abat de la regulament, aprecierile autorului mă onorează. Mulțumesc, Onoare muncii!
iata ca "amfetamina" aceasta reuseste sa-si duca misiunea pina la capat si sa fie o revelatie. deosebit finalul: "spune-mi tu ce e mai bine să fiu rădăcina unui copac seva lui sau inelul după care ghicești cît am trăit pînă acum". un semn de trecere scrijelit pe o frunza.
Virigil, am exprimat direct, deschis, pe față, spontan, tot ce am avut de spus. Iar analizele mele au fost in comentarii, in limita timpului. Cred ca se observa numarul si calitatea lor. Care desigur poate sa creasca in valoare. E vorba de curaj, desigur, asta nu am tagaduit. E vorba de citirea si evaluarea textelor, inseamna mult. iti spun eu, fiindca stiu ce inseamna sa evalueyi texte zilnic, nu neaparat pe site+uri. De aceea am apreciat lucrul Almei - lucru deja marturisit direct. Și este evident că se implică în administrarea și promovarea site-ului, ceea ce își dorește și are și capacitatea să o înfăptuiască. Eu am susținut-o și o susțin. Cât privește postarea acetsui text, mi-am expimat impresia, aici, sinceră. E bine că susții inițiativa Almei, mai ales că era de dorit să mizezi pe ajutorul ei, să vă înțelegeți, să colaborați, să construiți împreună și aici, profesional, ce este de construit. Asta presupune că dorești o ierarhizare a valorilor. Ele, valorile, se decantează oricum. Da, analiza literară este necesară, recenziile sunt necesare. Realizate de cei specializați în așa ceva. Asta chiar ar ajuta site-ul. Oricum, chiar și printre critici, literați existe adesea divergențe de opinii, asupra aceluiași text sau chiar autor sau chiar curent literar. Prin urmare, tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor. Și modalitatea de a comunica - aici, pe site - în scris, prin texte și comentarii, cu ceilalți. Care sunt egali. Știi la fel de bine ca mine că toate textele "cele mai" indiferent după opinia personală a oricăruia dintre noi, deci fieacre din "cele mai" necesită încă prelucrări, elaborări, șlefuiri. Dar dacă se dorește să se meargă pe "cele mai", atunci se va proceda ca atare. Sper să îmi apreciezi și mie curajul de a-mi exprima deschis: comentariile, analizele pe conținut și tehnica textelor (ca până acum), impresiile și contribuția pe Hermeneia. Fiindcă există. Mai mult nu mi s-a cerut, iar dinspre mine, vezi bine că a fost oferit. În 100 de zile, se poate vdede măcar câte păreri pe texte am adus. Și aș fi adus mai multe, fiindcă am posibilitatea. Chiar și la funcționarea site-ului mi-am exprimat părerile aici, nu pe la spate, aici, pe prima pagină. Și, în continuare, tot aici voi spune lucrurilor pe nume, atunci când sunt chestiuni legate de site, nu lucruri personale. Mulțumesc, sper să fiu înțleasă în acord cu ce gândesc și simt.
inca o data nu reusesti altceva decat sa te faci de ras cu regulamentul tau absurd. in loc sa fii fericit ca oamenii vin sa posteze pe site care de altfel e pe jumatate adormit sau in agonie, desi asta e un cuvant perimat precum cuvantul tovarase dupa '90. sincer, prof_etule, nu incapi de novici? parca am fi in ferma animalelor si ai impus gainilor cate un ou la doua zile sau, mai frumos, cum e in china masura demografica...nu mai mult de doi copii de familie! am doua intrebari precum tibru si eufrat: chiar crezi ca aceasta regula e una benefica? pana una alta, un om care scrie, novice sau nu, un om care publica aduce un serviciu siteului si, mai mult decat atat, doreste accederea la un statut superior...faptul ca cineva scrie si publica mai des e semn bun..pentru ce trebuie sa/i inhibi (ca tot vorbeai de inhibitii in cartea de impresii a unui alt poem apartinand acestui autor) nu pricep. iti place de fapt sa scoti steaua de serif si sa zici, punandu/ti picioarele pe masa si sticla de bere...baieti, aici eu fac regula si cand sunt treaz si cand scriu poezii. dle titarenco, esti ridicol cu regula de a posta la doua zile...poate alte reguli din regulament sunt ok, binevenite dar pe asta nu o pricep. ma uit lung , ba nu, daca ma uit lung incep sa am strabism de atata logica.
E ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
iar eu ma tot întreb unde este poezia în textul de mai sus. Faptul că Bobadil a luat-o razna nu mă mai miră de multă vreme. Dar faptul că Alma o ia razna e o noutate. Tragică. Acum că a murit și Ștefan Iordache (care era poate un ultim reper în abulica Românie) îmi voi permite să citez din ultimul interviu pe care l-a acordat: „ Aleg să nu mă mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decât să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?” și „Nu cred că există prieteni, ci doar momente de prietenie.” Acum nu mă mai miră nimic. Măcar de ar trage cineva cortina peste...
George Tarnea - Scrisoare de ramas bun.
"Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... "
din cauza ritmului si-a prozodiei, probabil.
si-a temei, fireste.
unii sînt chiar poeți. în vremea asta de nerăzboi și nepace. superb ludicul din penultima strofă. doar atît cît să nu te dezici și nici să nu lași în urmă plictis.
Thorkild, cel ce percepe sensuri abia perceptibile are deja un dar lăsat dintru naștere întru o altă naștere. Mulțumesc, ai știut ce să alegi din aceste versuri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Salut și eu venirea pe Hermeneia a acestui autor din diaspora, sportiv poet și filozof care nu de puține ori m-a pus pe gânduri citindu-l prin diverse locuri. Sper să posteze texte adevărate pe aici și nu resturi aruncate de la înâlțimea staturii sale. Eu sunt gata de citit, deocamdată am răbdare, la pomul lăudat să nu te duci niciodată cu sacul, știu asta.
pentru textul : Canibalism liric deDeci, bine ai venit pe Hermeneia, Măria Ta!
Luminează-ne!
Margas
„îmi aduce de rigiditatea” - „îmi aduce aminte de rigiditatea...”
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deRecomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah deAșa este Alma, nimeni nu știe de unde vine nici încotro se îndreaptă ceea ce anticii numeau nebunia divină.
pentru textul : Transeptul deva multumesc, man&man! pe unde slefuiesc? imi e imposibil sa-l vad cu alti ochi decat aceiasi. ...
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos deda, ai dreptate Francisc. Si eu care nu stiam ce nu imi pica bine acolo. Am modificat, chiar mai mult...
pentru textul : tăcerea hienei demie nu-mi plac decat primele 3 versuri. continuarea e diluata rau.
pentru textul : downloadez poezii decred ca textul e ok si fara ac fragment: " Știi cît timp pierzi din viață ca să faci de mîncare ? Înainte mîncam numai ochiuri spărgeam ouăle în silă aveam impresia că sunt vinovat pentru moartea tuturor puilor care ar fi putut să zboare într-o zi." vorbesti bine despre tine, apoi prieteni, apoi iubita. cred ca mi ar fi placut acum, aici, un poem doar despre tine. sau eventual, in final, sa revii la tine
pentru textul : jurnal dehahhahaha , Ioana multumesc, iata cum a incetat disputa noastra literara... totusi eu mai am cateva poeme de felul asta si poate ar fi bine sa fie lasata o sectiune mica la proza. ce sa spun, multumesc Ioana ,cu atat mai mult cu cat nu am inteles din ceea ce a afirmat domnul Titarenco , citez,,un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia.'' sa inteleg ca e demodata modalitatea mea de a scrie?uf uf... cu nedumerire, Katya
pentru textul : pescarii din nashville deTextul este o bucată de proză fragmentată.
pentru textul : uşa trântită deeu abia aștept să se termine sărbătorile... :)
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deprobabil că mult am greșit în 2011, multe oi fi avut de plătit...
deci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
pentru textul : starea mea de poet deSă-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
pentru textul : Paneraș cu ouă depe alocuri, expresii reusite, specifice limbajului intalnit aici, insa unele pasaje nu pricep de ce aluneca atat de mult in ....sentimental
pentru textul : 4 telefoane cu Moniq deMulțam fain la toți d comm-uri, Bianca, aș fi vrut să ajungă ceara să-mi scriu și versurile dar probabil am ignorat prea mult ferestrele :) nu-mi mai amintesc exact de ce bold, aa.. ''eram târziu și vulnerabil '' cand am scris poezia iar boldul probabil mi-a fost de folos la recitire :) Paul, mulțumesc de peniță și de atenție :) "o condamnare la neglijarea obosirii în real," :) Seby, aa.. scuză-mă Alex, ce-ți e și cu pseudonimele astea, :) mi-a placut la comm-ul tau partea cu ''reverva de soare'' mi-ai înteles migrenele, astept textele tale p'aici man. .. pare rău să vă răspund tocmai acum dar, probleme cu netu' zilele trecute..
pentru textul : euforie de mai deDincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deLa erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.
răzeși în Apuseni? c'mon! chiar așa ai ajuns să încurci istoria Andule? Poate vrei să spui țărani liberi, dar răzeși... nu prea cred că se numeau așa în Ardeal. Și chiar dacă s-or fi numit în vreo formă regională tot sună aiurea de vreme ce este mult prea împămîntenită ideea că răzeșii existau mai degrabă în Moldova. Probabil că în Apuseni mergea să spui "moții".
pentru textul : la un pahar de vorbă deti-as recomanda sa faci serii mai scurte de maxim trei sau patru, altfel cititorii tind sa le ignore
pentru textul : In dar: mandala deZicerile populare au farmecul și tîlcul lor și definesc prin cuvinte simple o gamă largă de stări. Resping afirmația autorului – „incertul neaceeasi sau umbrele sau palimpsest iti sugereaza ideea de maciuci”, firea mea nu e predispusă la astfel de asocieri. Cu siguranță Virgil Titarenco a înțeles, însă abordînd o manieră aparent ludică, caută interpretări de alcov. Avînd în vizor versurile din comentariul meu anterior, schimb registrul folcloric cu unul pretențios, iată - redundanță! Chiar dacă se abat de la regulament, aprecierile autorului mă onorează. Mulțumesc, Onoare muncii!
pentru textul : mate blues deiata ca "amfetamina" aceasta reuseste sa-si duca misiunea pina la capat si sa fie o revelatie. deosebit finalul: "spune-mi tu ce e mai bine să fiu rădăcina unui copac seva lui sau inelul după care ghicești cît am trăit pînă acum". un semn de trecere scrijelit pe o frunza.
pentru textul : amfetamină dedacă mărturisești că ești un mare păcătos... întoarce-te cu spatele... se vor găsi destui care să te aline...
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână deplus un clişeu cât toată China: "tăcerea ta/mi se așează pe pleoape"
pentru textul : oolong tea deVirigil, am exprimat direct, deschis, pe față, spontan, tot ce am avut de spus. Iar analizele mele au fost in comentarii, in limita timpului. Cred ca se observa numarul si calitatea lor. Care desigur poate sa creasca in valoare. E vorba de curaj, desigur, asta nu am tagaduit. E vorba de citirea si evaluarea textelor, inseamna mult. iti spun eu, fiindca stiu ce inseamna sa evalueyi texte zilnic, nu neaparat pe site+uri. De aceea am apreciat lucrul Almei - lucru deja marturisit direct. Și este evident că se implică în administrarea și promovarea site-ului, ceea ce își dorește și are și capacitatea să o înfăptuiască. Eu am susținut-o și o susțin. Cât privește postarea acetsui text, mi-am expimat impresia, aici, sinceră. E bine că susții inițiativa Almei, mai ales că era de dorit să mizezi pe ajutorul ei, să vă înțelegeți, să colaborați, să construiți împreună și aici, profesional, ce este de construit. Asta presupune că dorești o ierarhizare a valorilor. Ele, valorile, se decantează oricum. Da, analiza literară este necesară, recenziile sunt necesare. Realizate de cei specializați în așa ceva. Asta chiar ar ajuta site-ul. Oricum, chiar și printre critici, literați existe adesea divergențe de opinii, asupra aceluiași text sau chiar autor sau chiar curent literar. Prin urmare, tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor. Și modalitatea de a comunica - aici, pe site - în scris, prin texte și comentarii, cu ceilalți. Care sunt egali. Știi la fel de bine ca mine că toate textele "cele mai" indiferent după opinia personală a oricăruia dintre noi, deci fieacre din "cele mai" necesită încă prelucrări, elaborări, șlefuiri. Dar dacă se dorește să se meargă pe "cele mai", atunci se va proceda ca atare. Sper să îmi apreciezi și mie curajul de a-mi exprima deschis: comentariile, analizele pe conținut și tehnica textelor (ca până acum), impresiile și contribuția pe Hermeneia. Fiindcă există. Mai mult nu mi s-a cerut, iar dinspre mine, vezi bine că a fost oferit. În 100 de zile, se poate vdede măcar câte păreri pe texte am adus. Și aș fi adus mai multe, fiindcă am posibilitatea. Chiar și la funcționarea site-ului mi-am exprimat părerile aici, nu pe la spate, aici, pe prima pagină. Și, în continuare, tot aici voi spune lucrurilor pe nume, atunci când sunt chestiuni legate de site, nu lucruri personale. Mulțumesc, sper să fiu înțleasă în acord cu ce gândesc și simt.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deinca o data nu reusesti altceva decat sa te faci de ras cu regulamentul tau absurd. in loc sa fii fericit ca oamenii vin sa posteze pe site care de altfel e pe jumatate adormit sau in agonie, desi asta e un cuvant perimat precum cuvantul tovarase dupa '90. sincer, prof_etule, nu incapi de novici? parca am fi in ferma animalelor si ai impus gainilor cate un ou la doua zile sau, mai frumos, cum e in china masura demografica...nu mai mult de doi copii de familie! am doua intrebari precum tibru si eufrat: chiar crezi ca aceasta regula e una benefica? pana una alta, un om care scrie, novice sau nu, un om care publica aduce un serviciu siteului si, mai mult decat atat, doreste accederea la un statut superior...faptul ca cineva scrie si publica mai des e semn bun..pentru ce trebuie sa/i inhibi (ca tot vorbeai de inhibitii in cartea de impresii a unui alt poem apartinand acestui autor) nu pricep. iti place de fapt sa scoti steaua de serif si sa zici, punandu/ti picioarele pe masa si sticla de bere...baieti, aici eu fac regula si cand sunt treaz si cand scriu poezii. dle titarenco, esti ridicol cu regula de a posta la doua zile...poate alte reguli din regulament sunt ok, binevenite dar pe asta nu o pricep. ma uit lung , ba nu, daca ma uit lung incep sa am strabism de atata logica.
pentru textul : Descoperirea deE ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
pentru textul : Moonlight redemption deiar eu ma tot întreb unde este poezia în textul de mai sus. Faptul că Bobadil a luat-o razna nu mă mai miră de multă vreme. Dar faptul că Alma o ia razna e o noutate. Tragică. Acum că a murit și Ștefan Iordache (care era poate un ultim reper în abulica Românie) îmi voi permite să citez din ultimul interviu pe care l-a acordat: „ Aleg să nu mă mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decât să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?” și „Nu cred că există prieteni, ci doar momente de prietenie.” Acum nu mă mai miră nimic. Măcar de ar trage cineva cortina peste...
pentru textul : Pixeli deGeorge Tarnea - Scrisoare de ramas bun.
"Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... "
din cauza ritmului si-a prozodiei, probabil.
pentru textul : trecere. 7. desi-a temei, fireste.
am incercat sa fiu cat se poate de atenta la amanunte si semne, chiar daca atmosefara trecerii ma interesa mult mai mult. multumesc, dorin! ...
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deunii sînt chiar poeți. în vremea asta de nerăzboi și nepace. superb ludicul din penultima strofă. doar atît cît să nu te dezici și nici să nu lași în urmă plictis.
pentru textul : Li-lu Yo-lai deThorkild, cel ce percepe sensuri abia perceptibile are deja un dar lăsat dintru naștere întru o altă naștere. Mulțumesc, ai știut ce să alegi din aceste versuri.
pentru textul : edict scris în vertical dePagini