* "mi se texturează pielea" - "a textura" e un verb tranzitiv, de aceea sintagma nu e tocmai corectă. E drept, poate trece drept licenţă, dar nu-i văd rostul.
* "lubrificându-mi" - "lubrifiindu-mi" ?
* erori de spaţiere după/ înaintea semnelor de punctuaţie.
De ce "experiment"? Pentru ca aceste construcţii să-şi găsească justificare ("o să supraviețuim vintage/ pe scaunele lor cu un picior învârtitor/ lunecând ethereal/ în albeața gălbuie/ de prin ungherele orașului, clopoțind").
" Datul la păsărele " este un tablou celebru ( după părerea mea) a pictorului naiv Ion Nită Nicodin, din Brusturi, comuna Hălmagiu. In tablourile lui descoperim adevăruri fundamentale despre viață. Peisajul feeric de iarnă, imaculat si linistit parcă sopteste prin fâsâitul crengilor că cel ce se smereste va fi inalțat, cel ce se invinovățeste va fi indreptațit , iar zborul păsărilor- aspirația spre perfecțiune a sufletului, il ințelepțeste pe cel care nu are incredere in sine. Aranca, ca de obicei foarte atentă la tot ce se intâmplă in jur. O primavară frumoasă , iti doresc.
Un poem pe gustul meu cu tot cu final. În special finalul mi-a plăcut pentru că are legătură cu întregul. Şi pentru că ar mai fi "plicul acela timbrat". Aş renunţa la paranteză şi la puncte, puncte în totalitate şi fără pic de regret.
Nu este de cutia cu nisip.:)
Mai scrie aşa!
nu ar fi trebuit să te pierzi aşa de uşor, poate doar din cauza celui la care fac aluzie.
mulţumesc, Paul, şi de data aceasta. apreciez faptul că ai citit şi ţi-ai exprimat părerea.
Ceea ce mi-a adus, în special, bucuria lecturii este efortul interior de a șlefui ideea și trăirea până la conturul unui cerc.Femeia îndreptată spre adăpostul leilor din debut, parcurge traseul până la nașterea copilului cu ochi de leu. Este aici o expresivă statuare a cupului, a valențelor sale, a acelei dualități primordiale înzestrată cu potențe nu atât speciale, în acest poem, cît înveșmântate într-o haină de luciditate și maiestuozitate a descrierii parcursului temporal. Pasionant !
"problemă a raportării la texte de acest gen" - din păcate acest silogism a făcut carieră în trusa de argumente a celor care nu au talent sau abilitate artistică. e atît de uzitat încît e realmente sinonim cu a spune „n-am talent, dau cu bîta-n baltă, dar nu aveți cum să-mi demonstrați lipsa talentului pentru că nu-l puteți înțelege.”
o urcare de Sisif, foarte sugestiv...
mă regăsesc în imaginea patinatorului veşnic nesigur , pe un teren alunecos fără să ştie dacă următorul viraj îi va oferi un pas înainte sau doi înapoi.
vă rog să ştergeţi dedicaţia "pusă la plesneală" să nu pară că îmi faceţi reclamă.sunt convinsă că un artist de talia d-voastră nu recurge la astfel de tertipuri, aşa cum se sugerează.e mai bine să nu lăsăm loc de interpretări.
îmi cer iertare pentru semnul întârziat.mulţumesc, mult, mult.
de acord cu spusele tale Virgile și să recunosc acum nu cred că ești un prototip al nepotismului... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just.
Însă în legătură cu deja (pentru mine) faimoasa suspendare a contului pe Hermeneia mi se pare injust ca în postura de suspendat să nu mai ai acces la propriile texte... știu că e o problemă tehnică aici dar cred că, pentru a fi corect și față de autorul suspendat ar trebui să îi faci și textele invizilbile pe perioada suspendării. Dacă de exemplu el (autorul suspendat) primește comentarii la texte pe perioada suspendării el nu poate răspunde... nu e incorect? Plus, textele postate de un autor nu poți să le blochezi la stergere de către acesta în nicio circumstanță, indiferent cât de jos l-ai trimis pe site pe acest autor. Asta ca să nu mai vorbesc că eu, cel puțin, o dată cu Hermeneia 2.0 m-am trezit cu o pleiadă de texte reînviate în pagina de autor, texte pe care le ștersesem cu mâna mea în versiunea anterioară a site-ului. Toate astea plus alte câteva cu care nu te mai obosesc acum îmi întăresc convingerea că Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare. Mai multă modestie și mai mult profesionalism din partea ta nu ar aduce decât beneficii unei comunități literare (și acum nu mă refer doar la Hermeneia) și așa sărăcită de inspirație in this day and age.
Andu
partea a doua mi se pare mai puternica, unde ideea prinde contur, mi-a placut si luna ca un lup sideral. parca " iedera suinda pe minciuna propriei cruci " este in plus.
titlul si subtitlul fac casa buna cu poemul, completeza mult din ideea lui. pe ansamblu, un poem frumos, pe gustul meu. si finalul fain.
să ascultăm deci, să privim şi să ne rugăm
să hăituim aceşti pereţi
în puncte puncte
cu dalta
fiind un mic fan al viziunilor suprarealiste, .. un semn de apreciere.:)
sunt doar curioasa sa aud opinii pertinente, indiferent daca sunt sau nu pozitive... nu cred ca am avut alt motiv, privind adanc inauntrul meu. sau poate sufar de vedetism...?! si m-am chinuit pe toate caile posibile sa fiu pe locul intai la cele mai citite poezii...?! asa sa fie...?! poate am in mine samanta de rebel?! sau poate nu am inteles, pur si simplu, cum devine treaba... anyway, scuze mari! sa scot textul...? sa nu-l scot? sa-l mai las sa nu-l mai las...? imi spuneti. mi-am insusit si imi asum. (cu tot cu pam-pam) madalina, uite de ce am pus textul... vezi?! sa comentezi si tu o data in viata la mine :) joke!!! alina, fireste ca nu am citit regulamentul (dar tu ma cunosti bine si stii...) no joke! virgil, explicatia pe care trebuia sa o dau am dat-o deja, fara urma de joke, si mi-am luat si ciufuleala (poate era mai bine sa se stie, ca sa nu mai iau alta... aici e joke!) dorin, nu am secrete fata de tine. :) as fi insistat mai mult asupra incintei automobilului si a poposirii lor in interior (mai putin a portarului care doar vegheaza. in rest, repet a milioana oara, exagerand, "...muntele everest". tu chiar nu o iei in joke. sa nu tipati la mine ca va trebui sa raspund si ma dor o amigdala si o ureche de crap.
E bun textul, ambele fragmente, mai ingenios primul, mai greoi al doilea la început, dar reușite ultimele fraze din fiecare: "Deschid la întâmplare o carte, e toată albă, poza mea decolorată, semn că trebuie sa ies din viața ta." și "Exiști, undeva mai la sud, nu prea văd unde, loc ar fi." Doar pentru acestea și merită să citești întregul text.
Interesant amestecul acesta de 'temperaturi' hai să spun așa, ale poemului, iarnă, noroaie, marea înghețată... la o adică destul de contradictorii, imaginile sunt interesante pentru că, cel puțin pentru mine, simbolizează însăși natura fundamental contradictorie a lui Eminescu. Nu știu dacă autorul a mers 'pe ulița asta' când a scris poemul, însă eu așa l-am citit... și mi-a plăcut, ridicând nu doar contradicțiile ci și mizeria noastră la cer.
Margas
P.S: Finalul este complet măzgălit de acea bâlbă bâlbăită (sic!) 'să o atingă și să să o facă să se simtă' un vers care îmi reprezintă un autor cuprins de frigurile non-creației, și spun din nou păcat de aceste pete, neglijențe infantile (nu e prima oară la acest autor) care denotă ceva mai mult decăt o lipsă de atenție la editarea textului, poemul fiind postat de ceva vreme pe site și purtând deja două penițe.
Băi pupa-m-ai în anagrama evidentă, ești ca în situația asta:
...un copil se plimba în sandale cu mamă-sa prin parc. La un moment dat întreabă: Mamă, mamă, ale cui tunt tandalele astea? Ale tale prostule, îi zice mă-sa!
zâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
foarte,foarte talentat
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii decu respect
De corectat:
* "mi se texturează pielea" - "a textura" e un verb tranzitiv, de aceea sintagma nu e tocmai corectă. E drept, poate trece drept licenţă, dar nu-i văd rostul.
* "lubrificându-mi" - "lubrifiindu-mi" ?
* erori de spaţiere după/ înaintea semnelor de punctuaţie.
De ce "experiment"? Pentru ca aceste construcţii să-şi găsească justificare ("o să supraviețuim vintage/ pe scaunele lor cu un picior învârtitor/ lunecând ethereal/ în albeața gălbuie/ de prin ungherele orașului, clopoțind").
pentru textul : deviațiiart dese zice că ai fi om se șoptește c-ai fi dresor se știe că zbori dar mai ales se simte că mori ca noi singur
pentru textul : despre cum se aude spargerea zilelor în stomac de" Datul la păsărele " este un tablou celebru ( după părerea mea) a pictorului naiv Ion Nită Nicodin, din Brusturi, comuna Hălmagiu. In tablourile lui descoperim adevăruri fundamentale despre viață. Peisajul feeric de iarnă, imaculat si linistit parcă sopteste prin fâsâitul crengilor că cel ce se smereste va fi inalțat, cel ce se invinovățeste va fi indreptațit , iar zborul păsărilor- aspirația spre perfecțiune a sufletului, il ințelepțeste pe cel care nu are incredere in sine. Aranca, ca de obicei foarte atentă la tot ce se intâmplă in jur. O primavară frumoasă , iti doresc.
pentru textul : Datul la păsărele deUn poem pe gustul meu cu tot cu final. În special finalul mi-a plăcut pentru că are legătură cu întregul. Şi pentru că ar mai fi "plicul acela timbrat". Aş renunţa la paranteză şi la puncte, puncte în totalitate şi fără pic de regret.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deNu este de cutia cu nisip.:)
Mai scrie aşa!
nu ar fi trebuit să te pierzi aşa de uşor, poate doar din cauza celui la care fac aluzie.
pentru textul : emindoină demulţumesc, Paul, şi de data aceasta. apreciez faptul că ai citit şi ţi-ai exprimat părerea.
Dorine, l-am scos din cutie. pe raspunderea ta, eu ma ascund in nisip, sa stii! :))
pentru textul : pridvorbe deCeea ce mi-a adus, în special, bucuria lecturii este efortul interior de a șlefui ideea și trăirea până la conturul unui cerc.Femeia îndreptată spre adăpostul leilor din debut, parcurge traseul până la nașterea copilului cu ochi de leu. Este aici o expresivă statuare a cupului, a valențelor sale, a acelei dualități primordiale înzestrată cu potențe nu atât speciale, în acest poem, cît înveșmântate într-o haină de luciditate și maiestuozitate a descrierii parcursului temporal. Pasionant !
pentru textul : Ochi de leu de"problemă a raportării la texte de acest gen" - din păcate acest silogism a făcut carieră în trusa de argumente a celor care nu au talent sau abilitate artistică. e atît de uzitat încît e realmente sinonim cu a spune „n-am talent, dau cu bîta-n baltă, dar nu aveți cum să-mi demonstrați lipsa talentului pentru că nu-l puteți înțelege.”
pentru textul : răscruce deo urcare de Sisif, foarte sugestiv...
pentru textul : confluențe demă regăsesc în imaginea patinatorului veşnic nesigur , pe un teren alunecos fără să ştie dacă următorul viraj îi va oferi un pas înainte sau doi înapoi.
vă rog să ştergeţi dedicaţia "pusă la plesneală" să nu pară că îmi faceţi reclamă.sunt convinsă că un artist de talia d-voastră nu recurge la astfel de tertipuri, aşa cum se sugerează.e mai bine să nu lăsăm loc de interpretări.
îmi cer iertare pentru semnul întârziat.mulţumesc, mult, mult.
de acord cu spusele tale Virgile și să recunosc acum nu cred că ești un prototip al nepotismului... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just.
pentru textul : despre o femeie goală deÎnsă în legătură cu deja (pentru mine) faimoasa suspendare a contului pe Hermeneia mi se pare injust ca în postura de suspendat să nu mai ai acces la propriile texte... știu că e o problemă tehnică aici dar cred că, pentru a fi corect și față de autorul suspendat ar trebui să îi faci și textele invizilbile pe perioada suspendării. Dacă de exemplu el (autorul suspendat) primește comentarii la texte pe perioada suspendării el nu poate răspunde... nu e incorect? Plus, textele postate de un autor nu poți să le blochezi la stergere de către acesta în nicio circumstanță, indiferent cât de jos l-ai trimis pe site pe acest autor. Asta ca să nu mai vorbesc că eu, cel puțin, o dată cu Hermeneia 2.0 m-am trezit cu o pleiadă de texte reînviate în pagina de autor, texte pe care le ștersesem cu mâna mea în versiunea anterioară a site-ului. Toate astea plus alte câteva cu care nu te mai obosesc acum îmi întăresc convingerea că Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare. Mai multă modestie și mai mult profesionalism din partea ta nu ar aduce decât beneficii unei comunități literare (și acum nu mă refer doar la Hermeneia) și așa sărăcită de inspirație in this day and age.
Andu
ce pot sa va zic. sa fie cu noroc! si sa curga poezie. :)
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a departea a doua mi se pare mai puternica, unde ideea prinde contur, mi-a placut si luna ca un lup sideral. parca " iedera suinda pe minciuna propriei cruci " este in plus.
titlul si subtitlul fac casa buna cu poemul, completeza mult din ideea lui. pe ansamblu, un poem frumos, pe gustul meu. si finalul fain.
să ascultăm deci, să privim şi să ne rugăm
să hăituim aceşti pereţi
în puncte puncte
cu dalta
fiind un mic fan al viziunilor suprarealiste, .. un semn de apreciere.:)
pentru textul : Pseudo desunt doar curioasa sa aud opinii pertinente, indiferent daca sunt sau nu pozitive... nu cred ca am avut alt motiv, privind adanc inauntrul meu. sau poate sufar de vedetism...?! si m-am chinuit pe toate caile posibile sa fiu pe locul intai la cele mai citite poezii...?! asa sa fie...?! poate am in mine samanta de rebel?! sau poate nu am inteles, pur si simplu, cum devine treaba... anyway, scuze mari! sa scot textul...? sa nu-l scot? sa-l mai las sa nu-l mai las...? imi spuneti. mi-am insusit si imi asum. (cu tot cu pam-pam) madalina, uite de ce am pus textul... vezi?! sa comentezi si tu o data in viata la mine :) joke!!! alina, fireste ca nu am citit regulamentul (dar tu ma cunosti bine si stii...) no joke! virgil, explicatia pe care trebuia sa o dau am dat-o deja, fara urma de joke, si mi-am luat si ciufuleala (poate era mai bine sa se stie, ca sa nu mai iau alta... aici e joke!) dorin, nu am secrete fata de tine. :) as fi insistat mai mult asupra incintei automobilului si a poposirii lor in interior (mai putin a portarului care doar vegheaza. in rest, repet a milioana oara, exagerand, "...muntele everest". tu chiar nu o iei in joke. sa nu tipati la mine ca va trebui sa raspund si ma dor o amigdala si o ureche de crap.
pentru textul : portarul de la spital deTragedia e ca tocmai Profetul nu vede poezie aici in text.
pentru textul : Pixeli deMasha, mulțam de sugestii, am mai modificat câte ceva.
pentru textul : Boală deE bun textul, ambele fragmente, mai ingenios primul, mai greoi al doilea la început, dar reușite ultimele fraze din fiecare: "Deschid la întâmplare o carte, e toată albă, poza mea decolorată, semn că trebuie sa ies din viața ta." și "Exiști, undeva mai la sud, nu prea văd unde, loc ar fi." Doar pentru acestea și merită să citești întregul text.
pentru textul : A doua mea copilărie demă bucur să te regăsesc aici şi mulţumesc pentru semn. şi eu te citesc cu plăcere.
pentru textul : closer deEu glumeam, Vlad.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deBineînţeles că-s de prisos.
Raluca, am scris în acelaşi timp, acelaşi gând! :)
Adriana, am uitat să spun: azi am citit din volumul tău ,,Despre ea, niciodată" şi am băut ceai lângă fântâna arteziană, aniversând :)
pentru textul : arămie dePentru orice problemă care privește Hermeneia, sunt adrese de contact aici: http://hermeneia.com/content/special/contact_hermeneiacom
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deimi suna altfel decat dependenta, imi suna mai degraba necesitate; parca ramane ceva nespus, poate chiar e nevoie de sangele acela tasnind.
pentru textul : dependenţă deda! stiu ca ii lipsesc diacriticele, nu stiu sa le folosesc, am o tastatura noua; voi invata totusi; multumesc de citire si incurajare; te mai astept.
pentru textul : insemnare deInteresant amestecul acesta de 'temperaturi' hai să spun așa, ale poemului, iarnă, noroaie, marea înghețată... la o adică destul de contradictorii, imaginile sunt interesante pentru că, cel puțin pentru mine, simbolizează însăși natura fundamental contradictorie a lui Eminescu. Nu știu dacă autorul a mers 'pe ulița asta' când a scris poemul, însă eu așa l-am citit... și mi-a plăcut, ridicând nu doar contradicțiile ci și mizeria noastră la cer.
pentru textul : iarnă și eminescu deMargas
P.S: Finalul este complet măzgălit de acea bâlbă bâlbăită (sic!) 'să o atingă și să să o facă să se simtă' un vers care îmi reprezintă un autor cuprins de frigurile non-creației, și spun din nou păcat de aceste pete, neglijențe infantile (nu e prima oară la acest autor) care denotă ceva mai mult decăt o lipsă de atenție la editarea textului, poemul fiind postat de ceva vreme pe site și purtând deja două penițe.
interesant text. te rog sa îl editezi cu mai multă atenție și să corectezi greșelile de tipărire. tocmai de aceea există facilitatea concept
pentru textul : Suflet albastru deBăi pupa-m-ai în anagrama evidentă, ești ca în situația asta:
pentru textul : octopus de...un copil se plimba în sandale cu mamă-sa prin parc. La un moment dat întreabă: Mamă, mamă, ale cui tunt tandalele astea? Ale tale prostule, îi zice mă-sa!
zâmbesc, zâmbesc, zâmbesc. sunt sensibil până la maladie:) îmi place reflectarea ta în mine, doar că aș scoate cuvântul albastru(am alergie la el, pentru că e un leitmotiv desuet). peltic și înveselit, încă eu!
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind deadevar si flaut se "poarta" grozav impreuna cand e vorba de Dumnezeu! multam de poezie!
pentru textul : tăria să apun deiertare cer si eu, Profetule, pentrru datile in care te/am suparat. cu consideratie.
pentru textul : Cerșetorul de lumină demai tine cineva minte "e una din zilele acelea cind"?
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dePagini