daca dai la o parte,,carligele'' vezi pulpa textului... sunt situatii cand apare corpul si apoi pictez chipul poeziei (titlul)sunt momente cand am titlul (tema) si dezvolt tema...de multe ori gandesc muzical, iar acestui text i se potrivea sonoritatea araba... nu e psiandru, nu e grec, e de fapt foarte romanesc... pune/i titlul simplu...toamna e un anotimp al memoriei.. oricum multumesc de trecere, doru lubov...cred ca e un pseudonim cu rezonanta rusa...
Ai INVENTAT jigniri atat in comentariul meu pe care l-ai ascuns cat si in ultima parte doar pentru a evita o discutie purtata pe baza de argumente, fara simpatii personale. Uita-te mai atent. Stii doar ca am dreptate in ceea ce spun mai ales in faptul ca in cazul de referinta s-a incalcat regulamentul in mod evident. Nici macar faptul ca acel cont colectiv a fost creat inainte de precizarile regulamentului nu reprezinta un argument pentru ca dupa cum stii (sau daca nu stii iti spun eu) schimbarea normei implica adaptarea situatiei existnte deja la aceasta. Ar trebui sa recunosti si sa ne zici: a fost un cont colectiv, creat cu complicitatea mea, pe care l-am tolerat in timp ce "propovaduiam" in mod chiar agresiv respectarea regulilor, suspendam conturi etc. Daca Aranca facea o "spovedanie" curata era ok... dar ea cu multa emfaza doar "ne-a anuntat". De fapt imi este rusine pentru ca fiind editor am facut observatii unor oameni de pe aici nestiind de fapt ca abuzul era chiar langa mine. Eu am priceput ca aici este vorba de dubla masura: exista useri obisnuiti (supusi regulamentului) si useri cu statut special care il pot eluda oricand dar asta poate ar fi trebuit precizat de la inceput, macar din respect pentru echipa cu care ai lucrat. Am crezut ca hermeneia isi va depasi conditia dar a devenit doar o arena in care prieteniile, judecatile arbitrare, influentele via e-mail sau ym dicteaza regulile. Vad ca ai o problema de autoritate (Te rog, nu imi cere sa ma demit)... nimeni nu iti poate cere asta: poate doar sa fii impartial, sa nu judeci lucrurile prin prisma amicitiei si sa respecti la randul tau regulamentul. Astept inca sa apara comentariul acela al meu.
autorul acestui poem, un crucificat modern intre orient si balcani, ne introduce intr-o lume centrata pe firul fluviului Eufrat, intr-un decor al oazelor si al palmierilor. Naturaletea alcatuirii imaginilor, prin cuvinte simple dar de efect(asta e poezia), galopurile aritmice, nisipul, tarana cu miros de lacrimi, cenusa sufletului, toate acestea dau un iz de o mie si una de nopti petrecute cu iubita, intr-o oaza...Textul este foarte reusit, mai ales prin imbinarea celor doua culturi, una prin experienta netraita mult dar visata si una prin limba de adoptie pe care o folosesti magnific. Drept urmare las un semn de apreciere.
Bianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).
Andreea, Yester, Lucian, vă mulțumesc pentru lectură și pentru păreri. Yester, mă bucur mult că ai putut să vezi ceva mai profund în textele mele. Mi s-a mai spus despre simplitatea și chiar "cumințenia" lor. Pot să spun că chiar e pe placul unora... Eu îți aștept în continuare părerile, comentariile tale mă bucură de fiecare dată. Așa e, tu nu ești Iuli, el e doar băiețelul meu ștrengar... Lucian, poate că e așa cum spui tu, unele versuri nu-și au rostul în poeziile mele.O să reflectez. Mă bucur de fiecare trecere a ta pe pagina mea. :))) Cami
Ceea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.
Mulțumesc pentru aprecieri lui Virgil, Paul și lui Sixtus, în special, a cărui prezență la textele mele este copleșitoare. Poezia Magdei trebuie să fie foarte frumoasă judecând numai după un fragment, remarcabilă fiind memoria celui ce ne-a citat-o aici.
Actaeon, eu l-am ascuns, pentru ca nu era edificator ci era injurios si risca sa ma puna in situatia de a lua alte masuri, ai putea sa te controlezi pe viitor Alma, nu se ascunde nimeni. Am explicat destul de clar si de suficiente ori. Ma mir de ce este nevoie de un efort asa mare pentru tine ca sa pricepi
iti multumesc silviana, mai ales pentru perceptia formelor mele alungite! :) ... si bineinteles pentru semnul acesta de recunoastere pe care nu stiu cat il merit, dar si pentru cuvintele tale deosebit de incurajatoare, o sa incerc sa nu dezamagesc! sarbatori cu iubire!
Mie cinstit mi se pare un poem realizat, un pic prea clasic cu influente din poezia sud-americana nouazecista si prea static pe gustul meu, insa nimic nu mi-a deranjat lectura.. Placut, Andu
atenție le verb!
SCRIJELÍ, scrijelésc, vb. IV. Tranz. A face pe o suprafață zgârieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă: a zgâria, a cresta. [Var.: scrijelá vb. I] – Din scrijea (reg. „felie subțire de pâine, de fructe etc.”
textul este chiar plăcut. poate un reproș ar fi folosirea nițeluș cam haotică și fără neparată justificare a timpului verbelor. dar textul are acel plus pe care îl oferă inerent mirajul acelei vîrste. deși eu aș fi evitat să menționez copilăria pe nume. uneori farmecul rezidă în a sugera, nu a declara.
de exemplu (chiar cu riscul minim, și bizar, al modificării sensului) eu aș fi spus:
„în noaptea asta m-am strâns
în pumnii noștri micuți
am plecat la drum prin ninsoarea furioasă
eu cu băscuța mea roșie croșetată
tu cu mine în brațe”
dar pentru izul acela feeric, căruia probabil eu îi sînt vulnerabil, voi oferi o peniță.
Nu este din tasta caps lock, atita lucru stiam si eu, si era deja prea banal sa nu imi dau seama. Am rezolvat deja, era setat din optiunea format font, varianta "small caps", stil care se prelua automat, indiferent de tipul fontului folosit in adobe, si nu imi mai permitea scrierea cu minuscule sau majuscule, doar cu acele small-caps. Acum e ok, multumesc foarte mult. încerc să întreb și eu acolo unde știu că pot primi răspuns imediat. Mulțam încă o dată și scuze pt plasarea întrebării aici.
Nici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
Matei, da, nu stiu daca scenarist, dar regizor m-am gindit, desi probabil n-ar trebui sa divulg asta. d3mona, autorul iti multumeste pentru apreciere YS, eu am ingeneral rezerve fata de termenul "sarbatori crestine", nici nu cred ca exista asa ceva decit ca protuberanta culturala iar asta are doar o relevanta muzeistica pentru mine. Ceea ce ma intereseaza este esenta intimplarilor si a fiecarei zile in parte. Probabil un fel de "Ichi-go ichi-e".
mi-a plăcut textul. ceva mai puțin ulimele două versuri care sună prea sentențios după părerea mea. e ca un fel de trecere din poetic în istoric-moralizator.
desi textul e accesat de 114 ori...statisticile dv arata doar 4 accesari...cred ca nu voi mai posta pe site dv ...sau e ca o invitatie la „pleca de aici ca deja suntem prea multi”
Aranca toata chestia asta a iesit spontan din ideea unei calatorii iminente la Paris . Cred ca nu exista mai mare dilema decat planul de vizita , 5 zile scurte si atat de multe de revazut.. Ce sa aleg mai intai? ce muzee , ce cafenele , ce bulevarde? Cum sa impart ziua de iarna scurta cu atatea tentatii? Dar imi zic: daca nu April in Paris, macar Ianuarie 2007pe rive gauche. Multumesc de versuri. Bruant le canta superb banuiesc... Se vede atat de clar in afisele lui Lautrec..
Frumoasă ideea, Ela, chiar deosebită. Aș scoate însă orice referiri personale. Continuu să cred că asta este ceea ce face prea-plusul scrierii tale, uneori. Poți rescrie toate acestea ca și cum ar fi ale altora, impersonal. Exemplu "domnule stradivarius de ce nu ați sculptat în lemn de abanos vioara / pentru cei ce nu pot trăi în roșu / suflete de esență maleabilă urme ale unei partituri interpretate stângaci". E doar una din multele linii posibile. De ce te provoc? Pentru că simt că e ceva ce i-ar prinde bine scrisului tău. Mai ales în proză. De ce îți spun: modifică? Uite: ai permanent / întotdeauna (ok, nu-s sinonime perfecte, dar ambele în două rânduri parcă sunt prea mult, și-apoi așa ceva nu există, nici permanent, nici întotdeauna :D poate doar lipsa timpului ;) ). Mai ai "dură e o urmă". Și, dacă scrii proză, lasă un pic mai libere cuvintele, mergi mai departe, nu mai e necesar atât lirism cât fir... Dacă ai curaj, dă-i textului acestuia ce vrea el.
Eu cred ca se merge putin prea departe când se afirma, pur si simplu, ca acest poem este mai bun decât "Moartea caprioarei". Subiectiv, desigur. Sunt sigur ca nici autorul nu crede asa ceva. Poezia domnului Titarenco este, desigur, una buna, atunci când avem în vedere mesajul ei. Din punct de vedere artistic, una obisnuita si , în acest context, eu vad o prea mare risipa de "penite". Parerea mea. Nu este nici mai buna si nici mai slaba decât poezia domnului Labis. Pentru ca nu încape nici o comparatie având în vedere împrejurarile total diferite în care sunt scrise.E usor sa "nu mai ucizi" când ucid altii pentru noi si ne umplu supermarketul de peste drum. "Moartea caprioarei " este o capodopera si asa va ramâne, chiar daca perceptiile artistice de astazi îi gasesc "mult balast". Dar ce-ar fi , de exemplu, "Don Quijote" fara ideea geniala pe care se bazeaza ? Un roman banal si foarte greu de citit. (sa ma ierte "Sancho Panza":)) Se spune despre Labis ca ar fi ajuns cel mai aproape de Eminescu. Nimeni nu poate garanta asta. Un lucru e sigur: domnul Labis este de mult timp o statuie. Iar noi n-avem voie sa ne ridicam nici macar un mic caldarâm în umbra lui. As vrea ca mesajul mea sa fie înteles ca fiind unul fara tinta directa,fara patima si cât se poate de corect .Cu cele bune.
universul uman stabilindu-se pe conturul nostru. ne vom intalni cu ei - poetii albi - in astral adunand in noi dorinta de a roti mereu si mereu universul cuvintelor. tacerea sa ne fie regasire dupa zbaterea de aripi a intrebarilor. acolo, in coltul acela de lumina, oamenii toti vor purta pe umeri praful auriu din clepsidra. pentru ca vor ajunge sa priveasca, vor ajunge sa inteleaga. eu voi cere mai departe alte minute. regasire, Ela, si o calatorie spre miraj. multumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
daca dai la o parte,,carligele'' vezi pulpa textului... sunt situatii cand apare corpul si apoi pictez chipul poeziei (titlul)sunt momente cand am titlul (tema) si dezvolt tema...de multe ori gandesc muzical, iar acestui text i se potrivea sonoritatea araba... nu e psiandru, nu e grec, e de fapt foarte romanesc... pune/i titlul simplu...toamna e un anotimp al memoriei.. oricum multumesc de trecere, doru lubov...cred ca e un pseudonim cu rezonanta rusa...
pentru textul : المرأه في الحب del-am recitit aseara, dar textul e mai vechi.
pentru textul : balada ploilor pierdute decorectare: " serpentina"
pentru textul : In dar: mandala deAi INVENTAT jigniri atat in comentariul meu pe care l-ai ascuns cat si in ultima parte doar pentru a evita o discutie purtata pe baza de argumente, fara simpatii personale. Uita-te mai atent. Stii doar ca am dreptate in ceea ce spun mai ales in faptul ca in cazul de referinta s-a incalcat regulamentul in mod evident. Nici macar faptul ca acel cont colectiv a fost creat inainte de precizarile regulamentului nu reprezinta un argument pentru ca dupa cum stii (sau daca nu stii iti spun eu) schimbarea normei implica adaptarea situatiei existnte deja la aceasta. Ar trebui sa recunosti si sa ne zici: a fost un cont colectiv, creat cu complicitatea mea, pe care l-am tolerat in timp ce "propovaduiam" in mod chiar agresiv respectarea regulilor, suspendam conturi etc. Daca Aranca facea o "spovedanie" curata era ok... dar ea cu multa emfaza doar "ne-a anuntat". De fapt imi este rusine pentru ca fiind editor am facut observatii unor oameni de pe aici nestiind de fapt ca abuzul era chiar langa mine. Eu am priceput ca aici este vorba de dubla masura: exista useri obisnuiti (supusi regulamentului) si useri cu statut special care il pot eluda oricand dar asta poate ar fi trebuit precizat de la inceput, macar din respect pentru echipa cu care ai lucrat. Am crezut ca hermeneia isi va depasi conditia dar a devenit doar o arena in care prieteniile, judecatile arbitrare, influentele via e-mail sau ym dicteaza regulile. Vad ca ai o problema de autoritate (Te rog, nu imi cere sa ma demit)... nimeni nu iti poate cere asta: poate doar sa fii impartial, sa nu judeci lucrurile prin prisma amicitiei si sa respecti la randul tau regulamentul. Astept inca sa apara comentariul acela al meu.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian desunt constienta de riscul asta, Virgil... dar atarna destul de putin in balanta mea.
pentru textul : firul demultumesc pentru feed-back.
autorul acestui poem, un crucificat modern intre orient si balcani, ne introduce intr-o lume centrata pe firul fluviului Eufrat, intr-un decor al oazelor si al palmierilor. Naturaletea alcatuirii imaginilor, prin cuvinte simple dar de efect(asta e poezia), galopurile aritmice, nisipul, tarana cu miros de lacrimi, cenusa sufletului, toate acestea dau un iz de o mie si una de nopti petrecute cu iubita, intr-o oaza...Textul este foarte reusit, mai ales prin imbinarea celor doua culturi, una prin experienta netraita mult dar visata si una prin limba de adoptie pe care o folosesti magnific. Drept urmare las un semn de apreciere.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deBianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).
pentru textul : Alétheia deAndreea, Yester, Lucian, vă mulțumesc pentru lectură și pentru păreri. Yester, mă bucur mult că ai putut să vezi ceva mai profund în textele mele. Mi s-a mai spus despre simplitatea și chiar "cumințenia" lor. Pot să spun că chiar e pe placul unora... Eu îți aștept în continuare părerile, comentariile tale mă bucură de fiecare dată. Așa e, tu nu ești Iuli, el e doar băiețelul meu ștrengar... Lucian, poate că e așa cum spui tu, unele versuri nu-și au rostul în poeziile mele.O să reflectez. Mă bucur de fiecare trecere a ta pe pagina mea. :))) Cami
pentru textul : desene deCeea ce îmi place aici este faptul că prin cuvinte puține reușești să dai viață unui caleidoscop întreg de imagini, care se derulează cu o viteză amețitoare. Singurul meu regret este că textul se termină prea repede, iar plăcerea mea fu de scurtă durată.Am rezonat în mode special cu pasajul doi în întregime, precum și cu „alergatul pe sfoară”, la fel - cu ”bustul de plastic al lunii”.
Las un semn de apreciere,
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deEugen.
Mulțumesc pentru aprecieri lui Virgil, Paul și lui Sixtus, în special, a cărui prezență la textele mele este copleșitoare. Poezia Magdei trebuie să fie foarte frumoasă judecând numai după un fragment, remarcabilă fiind memoria celui ce ne-a citat-o aici.
pentru textul : Erotheia. Poem pentru snow blower și oh boy deActaeon, eu l-am ascuns, pentru ca nu era edificator ci era injurios si risca sa ma puna in situatia de a lua alte masuri, ai putea sa te controlezi pe viitor Alma, nu se ascunde nimeni. Am explicat destul de clar si de suficiente ori. Ma mir de ce este nevoie de un efort asa mare pentru tine ca sa pricepi
pentru textul : Despre noi și Anca Florian dedaniel,
pentru textul : şi dacă îmblânzesc mortul...?? demultumesc pentru parere.
toate isi au rostul lor.
La mulți ani, Virgil!
pentru textul : domnului director cu dragoste deiti multumesc silviana, mai ales pentru perceptia formelor mele alungite! :) ... si bineinteles pentru semnul acesta de recunoastere pe care nu stiu cat il merit, dar si pentru cuvintele tale deosebit de incurajatoare, o sa incerc sa nu dezamagesc! sarbatori cu iubire!
pentru textul : de la o ploaie la alta deMie cinstit mi se pare un poem realizat, un pic prea clasic cu influente din poezia sud-americana nouazecista si prea static pe gustul meu, insa nimic nu mi-a deranjat lectura.. Placut, Andu
pentru textul : vineri deatenție le verb!
SCRIJELÍ, scrijelésc, vb. IV. Tranz. A face pe o suprafață zgârieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă: a zgâria, a cresta. [Var.: scrijelá vb. I] – Din scrijea (reg. „felie subțire de pâine, de fructe etc.”
textul este chiar plăcut. poate un reproș ar fi folosirea nițeluș cam haotică și fără neparată justificare a timpului verbelor. dar textul are acel plus pe care îl oferă inerent mirajul acelei vîrste. deși eu aș fi evitat să menționez copilăria pe nume. uneori farmecul rezidă în a sugera, nu a declara.
de exemplu (chiar cu riscul minim, și bizar, al modificării sensului) eu aș fi spus:
„în noaptea asta m-am strâns
în pumnii noștri micuți
am plecat la drum prin ninsoarea furioasă
eu cu băscuța mea roșie croșetată
tu cu mine în brațe”
dar pentru izul acela feeric, căruia probabil eu îi sînt vulnerabil, voi oferi o peniță.
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deNu este din tasta caps lock, atita lucru stiam si eu, si era deja prea banal sa nu imi dau seama. Am rezolvat deja, era setat din optiunea format font, varianta "small caps", stil care se prelua automat, indiferent de tipul fontului folosit in adobe, si nu imi mai permitea scrierea cu minuscule sau majuscule, doar cu acele small-caps. Acum e ok, multumesc foarte mult. încerc să întreb și eu acolo unde știu că pot primi răspuns imediat. Mulțam încă o dată și scuze pt plasarea întrebării aici.
pentru textul : no memory demultumesc Ioana...o sa ma gandesc la ce mi-ai spus.
pentru textul : laleaua neagră deIoana, ești subtilă și sensibilă, mulțam că îmi vizitezi pagina, deși sunt un "lepros" acum:)!
pentru textul : Dansează! deNici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
pentru textul : poetul I deMatei, da, nu stiu daca scenarist, dar regizor m-am gindit, desi probabil n-ar trebui sa divulg asta. d3mona, autorul iti multumeste pentru apreciere YS, eu am ingeneral rezerve fata de termenul "sarbatori crestine", nici nu cred ca exista asa ceva decit ca protuberanta culturala iar asta are doar o relevanta muzeistica pentru mine. Ceea ce ma intereseaza este esenta intimplarilor si a fiecarei zile in parte. Probabil un fel de "Ichi-go ichi-e".
pentru textul : a christmas tale deCam prea mult despre pancreas, boli, nobel si prea putin despre "acea realitate" numită poezie. Mai lucrează textul, dă-i o șansă.
pentru textul : insulele lui langerhans demi-a plăcut textul. ceva mai puțin ulimele două versuri care sună prea sentențios după părerea mea. e ca un fel de trecere din poetic în istoric-moralizator.
pentru textul : poem trupesc dedesi textul e accesat de 114 ori...statisticile dv arata doar 4 accesari...cred ca nu voi mai posta pe site dv ...sau e ca o invitatie la „pleca de aici ca deja suntem prea multi”
pentru textul : pe tocuri prea înalte deAranca toata chestia asta a iesit spontan din ideea unei calatorii iminente la Paris . Cred ca nu exista mai mare dilema decat planul de vizita , 5 zile scurte si atat de multe de revazut.. Ce sa aleg mai intai? ce muzee , ce cafenele , ce bulevarde? Cum sa impart ziua de iarna scurta cu atatea tentatii? Dar imi zic: daca nu April in Paris, macar Ianuarie 2007pe rive gauche. Multumesc de versuri. Bruant le canta superb banuiesc... Se vede atat de clar in afisele lui Lautrec..
pentru textul : Aristide Bruant deFrumoasă ideea, Ela, chiar deosebită. Aș scoate însă orice referiri personale. Continuu să cred că asta este ceea ce face prea-plusul scrierii tale, uneori. Poți rescrie toate acestea ca și cum ar fi ale altora, impersonal. Exemplu "domnule stradivarius de ce nu ați sculptat în lemn de abanos vioara / pentru cei ce nu pot trăi în roșu / suflete de esență maleabilă urme ale unei partituri interpretate stângaci". E doar una din multele linii posibile. De ce te provoc? Pentru că simt că e ceva ce i-ar prinde bine scrisului tău. Mai ales în proză. De ce îți spun: modifică? Uite: ai permanent / întotdeauna (ok, nu-s sinonime perfecte, dar ambele în două rânduri parcă sunt prea mult, și-apoi așa ceva nu există, nici permanent, nici întotdeauna :D poate doar lipsa timpului ;) ). Mai ai "dură e o urmă". Și, dacă scrii proză, lasă un pic mai libere cuvintele, mergi mai departe, nu mai e necesar atât lirism cât fir... Dacă ai curaj, dă-i textului acestuia ce vrea el.
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată deTe invit sa trimiti cateva texte si o scurta biografie literara, pentru antologia Virtualia 7 din acest an.
pentru textul : winter love I depaul,
bine ai revenit pe aici
pentru textul : În amonte deEu cred ca se merge putin prea departe când se afirma, pur si simplu, ca acest poem este mai bun decât "Moartea caprioarei". Subiectiv, desigur. Sunt sigur ca nici autorul nu crede asa ceva. Poezia domnului Titarenco este, desigur, una buna, atunci când avem în vedere mesajul ei. Din punct de vedere artistic, una obisnuita si , în acest context, eu vad o prea mare risipa de "penite". Parerea mea. Nu este nici mai buna si nici mai slaba decât poezia domnului Labis. Pentru ca nu încape nici o comparatie având în vedere împrejurarile total diferite în care sunt scrise.E usor sa "nu mai ucizi" când ucid altii pentru noi si ne umplu supermarketul de peste drum. "Moartea caprioarei " este o capodopera si asa va ramâne, chiar daca perceptiile artistice de astazi îi gasesc "mult balast". Dar ce-ar fi , de exemplu, "Don Quijote" fara ideea geniala pe care se bazeaza ? Un roman banal si foarte greu de citit. (sa ma ierte "Sancho Panza":)) Se spune despre Labis ca ar fi ajuns cel mai aproape de Eminescu. Nimeni nu poate garanta asta. Un lucru e sigur: domnul Labis este de mult timp o statuie. Iar noi n-avem voie sa ne ridicam nici macar un mic caldarâm în umbra lui. As vrea ca mesajul mea sa fie înteles ca fiind unul fara tinta directa,fara patima si cât se poate de corect .Cu cele bune.
pentru textul : domnule Labiș deuniversul uman stabilindu-se pe conturul nostru. ne vom intalni cu ei - poetii albi - in astral adunand in noi dorinta de a roti mereu si mereu universul cuvintelor. tacerea sa ne fie regasire dupa zbaterea de aripi a intrebarilor. acolo, in coltul acela de lumina, oamenii toti vor purta pe umeri praful auriu din clepsidra. pentru ca vor ajunge sa priveasca, vor ajunge sa inteleaga. eu voi cere mai departe alte minute. regasire, Ela, si o calatorie spre miraj. multumesc.
pentru textul : concert fără orchestră și pian dePagini