Un poem de o simplitate cuceritoare. E greu sa scrii simplu, presupune sinceritate si concentrare. Imi par ca o imbratisare imaginile: "probabil închideai fermoarul rochiei tale albe" si "eu voi tăcea ca un sâmbure în tine" ! Violeta
nici vorba de iritare. nici vorba. imi pare rau ca se intelege asa. am spus, in primul rand ,,multumesc,,. ambilor comentatori. nu raspund, de obicei, ironic. nici acum n-am facut vreo exceptie.
răspuns:
sub aripa păsării vimp ea caută
şi minte şi spune adevărul când se crede
absenţa unui poate prezenţa unui mâine
cine ştie
nimic nu doare etern nici moartea
e doar o închipuire de noi ceva mai mari - @silvia bitere
nu se pune problema dezechilibrării/ dezechilibrului, atâta vreme cât delfinii, pescăruşi etc. vin câte doi.
numai cine nu a făcut un ocol orizontului maritim nu ştie cum vine asta!
Mircea, ideile se succed cu repeziciune, treci foarte repede de la un registru la altul, ceea ce la un moment dat poate sa induca cititorul in confuzie. De asemenea, cred ca repetitiile sunt putin obositoare, ai putea incerca sa le eviti. Ca de asemenea si rima involuntara din ultimele doua versuri. Mie mi-a placut cel mai mult inceputul (primele 4 versuri), pentru care te felicit petre
Trebuie sa recunosc deschis ca in scriitura katyei am descoperit mereu o anumita "impietate" care nu doar ca m-a atras, eu fiind un notoriu profanator, ci m-a si linistit deopotriva. Arareori am intalnit in textele poetice contemporane o atat de stranie combinatie de revolta si liniste deopotriva, poate si de aceea aceasta serie de texte "vorbesc o latina ciudata" are un farmec aparte. Haideti sa ne inchipuim ca traim intr-o lume moarta, intr-o lume in care cuvintele nu mai au semnificatia de azi, ci au ramas doar SUNETELE... ele sunt singurele noastre punti catre descifrarea unui mesaj ingropat in negura unor timpuri. Sau haideti sa ne inchipuim ca suntem intr-o pestera, la adancimea uitarii sub pamant. Acolo sunt stalactite si stalagmite care se intind unele spre altele si se unesc in sute de mii de ani... picatura de apa scoate un SUNET, nu este oare o forma a creatiei? Daca asa, cu ochii mintii am derula pe fast-forward acest film al caderii picaturii, al formarii unei coloane, oare nu am obtine o simfonie? Oare nu am obtine "o latina ciudata"? Eu cred ca da. Bobadil. P.S. Versul "caut urme de viață sub piatra acefală ale acelui atât de imperfect erai" ar trebui reformulat pentru a scapa de impresia de dezacord. Propun "caut sub piatra acefala urme de viata ale acelui atat de imperfect erai".
să spun că îmi place și că merită remarcat, dar o fac în felul meu, greoi, că deh, am pretenții de la sciitorul Mircea Florin Sandru. o fi rău? nu știu, dar acesta sunt eu.
imi place nespus imaginea departelui intr-o „neoranduiala sonora”, trecutul ca un „copac inflorit”, lasat in urma cu toate care i-au apartinut, avand insa dimensiunea unei nostalgii care revine infiorata sa reinvie o clipa pierduta... la fel amestecul de auditiv cu vizual, iar in final ... gustul acela ravasit al unei tinereti uitata la fereastra:) Sarbatori fericite, sa ai parte de tot ce e mai bun!
Sub aspectul prozodiei nu ar fi prea multe de reprosat, insa din punct de vedere al temei... simplitate foarte multa, pare un joc ludic. Mi-e imposibil sa citesc textul fara sa ma gandesc la vreun pastel de genul Alecsandri. Mi-ar placea sa citesc de la dumneavoastra si teme ceva mai profunde sau idei sustinute altfel. E acea idee pe care mie mi-o reaminteste lumea foarte des..."nu se mai scrie asa". Ialin
Un text cu adevarat eclatant in care autorul amprenteaza cu elemente subiective un univers fara sanse de a deveni vreodata cosmos... remarc maniera matura in care autorul dozeaza superficialitatea exprimarii lasandu-ne iluzia ca ar sti ce zice... greselile de tastare concura in mod fericit la acest tablou general al unei lumi poetice in disolutie in care datul din fund al monalisei devine o promisiune de salvare din haosul post-catastrofic al discotecii, un fel de axis mundi "bestial" de care se agata privirile mostrilor de pe scena intr-un soi de "nimic-nu-mai-contează" generalizat.
Virgil, in primul rand, nu am observat in regulament nicio specificare de genul acesta! Chiar nu inteleg care e logica? De ce sa nu te poti auto-comenta, cand o faci cu referire directa la text? "... comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat" Mi s-a intamplat pe alt site sa ma atentioneze cineva ca am gresit accentul la cuvantul "autobuze" (persoanei in cauza iesindu-i silabe in plus in versul care continea cuvantul cu pricina), or eu am vrut sa fac asta intentionat (licenta poetica - abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii, cerută de necesitatea rimei, ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică particulară DEX) Asadar, pentru a nu mai exista confuzii am considerat de bun-simt sa anunt cititorul dinainte! Iata reactia sa "nu găsesc explicație pentru această scăpare ,era așa de simplu" R. Stefanescu cu respect Ion Nimerencu
Adrian,
Prima observaţie ar fi că se scrie MOTTO, nu MOTO!
A doua, că mottoul (nu motto-ul!) e cam lung. De fapt, nu e, propriu-zis, un motto. Textul, în întregul lui, e alcătuit din două secvenţe. Fiecare e remarcabilă, în felul ei - mai ales prima, care e, într-adevăr, în stilul Brumaru sau Dimov. Doar că, după opinia mea (şi după gustul meu), ele nu se leagă. Mai exact, nu se suportă, iar prima secvenţă o pune în inferioritate (pe nedrept!) pe cea de-a doua, prin muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber. De altminteri, cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului. Măcar de natură...stilistică.
Mii de scuze, o completare necesară: adică s-a ocupat de sonoritățile numelor, de trendy, de fâl fâl și cantabilitate, ce sună și cum sună și de aia ce zic eu că era mai important, nu.
- rădăcina indo europeană a cuvântului leader, reprezentând numele persoanei care poartă steagul în fruntea unei armate, pornite-n bătălie.
Răniţi de viaţă, ne întorcem uneori spre acel fundament al relaţiei dintre om şi cer, cuvântul; sunt clipe când fiecare cuvânt ne e piatră; purtat deaspupra apei cuvântul poate să vindece, cuvântul poate să curăţe, cuvântul ne poate metamorfoza spre a ne apropia de ceea ce reprezintă adevărată noastră menire. Liturghia este viaţă, şi trebuie trăită în fiecare zi.
Astăzi, îţi dorim cer senin, ani frumoşi, prieteni, zâmbet, dragoste, momente unice pe care viaţa să le transforme în amintiri ce nu se uită niciodată, dragostea şi grija ce o dăruieşti celor din jur să îţi fie răsplătită din plin cu multă căldură şi împlinire sufletească.
La mulţi ani!
pe-atunci eram doi sclavi lactei căutând ouă albastre prin trestii umbrele ne creșteau pe ceasul solar nepăsătoare când străbăteam porticurile spre ritualul înverșunat... desigur tu ai uitat visele cu anemone marine când ne apăsam ochii râzând pentru jerbe de culori ne zeificau zi după zi spălările rituale când primăvara inundații de timp... îți scoteam din păr fluturi albaștri speriați ca să-ți pun ferigi pe pleoape ne-au devorat termitele serii în deșertul ca o pâlnie... acum toate astea sunt un breloc cu deja vu și te alinți că nu mai știi nimic de Tutankamon de melcii de pe cuadrant de iubirea noastra efervescentă ca un pește-arlechin sfârâind pe nisipuri
părinții noștri cumpărau lapte și iaurt, stând la cozi infernale de la ceasurile 4-5 dimineața, atunci când nimic nu era "la liber", sau de aiurea, cineva, îmi spusese tata mie (eu aveam doar trei ani pe atunci - nu aveam cum să-mi amintesc) avea să descopere imaginea unui pionier care din lipsă de inspirație, ca să participe și el la diverse evenimente patriotice sau nu, dădea copy-paste (cred sau poate mă înșel, atunci nu exista google) pe orice lucrare artistică i se părea lui mai drăguță și o așeza cu o foarte mare nonșalanță pe o pagină de autor, unde prin America... sau uneori, același pionier îi învăța pe unii pseoudopoeți cum să stea cu vreo două-trei tratate din filosofia pământului pe genunchi sau cum să facă o critică a rațiunii pure necintind direct de pe foile manualului în cauză, ci pur și simplu dând clicuri pe pagina pionierului. Iată cum am reușit și eu să înțeleg anumite aspecte legate de filosofie și poezie, cât de frumos se îmbină cele două când există bunăvoință sau cineva care să le deschidă ochii mari cât cepele. Aș lăsa o peniță, dar pentru comentariile cititorilor nu se prea poate. Despre imagini, am vorbit mai sus. Mulțumesc.
Katya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulțumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulțumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viața, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol. Doru, mă răsfeți... Am introdus în text o afirmație serioasă, elucubrațiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deși credința religioasă e una din mirările mele și nu mă pot opri să fac referințe la ea. Dar uite că mi-a ieșit pe dos. Cel puțin nu mă așteptam să nu îi placă lui Bobadil. Și vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile și refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site. /O\
am ales să şterg textele nu pentru că nu aş fi putut da o replică la comentarii, ci pentru că refuz să mă implic într-un conflict din care nu am nimic de câştigat. sunt textele mele şi cred că am libertatea să fac ce doresc cu ele. nici măcar nu înţeleg de ce mai insişti pe subiectul ăsta. şi nu m-a încercat nici un sentiment de descumpănire, nu-ţi fă probleme pentru asta :)
în legătură cu textul, e clar că nu rezonăm în nici un fel. îmi pare rău că sunt doar 2 3 autori care comentează pe aici. mi-ar plăcea să fie exprimate mai multe păreri.
Gorune, multumesc, ai inteles. Sper ca "patria muma" nu te va tine prea departe de noi, ca de, internetul rulz :-) Si ma bucur ca ai deschis "cutia Pandorei" cu eseul tau. Despre orientalism vom mai vorbi, ca doar n-au intrat zilele Domnului in sac. La buna re-citire, Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am crezut ca ai uitat un fragment cand ai dat copy paste din word, de asta te-am intrebat.
pentru textul : nonșalanța iubirii deUn poem de o simplitate cuceritoare. E greu sa scrii simplu, presupune sinceritate si concentrare. Imi par ca o imbratisare imaginile: "probabil închideai fermoarul rochiei tale albe" si "eu voi tăcea ca un sâmbure în tine" ! Violeta
pentru textul : Hibernare denici vorba de iritare. nici vorba. imi pare rau ca se intelege asa. am spus, in primul rand ,,multumesc,,. ambilor comentatori. nu raspund, de obicei, ironic. nici acum n-am facut vreo exceptie.
pentru textul : croaziera derăspuns:
pentru textul : Pasărea Vimp desub aripa păsării vimp ea caută
şi minte şi spune adevărul când se crede
absenţa unui poate prezenţa unui mâine
cine ştie
nimic nu doare etern nici moartea
e doar o închipuire de noi ceva mai mari - @silvia bitere
Asa am facut. Voi posta zilele viitotoare si restul partilor (2,3,4). Spor la lectura!
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) depoate îl pune careva la remarcate. nu de alta, dar e păcat ca un autor bun, fie el şi "patrulater frustrat" să fie ignorat:)
pentru textul : scurt tratat de geometrie sentimentală denu se pune problema dezechilibrării/ dezechilibrului, atâta vreme cât delfinii, pescăruşi etc. vin câte doi.
pentru textul : Plimbare pe orizont denumai cine nu a făcut un ocol orizontului maritim nu ştie cum vine asta!
Mircea, ideile se succed cu repeziciune, treci foarte repede de la un registru la altul, ceea ce la un moment dat poate sa induca cititorul in confuzie. De asemenea, cred ca repetitiile sunt putin obositoare, ai putea incerca sa le eviti. Ca de asemenea si rima involuntara din ultimele doua versuri. Mie mi-a placut cel mai mult inceputul (primele 4 versuri), pentru care te felicit petre
pentru textul : În aceeași supă deTrebuie sa recunosc deschis ca in scriitura katyei am descoperit mereu o anumita "impietate" care nu doar ca m-a atras, eu fiind un notoriu profanator, ci m-a si linistit deopotriva. Arareori am intalnit in textele poetice contemporane o atat de stranie combinatie de revolta si liniste deopotriva, poate si de aceea aceasta serie de texte "vorbesc o latina ciudata" are un farmec aparte. Haideti sa ne inchipuim ca traim intr-o lume moarta, intr-o lume in care cuvintele nu mai au semnificatia de azi, ci au ramas doar SUNETELE... ele sunt singurele noastre punti catre descifrarea unui mesaj ingropat in negura unor timpuri. Sau haideti sa ne inchipuim ca suntem intr-o pestera, la adancimea uitarii sub pamant. Acolo sunt stalactite si stalagmite care se intind unele spre altele si se unesc in sute de mii de ani... picatura de apa scoate un SUNET, nu este oare o forma a creatiei? Daca asa, cu ochii mintii am derula pe fast-forward acest film al caderii picaturii, al formarii unei coloane, oare nu am obtine o simfonie? Oare nu am obtine "o latina ciudata"? Eu cred ca da. Bobadil. P.S. Versul "caut urme de viață sub piatra acefală ale acelui atât de imperfect erai" ar trebui reformulat pentru a scapa de impresia de dezacord. Propun "caut sub piatra acefala urme de viata ale acelui atat de imperfect erai".
pentru textul : vorbesc o latină ciudată III desă spun că îmi place și că merită remarcat, dar o fac în felul meu, greoi, că deh, am pretenții de la sciitorul Mircea Florin Sandru. o fi rău? nu știu, dar acesta sunt eu.
pentru textul : când nu bag de seamă, mănâncă pământ detext frumos acum înainte de Înviere. remarc ultima strofă: "iar casele sunt corăbii naufragiind într-un nisip înlemnit de frică"
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deimi place nespus imaginea departelui intr-o „neoranduiala sonora”, trecutul ca un „copac inflorit”, lasat in urma cu toate care i-au apartinut, avand insa dimensiunea unei nostalgii care revine infiorata sa reinvie o clipa pierduta... la fel amestecul de auditiv cu vizual, iar in final ... gustul acela ravasit al unei tinereti uitata la fereastra:) Sarbatori fericite, sa ai parte de tot ce e mai bun!
pentru textul : despre tine deSub aspectul prozodiei nu ar fi prea multe de reprosat, insa din punct de vedere al temei... simplitate foarte multa, pare un joc ludic. Mi-e imposibil sa citesc textul fara sa ma gandesc la vreun pastel de genul Alecsandri. Mi-ar placea sa citesc de la dumneavoastra si teme ceva mai profunde sau idei sustinute altfel. E acea idee pe care mie mi-o reaminteste lumea foarte des..."nu se mai scrie asa". Ialin
pentru textul : Își îngroapă iarna trecutul deUn text cu adevarat eclatant in care autorul amprenteaza cu elemente subiective un univers fara sanse de a deveni vreodata cosmos... remarc maniera matura in care autorul dozeaza superficialitatea exprimarii lasandu-ne iluzia ca ar sti ce zice... greselile de tastare concura in mod fericit la acest tablou general al unei lumi poetice in disolutie in care datul din fund al monalisei devine o promisiune de salvare din haosul post-catastrofic al discotecii, un fel de axis mundi "bestial" de care se agata privirile mostrilor de pe scena intr-un soi de "nimic-nu-mai-contează" generalizat.
pentru textul : feel deVirgil, in primul rand, nu am observat in regulament nicio specificare de genul acesta! Chiar nu inteleg care e logica? De ce sa nu te poti auto-comenta, cand o faci cu referire directa la text? "... comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat" Mi s-a intamplat pe alt site sa ma atentioneze cineva ca am gresit accentul la cuvantul "autobuze" (persoanei in cauza iesindu-i silabe in plus in versul care continea cuvantul cu pricina), or eu am vrut sa fac asta intentionat (licenta poetica - abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii, cerută de necesitatea rimei, ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică particulară DEX) Asadar, pentru a nu mai exista confuzii am considerat de bun-simt sa anunt cititorul dinainte! Iata reactia sa "nu găsesc explicație pentru această scăpare ,era așa de simplu" R. Stefanescu cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deAlina, de acord cu propunera, deja am modificat, mulțumesc
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale deAdrian,
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dePrima observaţie ar fi că se scrie MOTTO, nu MOTO!
A doua, că mottoul (nu motto-ul!) e cam lung. De fapt, nu e, propriu-zis, un motto. Textul, în întregul lui, e alcătuit din două secvenţe. Fiecare e remarcabilă, în felul ei - mai ales prima, care e, într-adevăr, în stilul Brumaru sau Dimov. Doar că, după opinia mea (şi după gustul meu), ele nu se leagă. Mai exact, nu se suportă, iar prima secvenţă o pune în inferioritate (pe nedrept!) pe cea de-a doua, prin muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber. De altminteri, cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului. Măcar de natură...stilistică.
merci de oprire :) o să văd ce mai pot face cu textul.
pentru textul : suntem muzicali dePetre, ma bucur sa te gasesc sub poemul meu. Nu pot decat sa ma bucur pentru bucuria provocata de lectura poeziei. Te mai astept
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) deesti valoare. fara ultimele cinci versuri dadeam penita. dar poate tre sa recitesc, poate nu m-am prins eu de susta
pentru textul : octopus dedumnezeule, doamne, iarta ma!, mi se face parul maciuca de cand atatea rugi catre cer pe aici. imi vine sa mi smulg coditzele.
pentru textul : Rugăciune particulară deMii de scuze, o completare necesară: adică s-a ocupat de sonoritățile numelor, de trendy, de fâl fâl și cantabilitate, ce sună și cum sună și de aia ce zic eu că era mai important, nu.
pentru textul : Cel mai, Cea mai de- rădăcina indo europeană a cuvântului leader, reprezentând numele persoanei care poartă steagul în fruntea unei armate, pornite-n bătălie.
pentru textul : leitourgia cuvîntului azi deRăniţi de viaţă, ne întorcem uneori spre acel fundament al relaţiei dintre om şi cer, cuvântul; sunt clipe când fiecare cuvânt ne e piatră; purtat deaspupra apei cuvântul poate să vindece, cuvântul poate să curăţe, cuvântul ne poate metamorfoza spre a ne apropia de ceea ce reprezintă adevărată noastră menire. Liturghia este viaţă, şi trebuie trăită în fiecare zi.
Astăzi, îţi dorim cer senin, ani frumoşi, prieteni, zâmbet, dragoste, momente unice pe care viaţa să le transforme în amintiri ce nu se uită niciodată, dragostea şi grija ce o dăruieşti celor din jur să îţi fie răsplătită din plin cu multă căldură şi împlinire sufletească.
La mulţi ani!
luna sta agatata pe cer. ne da lumina ca sa fim fericiti............poezie generala.
domnule Cezar, eu cred ca glumiti.
pentru textul : Luna depe-atunci eram doi sclavi lactei căutând ouă albastre prin trestii umbrele ne creșteau pe ceasul solar nepăsătoare când străbăteam porticurile spre ritualul înverșunat... desigur tu ai uitat visele cu anemone marine când ne apăsam ochii râzând pentru jerbe de culori ne zeificau zi după zi spălările rituale când primăvara inundații de timp... îți scoteam din păr fluturi albaștri speriați ca să-ți pun ferigi pe pleoape ne-au devorat termitele serii în deșertul ca o pâlnie... acum toate astea sunt un breloc cu deja vu și te alinți că nu mai știi nimic de Tutankamon de melcii de pe cuadrant de iubirea noastra efervescentă ca un pește-arlechin sfârâind pe nisipuri
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie demister a, acu di ci faci miștouri cu mine, ca mancai litere pe criza asta?:( eram emo-tionată... mi se intampla rar...
pentru textul : escape depărinții noștri cumpărau lapte și iaurt, stând la cozi infernale de la ceasurile 4-5 dimineața, atunci când nimic nu era "la liber", sau de aiurea, cineva, îmi spusese tata mie (eu aveam doar trei ani pe atunci - nu aveam cum să-mi amintesc) avea să descopere imaginea unui pionier care din lipsă de inspirație, ca să participe și el la diverse evenimente patriotice sau nu, dădea copy-paste (cred sau poate mă înșel, atunci nu exista google) pe orice lucrare artistică i se părea lui mai drăguță și o așeza cu o foarte mare nonșalanță pe o pagină de autor, unde prin America... sau uneori, același pionier îi învăța pe unii pseoudopoeți cum să stea cu vreo două-trei tratate din filosofia pământului pe genunchi sau cum să facă o critică a rațiunii pure necintind direct de pe foile manualului în cauză, ci pur și simplu dând clicuri pe pagina pionierului. Iată cum am reușit și eu să înțeleg anumite aspecte legate de filosofie și poezie, cât de frumos se îmbină cele două când există bunăvoință sau cineva care să le deschidă ochii mari cât cepele. Aș lăsa o peniță, dar pentru comentariile cititorilor nu se prea poate. Despre imagini, am vorbit mai sus. Mulțumesc.
pentru textul : Șoarecele și Pisica deKatya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulțumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulțumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viața, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol. Doru, mă răsfeți... Am introdus în text o afirmație serioasă, elucubrațiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deși credința religioasă e una din mirările mele și nu mă pot opri să fac referințe la ea. Dar uite că mi-a ieșit pe dos. Cel puțin nu mă așteptam să nu îi placă lui Bobadil. Și vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile și refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site. /O\
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deam ales să şterg textele nu pentru că nu aş fi putut da o replică la comentarii, ci pentru că refuz să mă implic într-un conflict din care nu am nimic de câştigat. sunt textele mele şi cred că am libertatea să fac ce doresc cu ele. nici măcar nu înţeleg de ce mai insişti pe subiectul ăsta. şi nu m-a încercat nici un sentiment de descumpănire, nu-ţi fă probleme pentru asta :)
în legătură cu textul, e clar că nu rezonăm în nici un fel. îmi pare rău că sunt doar 2 3 autori care comentează pe aici. mi-ar plăcea să fie exprimate mai multe păreri.
pentru textul : high definition deGorune, multumesc, ai inteles. Sper ca "patria muma" nu te va tine prea departe de noi, ca de, internetul rulz :-) Si ma bucur ca ai deschis "cutia Pandorei" cu eseul tau. Despre orientalism vom mai vorbi, ca doar n-au intrat zilele Domnului in sac. La buna re-citire, Bobadil.
pentru textul : shi bin a plec dePagini