hm, problema cu acest text este ca fiind un dialog între mai multe personaje, e greu de urmărit. Pentru o lectură mai deschisă(?), mai clară, cred că ar fi fost bine ca la început să fi descris personajele cu o tușă distinctă pentru fiecare pentru ca cititorul să poata crea scena, să-și imagineze personajele, așa le-ar fi mișcat mai ușor. Din păcate, cred că asta m-a impiedicat să urmăresc ideea textului, să recepționez mesajul, e ca și cum pe frecvența unui radio auzi că e melodie superbă dar chhhh, chhhh, nu înțelegi versurile.
Sper că nu v-a supărat intervenția mea. Vă urez succes la scriere în continuare, e clar ca în spate e un om al literelor.
excelenta, Ialin. Mi-a placut felul in care "ai incaltat" cotidianul cu ritm si rima. Tropi inediti: "De după geamul gol m-ascult... latent Mă simt un gramofon cu baterie Din discul de vinil se-aude lent- Un ac îi tatua o melodie-" "Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară M-aș încălța cu tălpile de-afară." plus convergenta ideilor. Foarte inspirat finalul. obiectii? da, primul vers ( pe ideea asta s-a brodat foarte mult pana acum, nu-i asa?) si "Anestezia pașilor... calc unii", care mi s-a parut mai aglutinat la intreg. dar obiectiile mele sunt palide, comparativ cu valoarea ansamblului. penita, cu admiratie.
Ioana, zău, că nu-ți stă bine în postura poetei neînțelese. Doar nu vrei să spui că acest text se află în topul textelor tale cele mai bune? Și nu e cazul să mă parafrazezi, ca să-ți continui cu-ncrâncenare pledoaria în apărarea unui text care n-are nici o miză... decât aceea de a vrea să șocheze cu orice preț. E un text pe care în mod sigur o să-l aprecieze adolescenții pentru teribilismul pe care-l afișezi în el și care nu conține nimic personal din autorul său, nici o trire proprie ... „Tot ce e șoc sau provocare se anulează de la sine” - oare cine-a zis asta? nu-mi amintesc.
Cu bine,
Eugen.
Mă uit aici şi constat ceea ce, de altminteri, cam ştiam: e necesar câte un bobadil în orice situatie. Pâna să apara comentariul lui, textul meu avea, cum se exprima el, "destui de putini cititori". Acum, dupa toata vâlva pe care a stârnit-o, are "destui de mulţi". Sperând eu că o buna parte dintre cei care au accesat au citit şi eseul, nu doar comentariile...
"Eventual ce nota a luat și-apoi, după examen, se apucă să întrebe prin an cine mai are nevoie ele." - not(ă), nevoie (de) ele.
Citesc. Spor.
Şi parcă la titlu. Nu ar suna mai bine în limba română?
No comment, domnule Adrian...tot ce spuneţi dvs. e evident minciună, inclusiv insultele pe care mi le adresaţi la persoana a treia. Vă doresc tot binele din lume, poate veţi înţelege atunci.
normal, Adrian, suntem poeți! uite, tu ai și o licență nou-nouță: "alegorie senzorială":)
nu sunt filozof ca să am definiție separată pentru o sintagmă, tonul confesiv e unul și același, mărturisitor dar și intim.
numai de bine, om bun! dacă mai ai ceva de adăugat nu tre să ai rețineri.
Virgil, in primul rand, nu am observat in regulament nicio specificare de genul acesta! Chiar nu inteleg care e logica? De ce sa nu te poti auto-comenta, cand o faci cu referire directa la text? "... comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat" Mi s-a intamplat pe alt site sa ma atentioneze cineva ca am gresit accentul la cuvantul "autobuze" (persoanei in cauza iesindu-i silabe in plus in versul care continea cuvantul cu pricina), or eu am vrut sa fac asta intentionat (licenta poetica - abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii, cerută de necesitatea rimei, ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică particulară DEX) Asadar, pentru a nu mai exista confuzii am considerat de bun-simt sa anunt cititorul dinainte! Iata reactia sa "nu găsesc explicație pentru această scăpare ,era așa de simplu" R. Stefanescu cu respect Ion Nimerencu
Singura chestie care mi se pare deocamdată aiurea este folosirea termenului "protocolar". Atît în titlu cît și în final. În rest e un text destul de bun și "cu nerv", cum se spune probabil tot în televiziune. Am remarcat chiar o anumită maturitate a scriiturii, un anumit gen de autocontrol în a nu cădea în criticisme și frustrări populiste postdecembriste. Poate puțin s-a exagerat cu sublinierea "sfaturilor de regie", mă cam îndoiesc că un regizoraș din aceștia chiar devine așa de patetic dar e posibil orice venind de la București, sau ma rog, de prin apropiere. Un text savuros despre imagine, în ultimă instanță. Imaginea și obsesia manipulării ei într-o lume care încă mai crede în imagine.
spre final? e ca si cum te-ai fi plictisit brusc...de tine.
"lăsate-n voia intâmplării"- uite o sugestie care sa repare aritmia primei strofe...daca mai conteaza.
sa inteleg ca acesta i replica consiliului? atit? frumos din partea dumneavoastra. o sa mă strădui să mă placeți din ce în ce mai mult, dar oricum nu voi răspunde la comentarii o vreme, mi-a pierit cheful.
de retinut ultimul vers, "tot ce se spune e adevăr însă ecoul aduce murdar timpul nostru" in rest, termenii tai: lumina, sange, viata... ma intreb cum de nu apare si "piatra" aici...
Din perspectiva mea, acest text păcătuieşte prin faptul de a se situa, cu orice preţ, în două curente deodată (în acelaşi timp şi sub acelaşi raport - cum ne spunea Aristotel); textul se vrea şi dus spre clasic, şi adus spre modernism; dar această combinaţie, posibilă de altfel, cade din start deoarece elementele care se combină sunt aceleaşi (limbajul), de unde rezultă un discurs superficial, pe alocuri hilar. Exp: mă tem/ cum pulberea se teme/ de picurii necopţi ai ploii/ cum de un psalm se tem strigoii/ şi fug în giulgiuri ANATEME/ ---- încet/ începe să mă poarte/ MIMETIC ----. Hilaritatea apare în momentul când citesc "mă poartă mimetic", iar ceva mai jos "glas mătăsos de mamă". Simpla disonanţă acustică (nu cea iedeatică) ar trebui să dea de gândit. Forma este clasică, chiar dacă versurile sunt frânte şi aranjate mai modern. E vorba de un iamb de nouă silabe, rimă incrucişată. Textul conţine, pe alocuri, construcţii plate, prozaice; dpdv stilistic, îi lipseşte orice doză doză de originalitate, chiar dacă la nivel afectiv poate transmite oareşce vibraţii.
îmi place nimicirea lăcustelor din final. îmi place foarte mult începutul. dar mă împiedic în acel "inoroagei", sună greoi, tare greoi. și preferabil - cred eu - ar fi aici "licorna". doar dacă e și pe simțul tău estetic. aș elimina și acel "că e toamnă", e cumva inutil și prea explicativ. și-paoi, nici nu contează în aeastă lepădare anotimpul. :) esențial aici este strigătul, uciderea, cuprinsă în el, strigătul mut, neauzit.
si iata o lume in care marginile drumului sint pline de pietre. citi straini si-au lasat semnul discret al trecerii lor anonime prin lume? citi au fost binecuvintati si citi si-au pierdut Lumina? poate il stii, poate o clipa ne-am identificat cu el fiecare.
Da. Cât trăim pentru noi şi cât pentru alţii? Încercăm cumva să înapoiem ce am primit spre o mai bună administrare? Poate.
Remarc versurile pentru idee şi pentru imagini:
,,miezul pufos
îl face mană furnicilor cerului
coaja corabie după care se ţin pescăruşii
iar cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame"
Nu înțeleg sensul următoarelor versuri nu numai din punctul de vedere al editării dar și al logicii: "cum trage noaptea de noi toți să mai ajungem până mânie până mâine când vreau să mergem la teatru" "femeia orgasmică fetițe de douăzeci-și-ceva de ani cu șosete roșii în dungi portocalii și dorințe buclate în vagine de unde vine mirosul de iarnă" "sub toate mânile fierbinți "
andu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
hm, problema cu acest text este ca fiind un dialog între mai multe personaje, e greu de urmărit. Pentru o lectură mai deschisă(?), mai clară, cred că ar fi fost bine ca la început să fi descris personajele cu o tușă distinctă pentru fiecare pentru ca cititorul să poata crea scena, să-și imagineze personajele, așa le-ar fi mișcat mai ușor. Din păcate, cred că asta m-a impiedicat să urmăresc ideea textului, să recepționez mesajul, e ca și cum pe frecvența unui radio auzi că e melodie superbă dar chhhh, chhhh, nu înțelegi versurile.
pentru textul : Gust de septembrie deSper că nu v-a supărat intervenția mea. Vă urez succes la scriere în continuare, e clar ca în spate e un om al literelor.
nuanţă:
aş fi înţeles disputa
chiar cu pară şi scînteie
dacă fundul acuzat
era unul de femeie
proverb:
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. degura bate curul
asta spune totul
însă n-am aflat
ce ar bate botul
excelenta, Ialin. Mi-a placut felul in care "ai incaltat" cotidianul cu ritm si rima. Tropi inediti: "De după geamul gol m-ascult... latent Mă simt un gramofon cu baterie Din discul de vinil se-aude lent- Un ac îi tatua o melodie-" "Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară M-aș încălța cu tălpile de-afară." plus convergenta ideilor. Foarte inspirat finalul. obiectii? da, primul vers ( pe ideea asta s-a brodat foarte mult pana acum, nu-i asa?) si "Anestezia pașilor... calc unii", care mi s-a parut mai aglutinat la intreg. dar obiectiile mele sunt palide, comparativ cu valoarea ansamblului. penita, cu admiratie.
pentru textul : Desculț deIoana, zău, că nu-ți stă bine în postura poetei neînțelese. Doar nu vrei să spui că acest text se află în topul textelor tale cele mai bune? Și nu e cazul să mă parafrazezi, ca să-ți continui cu-ncrâncenare pledoaria în apărarea unui text care n-are nici o miză... decât aceea de a vrea să șocheze cu orice preț. E un text pe care în mod sigur o să-l aprecieze adolescenții pentru teribilismul pe care-l afișezi în el și care nu conține nimic personal din autorul său, nici o trire proprie ... „Tot ce e șoc sau provocare se anulează de la sine” - oare cine-a zis asta? nu-mi amintesc.
pentru textul : terorism individual* deCu bine,
Eugen.
Nu s-a rezolvat problema paginarii pe comentariile utilizatorilor.
http://hermeneia.com/workspace/161/comments
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dehttp://hermeneia.com/workspace/161/comments?page=1 (link daca apas pe pagina 2) - rezultatele afisate dincolo de pagina 1 nu sunt corecte. Desi la paginare apare un numar de 8 pagini, doar primele doua pagini afiseaza cate ceva, in rest sunt campurile goale. Exista o neconcordanta in acest punct.
Mă uit aici şi constat ceea ce, de altminteri, cam ştiam: e necesar câte un bobadil în orice situatie. Pâna să apara comentariul lui, textul meu avea, cum se exprima el, "destui de putini cititori". Acum, dupa toata vâlva pe care a stârnit-o, are "destui de mulţi". Sperând eu că o buna parte dintre cei care au accesat au citit şi eseul, nu doar comentariile...
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice de"Eventual ce nota a luat și-apoi, după examen, se apucă să întrebe prin an cine mai are nevoie ele." - not(ă), nevoie (de) ele.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deCitesc. Spor.
Şi parcă la titlu. Nu ar suna mai bine în limba română?
Nu prea este poezie textul asta. E cam de cutia de nisip.
pentru textul : Şi ce dacă? deNo comment, domnule Adrian...tot ce spuneţi dvs. e evident minciună, inclusiv insultele pe care mi le adresaţi la persoana a treia. Vă doresc tot binele din lume, poate veţi înţelege atunci.
pentru textul : Portretul unei călătoare denormal, Adrian, suntem poeți! uite, tu ai și o licență nou-nouță: "alegorie senzorială":)
nu sunt filozof ca să am definiție separată pentru o sintagmă, tonul confesiv e unul și același, mărturisitor dar și intim.
numai de bine, om bun! dacă mai ai ceva de adăugat nu tre să ai rețineri.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deFrancisc, Alma, mulțumesc.
pentru textul : primăvara lui ghilgameș deremarc:
"ochi care mă scormonesc
haine soioase ascunzând trupuri bolnave
carapacea unei inocenţe pe care-o ghicesc încă
la semafor
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre deinhalez aceleaşi versuri"
alta varianta
pentru textul : Priviri deVirgil, in primul rand, nu am observat in regulament nicio specificare de genul acesta! Chiar nu inteleg care e logica? De ce sa nu te poti auto-comenta, cand o faci cu referire directa la text? "... comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat" Mi s-a intamplat pe alt site sa ma atentioneze cineva ca am gresit accentul la cuvantul "autobuze" (persoanei in cauza iesindu-i silabe in plus in versul care continea cuvantul cu pricina), or eu am vrut sa fac asta intentionat (licenta poetica - abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii, cerută de necesitatea rimei, ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică particulară DEX) Asadar, pentru a nu mai exista confuzii am considerat de bun-simt sa anunt cititorul dinainte! Iata reactia sa "nu găsesc explicație pentru această scăpare ,era așa de simplu" R. Stefanescu cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deSingura chestie care mi se pare deocamdată aiurea este folosirea termenului "protocolar". Atît în titlu cît și în final. În rest e un text destul de bun și "cu nerv", cum se spune probabil tot în televiziune. Am remarcat chiar o anumită maturitate a scriiturii, un anumit gen de autocontrol în a nu cădea în criticisme și frustrări populiste postdecembriste. Poate puțin s-a exagerat cu sublinierea "sfaturilor de regie", mă cam îndoiesc că un regizoraș din aceștia chiar devine așa de patetic dar e posibil orice venind de la București, sau ma rog, de prin apropiere. Un text savuros despre imagine, în ultimă instanță. Imaginea și obsesia manipulării ei într-o lume care încă mai crede în imagine.
pentru textul : Protocolar despre final? e ca si cum te-ai fi plictisit brusc...de tine.
pentru textul : am înţeles ce e tăcerea de"lăsate-n voia intâmplării"- uite o sugestie care sa repare aritmia primei strofe...daca mai conteaza.
sa inteleg ca acesta i replica consiliului? atit? frumos din partea dumneavoastra. o sa mă strădui să mă placeți din ce în ce mai mult, dar oricum nu voi răspunde la comentarii o vreme, mi-a pierit cheful.
pentru textul : opi dede retinut ultimul vers, "tot ce se spune e adevăr însă ecoul aduce murdar timpul nostru" in rest, termenii tai: lumina, sange, viata... ma intreb cum de nu apare si "piatra" aici...
pentru textul : redată și cioburi deDin perspectiva mea, acest text păcătuieşte prin faptul de a se situa, cu orice preţ, în două curente deodată (în acelaşi timp şi sub acelaşi raport - cum ne spunea Aristotel); textul se vrea şi dus spre clasic, şi adus spre modernism; dar această combinaţie, posibilă de altfel, cade din start deoarece elementele care se combină sunt aceleaşi (limbajul), de unde rezultă un discurs superficial, pe alocuri hilar. Exp: mă tem/ cum pulberea se teme/ de picurii necopţi ai ploii/ cum de un psalm se tem strigoii/ şi fug în giulgiuri ANATEME/ ---- încet/ începe să mă poarte/ MIMETIC ----. Hilaritatea apare în momentul când citesc "mă poartă mimetic", iar ceva mai jos "glas mătăsos de mamă". Simpla disonanţă acustică (nu cea iedeatică) ar trebui să dea de gândit. Forma este clasică, chiar dacă versurile sunt frânte şi aranjate mai modern. E vorba de un iamb de nouă silabe, rimă incrucişată. Textul conţine, pe alocuri, construcţii plate, prozaice; dpdv stilistic, îi lipseşte orice doză doză de originalitate, chiar dacă la nivel afectiv poate transmite oareşce vibraţii.
pentru textul : temeri grizate deva mulțumesc pentru trecere și semn stimați colegi
pentru textul : Iubirea nelimitată deaha, mi-ai dat o idee...
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu deşi mie îmi place acel regionalism, mulţumesc pentru semnul de lectură.
pentru textul : părea că ninge debine ca spui parca. macar lasi o portita de iesire.:)
pentru textul : unde îmi pare că exist deîmi place nimicirea lăcustelor din final. îmi place foarte mult începutul. dar mă împiedic în acel "inoroagei", sună greoi, tare greoi. și preferabil - cred eu - ar fi aici "licorna". doar dacă e și pe simțul tău estetic. aș elimina și acel "că e toamnă", e cumva inutil și prea explicativ. și-paoi, nici nu contează în aeastă lepădare anotimpul. :) esențial aici este strigătul, uciderea, cuprinsă în el, strigătul mut, neauzit.
pentru textul : La margine desingura certitudine"clipa lucind ca un brici".
pentru textul : tăiș deaceastă imagine lasă un sentiment copleşitor cititorului.
semn de apreciere.
si iata o lume in care marginile drumului sint pline de pietre. citi straini si-au lasat semnul discret al trecerii lor anonime prin lume? citi au fost binecuvintati si citi si-au pierdut Lumina? poate il stii, poate o clipa ne-am identificat cu el fiecare.
pentru textul : Străinul deDa. Cât trăim pentru noi şi cât pentru alţii? Încercăm cumva să înapoiem ce am primit spre o mai bună administrare? Poate.
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi deRemarc versurile pentru idee şi pentru imagini:
,,miezul pufos
îl face mană furnicilor cerului
coaja corabie după care se ţin pescăruşii
iar cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame"
Francisc, mulțumesc pentru lectură. Mă bucur că am câștigat un cititor fidel. Poți să spui exact ce ramuri ar trebui tăiate. Așa o să văd.
pentru textul : despre zile ce sunt deNu înțeleg sensul următoarelor versuri nu numai din punctul de vedere al editării dar și al logicii: "cum trage noaptea de noi toți să mai ajungem până mânie până mâine când vreau să mergem la teatru" "femeia orgasmică fetițe de douăzeci-și-ceva de ani cu șosete roșii în dungi portocalii și dorințe buclate în vagine de unde vine mirosul de iarnă" "sub toate mânile fierbinți "
pentru textul : averse deandu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
pentru textul : linia dePagini