Ovi, fain raspunsul tau, sper sa nu-ti atraga si mai mult oprobriu :-) Revenind la text, as vrea sa-ti explic de ce cele doua sintagme subliniate de mine "m-au pierdut" 1/ hora satelor, prin folosirea pluralului la substantiv genealizezi si fatalmente in acest context poetic, bagatelizezi. Mult mai bine ar fi fost simplu "hora satului"... parerea mea Apoi 2/ "osul mustind" este o metafora grea, pentru ca nespecificand 'de ce anume" mustea" lasi imaginatia cititorului foarte libera, insa iti spun eu ca, in contextul poemului, cititorul nu stie sa faca osul ala sa musteasca de ceva si ajunge sa sune scos din context. Sugerez o precizare aici "osul mustind de apa" de exemplu... sau orice altceva in sprijinul ideii textului. ca sa fiu sincer pana la capat, pentru ca tu vorbesti de 'arhaica ruptura" si de toata strofa apoi as zice "musteste osul de condens". Andu
"Valurile" de Virginia Woolf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Waves Fiecare își conduce monologul său doar interferând cu ceilalți. La fel ca în viață. Cel mai greu e să faci străvezie limita dintre contururile caracterelor. Să treacă unul prin celălalt, dar să fie distinct. Cred că vei reuși. Lasă lenea. :)
nu stiu ce e aia popotica. da, exact, ce e? eu nu sint cu dragobetele si nici cu valentin. e rau? by the way la dragobete ii mai zice si sinziana, nu? sau iarba lu' sfintu ion. nu-s dom'le nici cu una si nici cu alta. de altfel mi se pare cam absurd sa serbezi in februarie ziua indragostelii. cam peste tot e frig si zloata. pina si in california ploua pe rupte. si mai e si foarte rece. numai de dragosteala nu iti mai vine. alegeti dom'le ceva prin aprilie-mai. back sub plapuma...
Raspund si eu: am comentat fara a citi comentariile anterioare. Ceea ce fac in 90 % din cazuri, dar indeosebi cind imi place un text, ca sa nu ma impregnez de impresiile comentatorilor anteriori. Nu voi face efort sa fiu mai buna, voi fi ceea ce sunt. Si atunci cind voi simti, voi comenta. :) Si voi reveni, fiindca stii ca imi place stilul tau poetic. Da, e nevoie uneori de curaj sa spun asta atit de direct.
Ramona, Cum vă spuneam într-un comentariu la poezia dvs. anterioară, e deranjant faptul ca semnați, ca la armată sau ca la catalog, Iancu Ramona și nu Ramona Iancu. Cum vi s-ar părea să citiți poezii de Eminescu Mihai, Bacovia George, Blaga Lucian, Stănescu Nichita ș.a.m.d. Tradiția literară a instaurat niște reguli, pe care dumneavoastră, cu nonșalanță le ocoliți. Nu este adevărat că nu mai puteți face nimic, deoarece, odată cu prima înregistrare, lucrurile sunt "bătute în cuie". E suficient să trimiteți un e-mail directorului Hermeneia.com, dl. Virgil Titarenco, și dânsul va opera modificarea (inversarea) necesară. În ceea ce privește poezia dumneavoastră de mai sus, cu regret trebuie să spun că mi se pare cam desuetă.
Imi place femininul despre care vorbesti, acest principiu imanent, aceasta nastere perpetua... regasesc punctele centrale ale poemului tau in filosofia veche orientala... apreciez concentrarea ideilor si complexitatea imaginilor... felicitari am citit cu placere petre
M-am simțit ca într-un film de genul "de viață scapă cine poate", prinsă cumva captivă în suprarealismul poeziei tale, am luat sensurile pe degete și mi-am dat seama că nu pot răsuci 4 cadre simultan, fiindcă mie așa îmi lasă impresia, că te afli în 4 registre ideatice deodată și cititorul trece prin acest caleidoscop cumva abrupt: un monolog în care ești singurul actor/spectator în "cabina sa de probă", un dialog cu "el", care se delimitează imediat în context, care pare a fi doar punctul de plecare spre al treilea registru, acel locus non-vivendi, în care ți-e greu să te regăsești, cauți ieșiri dintr-un imposibil 3, chiar dintr-un malentendu, dintr-o confuzie; iar al patrulea registru este cel al detașării, în care pari a fi acea cameră, nici măcar regizorul, ci camera care surprinde totul, inclusiv mișcările în micro și spoturile luminoase. E o poezie la care cu plăcere aș scrie aproape un eseu, fiindcă are multiple chei de interpretare, ce am făcut eu aici este doar eboșa eboșelor. Mărturisesc: una din poeziile asupra căreia am revenit deja de patru ori spre a o citi. Ceea ce extrem de rar mi se întâmplă.
Buna seara ! Un text interesant din care pot remarca unele constructii de genul "dans erodand maluri..." " palesc voci pna in soapte ". Nu sunt de acord cu versul "face să tresară secrete în priviri de umbră". Mi se pare ca ar fi curs mai firesc "tresar secrete in priviri de umbra". "Face sa" creeaza o legatura inutila, explicativa. Finalul mi se pare putin bizar. La versul doi, negatia aceea da senzatia ca acea arcuire este una fireasca si se intampla ceva si nu se mai petrece una. Insa nu vad de ce... Un text bun. Ialin
mulțumesc pentru comentariul pe text! original! "și în colț petreci în tine" Glossă și... parcă nu se permiteau micterisme pe aici! cu sympatheia, yester
Raspund, desi nu sunt sigur ca meritam efortul tau. "Revelarea sensurilor" a fost putin ajutata, probabil, si de explicatiile mele, dar e surprinzator de corecta. Asta spre deosebire de celelalte doua comentarii la alte poeme ale mele. a. Corect si nu chiar. O abolire a simturilor pentru a ma deconecta de la realitate. "funda" e autoironie si incercae de a parasi un registru absurd, asta din punctul meu de vedere. Din celalalt, al celui din fata, e cinism. b. Deposedarea de sine si pierderea in inutilitati, in falsuri, in vanturari sterile. Vital devine cand insasi existenta ta subtila, profunda, este pusa sub semnul indoielii. c. Corect. d. Corect. Nu ma gasesc, desi am vazut in ce parte am luat-o. e. Corect. f. Corect :). Fusesi surprinzator de aproape de imaginile, starile si ideile mele. Suprinzator pentru ca el le cam amestec in decurs de un vers pe toate. Fa-ti curaj si pentru a fi mai buna :)
Mulțumesc pentru că mi-ai atras atenția asupra locului unde s-ar potrivi mai bine textele mele. Nu știu de ce ar fi naive gândurile firești, normale, obișnuite. Nu-mi place să chinui textul, să-l ciopârțesc până nu mai înțelegi nimic din el. Cursivitatea naivității mele chiar îmi place. Să exploatez ce mă determină să scriu și să filtrez aceasta, ceva-ul acela care ma determină, înseamnă să fiu de acord cu trecerea inspirației, cu pierderea stărilor și trăirilor mele. Cu cât gândești mai mult un lucru cu atât își pierde orice sens. Îmi pare rău că dacă scriu nu înseamnă că fac literatura. Eu așa credeam. Sau probabil nu poate fi "introdus" la categoria literatură. Posibil. Cert este că mă voi strădui să iau în considerare sfaturile tale. Măcar de curiozitatea dacă poveștile și poeziile mele vor prinde la public fiind chinuite (poate nu se va observa...:).
exact, o grijă am avut prin 2005 când ţi-am ales textele pentru volum, m-am chinuit zile întregi să le aşez într-o ordine, l-am printat şi l-am trimis la Bistriţa.
da, ai dreptate, este electrica, eu am gresit. multam. aflasem deja. nu, mie-mi place punctul fara continuari inutile. depeche mode e denumire de trupa. este reluat in engleza numai titlul. duty free e aprobat de nomenclatorul tip al magazinel oral tarii in care locuiesc eu. daca-i sa caut si documentul iti zic si anul exact si definitia. un fel de magazin in care nu poate intra fiecare, magazin din aeroport, se primeste valuta straina, ptr diplomati mai mult. merci.
îmi place titlul Ioan, bobadil are dreptate (dacă e treaz), doar că a intrat la ciclu... adică repetă aceleași învățăminte la nesfârșit...
ai poezie în tine... te citesc și îți simt spleenul...
bați cîmpii cu grație alma. Contul Aranca nu a inclus si nu a fost niciodata o clona. A fost un cont special in care mai multi autori au vrut sa scrie in comun. Si in plus a fost creat si inainte de adaugarea precizarii despre clone in regulament. Asa ca mi se pare si stupida si inutila toata abureala asta care o faceti aici sub un text care mie mi se pare ca s-a vrut o clarificare de bun simț,
Domnule Gorun, mi-am adus aminte de vechea întrebare
„ce-a fost mai întâi? oul sau găina?”
dacă privim din punctul de vedere al manifestării, putem spune că totul începe cu oul. dar dacă privim din punctul de vedere al principiului, cel care încorporează totul în el, inclusiv găina, din care, mai apoi, se formează oul?
mergând cu jocul mai departe, mă întreb dacă oamenii au fost nostalgici înaintea… Căderii. adică atunci când nu aveau după ce tânji… dacă nu cumva pe atunci, omul situându-se în „plenitudine” (pentru el, singura „realitate”), mai avea nevoie de „ideal”.
numai că întrebarea asta incumbă multă tristețe. o tristețe din care ironia încearcă să se salveze…
good question. ai reusit sa ma faci sa zimbesc. nu, nu cred ca am sa plagiez scenariul acela. este, sau va fi vorba despre altceva. cine stie, poate chiar mai interesant.
Paul, eu cred ca dai prea multe explicatii pentru ceva ce nu se explica. Daca tu "simti" , e ok. Este prima conditie a existentei unui poem. Celelalte conditii, cele din exteriorul tau, nu vin întotdeauna "din prima". Unii au nevoie de mai mult timp ca sa-si sedimenteze trairile. Pentru un poet excelent ca tine asta poate fi ceva surprinzator. Pâna când vei uita putin propria poezie si vei redeveni "comentator". Toate bune,
"valsul orașului când trenurile se înfundă în noapte și
toti oamenii dorm/ în gări rămân hainele și țipetele noastre
iar trupurile pleacă mai departe" - mi-a plăcut partea asta.
Hanny, David este și regele meu, dar desigur că tu nu vei putea pricepe asta pentru că, nu-i așa, nu te pricepi la mesajul criptic. Și nu cred că ar fi fost homosexual, nu există în Scriptură nimic care să sugereze asta, bineînțeles dacă nu vrei să confunzi prietenia dintre doi bărbați cu homosexualitatea. Dar oare poate pricepe o femeie prietenia dintre doi bărbați?... mă îndoiesc...
ok, am inteles, textul nu/ti place fiinca e slab.bun. eu sunt ceea ce sunt... tu esti cine si ce esti. salut, numele meu e Katya. recunosc, nu sunt un om calm... sunt un spirit belicos, dar sunt capabila sa ascult si critici la adresa mea si a textului. unora le place, altora nu, mie una imi place poezia poate pentru ca e a mea.. si sunt subiectiva... am inca filosofia iepurelui de angora... deocamdata doar schiu..mai incolo o sa scriu. acum e mai bine?
Am înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
Întotdeauna am apreciat la poezia ta bogăția imagistică ancorată în adâncime a trăirilor, atenția la detalii. Viața prezentată ca un lanț trofic, instinctul supraviețuirii, absurdul (sin)uciderii, condiția umană, iubirea - melanj tematic abordat cu mult curaj în universul unui singur poem. Am impresia că nu lucrezi îndelung la formulare, nici la impactul semantic; lași versurile să se scrie singure, natural, așa cum te lovesc. Greșesc? Citez doar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult, opțiune evident subiectivă: prima ta zi la call-center a fost un dezastru niciodată nu te-au urît așa de mulți oameni vocea ta niciodată n-a părut mai stinsă în inimă ți-a crescut un robot telefonic bună ziua sînt imitația inimii momentan nu pot răspunde lăsați mesaj după prima sistolă
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ovi, fain raspunsul tau, sper sa nu-ti atraga si mai mult oprobriu :-) Revenind la text, as vrea sa-ti explic de ce cele doua sintagme subliniate de mine "m-au pierdut" 1/ hora satelor, prin folosirea pluralului la substantiv genealizezi si fatalmente in acest context poetic, bagatelizezi. Mult mai bine ar fi fost simplu "hora satului"... parerea mea Apoi 2/ "osul mustind" este o metafora grea, pentru ca nespecificand 'de ce anume" mustea" lasi imaginatia cititorului foarte libera, insa iti spun eu ca, in contextul poemului, cititorul nu stie sa faca osul ala sa musteasca de ceva si ajunge sa sune scos din context. Sugerez o precizare aici "osul mustind de apa" de exemplu... sau orice altceva in sprijinul ideii textului. ca sa fiu sincer pana la capat, pentru ca tu vorbesti de 'arhaica ruptura" si de toata strofa apoi as zice "musteste osul de condens". Andu
pentru textul : Doină de"Valurile" de Virginia Woolf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Waves Fiecare își conduce monologul său doar interferând cu ceilalți. La fel ca în viață. Cel mai greu e să faci străvezie limita dintre contururile caracterelor. Să treacă unul prin celălalt, dar să fie distinct. Cred că vei reuși. Lasă lenea. :)
pentru textul : Nepoveste denu stiu ce e aia popotica. da, exact, ce e? eu nu sint cu dragobetele si nici cu valentin. e rau? by the way la dragobete ii mai zice si sinziana, nu? sau iarba lu' sfintu ion. nu-s dom'le nici cu una si nici cu alta. de altfel mi se pare cam absurd sa serbezi in februarie ziua indragostelii. cam peste tot e frig si zloata. pina si in california ploua pe rupte. si mai e si foarte rece. numai de dragosteala nu iti mai vine. alegeti dom'le ceva prin aprilie-mai. back sub plapuma...
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deRaspund si eu: am comentat fara a citi comentariile anterioare. Ceea ce fac in 90 % din cazuri, dar indeosebi cind imi place un text, ca sa nu ma impregnez de impresiile comentatorilor anteriori. Nu voi face efort sa fiu mai buna, voi fi ceea ce sunt. Si atunci cind voi simti, voi comenta. :) Si voi reveni, fiindca stii ca imi place stilul tau poetic. Da, e nevoie uneori de curaj sa spun asta atit de direct.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deRamona, Cum vă spuneam într-un comentariu la poezia dvs. anterioară, e deranjant faptul ca semnați, ca la armată sau ca la catalog, Iancu Ramona și nu Ramona Iancu. Cum vi s-ar părea să citiți poezii de Eminescu Mihai, Bacovia George, Blaga Lucian, Stănescu Nichita ș.a.m.d. Tradiția literară a instaurat niște reguli, pe care dumneavoastră, cu nonșalanță le ocoliți. Nu este adevărat că nu mai puteți face nimic, deoarece, odată cu prima înregistrare, lucrurile sunt "bătute în cuie". E suficient să trimiteți un e-mail directorului Hermeneia.com, dl. Virgil Titarenco, și dânsul va opera modificarea (inversarea) necesară. În ceea ce privește poezia dumneavoastră de mai sus, cu regret trebuie să spun că mi se pare cam desuetă.
pentru textul : Ochiu-mi mândru că te poate privi deImi place femininul despre care vorbesti, acest principiu imanent, aceasta nastere perpetua... regasesc punctele centrale ale poemului tau in filosofia veche orientala... apreciez concentrarea ideilor si complexitatea imaginilor... felicitari am citit cu placere petre
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) deDe ce nu "dezvelea"?
pentru textul : Dirijorul deM-am simțit ca într-un film de genul "de viață scapă cine poate", prinsă cumva captivă în suprarealismul poeziei tale, am luat sensurile pe degete și mi-am dat seama că nu pot răsuci 4 cadre simultan, fiindcă mie așa îmi lasă impresia, că te afli în 4 registre ideatice deodată și cititorul trece prin acest caleidoscop cumva abrupt: un monolog în care ești singurul actor/spectator în "cabina sa de probă", un dialog cu "el", care se delimitează imediat în context, care pare a fi doar punctul de plecare spre al treilea registru, acel locus non-vivendi, în care ți-e greu să te regăsești, cauți ieșiri dintr-un imposibil 3, chiar dintr-un malentendu, dintr-o confuzie; iar al patrulea registru este cel al detașării, în care pari a fi acea cameră, nici măcar regizorul, ci camera care surprinde totul, inclusiv mișcările în micro și spoturile luminoase. E o poezie la care cu plăcere aș scrie aproape un eseu, fiindcă are multiple chei de interpretare, ce am făcut eu aici este doar eboșa eboșelor. Mărturisesc: una din poeziile asupra căreia am revenit deja de patru ori spre a o citi. Ceea ce extrem de rar mi se întâmplă.
pentru textul : automata hari deBuna seara ! Un text interesant din care pot remarca unele constructii de genul "dans erodand maluri..." " palesc voci pna in soapte ". Nu sunt de acord cu versul "face să tresară secrete în priviri de umbră". Mi se pare ca ar fi curs mai firesc "tresar secrete in priviri de umbra". "Face sa" creeaza o legatura inutila, explicativa. Finalul mi se pare putin bizar. La versul doi, negatia aceea da senzatia ca acea arcuire este una fireasca si se intampla ceva si nu se mai petrece una. Insa nu vad de ce... Un text bun. Ialin
pentru textul : Noapte naivă demulțumesc pentru comentariul pe text! original! "și în colț petreci în tine" Glossă și... parcă nu se permiteau micterisme pe aici! cu sympatheia, yester
pentru textul : Ca sunetul în fluier deRaspund, desi nu sunt sigur ca meritam efortul tau. "Revelarea sensurilor" a fost putin ajutata, probabil, si de explicatiile mele, dar e surprinzator de corecta. Asta spre deosebire de celelalte doua comentarii la alte poeme ale mele. a. Corect si nu chiar. O abolire a simturilor pentru a ma deconecta de la realitate. "funda" e autoironie si incercae de a parasi un registru absurd, asta din punctul meu de vedere. Din celalalt, al celui din fata, e cinism. b. Deposedarea de sine si pierderea in inutilitati, in falsuri, in vanturari sterile. Vital devine cand insasi existenta ta subtila, profunda, este pusa sub semnul indoielii. c. Corect. d. Corect. Nu ma gasesc, desi am vazut in ce parte am luat-o. e. Corect. f. Corect :). Fusesi surprinzator de aproape de imaginile, starile si ideile mele. Suprinzator pentru ca el le cam amestec in decurs de un vers pe toate. Fa-ti curaj si pentru a fi mai buna :)
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deMulțumesc pentru că mi-ai atras atenția asupra locului unde s-ar potrivi mai bine textele mele. Nu știu de ce ar fi naive gândurile firești, normale, obișnuite. Nu-mi place să chinui textul, să-l ciopârțesc până nu mai înțelegi nimic din el. Cursivitatea naivității mele chiar îmi place. Să exploatez ce mă determină să scriu și să filtrez aceasta, ceva-ul acela care ma determină, înseamnă să fiu de acord cu trecerea inspirației, cu pierderea stărilor și trăirilor mele. Cu cât gândești mai mult un lucru cu atât își pierde orice sens. Îmi pare rău că dacă scriu nu înseamnă că fac literatura. Eu așa credeam. Sau probabil nu poate fi "introdus" la categoria literatură. Posibil. Cert este că mă voi strădui să iau în considerare sfaturile tale. Măcar de curiozitatea dacă poveștile și poeziile mele vor prinde la public fiind chinuite (poate nu se va observa...:).
pentru textul : Iubire devladimir, sunt onorata de trecere si analiza. multumesc mult. despre poemul asta n-ai nimic de zis> http://www.hermeneia.com/poezie/5765/
pentru textul : dragostea deexact, o grijă am avut prin 2005 când ţi-am ales textele pentru volum, m-am chinuit zile întregi să le aşez într-o ordine, l-am printat şi l-am trimis la Bistriţa.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deda, ai dreptate, este electrica, eu am gresit. multam. aflasem deja. nu, mie-mi place punctul fara continuari inutile. depeche mode e denumire de trupa. este reluat in engleza numai titlul. duty free e aprobat de nomenclatorul tip al magazinel oral tarii in care locuiesc eu. daca-i sa caut si documentul iti zic si anul exact si definitia. un fel de magazin in care nu poate intra fiecare, magazin din aeroport, se primeste valuta straina, ptr diplomati mai mult. merci.
pentru textul : "try walking in my shoes" deîmi place titlul Ioan, bobadil are dreptate (dacă e treaz), doar că a intrat la ciclu... adică repetă aceleași învățăminte la nesfârșit...
pentru textul : mister în trenul de noapte deai poezie în tine... te citesc și îți simt spleenul...
deosebit. delicat, ca o perla. sper ca Paul Blaj sa nu se fi inselat, prezentandu-te.
pentru textul : deschideri debați cîmpii cu grație alma. Contul Aranca nu a inclus si nu a fost niciodata o clona. A fost un cont special in care mai multi autori au vrut sa scrie in comun. Si in plus a fost creat si inainte de adaugarea precizarii despre clone in regulament. Asa ca mi se pare si stupida si inutila toata abureala asta care o faceti aici sub un text care mie mi se pare ca s-a vrut o clarificare de bun simț,
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deDomnule Gorun, mi-am adus aminte de vechea întrebare
„ce-a fost mai întâi? oul sau găina?”
dacă privim din punctul de vedere al manifestării, putem spune că totul începe cu oul. dar dacă privim din punctul de vedere al principiului, cel care încorporează totul în el, inclusiv găina, din care, mai apoi, se formează oul?
mergând cu jocul mai departe, mă întreb dacă oamenii au fost nostalgici înaintea… Căderii. adică atunci când nu aveau după ce tânji… dacă nu cumva pe atunci, omul situându-se în „plenitudine” (pentru el, singura „realitate”), mai avea nevoie de „ideal”.
numai că întrebarea asta incumbă multă tristețe. o tristețe din care ironia încearcă să se salveze…
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! de" de umbră, de ambră"
Sună hilar. N-are sens şi logică.
"sparg lunecarea." Versuri ca acestea fac şi copiii din grupa pregătitoare.
pentru textul : Reverie deRepetiţiile obsesive şi total inutile strică toată poezia
imi tai părul, hainele pielea, carnea, oasele și floarea de soc de sub ureche ramane sufletul cu miros de cuțit iar titlul... între noi
pentru textul : trup (si suflet). degood question. ai reusit sa ma faci sa zimbesc. nu, nu cred ca am sa plagiez scenariul acela. este, sau va fi vorba despre altceva. cine stie, poate chiar mai interesant.
pentru textul : cercul - episod pilot dePaul, eu cred ca dai prea multe explicatii pentru ceva ce nu se explica. Daca tu "simti" , e ok. Este prima conditie a existentei unui poem. Celelalte conditii, cele din exteriorul tau, nu vin întotdeauna "din prima". Unii au nevoie de mai mult timp ca sa-si sedimenteze trairile. Pentru un poet excelent ca tine asta poate fi ceva surprinzator. Pâna când vei uita putin propria poezie si vei redeveni "comentator". Toate bune,
pentru textul : animalul de pradă al resemnării dee mai bine.
pentru textul : dispersie de"valsul orașului când trenurile se înfundă în noapte și
pentru textul : esp detoti oamenii dorm/ în gări rămân hainele și țipetele noastre
iar trupurile pleacă mai departe" - mi-a plăcut partea asta.
Hanny, David este și regele meu, dar desigur că tu nu vei putea pricepe asta pentru că, nu-i așa, nu te pricepi la mesajul criptic. Și nu cred că ar fi fost homosexual, nu există în Scriptură nimic care să sugereze asta, bineînțeles dacă nu vrei să confunzi prietenia dintre doi bărbați cu homosexualitatea. Dar oare poate pricepe o femeie prietenia dintre doi bărbați?... mă îndoiesc...
pentru textul : deuteronomia deok, am inteles, textul nu/ti place fiinca e slab.bun. eu sunt ceea ce sunt... tu esti cine si ce esti. salut, numele meu e Katya. recunosc, nu sunt un om calm... sunt un spirit belicos, dar sunt capabila sa ascult si critici la adresa mea si a textului. unora le place, altora nu, mie una imi place poezia poate pentru ca e a mea.. si sunt subiectiva... am inca filosofia iepurelui de angora... deocamdata doar schiu..mai incolo o sa scriu. acum e mai bine?
pentru textul : Icoane de copil deAm înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deÎntotdeauna am apreciat la poezia ta bogăția imagistică ancorată în adâncime a trăirilor, atenția la detalii. Viața prezentată ca un lanț trofic, instinctul supraviețuirii, absurdul (sin)uciderii, condiția umană, iubirea - melanj tematic abordat cu mult curaj în universul unui singur poem. Am impresia că nu lucrezi îndelung la formulare, nici la impactul semantic; lași versurile să se scrie singure, natural, așa cum te lovesc. Greșesc? Citez doar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult, opțiune evident subiectivă: prima ta zi la call-center a fost un dezastru niciodată nu te-au urît așa de mulți oameni vocea ta niciodată n-a părut mai stinsă în inimă ți-a crescut un robot telefonic bună ziua sînt imitația inimii momentan nu pot răspunde lăsați mesaj după prima sistolă
pentru textul : opțional anestezic detrebuie ca se intampla ceva cu „copilul” zilele astea... La multi ani, omule! De fapt, ce multi ani: vesnic sa traiesti!
pentru textul : pentru că zilele nu se cunosc între ele dePagini