E o incercare Alma, de a scrie asa cum ai picta o stampa, folosind in loc de acuarele si tus simboluri, planuri si linii. Imi place varianta propusa de tine. Pot sa intreb si eu ceva? Nu am inteles cum se pot posta imagini, am incercat si nu reusesc.
şi eu care credeam că ai murit deja din cauză de dispariţie. dar bogdaproste că uite că nu. vie şi nevătămată şi chiar cu coada înfăşurată pe mînă. nici nu ştii ce sperietură. ziceam e o stafie, un duh, o arătare. măi să fie. şi cînd colo ioana cea cumplita mai scrie. asta cînd nu se înfoaie şi mai alungă animalele mici. un text pe care îl prefer. iar la orizontul de aşteptare ne potrivim. deepwater horizon.
Ma intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.
Aş face cumva să scap de "ce"-ul din "şi fulgii mari ce cad", mai ales că, imediat, urmează "ceţoasă". Iar aici: "anna stă în gară cu gluga de blană", aş fragmenta, pentru că, involuntar, ai obţinut o cadenţă tipic poeziei clasice (cu o aritmie). Unde mai pui că, dacă-l citeşti atent, parcă, parcă aduce şi puţină rimă.
Te-aş ruga, de data asta ceva mai obiectiv, să scrii "chioşc", în română. :).
amintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
P.S. Imi pare rau, pe 26 mai nu voi fi in tara. Regret. As fi vrut sa te cunosc, Profetule. Si pe bobadil, de asemenea. Totusi, as vrea sa am cartea. Cui si unde platesc pentru a o primi postal? Stefan Doru Dancus
posibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
desi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
de cotidian, textul are multe cuvinte de legătură, atributele destul de uzate. ar trebui lucrat. nu dau sfaturi ce şi cum. autorul trebuie să-şi decidă drumul. opinie de cititor.
succes!
Păi eu cred că e un semn foarte bun dacă o carte trece de pe raftul rece în palmele calde ale cititorilor. E posibil ca formularea mea să fie nepotrivită... voi încerca o modificare.
Am revăzut secvențele video și, implicit, momentul în care Alina se pregătea să ne-o încredințeze pe Coraline. A fost frumos! Cele două cărți prezentate, și cu antologia trei, s-au bucurat și se bucură de toată prețuirea.
E drept că vremea neprielnică n-a permis tuturor să fie prezenți, însă, într-un fel au fost toți acolo, prin creațiile lor.
I think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)
frunze de nuc
suliţi trecându-mi prin rozaliul inocenţei
din care a supt
ca un paianjen
ultimul bărbat despre care
nu ştiu nimic altceva decât mirosul
arginţilor
uite, poezia aceasta detine o sensibilitate aparte, nu orice barbat o are, in sensul sensibilitatii orientale ce o intilnesc in poemele tale: e un imn discret dedicat femeii, cum rar se mai gaseste: metafora aceasta este originala prin simplitatea, forta imaginii: "eliberează-ți sufletul închis într-un bici, rupe-ți învelișurile de mătase" imaginea metaforica "nudul sufletului tau" poate pare usor fortat, dar nu imposibil... o mica greseala la editare: "Arată ne" era "Arată-ne". Scrie! Te citesc cu placere.
ma scuzati ca revin. poate ca sta bine si la alta categorie, dar aici e mai protejat cumva sentimentul. a nu uita ca e scris de o femeie, maternul necesar, e o cautare a copilului cu anumite capacitati in materialul brut.
eu zic ca ante-comentatorii sunt prea aspri. Asta nu scuza raspunsul lui ovYus, cel putin nepoliticos (ca sa nu zic mai mult). Si fara pic de umor. Specific, daca vreti, celebrului Mulla Nasurdin (care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi. Adriana, sufismul nu se reduce la Rumi. Pe mine, familiarizat (oarecum) cu islamul si, in particular, cu sufismul, textul nu ma lasa indiferent. Probabil ca deficienta (de receptare) a textului este ca presupune o asemenea initiere (chiar si superfeciala).
Găsesc aici ceva simboluri dar mă întreb dacă nu cumva sunt găselnițele mele și doar coincidențe lumești în poem. Versul "își face cruce deci exist" vine salvator. Cu ceva lucru pe strofele 1, 2, 3, 4, ar putea ieși un text bun.
Poate ca ar fi mai bine sa stau in banca mea, dar uite ca nu stau, pentru ca nu fac referire aici la "25 de ani de lectura" ci la "25 de ani de stiut ca in disputele dintre femei nu e bine sa te bagi" :-) Insa totusi, vreau sa-mi spun parerea sincera aici, Ada scrie poezie, Ada are nerv si o anume perspectiva pe care o ofera cititorului. Ea poate ca scrie impulsiv si nu prea slefuieste, insa e sincera, iar asta se simte, cel putin la mine. Si chiar daca uneori nu ii iese "instant"-ul la perfectiune, versul e viu. Eu unul astept ca ea sa mai posteze pe aici, o impresie nu se poate forma asa, din trei-patru texte, unless e ceva catastrofal, ceeace nu e cazul deloc. Alma, mi se pare ca noi doi am imbatranit diferit, nu mi-o lua in nume de rau please. Tot ce trebuie sa acceptam este ca nu suntem vreun guru niciunul. E asa de simplu si usor de acceptat, nu crezi? Cu scuze de interventie, Andu
nu stiu care o fi acel "motiv intemeiat" - eu nu incercasem decat sa atrag atentia asupra vecinatatii unor cuvinte cu aceeasi incarcatura semantica: "prima" langa "dintai" si "ambigua" langa "de nedescris". Puteam la fel de bine sa si tac, se pare.
"Uneori mă doare că mă doare" nicodeme, fii un bun crestin si nu raspandi durerile tare inaprehensibile celor care nu vor si nu le pot purta. e o chestie de carantina, dupa cum o vad eu...
Un text cu un continut informativ adecvat. Admit ca la fel ca in in cazul lui Brauner nu am auzit nici de acest pictor. As avea o oarecare nelamurire... intr-un pasaj ati formulat o idde la modul "In anul 1969 reușește să părăsească România"... Ceea ce ma face sa ma gandesc ca prin "reuseste" inseamna ca a mai incercat, am o vaga idee despre regimul prezent(i.e. sunt constient ca din 1964 Ceausescu era presedinte), insa toate acestea fiind la inceput, era Romania un cadru de manifestare chiar atat de imposibil in ceea ce priveste arta ? Imi place ultima imagine expusa. Multumesc pentru notele informative ! Ialin
Poate, Adrian. Într-o creaţie scurtă cum e cea de sus n-ai cum să-ţi extinzi aria instrumentelor lirice.
Palmele aspre ca o scoarţă de brad sînt palmele lui Dumnezeu. El este olarul, eu sînt lutul, după cum scrie în Isaia 64:8 şi Ieremia 18:6. "iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sînteţi voi în mâna Mea", se zice acolo. De când eram copil şi până astăzi sânt frământat de palmele Lui, aşa încât am ajuns ca un vas (echină) în care se odihnesc câteva umbre cereşti...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E o incercare Alma, de a scrie asa cum ai picta o stampa, folosind in loc de acuarele si tus simboluri, planuri si linii. Imi place varianta propusa de tine. Pot sa intreb si eu ceva? Nu am inteles cum se pot posta imagini, am incercat si nu reusesc.
pentru textul : Hoh, Tenger! deşi eu care credeam că ai murit deja din cauză de dispariţie. dar bogdaproste că uite că nu. vie şi nevătămată şi chiar cu coada înfăşurată pe mînă. nici nu ştii ce sperietură. ziceam e o stafie, un duh, o arătare. măi să fie. şi cînd colo ioana cea cumplita mai scrie. asta cînd nu se înfoaie şi mai alungă animalele mici. un text pe care îl prefer. iar la orizontul de aşteptare ne potrivim. deepwater horizon.
pentru textul : orizont de aşteptare 0 deDorin Cozan, comentariul tău ,deși scurt , surprinde ,zic eu, esența poemului. Mulțumesc pentru dunga aurie așezată pe haina lunaticului meu. cu simpatie
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deNu trebuie să vă supărați, aici e un atelier în care orgoliile se lasă la intrare. Orice idee, propunere, observație trebuie înțelese ca atare.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deSi-au zburat caii de fier spre lunile de fiere .
pentru textul : noaptea cailor de fier demultumesc de trecere! cat despre spirit... mare pacat sa nu te lasi prins:) zile frumoase iti doresc!
pentru textul : vremuri deFuga din viață prin ecran, ar putea fi o ranfluare, ce zici? Ah, nu trebuia să spun...
În ce privește ieșitul la suprafață, ies, e drept, mai greu, dar cel mai des găsesc limanul. ;)
pentru textul : ranfluare deMa intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.
pentru textul : Pământul de mijloc deAş face cumva să scap de "ce"-ul din "şi fulgii mari ce cad", mai ales că, imediat, urmează "ceţoasă". Iar aici: "anna stă în gară cu gluga de blană", aş fragmenta, pentru că, involuntar, ai obţinut o cadenţă tipic poeziei clasice (cu o aritmie). Unde mai pui că, dacă-l citeşti atent, parcă, parcă aduce şi puţină rimă.
Te-aş ruga, de data asta ceva mai obiectiv, să scrii "chioşc", în română. :).
În rest, textul este frumos.
pentru textul : anna decu siguranţă yester, este un text pus în grabă. îl voi modifica. mulţumesc pentru interes.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc III deamintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
am trecut cu plăcere! :)
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele deP.S. Imi pare rau, pe 26 mai nu voi fi in tara. Regret. As fi vrut sa te cunosc, Profetule. Si pe bobadil, de asemenea. Totusi, as vrea sa am cartea. Cui si unde platesc pentru a o primi postal? Stefan Doru Dancus
pentru textul : colivia de oțel deposibil. sa aveti dreptate. nu va contrazic. mi s-a mai spus. asta. incerc si eu. altceva. poate nu e. foarte ok.
pentru textul : Niciun val dedesi, un text asemanator ( "exista viata dupa... ") a "prins" prima pagina. desigur, nu e asta o garantie ca e bine. sa continui in felul asta.
multumesc pentru.
de cotidian, textul are multe cuvinte de legătură, atributele destul de uzate. ar trebui lucrat. nu dau sfaturi ce şi cum. autorul trebuie să-şi decidă drumul. opinie de cititor.
pentru textul : Insistența bate concurența desucces!
Multumesc Andu, Tacerea e urmarea perioadei de acomodare (aclimatizare) la noile perspective. Multumesc pentru apreciere si incredere.
pentru textul : Întrebare dePăi eu cred că e un semn foarte bun dacă o carte trece de pe raftul rece în palmele calde ale cititorilor. E posibil ca formularea mea să fie nepotrivită... voi încerca o modificare.
pentru textul : Secvențe video - Virtualia și poeții "post-apocaliptici" deAm revăzut secvențele video și, implicit, momentul în care Alina se pregătea să ne-o încredințeze pe Coraline. A fost frumos! Cele două cărți prezentate, și cu antologia trei, s-au bucurat și se bucură de toată prețuirea.
E drept că vremea neprielnică n-a permis tuturor să fie prezenți, însă, într-un fel au fost toți acolo, prin creațiile lor.
I think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)
pentru textul : disease defrunze de nuc
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 desuliţi trecându-mi prin rozaliul inocenţei
din care a supt
ca un paianjen
ultimul bărbat despre care
nu ştiu nimic altceva decât mirosul
arginţilor
Domnule Gorun, sunt foarte onorat de semnul lăsat de dumneavoastră. cu stimă
pentru textul : al șaptelea simț deuite, poezia aceasta detine o sensibilitate aparte, nu orice barbat o are, in sensul sensibilitatii orientale ce o intilnesc in poemele tale: e un imn discret dedicat femeii, cum rar se mai gaseste: metafora aceasta este originala prin simplitatea, forta imaginii: "eliberează-ți sufletul închis într-un bici, rupe-ți învelișurile de mătase" imaginea metaforica "nudul sufletului tau" poate pare usor fortat, dar nu imposibil... o mica greseala la editare: "Arată ne" era "Arată-ne". Scrie! Te citesc cu placere.
pentru textul : Gleznele tale dema scuzati ca revin. poate ca sta bine si la alta categorie, dar aici e mai protejat cumva sentimentul. a nu uita ca e scris de o femeie, maternul necesar, e o cautare a copilului cu anumite capacitati in materialul brut.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare denu văd ce legătură are textul meu cu limba engleză. dacă mă intersa să scriu în engleză scriam în engleză
pentru textul : zăpadă și soare deReusita sarja, mi-a placut. Cred ca ma voi gandi la "dupa noi, obrocul" care e mobilizant. Asa da, Andu
pentru textul : După noi, galopul deeu zic ca ante-comentatorii sunt prea aspri. Asta nu scuza raspunsul lui ovYus, cel putin nepoliticos (ca sa nu zic mai mult). Si fara pic de umor. Specific, daca vreti, celebrului Mulla Nasurdin (care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi. Adriana, sufismul nu se reduce la Rumi. Pe mine, familiarizat (oarecum) cu islamul si, in particular, cu sufismul, textul nu ma lasa indiferent. Probabil ca deficienta (de receptare) a textului este ca presupune o asemenea initiere (chiar si superfeciala).
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deGăsesc aici ceva simboluri dar mă întreb dacă nu cumva sunt găselnițele mele și doar coincidențe lumești în poem. Versul "își face cruce deci exist" vine salvator. Cu ceva lucru pe strofele 1, 2, 3, 4, ar putea ieși un text bun.
pentru textul : Impresii dePoate ca ar fi mai bine sa stau in banca mea, dar uite ca nu stau, pentru ca nu fac referire aici la "25 de ani de lectura" ci la "25 de ani de stiut ca in disputele dintre femei nu e bine sa te bagi" :-) Insa totusi, vreau sa-mi spun parerea sincera aici, Ada scrie poezie, Ada are nerv si o anume perspectiva pe care o ofera cititorului. Ea poate ca scrie impulsiv si nu prea slefuieste, insa e sincera, iar asta se simte, cel putin la mine. Si chiar daca uneori nu ii iese "instant"-ul la perfectiune, versul e viu. Eu unul astept ca ea sa mai posteze pe aici, o impresie nu se poate forma asa, din trei-patru texte, unless e ceva catastrofal, ceeace nu e cazul deloc. Alma, mi se pare ca noi doi am imbatranit diferit, nu mi-o lua in nume de rau please. Tot ce trebuie sa acceptam este ca nu suntem vreun guru niciunul. E asa de simplu si usor de acceptat, nu crezi? Cu scuze de interventie, Andu
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete denu stiu care o fi acel "motiv intemeiat" - eu nu incercasem decat sa atrag atentia asupra vecinatatii unor cuvinte cu aceeasi incarcatura semantica: "prima" langa "dintai" si "ambigua" langa "de nedescris". Puteam la fel de bine sa si tac, se pare.
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris de"Uneori mă doare că mă doare" nicodeme, fii un bun crestin si nu raspandi durerile tare inaprehensibile celor care nu vor si nu le pot purta. e o chestie de carantina, dupa cum o vad eu...
pentru textul : uneori mă doare... deUn text cu un continut informativ adecvat. Admit ca la fel ca in in cazul lui Brauner nu am auzit nici de acest pictor. As avea o oarecare nelamurire... intr-un pasaj ati formulat o idde la modul "In anul 1969 reușește să părăsească România"... Ceea ce ma face sa ma gandesc ca prin "reuseste" inseamna ca a mai incercat, am o vaga idee despre regimul prezent(i.e. sunt constient ca din 1964 Ceausescu era presedinte), insa toate acestea fiind la inceput, era Romania un cadru de manifestare chiar atat de imposibil in ceea ce priveste arta ? Imi place ultima imagine expusa. Multumesc pentru notele informative ! Ialin
pentru textul : Jules Perahim dePoate, Adrian. Într-o creaţie scurtă cum e cea de sus n-ai cum să-ţi extinzi aria instrumentelor lirice.
pentru textul : povară dePalmele aspre ca o scoarţă de brad sînt palmele lui Dumnezeu. El este olarul, eu sînt lutul, după cum scrie în Isaia 64:8 şi Ieremia 18:6. "iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sînteţi voi în mâna Mea", se zice acolo. De când eram copil şi până astăzi sânt frământat de palmele Lui, aşa încât am ajuns ca un vas (echină) în care se odihnesc câteva umbre cereşti...
Pagini