atat? viscolul tine de obicei o saptamana sau doua, cel mai putin cateva zile. homelessul in asteptarea ultimei supe spera la o imbratisare mai lunga!

In opina mea asa nu.

da, din pacate fotografia face un deserviciu textului. e posibil ca aranca sa aiba o gravura cu "chevaux" dar sa nu vrea sa ne-o arate

Viteza luminii e mica in comparatie cu viteza lui Aranca. Sunt in plina editare a textului si nu am apucat sa finizez mici detalii. Propun acordarea a 2-3 ore de gratie oricarui text nou. Multumesc.

hai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.

Virgil, imi aduc aminte, citind poezia aceasta, de un e-mail care circula la un moment dat prin Romania, cu lucruri pe care nu le-am intelege decat unii din noi, cei care am trait totusi suficient si "inainte", si care ne starnesc nostalgia. era pe lista aceea si cico, si "impodobelile" originale de Craciun, globurile de sticla si ghirlandele din hartie lucioasa, colorata... dar la tine nu vad nostalgie. La tine e "simplu" (adica direct), asa cum spui, dor. Dor, si acum raman pe ganduri, aducandu-mi aminte de orele de romana din liceu, cand vorbeam despre roman si "fenomenul" de dor. Sunt eu singura curioasa, si asta nu va fi greu de vazut, daca citindu-ti poezia aceasta in alta zi, mai departe de pragul psihologic dintre ani, am avea acelasi sentiment. Deocamdata, aceasta e impresia pe care o am: unul dintre noi asezat cu coatele pe fereastra dintre ani. Nu dintre anul acesta si cel care vine, ci dintre anul ce vine si tot ce a fost. In mod obisnuit, eu nu ma cramponez de ce se face si ce nu in poezie, eu insami fiind mult prea impotriva "regulilor" pe care nu le simt necesare la un moment dat. Nu mi-a sunat insa bine "globurile craciunului copilariei", poate unde instinctiv poezia ta am "citit-o" ca pe un cantec, si aici am avut nevoie de pauza de respiratie mai mare. si sarutul pe care nu-l vei mai putea repeta niciodata. aici e ceva in plus parca.

Foarte multe felicitări tuturor. În revista Madrid en Marco am primit recent vestea de la directorul publicaţiei că voi fi şi eu publicat, în urma grupajului de poeme trimise pe email.

Ideea bună și nostimă. În felul ei, inedită. Exprimarea "ca să iasă cât" e de lucrat. Finalul - interesant. :)

Ce chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit

E ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.

Altfel e poemul acesta, Altaiyr, parca l-ai scris direct pe computer si nu intai pe coala gandului. Dupa ce il citesti, iti ramane un reziduu de nostalgie dureroasa. Sa stii ca finalul poate fi si ironic. Eu raman la etajul patru. Tu lasa cenaclurile literare din cartierul de nord si vino sa vezi cum una din cele zece penite e langa titlu.

Virgil,
Mi-a sărit inima când am văzut observaţia ta privind forma de feminin a lui "livresc"! Evident că este corect LIVRESCĂ! Greşeala din citat nu mi se datorează (văd, de altminteri, că a fost îndreptată). Am alergat, însă, la atasamentul în care i-am trimis Adrianei prefaţa! Din fericire, forma de-acolo era corectă: livrescă. Dacă în carte a apărut altfel (ceea ce nu cred - încă nu am volumul, dată fiind situaţia Adrianei şi având în vedere faptul că n-am putut să iau parte la evenimentul lansării), nu e vina mea.
Adrianei îi urez din suflet o grabnică şi totală însănătoşire.

paul

un text simplu ;i de efect.Nu ma dernajeaza acel "nu retin" pt ca reda bine ,din punctul meu de vedere,fluxul interior, gandul in stare ingenua nefiltrat perfect prin discurs. o singura si putin semnificativa obiectie am in ceea ce priveste ultimul vers. adica nu am inteles de ce musai lacrimile erau poluate, nu stiu as fi spus ca sangele nostru sau o alta chestie mai putin cliseistica decat asta a mea cu sangele...in fine, ceva raportat la "noi" . Mi s-a parut f faina posibilitatea de dubla interpretare a lui "beat" din primul vers, ptr ca eu l-am citit in prima faza ca pe cuv englezesc (beat-cum ar veni-generatia beat:)). Mi-a placut ...confuzia asta indiferent ca a fost gandita ca atare sau nu.

am corectat ce am am văzut. sper să fie totul corect acum.
multumesc si pentru parere. recunosc ca am o problema cu taierea versurilor. si cu brand-urile, numele de firme.
nici eu nu sunt criric, nici pe departe.:) daca se poate imbunatati ceva, o voi face.