Hristos a Înviat, dragă Alma! Îți mulțumesc pentru ajutor. Nu știu dacă aceasta este forma finală, dar sper să fie un pic mai bine.Cît despre dativ, am glumit, eram obosită și fără prea multă inspirație, prinsesem cîteva idei și mă chinuiam să le dau o formă.

Încep cu titlul poeziei dumneavoastră care mi se pare a fi o alegere perfectă pentru corpul poemului. Prin Moebius, acea bandă a mersului în cerc în care oamenii se-nvârtesc la nesfârșit printre canoane impuse de papi și președinți, un poet reușește să se-ntrebe pentru a câta oară în omenirea aceasta despre lucruri și fapte care-i vizează volens- nolens toată existența pe pământ. “ Ce mai fac mă întrebi când restul lumii se așează la rând pentru următoarea croazieră pe partea nevăzută a lunii”- mă-ntreb și eu dacă acest „the dark side of the moon” nu este chiar partea întunecată din om care deși este neagră ne ajută să ne-nțelegem mai bine pe noi înșine și atunci este binevenită acea croazieră care elimină anumite stări de tristețe, o evadare extraordinară a eului poetic pus în slujba lui Moebius. Un poem de forță, un melanj între „o colivie de oase” și”zodii spectrale”, o aerisire fugară a sufletului autorului prin răspunsul pe care i-l dă iubitei ... „nimic special iubito” „mi-am cumpărat un suflet nou și un înger de casă”. Fără a cădea în banal consider aceste versuri umplute cu un vin bun sec la care separat, dacă servești un pahar de apă plată oasele poetului se pot modela în funcție de atmosfera euforică prudusă de un afrodiziac. În cele din urmă reușește să elibereze un înger care stă ghemuit în trupul său și de-aci prin dezlegarea la vorbele sale, la cuvânt, mi se pare extrem de reușită forma sa de eliberare în care rupe „sigilii și gramatici rudimentare”, apoi le plasează într-un mathesis universalis noician, dincolo de geometrie. Mare curaj, reușește să facă o spărtură cu un burghiu, doar atât cât să poată vedea fața unei alte lumi, reușește oarecum să străpunga bariera transcedentală a lui Blaga. Nu pot decât să mă înclin asupra acestei capodopere literare, un masterpiece universal l-aș numi și să-mi fie îngăduit să acord o peniță pentru această lucrare. Vă citesc de ceva vreme și dintre poeziile dumneavoastră , aceasta mi s-a părut demnă de atenția mea. Cum îmi așteptam cererea de înscriere pe acest siteu mă bucur că am putut să-mi exprim plăcerea de a vă comenta pe dumneavoastră și pe cel care a scris un tablou din nord...(aalizeei). Subliniez faptul că penițele nu le voi acorda la întâmplare, în caz că apar anumite reacții din publicul virtual. Mai adaug faptul că tot ceea ce comentez nu este o critică de nivel înalt, a unui critic licențiat ci este doar fericirea de a-mi oglindi sufletul prin versurile autorilor, pe paginile domniilor voastre. Plecăciuni, SilVIA

Sună bine D'Annunzio în traducerea ta și-mi place cum ai găsit acel ”soarele scade” pentru ”il sol declina”. Și că ai zis ”aripei”.

Cred că d'Annunzio e cu doi n.

Am citit și re, recitit poezia ta, Ialin. Am impresia că umblu pe străzile unui oraș încărcat de poveste, și că tot ce am a face este să deschid prima ușă care îmi iese în cale pentru a schimba coordonatele cunoașterii. Cu atât mai plăcută devine amânarea momentului. Așteptarea. Foarte bine creată atmosfera, poate de aceea m-am și întors de mai multe ori aici. Critica mea se referă la primele două versuri pe care, oricât le-aș citi, tot nu îmi sună deloc. Și nu știu de ce mi-ar suna mai bine "Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers", decât... "e totul mâzgăleli". Doar părerea mea. Nu las peniță pentru că știu că ești perfecționist, și nu știu de ce am eu impresia că și tu mai ai ceva de spus aici.

Adrian, nu-i rău deloc textul acesta, deși poate parcă prea ironic pentru câtă amărăciune implicită. Și poate ar mai merge lucrat la versul "diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși.", pentru că accentuează o latură care nu este deloc definitorie pentru o gheișă. Parcă e prea mare contrastul... și apoi ai mai sugerat ideea aceasta (indirect și mai reușit) cu câteva versuri mai sus, vorbind de avorturi iar acolo aș renunța la explicativul "adică": "Gheișele își purtau povara / avorturi / în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat..." De final, m-am gândit la o chestie, poate asta te ambiționează. Sper să observi diferențele. Și mă gândesc că totuși, în cele din urmă, dacă vrei să scrii în română (și eu mă bucur că o faci), va trebui să fii mai atent. Am priceput mesajul tău la un alt text unde ți-am atras atenția asupra acestor aspecte, și acesta este felul meu de a avea îngăduință :-) Cele două gheișe intrară în urbea Kyoto exact la ora la care cucii imperiali se duceau la culcare ca să facă loc altor păsări pline de ciudățenii formale, purtând uniforme caligrafiate cu pana unei colege sacrificate, aleasă prin sorți aleatorici ca să balanseze orgoliile funcționarilor mărunți ce tropăiau în mătăsuri înflorate la ușa superiorilor influențiali așteptând favoruri și acareturi după cum performau în luptele de dincolo de islaz. Gheișele își purtau povara adică avorturile în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat pe brazdele abstracte trasate cu linia de bambus pe planuri sobre emoțional. Sufereau amândouă de hipotensiune căci nu credeau în iubire nici compasiune nu prea aveau deși doctorul oficial le-o căuta în urina limpede culeasă diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși. Incapacitatea de a exprima emoții, împreună cu obsesia perfecționistă a scrisului cu pana de gâscă indicau mari nelegiuiri comise într-o viață anterioară. Spre rămășițele serii, obosite și pline de praf cele două doamne fură primite cu plecăciuni ce izbucneau malițioase din evantaiul brodat al șambelanului de gardă. Concursul începu fără un timp anume dar se cerea scrisul fără încetare de poezie. La lumina lumânărilor de seu femeile în chimonouri înarmate doar cu sabia inspirației se așternură la scris versuri. Mâini delicate caligrafiau febrile toate poveștile, toate catrenele posibile, epigramele în haikometri, tokomanii delicați de o frumusețe sublimă. Spre zori fură găsite moarte de epuizare cu degetele roase până la sânge, îngropate sub mii de foi de papirus caligrafiate mărunt cu tot ce se putea scrie vreodată. Nu mai rămase nimic de inventat decât acest umil text, scăpat din vedere, ultimul... Cuvintele în italice: primul nu mi se pare că are sens în context, poate ai vrut să spui altceva... dacă totuși nu l-ai folosit greșit, atunci e vina mea că nu am priceput. Al doilea... eu nu știu să existe in vocabular. Sau e intenționat? :-)

Andrei, am citit o parte dintre poemele tale. Eşti talentat şi sensibil. Mulţumesc pentru gest, îţi doresc succes în tot ce faci.

Tania, îţi mulţumesc din suflet.

o facilitate tehnica binevenita. daca ar fi si altele, cu siguranta, ar fi utilizate cu placere si interes de membrii site ului. ar fi interesant de vazut ce sugestii, propuneri, idei geniale privind schimbari in bine ale site ului Hermeneia vin si din partea membrilor mai mult sau mai putin activi

şi mult succes tinerei Rosamund!

nicodeme, te-ai făcut bine înțeles. Și, aș zice eu, de multă vreme. Probabil că vina este la mine. Eu nu m-am făcut înțeles. Nu reușesc să fiu așa de explicit precum ești tu. Am să încerc să o fac aici. Deși cred că un alt spațiu ar fi fost mai bun. Dar lipsa ta crasă de bun simț mă constrînge să o fac aici. Și am să o iau pe rînd. Cînd ai intrat pe Hermeneia nu ai intrat cu o lumină ci ai intrat cu cel mai cumplit întuneric posibil. Este întunericul celor orbi care nu numai că se rătăcesc dar țin cu tot dinadinsul să rătăcească și pe alții. De aceea e un întuneric blestemat. De acolo senzația demonică de mandat pe care o ai. Stăteam și mă gîndeam aseară la un moment dat la faptul că în amărîta noastră de istorie cele mai multe și cele mai cumplite războaie s-au dus nu în numele unei idei socratice sau de dragul vreunei femei, nu în numele socialismului sau de dragul cuceririi de pămînt. Ci s-au dus în numele lui Isus Hristos. Da, în numele lui Hristos. S-au purtat de oameni exact ca tine, cu același mandat diabolic ca tine. Au schingiuit, au violat, au ars, au mutilat, au terorizat, au măcelărit, au ars pe rug, au jupuit de vii, au smuls pruncii din pîntecul femeilor, au tras pe roată, au castrat, au aruncat în pușcării, au exilat, au șters de pe fața pămîntului triburi, popoare, orașe, regiuni întregi, au subjugat, au înrobit, au chinuit, au distrus, au lapidat, au răstignit, au prigonit, au ținut în întuneric, au discriminat, au ponegrit, au alungat, au făcut cele mai oribile și mai inimaginabile lucruri. Și totul, absolut totul în Numele lui Isus Hristos, cel mai blînd, înțelept și jertfitor om care a trăit vreodată pe fața acestui pămînt, și care este în același timp Fiul lui Dumnezeu. Și toate aceste lucruri au fost făcute de oamneni exact ca tine. De fapt n-am absolut nici o îndoială, pe baza mărturiei tale, că, dacă ar exista contextul favorabil, ai face la fel ca ei fără să clipești din ochi. Something is wrong, something is VERY WRONG Nicodeme. Something is extremely dark in your soul. Anyway, să revenim la oile noastre. Dar aș vrea să înțelegi clar cum te văd și cine ești de fapt. Un spectacol înspăimîntător. Deși nu unic. Nu te amăgi, nu are absolut nici o importanță cărei confesiuni sau denominațiuni religioase îi aparții. Atîta timp cît ai acest întuneric în tine nu poți să răspîndești lumină. Nu sloganele și autoînșelarea vor moșteni împărăția cerurilor. Nu îți fă iluzii. Dacă pe site-ul acesta este sau nu este lumină, nu știu ce să spun. Știu doar că am spus de nenumărate ori că Hermeneia nu este și nu va fi nici școală, nici pușcărie și nici biserică. Dacă ai fi avut răbdarea și bunul simț necesare pentru a citi toate anunțurile care pe parcurs le-am postat aici ai fi aflat și asta. Deci nefiind nici una din aceste trei Hermeneia nu își propune să facă nici educație, nici formare ideologică și nici să convertească pe nimeni la nimic. Hermeneia am creat-o ca pe o agoră în care oamenii să comunice, să se intersecteze, să își facă publice textele și ideile. În limita bunului simț să își exprime opinii, păreri despre ce scrie celălalt și să promoveze ce le place. Și atît. Atît Nicodeme. Este asta lumină sau nu este? Habar nu am. Eu nu am mandatul diabolic al fanatismului pe care îl ai tu. Nu mă mînă nici o nevoie telurică să încartiruiesc oameni în turme care să urmeze o întunecată „lumină” așa ca tine. Eu cred că adevărata lumină este atît de adevărată că nu e nevoie să bați tobele în jucrul ei și nici să o bagi cu forța pe gîtul oamenilor. Mai mult, cred că majoritatea oamenilor care au cu adevărat lumina nici nu își dau seama de asta, cu atît mai puțin nu simt nevoie să lovească sau să cotropească pentru asta, așa cum „cu mandat” faci tu. Faptul că nu îți place „arta” noastră și o consideri așa cum vrei tu este o alegere personală și ți-o respect așa cum respect opinia oricui de aici. Dacă tot crezi asta despre ea atunci de ce ai mai intrat aici? Sau nu, am uitat, tu ai intrat aici pentru că „ai mandat”. E cumplit. Este undeva între ridicol și îngrozitor ceea ce spui. Undeva apostolul Pavel spune că din cauza unor oameni ca tine Numele lui Dumnezeu a ajuns hulit pe tot pămîntul. Niciodată nu l-am înțeles așa de bine ca acum. Părerea ta despre mine este, evident, părerea ta. De fapt dela un om care este plin de atîta întuneric percum ești tu nici nu mă aștept la alte cuvinte. La urma urmei și despre Isus au spus Marii Preoți că are drac. În ce privește Iuda, dragul meu, el a vrut să profite de pe urma lui Isus. Toată trgedia lui s-a rezumat la faptul că Isus nu îi aducea lui nici un beneficiu. Deocamdată singurul care vrea să profite de pe urma altuia aici ești tu. Tu ai intrat ca o căpușă „cu mandat” pe Hermeneia, un site pe care eu cu banii mei și cu timpul meu plătesc totul, și, tu cu nesimțirea pseudo-creștinului care crede că i se cuvine totul, ai încercat și încerci să profiți. Dacă tot vrei să știi cine este Iuda Nicodeme uită-te în oglindă. Modul cum vorbești tu despre Hermeneia sau alte site-uri literare este greu să nu fie interpretat drept invidie. Poți tu s-o numești cum vrei, poți să te lauzi că ai ce motivații vrei tu. „Aprecierile” tale sînt o combinație de invidie și lipsă de bun simț notoriu. Am mai spus și altă dată, ceea ce e este și mai cumplit este că faci și un mare deserviciu Numelui lui Hristos. Dar cred că de acum nu mai este nici o problemă. Majoritatea oamenilor și-au dat seama cu cine au de-a face în persoana ta. Iar asta în mod normal ar trebui să îngrozească. Tu, Nicodeme, „speli ochii de urdura lumească, luciferică”???? Dragul meu, tu ești orb în primul rînd. Tu trebuie să fii spălat în primul rînd. Iar cel mai blestemat lucru este cînd cel orb încearcă în nebunia lui să călăuzească pe alții. Nici nu vreau să spun care este finalul lor. Eu cred că singurul care are lumina este Hristos. Și oricine se erijează în călăuzitor, mai ales cu patima cu care o faci tu, se face vinovat de blasfemie și apostazie. La fel ca multți alți papi, patriarhi, episopi, preoți, predicatori, eretici, filozofi și fanatici înaintea ta. Oameni care au crezut că soarta lumii sau a României este în mîna lor. Numai această simplă expresie face pe oricine să înțeleagă cît de întunecată trebuie să fie rătăcirea ta. Deci da, te-ai făcut înțeles Nicodeme. Te asigur că este clar. Este cumplit de clar. Și într-adevăr, ai spus un lucru valid în final, vai ție! Vai ție pentru ceea ce ești.

Otilia, bucuroasa de vizita.
Paul, esti prea bun, nu trebuia, dar iti multumesc pentru incurajare. :)

:) daca nu gasesti tu, nu inseamna ca nu este. nu toti putem scrie fix in acelasi fel. poezia e o zicere libera. incearca sa citesti in ansamblu, incearca sa surprinzi lucrurile din jur in toate luminile posibile.

Am ridicat tonul în tăcere, strigându-i femeii că mi-e iarnă și urlet a pustiu. Cât despre "game minore" - cred că te referi la re minor, mi minor și la minor, adică la gamele care încep cu terța minoră. Glumesc! Am priceput mesajul. Mulțumesc, pentru osteneala de a lăsa un comentariu! Cu amiciție,

Succes, "urâtule" !

in ceea ce priveste subtitlul, el da numele colectiei